Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Dumitru Stăniloae”

Familia creștină contemporană

Familia în marile religii ale lumii

Despre Isis și Osiris - Plutarh

Prof. Coordonator: Student:

Lect. Dr. I. Damian Avădăni Elena, Master I

2019
 CUPRINS

I. Plutarh..............................................................................................................3
II. Despre Isis și Osiris........................................................................................4
II.1. Mitul Osirian.....................................................................................5
II.2. Aspecte familiale în cuplul Isis – Osiris...........................................6
II.3. Aspecte ale cultului egiptean............................................................7
III. Bibliografie....................................................................................................7

2
 I. Plutarh

Deținem foarte puține informații despre viața lui, ele provenind, mai ales, din unele
referiri sumare ale autorului. Data nașterii lui este estimată, cu aproximație, între anii 45-48
d.Hr., în timpul domniei împăratului Claudiu, în orașul Cheroneea din Beoția, provenind
dintr-o familie înstărită și cultivată. Tot astfel, data exactă a morții lui este necunoscută și se
presupune că ar fi survenit, la un moment dat, între anii 120 și 130 d.Hr., sub domnia
împăratului Hadrian. Se mai știe despre Plutarh că a studiat la Atena, unde a și locuit o vreme;
în timpul șederii lui în acest oraș, Atena a fost vizitată de împăratul Nero. Pentru a-și
completa educația, face o serie de călătorii în Egipt în Asia Mică, oprindu-se la Roma, unde a
zăbovit mai mulți ani și unde a deschis o școală.
A fost căsătorit și a avut patru fii și o fiică. Soția sa, Temoxene, a murit pe când era
foarte tânără și așa a apărut frumoasa Consolare, gen filosofic abordat de Seneca în latină. Se
presupune că Plutarh a revenit în orașul natal pe când avea 40 de ani, stabilindu-se aici pentru
totdeauna. Tot în această epocă este învestit ca preot a lui Apolo, în templul oracular de la
Delphi, precum și inițierea lui în misterele zeiței Isis.
Principala operă a lui Plutarh rămâne Vieți paralele și cuprinde biografii ale unor
oameni politici și ale celor mai faimoși conducători militari cunoscuți până la acea dată. Unele
dintre personalitățile lumii grecești prezentate în această lucrare care, conform tradiției, au
vizitat Egiptul (Licurg, Solon Atenianul, Alexandru cel Mare, etc), se regăsesc în tratatul
Despre Isis și Osiris, fiind citate sau numai amintite.
Plutarh este considerat un reprezentant al pitagorismului mediu. Atașamentul, de
netăgăduit față de pitagorism, mainfestat în acest tratat într-un fel, am putea spune, entuziast,
pare a fi o încercare de a stârni interesul cititorului pentru studiul aritmeticii, cu referire la
magia numerelor.
Plutarh este considerat un precursor al neoplatonicienilor, mai ales prin faptul că a
stabilit că daimonii, despre care Platon spunea că este plin tot aerul, într-o ierarhie divină, sunt
numai niște intermediari între zei și oameni.

3
 II. Despre Isis și Osiris

Ținând cont de contextul biografic, cercetătorii datează redactarea micului tratat

Despre Isis și Osiris în jurul anului 100 d.Hr. Acest tratat face parte din scrierile adunate sub
titlul Moralia, ce cuprinde dialoguri sau discursuri pe teme etice, politice, religioase,
filosofice și polemice. În abordarea temelor filosofice se poate constata că Plutarh a fost
puternic influențat de scrierile lui Platon.
Tratatul Despre Isis și Osiris se dorește a fi o prezentare a religiei egiptene, una dintre
cele mai longevive din istoria omenirii, începuturile ei situându-se, aproximativ, în mileniul al
IV-lea î.Hr. sau, poate, la o dată și mai îndepărtată, în epoca predinastică. Cu toate acestea
dovezi concrete ale existenței mitului osirian avem abia din timpul ultimului rege din dinastia
a V-a, Djedkare Izezi, care a domnit între anii 2414-2375 î.Hr., și reprezintă hieroglifa
egipteană a lui Osiris, ochiul, așezat pe capul unui tors sculptat.
Reunind elemente din tradiția egipteană, precum și unele informații furnizate de
autorii care au scris înaintea lui despre Egipt, adunând și punând alături bucată cu bucată,
Plutarh reușește să reconstituie mitul zeului, așa cum Isis însăși a adunat și a pus laolaltă
mădularele lui Osiris, refăcându-l.
Cultul lui Osiris a cunoscut în Egipt o răspândire fără precedent. Învierea lui
miraculoasă hrănea speranța oamenilor că, într-o altă viață, continuarea într-un plan superior
vieții de pe pământ, își vor găsi împlinirea tuturor dorințelor. Se considera că, la origini, Osiris
a fost un rege pământean, înlăturat de pe tron, într-un mod mișelesc, de fratele său Seth,
întâmplare despre care se vorbește mai mult aluziv în Textele piramidelor, precum și în unele
inscripții ulterioare.
Considerând inscripțiile din piramide și din sarcofage, secționarea lui Osiris de câtre
Seth, în 14 bucăți (Diodor din Sicilia spune că a fost tăiat în 26 de bucăți) apare în texte abia
de prin a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr., iar Plutarh susține că numărul 14
reprezintă numărul zilelor când luna este în descreștere.
Ca zeu al vieții și al morții, Osiris este prezent în toate regnurile (regnul vegetal –
grâul încolțit, cel mai frecvent; regnul mineral – oasele lui Osiris care erau din diamant,
regnul animal – se întrupa în ibis, babuin, gâscă de Nil). Paradoxal, Osiris, zeul morților, se
regăsea în tot ce reprezenta putere dătătoare de viață și ordine, pe când Seth (Tifon) însemna
dezordine, uscăciune și violență aducătoare de moarte.

4
 Isis, al cărei nume în egipteană însemna tron, apare indisolubil legată de Osiris; chiar
și în hieroglifa lui Osiris, scaunul sau tronul, o reprezintă pe ea.

II.1. Mitul Osirian

Conform tratatului, Geb (Pământul) și Nut (Cerul) au născut cinci copii: Osiris, Horus
cel Bătrân, Seth (Tifon), Isis, Nephtys. Se spune că Isis și Osiris au prins drag unul de altul și
s-au unit încă de când erau în pântecele mamei; Seth și cu Nephtys s-au căsătorit.
Osiris a urcat pe tron, împărățind cu multă chibzuință și fiind bine plăcut egiptenilor,
iar Isis îi era alături în toate cu multă cumințenie și tărie. Invidios fiind, Seth îi întinde o
capcană fratelui său. Se spune că toate acestea s-ar fi întâmplat în al douăzeci și optulea an de
domnie al lui Osiris sau că de fapt aceasta ar fi fost vârsta sa.
După ce Osiris a fost zăvorât în lada ce a fost împinsă în Nil, de acolo ajungând în
mare, Isis îmbracă haine de jale, își taie o șuviță din părul său și începe o lungă căutare,
întrebând pe oricine întâlnea în cale dacă nu cumva l-a vazut. În timpul căutărilor sale, Isis
află și faptul că, din greșeală, Nephtys zămislise un copil cu soțul său, Osiris, acesta din urmă
confundând-o cu soția sa. Isis a găsit copilul cu ajutorul unor câini și l-a ascuns imediat după
naștere, de teama lui Seth. Zeița a numit copilul Anubis (se spune că el stă de strajă pe lângă
zei, așa cum câinii îi păzesc pe oameni).
După multe căutări și suferințe, va reuși să-l găsească în orașul Byblos, din Fenicia.
Însă lada în care fusese închis Osiris ajunsese pe mal și oprindu-se langă un copăcel, acesta,
crescând, l-a cuprins și l-a acoperit cu trunchiul său.
Impresionat de dimensiunile arborelui, regele Malcandru împreună cu soția sa Astarte,
poruncesc să fie tăiat și să se facă din el un stâlp care să sprijine streașina palatului lor.
Ajungând în oraș, Isis începe să frecventeze fântâna de unde cărau apă slujnicele palatului, le
atrage atenția și, astfel, ajunge doica celui mai mic dintre pruncii perechii regale. Ziua, zeița
hrănea copilul dându-i să sugă un deget, iar noaptea metamorfozată în rândunică, se așeza pe
stâlpul ce ascundea lada în care se afla Osiris și plângea. Dorind să se revanșeze față de cei ce
o primiseră în casa lor, Isis se hotărâse să-l facă nemuritor pe copilul ce-i fusese dat în grijă,
însă, este surprinsă de mama copilului în momentul când îl trecea prin foc. Pentru a o liniști
pe mama copilului, Isis îi spune cine este ea în realitate și cere stâlpul, coloana, în care se afla
trupul soțului ei. Primindu-l, îl despică și scoate lada în care se afla Osiris, o încarcă pe o
corabie și se întoarce în Egipt. Revenind în patrie, Isis ascunde trupul lui Osiris în Deltă, lângă
orașul Busiris, acolo unde crescuse fiul său Horus.

5
 Tot atunci, Seth (Tifon), urmărind un mistreț, găsește din întâmplare trupul fratelui
său; pentru a nu mai fi regăsit niciodată, îl tranșează în 14 bucăți, pe care le împrăștie pe tot
cuprinsul Egiptului.
Aflând de această nouă mârșăvie, Isis pornește iar la drum în căutarea fragmentelor
dislocate din trupul lui Osiris. Găsindu-le pe toate, în afară de mădularul masculin, ajutată de
Anubis, care era și zeul îmbălsămărilor, reface trupul soțului său cu ajutorul feșelor mumiei.
Având și puteri magice, Isis îl reînvie pe Osiris, dar pentru că acesta totuși murise, va deveni
suveran și stăpân al tărâmului morților. Horus se răzbună pe Seth, ieșind biruitor. Cu toate
acestea, mama sa, găsindu-l pe Seth, îl eliberează, stârnind furia lui Horus. Fiul, ridică mâna
asupra mamei sale și îi smulge însemnele regale. Horus poartă alte două bătălii cu Tifon,
învingându-l definitiv.

II.2. Aspecte familiale în cuplul Isis – Osiris

Zeiței i se dă numele Isis, deoarece ea este imaginea bunei științe, a conducerii
cumpătate, o mișcare însuflețită. Isis denumește binele și virtutea, inteligența și cumpătarea.
Isis este simbolul fertilității, doica tuturor existențelor vii, pământul având o iubire înnăscută
față de stăpânul a toate câte sunt. Ea îl dorește, îl caută și se dăruiește de bunăvoie. Devine
imaginea fidelității. Zeița era numită și Muth sau Athuri, traducându-se prin mamă sau
locuitoare pământească a lui Horus.
Osiris simbolizează sacrul, blândețea, iubirea. Este cel care face legătura între
substanțele celeste și cele subterane.
Platon folosește triunghiul dreptunghic pentru a reprezenta căsătoria. Mediana
verticală este firea bărbătească, baza este substanța feminină, iar ipotenuza este produsul celor
două.

II.3. Aspecte ale cultului egiptean

Pe lângă tema principală a scrierii, Plutarh amintește câteva detalii referitoare la cultul
egiptean.
 În căutarea sa, Isis a folosit o barcă din scoarță de papirus, de aceea, oamenii care
călătoresc în bărci de papirus nu sunt atacați de crocodili, fie din teamă, fie din respect
față de zeiță.
 Isis a construit mai multe morminte închinate lui Osiris, de aceea nu se știe exact unde
se află adevăratul mormânt (Busiris).

6
 Dat fiind faptul că mădularul lui Osiris a fost înghițit de un pește, egiptenii arătau
scârbă față de lepidot, pagru și oxyrin. Ei desenau un pește pentru a simboliza
cuvântul ură. Zeița Isis a consfințit un falus, care este obiect de cult pentru egipteni.
 În timp ce era însărcinată, Isis purta la gât un talisman care însemna Cuvântul
adevărat.
 Osiris a fost asemănat unui smochin, deoarece în Egipt smochinul este simbol al
fertilității și umezelii.
 Egiptenii disprețuiau oamenii roșcați și măgarii, deoarece se presupunea că Seth ar fi
fost roșcat.
 Plutarh aduce în discuție termenul de daimon (bun sau rău), reprezentând fie mesageri,
mijlocitori între oameni și zei, fie niște suflete pedepsite pentru greșelile pe care le-au
săvârșit. De asemenea, pomenește în lucrarea sa despre un prim creator ce nu poate fi
cunoscut și care conduce universul într-un mod rațional.
 Omul este predispus păcatului atâta timp cât el sălășluiește în trup. Trecând în lumea
nevăzută el se unește cu divinitatea.
 Egiptenii ofereau trei tipuri de ofrande: tămâie (dimineața), mirt (arderea arbustului cu
miros plăcut - în timpul amiezii), kifi (parfum obținut dintr-un amestec, cu efect
liniștitor - seara)

III. BIBLIOGRAFIE

 Plutarh, (2006), Despre Isis și Osiris, trad. Maria Genescu, Editura Herald, București