UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MEDICINĂ

TEZĂ DE DOCTORAT
STUDIUL CORELAŢIILOR DINTRE ASPECTELE
HISTOLOGICE ŞI FUNCŢIA COGNITIVĂ ÎN
TUMORILE CEREBRALE

REZUMAT

Conducător științific:
Prof. Univ. dr. ȘTEFANIA CRĂIȚOIU

Doctorand:
IULIA DIANA STANCA

CRAIOVA
2012
 CUPRINS

INTRODUCERE..........................................................................................................................................3
STADIUL CUNOAȘTERII.....................................................................................................................3
CAPITOLUL 1: Histofiziologia emisferelor cerebrale..............................................................................3
CAPITOLUL 2: Aspecte histopatologice ale tumorilor cerebrale primitive.........................................3
CAPITOLUL 3: Funcția cognitivă cerebrală..............................................................................................3
CONTRIBUȚII PERSONALE..............................................................................................................3
CAPITOLUL 4: Studiul clinic al tumorilor cerebrale...............................................................................3
4.1. Material și metodă...................................................................................................................................3
4.2. Rezultate....................................................................................................................................................4
CAPITOLUL 5: Studiul histologic al tumorilor cerebrale........................................................................6
5.1. Material și metodă..................................................................................................................................6
5.2. Rezultate...................................................................................................................................................6
CAPITOLUL 6: Studiul imunohistochimic al tumorilor cerebrale........................................................8
6.1. Material și metodă..................................................................................................................................8
6.2. Rezultate...................................................................................................................................................8
CAPITOLUL 7: CONCUZII FINALE.....................................................................................................11
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ..........................................................................................................12

CUVINTE CHEIE: tumori cerebrale primitive, meningioame, astrocitoame, declin cognitiv,

evaluare neuropsihologică, histopatologie, imunohistochimie, CD20cy, CD3, CD31, CD68, D2-40,
GFAP, Ki-67, Olig-2, S100, vimentina.

2
 INTRODUCERE
Tumorile cerebrale primitive reprezintă un grup de neoplasme, fiecare tip de tumoră prezentând
propria biologie, prognostic şi tratament, şi fiecare fiind determinat de factori de risc diferiţi. În ultimul
deceniu s-au făcut importante descoperiri în înțelegerea mecanismelor ce stau la baza tumorogenezei; rămân
însă, în ciuda multiplelor teorii avansate, alte mecanisme insuficient explicate. Așa stând lucrurile, înțelegem
de ce tema privind neoplasmele cerebrale a rămas și continuă să rămână de actualitate, mijloacele moderne
de investigație - histologice, imunohistochimice, ultramicroscopice, fiind chemate să dea răspuns unor
neclarități în histogeneza, patogenia și evoluția acestor tumori. Considerăm că analiza efectelor exercitate de
tumorile cerebrale asupra funcției cognitive a pacienților este extrem de utilă în trialuri clinice, putând fi
folosită pentru a cuantifica mai bine neurotoxicitatea noilor terapii și pentru a evalua răspunsul terapeutic și
evoluția clinică a pacienților. Astfel că, în prezenta lucrare ne-am propus, ca problemă majoră de cercetare,
realizarea unui studiu clinic, histologic şi imunohistochimic al tumorilor cerebrale primitive şi, de asemenea,
o analiză a efectelor pe care îl poate exercita tipul histologic al acestor tumori asupra funcţiei cognitive a
pacienţilor, funcție cognitivă ce a fost evaluată anterior intervenției chirurgicale.
STADIUL CUNOAȘTERII
CAPITOLUL 1-Histofiziologia emisferelor cerebrale descrie elementele de histologie și
fiziologie ale emisferelor cerebrale. Sunt detaliate aspecte histologice privind substanța cenușie și substanța
albă a emisferelor cerebrale, cu o descriere de la nivelul țesutului nervos până la nivelul componentelor
celulare și individuale și a funcțiilor fiecărui component în parte.
CAPITOLUL 2-Aspecte histopatologice ale tumorilor cerebrale primitive face descrierea
principalelor elemente de epidemiologie, genetică și biologie moleculară a tumorilor cerebrale primitive, a
simptomatologiei și diagnosticului imagistic al acestor afecțiuni. Sunt abordate apoi aspectele
histopatologice și imunohistochimice ale principalelor tipuri de tumori cerebrale primitive ale adultului
întâlnite în practica clinică. Din punct de vedre imunohistochimic, în diagnosticul tumorilor cerebrale, gliale
sau non-gliale, se folosesc o serie de markeri imunohistochimici, actualmente bine caracterizaţi ce au fost
prezentați în acest capitol.
În CAPITOLUL 3 intitulat Funcția cognitivă cerebrală, după o scurtă definire a termenului, sunt
redate principalele structuri implicate în procesele psihice complexe ce definesc această funcție. Deși studiul
funcției cognitive este un vast domeniu de cercetare, depășind cu mult scopul propus în prezenta teză, am
realizat o scurtă trecere în revistă a domeniilor cognitive evaluate în studiul clinic efectuat, și anume:
memoria, limbajul, abilitățile vizuo-construcționale, funcțiile executive și atenția.
CONTRIBUȚII PERSONALE
CAPITOLUL 4 - STUDIUL CLINIC AL TUMORILOR CEREBRALE
4.1. MATERIAL ȘI METODĂ
Datele prezentate în această lucrare provin din studiul pe care l-am efectuat pe o perioadă de 5 ani,
între 1 ianuarie 2006 şi 31 decembrie 2010, pe un număr de 150 de pacienţi internaţi în Clinica de
Neurologie Craiova, pacienţi la care, în urma examenului neurologic şi a evaluării neuroimagistice, a fost
stabilit diagnosticul de tumoră cerebrală primitivă cu localizare lobară, diagnostic confirmat apoi de
3
examenul histopatologic. Funcţia cognitivă a pacienţilor a fost evaluată utilizând scalele: Mini Mental State
Examination (MMSE) şi Montreal Cognitive Assessment (MoCA).
Am realizat astfel un studiu clinico-statistic, urmărind următoarele obiective:
a. stabilirea distribuţiei în funcţie de sex, vârstă, domiciliu, nivel de şcolarizare;
b. precizarea repartiţiei în funcţie de tipul histologic şi de gradul de malignitate;
c. analiza performanţelor cognitive în funcţie de tipul histologic şi gradul de malignitate.
4.2. REZULTATE
Vârsta medie de apariţie a tumorii cerebrale la cei 150 de pacienţi a fost de 59,03±13,26 ani, în
vreme ce nivelul mediu al anilor de studiu de 9,73±3,52 ani. Pe scala MMSE am obţinut un scor mediu de
26,1±2,18 puncte. Pe scala MoCA scorul mediu obţinut de cazuistică a fost de 23,16±3,38 puncte.
4.2.1. TUMORILE MENINGEALE
Lotul de bolnavi diagnosticaţi cu meningioame a cuprins un număr de 28 femei şi 17 bărbaţi. Media
de vârstă a acestui lot de bolnavi a fost de 58,2±18,4 ani, iar nivelul mediu al anilor de studiu s-a situat la
9,36±3,71 ani.
Funcţia cognitivă a pacienţilor cu meningioame
Analizând funcţia cognitivă cu ajutorul scalei MMSE, am obţinut un scor mediu de 27±1,67 puncte.
Pe scala MoCA, pacienţii noştri au obţinut un scor mediu de 24,5 ±2,77 puncte.
În funcţie de gradul de malignitate, pacienţii diagnosticaţi cu tumori meningeale a fost alcătuit din 37
pacienţi cu meningioame benigne, 5 pacienţi cu meningioame de grad II OMS şi 3 pacienţi cu meningioame
de grad III OMS.
4.2.1.1. Meningioame de grad I OMS (benigne)
Cazuistica noastră se referă la un număr de 37 de bolnavi diagnosticaţi histopatologic cu
meningioame benigne, spitalizaţi între 2008 – 2010 în Clinica de Neurologie Craiova. Grupul de bolnavi la
care facem referire a avut o medie de vârstă de 59,5±11,5 ani, iar media anilor de studiu a fost de 8,76±3,71 ani.
Funcţia cognitivă a pacienţilor cu meningioame benigne
Cei 37 pacienţi diagnosticaţi cu meningioame benigne au obţinut o medie a scorului MMSE de
27,1±1,70 puncte, în vreme ce scorul mediu obţinut pe scala MoCA a fost de 24,5±2,98 puncte.
4.2.1.2. Meningioame de grad II OMS
Studiul nostru a cuprins un număr de 5 meningioame atipice. Media de vârstă a acestui grup a fost
de 51±5,39 ani, iar nivelul mediu al anilor de studiu a fost de 11,6±0,8 ani.
Funcţia cognitivă a pacienţilor cu meningioame atipice
Pe scala MMSE, pacienţii diagnosticaţi cu meningioame atipice au obţinut un scor mediu de 26±1
puncte. Scorul mediu al acestor pacienţi, obţinut pe scala MoCA, a fost de 24±0,7 puncte.
4.2.1.3. Meningioame de grad III OMS
Vârsta medie a acestor pacienţi a fost 53,7±6,66 ani, iar nivelul mediu al anilor de studiu a fost de 13±3,61 ani.
Funcţia cognitivă a pacienţilor cu meningioame anaplazice
Pacienţii cu meningiom anaplazic au obţinut pe scala MMSE un punctaj mediu de 26,7±2,08 puncte.
Pe scala MoCA pacienţii au obţinut un scor mediu de 25±2,65 puncte.

4
 4.2.1.4. Analiza declinului cognitiv în tumorile meningeale
Am analizat apoi declinul cognitiv al pacienților diagnosticați histopatologic cu tumori ale
meningelui, în funcție de gradul de malignitate al tumorii.
În grupul de meningioame, nu am observat diferenţe semnificative statistic între scorurile obţinute la
evaluarea funcţiei cognitive, ăn funcție de gradul de malignitate.
4.2.2. TUMORILE ASTROCITARE
Din totalul celor 105 cazuri diagnosticate cu tumori astrocitare, 46 cazuri au fost femei şi 59 cazuri
bărbaţi. Media de vârstă a grupului nostru a fost de 59,4 ani, iar nivelul mediu al anilor de studiu s-a situat la
9,95±3,48 ani.Evaluarea funcţiei cognitive a pacienţilor cu tumori astrocitare a relevat un scor mediu de
25,7±2,3 puncte pe scala MMSE, iar pe scala MoCA, un scor mediu de 22,6±3,52 puncte.
În funcţie de rezultatele examenului histopatologic, tumorile astrocitare au cuprins un număr de 19 cazuri cu
astrocitoame difuze, 13 cazuri cu astrocitoame anaplazice şi 73 de cazuri diagnosticate ca fiind glioblastoame.
4.2.2.1. Astrocitoame de grad II OMS (difuze)
Cele 19 cazuri cu astrocitoame difuze, încadrate în gradul II de malignitate, au avut o vârsta medie
de 51,9±18,5 ani şi un nivel mediu de şcolarizare de 10,9±3,6 ani.
Funcţia cognitivă a pacienţilor cu astrocitoame difuze
Pacienţii cu astrocitom difuz au obţinut pe scala MMSE un punctaj mediu de 27,2±1,96 puncte. Pe
scala MoCA pacienţii au obţinut un scor mediu de 24,6±2,61 puncte.
4.2.2.2. Astrocitoame de grad III OMS (anaplazice)
Vârsta medie a acestui grup de bolnavi a fost de 57±10,7 ani. Nivelul mediu de şcolarizare a
pacienţilor cu astrocitoame anaplazice a fost de 11,5±3,64 ani.
Funcţia cognitivă a pacienţilor cu astrocitoame anaplazice
Pacienţii cu astrocitom anaplazic au obţinut pe scala MMSE un punctaj mediu de 26,7±1,44 puncte.
Pe scala MoCA pacienţii au obţinut un scor mediu de 24,2±2,05 puncte.
4.2.2.3. Astrocitoame de grad IV OMS (glioblastoame)
Media de vârstă a acestui grup a fost de 58,2 ani, cu o deviaţie standard de 14,2. Lotul în cauză a
avut un nivel mediu de educaţie de 9,95±3,48 ani.
Funcţia cognitivă a pacienţilor cu glioblastoame
Pacienţii cu glioblastoame au obţinut pe scala MMSE un punctaj mediu de 25,1±2,29 puncte. Pe
scala MoCA pacienţii au obţinut un scor mediu de 21,8±3,64 puncte.
4.2.2.4. Analiza declinului cognitiv în tumorile astrocitare
În studiul nostru, pacienţii cu glioblastoame au prezentat un declin cognitiv semnificativ statistic mai
mare decât pacienţii cu astrocitoame difuze, respectiv pacienţii cu astrocitoame anaplazice. Între pacienţii cu
tumori astrocitare de grad II şi cei diagnosticaţi cu astrocitoame anaplazice nu au existat diferenţe
semnificative statistic între scorurile obținute la evaluarea funcţiei cognitive.
4.2.3. ANALIZA FUNCŢIEI COGNITIVE A LOTULUI
Analiza funcţiei cognitive evaluată cu ajutorul scalei MMSE a evidenţiat un declin cognitiv semnificativ
statistic mai mare la grupul de pacienţi cu tumori astrocitare comparativ cu cel al pacienţilor cu meningioame.

5
 Pe scala MoCA, între cele două grupuri a existat, de asemenea, o diferenţă semnificativă statistic, cu
un declin cognitiv mai mare la tumorile astrocitare comparativ cu declinul cognitiv al tumorilor menigeale.
Utilizând scala MoCA, am evaluat domeniile cognitive cele mai afectate la pacienţii din cele două
grupuri. Am constatat că marea majoritate a pacienţilor din ambele grupuri au avut afectare în cel puţin unul
din domeniile cognitive.
CAPITOLUL 5 - STUDIUL HISTOLOGIC AL TUMORILOR CEREBRALE
5.1. MATERIAL ȘI METODĂ
Pentru studiul histopatologic (și imunohistochimic) din cele 150 de cazuri incluse în studiul clinic, au
fost selecționate un număr de 24 de cazuri, fragmentele de tumoră fiind prelevate intraoperator și repartizate
în tampoane specifice prelucrării, în vederea examinării morfologice și imunohistochimice ce s-a realizat în
cadrul Centrului pentru Studii de Morfologie Microscopică şi Imunologie din cadrul Universității de
Medicină și Farmacie Craiova, și încadrate în Clasificarea OMS 2007 a tumorilor sistemului nervos central.
Studiul histologic a urmărit următoarele obiective:
 observarea și aplicarea criteriilor de diagnostic și malignitate asupra cazurilor selecționate;
 aprecierea pattern-ului de creștere și a comportamentului celulelor tumorale (agresivitate, probabilitate
de recidivă);
 aprecierea gradului de invazie a structurilor învecinate și evaluarea modificărilor patologice apărute la
interfața tumoră-cortex;
 evaluarea polimorfismului celular comparativ cu manifestările clinice ale pacienților.
5.2. REZULTATE
În funcție de țesutul de origine al tumorii cerebrale, cele 24 de cazuri selecționate au cuprins 13
cazuri cu tumori meningeale și 11 cazuri cu tumori ale țesutului neuroepitelial, acestea din urmă fiind toate
tumori ale liniei astrocitare.
5.2.1. ASPECTE HISTOPATOLOGICE ALE TUMORILOR MENINGEALE
În prima etapă a studiului histopatologic realizat pe cele 13 tumori meningeale, selecționate într-un
interval de 3 ani, am efectuat încadrarea acestora în grade de malignitate în funcție de comportamentul
celulelor tumorale și, totodată, în subtipuri histologice, în funcție de aspectul morfologic al celulelor
tumorale.
Aspectul macroscopic
Din cele 13 cazuri de meningioame descrise în studiul nostru, marea majoritate au fost meningioame
de convexitate (10 cazuri), 2 cazuri au avut localizare parasagitală, în vreme ce un caz a prezentat localizare
la nivelul aripii sfenoidale și vârful stâncii temporalului. Toate cele 13 cazuri au fost tumori ferme,
majoritatea au prezentat formă globuloasă (11 cazuri), restul prezentând formă nodulară neregulată (2
cazuri). Atât tumora de grad II, cât și cea de grad III au prezentat zone cu hemoragii și necroză. Însă, niciuna
din tumorile studiate nu au prezentat invadarea osului, cu formarea de exostoze, sau invazia scalpului.
Aspectul microscopic
Cele 13 cazuri studiate au fost încadrate, ca rezultat al examenului histopatologic în tumori
meningeale, marea majoritatea a meningioamelor investigate fiind meningioame cu gradul I OMS. Astfel, în
6
funcție de gradul de malignitate, studiul nostru a cuprins 11 tumori meningeale cu grad mic de malignitate, 1
meningiom atipic, ce a fost încadrat ca tumoră de grad II OMS și un meningiom anaplazic, tumoră de grad
III OMS. La examenul histopatologic, cele patru cazuri de meningioame meningoteliale au prezentat un
aranjament în lobuli, separați prin fine septuri de colagen, cu celule tumorale mari, ovale, în interiorul
lobulilor, cu nuclei ovalari cu cromatină fină. La cele 4 cazuri de meningioame fibroase s-au evidențiat
trăsături histopatologice specifice acestui tip de meningiom: prezența celulelor tumorale alungite, fusiforme
cu aspect asemănător fibroblastului. Aceste celule au fost dispuse în fascicule paralele, cu un pattern
storiform. Dintre cele 11 cazuri de meningioame de grad I OMS, 2 cazuri au fost încadrate ca meningioame
psamomatoase. La examenul anatomopatologic am constatat prezența de celule fusiforme dispuse in vârtejuri
ce se hialinizează și calcifică, formând corpii psamomatoși. În studiul histopatologic am avut un singur caz
de meningiom microchistic. Pe secțiunile studiate, celulele tumorale, alungite ca aspect, au prezentat
prelungiri fine, înconjurând arii extinse cu aspect de microchisturi. Aceste microchisturi au prezentat în
interior un material palid, eozinofil, mucinos. Studiul histopatologic a cuprins 1 caz la care examenul
anatomopatologic a relevat meningiom atipic. La cazul nostru, examinarea histopatologică a evidențiat, pe
lângă mitozele frecvente, celularitatea crescută, cu pierderea pattern-ului tumoral. A fost evidentă prezența
nucleilor atipici cu nucleoli. Unul dintre cele 13 cazuri de meningioame incluse în studiu a evidențiat
trăsături histopatologice de meningiom anaplazic pe baza aspectului citologic asemănător sarcomului și a
indexului mitotic crescut asociat pierderii pattern-ului tumoral, cu mari zone de necroză intratumoral și
numeroaselor mitoze.
5.2.2. ASPECTE HISTOPATOLOGICE ALE TUMORILOR ASTROCITARE
În funcție de gradul de malignitate, studiul nostru a cuprins 2 astrocitoame difuze, 4 astrocitoame
anaplazice și 5 glioblastoame.
Aspectul macroscopic
Aspectul celor două cazuri cu astrocitoame difuze a fost alb-gălbui, cu limite imprecise, cu mici
zone chistice în interior. În cazul astrocitoamelor anaplazice, aspectul macroscopic a fost de tumoră
infiltrativă în structurile înconjurătoare, fără însă a le disturge, de culoare alb-gălbuie. Pe secțiune, spre
deosebire de astrocitomul difuz, astrocitomul anaplazic a prezentat, însă, limite mai nete față de structurile
înconjurătoare. La cele 5 cazuri de glioblastoame aspectul a fost de tumoră infiltrativă, cu limite imprecise,
de culoare gri, toate cazurile prezentând zone de necroză și hemoragii în interior.
Aspectul microscopic
Astrocitoamele difuze au prezentat celularitate medie, cu celule cu puțină citoplasmă, cu nuclei
alungiți, atipici. De notat a fost absența mitozelor, proliferărilor microvasculare și absența zonelor de necroză
la ambele cazuri studiate. Cele 4 cazuri ce au fost încadrate, ca urmare a rezultatului anatomopatologic, ca
astrocitoame anaplazice, au evidențiat, la colorația hemotoxilină-eozină, trăsături caracteristice
astrocitomelor infiltrative difuze, cu celularitate crescută în anumite zone și prezența de atipii nucleare. Spre
deosebire de cazurile încadrate ca astrocitoame fibrilare, acest grup a prezentat activitate mitotică, tipică și
atipică. Au existat zone în care am constatat prezența celulelor multinucleate, ce au contribuit, în plus, la
susținerea diagnosticului de tumoră astrocitară anaplazică, ce este incadrată în grupul tumorilor de grad III

7
OMS. La restul de 5 cazuri examinate, examenul histopatologic a stabilit diagnosticul de glioblastom. Aceste
tumori au prezentat celule dense, aflate într-o stromă mixoidă, slab diferențiate, de aspect glial, fuziforme,
existând zone extinse în care polimorfismul celular și nuclear a fost remarcabil. Am remarcat marea
varietate celulară, cu celule tumorale mici, cu nuclei hipercromi și mitoze frecvente, și, în mod ocazional,
prezența de celule cu morfologie epiteloidă, cu citoplasmă abundentă, ce împingea nucleul spre periferie. În
mod evident, am remarcat existența proliferărilor vasculare, glomeruloide, ale celulelor endoteliale.
CAPITOLUL 6 - STUDIUL IMUNOHISTOCHIMIC AL TUMORILOR CEREBRALE
6.1. MATERIAL ȘI METODĂ
Această etapă a lucrării s-a realizat pe cele 24 de fragmente de tumori cerebrale (13 meningioame și
11 tumori astrocitare) ce au fost studiate inițial histopatologic, fiind efectuată, de asemenea, în cadrul
Centrului pentru Studii de Morfologie Microscopică și Imunologie din cadrul Unversității de Medicină și
Farmacie Craiova.
Studiul imunohistochimic a urmărit următoarele obiective:
 detectarea limfocitelor B, T și a macrofagelor în infiltratul inflamator din stroma intratumorală;
 determinarea profilului angiogenic al tumorilor cerebrale;;
 stabilirea unor corelații între expresia unor markeri și subtipurile histologice ale tumorilor cerebrale;
 aprecierea gradului de proliferare tumorală, cu semnificație prognostică pentru neoplasmele cerebrale.
6.2. REZULTATE
6.2.1. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-CD20cy
Tumorile meningeale au arătat pozitivitate la imunomarcajul la anticorpul anti-CD20cy în număr
foarte mic. Rare limfocite B migrate intratumoral au fost evidențiate la 2 cazuri de meningioame
benigne, reprezentate de un meningiom meningotelial și un meningiom psamomatos. Niciunul din
fragmentele de tumori astrocitare studiate nu au prezentat reactivitate la anticorpul CD20cy.
6.2.2. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-CD3
În cazul meningioamelor, per ansambu, expresia CD3 a fost detectată atât la nivelul parenchimului,
cât și în spațiile perivasculare. 10 din cele 11 meningioame benigne au evidențiat prezența limfocitelor T,
imunomarcajul fiind absent la un caz de meningiom fibros. În ceea ce privește meningiomul atipic studiat,
acesta a evidențiat prezența de celule T atât în parenchim cât și în spațiile perivasculare, cu intensitate mai
mare decât în meningioamele benigne studiate. Cele 2 cazuri de astrocitoame difuze au demonstrat
pozitivitate la imunomarcajul cu anticorp CD3 în celulele tumorale cu intensitate medie, în vreme ce în cazul
astrocitoamelor anaplazice, am constatat prezența invaziei parenchimului tumoral la 2 cazuri, iar în
fragmentele de glioblastom studiate nu s-a evidențiat prezența invaziei intratumorale.
6.2.3. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-CD31
Rețeaua vasculară a fragmentelor de meningioame studiate a fost bine dezvoltată, în special la
periferia tumorii. Vasele au prezentat pereți subțiri, căptușiți cu un singur strat de celule endoteliale, ce au
evidențiat reacție pozitivă la imunomarcajul cu CD31. Densitatea vasculară a fost semnificativ statistic mai
mare în fragmentul de meningiom atipic studiat și intensă în meningiomul anaplazic. În cazul tumorilor
astrocitare studiate, maximum de intensitate l-am constatat în cazul glioblastoamelor.
8
 6.2.4. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-CD68
Investigarea macrofagelor prezente în infiltratul inflamator din meningioame s-a realizat cu ajutorul
markerului imunohistochimic CD68. În cazul meningioamelor benigne, am remarcat prezența de
macrofage în toată stroma tumorală, fără diferențe semnificative în ceea ce privește numărul de macrofage
și intensitatea infiltratului inflamator prezent. În schimb, în cazul meningioamelor cu grad mai mare de
malignitate, a existat o asociere semnificativă statistic între numărul de celule CD68 pozitive și aspectele
microscopice de agresivitate. Studierea imunomarcajului la CD68 în grupul tumorilor astrocitare a evidențiat
că exprimarea CD68 a fost semnificativ statistic mai intensă în astrocitoamele cu grad histologic mare.
6.2.5. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-D2-40
Meningioamele benigne au exprimat D2-40 în celulele tumorale moderat în 6 cazuri și intens în 5
cazuri. În ceea ce privește meningiomul atipic, nu am constatat diferențe semnificative legate de intensitatea
expimării D2-40 comparativ cu meningioamele benigne, imunoreactivitatea la D2-40 fiind moderată în cazul
acestuia. În cazul meningiomului anaplazic, tumora a exprimat intens D2-40, cu o distribuție difuză.
Tumorile astrocitare studiate au demonstrat o intensitatea a imunomarcajului la D2-40 cu atât mai mare cu
cât tumora a fost mai puțin diferențiată.
6.2.6. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-EMA
Toate cazurile de tumori meningeale analizate, indiferent de tipul histologic și de gradul de
malignitate, au prezentat imunoreactivitate intensă la marcajul EMA, aceasta fiind prezentă atât la nivel
citoplasmatic cât și la nivelul membranei, la nivelul tuturor celulelor tumorale, cu excepția celulelor
endoteliale ale vaselor sanguine. Niciunul dintre cele 11 cazuri de tumori astrocitare studiate nu a exprimat EMA.
6.2.7. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-GFAP
În studiul nostru, expresia GFAP a fost negativă la nivelul celulelor tumorale la toate meningioamele
studiate, indiferent de tipul histologic sau gradul de malignitate. La un caz de meningiom meningotelial am
constatat prezența unei zone de glioză reactivă peritumoral, determinată de infiltrarea astrocitelor reactive în
tumoră. În cazul astrocitoamelor, expresia GFAP a fost detectată atât în rețeaua subpială cât și în cea
subependimară a fibrelor gliale. În studiul nostru, numărul celulelor tumorale GFAP-pozitive a fost invers
proporțional cu gradul de anaplazie al tumorilor astrocitare.
6.2.8. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-Ki-67
Expresia Ki-67 a fost detectată la 6 meningioame benigne, reprezentând un procent de 54,5% din
cele 11 meningioame de grad I studiate, intensitatea imunomarcajului la Ki-67 fiind slabă, iar distribuția
focală. Meningiomului atipic a exprimat Ki-67 cu intensitate moderată și distribuție focală, intensitatea
maximă a expresiei pentru Ki-67 fiind înregistrată în meningiomul anaplazic. Expresia Ki-67 a fost detectată
cu intensitate maximă și distribuție difuză în glioblastoame, minimum de reactivitate fiind detectat în cazul
astrocitoamelor difuze.
6.2.9. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-NeuN
Niciuna din tumorile meningeale studiate nu au exprimat imunoreactivitate la NeuN. De asemenea,
expresia NeuN a fost negativă în structurile non-neuronale din țesutul peritumoral (celule gliale, celule

9
satelite, alte structuri). Tumorile astrocitare nu au prezentat, la niciun caz luat în studiu, celule tumorale
pozitive la NeuN.
6.2.10. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-Olig-2
Nicunul dintre meningioamele studiate nu au prezentat participare oligodendrocitară intratumorală.
Cele 11 cazuri de tumori astrocitare studiate au demonstrat, în 8 cazuri, prezența de oligodendrocite la
nivelul lobilor tumorali. Astfel, ambele astrocitoame difuze au fost pozitive la Olig2, cu intensitate moderată
și distribuție difuză, pattern-ul reacției fiind unul de tip nuclear. Cel mai frecvent, glioblastoamele au prezentat o
expresie Olig2 relativ difuză, cu imunoreactivitate a unor celule izolate sau a unor grupuri de celule.
6.2.11. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-S100
Din cele 13 meningioame studiate, 39% (5 cazuri) au exprimat S100, toate aparținând grupului de
meningioame cu grad mic de malignitate, în vreme ce în meningiomul atipic și meningiomul anaplazic nu
am detectat prezența acestei proteine. Astrocitoamele difuze au exprimat S100 cu intensitate mare și
distribuție difuză, pattern-ul reacției fiind atât nuclear cât și citoplasmatic. Celulele tumorale ale
astrocitoamelor anaplazice au fost pozitive la S100 cu intensitate slabă sau moderată și distribuție focală.
Imunomarcajul la S100 a fost pozitiv în celulele tumorale cu intensitate slabă sau moderată la
glioblastoamele studiate.
6.2.12. REZULTATELE INVESTIGĂRII IMUNOMARCAJULUI LA ANTI-VIMENTINĂ
În meningioamele studiate, atât cele benigne, cât și meningiomul atipic, respectiv meningiomul
anaplazic, expresia vimentinei a fost intens pozitivă, cu distribuție difuză. În studiul nostru, vimentina a fost
observată în celulele tumorale la nivelul structurilor fibrilare extinse în întreaga citoplasmă. Studiul a
demonstrat, în cazul astrocitoamelor difuze, o reacție pozitivă difuză, prezentă în special la nivelul
prelungirilor astrocitare, conferind un aspect de rețea fină. În cazul astrocitoamelor anaplazice, am observat o
intensitate mai mare a imunomarcajului la nivelul celulelor tumorale din ariile fără semne de anaplazie, în
vreme ce în ariile anaplazice reacția imunohistochimică a variat ca intensitate de la moderat pozitiv până la
negativ. În glioblastoamele studiate, am remarcat variabilitatea reacției de la regiune la regiune, existând
zone, în cadrul aceleași regiuni, în care am constatat chiar absența imunomarcajului.
CAPITOLUL 7 - CONCLUZII FINALE
În urma studiului s-au desprins următoarele concluzii:
1. În literatura de specialitate din România au fost puțin descrise aspectele epidemiologice și anatomo-patologice
ale tumorilor cerebrale, astfel încât lotul studiat, ce cuprinde date de ansamblu pe o perioadă de 5 ani într-o clinică
universitară ce asigură asistența de specialitate într-o zonă geografică definită poate aduce informații utile în
orientarea clinică și terapeutică.
2. Localizarea cea mai frecventă a tumorilor studiate a fost supratentorială, cu o frecvență înalt semnificativă
statistic la nivel lobar, lobii parietali fiind mai frecvent interesați.
3. Am remarcat o tendință de egalizare între sexe a riscului de a prezenta o tumoră cerebrală, raportul B:F fiind de 76:74.
4. Am observat aceeași tendință de egalizare a riscului și în mediul de proveniență al pacienților, riscul relativ
suprapunându-se, în studiul nostru, cu proporția populației din mediul urban/rural.

10
 5. Dacă în grupul tumorilor meningeale, meningioamele cu grad mai mare de malignitate au fost întâlnite la
vârste mai mici decât meningioamele benigne, nu același lucru se poate spune despre tumorile astrocitare la care,
odată cu creșterea vârstei medii a pacienților am asistat la creșterea gradului de malignitate.
6. În studiul nostru, analiza scorurilor obținute la evaluarea funcției cognitive de pacienții cu meningioame nu a
evidențiat diferențe semnificative statistic în funcție de gradul de malignitate. În schimb, în grupul pacienților cu
tumori astrocitare, declinul cognitiv a fost semnificativ statistic mai mare la pacienții cu tumori cu grad IV de
malignitate față de cel al pacienților cu astrocitoame de grad III, respectiv II OMS.
7. Am remarcat un declin cognitiv semnificativ statistic mai mare la pacienții cu tumori astrocitare comparativ
cu declinul cognitiv al pacienților cu tumori meningeale.
8. Studiul histologic efectuat, cu importanță deosebită, deoarece furnizează date importante privind evoluția mai
mult sau mai puțin agresivă a tumorilor cerebrale, a evidențiat, la cazuistica investigată, o incidență a tumorilor
cerebrale la vârsta adultă, cu o vârstă semnificativ mai mică la pacienții cu meningioame agresive comparativ cu
vârsta medie a pacienților cu meningioame benigne.
9. Dimensiunile tumorilor cu grad mare de malignitate au fost semnificativ statistic mai mari comparativ cu
dimensiunile tumorilor de grad mic, iar aspectele histolopatologice au fost clasice pentru fiecare formă în parte.
10. Observațiile imunohistochimice întreprinse au evidențiat o intensitate mai mare a infiltratului inflamator în
jurul și la nivelul zonelor cu agresivitate mai mare, sugerând existența unui mecanism de apărare antitumorală.
Densitatea vasculară mai mare observată în tumorile agresive conduce la concluzia că densitatea microvascularizației
este un factor de prognostic la pacienții cu tumori cerebrale.
11. Expresia podoplaninei este mai intensă în jurul focarelor de necroză din tumorile astrocitare, sugerând că
expresia acestei proteine este asociată cu gradul de agresivitate al tumorilor cerebrale.
12. Evidențierea unei corelații evidente între gradul histologic al tumorilor cerebrale și indicele proliferativ
subliniază utilitatea markerului Ki-67 în predicția comportamentului biologic al tumorilor cerebrale.
13. Expresia Olig2 în glioblastoamele studiate a prezentat intensitate minimă în grupul tumorilor astrocitare,
sugerând ipoteza că alterarea expresiei acestui marker contribuie la comportamentul agresiv al glioamelor cerebrale.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1.Brooks HW, Netsky MG, Normansell DE, Horwitz D. Depressed cell mediated immunity in patients with
primary intracranial tumours. Characterization of a humoral immunosuppressive factor. J Exp Med, 1972; 136:1631-1647.
2.Fox SB, Leek RD, Weekes MP. Quantitation and prognostic value of breast cancer angiogenesis: comparison
of micovessel density. Chalkley count and computer image analysis. J Pathol, 1995; 177:275–283.
3.Habets E, Walchenbach R, Kloet A, Zwinkels H, Klein H, Vecht CJ, Taphoorn MJ. The effect of tumor
resection on cognition: high-grade glioma versus meningioma. Neuro-Oncology, 2010; 12(4): iv59.
4.Jellinger K, Slovik F. Histologic subtypes and prognostic problems in meningiomas. J Neurol, 1975; 208(4):279-298.
5.Kaluża J. Selected histochemical and immunohistochemical markers of biological activity of brain blood
vessels. Folia Neuropath, 1995; 33:195–200.
6.Lewy-Trenda I, Omulecka A, Janczukowicz J, Papierz W. The morphological analysis of vasculature and
angiogenic potential in meningiomas: immunoexpression of CD31 and VEGF antibodies. Folia Neuropathol, 2003;
41(3):149–153.

11
 7.Louis DN, Ohgaki H, Wiestler OD, Cavenee WC, eds. WHO Classification of Tumours of the Central Nervous
System, IARC, Lyon, 2007.
8.Mahaley MS Jr, Brooks WH, Roszman T, Bigner DD, Dudka L, Richardson S. Immunobiology of primary
intracranial tumours. Part 1: studies of the cellular and humoral general immune competence of brain tumour
patients. J Neurosurg, 1977; 46:467-476.
9.May PL, Broome JC, Lawry J, Buxton RA, Battersb RD. The prediction of recurrence in meningiomas. A flow
cytometric study of paraffin-embedded archival material. J Neurosurg, 1989; 71(3):347-351.
10.Nakamura Y, Yamamoto M, Oda E, Yamamoto A, Kanemura Y, Hara M, Suzuki A, Yamasaki M, Okano H.
Expression of tubulin beta II in neural stem/progenitor cells and radial fibers during human fetal brain development.
Lab Invest, 2003; 83:479-489.
11.Rao S, Sadiya N, Doraiswani S, Prathiba D. Characterization of morphologically benign biologically
aggressive meningioma, Neurology India, 2009; 57(6):744-748.
12.Schacht V, Dadras SS, Johnson LA Jackson DG, Hong YK, Detmar M. Up-regulation of the lymphatic
marker podoplanin, a mucin-type transmembrane glycoprotein, in human squamous cell carcinomas and germ cell
tumors. Am J Pathol, 2005; 166:913-921.
13.Stohlman SA, Bergmann CC, Lin MT, Cua DJ, Hinton DR. CTL effector function within the central nervous
system requires CD4+ T cells. J Immunol, 1998; 160:2896-2904.
14.Tucha O, Smely C, Preier M, Lange KW. Cognitive deficits before treatment among patients with brain
tumors. Neurosurgery, 2000; 47:324-333.
15.Velasco ME, Dahl D, Roessmann U, Gambetti PL. Immunohistochemical localization of glial fibrillary
acidic protein in human glial neoplasms. Cancer, 1980; 45:484-494.
16.Yang I, Han SJ, Sughrue ME, Tihan T, Parsa A. Immune cell infiltrate differences in pilocytic astrocytoma
and glioblastoma: evidence of distinct immunological microenvironments that reflect tumor biology. J Neurosurg,
2011; 115:505-511.

12