Tehnologia comunicării educaţionale.

Comunicarea în grup prin metodele de interacţiune

(Cap. 13/ Comunicarea eficienta- Ion-Ovidiu Pânişoară)

METODĂ DE ANALIZĂ : „Harta kinestezică”

Este o metodă care urmăreşte învăţarea asociativă. Spre exemplu, pe coli mari de
hârtie se vor nota anumite informaţii care vor fi aranjate după o anumită logică. În
momentul în care acestea vor fi aşezate pe podea, cel care învaţă va trebui să păşească pe
ele în ordinea indicată de săgeţi şi să explice informaţiile pe care calcă.
O astfel de verbalizare sprijină învăţarea kinestezică. Desigur că există şi alte
modalităţi de vvizualizare a relaţiilor între conţinuturile de învăţare.
„Harta de tip pânză de păianjen” (spider map) porneşte de la ideea situării în
centru a temei ori a conceptului central, ideile generative ale acestuia urmând să fie
dezvoltate în jur..

Detalii

Tema
centrală

O modalitate creativă de dezvoltare a acestei tehnici este realizarea unei hărţi a

minţii (mind-mapping), în fapt o tehnică de brainstorming individual, bazată pe ideea
unei dezvoltări spaţiale, nonlineare a ideilor pornind de la o temă centrală.
Desigur că ne putem referi la dezvoltarea fenomenului printr-o înlănţuire kineară
a evenimentelor vare îl compun ori prin folosirea unor scale delimitate de extremele
„valoare scăzută” şi „valoare ridicată”. Aceste modalităţi sunt utile deoarece oferă
posibilitatea de a înţelege complexitatea fenomenului studiat. În acelaşi timp, uneori,
interacţiunea evenimentelor înlăuntrul unui fenomen poate căpăta o formă circulară,
pentru a demonstra modul în care efectele devin cauze ale unui nou proces (cum ar fi
circuitul apei în natură). Uneori, dezvoltarea ciclică nu înseamnă neapărat revenirea, mai
mult sau mai puţin, la forma iniţială şi declanşarea unui nou proces (cum ar fi explicarea
grafică a unei spirale ce presupune simultan revenire şi evoluţie.
 METODĂ CENTRATĂ PE REFLEXIE
„Jurnalul cu dublă intrare”

Această tehnică presupune următorii paşi:

- cursanţii sunt solicitaţi de către formator să citească cu atenţie un anumit text;
- fiecare cursant îşi va alege din text un pasaj care a exercitat asupra sa o
influenţă semnificativă (a avut ecou în experienţa personală ori contrazice
ceea ce el ştia despre acel subiect până în clipa de faţă);
- fila de hârtie este împărţită în două: în stânga, cursantul va descrie pasajul
ales, pentru ca în dreapta să noteze comentariile/impresiile personale
referitoare la textul respectiv; o serie de întrebări sunt deosebit de utile acum:
Ce a motivat alegerea pasajului respectiv? De ce nu s-a ales un alt pasaj? Ce
conexiuni s-au realizat între pasajul respectiv şi experienţa proprie? Ce
nedumeriri există în legătură cu acel text? Bethoff observă că „jurnalul cu
dublă intrare este o metodă prin care cursanţii stabilesc o legătură strânsă între
text şi propria lor experienţă şi cunoaştere” (apud Dumitru, 2000).

METODĂ PRIVIND DEZVOLTAREA RELAŢIONĂRILOR ÎN CADRUL

GRUPURILOR: „Tehnica obiecte găsite”

Este o tehnică producătoare de energie şi amuzament în momentul în care un grup

de învăţare are nevoie de aşa ceva. Clegg şi Birch (2003) ne cer să le spunem
participanţilor la respectiva şedinţă să iasă pur şi simplu din încăpere şi să revină fiecare
cu ceva ce a găsit în afara acesteia (autorii spun că au avut şedinţe în care particiăanţii au
scos din priză telefoane, au furat căruciorul omului de serviciu, au dat jos tablouri de pe
pereţi). La întoarcerea în încăpere, fiecare trebuie să le prezinte celorlalţi obiectul
respectiv, cu emoţie şi pasiune. Mai mult, trebuie să încerce să convingă formatorul să
„cumpere” acel obiect.
Energie pozitivă şi motivare pentru un proces de învăţare se pot obţine şi
individual. Încercaţi să vă imaginaţi momentul cel mai plăcut, cel mai mare succes pe
care l-aţi avut în urma unui proces de învăţare (cum ar fi sentimentul pe care l-aţi trăit
după ce aţi luat o notă excelentă la un examen dificil). Identificaţi în acel moment un
element care să vă facă să vă simţiţi bine anticipativ şi pentru momentul de învăţare
prezent.