Secrete mari

ale
rugăciunii

Editura Agape
Titlul original: Great Secrets of Prayer
Copyright by Editura Agape Traducător:
Olimpiu S. Cosma Tiparul: Agape S.R.L.
Str. Podului 8 2300 Făgăraş

ISBN 973-9228-66-6
 Capitolul 1

Şcoala rugăciunii
G. Campbell Morgan a spus: „Oamenii se roagă cu putere numai în
mijlocul suspinelor şi oftaţelor vieţii lor“.
In această carte se află esenţa a ceea ce I-a plăcut lui Dumnezeu să-l
înveţe pe autor în cei douăzeci de ani cît a stat în şcoala rugăciu nii. Fiecare
principiu expus aici a fost încercat şi dovedit în timpul multor predicări ale
Cuvîntului lui Dumnezeu în America Latină, precum şi în Antilele Britanice
şi Franceze. Am descoperit curînd că sămînţa Cuvîntului nu va încolţi pe
pămînt uscat, şi Domnul mi-a arătat în Cuvîntul Său un verset care m-a făcut
să intru pentru totdeauna în şcoala rugăciunii: „Cel ce umblă plîngînd cînd
aruncă sămînţa se întoarce cu veselie cînd îşi strînge snopii" (Ps.l26:6).
Pentru cei care trebuie să se roage în mijlocul vîrtejului, pericole lor şi
nebuniei acestui secol 20 a fost scrisă această carte, şi deşi am căutat să nu
las nici o sursă necercetată în vasta literatură despre ru găciune, majoritatea
acestor principii au fost descoperite în orele glo rioase de dimineaţă, pe
măsură ce Cel mai bun dintre învăţători, Spi ritul Sfînt, îmi dădea dintr-o dată
„iluminări" din Cuvîntul lui Dumnezeu.
Nimeni în această viaţă nu poate trece de grădiniţa de copii a rugă ciunii.
Mulţumesc lui Dumnezeu că nu există doctori în rugăciune, şi sunt foarte
conştient de faptul că mai e foarte mult „pămînt de cuce- rit“ în această
privinţă. Totuşi, aceste spicuiri de-o viaţă sunt pre zentate cu speranţa pusă în
graţia (harul) lui Dumnezeu că El le va folosi pentru gloria Sa, făcîndu-i pe
sfinţii de pretutindeni să se roage.
4

Ce au spus oamenii sfinţi despre rugăciune

„Oamenii pot să nu ne asculte chemările, pot să ne respingă mesa jul, pot
să se împotrivească argumentelor noastre, pot să ne dispreţu iască, dar nu pot
să facă nimic împotriva rugăciunilor noastre" (Sid- low Baxter).
„Mai degrabă aş învăţa pe un om să se roage decît pe zece oameni să
predice" (Dr. lovett).
„Singura grijă a diavolului este să-i împiedice pe creştini să se roa ge. El
nu se teme de studii fără rugăciune, de lucrarea fără rugăciune, de religie fără
rugăciune. El rîde de truda noastră, îşi bate joc de înţe lepciunea noastră, dar
tremură cînd ne rugăm" (Samuel Chadwick).
„Dumnezeu pune mai mare bază pe rugăciune şi comuniune decît pe
lucrare. Mirele ceresc peţeşte o soţie, nu angajează o servitoare...
Rugăciunea îl face pe Dumnezeu să iasă din locul Lui tainic ca să fa că
minuni pe pămînt... să Se reverse pe Sine prin credincioşi într-o lu me de
suflete pierdute" (A. Roffe).
„Am atîtea de făcut (astăzi), că voi petrece primele trei ore în ru găciune"
(Martin Luther).
„Dumnezeu are un ocean fără margini de răspunsuri la cea mai slabă
şoaptă a celui mai fără putere sfînt, dacă e dintr-o inimă pocă ită şi curăţită, şi
dacă e într-o dependenţă deplină de Numele Domnului Isus Cristos".
„O zi fără rugăciune e o zi fără binecuvîntări, şi o viaţă fără rugă ciune e o
viaţă fără putere".
„Daniel a petrecut mai degrabă o noapte împreună cu leii decît să se
lipsească de o zi de rugăciune; lui Petru i-a fost uşor să iasă din închisoare
datorită rugăciunii".
„Credinţa este atotputernică numai cînd stă pe genunchi 14 .
„Un soare tainic, care nu apune niciodată, răsare în inimile celor ce
aşteaptă zorile; cei ce doresc fierbinte după Dumnezeu în cămăruţele de
rugăciune vor trage curînd în piept aerul din Oraşul ceresc al lui Dumnezeu".
„Mulţi oameni cred în puterea rugăciunii, şi le place să audă des pre ea,
dar puţini să roagă".
„Evanghelia se mişcă cu pas încet şi şovăielnic cînd sfinţii nu sunt la
rugăciunile lor devreme, tîrziu şi vreme îndelungată".
 5

Definţia rugăciunii
Rugăciunea este mărturisirea neputinţei noastre şi a altora, în Nu mele
Domnului Isus, înaintea ochilor iubitori ai unui Tată care ştie, înţelege,
mîngîie şi răspunde. Rugăciunea e respiraţia şi dorinţa fier binte a spiritului
după Dumnezeu. Este o apucare a bunăvoinţei lui Dumnezeu mai degrabă
decît o învingere a şovăielii Lui. E o armoni zare cu marea adunare de
rugăciune, veche de două mii de ani, ce merge spre gloria de sus.
în orice rugăciune adevărată, Dumnezeu Spiritul Sfînt strigă în noi spre
Dumnezeu Tatăl în numele de neînvins al Domnului Isus Cristos. Cînd
îndeplinim condiţiile simple ale rugăciunii arătate în Cuvîntul lui Dumnezeu,
primim îndurare şi graţie. Şi acestea vin chiar de la tronul graţiei pe care stă
Cel ce ne-a iubit pînă la moarte şi dincolo de moarte, şi care poate face mai
mult decît să ne asculte strigătele disperate şi dorul fără cuvinte din inimile
noastre. „Căci nu avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile
noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, totuşi fără păcat.
Să venim deci cu îndrăzneală la tronul graţiei, ca să căpătăm milă şi să fim
ajutaţi la vreme de nevoie" (Evr.4:15,16).

Necesitatea rugăciunii
Secretul oricărei căderi e lipsa de rugăciune. Nu avem decît să stu diem
viaţa lui Saul din Vechiul Testament şi cea a lui Iuda Iscariot din Noul
Testament ca să vedem că aşa este. Ei nu s-au rugat. Şi, între băm noi: S-au
rugat oare Adam şi Eva cînd s-a apropiat de ei şarpele în grădina Eden? S-a
rugat Avraam înainte de a intra la Agar sau îna inte de a coborî în Egipt? S-a
rugat Paul înainte ca el şi Barnaba să se certe pentru Ioan Marcu? (Fap.l5:36-
41).
Lipsa de rugăciune este un dezastru. Cineva a spus: „Dumnezeu îl îngheţa
de frig pe Iacob noaptea şi-l topea de arşiţă ziua (Gen.31:40), dar au trecut
douăzeci de ani înainte ca el să spună o rugăciune. Cînd s-a rugat, el s-a pus
în calea lui Dumnezeu încercînd să răspundă por- priei lui rugăciuni
(Gen.32:9-20). Doar la Iaboc (locul golirii) a învă ţat el secretul de a învinge
cu Dumnezeu. Acolo a fost golit de toată puterea lui naturală şi a fost rănit ca
să nu mai facă altceva, decît să se prindă de Dumnezeu în toată viaţa lui.
Marea tragedie a vieţii lui
6

David a venit cînd el se plimba, fără rugăciune, pe acoperişul casei lui, şi a

văzut-o pe Batşeba“.
în ceea ce priveşte locul pe care Biserica primară l-a dat rugăciunii, dacă e
îngăduit sau nu ca ceva s-o îndepărteze, să observăm aceasta: „Nu este nici
un motiv să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să servim la mese... dar noi ne
vom dedica neîncetat rugăciunii şi lucrării cu Cu- vîntul“ (Fap.6:2-4).
Doi pastori renumiţi au fost întrebaţi: „Dacă ar veni Cristos, care ar fi
regretul dumneavoastră cel mai mare?“ Amîndoi au răspuns: „Că nu am
petrecut mai mult timp în rugăciune". Noi toţi in tenţionăm să ne rugăm, dar
puţini o facem.
Un suflet nenorocit a intrat în şcoala rugăciunii după sosirea lui în iad. El
a cerut uşurare pentru starea lui. A fost refuzat. A cerut ca un cerşetor să-i
avertizeze pe fraţii săi. A fost refuzat. S-a rugat lui Avra- am, unui om. El
nu-L putea vedea pe Dumnezeu. Nu îndrăznea să ceară să iasă afară. Ştia
desigur că pentru el nu mai era speranţă. Lipsit de rugăciune pe pămînt,
neascultat în iad, el suferă etern, ca omul care a învăţat să se roage prea
tîrziu. „De aceea, orice om care îl caută pe Dumnezeu să se roage Ţie în
vremea cînd poţi fi găsit: cu sigu ranţă că valurile apelor mari nu se vor
apropia de el“ (Ps.32:6).
 Capitolul 2

Cum să abordăm rugăciunea

George Miiller a descoperit că este mult mai bine să ne începem ziua cu
citirea Cuvîntului lui Dumnezeu decît cu vreo încercare de rugăciune. Două
lucruri sunt necesare în cilindrul unei maşini ca să facă explozie şi să rezulte
putere. Primul este scînteia, iar al doilea e combustibilul. Acum, scînteia
Spiritului Sfînt al lui Dumnezeu poate fi prezentă în inimile noastre
dimineaţa devreme, dar e nevoie să ne umplem inimile cu combustibilul
Cuvîntului lui Dumnezeu pentru ca să fie putere în rugăciune. Citirea în
umilinţă a Cuvîntului, meditaţia zilnică, sistematică a Cuvîntului Său aduce
credinţă, putere şi dorinţa de rugăciune. învăţăm din nou despre iubirea Lui;
Ii privim îndurările din trecut, inimile ne sunt înfiorate de căile Lui.
E foarte adevărat că „Spiritul este Acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte
la nimic; cuvintele pe care vi le spun Eu sunt spirit, şi sunt viaţă" (Io.6:63).
Dar să începem chiar şi citirea Cuvîntului cu o scurtă rugăciune: „Deschide-
mi ochii, ca să privesc lucruri minunate în Le gea Ta!" (Ps.ll9:18). Să citim
sistematic Cuvîntul Lui, zilnic cîte o porţiune bună, şi să citim tot Cuvîntul
lui Dumnezeu, căci Biblia este „Cristos în litera de tipar", şi noi dorim să-L
cunoaştem deplin, şi nu numai faţa sau mîinile Lui.
în rugăciune privim la Tatăl nostru ceresc.

închinare
Ne închinăm Lui pentru ceea ce este El. Nu trebuie să fim de mul tă vreme
în Cuvînt ca să facem experienţa lui Isaia şi să vedem măre ţia şi gloria
Dumnezeului nostru. Căci fiecare verset-diamant îndreaptă spre inimile
noastre graţia multicoloră şi gloria lui Dumne zeu. îl adorăm pe Dumnezeu
pentru ceea ce este El. în asemenea vremuri găsim cuvintele din mulţi Psalmi
pe buzele noastre, şi exclamăm: „O, adîncul bogăţiei, atît a înţelepciunii, cît
şi a cunoştinţei lui Dumnezeu! Cît de insondabile sunt judecăţile Lui şi cît de
neînţelese sunt căile Lui" (Rom.11:33).
8

Mulţumire
îi mulţumim pentru ceea ce a făcut El. După ce ne-am închinat lui
Dumnezeu pentru ceea ce este El, suntem foarte predispuşi să-I mul ţumim
pentru ceea ce a făcut pentru noi şi pentru alţii. Pe marile transportoare de
avioane e folosită o catapultă pentru a arunca unele avioane în aer. Cînd
rugăciunile sunt grele şi încete, de cîte ori aflăm că piedica stă în faptul că
nu I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut deja? Adesea ar trebui
să îngenunchem şi să spunem Domnului cît îl iubim şi să-L lăudăm pentru
ceea ce a făcut, şi să ne ridicăm fără să fi cerut un singur lucru. Isus a zis:
„Oare n-au fost curăţiţi toţi zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a găsit
decît străinul acesta să se întoarcă şi să dea glorie lui Dumnezeu?" (Lc.l7:17-
18).
Un misionar în China care a găsit cerul închis la rugăciunile lui şi-a
aruncat într-o zi deznădăjduit privirile în jurul camerei şi a văzut un motto pe
perete: „Lauda schimbă lucrurile!" El a luat această cheie şi a descuiat cerul.
Ne putem întreba de ce era David un om după ini ma lui Dumnezeu. Printre
altele, el s-a pocăit şi a dat laudă Domnului din toată inima. Lauda e amintită
de peste două sute de ori numai în Psalmi. Ştii unde e amintită lauda pentru
prima oară în Biblie? (vezi Gen.29:35). Domnul nostru venea din seminţia
(tribul) lui Iuda (laudă). „O, de L-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru
bunătatea Lui, şi pentru lucrările Lui minunate faţă de fiii oamenilor!"
(Ps.107:8). Citeşte deseori în Psalmi! Notează laudele, ca şi promisiunile din
Biblie.

Propriul nostru Tată

Noi venim la El ca propriul Său copil. Mai presus de orice nu tre buie să
uităm că atotputernicul Dumnezeu, Cel care „stă deasupra cercului
pămîntului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste" (Is.40:22), este şi Tatăl
nostru scump. „Căci voi n-aţi primit spiritul sclaviei ca să mai temeţi, ci aţi
primit Spiritul înfierii, prin care strigăm: Abba, Tată!" (Rom.8:15). „Şi
pentru că sunteţi fii, Dumnezeu a trimis Spiritul Fiului Său în inimile
voastre, care strigă: Abba, Tată!" (Gal.4:6). Cuvîntul „Abba" e un termen de
intimitate (el s-ar traduce: „Tăticule", „Tati"). Noi venim cu credinţa simplă
a unui copil chiar la Tăticul nostru drag.
O fetiţă şi-a petrecut noaptea departe de casă. Era cam înfricoşată şi se
întreba dacă îşi poate spune rugăciunea ca de obicei cînd se
 9

ducea la culcare. Ea s-a rugat: „Tată, ai vrea să mă faci să mă simt în tot atîta
siguranţă ca atunci cînd mă duceam la culcare acasă?" A tă cut o clipă, apoi a
spus: „Sigur că vrei!"
Cît de mult putem învăţa de la copii cînd suntem în şcoala rugă ciunii!
Privindu-i, vom învăţa să venim cu aşteptare luminoasă şi cu dependenţă
umilă! Ca un copil trebuie să ne încredem în Dumnezeu pentru nevoile
noastre zilnice, căci nici un copil nu se îngrijorează de hrana şi
îmbrăcămintea lui.
Uite cum s-a simţit David în privinţa aceasta (Ps.131)! Să ne silim
totdeauna să devenim în spirit ca nişte copii, căci Domnul nostru a spus:
„Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face
ca nişte copilaşi, nu veţi intra în Regatul (împărăţia) cerurilor" (Mt.l8:3-4).
Nu numai că trebuie să ne hrănim din Cuvîntul lui Dumnezeu şi să ne
închinăm lui Dumnezeu, trebuie să ne şi vedem pe noi înşine înaintea lui
Dumnezeu şi în relaţie cu El.
Starea inimii
Ne vedem ticăloşia propriilor noastre inimi. O examinare a gloriei şi a
graţiei lui Dumnezeu aduce şi o vedere a ticăloşiei propriilor noastre inimi.
Pe măsură ce verset după verset ne cercetează inimile, suntem făcuţi să ne
plecăm capul şi să mărturisim ce suntem, şi apoi să ne mărturisim păcatele
noastre concrete, numindu-le înaintea Lui. „Dacă ne mărturisim păcatele, El
este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate
(adică, neconformare cu standardul divin - n. tr.)“ (l.Io.l:19).
Aici îi mulţumim lui Dumnezeu pentru Golgota şi ne dăm seama că
„acum, în Cristos Isus, voi care eraţi depărtaţi aţi fost apropiaţi prin sîngele
lui Cristos" (Ef.2:13).
Mărturisirea
Ne mărturisim păcatele. Printre păcatele fundamentale pe care tre buie să
le mărturisim sunt acestea: Că nu dorim cu adevărat să ne ru găm. Nu dorim
să vorbim cu Tatăl nostru binecuvîntat, atît sunt de reci inimile noastre; că nu
ştim cum trebuie să ne rugăm, de aceea inimile noastre strigă la El să ne
înveţe; că nu ne putem ruga; că nu ne-am rugat în trecut aşa cum trebuia.
10

Ajutor de la Dumnezeu
Noi primim ajutorul lui Dumnezeu. Acum, dacă suntem sinceri cu
Dumnezeu în mărturisirea neputinţei, neştiinţei şi eşecului nostru, cu
siguranţă că vom lua măsuri pentru marea noastră slăbiciune.
Ne vom aminti că Moise, în luptă cu Amalec, şedea pe o piatră, cu mîinile
ţinute sus de Aaron într-o parte şi de Hur în cealaltă parte (Ex.l7:8-12). Aaron
ca preot prefigurează puternicele mijlociri ale lui Cristos la dreapta lui
Dumnezeu. „De aceea poate să-i şi salveze în mod perfect pe cei care vin la
Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pentru totdeauna ca să mijlocească
pentru ei“ (Evr.7:25). începem să căpătăm curaj pentru bătălie. Hur
simbolizează ajutorul binecuvîntat al Spiritului Sfînt. „Tot aşa şi Spiritul ne
ajută în slăbiciunile noastre, căci nu ştim ce să cerem cum ar trebui. Dar
însuşi Spiritul mijloceşte pentru noi cu suspine care nu pot fi rostite"
(Rom.8:26).
Cîtă vreme mîinile lui Moise erau ridicate, Iosua putea să învingă în vale.
îl rugăm astfel pe Dumnezeu pentru curăţire şi îi spunem că nu putem să ne
rugăm, că nu ştim cum să ne rugăm, şi că nici nu do rim să ne rugăm, şi îi
cerem ca Spiritul Său să ne umple şi să Se roage pentru noi. Iată ce ajutor
pentru fiii oamenilor! într-adevăr, nu există rugăciune adevărată dacă nu
strigă în noi Dumnezeu Spiritul Sfînt la Dumnezeu Tatăl în Numele Domnului
Cristos.
Iată secretul tuturor secretelor privind rugăciunea. Dumnezeu vrea ca la
prima menţionare a vreunui subiect în Biblie să rezume pentru noi învăţătura
Lui cu privire la acel subiect. în Geneza 4:26 cîtim: „Şi lui Set i s-a născut un
fiu, şi el i-a pus numele de Enos. Atunci au înce put oamenii să invoce Numele
lui Dumnezeu". Dumnezeu ne arată în mai multe locuri că numele din Biblie
au o semnificaţie adîncă. Cuvîntul „Enos" înseamnă „slăbiciune, fragilitate".
Provine din rădăcina ebraică „anaş" care înseamnă „a fi trecător, slăbuţ sau
bolnăvicios", în zilele cînd oamenii şi-au dat seama (după ce au văzut moartea
în- cepînd să lucreze în jurul lor şi în ei) că erau disperat de neputincioşi şi de
slabi, au început să cheme în ajutor Numele Domnului. Şi pînă azi doar o
asemenea înţelegere şi mărturisire ne va ţine în şcoala rugă ciunii şi ne va face
în final să avem o inimă cu adevărat rugativă, unul dintre cele mai rare lucruri
din univers. Aşa au învins Iosafat şi Asa cînd şi-au adus neputinţa, neştiinţa şi
slăbiciunea înaintea lui Dumnezeu (2.Cr.20:12; 14:11).

.
 Capitolul 3

Cum să mijlocim
Am învăţat acum să ne hrănim din pîinea lui Dumnezeu citind Cuvîntul, să
ne închinăm lui Dumnezeu pentru ceea ce este El, să-I mulţumim pentru ceea
ce a făcut, să ne aducem neputinţa şi slăbiciu nea noastră înaintea Lui şi să ne
prindem de puterea şi bunăvoinţa Lui. Acum suntem gata pentru cerere şi
mijlocire.

Rugăciune pentru alţii

Rar auzim un învăţător biblic să se roage pentru un alt învăţător biblic.
Fiecare oaie behăie în ţarcul ei. Ca şi chibriturile, lovim numai pe cutiile
noastre. Dar Paul şi Moise ar fi dorit ca ei înşişi să fie şterşi din cartea vieţii
pentru ca alţii să fie salvaţi (mîntuiţi) (Rom.9:l-3; Ex. 32:32). Florile uscate
şi ofilite îşi înalţă capetele cînd vine ploaia. Aşa fac sfinţii obosiţi şi
descurajaţi cînd se roagă cineva pentru ei.
Să ne uităm la Cel ce trăieşte veşnic ca să facă mijlocire pentru noi.
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, rugăciunile lui Paul au inclus întreaga
Biserică, fără hotare de sectă, prejudecată, localitate sau chiar timp. Iată
exemplul Domnului nostru în Ioan 17, şi cum Se ocu pă de cineva care urma
să fie cernut de Satan: „Dar eu m-am rugat pentru tine, ca să nu eşueze
credinţa ta, şi cînd te-ai convertit, să-i întăreşti pe fraţii tăi“ (Lc.22:32).

Rugăciune pentru noi înşine

Cînd I-am glorificat Numele prin faptul că am cerut ca voia Lui să fie
făcută în vieţile prietenilor şi duşmanilor noştri, putem să ne ru găm: „Pîinea
noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi 4 * (Mt.6: 11). Cînd am venit cu
neputinţa şi nevoile noastre şi ale altora înaintea lui Dumnezeu, El e onorat
de cererile noastre. îi place ca copiii Lui să-I ceară orice au nevoie, deşi ştie
ceea ce avem nevoie înainte de a-I cere. Cererile noastre pot fi tot atît de
cuprinzătoare ca promisiunile lui Dumnezeu şi tot atît de adînci ca şi
comorile Lui.
Deşi oamenii caută să îngrădească cuvîntul „orice", spunînd că nu
urmăresc cutare sau cutare lucru, acest Cuvînt se află totuşi în Biblie.
12

Bucură-te dacă nevoile tale sunt mari, dacă cresc mereu, dacă sunt de
necrezut, dacă sunt imposibile. Chiar încercările prin care te trece Dumnezeu
sunt menite să-ţi lărgească inima ca să te poată binecu- vînta şi mai mult.
Pot nevoile tale să le întreacă pe acelea ale văduvei sărace (2.Re. 4:1-7)? I
s-a ordonat să aducă înaintea Domnului nu numai vasele ei, ci să şi
împrumute, şi „nu puţine''. Toate s-au umplut cu ulei, şi nu uleiul s-a
terminat, ci vasele. Tu poţi să te rogi şi să primeşti chiar în această clipă.
Dacă doreşti să ştii cît de multe sunt lucrurile pe care le poţi avea,
urmăreşte cuvîntul „primiţi" în Noul Testament. Dumnezeu are sur prize
pentru tine în această căutare. Dacă citeşti răspunsurile pe care le-au primit
alţii, foloseşte-le ca cereri pentru tine şi prietenii tăi. Dumnezeu are răspuns
pentru pîntecele sterp, lipsă de bani, iubirea neîmpărtăşită, dorinţa stinsă,
situaţia neschimbată şi obiceiul de ne- înfrînt. El îţi va da exact ceea ce ceri,
ceva mai bun sau ceva mai mult: „Şi orice veţi cere în Numele Meu voi face“
(Io.l4:13). „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus“ (Iac.l:17).
lacob spune că orice război e cauzat de lipsa rugăciunii: „... Vă luptaţi şi nu
aveţi, pentru că nu cereţi''(Iac.4:29).
Desigur, cerul e prea plin de răspunsuri la rugăciuni pe care ni meni nu le-
a cerut vreodată. Sute de ani au trecut în Biblie fără să fi fost consemnată o
singură rugăciune. Deodată Dumnezeu a întrerupt un lung şir de nume din
cauza unei rugăciuni care a fost înălţată la cer: „Şi Iaebeţ (trist) era mai cu
vază decît fraţii lui (pentru că s-a rugat), şi a zis: ,0, de m-ai binecuvînta şi
mi-ai întinde hotarele, de-ar fi mîna Ta cu mine, şi de m-ai feri de
nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!*** (l.Cr.4:10).
Cineva ar putea crede că Dumnezeu ar spune: „Fii atent, Iaebeţ, ai cerut
prea mult!“ Dar un asemenea lucru nu există vreodată consem nat în Biblie.
„Şi Dumnezeu i-a dat ceea ce ceruse", spune Biblia. Stîrneşte aceasta sufletul
şi spiritul tău să încerce şi să vadă ce în seamnă să fii binecuvîntat de
Dumnezeu? Rugăciuni ca aceasta toarnă binecuvîntări de aur peste capul
urmaşilor noştri. S-ar părea că acest singur strigăt L-a făcut pe Dumnezeu să
apuce pîrghiile cerului şi să-l pună pe Iaebeţ sub şuvoiul bunăvoinţei Sale şi
aproape să-l acopere cu binecuvîntări.
 I 13

Memorează această promisiune şi roagă-te des: „El, care nu L-a cruţat nici
chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va fără plată,
împreună cu El, toate lucrurile?" (Rom.8:32)

Să ne rugăm aşteptînd
Rugăciunea nu e conversaţie cu sens unic. Aşa cum îl lăsăm pe Dumnezeu
să ne vorbească cînd cercetăm cu atenţie Cuvîntul Său, tot aşa simţim o
plăcere desosebită să ne vorbească după ce ne-am ru gat. De atîtea ori batem
şi apoi fugim înainte ca El să deschidă uşa. Atîţia au luat-o la goană după ce
au cerut, fără să-I aştepte Cuvîntul, chiar cînd Dumnezeu era pe punctul să le
dea. Ce iubire şoptită pierdem atunci cînd nu cunoaştem liniştea comuniunii
cu El! Pe inimile liniştite şi tăcute coboară El roua binecuvîntării Lui. Cînd
toate vocile acestei lumi şi ale eului au tăcut, descoperim că Isus Cristos
trăieşte în noi.
„Cei ce-L aşteaptă pe Domnul îşi vor înnoi puterea, ei se vor înălţa cu
aripi ca de vultur; vor alerga şi nu vor obosi, vor umbla şi nu se vor osteni"
(Is.40:31). Cercetează Scripturile ca să vezi ce li se dă celor ce aşteaptă!
Spune cu Samuel: „Vorbeşte, căci servul Tău ascultă" (l.Sam.3:10).
Apoi ridică-te să-I vezi răspunsurile, să observi primii norişori de
apropiere a averselor de ploaie a binecuvîntărilor (l.Re.l8:44). Ridi- că-te să
te minunezi de felul cum răspunde El dintr-o direcţie la care nu ne-am gîndit,
de felurimea metodelor Lui şi de nemărginirea re surselor Lui. Să dorim să
fim aceia care stau la ţărm cînd la orizontul rugăciunii se apropie corăbii din
Ofir încărcate cu aur. Să aşteptăm acea clipă cînd un miliard de rugăciuni vor
primi răspuns, cînd la sunetul trîmbiţei vom fi luaţi toţi ca să fim cu El
(l.Tes.4:16). Dacă am vegheat să nu fim deranjaţi în timpul rugăciunii,
urmărim acum cu nerăbdare să vedem cum va lucra Domnul pentru prietenii
noştri şi pentru noi înşine.
Să ne notăm rugăciunile pe hîrtie, precum şi răspunsurile, căci mulţi nu
înţeleg că binecuvîntările pe care le primesc sunt răspun surile la propriile lor
rugăciuni! Şi mai presus de orice, să veghem ca să nu fie ruptă comuniunea
cu El.
 Capitolul 4

Piedici In rugăciune
Dumnezeu întîrzie în răspunsul unor rugăciuni, dar nu întîrzie la toate
rugăciunile. Dacă ai avut o perioadă chiar de numai o zi fără un răspuns la
rugăciune, înseamnă că s-a strecurat un păcat care for mează un obstacol.
„Iată, mîna Domnului nu s-a scurtat ca să nu poa tă salva, şi urechea Lui prea
tare ca să nu poată auzi. Dar nelegiuirile voastre au pus un zid de despărţire
între voi şi Dumnezeul vostru, şi păcatele I-au ascuns faţa de la voi, ca să nu
ascultete'' (Is.59:l-2).
Tramvaiele şi troleibuzele au un cablu prin care se aduce electrici tatea şi
puterea de la motoare la firele de deasupra. Cablul poate fi doar la un
centimetru de fir, totuşi să nu treacă nici o putere; tramva iul şi troleul stau în
acelaşi loc. Oamenii dinăuntru pot să cînte, să strige, să predice, să ţină o
mare adunare, dar cînd ies afară se află în acelaşi loc. Un pachet de ţigări, o
carte murdară, invidia, ura, neierta- rea, un obicei necurat, nevizitarea
spitalelor şi închisorilor, neglijarea citirii Bibliei, o mie şi unul de lucruri pot
întrerupe comuniunea cu Spiritul Sfînt şi face cu neputinţă ca Dumnezeu să-ţi
audă rugăciunile. Nu spune că e greu să te rogi sau că Dumnezeu nu
răspunde, ci mai degrabă strigă: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-
mi inima! încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile! Vezi dacă există vreo cale
rea în mine, şi du-mă pe calea veşniciei" (Ps.l39:23-24).
Pe măsură ce zi de zi şi oră de oră cercetăm Scripturile şi citim Cuvîntul
lui Dumnezeu, Spiritul Sfînt ne dezvăluie unde sunt obsta colele. „Cartea
aceasta a Legii (Cuvîntul lui Dumnezeu) să nu se depărteze de gura ta:
meditează asupra ei zi şi noapte, căutînd să faci tot ce este scris în ea; căci
atunci îţi vei face calea prosperă, şi atunci vei avea mult succes" (Ios.l:8).
Dar cineva poate să ştie toate acestea şi totuşi să rămînă timp de luni sau
chiar ani fără un singur răspuns la rugăciune. Căci cînd pă catul e descoperit,
trebuie să-l mărturisim lui Dumnezeu şi să-l spunem concret, numind păcatul
cu numele lui, oricît ar fi de rău, cerînd lui Dumnezeu să-l cureţe şi să-l ierte,
şi luînd hotărîrea din toată inima să nu-1 mai repetăm, nici să lăsăm ca aceşti
şerpi care îl dezono
 15

rează pe Dumnezeu să-şi facă cuib în inimile noastre. „Dacă ne măr turisim
păcatele, El este fidel şi drept ca să ne* ierte păcatele şi să ne cureţe de orice
nedreptate'' (l.Io.l:9).
Poate ai crezut că El o să-ţi asculte rugăciunile chiar cînd te ţii de un
păcat cunoscut; ar fi mai bine ca chiar acum să cazi pe genunchi înaintea
Domnului nostru şi să faci pace cu El.
Ne ocupăm acum de cîteva păcate concrete, din cauza cărora Dumnezeu
spune că nu ne poate asculta strigătele, oricît de sincere şi de fierbinţi ar fi
ele. Este vreunul dintre aceste păcate în viaţa ta?

Neiertarea
După ce ne-a dat modelul de rugăciune (Mt.6:9-10), Domnul Isus Se
grăbeşte să ne facă cunoscut piedica cea mai mare în calea rugă ciunii: „Dacă
iertaţi oamenilor nelegiuirle lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta nelegiuirile
voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor nelegiu irile lor, nici Tatăl vostru nu vă
va ierta nelegiuirile voastre'' (Mt.6: 14-15). Domnul repetă afirmaţia astfel ca
să o înţelegem. Neiertarea e piedica principală în calea rugăciunii.
Citeşte şi meditează la parabola cu regele care a vrut să facă soco teala cu
servitorii lui (Mt.l8:21-31), dacă vrei să ştii cît de important este să nu ţinem
ură sau să nu iertăm un lucru de mică valoare, după ce Domnul ne-a iertat
datoria multimiliardară.

Egoismul
„Dumnezeu să mă binecuvînteze pe mine şi pe soţia mea, pe fiul meu şi
pe soţia lui, pe noi patru şi pe nimeni altul'' este orientarea ge nerală a
rugăciunii. Prima rugăciune înregistrată în Biblie (Gen.l5:2) e nerăbdătoare şi
egoistă: „Şi Avram a zis: Doamne, Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără
copii''. în capitolul următor Avram vrea să-şi dea singur răspuns la propria lui
rugăciune intrînd la sclava Agar. Dar în Geneza 18:23-33 îl găsim pe Avraam
(cu numele schimbat) mijlocind pentru alţii.
Multe soţii doresc convertirea soţilor lor ca să fie mai plăcut acasă.
Acesta este egoism curat. Ele ar trebui să dorească ca ei să se con vertească ca
să nu-L mai necinstească pe Dumnezeu Tatăl datorită respingerii salvării date
prin Dumnezeu Fiul. Adesea, strigătele pen tru trezire nu înseamnă decît că
vreo biserică doreşte să-şi sporească
16

venitul prin noi membri. Cînd nu mai putem răbda să-L supărăm pe
Dumnezeu cu spiritul lumesc al bisericilor noastre, suntem pe drumul spre
trezire.
Evanghelistul Dawson povesteşte despre o doamnă care a venit la el în
timpul unei adunări şi i-a spus că se îndoieşte că Dumnezeu răs punde la
rugăciuni, căci, spunea ea: „M-am rugat pentru cei doi băieţi ai mei înainte
de a se naşte, şi nici unul dintre ei nu e salvat". Dawson i-a cerut să-i facă o
promisiune solemnă: „Doresc să fiţi de acord să încetaţi de a vă mai ruga
pentru băieţii dumneavoastră timp de o lună, şi să vă rugaţi pentru copiii
altor mame". Ea a acceptat, şi şi-a văzut amîndoi fiii convertiţi în mai puţin
de treizeci de zile.
Aici, într-adevăr, e un secret mare al rugăciunii. „Voi cereţi, şi nu primiţi,
pentru că cereţi cu gînd să risipiţi în poftele voastre" (Iac. 4:3). „Domnul l-a
adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce Iov s-a rugat pentru
prietenii lui. Şi Domnul i-a dat lui Iov de două ori cît avusese" (42:10). „Voia
Ta să fie făcută pe pămînt aşa cum este şi în cer" (Mt.6:10).

Lipsa dragostei în familie

Mulţi oameni care sunt îngeri în public şi diavoli acasă se miră de ce
rugăciunile lor nu sunt ascultate. Soţii care sunt geloase şi ironice, care se
bosumflă şi se plîng, se miră că rugăciunile lor îngheaţă pe ta van şi picură
apoi jos. Lucruri nelegiuite se fac în numele căsniciei, şi mulţi socotesc
certificatul de căsătorie drept o autorizaţie pentru plă ceri.
Poate că întreaga ta viaţă de căsnicie se cere adusă înaintea Dom nului.
„După cum şi Sara asculta de Avraam, şi-l numea ,domn‘: fi icele ei sunteţi
voi, cît timp faceţi binele". „... Tot aşa, şi voi soţilor, locuiţi cu ele după
cunoştinţă, dînd onoare soţiei ca vasului mai slab, şi ca fiind comoştenitoare
ale graţiei (harului) vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre"
(l.Pt.3:6-7).

Zgîrcenia
Paul era foarte fericit că biserica din Filipi l-a ajutat materialiceşte. „Căci
şi în Tesalonic mi-aţi trimis o dată, şi chiar de două ori, după nevoile mele"
(4:16). Şi acestei biserici generoase care şi-a susţinut mi sionarul cu rugăciuni
şi ajutoare, Dumnezeu i-a făcut o mare promi
 17

siune: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate nevoile voastre, după bogăţia

Sa în glorie prin Isus Cristos“.
Dumnezeu este un mare Dătător (vezi Io.3:16), şi El toarnă cele mai alese
binecuvîntări ale Sale peste cei ce se îngrijesc ca nimic să nu le
„înţepenească" mîinile. Există un singur loc sigur pentru banii noş tri - în
mîinile celor ce răspîndesc Evanghelia în lume. „Dar cine are bunurile acestei
lumi şi-l vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima fată de el, cum
rămîne în el iubirea fată de Dumnezeu? (l.Io.3:17).
Cînd dăm, Domnul Se uită la ceea ce ne-a rămas. Cît I-a rămas lui
Dumnezeu cînd L-a dat pe singurul Său Fiu? Pentru dătătorii voioşi, pentru
cei cu inima deschisă, Ioan rosteşte uimitoarea promisiune a lui Dumnezeu:
„Şi orice vom cere vom primi de la El, pentru că pă zim poruncile Lui şi
facem acele lucruri care îi plac“ (l.Io.3:22).
Bisericile zgîrcite care cheltuiesc mai mult pentru ele decît pentru alţii, ca
şi indivizii care pun mai presus adunatul pentru zile negre de cît agonia de
acum a lumii, nu vor primi binecuvîntarea de la Dum nezeu. Cît de îngrozitor
este pentru Dumnezeu cînd oamenii nu ascultă porunca Lui clară: „Nu vă
strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă
şi le fură hoţii" (Mt.6:19).
Alte piedici mai sunt: Lipsa de mulţumire lui Dumnezeu (Rom. 1:21);
idolii - a pune soţie, soţ, copii, avere sau altceva înainte de Dumnezeu
(Prov.28:9); mîndria (Iov 35:12-13); lipsa de împăcare cu fraţii jigniţi
(Mt.5:23-24); încăpăţînarea (l.Sam.l5:22-23); necitirea Cuvîntului lui
Dumnezeu (Prov.28:9); subestimarea fidelităţii lui Dumnezeu (Iac.l:5-6).
 Capitolul 5

Cum să ne rugăm
Rugăciunile Domnului nostru Isus Cristos au produs cea mai mare uimire
şi dorinţă în inimile discipolilor (ucenicilor). „Şi s-a întîmplat că, pe cînd Se
ruga într-un anumit loc, cînd a terminat, unul dintre discipolii Lui I-a zis:
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe discipolii lui“
(Lc.ll:l). Cînd Dumnezeu Fiul a vorbit cu Dumnezeu Tatăl prin puterea lui
Dumnezeu Spiritul Sfînt, a fost un eveniment care i-a tulburat pe discipoli
mai mult decît toate minunile Lui dinaintea crucificării şi învierii.
Dacă Fiul lui Dumnezeu a găsit rugăciunea necesară în viaţa Sa, ce loc
crezi că ar trebui să aibă în viaţa noastră? Discipolii Săi, care n-au cerut
niciodată să fie învăţaţi să predice, au cerut ca El să-i înveţe să se roage. Se
face aluzie la faptul că Ioan Botezătorul a fost nu numai cel mai mare dintre
profeţi, ci era şi puternic în rugăciune şi în a-i învăţa pe oameni să se roage.
Pe pămînt, Domnul nostru „i-a luat pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob, şi S-a
suit pe munte să Se roage. Pe cînd Se ruga, I s-a schimbat înfăţişa rea feţei, şi
îmbrăcămintea I s-a făcut albă şi strălucitoare" (Lc.9:28- 29). Şi, în cer, El
continuă să Se roage: „După ce curăţise prin Sine însuşi păcatele noastre, S-a
aşezat la dreapta măreţiei în locurile prea- înalte“ (Evr.l:3). „De aceea şi
poate să-i salveze în mod perfect pe cei care vin la Dumnezeu prin El, avînd
în vedere că trăieşte pentru totdeauna ca să facă mijlocire pentru ei“
(Evr.7:25).
Cristos a trăit pe pămînt cam treizeci de ani şi jumătate. El a învă ţat pe
alţii, i-a vindecat, şi a predicat cam trei ani şi jumătate. El a continuat să Se
roage pentru noi timp de aproape două mii de ani!
Să fim deci mereu elevi în şcoala rugăciunii; să ne bucurăm de curţile
măreţiei Lui, folosind din plin perdeaua ruptă şi calea cum părată cu sînge; să
ne apropiem de un Dumnezeu care are răspunsul pentru fiecare nevoie fizică,
mintală şi spirituală a noastră. Să învă ţăm cum să ne rugăm după învăţătura
Bibliei.
 19

16 Legi ale rugăciunii

1. Rugăciuni stăruitoare
Rugăciunile noastre ar trebui să fie stăruitoare. Întîrzierile lui Dumnezeu
nu sunt refuzuri. Fiecare zi aduce mai aproape răspunsul la rugăciunile
noastre. Biserica s-a rugat de aproape două mii de ani cu rugăciunea: „Vino,
Doamne Isuse!“ (Ap.22:20). Totuşi, nu ne descura jăm, căci orice clipă poate
să vadă strălucirea gloriei Sale cînd va veni El. Moise s-a rugat ca să poată
„trece şi să vadă ţara bună de dincolo de Iordan" (Dt.3:25), iar Dumnezeu i-a
răspuns: „Nu-mi mai vorbi despre lucrul acesta" (Dt.3:26). Dar Domnul nu a
spus „nu", şi peste secole îl vedem pe Moise în ţară vorbind cu Domnul nostru
(Lc.9:30).
La o adunare într-un orăşel din Statele Unite s-a convertit un om foarte
bătrîn. Alt bătrîn s-a dus în faţă, şi cu lacrimi în ochi a povestit cum cu
cincizeci de ani mai înainte douăzeci şi cinci de tineri s-au ho- tărît să se
roage pentru acest om în fiecare zi. El a spus: „Eu sunt sin gurul care am mai
apucat să văd că rugăciunile din cei cincizeci de ani au fost ascultate". Dacă
este pentru gloria lui Dumnezeu şi după voia Lui (şi El îţi va arăta la timpul
potrivit dacă este), atunci continuă să te rogi pînă cînd primeşti lumină şi poţi
să aduci laude sau pînă cînd vine răspunsul.
„Oamenii ar trebui să se roage totdeauna şi să nu se lase" (Lc.l8:l). O
traducere literală a unui verset faimos ne va înfiora: „Eu vă spun: Continuaţi
să cereţi, şi vi se va da, continuaţi să căutaţi, şi veţi găsi, continuaţi să bateţi,
şi vi se va deschide" (Lc.ll:9).
Ca să învăţăm de la cei care au stăruit cu răbdare şi neîncetat în ru găciune,
să citim despre omul care nu a vrut să renunţe la miezul nop ţii (Lc.ll:5-8),
despre omul care a refuzat să se oprească din strigăt (Mc.l0:46-52), despre
văduva care a plictisit un judecător cu plîngerea ei (Lc.l8:l-8), şi despre
femeia care avea un răspuns la fiecare obiecţie a lui Dumnezeu şi a omului
(Mt.l5:21-28).
Uneori, Domnul vrea să aştepte mai mult decît credem noi că ar fi necesar
ca să ne răspundă rugăciunilor. El a venit la discipoli pe lac în straja a patra.
Dar după cum soarele răsare chiar cînd trebuie, tot aşa şi Domnul nostru nu
întîrzie niciodată cu adevărat. Am în dosarele mele multe duzini de răspunsuri
la rugăciuni notate cu „Rum". Este cel mai mare dosar pe care îl am. „Rum"
înseamnă: „Răspunsuri în ultimul minut".
20

2. Rugăciuni insistente
Rugăciunile noastre ar trebui să fie insistente. Vine un timp, în ciuda
căilor noastre comode, moderne, cînd trebuie să fim disperaţi în rugăciune,
cînd trebuie să ne luptăm, cînd trebuie să strigăm fără ruşine şi cu
îndrăzneală. Multe dintre rugăciunile scrise în Scriptură sunt „strigăte", iar
cuvintele ebraice şi greceşti sunt foarte tari. în ciu da părerilor contrarii,
Biblia recunoaşte că un asemenea lucru produce furtună în cer. „Rugăciunea
fierbinte şi eficientă a unui om drept rezolvă multe" (Iac.5:16). Cînd Irod şi-a
întins mîinile ca să chinuiască Biserica (Fap.l2:5), ea şi-a întins mîinile în
rugăciune. „Dumnezeule, Tu trebuie să faci cum ai spus!" este strigătul
acelora care vor neapărat să aibă un răspuns, care nu pot fi refuzaţi. Aceasta
nu înseamnă că învingem şovăiala lui Dumnezeu; mai degrabă ne ţinem de
bunăvoinţa Sa, trecînd peste domnii şi stăpîniri, cerîndu-I atotputerea în
nevoile noastre disperate. Ca să nu devenim mîndri pentru că am învăţat să ne
rugăm, ar trebui să citim: „El este Acela care, în zilele cînd era în carne, a
adus ca ofrandă rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel
care putea să-L salveze de la moarte... a fost ascultat din pricina evlaviei Lui"
(Evr.5:7).
Să citim despre îndrăzneala lui Avraam (Gen.l8:23-32), a lui Moi se
(Ex.33:12) şi apoi să dăm atenţie la toate invitaţiile la rugăciune: „Căci n-
avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care
în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să venim deci cu
îndrăzneală la tronul graţiei, ca să căpătăm milă şi să găsim graţie ca ajutor în
vreme de nevoie" (Evr.4:15-16).
3. Să ne împotrivim
Să ne împotrivim, să opunem rezistenţă în rugăciune. Avem un duşman
puternic care ştie că rugăciunea e nimicirea lui. Dacă Satan ar avea zece
bombe atomice şi libertatea să le folosească, le-ar arunca asupra celor mai
eficace cămăruţe de rugăciune din lume. „Căci noi nu ne luptăm împotriva
cărnii şi sîngelui, ci împotriva stăpînirilor, împotriva puterilor, împotriva
conducătoririlor întunerecului acestei lumi, împotriva ticăloşiei spirituale din
locurile cereşti" (Ef.6:12).
Avem un duşman care ne va trimite ore tîrzii ca să nu ne putem scula
devreme, care ne va face să găsim prea multă vreme plăcere în- tr-un răspuns
la rugăciune ca să ne gîndim să cerem altul. El ne va lă sa chiar să frecventăm
cursuri de rugăciune şi să citim cărţi despre
 21

rugăciune, cîtă vreme nu ne rugăm. El se grăbeşte să scoată în evi denţă lipsa

aparentă a răspunsului lui Dumnezeu la rugăciune. îi place să ne îndrepte
atenţia asupra făgaşului în care ne aflăm, ca să ne spună despre imposibilitatea
cererii noastre, făcîndu-ne să uităm că avem un Dumnezeu care începe cu
imposibilul şi continuă de aici mai departe.
Dumnezeu nu a descurajat vreodată pe cineva; poţi să fii sigur că orice
descurajare vine de la diavol. El ne distrage atenţia de la Numele de neînfrînt
al lui Cristos la nevrednicia noastră. El este maestru al telefonului, îi face pe
copii să plîngă, provoacă cîinele şi aduce vizita tori inutili. El poate turna un
paravan de gînduri rele şi nebune în mij locul unei rugi frumoase. El ne
întoarce atenţia de la măreţia lui Dumnezeu la durerile şi suferinţele trupurilor
noastre, el neagă toate răspunsurile la rugăciune, iar dacă i se dă ocazia
defăimează atît pe Dumnezeu, cît şi pe fraţi.
Cea mai mare înşelătorie a lui Satan este să ne facă să ne luptăm di rect cu
el, ocolind astfel pe Cristos. Influenţa lui apare în toate cărţile care
preamăresc puterea lui şi îi ignoră înfrîngerea, deşi ele probabil sunt menite să
ne înveţe cum să ne împotrivim lui. El face ca biserica să convoace adunări de
comitet în fiecare seară şi-şi bate joc în spatele activităţii religioase prea
energice de peste zi, zîmbind tot timpul la cămăruţa de rugăciune goală... el
ştie cel mai bine cum să treacă pe cineva pe linie moartă şi cum să consume
timp.
Dar Domnul ne-a dat singura cale ca să ne împotrivim diavolului. „Isus i-a
zis: Omul nu va trăi numai cu pîine, ci cu orice Cuvînt care iese din gura lui
Dumnezeu... atunci Diavolul L-a lăsat“ (Mt.4:4). Ob servă cu atentie pasajele
care ne spun să veghem: Hab.2:l; Mt.26: 40-41; Mc.l3:33; Lc.21:36;
l.Cor,16:13; Col.4:2; l.Tes.5:6; 2.Tim.4:5; l.Pt. 4:7.
4. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze
Noi trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. Adică să nu încer căm să
dăm răspuns propriilor noastre rugăciuni, dacă nu merge în suşi Domnul
înainte pe acea cale. Să luăm oare o găleată şi să încer căm să golim marea
Roşie, ca să facem o trecere prin ea, sau să dăm năvală asupra zidurilor
Ierihonului în timp ce le înconjurăm? „încre- dinţează-ţi calea ta Domnului; de
asemenea, încrede-te în El, şi El va face să se întîmple" (Ps.37:5). „Dacă veţi
cere ceva în Numele Meu, voi face“ (Io.l4:4).
Avraam I-a cerut lui Dumnezeu un fiu (Gen,15:2) şi apoi a încercat
22

să-L ajute pe Dumnezeu luînd-o pe Agar de soţie (Gen.l6:l-2), ascul- tînd de

glasul Sarei, soţia lui, mai degrabă decît de glasul lui Dumne zeu. Cît de
groaznic este cînd ne amestecăm în planurile lui Dumne zeu şi încercăm să
răspundem propriilor noastre rugăciuni! Pînă azi arabii pretind că se trag din
Ismael care s-a născut din căsătoria nelegitimă a lui Avraam, tulburînd şi azi
pe evrei, care se trag din Isaac.
Iacob s-a rugat să fie scăpat din mîna fratelui său Esau (Gen.32:ll), apoi s-
a pus să-l împace cu capre, ţapi, oi, berbeci, cămile, vaci, tauri şi măgari.
încrede-te în totul în cererile tale în Dumnezeu. Dacă un om ar sta la cutia
poştală ţinînd de colţul scrisorii, cît ar trece pînă să primească răspuns?
5. Să ne rugăm In secret
Rugăciunile noastre ar trebui să fie secrete. „Ci tu, cînd te rogi, in tră în
cămăruţa ta, şi după ce-ai încuiat uşa, roagă-te Tatălui tău, care este invizibil;
şi Tatăl tău, care vede ceea ce este secret, îţi va răsplă ti" (Mt.6:6). în cîntarea
lui Solomon, Domnul repetă această invitaţie binevoitoare: „O, porumbiţa
mea, care eşti în scobiturile stîncilor, în locurile secrete ale prăpăstiilor, lasă-
mă să-ţi văd înfăţişarea, lasă-mă să-ţi aud vocea! Căci vocea ta este dulce, şi
înfăţişarea ta este plăcută" (Cînt.2:14). Cineva a spus despre acest verset: „El
nu numai că ne lasă să venim, ci ne şi pofteşte să venim, El ne ordonă să
venim şi ne împuterniceşte să venim, însă de fapt doreşte din toată inima să
venim!" Cineva mi-a spus de curînd: „Chiar dacă ar trebui să-mi las deo parte
prietenii, nu-L voi lăsa deoparte pe Isus!"
Cînd duşmanul îmi sugerează să fac multe lucruri pentru mine di mineaţa
devreme, trebuie să-i răspund: „Scuză-mă, El aşteaptă!" N-ar fi de mirare că
El e trist toată ziua pentru că noi n-am vegheat la întîl- nirea noastră de
dragoste de dimineaţă devreme!
Unii cred că ar trebui să ne spunem nevoile doar lui Dumnezeu; al ţii au
mai multă sau mai puţină libertate să le spună şi poporului lui Dumnezeu. Dar
e sigur că trebuie totdeauna să mergem mai întîi la El, şi că încrederea noastră
ar trebui să fie numai în El şi în ce poate El să facă, şi nu în ce poate omul să
facă. Fiecare persoană sau organizaţie trebuie să ia o hotărîre în privinţa
aceasta după credinţa pe care i-o dă Dumnezeu şi după călăuzirea Lui pentru
lucrarea în care este angajată.
 Capitolul 6

Cum să ne rugăm
(continuare)

6. Rugăciuni concrete
Rugăciunile noastre ar trebui să fie concrete, precise. Dacă te rogi pentru
99,33 dolari, e foarte interesant să vezi cum Domnul îţi aduce nu numai cei
99 dolari, dar şi cenţii. Omul care l-a ascultat pe priete nul său la miezul
nopţii nu i-a cerut pîine în general, ci trei pîini (Lc. 11:5). El a primit ce a
cerut, dar a fost atent să nu fie mai puţin de trei! Cineva a spus: „Dacă te rogi
pentru o maşină uzată, vei primi de obicei chiar aşa“.
Una dintre fiicele noastre I-a cerut Domnului să-i trimită bani pentru nişte
pahare şi să scrie: „Poştă specială". Poţi fi sigur că Domnul i-a trimis chiar
aşa. Fetiţa noastră Joy a dorit un anumit cadou. Ea le-a întrebat pe surorile ei
cîţi cenţi ar costa. Atunci ea s-a rugat pen tru 1.400 de cenţi. Peste cîteva zile,
cîţiva prieteni au venit cu un borcan cu bani pe care i-au economisit pentru
noi. Erau ceva mai mult de 1.400 de cenţi.
Cînd unii dintre prietenii noştri au încheiat rugăciunea, ne între băm dacă
Domnul sau altcineva ştie pentru ce s-au rugat. Rugăciunea vagă, neprecisă
este o rugăciune leneşă. Mulţi cer o binecuvîntare „peste toţi misionarii din
lume". Ar fi mai bine să-l alegi pe unul dintre ei şi să ceri Domnului să-l
ajute la vorbire, să-l ţină sănătos, să-l umple de Spiritul Său şi să-i dea
maşina de care are nevoie.

7. în Numele lui Cristos

Rugăciunile noastre trebuie să fie în Numele Domnului Isus Cris tos. Cînd
orice altceva eşuează, numele Lui învinge! Iată, într-adevăr, care este
Mireasa plăcută lui Dumnezeu. Mulţi îşi închipuie că pot pretinde ca
Dumnezeu să le dea, pentru că socotesc că au o bunătate sau un merit al lor
propriu. Rugăciunile unor asemenea persoane nu sunt niciodată ascultate. Dar
cînd ne umilim la picioarele Lui şi strigăm: „Doamne, fă acest lucru, nu
pentru ceva care este în mine, ci fă acest lucru de dragul Domnului Isus!",
atunci tot cerul e pus în miş
24

care cu freamăt de dragoste. Tatălui îi face o mare plăcere să dăru iască, şi

favoarea Sa nemeritată este revărsată din plin peste nevoile noastre. „Şi orice
veţi cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul.
Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face“ (Io.l4:13-14). Dacă e în
Numele lui Isus şi pentru gloria Tatălui, atunci nu e nevoie să se îngrădească
cuvîntul „orice". Ce înseamnă acest Nume fără seamăn pentru Dumnezeu,
cine poate spune? Dacă citim Estera 8:8 vom avea o adevărată surpriză...

8. Cu credinţă
Noi trebuie să ne rugăm cu credinţă. Aceasta îi înspăimîntă pe mulţi
oameni, şi ei sunt predispuşi să strige: „Ajută necredinţa mea!“ (Mc.9:24).
Dar Domnul ne spune: „Toate lucrurile sunt posibile celui ce crede"
(Mc.9:23). Dumnezeu însă are rezerve minunate pentru necredinţa noastră.
Citirea Cuvîntului lui Dumnezeu cu intenţia de a auzi şi de a te supune dă
naştere la credinţă. „Astfel, credinţa vine prin auzire, şi auzirea prin Cuvîntul
lui Dumnezeu" (Rom.l0:17). Mai mult, dacă ne lipseşte credinţa, putem
mărturisi sincer Domnului păcatul nostru de necredinţă şi să-I cerem credinţă
din Cristos. Cea mai bună traducere a lui Marcu 11:22 este: „Aveţi credinţă
din Dumnezeu".
Dacă credinţa ta e slabă, încearcă să citeşti Evrei 11, şi apoi vino înaintea
lui Dumnezeu cu problema care ţi s-a părut aşa de grea. Noi avem încredere
în oamenii pe care îi cunoaştem cu adevărat. Fami- liarizează-te mai bine cu
Domnul nostru, rămînînd în El. „Dacă ră- mîneţi în Mine, şi dacă rămîn în
voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va face" (Io.l5:7). Cuvîntul
pentru „a face" este folosit deseori pentru „a crea". Dumnezeu va crea ceva
din nimic ca să răspundă rugăciunilor acelora care primesc Cuvîntul Lui şi
rămîn în comuniune cu El.

9. Promisiunile lui Dumnezeu

Roagă-te promisiunile lui Dumnezeu. Se spune că în Biblie sunt exact
7487 promisiuni ale lui Dumnezeu pentru om. Dacă doreşti să trăieşti o mare
aventură chiar azi, propune-ţi să citeşti trei capitole din Biblie (Vechiul şi
Noul Testament) în fiecare zi a săptămînii şi cinci capitole duminica, pentru
ca s-o termini într-un an de zile. Iar de
 25

fiecare dată cînd vezi o promisiune care este pentru tine sau pentru ai tăi,
cere-o şi notează pe margini „pm“, care înseamnă „pentru mine!“
Numai Psalmul 37 conţine peste patruzeci de promisiuni pe care le pot
cere credincioşii. Iată o probă care să-ţi stimuleze apetitul: „Gă- seşte-ţi
plăcerea în Domnul, şi El îţi va da dorinţele inimii tale“ (v.4). Două dintre
promisiunile pe care le-am folosit cel mai des sunt: „Cheamă-Mă în ziua
necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei glorifica'' (Ps.50:15), şi această
promisiune uimitoare: „Căci El însuşi a zis: Niciodată nu te voi lăsa, nici nu
te voi părăsi'' (Evr.l3:5). Iar dacă încerci să înveţi să te rogi chiar cînd nu eşti
născut din nou, iată o promisiune pentru tine: Rom.l0:9-10. Să nu cumva să
n-o ceri.

10. Nu dicta
Noi ar trebui să ne rugăm fără să dictăm lui Dumnezeu cum să ne răspundă
rugăciunii. După cum El a făcut fiecare frunză deosebită, tot aşa are metode
foarte variate şi pricepere divină în a răspunde la întrebări. Funcţionarul regal
(Io.4:46-54) a spus: „Domnule, vino pînă nu moare copilul meu''. Dar
Domnul a preferat să-i vindece băiatul de la distanţă. Citeşte cele patru
Evanghelii şi observă diversitatea uimitoare de metode folosite de Cristos
pentru vindecarea oamenilor.

11. Resurse infinite

Cînd ne rugăm, ar trebui să ne dăm seama că Tatăl nostru e Dum nezeu
atotputernic, ale cărui resurse sunt nesfîrşite. Fiecare rugăciune adevărată
face apel la atotputerea lui Dumnezeu. Cineva a spus: „Ge neraţii fără sfîrşit,
pînă în eternitate, nu vor vedea orizontul lui Dumnezeu, nici al puterii Lui''.
Vai, rugăciunile noastre sunt atît de slabe, atît de mici în faţa măreţiei Sale!
Noi ar trebui să cerem după măreţia Lui şi nu după slăbiciunea dorinţelor
noastre. Cuiva, care a cerut o favoare foarte mare de la Napoleon, i-a fost
acordată imediat, căci, a spus Napoleon, „el m-a onorat cu mărimea cererii
lui''. O rugăciune pentru o maşină de ocazie poate arăta că avem un
Dumnezeu de ocazie. Noi vom primi cu siguranţă ceea ce cerem. Dumnezeu
va răspunde rugăciunilor pentru jucării pierdute, locuri de parcare sau
animale bolnave. Noi avem un Dumnezeu care poate prin credinţa noastră să
supună regate, să împlinească promisiuni, să astupe gura leilor, să stingă
puterea focului, să vindece boli, să pună pe fugă
26

armatele duşmane (Evr.ll:33,34). „Iar Celui care, potrivit puterii care

lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîn- dim, a
Lui să-I fie gloria în Biserică prin Cristos Isus, de-a lungul tuturor epocilor,
şi pentru totdeauna'' (Ef.3:20,21).

12. Voia lui Dumnezeu

Noi trebuie să ne rugăm după voia lui Dumnezeu. Putem s-o aflăm cerînd
înţelepciune (Iac.l:5), căutînd căile lui Dumnezeu în Cuvînt, observînd dacă
Spiritul Sfînt ne încurajează să citim o anu me rugăciune din Biblie. Chiar la
început ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu să ne arate scopurile, planurile şi
voia Lui. Paul s-a rugat la începutul epistolei către coloseni: „De aceea şi noi,
din ziua cînd am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi
dorim ca să fiţi umpluţi cu cunoştinţa voii Lui'' (1:9).

13. Lauda pentru răspuns

Ar trebui să ne rugăm pînă putem aduce laudă pentru răspuns. Credinţa
adevărată nu cere numai, ci şi primeşte. Cînd Spiritul lui Dumnezeu Se roagă
prin noi după voia lui Dumnezeu, El ne îngăduie să ajungem la un punct la
timpul cuvenit cînd ştim că am primit răs punsul. Aceasta nu se întîmplă
adesea într-o singură adunare de rugăciune, ci e ţinta oricărei rugăciuni. Cel
care cere primeşte.
Spiritul lui Dumnezeu poate să ne dea credinţă de la Dumnezeu pentru o
problemă. Un răspuns la rugăciune poate să fie mai real pentru noi atunci
cînd suntem pe genunchi decît cînd se petrece de fapt. Credinţa e lucrul
esenţial, ea e chiar mai reală decît vederea. O problemă cu adevărat
încredinţată lui Dumnezeu este pe cale de îm plinire. „De aceea, vă spun:
Orice lucruri doriţi, cînd vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi
avea'' (Mc.ll:24). „încredinţează-ţi calea în mîna Domnului, încrede-te în El,
şi El va face să se întîmple'' (Ps.37:5). Domnul a răspuns lui Moise: „S-a
scurtat oare mîna Domnului? Vei vedea acum dacă Cuvîntul Meu se va
împlini faţă de tine sau nu“ (Num.ll:23). „Domnul să te asculte în ziua
necazului... să-ţi trimită ajutor din sanctuar... Domnul să-ti împlinească toate
cererile 44 (Ps.20:l,2,5).
 27

14. Supunerea faţă de Dumnezeu

Ar trebui să ne rugăm cu dorinţa să-I plăcem şi să ne supunem lui
Dumnezeu. Domnul Isus Cristos a putut spune: „Ştiam că totdeauna Mă
asculţi" (Io.ll:42), pentru că a putut spune şi: „Cel ce M-a trimis este cu
Mine; Tatăl nu Mă lasă singur, pentru că fac totodeauna ce-I este plăcut"
(Io.8:29). Aşa de mare este graţia lui Dumnezeu, că înain te de a fi înălţaţi la
ceruri, înainte de a fi răpiţi, putem avea mărturia lui Enoh că am fost plăcuţi
lui Dumnezeu. „Şi orice vom cere vom primi de la El, pentru că păzim
poruncile Lui şi facem acele lucruri care sunt plăcute înaintea Lui"
(l.Io.3:22).
Observă cu atenţie că nu suntem ascultaţi pentru alipirea slugar nică la
reguli şi legi, ci pentru că ascultăm de o poruncă nouă şi uimi toare prin graţia
Sa. „Şi aceasta este porunca Lui: ca să credem în Nu mele Fiului Său Isus
Cristos şi să ne iubim unul pe altul, cum ne-a dat El poruncă" (l.Io.3:23).
Cînd rămînem în El ne supunem cu adevărat Lui şi îi suntem plăcuţi.
Studiază întregul capitol 15 pentru a învăţa ce înseamnă lucrul acesta şi ce
important este să rămînem în El.
15. Autoritatea în rugăciune
Noi ne putem ruga cu autoritate. Sunt vremuri cînd Spiritul lui Dumnezeu,
rugîndu-Se prin noi, ne înalţă pînă cînd luăm parte la ru găciunile Fiului lui
Dumnezeu, care e aşezat la „dreapta măreţiei Sa le". în asemenea vremuri
avem neobişnuită îndrăzneală şi autoritate în rugăciunile noastre. Biblia ne
învaţă că nu numai într-o zi viitoare, ci încă de pe acum putem „domni în
viaţă prin Unul singur, Isus Cristos" (Rom.5:17).
Cînd Spiritul lui Dumnezeu Se roagă prin noi în plinătatea Lui, în drăznim
să cerem asemenea promisiuni uimitoare ca aceasta: „Vrea cineva să Mă
întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru co piii Mei şi pentru
lucrarea mîinilor Mele?" (Is.45:ll)
Dar sunt profunzimi şi mai mari. Putem cîştiga poziţii de rugăciu ne, locuri
de încredere prin care să avem libertate şi siguranţă cînd ne rugăm pentru
anumiţi oameni şi pentru anumite lucruri. îndurările din trecut ne încurajează
să lărgim cererile noastre viitoare. Noi pri viri spre gloria lui Dumnezeu ne
măresc cerinţele.
Domnul nostru a fost foarte mulţumit de stăruinţa femeii siro-fe- niciene,
şi i-a dat o uşă deschisă de rugăciune care este atît de minuna
28

tă, încît abia îi putem pricepe înţelesul. Căci ceea ce i-a spus El de fapt,
literal, este: „O, femeie, mare este credinţa ta; să ţi se facă după cum
dorşti!“ (Mt.l5:28). El i-a înmînat cheile de aur pentru fiecare ru găciune
viitoare.
Dumnezeu are un cuvînt pentru aceia care nu sunt mulţumiţi cu
împlinirile rugăciunilor lor: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi-ţi voi arăta
lucruri mari şi puternice, pe care nu le cunoşti" (Ier.33:3). Cînd Dumnezeu
lucrează cu putere nestînjenită, ne ridicăm de pe genunchi ca să vorbim cu
autoritate. Ştefan a vorbit „plin de credinţă şi pute- re“. „Ei nu erau în stare
să se împotrivească înţelepciunii şi spiritului cu care vorbea el“ (Fap.6:10).
Noi le putem spune oamenilor Cuvîntul de neînvins: „Ridică-te şi aruncă-te
în mare“ (Mc.ll:23).

16. Rugăciune pentru creştini

Trebuie să ne rugăm mai mult pentru întărirea sfinţilor decît pen tru
convertirea păcătoşilor. Pavel ştia că atunci cînd sfinţii vor fi tari, vor merge
şi vor cîştiga mulţi pentru Cristos. Aproape toate rugăciu nile lui sunt cereri
ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu şi bogăţi ile moştenirii noastre de
acum.
Să nu ne rugăm puţin pentru bani, sprijin, călătorie pe mare şi echipament
pentru misionari, dar să ne rugăm foarte mult ca Dumnezeu să le deschidă
ochii ca să cunoască „care este faţă de noi, cre dincioşii, nemărginita mărime
a puterii Sale“.
 Capitolul 7

Cîteva sugestii practice pentru rugăciune

Un timp
E mai bine să-L întîlnim pe Dumnezeu dimineaţa devreme. Ar trebui să-I
vedem faţa înainte de a le vedea pe cele ale iubiţilor noştri. Nu a răsărit
niciodată soarele în China fără să-l vadă pe Hudson Tay- lor conversînd cu
Dumnezeu. Mahomedanii ne fac de ruşine cînd se scoală aşa devreme ca să
se roage lui Allah. Cînd David a zis: „Voi striga către Dumnezeul Preaînalt,
către Dumnezeu, care face totul pentru mine“ (Ps.57:2), s-a grăbit să adauge:
„Eu însumi mă voi trezi dimineaţa devreme" (v.8).
Aceia din Vechiul şi Noul Testament care s-au luptat în rugăciune s-au
sculat devreme. Iată-l pe Avraam (Gen.l9:27), pe Iacob (Gen.28: 18), pe
Moise (Ex.34:4), pe Iosua (Ios.3:l) şi mai ales pe Domnul nos tru: „A doua zi
dimineaţa, pe cînd era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus
într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo" (Mc.l:35).

Un loc
Să ai un loc anume pentru rugăciune. Cînd Dwight L. Moody nu putea
găsi alt loc, se ruga într-un siloz pentru cărbuni. Un om de afaceri şi-a făcut
o regulă neschimbată ca nimeni să nu intre în biroul lui de la 9 la 10
dimineaţa, căci acel timp era pus deoparte numai pen tru rugăciune, şi oameni
de seamă au trebuit să aştepte cu răbdare în timp ce el vorbea cu Regele
regilor.
Soldaţii nu deranjau un anume general cînd vedeau o batistă albă în faţa
cortului lui. Era semnul că el se afla în rugăciune. Mamele ca re sunt
împiedicate dimineaţa devreme se pot retrage în locul secret să se roage după
plecarea copiilor la şcoală. Trebuie neapărat să avem un loc fix de rugăciune.
Cum se luptă duşmanul să oprească acest lu cru! Cineva spunea: „Cămăruţa
mea e scaunul în autobuz, cînd îmi acopăr faţa cu pălăria şi mă rog!"

Rugăciune familială
Rugăciunea familială e indispensabilă pentru un cămin care doreş
30

te să se consacre lui Cristos. Despre Avraam, Domnul a spus: „Căci îl ştiu că

va ordona copiilor lui şi casei lui după el, şi ei vor ţine calea Domnului, ca să
facă dreptate şi judecată, pentru ca Domnul să aducă peste Avraam ceea ce a
vorbit cu el“ (Gen.l8:19).
Timotei a crescut într-o casă unde, fără îndoială, se ţinea rugăciu nea
familială: „îmi aduc aminte de credinţa neprefăcută care este în tine, care a
locuit mai întîi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt convins că şi
în tine“ (2.Tim.l:5).
Citiţi un capitol în fiecare dimineaţă din Biblie; lăsaţi pe fiecare copil să
citească; citiţi şi discutaţi pe marginea epistolelor misionare; ascultaţi şi
învăţaţi din rugăciunile simple şi din laudele celor mici ai voştri. Domnul vă
va arăta ce e bun, dar vai de omul care, ca Samuel, se roagă mult, dar
neglijează să se roage cu familia lui (l.Sam. 8:3).

Rugăciune unită
Rugăciunea unită are o binecuvîntare specială de la Dumnezeu. „Vă spun
din nou, că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pămînt în privinţa unui lucru
pe care să-l ceară, Tatăl Meu care este în ceruri va face pentru ei lucrul acela.
Căci unde doi sau trei sunt adunaţi împreună în Numele Meu, acolo sunt Eu
în mijlocul lor“ (Mt.l8:19-20). Un foc de trezire va urma desigur acolo unde
un om se împacă deplin cu Dumnezeu, începe să se roage şi se uneşte cu
prietenii lui în rugăciune. Dar asemenea eforturi, pentru ca să fie eficace şi
scripturale, trebuie să fie regulate: „Şi ei, strîngîndu-se zilnic în templu... şi
Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce erau salvaţi" (Fap.2:46,47).

Să ne rugăm neîncetat
Roagă-te în orice ocazie. Este bine să te rogi înainte de a pleca la drum cu
maşina. Cînd te sună oamenii la telefon şi-ţi cer ajutor, te poţi ruga cu ei la
telefon. Mulţi aşteaptă pînă cînd nu mai pot, şi doar atunci îl cheamă pe
Domnul în ajutor.
în ultimii ani înainte de pensie, Robert Lee era director al unei şcoli
militare. El îşi petrecea timpul între ore rugîndu-se pentru oa menii lui.
Ani de zile ne-am rugat lîngă cutia poştală cînd am trimis scriso rile din
acea zi. Noi avem o cutie în care păstrăm toate notele de plată. Ne rugăm,
aducîndu-le înaintea Domnului, şi ele sunt totdeauna ono
 31

rate. Roagă-te înainte de a lua hotărîri, mai ales acelea care trebuie lu ate dintr-
odată. Vezi ce a spus Neemia: „Atunci regele mi-a zis: Ce ceri? Astfel, eu m-
am rugat Dumnezeului cerurilor" (Neem.2:4).
„Bucurîndu-vă în speranţă, răbdători în strîmtorare, continuînd neîncetat în
rugăciune" (Rom.12:12).

Rugăciuni publice
Evită rugăciunile lungi în public. Moody a spus că mai degrabă ar vrea să
audă pe cineva spunînd mai multe rugăciuni scurte decît una lungă; o
rugăciune lungă în public arată rugăciune puţină în cămăru ţă.
Se povestea că în timpul rugăciunii lungi a unui sfînt, Sir Wilfred Grenfell
s-a scîrbit şi a pornit să iasă afară. Moody, care conducea ser viciul, a observat
lucrul acesta şi a întrerupt rugăciunea, anunţînd o cîntare. Grenfell s-a
convertit ca urmare a acestui fapt.
Solomon s-a rugat cea mai lungă rugăciune din Biblie şi, judecind după
viaţa lui ulterioară, nu pare să se mai fi rugat (vezi l.Re.8). Dumnezeu nu a
avut vreo problemă cînd Petru a strigat: „Doamne, scapă-mă“ (Mt.l4:30), nici
cînd femeia siro-feniciană a strigat: „Doamne, ajută-mă“ (Mt.l5:25), şi nici
cînd s-a rugat David: „Aju- tă-mă, Doamne" (Ps.l2:l), cea mai scurtă
rugăciune din Biblie. „Cînd vă rugaţi, nu folosiţi nişte repetări zadarnice"
(Mt.6:7). Aici se cuprind rugăciunile tip sau pregătite dinainte, care sunt o
grozăvie înaintea lui Dumnezeu.
Nu există un rînd în Scriptură care să autorizeze citirea rugăciu nilor
pregătite dinainte. Asemenea practici sunt lăsate pe seama păgî- nilor.
Oamenii care se roagă în acelaşi fel plictisitor de fiecare dată ar trebui să nu
mai fie puşi să se roage.

Rugăciune şi nu predică
Predicarea în timpul rugăciunii este o grozăvie. Un ziar scria odată: „A
fost cea mai frumoasă rugăciune oferită vreodată ascultătorilor din Boston". E
mai bine să nu-L învăţăm pe Domnul în timp ce ne ru găm. Studiază adesea
modelul de rugăciune dat de Domnul nostru, ca să ne înveţe principiile
rugăciunii (a nu se cînta într-o biserică), şi ob servă adîncimea ei fără de
margini (Mt.6:9-13).
în rugăciunea particulară simte-te liber să-ţi reverşi plîngerile, ne
32

dumeririle, întristările, întrebările şi necazurile cu îndrăzneală sfîntă, într-o

renunţare la tine însuţi şi într-o golire deplină. Prima rugăciu ne înregistrată a
lui Avraam (Gen.15) a conţinut mult din acestea. Da vid a spus: „Mi-am
vărsat plîngerea înaintea Lui; mi-am arătat necazul înaintea Lui. Cînd spiritul
meu a fost copleşit în mine, atunci Tu mi-ai cunoscut cărarea" (Ps.l42:2-3)
(vezi şi Ps.102).

încurajări
Cîteva încurajări pentru rugăciune: Noi înţelegem limpede că principala
noastră încurajare la rugăciune vine din Cuvîntul lui Dum nezeu, unde
învăţăm despre minunatul nostru Prieten al prietenilor care totdeauna este
gata să ne asculte şi să ne ajute. Dar atîţia dintre noi găsesc că după o vreme
au alunecat dintr-o viaţă de rugăciune fă ră credinţă şi putere. Am descoperit
un remediu minunat pentru această situaţie. Ca să-mi amintesc de marea
importanţă a rugăciunii, am început să citesc în fiecare zi cel puţin un capitol
dintr-o carte bună despre rugăciune. Am început să adun aceste cărţi ca o
pasiune, şi în ele am găsit într-adevăr bogăţie şi încurajare. Caută sfat de la
cei care cunosc cărţi bune. Vezi să incluzi multe biografii de misionari
printre cărţile pe care le urmăreşti.
Dacă ţi se pare plictisitor să notezi rugăciunile, notează cel puţin
răspunsurile care te impresionează. Cere celor care te vizitează, pre dicatori,
lucrători, să-ţi spună răspunsuri la rugăciuni. în citirea răs punsurilor la
rugăciune am descoperit domenii întregi de rugăciune despre care eu nu
ştiam. Unii şi-au făcut un carnet cu promisiuni ale lui Dumnezeu din Cuvînt
pe care le-au cerut sau doresc să le ceară.
Cînd auzi sau citeşti de un răspuns la rugăciune, notează cu grijă secretele
sau principiile care sunt implicate. Meditează la răspuns. Lu crurile pentru
care s-au rugat oamenii în Biblie sunt cu sutele. Notea ză capitolele mari din
Biblie despre rugăciune şi studiază biografiile de bărbaţi şi femei care s-au
rugat. în Biblia mea, fiecare rugăciune e însemnată pe margine cu litera „R“,
iar marginile sunt pline cu exclamaţii despre lucrurile pe care mi le-a arătat
Dumnezeu.
Dar numai prin Spiritul Sfînt putem să ne rugăm. Dacă nu-L su părăm cu
cuvintele şi faptele noastre, vom cunoaşte şi practica totdea una aventura
neasemuită a rugăciunii.