Sunteți pe pagina 1din 3

MOBILITATE PORTUGALIA – TĂRÂMUL LINIȘTII

În decursul vieții noastre, ne este dat să întâlnim ocazii unice, oameni care ne marchează existența.
O astfel de ocazie am întâlnit si eu, prin participarea la una dintre mobilitățile proiectului Erasmus+, în
Portugalia, ce s-a desfășurat în perioada 18-23 februarie 2019; mobilitatea a fost realizată de echipa de
cadre didactice: Vintilă Geta, Mitu Nicoleta și Modiga Nicoleta , căreia i s-a alăturat grupul de elevi ai
claselor a VII-a și a VIII-a: Dodu Antonio, Coroiu Cosmin, Palade Valentina, Grosu David și Lungu Marian.

Cum aș putea să descriu în câteva rânduri sentimentele ce le-am trăit în acest proiect proiect? Îmi
va fi foarte greu să realizez acest lucru, dar voi încerca în cele ce urmează.

17 februarie. Zi de duminică. Ar fi fost una ca multe altele, dar aceasta era specială. Împreună cu
colegele mele și grupul de elevi,ne-am îmbarcat în avionul ce avea ca destinație finală Lisabona. Primul
zbor, prima emoție trăită deasupra norilor, un zbor în care parcă chiar prinsesem aripi...Pe aeroportul
din Lisabona, eram așteptați de partenerii noștri din Portugalia, foarte primitori, cu chipuri zâmbitoare,
care ne-au condus spre Ferreira do Alentejo, un orășel , unde aveau să se desfășoare o parte din
activitățile din proiect.

Prima zi a săptămânii ne-a oferit surprize plăcute. Activitățile s-au desfășurat în biblioteca
municipală din Ferreira do Alentejo, unde am făcut cunoștință cu unul dintre cunoscuții scriitori
portughezi, Eca de Queiroz, despre care se povestește că ar fi avut ca sursă de inspirație opera lui
Gustave Flaubert. Un actor a jucat atât de bine rolul acestuia încât ne-a determinat să ne transpunem
pentru câteva minute în lumea lui. Tot aici, am putut admira o expoziție de fotografii și lucrări practice
realizate de elevi din materiale reciclabile.

Curioși din fire, am pătruns în tainele cărților din cadrul Bebetecii, o bibliotecă dedicată
mămicilor. Cu pași mărunți, ne-am îndreptat pașii spre Muzeul Municipal Ferreira. Un material video ne-
a captat atenția prin prezentarea evoluției vieții pe pământ.

După ora prânzului, am fost martorii unei adevărate lecții de istorie. Ne aflam în fața celei mai
înalte clădiri din Portugalia. Datând din secolul al IV-lea, acesta se impunea prin existența a patru turnuri
și a unuia central, realizat din garnit și marmură ( Torre de Menagem). Fortăreața de 42 de metri, cu cele
197 de trepte în spirală ne-a impresionat și mai mult cu panorama minunată a orașului, ce putea fi
admirată după parcurgerea drumului anevoios până în vârful turnului central. Lângă castelul cu origini
romane, se înălța biserica Santa Amaro, cu picturi și modele geometrice latino-vizigote, care datează din
sec. al VI-lea. Am avut prilejul de a o vizita și de a admira muzeul arhelogic cu artă vizigotă, găzduit de
acesta, cu piese din vechile biserici paleocreștine.

A doua zi de activități ne-a adus și mai aproape de tema proiectului: Ambicare Industrial, o
companie energetică din Setubal care reciclează diversele tipuri de lămpi ( lămpi cu descărcare de înaltă
intensitate, tuburi fluorescente). Acest proces se bazează pe oxidarea mercurului. Se știe că mercurul
are efecte toxice asupra organismului, dar procedeul folosit de Ambicare, o cantitate foarte mică ajunge
în natură. Am fost martorii utilizării aparatului care realizează reciclarea lămpilor și ni s-a explicat modul
de funcționare al acestuia.

Cea de-a treia zi a mobilității a oferit oportunitatea participanților de a cunoaște locuri extrem
de frumoase din Portugalia: coasta Oceanului Atlantic și Troia, o peninsulă situată în Grandola. Din
Setubal, am ajuns aici cu feribotul. Troia are importante site-uri arheologice datând din perioada în care
peninsula a fost populată de romani. Pe coasta Oceanului Atlantic, am petrecut câteva minute e neuitat:
briza oceanului, imaginea valurilor înspumate, pașii noștri întipăriți în nisipul mângâiat de valuri,toate
acestea nu vor putea fi uitate atât de ușor.

O nouă zi ne-a adus totodată și vizita unui muzeu care combină trei domenii de activitate (
Museum of Art, Architecture and Technology) , situat în Lisabona. MAAT ne-a impresionat prin faptul că
se concentrează pe cultura contemporană , prin o combinație de arte vizuale și media, arhitectură și artă
urbană, societate și gândire.

La intrarea în muzeu, o imagine realistă și dureroasă a mediului înăbușit de acțiunile noastre


distructive, ne-a sensibilizat profund. O plasă imensă ce găzduia diverse tipuri de deșeuri; de la cartoane
la pungi, o barcă părăsită ne-a determinat să meditămmai mult la cum să protejăm mediul în care trăim.
Complexul arhitectonic dialoghează cu prezența fluviului Tejo prin complexa și vibranta fațadă în calҫada
– ceramica folosită în mod tradițional pentru pavimentele portugheze – care creează un joc de lumini și
umbre reflectate în apă.

Aceeași zi ne-a oferit posibilitatea de a vizita un oraș minunat, plin de culoare, de viață, cu
oameni prietenoși, dar și cu mâncare bună. Am trecut prin locurile emblematice ale Lisabonei: Rossio
Square, Piața Comerțului, Liftul Santa Justa, Catedrala Lisabonei, Centrul Comercial Campo pequeno, o
construcție în stil maur.

Ziua a patra ne-a adus la Ambilital, Sines, o companie intercomunală importantă, obiectivul ei
fiind explorarea sistemului integrat de colectare, tratare a deșeurilor solide: a sticlei, a cartonului, a
plasticului și a metalelor. Când reciclează, economisesc resurse naturale cum ar fi apa, energia și
materiile prime,cum ar fi : nisip în cazul sticlei și ulei în cazul materialelor plastice.

După-amiaza celei de-a patra zi a însemnat și sesiunea de lucru, unde fiecare partener din
proiect și-a prezentat activitățile realizate până acum și unde Jonathan ( coordonatorul proiectului) ne-a
informat cu privire la următoarele activități ce trebuie îndeplinite și la ultima mobilitate, a cadrelor
didactice în data de 3 iulie 2019. Seara de joi a adus în fața noastră o reprezentație artistică a fiecărui
grup de elevi și profesori din țările partenere. Acestea ne-au ajutat să aflăm mai multe despre cultura și
tradițiile prietenilor noștri. S-a dansat, s-a cântat, s-au recitat poezii, au fost piese de mimă. Noi am avut
un dans popular, la care au participat atât elevii, cât și noi, cadrele didactice. O seară memorabilă.

Ultima zi a însemnat desfășurarea unor lecții în laboratorul de chimie, sub supravegherea atentă
a lui Francisco. Au avut loc, mai apoi, în biblioteca școlii, jocuri africane ( asemănătoare cu jocul de table
de la noi), dar și jocuri de șah între elevii țărilor partenere.
Și iată-ne în ziua despărțirii. O zi deosebit de grea pentru fiecare dintre noi. Am legat prietenii
strânse, atât noi cât și elevii cu cei din familiile în care au fost găzduiți. Îmbrățișări, lacrimi de despățire ,
zâmbete în speranța unei revederi sunt lucruri absolut normale, dar atât de minunate în asemenea
momente cu o puternică încărcătură emoțională.

Cu siguranță , ne vom revedea. Colegii din Ferreirado Alentejo au fost nu doar niște gazde
perfecte, dar au reușit să pătrundă în sufletul nostru, ca prieteni. Această mobilitate ne-a oferit nouă,
cadrelor didactice implicate, oportunitatea de a ne lărgi orizontul, atât din punct de vedere cultural, cât
și profesional și pot spune că sunt recunoscătoare pentru această șansă oferită.

Prof. Modiga Nicoleta