ffil\

~
I

)<(
u
"'
<(
~

-~
u

0
:c
::::s i
,~
Q
Sfintele moa§te a le Parintelui nostru IOA.t'IIACOB, Ieromonabul, nascut In a nul
1913 §i adormitin anul 1960. Foarte nevoitor in vlafa pustoiceasca §I ravoifol' al credlnfel
stramo§~tl, a Ortodoxiei. A vlefult in manastil'ea Rozeva §i in pustiul lo1·danulul,
)<
~
:c
-•=
=
<nl
E
~
a::.
0
v
:$
~
--....=
0

=
<ra
""'"'
~
r ..

Sfantul loan Iacob-Hozevitul

HRANA DUHOVNICEASCA
CARTE CU CEIE MAl MINUNATE
1}1 UMILINCIOASE CUGETAru CARE
SUIE PE OM CU SUFLETUL LACER
Scrisli in versuri de leroschimonahul loan 1ac:oo,
care a sihiistrit Ia Schitul Sfintei Ana
din Maniistirea Hozeva, in pustiul Iordanului

Pilde, cugetiiri # imnuri fn versuri

· cu con{inut dogmatic ~i moral
PARTEA I - poezie
Editura ,,LUMINA DIN LUMINA" vii dorej!e vla(ii Hnli! (1 Tim. 22).
~~ un sulle(el curat cum Dumnezeu vi 1-a dat! .
Preasrantii Maicii ~i Fecioarii,
Bucurejti 2006
Niidejdea Sufletului meu,
Tu e~ti Mijlocitoarea noastrii
La Milostivul Dumnezeu!
 CUVANT. INAINTE

·. Sfantul Ioaniacoba scris poezii~iproza cu continut moral, dog-

matic ~i natiopal, . simple ca forma, pe intelesul tuturor, cu .multii
iritelepciune ~ide o mare sensibilitate .~i frumuset~ ·spiritmila. In elese
~rata cu mare claritaty felul in car~ trebuie data)upta cea bunii ,dusa
dupa lege ~icare incununeazii pe fiii Bisericii Luptatoare de pe piimi\nt
pentru a ajunge in Biserica Trium.fato.are din ceruri a eel or intai nascuti.
· Cand eram ti)niir, Ia, varsta de 19-20 de ani, alll citiUn ,Pateric''
un cuvant. a] Sfantu]ui Antonie eel Mare care pr:oorocea: , , Va veni
vremea ca oamenii ,sa se innebm~easdi" ~i ciind vor vedea .pe .yineya
cii nl.\ se 'lnnebl.\ne~te ca eise vor scula asupraJui, :piciindu-i ca. el este
nebun, pentru ca nu este asemenea lor" .. Citind acest. cuvant, am riimas
Doamne §i Stap~nul vi~tiimele~ ,duhul trandJlviei, ai gri]li de ~~It~, foarte mirat de. faptul eli oamenii .se vor inhebuni ~i nu-mi venea: sa
al illbirii !)e stapanire .~i .al grairii i11 .de§ert,, depart\)azacLde .I~ cred, dar•astazi, Ia viirsta de 73 de ani, cand in fata ochilor- :vrand'
mine uevrarid imi apar atiitea scene oribile, vad cu durere ca omenirea spte
§i o m¢taiiie aceasta merge cu pa~i griibiti.
. -.-.-· i - /-. .-_· ':;-· :,'
Observiim ca St: Antoriie nu spune: ,;va innebuni", d eli ,,se va
Iarduhul curatiei, alga1Jdnlui ~m.~rit, alra,bdarii §i al ddgostei/ innebl.\rri"; adicii ,se vap~osti''; $i astfel, vedem crt rhultii durere cum
daruie~te-1 mie, slugii Tale.. • . · · . ·· · . .···.••. • : sub. ochii no~tri unii parintl se. innebunesc impotriva copiilor, copii
·· · §I o metame
care se innebunesc impoiriva patiritilor, l'emei care se innebunesc
A§a Doamne impiir~te, \Janlie§te~mi ca sa-mivad gre§elile lllde ~~
impotriva biirbatilor, barbati care se innebunesc impotriva fe111elloqi
sa nu osandesc pe fratele meu, di bine e§ti cllvaittat, in vecii yeci1 0r!
a. copiiloc, Toate acestea sunt o ,,innebunire" de bima. v:oie a tot ce
este ctirat, bun ~i Sfant, de c<tremo~.ii .~i stramo~ii no§tri au fos.t scutiti.
Am in> Astazi, maimult'.ca orlcand, cuvintde Sf. Antonie sunt de 0 mare
actualitate cilndunputemic ,riizboi m!v~zut" incearca sa devieze bunele
a~eziiminte al~ Sfintilor P~rinti spre, forinalism, spre superficialitate §i
mai ales goana qupa tJIIbogatire peste noapte... . ·. .
Aceasta carte apare cu binecuvantarea
. Noi lnsii, urm~nd cuv:ilntl.\Iintelep\uluiSirah ca,re zice: ,Dii pricina
·... Pi~asfiJ1titul!li. Parinte G,!\LAC'J,'HlNi intdeptului ~i va fl mai intelept" liisam pe Cititori sa parcurga rilndurile
,·•.;. Episc()pU) .Aiex~ndrid ~i.Teleorma11nlui
0
 acestei ciil1i care li vor miingiiia mult suflete~te ~i-i vor indruma spre a
dobiindi fericirea Impiirartiei cerurilor.
Indiferent care este, sau care va fi direqia lumii, Sfiintul loan ne
indeamna sa urm1im cu nadejde calea pe care a deschis-o insu~i
Miintuitorul, pentru a deveni fericiti ~i vremelnic ~i ve~nic.
I
Cartea de fata constituie o editie aproape completa a tot ceea ce
a Iuera! Sfiintul loan Iacob, care se pastreaza in manuscrise ~i diferite
I
caiete care s-au gasit piina astazi.
Cu toate acestea, s-ar putea sa se mai gaseasca poezii ~i proza pe
Ia parintii §i maicile din Tara Sfiinta, pentru di Sfiintul loan a pastrat
o legatura foarte striinsa cu ei. Fiind inzestrat cu o mare sensibilitate
sufleteasca, a rupt bucati din sufletul lui ~i le-a pus pe hiirtie pentru
miintuirea fratilor romiini din Tara Sfiinta ~i de pretutindeni.
Titlul cartii, eel scris de Sf. loan, este: ,Din Ierihon ciitre Sian"
adica Trecerea de pe pamiint Ia Cer. Noi insa am pastrat titlul vechi de:
II "Hranii duhovniceascii ", a~ a cum a aparut Ia Ierusalim, completiind
doar numai ceea ce nu a fost pus Ia prima editie.
Sfiintul loan Jacob a studiat mult viata Sfintilor romiini, dintre care
I !-au atras indeosebi: Sfiintul Daniil Sihastrul, viata Sf. Nifon Patriarh
a! Constantinopolului ~i Mitropolit a! Tarii Romiine~ti, viata Sfintei
Maria Egipteanca, care a sihastrit 47 de ani in pustiul Iordanului, viata
Sfiintului Nicodim Aghioritul de Ia Muntele Athos, a Sffintului Paisie,
~i ale altor Sfinti. Ele se afla insemnate pe scurt in aceasta carte.
Prin rugaciune ~i smerenie, prin nevointa ~i ciintare, el a ridicat
pe~tera sa catre cer ~i a umplut-o de lumina Sfiintului Duh, Care i-a
sfintit sufletul ~i trupul, luminiindu-1 ~i incalzindu-1 cu darul iubirii de
Dumnezeu ~i de aproapele, fiiciind din el un poet duhovnicesc ~i un
bun misionar statomic.
In incheiere, rugam pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru credinja
~i suferinta Sf. loan de Ia Neamt, sa binecuviinteze credinta ~i evlavia
credincio~ilor care vor citi cu drag aceasta carte, pentru a le spori
dragostea lor sfiinta .fata·dt}HUtllRezeu,-fat1ideblserica cre~tin-ortodoxa ·
~i fata de aproapele nostru drag, care este oricine! ·
Cu toatii caldura Sufletului, din partea editurii
,Lumina din Lumina", care dore~te tuturor o viata ciit mai !ina,
§i un Sufletel curat cum Dumnezeu ni 1-a dat!
Editura
4 5
INTRODUCERE
VIATA CUVIOSULUI IACOB ROMANUL DE LA HOZEVA
(1913-1960) .
Cuviosul Io:m Iacob, cu metania din Miinastirea Neamt, a fost un si-
hastru Sfiint a! zilelor noastre, cares-a nevoit 24 de ani in Tara Sfiinta atilt
pe _Yalea Iordanului, ciit ~i in pustiul Hozeva. Aces! fe;icit purtat~r de
Hnsto~ s~a nascut in satul Crainiceni,.comuna Paltini~, judetul Boto§ani,
Ia 23 ~uhe 1. 913, intr-o familie de tatani creqincio~i, anume Maxim #
Ecaterma, fimd singur laparinti. Din bokz~-achematllie, iarin familie i
se spunea ,Iliuta". La ~ase luni dupa na~tere, mama sa, imbolnavindu-se
a decedat, iar copilul a ramas in grija bunicii sale dupa tata Maria Jacob'
cart:Jlingrije~te ca o adevarata mama timp de zece ani. ' '
In ,anul 1916, ciind copilul Ilie avea trei ani, tatal sau a decedat pe
front. I.n .an~! 1923 a decedat ~i bunica, lasiind pe micul Ilie cu totul
orfan ~~ hps1t d~ miingii!ere~ parintilor ~i a bunicilor. De acum, copilul
este.. lu~t m gn~a unchmlm sau, Alecu Jacob, cate avea acasa ~ase
copu. Intre anu 1926-1932, tiinarul Ilie urmeaza gimnaziul ,M.
Kog~lniceanu" §i liceul ,Dimitrie Cantemir" din Cozmeni-Cemauti. ·
In vara anului 1933 a intrat ca vietuitor in ob~tea Miinastirii Neamt.
La 8 aprilie 1936 este tuns in monahism, primind numele de loan i;r
in noiembrie, acela§i an, se duce cu alti doi calugari din marea la~ra
sa se inchine Ia Mormiintul Domnului. Apoi ramiine definitiv in Tar~
Sfiinta, unde se nevoie~te in ob§tea Miinastirii Sfiintul Sava de lilnga
Betleem. · ·
La 14 septembrie 1947 este hirotonit preot in. Biserica Sfiintului
Mormiint de catre Mitropolitul Irinarh ~i apoi numit egumen Ia Schitul
romiinesc Sfiintul loan Botezatorul de Ia Jordan. Dupa cinci ani de
ascultare se retrage cu ucenicul sau, monahul Ioanichie Piiriiialii in
pust~ul ~ozeva, aproape de Ierihon. Aici se nevoiesc impreuna opt'ani
de zile, m pe§tera Sffinta Ana, pe valea piiriiului Horat.
 .. ·, La:, 5 aug!J~t )960, cand. ayea,41 d~. ap.i, Ctivi()~ulioa11 Iacbh.se
muta,la <;ere~rile lpca~uri ~i ~~te lnmo1n1iintat, inpe§tera. in c11re ;s-a
6evoit Dupa 20 de ani; Ia 8 augu~t 1980, ~-a aflat intreg in mormant,
fiind preamarit de Dumnezeu ca Sfiint. , _ .
La 15 augu~t, acela~i an, moa§tele s.ale au fost duse Ia Manastrrea
I I Sfiintul Gheorghe Hozevitul din apropiere, cu binecuviintarea
I '
Patriarhuhii Benedict al Ierusalimului, ~i se pastreaza in biserica alaturi
de celelalte sfinte moa~te.
FAl'TE,. $1 CUVINTE
,-, .-
- _.··..
'
DEINVAJAT"(JRA
··-'· ,_, ' ' '•· '
Acest.cuvios a fost ales de Dumnezeu pentru imparatia cerurilor din
piintecele rnaicii •sale, daci.din pruncie se vedea umbrit de darul Duhultii
Sfiint ..fiind· intru toate bland ca un miel; smerit, tacut, tiivnitor .pentru
cele . ~finte §i .rabdator · in ispitele cele dinauntru .• ~i, din afarii~ Apoi
rugaciunea• cu lacrimi, neincetat se Iuera in mintea ~i inima. saAnca §i
rnama sa, Ecaterina,. a fost riinduita de Hristos sa duca, viata neintinata
piina Ia nunta ~i sa nasca pe parniint un.singur fiu; caci indatiidupa
n1.1~tere se stramuta Ia cere§tile loca§uti. • ·. · .· · ·
·.. Fericittil Ilie; ..ramas orfan din pruncie de ambii parinti trupe§ti;
itvea tatiiin cer pe Dumne:i:eu,. iar mama .duhovniceasca a":ea'Biseric.a
~i pe ·smerita sa bunica, Maria, ·vaduva, care 1-a crescut ~1!-a ocrotll
cU rugaciunea ~i dragostea ei piina Ia' viirsta dezece ani. Spun batriinii
din satul saunatal ca bunica i$i ducea zilnic nepotelul sa i•l alapteze
mame!e•tinere·din apropiere ~i statea lfmga el de vegheziua §inoa~tea,
pan a ce ccipiltil a:inceput sa vorbeasca: lar vara, ciind pleca Ia ·lucrul
ciimpului, punea copilul.Jntr-o traista, lnciit nurnai capul i se vedea,
U a§eza In spate, se lnsemna cu Sfiinta Cruce §i se ducea Ia munca
curugaciunea pe buze•§i eli laCrimlle In ochi. Acolo 11 adapostea Ia
umbra unui copac, piina Ia apusul soarelui. A poi i1 a~eza in.traisfa
~i-1 aducea acasa. Dupa ce il hranea, il culca liingii sfintele 1coane,
iar ea se ostenea cw rugaciuni ~~ metanii pana rioaptea tiirziu; dupa
tradi!ia sfanta strabuniL · · · · · > .·. ·' ··. . . •· ... ·
· Fiind luminal Ia minte, copilul invata binela §coala ~i fiicea mare
bucurie bunicii sale. Mai tiirziu, batriina 11 invata pe de rost ·sfintele
rugaciuni, 11 ducea regulat Ia biserica ~iII punea sa citeasca Ia psa!tire,
6 7
caci ea nu ~tia carte. Alteori li spunea sa citeasca patimile Domnului, iar
ea plangea §i fiicea metanii. Uneori copilul o lntreba:
- Mama, de ce pliingi a~a tare ciind citesc patimiie Domnului?
Iar biitriina ii raspundea,.suspiniind:
- Dragul meu, tu nu ~tii durerea din casa noastra. Nu sunt eu
mama ta! Ea a decedat ciind tu aveai numai ~ase luni, iar tatiil tau a
murit In razboi, ciind erai de trei ani. Eu sunt bunica ta, iar bunicul tau
s-a dus Ia cer demuit. Fiind vad!Jya; \f.oiam sa rna due Ia miiniistire, dar
vazand ca ai riimas orfan de piiriht(am renuntat, ca sa te cresc pe tine.
De aceea pliing, ca sunt b~tr~.n~.:§i Aupii. moartea mea vei ramiine
singur ~i orfan pe Iurn e. Dat s~ai ~;tedinta In Dumnezeu, sa te rogi Lui
mereu, sa fugi de pacat ~i sacJj 11<l'i!.cfaminte de noi. De vei face a§a,
te va acoperi Maica Domnului~i>v~is¢iipa de multe primejdii. Eu nu-ti
doresc aitceva mai bun in viati'i <Je~atsii ajungi .preot §i sa slave§ti pe
Hns .t I ...,,
os. /' . I' ,· .·
La viirsta de 20 de ani, terrijiniiu<l Iiceur ~i fiind Iuminat Ia minte
cu darul lui Hristos, prietenii §i ruqele pindemnau sa urmeze teologia
~i sa se faca preot. Insii con~~ii!Jta~f,ctigetul inimii sale li spuneau:
,Nu, eu vreau sa rna fac calugar!" O(i<ita, pe ciind Iuera Ia camp, fiind
in indoiala, ~e ruga lui Dtpnnezy,u siici ,<l~Jscopere. q:!, sajaca. A poi a
auzit o voce tare de .sus: ,,Miinastirea!~'.,J:)in, clipa: aceea nu mai avea
odipna, caci Duhui ~.fiint lllndemua s~.p,Iece cat mai repede Ia )lliinastire
~i sa,~i In chine vi at~ Iui Hristos . ·.· . , ' · . . · ..· · ...· · . . •.•, ·
. )n yara <\nUJui i,933, int~,o zj d~ QArn,inica: pe ciind 1inerii din, sat
~e .a,dunau cu veselie Ia. n!Jntii, ale~ui, pomnului, Ilje, s,"l\ lnch,)nl\t ,cu
lacr,imi in ,biserica din· Criiiniceni,. §i-a siirutat yruciie piirintiior, din
pimitir ~i, Iuiindu-~i riimas bun de)aai sai,aplecat sii se logCideasc.a
pu Hristos in ob~tea N!anastiriiNeamt. . , .• .. . . ; ..
. Vaziindu-1 episcopul Nicodim, ,s,t~txet!JI lavrei, 1-l!inlreJwt:, ..
- Qe ce ~ti ,venit,frate Hie, )a miinastire? . , ... , · .
- Parinte, staret, doresc si\c ma fac ciilugar, sii,rni pliing pacatele
mele; .sa rna .rag pentru parintii care m -au nascut ~i sii .laud neincetat
p,eD.u.mnezeu,·.. . .· · ' · . .. . . .•· .. :
.- BunJucru ti-ai ales, frate Ilie. De vei aYe<! smerenie:§i·&scu]tare
~i ve.i iubi ·rugiiciunea, .pe: toate cele: bune Je . vei. saviit~i; v,ei .birui .cu
u~urintii ispitele. 'acestei. vieti •~i .·cu. Sfintii. in cer te vei numil,ra, ·
1
Stantul Joan Jacob Hozevitul In fata Sfantului Altar, In biserica
Sf. Joan Botezatorul de Ia Jordan. Mai 1947.
_ A~a sa-mi ajute Bunul Dumnezeu, preasf~ntite _pa~int~ s~ai~et! .
- Numai sa ai rabdare in toate, sa te hrane~t1 dm mvatatunle
Sfintei Scripturi ~i ale Sfintilor P~rinti ~i sa ~~e~i .:'iata ~i sf~turil':
cuvio~ilor duhovnici ~i nevoitori dm o_b~tea ~-~nastlru N~a~t- ym~ ~a
te inchini la icoana fiicatoare de minum a Ma1cll Domnulm dm b1senca,
ocrotitoarea acestui sftint loca~, apoi te incredintez sub ascultarea
parintelui lov, fannacistul mfmastirii, eel _mai ~uhovnic:sc ca_lugar _din
ob~tea noastra. Sa-i urmezi dupa putere v1at~ ~~. sfatul, s~ n_u l_l~~e~tl de
Ia slujbele bisericii ~i sa faci ascultar~. Ia b;1bhote~a ma~~stu_IL
Trei ani a fiicut ucenicie rasoforul lhe cuvrasulul pannte lov
Burlacu silindu-se sa-i unneze nevointa aspra, postul, tacerea, smerenia;
saracia ·~i neincetata rugaciune. lar Ia ~ibliotec~ a pu_s _ln. r~d~iala
toate cartile a citit multe din invatatunle Sfint1lor Parmt1 ~~ dadea
bune sf~tu;i fratilor tineri, inciit se foloseau toli de riivna, de
intelepciunea ~i o~teneala lui ~i era iubit de toti in ob~tea marii lavre.
8
Vaziind staretul ~i duhovnicii riivna pentru Hristos, Ia 8 aprilie 1936,
in Miercurea Mare a Sfintelor Patimi, ciind Domnul a fo~t viindut pentru
noi, rasoforul Ilie lacob a fost tuns in cinul monahalimpreuna cu alti
zece fra\i, primind numele Sfiintului loan Botezatorul. Amiindoi marii
prooroci, Ilie ~i loan, incepiitori ai vie!ii pustnice~ti din Vechiul ~i Noul
Testament, aveau sa-i fie dasciili, piirinti ~i rugiitori ai nevointei lui
dilugiire~ti. Amiindoi ilindemnau sii ]e'unneze viata, postul, rugiiciunea
~i fecioria ~i ii aiUinteau de Tara Sfiintii ~i de marii siha~tri de pe Valea
Iordanului. Sfiintul Ilie Tezviteanul ii diidea riivna pentru miirturisirea
a!
dreptei-credinte ~i 11 indemna spre urcu~ul duhovnlcesc Cannelului ~i
Sinaiului. lar Sfiintul loan Boteziitorulil chema spre miiniistirile din Tara
Sfiintii ~i-1 sfiituia sii indemne pe toti Ia pocainta ~i sii mustre cu indriizneala
piicatul. Aceasta a fiicut-o in toata viata sa prin frumoasele sale versuri
~i cuvinte de invatatura ce ni le-a lasat piina astazi.
Fiind ranit de dragostea lui Hristos pentru Monniintul datator de
viata din lerusalim ~i pentru viata pustniceasca de acolo, smeritul monah
loan lacob s-a impiirta~it cu Dumnezeie~tile Taine, a sarutat icoana
Maidi Domnului din Bisericii, ~i-a cerut iertare. ~i binecuviintare de Ia
staret ~i de Ia toti ~i a plecat definitiv spre Tara Sfiinta in toaiUna anului
1936, fiind acoperit in toate de darul Duhului Sfiint, care ii aprindea
inima de dumnezeiescul dor.
Primul popas in Tara Sfiinta a fost inchinarea pe Golgota ~i siirutarea
Sfiintului Monnant. Dupii ce s-a impiirta~it cu Trupul ~i Siingele lui
Hristos, fericitul loan a striibiitut toatii Tara Sfiintii ~i a pii~it pe unnele
Domnului ~i ale Sfintilor sai ocrotitori, Ilie Tezviteanul ~i loan Boteziitorul.
Dupii ce s-a nevoit mai intai singur intr-o pe~terii din pustiul lordanului,
s-a retras apoi in ob~tea Miiniistirii Sfiintul Sava de pe Valea Cedrilor,
unde se osteneau ~i alti ciitiva siha~tri romani. In aceasta straveche
lavra s-a ostenit Cuviosul loan piina in vara anului 1947.
Aici a dobiindit osta~ul lui Hristos, loan, darul lacrimilor ~i a!
rugaciunii inimii. Aici a rabdat grele lupte ~i 1ncercari de Ia diavoli,
caci nu"i puteau suferi duhurile_rele sa se roage neincetat ~i sa laude
pe Dumnezeu. Aici a primit tunderea in marea schimii ~i tot aici a
biruit el pe vra~ma~ii cei nevazuti cu postui· aspru ~i indelungat, cu
9
 privegherlle ohositoate de tibapte, cu sabia blruitoare a rugaciunii lui .
Hristos $i ou scutul smereniei.Astfel; ajin1sese atat de despatimiHncat
rabda ocara $itoate:cu bucurie, avea:mare milapentru' toata•zidirea·~i
nu :se temea niciodata de diavoli; de• boa! a ~~de moarte. ·
Cuv.iosir!Ioari Iacob avea In ob~tea Sfantului Sava ascultarea de
bibliotecaqi de irifirmier. Noaptea lua parte Ia biserica,<se ruga Ia chilie
§i lngrijeamarea,biblioteca a manastirii; iar.ziua era infirmier §i !ngrijitor
de \Jolnavi Ia bolnita din incintiL cerc.et<t pe dilugarii §i siha§trii bolnavi,
k ducea de mancan1, ,spa! a ranile victimelor de razboi adu§i aici de pe
front.§i alinape toti c.u dragos(e, iar .cu jnima,ne!ncetat se.r))ga,§,i silnte!l
pe Hristos, . . ·.. .. .. , .... , , , : · '. , : : i .. · •
, .Cu sf<1tu! arhimandritului VictorinUrsa~he, S]lperiqrul,Ciiminului
romanesc, din. Ieru~alim, F=uviosul Ioar ~ac.ob a. primit hirotoni~jn
preot §i a stat egumen cinci ani)a schitul Sfantu\ I.oan Botez.at9rul d~
laiordan .lnfiin!iitde P<1friarhia Romana. Aici a. <)dii~gat no1 osteneli
pustnice§ti §i a ~uferli nu' patine ispite de l.a diavoliJ;u: !Jeyoihta lui
era aceas(a: .ziua nu manca nilnic, patiala apusul . soarelui. §i rostel!
neln,cetiit tugaciunea dininima, ·' iar cu mainile ~~~~r~ l,a . g~a~iha, .~~
Jnttetinetea schituJui §i odihnea CU dragoste peJetii111 tOmani,§l Sttallll
care poposeau aici.Noapteii racea slujbele randuite lri biserlca, spovedea
lnchinaiorii $i Se retragea cateva ore Ia lini§te infr-o 'pe§tera de pe
malul Iordanului iar dimineata se lntorcea Ia schit cu chipulluminirt.
Arzand cu inima mai muit'pentiu Bristo's §iiublnd desavar§it'lin\§tea ·
§i' rugaciunea, ferieitul 'star~!' Ioan s-a·rettas,' Iii toanma antilui '1952 in
pustiu1 H0zeva, din apro]'liereaManastiriiS'fantul GheorgheHoz:evitul;
lmpnii.ma cu ucenicul sau; rrionahul Ioanichie. ' •· •' · · ·•
. E>upa ce.•s'a nevoit di.teva luni ln. oh§te, s-a a~ezat apoi defitiitiv
In pe~tera• Sfii.nta.Ana, de pe valea ]'laraului,Horat; unde. se.nevoimqi
a
alti siha~tri,; pentru triii. ultimii• ani aJ. vietii numai in. rugaciune §i in
convorbire cu Hristos. ·$i s7a·nevoit.. aici :peste ~aj')te ani,·Jnsa nimeni;
t1ici. chiar. ucenioul siil\Jo;J:niohie nu §tia toate nevoinMe sale, fiind
ascl\l)Se in D)Jmne;ze.lJ ~i )n t<til)a inir.nii s\lle. Caci ucen,i.~ulyepea.uumf!i
os!enelile, eel~ din afara, pre cum: p~jvegheril~J.de. toata ,noaptea, citir,ea
,, eel or §'!pte Laude, osi\rdia Ia s.finteh~siujbe, pe ~are le race.a 1n pl;lraclisul
I' din pe§terii, Citirea .ciir!ilor s[inte, .traduc~ri din lny~Wurile Sfintilor
P~rinti §i. compunerea de versuri religioase pentru pelerinii care II
lb
cercetau in pe§tera. Dar nevointele cele din inima,. lacrimile de taina,
luptii cu gandurile §i cu duhurile rele,, cugetarile duhovnice~ti .Ia cele de
isps . §i• cal dura Duhului Sfant care !i aprindea inima pentru Hristos, singur
:Pumnezeu le Vt'ldea §i le ,primea .ca o ardere de tot a· cuvwsului loan,
sih!\slrul, ne§tiute de nici Unmuritor. ·
,, r ::Despre nevointa acestuii Sfant sihasttu, iata ce marturisea ucenicul
,sam.·
..•.. ..,. Cat a .fost bolnav, niciodata nu a oftat. sau a suspinat. Ci rabda
toate cu seninatate §i bucurie: Apoi tacea mult, .nu .radea niciodata, se
fUga .nelnc.etat cu, inima .§i. rabda cu ,multa' tarie ·.bolile §i. necazurile
vie\ii. Tinea regim sever §i post, primind foarte. putina mancare. §i
.bauturii, cii.tsa·§i.tina zilele; iubea mult Jini§tea §i singuratatea, tinea
pu, tiirie Ia dreapta-credinta; !a Traditie §i Sfintele Canoane §i .~vea
mintea totd.eauna aHntitii Ia Iisus Hristo.s rastignit pe Golgota. Nimic
din cde piimii.nte§ti ,nu. cug~Jta, nid nu voia sa §tie; Astfel, trupul sau,
min.tea §i inima era despi\tintite, ' dem<tteria1izate §i unite tainic cu
D,umnezeu.prin 'rugaciune §i prin darul Duhului Sfant.
.·.,,, :Spunea §i acestea• piirintele Ioanichie;. ucenicul siiu:. · , .. • .
:· - Cuviosul.Ioan.§tiantaLdin,_ainte data.sfar§ituJui: sau, p.e· care §i-a
~nsemnat-0 pe pereteJe pe~terii. ,lndatii!nsa dupa ce. S•a sarvar§it, !cam
imbr.iicat cu rasa, i"<tm a§ezat schima mare, ciici era. schivnie din
Maniistirea SfantulSava, i-am pus epitrahilul pe pieJ')t $i l-am culcat pe
rogojin(i. Apoi i-am aprins trd. !umanari de ceara. ~Lcandela: §i am
anuntat pe staretul Manastirii SfantuLGheorghe Hozevitul, Arhimandritul
Amfilo.hi~, cu care era forte.aprqpiat. La.porunc~lui i scawtras trei zile
¢lopg.tele,mfluastirii:§i s-a racut(risaghionla pe§tera .. ' !
: · Despre lninormiintatea• GuviosuluUoan Iacob §I pentru minunea
Gate s;a. siiviir§it atunol, spune qcenicu!sau.· urmatoarele: .. '·.. ·
· :-, In .ziua stabilita pentr)11nmormii.ntar.e a. venit •staretul manastirii;
Amfilohie, cu cii.tiva ciHugari §i cu:pustnicii care sihastreau in pe§terile
<liP pustia Ruva,o:din apropiere.' .S-au urcat pe scara.; sus; In pe§tera §i
la.. orele 10, sam \lata;' 7 <tugust, staretur a•lnceput. slujba pr.qhodului.
Ileodata In sa; ,pe§tera .. s-a.. umplut de nenumarate pi\siirele .de .pustie,
ciirora Cuvio.sul loan le dadea zilnic pesmeti sa manance: Acum :lnsa
nu venisera .sa ptimeasca hrana, ci au fo'st trimise de :Dumnezeu, spre
cinStirea Ouviosuluil6an, .ca sac! jeleasca §i. sa·Lpetreaca .spre mormant.
II
 Despre aceasta, staretul Amfilohie spunea:
- Pasarile ne incomodau in timpul slujbei, zburau pe capetele
noastre, ne-au stins lumiinarile, ne-au inehis caqile, bateau din aripi
'd~asupra trupului Cuviosului, se a~ezau ~i pe el, pe cap, pe piept, pe
--picioare ~i fiecare glasuia dupa felul ei. Ele nu voiau miincare, ci pe
p_arintele lor, pe binefiicatorullor pe care il pierdusera. Dupa saviir~irea
slujbei, spune staretul, l-am pus in mormiint, care exista in pe~tera in
care mai fusesera ingropati ~i alti siha~tri, iar deasupra am pus un
capac cu sciinduri. Abia atunci au plecat pasarile ~i s-au impra~tiat.
Apoi am adus pamiint, am fiicut mortar ~i am lipit cu el sciindurile .
de pe mormiint, unde Cuviosul a ram as piinii in august 1980 ...
Din ziua adormirii sale, mormiintul Cuviosului loan lacob a ramas
aproape uitat in pe~tera Sfiinta Ana timp de 20 de ani. Insu~i ucenieul
sau, loanichie, s-a mutat in lavra Sfiintului Gheorghe Hozevitul. Numai
in anumite zile, sau ciind veneau pelerini romiini, urcau pe scarii Ia
pe~tera, condu~i de ucenic, ii aprindeau lumiiniiri ~i candela Ia mormiint,
tamiiiau, fiiceau vecemia in pe~tera, dintau trisaghionul moqilor, cereau
ajutorul marelui sihastru, aseultau pe scurt viata lui povestita de ucenic,
sunau toaca ~i coborau din pe~tera cu ochii in lacrimi ~i ziceau: ,Ce
mare a fost nevointa Cuviosului loan lacob!"
In vara anului 1980, Ia 8 august, un grup de pelerini ortodoc~i, in
frunte cu un arhimandrit grec, fost sihastru aproape de Cuviosul loan
Hozevitul, au ureat in pe~tera Sfiinta Ana, au fiicut o rugaciune ~i i-au
sarutat mormiintul. Apoi a spus ace! arhimandrit:
- M-am nevoit aici, aproape de pe~tera aceasta ~i iubeam foarte
mult pe Parintele loan lacob, care imi era duhovnic. Apoi, pleciind
misionar in America de peste 20 de ani, nu mai ~tiam nimic despre el.
Dar intr-o noapte l-am visat ~i mi-a spus: ,. Dacii vrei sii mii vezi, vino
Ia pe~tera Sfintei Ana din pustiul Hozeva ~i mii vei vedea!" Este o luna
de zile de ciind l-am visat ~i de atunci nu mai am odihna. De aceea am
venit ca sa vorbesc cu Parintele loan, duhovnicul ~i prietenul meu. Eu
insa nu ~tiam ca s-a mutat Ia Domnul. Acum sufletul meu nu are pace
piina nu ii voi deschide mormiintul ca sa-i sarut cinstitul sau trup atilt
de nevoitor!
Staretul lavrei, Amfilohie, cu greu a dat binecuviintarea sa se · ,Cuviosul loan eel Nou Hozevitul", sau ,Cuviosul loan lacob de Ia
deschida mormiintul Cuviosului loan din pe~tera. Insa cum 1-au deschis,
12
a ie~it un miros de buna mireasma care a umplut pe~tera ~i inimile
tuturor. lar trupul Cuviosului §i hainele erau intregi ~i nevatiimate ~i
riispiindeau o aroma cereascii de sfintenie. Parcii era de curiind adormit.
Atune_i, toti pelerinii au ingenunchiat ~i, cu lacrimi de emotie ~i evlavie,
au stngat:
- Slavii Tie, Doamne, pentru aceastii mare minune! Cuviosul loan
Romiinul este Sfiint!
. Ap?i au siirutat sfint~le lui moa~te, le-ati tiimiiiat, au aprins lumiinari
~~ au cantat troparul: ,lntru tine, piirinte, cu osiirdie s-a miintuit eel
dupii chip, cii luiind erucea ai urmat lui Hristos, ~i inviitiind sii nu se
uite Ia_ trup ciici este treciitor; ci sii poarte grijii de suflet,' de lucrul eel
nemuntor. Pentru aceasta impreuna cu ingerii se bucurii Preacuvioase
Piirinte loane, duhul tiiu! ". '
· Deci, primind o buciiticii din hainele Cuviosului, de binecuviintare
pelerinii s-au dus eu pace, iar moa~tele lui au ramas in pe~terii piinii 1~
15 august.
Spunea Piirintele loaniehie, ueenicul siiu, cii in ajunul praznicului
Adormirii Maicii Domnului, staretul lavrei a ureal un sicriu de lemn in
pe~terii, ~i impreunii cu alti preoti, a a~ezat sfiintul siiu trup in sicriu,
fiind cu totul intreg ~i u~or ~i 1-au tiimiiiat. lar Ia 15 august, fiind
hramul Miiniistirii Sf'antul Gheorghe Hozevitul, au venit ciitiva Arhierei,
preoti ~i ciilugiiri romiini ~i greci ~i numero~i pelerini ortodoe~i. Apoi
in sunetul clopotelor, au eoboriit din pe~tera sfintele moa~te ~i le-au
dus cu procesiune in biserica marii lavre unde le-au a~ezat aliituri de
a.Ite sfinte moa~te. Apoi au fiicut 40 de Sfinte Liturghii, ca Dumnezeu
sii descopere sfintenia moa~telor sale. Deci, viiziind cii trupul siiu a
riimas ~i dupii aceea intreg ~i nealterat, 1-au numiirat ~i 1-au cinstit cu
totii in ceata Sfintilor Parinti.
Mai tiirziu, eiitiva credincio~i iubitori de Hristos i-au fiicut un sicriu
nou din abanos ~i au a~ezat in el odorul eel de mult pret, cum se vede.
Din vara anului 1980, piinii astii:i:i, vin multi pelerini ortodoc~i romiini,
greci, ciprioti, siirbi ~i din alte tiiri sii se inchine ~i sii cearii binecuviintare
~i ajutor, in lupta acestei vieti de Ia moa~tele preamiirite de Dumnezeu
ale celui mai nou Sfiint al Biserieii Ortodoxe, cunoscut sub numele de
Miiniistirea Neamt (Romiinul)". Multe din scrierile ~i versurile
13
 duhovnice~tiale,acestui Cuvioss.e citesc cu evlavie astazi de. credincio~i,
care li lodeamnii pe ca]ea miintuiriL (Pupa ;,Patericul Roman esc" de Protos.
Ioanichie Balan),,
A~a se face cii, ajunse ln.Romiini&, poeziik SL loan Jacob devin
cu adevarat ,Hrana Duhovniceasca", fiind copiate de mana la ma§ina
d.e scris §i Ja xerox ,In sute de exemplare care circulau in tnodtlandes-
tin P.rintre preotii, studentii §i cre§tinii mai riivnitori din toatii tara. .
~
In anuL199J, clorul de pustie, dornl de Cer §i ,dornl de Hrana
D1Jhovniceasca a.lnflacarat pe unii cre§tini, domici .cle lumina ~i astfel
ea a.vii;wtlumina tipaf1Jl1Ji sub ingrijirea edit\,lrii ,,Lumina din ~umina:'.
Iar acum, In anul200Q, cu ajut9mllui Dumneze.u, apare din,no.u tot111
act;ea~i editura,ln~.ii rr~ai imbogatita,. ·. . . .• . · .· , ,
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, )nand in consiclerare
sfint,epia. vietii Cuvjpsu]1Ji ~Ol!n;Iaco~,, c1.moscuta §i cips@i, de ev]avia
I
poP9rul1Ji, ha. Cljnonizat ca Sfiint l<J data de 20j1Jnie 1992 sub numele
I 'I de Sfantul Cuvios Joan de Ia Neam{-Hozevitul, hotarand pentrn praznuire
II ziua de .5 a11gust,. data m1Jtiirii sale .la cc;le ve~nice. · cauza nu. mai. aveau lini~te,
• • .,Sfint.e Preacuvioase Parinte. Joan~ roaga-te l\li Duml)e,zeu pentru
lij!Ue, pentrn ne~ll)uldin care te-.ai na&cut, pel)trn mani\stiri ~i ,cr~dincio§i,
peQtru. mantuirea !utur9r. p~lor ce cred §i Cf!Uta pe Domnul Duwot~zel.l.
• CATEVkiNTAMPLARlDIN VIATA SE lOAN JACOB··
- . . . .' : ' -
, In Miinastirea Sf'antul Sava, Sf. loan lacob inva:tkt bine litnba greaca,
o votbea perfect, ca''§i gredi. Se ocupa.mult cti cititul, cerceteaza
vestita biblioteca a manastitii §i face ·traduceri multe· din lim'lila greaca
In limba rotnil.na spre a fi folositoare tuturorromilnilor care le vor citi.
Ajunge paraclisier, ajutor de econom §i se ocupa' de lngrijirea •bolnavilor,
care• li .rapea foarte tnult tirilp. Ca paradisier trebt\ia sa aprirtda candelele
Ia doua Biserici ~i Ia pattu Paradise. ,Venea Ia chilie seara, •Ia ora 10
ca sa·. se adihneasca $i ciind sa ad6arma II• trezea vebinul• de alaturi, un
battan bolnav ~ide minte,·care pana atunci·se·satutasede·somn §i se
scula •§i lncepea si\lcante trbpare '§1 con dace, iar patintek Ioan trebuia
sa se scoalela bra 1J §i .silia'prinda candelele ~~ sa·traga elbpot(:le de
I
de§teptare. De aceste ',;neadormite. candele'l 'parintde loaJl ave~r ·mare
, I
gtijaec · ·· · · ·· · '
14
Odata parinteie loan venea de Ia lerusalitn cu un magar §i cu un
arab pe valea ce trece pe liinga manastire, caci acesta era dn.imul
obi~nuit, circa·patru ore·de.mers. Cam Ia mijloculdrumuluivede pe un
dehi~ot o multiine de arabi, care pazeau tre.cerea ··econotnului manastirii,
ieromonahulPavel, care era plecat l!derusalim §i Ia intoarcere 11 a§teptau
ca<sa:l omoare,. fiind· suparati ca i-aw oprit sa. aduca· proviziile la
tnanastire §i In loculi or au .pus pe altii. Cand Jean vazut pe parintele
Loim, ereziind ca este economul, un tanar-ridica un•parde lemn·sa-i dea
in cap ~i cand a ridicat parul, tatiil lui striga: · ,·. . ·
'"" Stai, nu da, ca•nu•i el, este altul!
Si a ·stat cu :parul a~ a ~~ parintele loan a seapat de moarte sigura.
" · · Parintele loan se ingrijea ·~~de bolnavii manastirii. Auzind arabii
de•el•ca este priceput; au inceput sa vinii §i ei. ca sa-i ajute $i sa•i
vind,ece ~i cu titnpul este •numiLde toti ;,Doctorul Miinastirii" ..
'• In acea vreme 111cepusera 'tnari• tulburari; se, rasculasera arabii
lmpotriva engleziloqi arabii aduceau ranitii ·In manastire §i din aceasta
Parintele loan era foarte obosit §i slabit, fiind bolnav .§i. cu rinichii
§i•'clima'~i ·hrana nefiind prielnice, se hotatii§te sa pleee in pustie
pentru · lini~te . Se marturise§te Ja• parinteie: duhovnice ·Sava, care ii da
blagoslovenie sa piece In pustie, -aceasta In anull939. Piirintele loan
pleaca cu ·un frate non· so sit din Rotnania, care .lnsa ·dupa · 3 ·Juni s-a
intors In tara• din· cauza asprimii pusti.ei. La pledare· au luaqi un arab
pana 'Ia un loc: ~i pe mma•s·a lntors ·lnapoi. Au .mers mai departe.prin
pustie Ia Fesca, a.zi li spune Qumran, unde•s-au flicut.sapaturi ·~i s-au
gasit fragmente din Vechiul Testainent §i unde au trait esenienii.
•: 'Pana acolo.mai eramult:de tners ~i !ara drum, numai prin pustietati;
§i noaptea se apropia '§i apa din •vasullor se terminase §i ei erau foarte
obositi, cMdura era dtMO de grade §hm ~tia1:1 ce sa faca. Stand jos ~i
ddihnindu-se;vad aproape'de :ei niulti bii11zauni; care se cobtirau §i se
ridicau dintr•o vale adanca; :printre .stanci. •·
. S•au uitat eli atentie §i au· vazut ceva' licarind ca apa, dar cuni sa
se.•coboare! Aveau' o .funie• ~ise::lega unuL demijloc §i unul tinea bine
fllni-a §'i.a~a·au ajunSlin fundul vaii. Acolo'era puj;ina::apa ramasii din
pl0Jle de·. iarnii; ·din care beau •§i bariaurtii, Au baut, :s,au lntiirit ·~i au
luat apa $iln•vasul 'loc A doua zi .al1 mets p~M.la pe§tera dorita, unde
15
 au stat numai doua saptamani, caci apa era salcie ~i in afara de asta au
navalit beduinii cu vitele lor.
S-au mutat Ia Pe~tera de Ia Calomona, care este Ia un kilometru
departare de miinastirea Sfiintul Gherasim spre Marea Moarta ~i Iordan.
Au plecat noaptea, ca sa nu-i vada de Ia Marea Moarta, strabatand
pustia prin viii ~i deal uri. Deodata vad pe un deal in apropiere de ei o
fiara.cat un magar, care mereu se oprea ~i se uita Ia ei. Dumnezeu i-
a acoperit ~~ fiara nu i-a atacat caci era o hiena, foarte periculoasa, dar
~i fricoasa, care ataca Ia miezul noptii.
Pe~tera de Ia Calomona era umeda ~i apa o aducea de. Ia manastirea
Sfiintul Gherasim. Intre timp, fratele din Romania a plecat, dar a venit
monahul Ioanichie, un alt calugar de origine romana, care a ramas cu . · cele ve~nice, singurul parinte roman care se mai afla Ia Locurile Sfinte ·
parintele loan pana Ia sfiir~itul vietii lui. Aici au stat un an ~i jumatate ·
in condi!ii de trai foarte grele. Aici parintele loan a tradus din limba
greaca Acatistul Adormirii Maicii ·Domnului ~i 1-a terminal in ziua de
5 August, ziua in care trebuia sa fie ~i adormirea parintelui loan.
Condi!iile de hrana fiind nepotrivite, parintele loan s-a imbolnavit
de dizenterie, de care a suferit un an ~i jumatate.
In acest timp, a! doilea razboi mondial era in plina intensitate.
Germanii se apropiau de Alexandria din Egipt, ~i fiindca Romania era
aliata cu Germania, englezii au adunat pe toti romanii intr-un !agar, Ia
un loc cu germanii ~i italienii. Parintele loan, de~i bolnav, dar fiindca
cuno~tea mai multe limbi ,(germana, franceza, araba, greaca) a fost
tinut noua luni mai mult decat tot]: Dupa eliberarea din !agar s-a intors
I iara~i Ia Manastirea Sfantul Sava.
Din scrierile sale se poate intelege viata lui plina de nevointe ~~
totdeauna cu mintea ~i cu inima Ia Cel rastignit pe Golgota pentru
miintuirea lumii. A~a gandeaziua ~i noaptea piina is-a apropiat sfar~itul.
Cu doua saptamani inainte de a-~i da sufletul in mainile Domnuh.1i,
ziua pe Ia amiaza, a vazut pe cerul senin in partea dreapta o cununa
din frunze de finic ~i scris:. ,Fericiti.. ." ~i alte cuvinte, iar in stanga:
,Blestemati ... " ~i alte cuvirite ... ~i fulgere ~i sageti ca de traznet.
Vedenia a sp,ls-o ucenicului sau, schimonahul Ioanichie, care 1-a ingrijit
tot timpul ~i i-a spus eli daca ii va scadea temperatura. ~i o sa poata
vorbi, o sa-i spuna mai multe din tot ce a vazut in vedenie, pe cer.
Scrisul ,Fericiti ... " fiind pentru dansul n-a voit sa spuna, ca sa nu se
16
la~de si~g~r.. Cunosca~d ca i se apropie sfiir~itul, s-a imparta~it singur
m1ercun dimmeata, avand Sfintele Taine.
Temperatura ii cre~tea mereu ~i slabea vazand cu.ochii §i nu a mai
spus celelealte cuvinte din vedenie. Fiind luna August, afara temperatura
era. de peste 40 de grade. ·
Peste noapte, parintele loan s-a ridicat, vrand sa spuna ceva dar
n-a putut spune nimic ~i s-a culcat inapoi in pat. Dupii un ceas a ridicat
mana. dreapta i~ sus ~! b.lagoslovea in toate plif!ile pe Sfintii Parinti pe
care 1-a laudat m scnenle lui.
Dupa aceea, in zorii zilei de joi, 5 August 1960, a fost chemat Ia
din Valea Iordanului, Ieroschimonahul loan Iacob. '
, Rabdii~d cumulta tarie b0Fie din timpul vietii, cu regim sever de
mancare §I bauturii, cu mintea afintitii mereu Ia Patimile Celui
Rastignit pe Golgota, Parintele loan a reu~it sa se spiritualizeze §i sa
se uneasca cu Dumnezeu in rugaciune. · .
~tia ca se duce Ia Domnul Ia o varsta foarte taniira, dar nu a fost
4eloc .intristat ~~ singur s~a pregatit in seara zilei de 4 August. .
. Cand s~a dezgropat corpul parintelui loan ' s-a
- - . vazut o m. inune
mare. Corpul parintelui loan era intreg, cu miros placut, cu hainele
neputrede, epitrahil ~i schi1f!a intregi ~i pielea uscatii pe oase ~i cu fata
curata,. cu .barba neagra intreaga, fata placuta ca §i cum. ar dormi. '
Va;zand egumenul aceasta minune, s-a hotarat sa-l aduca Ia
Manastirea Hozeva intr-un sicriu provizoriu, care nefiind de .buna calitate
~i frumos, nu putea sa fie expus §i aratat Ia inchinatori, dar bani nu
erau,pentru a se cumpara alt sicriu.
. In timp ce era expus in manastire in ace! sicriu provizoriu, o femeie
toc111ai din Austql!ia, mama preotului Haralambie, a avut o vedenie in
v;s in care s-a aratat o persoana necunoscuta ei un calugar, ~i i-a spus
~a adune bani pentru a face o racla pentru un Sfiint cu trupul intreg.
Dar cum II chema ~i cine era §i in ce Joe era, nu i s-a aratat.
Povestind visulla unul ~i Ia altul, toti se mirau, ne~tiind ce inseamna
asta.
Nu ll)U!t dupa aceasta intamplare, a venit Ia inchinare o persoana
de acolo care a vazut pe Sfiintul loan §i a spus ca acum a gas it pentru
17
cine trebuia sa fie racla. Era pentru noul Sfiint loan, de Ia Miinastirea
Hozeva. Cu banii adunati In Australia i s-a fiicut o racla frumoasa care
s-a a~ezat In Biserica cea mica a Sfiintului ~tefan, liinga mormiintul
Sfiintului Gheorghe Hozevitul. . pers_?ana In cauza este chiar preotul, dar a spus de alta persoana. ·
Aici vin lnchinatorii ~i se lnchina cu multa evlavie ~i credinta,
sarutiind racla ~i fiind foarte impresionati de aceasta minune.
CONTINUARE LA VIATA SF. lOAN IACOB HOZEVITUL
1. insemnare de pe un carnetel din 1942.
in aceasta zi am citit cuviintul Marelui Vasile, despre paza ce se
cuvine a o avea cillugarii tineri fata de cei de o viirsta, precum ~i
peri co lui sufletesc ce pande~te pe eel care nu paze~te .aceasta. M-am
simtit adiinc ln(epat Ia inima de· aces! cuviint ~i m-am hotarat sa inai
curm lntiilnirile dese ~i cu multa vorbarie, precum ~i neoranduiala Ia
miincare, mai ales sarbatorile cu doua mese.
De dimiriea(a, neoranduiala Ia miincare; rugaciune cu iriima
lmpietrita, vorba lndrazneata lips ita de smerenie, ganduri spurcate, ··
lenevire Ia canon ~i Ia pravila; vorba multa seara dupa vecernie, Ia
Biserica cu multa nesimtire §i triindavie. • Intre timp au vizitat miinastirea Gheorghe Hozevitul !rei stareti din
In anul 1986, de Sfiinta Inviere, au venit Ia Sfintele Locuri multi
lnchinatori greci. 0 femeie din Creta a dat parintelui stare( Amfilohie
o lingurita de aur ~i a spus: o femeie care a vizitat Sfintele Locuri ~i
manastirea Hozeva, a ramas cu multa evlavie Ia sfintii de aici. Femeia
s-a lmbolnavit greu ~i doctorii n-au putut· face nimic ~i era gala sa
moara, sta nemi~cata, nu mai vorbea, cu ochii lnchi~i ~i toti a~teptau
sa-~i dea sufletul. Deodata se de~tepta, deschide ochii ~i lncepe sa
vorbeasca ~i spune: am vazut un preot cu Sfiintul potir In mana ~i mi-a
zis sa fac Cruce ~is-a atins cu linguri(a de limba mea ~i mi-a spus: ,eu
sunt loan Iacob Hozevitul" ~i s-a fiicut nevazut Femeia era sanatoasa.
De bucurie a comandat o lingurita de aur ~i a trimis-o ca mul(umire
Sfilntului.
Un preot grec, care a ajutat !a transportul Moa~telor Sfilntului loan
de Ia pe~tera Sfilnta Ana In manastire, a spus urmatoarele: o persoana
18
a taiat 3 fire de par de Ia Sfilntul loan ca sa le aiba de blagoslovenie.
I s-a aratat Sfiintul loan ~i i-a zis sa puna Ia Joe firele de par caci li
trebuiesc. Persoana respectiva a pus firele de par Ia Joe. Se crede ca
. In anul 1965 s-a lmbolnavit parintele Amfilohie stare(ul ~i a intra!
In spital. Aici, Ia miinastire a venit un preot sarb, care nu citea bine
grece~te ~i el are grija de manastire ~i de Biserica caci nu este altul,
ceilalti sunt batrani. El aprinde ~i candelele ~i tamaiaza. 0 data sau de
doua ori nu a tamaiat dupa ce a aprins candelele. I s-a aratat Sfiintul
loan ~i i-a zis: ,de ce nu tamaiezi In Biserica?" De atunci, este alent
sa tamaieze lntotdeauna.
In anul 1986 a murit stare(ul arhimandrit Amfilohie, care a dezgrop_at
pe parintele loan ~i !-a a~ezat In Biserica, unde se afla ~i astazi. In
locul lui a fost numit un alt stare(, tot arhimandrit, tiinar de 22 de ani,
iar piirintele ieromonah ·sarb a ramas econom. Dupa moartea staretului
arhimandrit Amfilohie, marii epitropi ~i cu arhierei din Patriarhie, s-au
hotarat sa-l scoata din Biserica pe parintele loan ~i sa-l relngroape,
neavand evlavie Ia el. Dar problema s-a amana! pana Ia relntoarcerea
stare(u!Ui din Elvetia ~i dupa ce s-a reintors s-a lntiimplat ca Patriarhul
Ierusalimului sa piece In Romania, unde a fost invitat Ia intronizarea
noului Patriarh a! Romaniei.
Romania, de Ia manastirile Secu, Neamtu ~i Bistri(a, care s-au inchinat
Ia Moa~tele Sfiintului loan ~i au dus vestea relngroparii Sfilntului loan
~i In Romania.
La relntoarcerea Patriarhului, Biserica Romiina din Iemsalim a cerut
sa ia Moa~tele Sfiintului loan ~i Patriarhia din ierusalim nu a aprobat.
Intrebat staretul nou ce se va lntampla cu Moa~tele Sfiintului Joan, a
raspuns ca Patriarhia a hotarat sa ramana pe Joe. Aceasta este a doua
oara cand s-au ridicat contra Sfiintului Joan.
In anul 1988, Ia opt Septembrie, cu aranjamentul siirbatoririi Na~terii
Maicii Domnului, a ramas parintele ieromonah Grigore, deoarece
egumenul era plecat in Grecia. Toate treburile le-a !acut foarte bine ~i
a fost mul(umita toata lumea.
. A doua noapte dupa praznic, parintele Grigore, In vis, se afla liinga
racla cu Moa~tele Sfiintului Joan. Deodata, piirintele Grigore vede pe
19
 Sfiintul loan in picioare afara din racla ~i 11 intreaba: ,Ce faci, parinte?
Sfiintul loan raspunde: ,Bine". Atunci parintele Grigore se pleaca, ii
face melanie, zice ,blagosloviti" ~iii siiruta mana. Sfiintul zice: ,Domnul
sa te blagosloveasca", ii face semnul Crucii deasupra capului ~i ii
saruta miina. Ciind se rididi piirintele Grigore, nu-l mai vede, dar se
uita in racla ~i 11 vede culcat cum era ~i mai inainte. Acesta a fast un
semn eli Sfiintul loan a fast mul(umit de modul.cum a fast aranjamentul
Ia sarbatoarea Na~terii Maicii Domnului.
·Alta data, parintele Grigore ll vede pe Sfiintul loan in Biserica
stand in picioare inalt ~i frumos cum era el ~i ii zice: ,Eu nu ~tiu de
ce ai plecat din Sfiintul Munte, sa stai aici". Asta a fast ca piirintele
Grigore se giindea sa piece din miinastire, iar Sfiintul loan ii da curaj
sa aibii rabdare ~i .sa stea Ia miinastire.
Legatura striinsa a fast ~i este intre Sfiintul loan ~i schimonahu.J
loanichie, .ucenicul Sfiintului eel mai apropiat.
In miinastire vin ~i persoane care vorbesc lucruri necuviincioase,
de care fapt piirintele loanichie este foarte suparat.
Odata Sfiintul i-a aparut ~i i-a zis de doua ori: ,;nu vorbi ~i tu cu
ei". Scrie parintele loanichie: ,Sfiintul parca este viu printre noi, pe
unii ii miingiiie, pe unii ii cearta."
In Miercurea Patimilor din anul1989, au venit Ia Moa~tele Sfiintului
loan multi credincio~i din toata lumea. A venit ~i o familie din Grecia,
dar femeia avea duh necurat. Femeia s-a apropiat de sicriul cu Sfintele
Moa~te, dar dracul a trantit"o jos Ia pamiint ~i a strigat putemic: ,loane,
rna arzi, loane, rna arzi" ~i a ie~it din femeie, care s-a ridicat, s-a
inchinat Ia Moa~tele Sfantului loan ~i a plecat lini~tita.
Cand egumenul miinastirii Gheorghe Hozevitul i-a spus Patriarhu!ui
Diodor aceasta minune, era de fata ~i un arhiereu biitriin care fusese
prieten cu Sfiintul loan.
Patriarhul a zis. ,Eu II cunosc demult, el era Sfiint de ciind traia''.
tot a~a a spus ~i arhiereul: ,Si eu il cunosc bine, el este Sfiint de ciind
tJ:aia". Si cu alte ocazii; cfmd a fast vorba de.Sfiintul loan, Pattiarhul
a spus ca el cunoa~te ca este Sfiint de ciind era in viata.
Din cartea ,Saint Jean le Romain" tipliritli de Manlistirea
ortodoxli Saint Michel Lavardac, 1988: ,lntr-o zi cinci persoane au
venit in plimbare piina Ia Miinastirea Saint Michel Lavardac, s-au instalat
1
20
1ntr-un balcon ~i discutau ce cuno~teau sau ce au auzit despre Sfiintul
loan Romiinul de Ia Hozeva. Una din ele era profesoara celelalte erau
doua familii. · '
. Una. din femei zice: ,Eu voi spune de ceea ce am vazut cu proprii
me1 och1. Mama mea suferea de mari dureri de cap, foarte atroce, de
mai multi ani ~i nu avea nici o ~ansa de vindecare. Am hotiiriit sa
venim cu mama Ia Miinastire 1ntr~o trasura, · dar fiind 1n viirsta nu
A , o , '
ne-am mcumetat ~~ am renuntat. Ea ne-a spus apoi sa ne 1nchinam
1naintea Sfantului loan ~i sa-l ruglim ca s-o vindece ~i daca durerile vor
1nceta, ea va posti timpul celor 40 de zile din Postul Mare. Minunea
s-a intiimplat ~i mama mea s,a resimtit tara nici o durere ~i a postit
intregul Post Mare din anul 1985. Fiecare spune ceea ce. ~tie, eu am
sjms ceea ce am vazut". ·
: . ,,n Septembrie 1985 mi s-a oferit ,Viata Sfiint11lui loan Romiinul"
~i am cunoscut existentasa ~i minunile sale. Cel mai mare din fiii mei
a dizut greu bolnav~i eu am rugat adesea pe Sfiintul loan pentru ca
el sa vina in ajutorul copilului meu. In adevar, el s-a vindecat ~i a
revenit ca mai inainte, plin de sanatate. Sfiintul ne-a ajutat totdeauna.
lncepiind din aceasta zi, in toate dificultati]e
' noastre, mici sau mari, de
fiecare data, noi facem ape! l<t el ~i ne ajuta ~i vegheaza vizibil asupra
noastra. Eu mul(umesc Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfintei Maicii
lui Dumnezeu, tuturor Sfin(ilor ~i Sfiintului loan Romiinul."
Din Revista Foi Transmise, Sainte Tradition nr. 42, Ianuarie
1989 a Manastirii Saint Michel Lavardac.
,Eu recunosc ca dorintele prezentate Sfiintului Ioan Romiinul au
fast lmplinite in saptamiinile care au urmat." Jean Jacques Gerard
*9***Foix. · · ·
,Eu am cerut in rugaciunile mele Sfantului loan Romiinul de a rna
vindeca de bolile care m-au .facut sa su.far mult timp ~i eu am avut
u~urare ~i vindecare imediata". Luciene Saroste 47***Age. ·
Din revista Foi Trans mise, Sainte Tradition nr. 47 Noemb . .1989:
,Sfiintul Ioan Romiinulse roaga lui Dumnezeu pentru noi!'' Sfiintul
loan Romiinul face minuni ~i eu (in a le semnala. Eu sunt feriCita de
aceasta carte (este vorba de Via(a Sfiintului in limba franceza) care rna
ins?(e~t.e pr~tutindeni. Ciind sunt in suferinte, eu fac ape! Ia el ~i rna
res1mt 1med1at in buna stare, Ia fel ~i copiii mei". Mme I:I;S. 1123
Chalabre; 1517/89
21
 Manuscrisul Sf'antului loan Jacob este scris foarte frumos §i ingrijit
§i pentru orientare, redam o pagina de manuscris, spre a vedea felul
scrierii sale.

R[!GACIVNILE CE TREBUIE SA LE ~TIE PE DINAFARA

ORICE CRE~TIN
Intai sa faci crucea dreapta, sim!ind cand atingi cele trei degete Ia
frunte, Ia pantece sub .piept, Ia umarul drept §i Ia umarul stang,
aplecandu-te cu mana piina Ia pamiint, ziciind: ·
In Numele Tatalui §i al Fiului §i a! Sflintului Duh. Amin.
Slava Tie, Duinnezeul nostru, slav a Tie! ·.·
· !i Doartme Iisuse Hristoase, 'Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile
Preacuratei Maicii Tale §i ale tuturor Sfintilor Ti'ii, miluie§te-ne pe noi.
Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
imparate Ceresc, Mtingaietorule, Duhul
qdevt'irului, Care pretutindenea qti ~i toate le
f111pline~ti; Vistierul bunt'itiifilor ~i Dt'itiitorule de
yiafii, vino ~i Te siilii~luie~te fntru noi # ne
(Ur{ife~te pe noi de. toatii fntint'iciunea ~i
mdntuie~te, Bunule, Sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fii.ra de moarte, miluie§te-ne pe noi.
Sfjnte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fii.ra de moarte, miluie§te-ne pe noi .
. Sfinte l)umnezeule, Sfinte tare, Sfinte fii.ra de moarte, miluie§te-ne pe noi.
Slavii Tatiilui §i Fiului §i Sfiintului Duh. ~i acum §i punirea §i in
vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluie~te-ne pe noi. Doamne, curiife;;te
I '
piicatele noastre. Stiipane, iartiifiiriidelegile noastre. Sjlnte, cerceteazii
' ~i vindecii neputinfele noastre, pentru Numele Tau.

22 23

L
 Doamne miluie~te, Doamne miluie~te, Doamne miluie~te. lepada pe mine de Ia Fa(a Ta, ~i Duhul Tau eel Sfiint nu-l lua de Ia
Slava Tatalui ~i Fiului ~i Sfiintului Duh, ~i acum ~i pururea ~i in mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale, ~i cu duh stapiinitor rna intiire~te.
vecii vecilor. Amin. Invata-voi pe cei fiira de lege caile tale, ~i cei necredincio~i Ia Tine se
Tatiil nostru, Care eijti in ceruri, sfinfeascii-Se Numele Tiiu, vie Yor'lntoarce. Izbave~te-ma de varsarea siingelui, Dumnezeule, Dumnezeul
impiiriifia Ta, fie voia Ta, pre cum in cer iji pc piimiint. Piiinea noastrii ihantuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
cea spre fiinfii, dii-ne-o nouii astiizi, iji ne iartii noua greijelile noastre, , Doamne, buzele mele vei deschide, ~i gura mea va vesti lauda Ta.
precum iji noi iertam greijifilor noijtri. Si nu ne duce pe noi in ispitii, ' Ca de-ai fi vqit jertfii, Ti-a~ fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
ci ne izbave:jle de eel rau. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima lnfranta ~i smerita Dumnezeu
~ ii] {Cii a Ta este lmpiiriitia, puterea ~i slava, a Tatiilui ~i a Fiului ~i • nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, ~i sa
se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci Vei binevoi Jertfa dreptatii,
~ ·;;; 1f a Sfiintului Duh, acum ~i pururea ~i ln vecii vecilor. Amin.
0.. ::> prinosul ~i arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tau vitei

,j ·-] u {Pentru
!:! o ri)<~·N
rugiiciunile S_fintilor Pii.rin(ilor no~tri, Doamne
i5 ·§ Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie~te-ne pe noi. Amin.
Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu,
Veniti sa ne. inchinam ~i sa eadem Ia Hristos, Imparatul nostru !
Dumnezeu. ·
Veniti sa ne lnchinam ~i sa eadem Ia insu~i Hristos, Imparatul ~i '
Dumnezeul nostru.
~i trei inchinaciuni. Apoi indata Psalmul 50:
Miluie~te-ma Dumnezeule, dupa mare mila Ta ~i dupa multimea :
indurarilor Tale, ~terge fllrlidelegea mea. Mai vartos rna spalli de r
fiiradelegea mea ~i de pacatul meu rna curlite~te. Ca fiiradelegea mea ;
eu o cunosc ~i plicatul meu inaintea mea este pururea. Tie Unuia am '
gre~it ~i rau 1naintea Ta am fiicut, ca sa Te indreptate~ti In cuvintele [
Tale ~i sa biruie~ti ciind vei judeca Tu. Ca iata, in fiiradelegi m'am !
zamislit ~i in plicate rn-a nascut maica mea. Ca iata, adevarUI ai iubit,
cele nearatate ~i cele ascunse ale Intelepciunii Tale mi-ai aratat mie.
Stropi-ma-vei cu isop ~i rna. voi curati, spala-ma-vei, ~i mai vartos
decat zapada rna voi albi. Auzulpi meu vei da bucurie ~i veselie,
bucura-se-voroasele cele smerite. Intoarce Fata Ta de Ia pacatele mele
~i toate fiirlidelegile mele ~terge-le. Inima curata zide~te In mine,
Dumnezeule, ~i duh drept lnnoie~te in cele dinlauntru ale mele. Nu rna ,
Iisu~e , SIMBOLUL CREDINTEI
Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul c.erului
~i a! pamiintului, vazut~lor tuturor ~i nevazutelor.
~i intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiullui Dumnezeu, Unul-Nascut,
· Care din Tatal S-a nascut, maiinainte de toti vecii. Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu fiicut, Cel de
i '
o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au fiicut. Care pentru noi,- oamenii
~i- pentru a noastrli mantuire S-a pogorat din
ceruri ~i S-a lntrupat de Ia Duhul Sfiint ~i din
Maria Fecioara ~iS-a fiicut Om. ~iS-a rastignit
pentru noi in zilele lui Pilat din Pont, a patimit
~i S-a ingropat. ~i a inviat a treia zi dupa
Scripturi. ~i S-a suit Ia ceruri ~i ~ade de-a
dreapta Tatlilui. ~i iarli~i va sa vina cu slava,
sa judece viii ~i mortii a Carui Imparatie nu
va avea sfiir~it.
~i intru Duhul Sfiint, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatiil
purcede, Cel ce lmpreuna cu Tatal ~i cu Fiul este inchinat ~i slavit,
Care a grait prin Prooroci. Intru una Sfilntli, soborniceascii ~i
apostoleasca Biserica. Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor.
A~tept invierea mortilor ~i viata veacului ce va sa fie. Amin.

24 25

----------------~----------------.....111
 Cuvine"se cu adevarat sa Te fericim pe Tine, Nascatoare de
Dumnezeu, cea pururea fericita §i prea nevinovata §i Maica Dumnezeului
nostru.
Ceea ce e~ti mai cinstita decdt Heruvimii, ~i mai marita fora de
asemanare de edt Serafimii,. care fora stricaciune pe Dumnezeu-Cuvdntul
L-ai nascut,pe Tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
SLAVOSLOVIA SERII
Slav a intru cei de sus lui Dumnezeu §i pe pam ant pace; intre oameni
bunavoire. Uiudamu- Te, bine Te cuviintam, inchihamu-ne Tie,
slavimu-Te, multumim Tie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Impiirate
ceresc, Dumnezeule, Piirintele Atottiitorule, Doamne Fiule, Unule-Nascut,
Iisuse Hristoase ~i Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mielu~elul lui
Dumnezeu, Fiul Tatiilui, Cel ce ridici pacatullumii, miluie~te-ne pe noi,
Cel ce ridici pacatele Iumii. Prime~te rugaciunea no astra, Cel ce ~ezi de-
a dreapta Tatalui ~i ne miluie~te pe noi, Ca Tu e~ti Unul Sfiint, Tu e~ti
Unul Domn, Iisus Hristos, 1ntru Slava lui Dumnezeu
TataL Amin. In toate zilele bine Te voicuviinta §i
voi Iauda Numele Tau in veac §i in veacul veacului.
Doamne, scapare Te-ai fiicut noua in neam ~i
in neam, eu am zis: Doamne, miluie~te-ma,
vindeca sufletul meu, ca am gre~it Tie. Doamne,
Ia Tine am scapat, invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu e~ti Dumnezeul ·
meu. Ca la Tine este izvorul vietii, intru Lumina Ta vom vedea lumina.
Tin~e mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine. . . ·
lnvrednice~te-ne, Doamne, in ziua aceasta; fiira de pacat sa ne
pazim noi. Bine e§ti cuviintat, Doamne, Dumnezeul parintilor no~tri, ~i
laudat §i preaslavit este Numele Tau in veci. Amin. Fie, Doamne,mila
Ta spre hoi, precum am nadajduit ~i noi lntru Tine. Bine e~ti cuviintat,
Doamne, invata-ma indreptarile Tale. Bine e~ti cuviintat, Stapiine,
intelepte§te-ma cu lndreptarile Tale. Bine e~ti cuviintat, Sfinte,
lumineaza-nHi cu indreptarile Tale. Doamne, mila Ta este in veac,
Iucrurile miiinilor Tale nu Ie trece cu vederea. Tie
'
se cuvine lauda, Tie
'
se cuvine ciintare, Tie slava se cuvine, Tatalui ~i Fiului ~i Sfdntului
I, Duh, acum ~i pururea ~i in vecii vecilor. Amin. ·.·
26
ACATISTUL SFANTULUI lOAN JACOB DE LA NEAMT
HOZEVITUL
Com pus de Parintele Protosinghel Clement,
staretul Miinastirii Sfin!ii Trei Jerarhi din Ja~i
Condacul I
Cuviosului loan, Parintelui nostru eel mult cinstit, cantare de Iauda
sii-i aducem, di prin multa nevoin!ii de dimara cereasca s-a invrednicit,
iar prin pilda vietii sale pe toti ne lnvata sa urmam, cu dragoste ~i
credinta, Mantuitorului Hristos. Pentru aceasta li cantam:
Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule!
Icosul I
Fiicatorul lngerilor ~i al oamenilor, purtatorul de grija al tuturor,
din pruncie te-a riinduit In grija bunicii tale spre ocrotire ~i povatuire.
Aceasta, cu dor de pustnicie traind toatii viata, a fost daruita de
Dumnezeu ca sa lmplineasca dragostea parintilor tai trupe~ti, iar tu,
Sfinte, ai fost chemat sa lmpline~ti dorinta vietii ei; pentru aceasta iti
ciintam: ·
Bucurii-te, viata de ofrandii;
Bucura-te, singuriitate implinita;
Bucurii-te, nevointii luminata;
Bucurii-te, diutarea iubirii parinte~ti;
Bucurii-te, aflarea Tatalui ceresc;
Bucurii-te, dobiindirea miintuirii Fiului;
Bucura"te, gustarea miingiiierii Duhului;
Bucura-te, ocrotitul Maicii Domnului;
27
 Bucura-te, prietenul d.e taina al Sfin(ilor; Icosul a! 3-lea
Buc)Jra-te, vazatorul ve~niciei; Fagaduintele monahice~ti le-ai implinit cu sfin(enie dupa lndemnul
Bucura-te, candela a Bisericii; Dumnezeiescului Duh, care zice: ,face(i fiigaduinte Domnului ~i le
Bucura-te, sol de veghe al neamului tau; lmplini(i''; astfel, fiiciindu-te ascultator, ai vietuit In feciorie ~i In saracie
Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule! de buna voie, pentru care te cinstim cu unele ca acestea:
Bucura-te, ascultatorul tuturor;
Condacul a! 2-lea Bucura-te, miingiiierea celor saraci;
Bucura-te, hranitorul strainilor;
Din tinere(e ai vie(uit duhovnice~te ~i ai lmplinit !ipsa dragostei Bucura-te, slujitorul parintilor;
parinte~ti cu iubirea dumnezeiasca, descoperindu-te in chip minunat, Bucura-te, sfiituitorul fratilor;
pentru care slavim pe Dumnezeu ~i ci\ntarn: Aliluia! Bucura-te, ajutatorul bolnavilor;
Bucura-te, i11bitorul fecioriei;
Icosul a! 2-lea Bucurii-te, paza con~tiin(ei;
Bucura-te, rugaciune fierbinte;
Luminat de credinta, lntarit de nadejde, imbogatit de iubire sfiinta,
Bucura-te, priveghere indelungata;
ai dorit tineretea ve~nica din tineretile tale; astfel ti-ai lndreptat sufletul Bucura-te, ajunare cu folos;
catre Dumne~eu, pentru care l(i cantam unele c~ acestea: · · Bucura-te, povatuire nevinovata;
Bucura-te, eel hranit cu Scripturile; Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule!
Bucura-te, eel cura(it cu lacrimile pocain(ei;
Bucura-te, eel pova(uit de Sfintii Parinti; Condacul a! 4-Iea
Bucura-te, eel luminat cu I;Ugaciunea;
Bl)cura-te, eel trecut prin focul ispitelor; Miutea ~i sufletul ti le-ai curatit cu rugaciunea ~i pq_cainta, fiiciind
Bucura-te, urmatorule al Sfintilor trei Tineri; din pe~tera ta poarta catre cer, caci lmpreuna cu tine ~i Ingetii ciintau:
Bucura'te, aflarea tineretii ve~nice; Aliluia!
Bucura-te, dobfmdirea varstei intelepte;
Icosul a! 4-Iea
BucuriHe, lucrarea faptelor bune;
Bucura-te, cautarea raiului ceresc, Dorind mai multii lini~te sufleteasca te-ai lndn;ptat catre Dumnezeu
Bucura-te, ascultarea dumnezeie~tilor cuvinte; prin rugaciune ~i ai lmpreunat petrecerea In pe~tera cu postul, biruind
Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule! iadul giindurilor de~arte, pentru care iti ciintam a~a:
Bucura-te, dor de lini~te;
Condacul a! 3-lea Bucura-te, dor de curatie sufleteasca;
Bucura-te, dor de pustnicie;
Singuratatea din copiliirie ti-a luminat-o Hristos cu grija de Bucura-te, dor de smerenie;
mil.ntuirea sufletului, odorul de mare pre(, iar !ipsa fratilor trupe~ti ti -a Bucura-te, dor de locuri sfinte;
lmplinit-o cu mii.ngii.ieri duhovnice~ti; de aceea, mul(umind lui Bucura-te, dor de patria cereasca;
Dumnezeu, cii.ntai: Aliluia! Bucura-te, dor de sfintenie;

28 29
 i"""
I

Bucura-te, dor de lumina necreata; Icosul al 6-lea

Bucura-te, eel ce ai unit pe~tera cu cerul;
Bucura-te, prietenul ingerilor; Cu suflet pururea mul(umitor te-ai socotit fericit pentru salii§luirea
Bucura-te, vorbitorule cu Dumnezeu; vremelnica In Tara Sfant~; de aceea, cu bucurie ai dintat mereu laude
Bucura-te, rugatorule pentru noi, oamenii; lui Dumnezeu, 'iar noi strigam tie a§a: ·
Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule! Bucura-te, cii ai ln(eles taina Iordanului,
Bucura-te, ca ai cinstit Botezul;
Condacul a! 5-lea Bucura-te, cii te-ai rugat Botezatorului;
Bucura-te, ca ai slavit pe Mantuitorul;
Dorind sa mo~tene~ti Imparatia lui Dumnezeu, ai parasit patria ta Bucurii-te, .ca ai chemat pe Miingiiietorul;
pamanteascii ~i te-ai sala~luit in Tara Sfiinta, ca sate inchini Ia locurile Bucura-te, ca ai preamiirit Treimea;
de nevoin(a ale proorocilor, ale apostolilor, ~i ale altor urmatori ai lui Bucura-te, ca ai iubit Biserica;
Hristos, ca ~i in cer sa ciinti impreuna cu ei: Aliluia! Bucurii-te, ca te-ai inso(it cu pocain(a;
Bucurii-te, ca ai lndragit nevoin(a;
Icosul al 5-lea Bucura-te, ca ai aflat milostivirea lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai biruit suferin(a;
Locurile petrecerii Domnului Hristos pe pamiint ti-au fost ca ni~te Bucura-te, ca ai gasit pacea cereasca;
indemnuri care te-au pova(uit catre via(a ve~nicii din dorin(a iubitoare Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule!
de Dumnezeu, pentru care ip cantiim a~a:
Bucura-te, cautatorul Tiirii Sfinte; Condacul al 7-lea
Bucura-te, aflarea Locurilor Sfinte;
Bucurii-te, locuitorul Hozevei; Primind harul pro(iei asupra ta, Cuvioase, din dumnezeiasca purtare
Bucudi-te, vazator~Ii Betleemului; de grijii ai fost riinduit egumen §i pova(uitor a! monahilor romani de Ia
Bucurii-te, iubitorul Iorpanului; Jordan, pentru care !au dam pe Dumnezeu §i cantam: Aliluia!
Bucura-te, indriigirea Galileii;
Bucura-te, inchinatorule Ia Ghetsimani; Icosul al 7-lea
Bucurii-te, pelerinul q_olgotei;
Bucura-te, laudatorul Invierii; Ca pova(uitor a! fra(ilor vie(uitori din schitul romanesc de Ia Jordan,
Bucura-te, iubitorul Taborului; pu ai uitat de tagaduin(ele monahice§ti, silindu-ti mereu firea catre
Bucura-te, cautarea Eleonului; Imparatia lui Dumnezeu - dorirea ce .adevarata, §i fiind caliwza
Bucura-te, prietenul cerului; duhovniceasca tuturor fratilor, .pentru care l(i ciintam:
Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule! Bucura-te, pova(uitorul eel ales de Dumnezeu;
Bucura-te, parintele celor lncredin(a(i spre povatuire;
Condacul al 6-lea Bucura-te, ajutatorul celor slabi;
Bucura-te, lumina celor ne§tiutori;
Vie(uind In Valea lordanului (i-ai petrecut via(a ca pe o treapta a Bucura-te, ridicarea celor ciizu(i;
urcu~ului ceresc, mereu In osteneli duhovnice~ti, aviind In suflet dor de Bucura-te, pilda in povatuire;
lini§te §i cer ~i rugiindu-te pentru pamanteni, cantai lui Dumnezeu: Aliluia! Bucura-te, lndemn cu lndelungii riibdare;

30 31
 Bucura-te, mustrare parinteasca; Icosul al 9-Iea
Bucura-te, certare cu folos;
Bucura-te, iertarea celor lndreptati; Ca un binecuviintat de Dumnezeu cu darul poeziei, ai alciituit versuri
Bucura-te, primirea celor lntor~i cu pocainta; ciintiind viata ve~nica pe care ai dorit-o ~i minunatele Locuri Sfinte; de
Bucura-te, pilduirea tuturor; aceea §i noi lti cantam:
Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule! Bucura-te, alauta In versuri;
Bucura-te, liiudatorul Locurilor Sfinte;
Condacul al 8-Iea Bucura-te, ciintare(ul raiului;
Bucura-te, lndriigirea poeziei;
In pustia Hozevei te-ai a~ezat ca lntr-o tarina bine roditoare de Bucurii-te, lauda monahilor;
fapte duhovnice~ti, uncle, lnso(it de lngeri, ti-ai sfintit sufletul dupa Bucurii-te, ciintarea virtutilor;
randuielile vietuitorilor de mai lnainte, ca lmpreuna cu ei ln cer sa Bucura-te, stihuitor al rugaciunii;
ciinti: Aliluia! Bucurii-te, psaltire ~i harra;
Bucura-te, giind lncununat cu cant;
Icosul al Sclea
Bucura-te, poezie lnteleapta;
Avand dorinta de lndreptare sf'antii ~i sporire duhovniceascii, pustia Bucurii-te, cugetare la cele cere~ti;
· ~i chilia ln care ai locuit, te-au lnvatat cum sa petreci viata aceasta Bucurii-te, riivnirea celor duhovnice~ti;
departe de grijile cele lume~ti, pentru care 1\i ciintam: · Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule!
Bucura-te, podoabii a Bisericii;
Bucura-te, chip lngeresc; Condacul al 1O-lea
Bucura-te, dumnezeiascii dorin(ii;
Bucura-te, duhovniceascii lnaripare; Toata viata ai petrecut-o ln ostenealii nelncetatii ~i ai lncununat-o
Bucura,te, cugetare la moarte; cu sfiir§it cre~tinesc, intriind ln lumina Impiiratiei cere~ti. Aceasta
Bucurii-te, gandire la ve~nicie; ! . dorind-o ~i noi, ciintam lui Dumnezeu: Aliluia!
Bucurii-te, osta~ie adevaratii;
Bucura-te, stiipanire de sine; Icosul al 1O-lea
Bucurii-te, locuitorule ln pustie; La adormirea. ta, Cuvioase, ln chip minunat s-au adunat ln pe~tera
Bucura-te, pilda a monahilor;
ciilugiiri, pelerini credincio~i §i un stol de pasiirele, pentru a te petrece
Bucura-te, ravnitorulliturghiei;
pana la U§a ve~niciei, lntristiindu-se vremelnic pentru mica despartire.
Bucura-te, rug aprins al rugaciunii;
Jar noi, cu evlavie, strigiim ciitre tine a~a: ·
Bucurii-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule!
Bucurii-te, vietuire neincetata in rugaciune;
Bucura-te, lncununare cu sfiir~itul cre~tinesc;
Condacul al 9~Iea
Bucurii-te, mutare la viata ve~nica;
Oamenii sunt nepricepu(i, iar cuvintele sunt slabe ln a arata cu Bucura-te, eel slujit de monahi la inmormantare;
adevarat riivna ~i ostenelile tale, Cuvioase, prin care ai dobiindit vietuirea Bucura-te, eel jelit de pasarile cerului;
cereascii pe piimant; pentru aceasta noi ciintiim lui Dumnezeu: Aliluia! Bucura-te, osteneala preschimbata in odihna;

32 33
 I
'

Bucura-te, ca moartea nu te-a despartit de noi; Icosul al 12-lea

Bucura-te, eel ee tainie te ara(i prietenilor credincio~i;
Bucura-te, dezgropare eu minuni lnconjurata; Pentru vietuirea ta aleasa ~i sfiintii te-a prosliivit Dumnezeu ~i te-a
Bueura-te, raclierul seas de Domnul din mormiint; lneununat cu einste, iar noi, dimpreuna cu toti eredineio~ii ortodoc~i,
Bucura-te, bucurie a ob~tii credincio~ilor; l!i ciintam unele ca acestea:
Bueura-te, miingiiiere pentru cei din neamul tau; Bucura-te, fiule al Moldovei;
Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule! Bucura-te, frate ~i parinte duhovnicesc;
Bucura-te, locuitorul Tarii Sfinte;
Condacul al11-lea Bueura-te, nevoitorul pustiei;
Bucura-te, pregustarea bucuriei cerului;
O~tile cele eere~ti, de Ingeri ~i de Sfinti, te-au primit lntr"ale lor i Bueura-te, sfintenie aratata In lume;
pentru ca In cor sa-I cfmti Domnului In veei. Ace lora ne alaturam ~i · Bucura-te, rugaciune In suflet ~i In trup;
· noi ~i ciintam: Aliluia! Bucura-te, eii ai unit Crucea cu Invierea;
Icosul al 11-Iea Bueura-te, 1ntiirirea rabdarii noastre;
Bucura-te, credinta lueriitoare prin iubire;.
Mintea fiindu-ti straja pentru trupul eel de Jut In tot timpul vietii Bueura-te, slujitorule a! lui Hristos;
tale, te-ai racut pacta~ cu Sfintii In cereasca locuinta, pentru care ~i noi Bueura-te, ajutatorule a! eelor din nevoi;
te laudiim, ciintiind a~a: Bueurii-te, Piirinte Ioane, mult nevoitorule!
Bucura-te, ruga sfiinta catre slavile cere~ti;
Bucura-te, riivna mare izvoriita din credinta; Condacul a! 13-Iea
Bucura-te, cununa prea binecuviintata; 0, Cuvioase Piirinte Ioane, mult nevoitorule, fii mijloeitorul nostru;
Bucura-te, lepadarea grijilor celor lume~ti; auzi-ne pe noi, eei ee aeum ne rugam tie ~i ne ajuta, ea lmpreuna cu
Bucura-te, dobiindirea darului miintuitor; tine sa ciintiim lui Dumnezeu In eeruri: Aliluia!
Bueura-te, lmplinirea d~rintei sfinte;
Bucura-te, eel ee ai ureal pe muntele fericirilor; (de Ire i ori)
Bucura-te, riivnitorule ca ~i Ilie;
Bucura-te, ostenitorule lntelept; · Apoi Icosul 1: Faeatorul 1ngeril?r $i al oamenilor ...
Bucura-te, ,]ocuitorule eu sfintii; ~!

Bueura-te, ea ai lnmultit talantii; Condacul 1: Cuviosului .loan, parintelui nostru eel mult einstit...
Bucura~te, Cuvioase, mare rugator pentru noi,
Bucura-te, Parinte Ioane, mult nevoitorule! RUGA ClUNE
Condacul al 12-lea catre Sfilntul loan Jacob de Ia Neamt - Hozevitul

Parinte Ioane, Dumnezeu te-a ales din neamul romiinese ca pe o 0, Cuvioase Parinte Ioane, viatii eereasea ai petreeut pe piimiint,
duhovniceasca ofranda ~i ai fost aratat lumii ca un semn de lntarire In eaei de !a Sfiintul Botez ai primit numele marelui prooroe Ilie, iar Ia
vreme de necazuri pentru toti binecredincio~ii care nelncetat ciintii Lui: primirea ehipului 1ngerese, Sf'antului loan Botezatorul spre oerotire ai
Aliluia! fast 1neredintat.

34 35
 De aceea, ai unnat in viata ta pilda lor. Pentru viata ta sfiinta din
pustie, trecand din lumea cea de~arta, Domnul ti-a odihnit sufletul in
stralucirea Raiului, iar trupului tau osarduitor i-a daruit nestricaciunea,
aratand lntru tine slava numelui Sau.
Acestea avandu-le in minte, noi, nevrednicii ~i pacato~ii, venim cu
umilinta ~i evlavie, rugandu-te sa nu ne treci cu vederea cand alergam
Ia ajutorul tau. . PAZA SUFLETULUI
Sfinte Parinte Ioane, eel ce din pruncie ai fo-st orfan de parinti, i 7
ajuta cu rugaciunile tale pe cei. orfani, ca sa gaseasca iubirea Parintelui Singur lucrul meu din lume Daca nu mor fiira veste
ceresc; eel ce ai fost frate ~i vietuitor in manastire, ajuta-ne sa vietuim Este mantuirea mea, Boala rna va anunta; .
oriunde ca fratii lntru Hristos; eel ce ai fiicut din dorul de pustie dor ! Dadi eu nu viid de dansa, Dar cu greutatea boale1
de cerul sfiint, ajuta-ne cu rugaciunile tale sa cautam sfintirea sufletelor Cine altul va vedea? Voi putea a ma-ndrepta?
noastre pustiite de pacate; eel ce ai fost mult nevoitor, ajuta pe cei ce 2 8
se nevoiesc in dreapta credinta sa implineasca poruncile lui Hristos in Trup ~i suflet dimpreuna Mintea mea, de mai lucreaza,
viata lor; eel ce ai fost fierbinte rugator catre Dumnezeu, intare~te De Ia Domnul mi s-au dat, §i cutremurul de munci
rugaciunile noastre, sporiild ravna ~i evlavia in Biserica; eel ce ai dorit 1
Deci, eu singur voi da seama Ii mai da ragaz sa cerce
a vietui in Tara Sfanta, ajuta-ne sa sfintim locul in care traim, chemand Pentru cele ce-am lucrat. Viata mea de pan-atunci?
9
pururea pe Duhul Sfilnt sa sala~luiasca lntru noi; eel ce ai coborat prin 3
rugaciunile tale cerul in pe~tera, roaga-1 pe Hristos sa lncalzeasca ~i sa Lucrul mantuirii mele Poate inima atuncea
lumineze cu iubirea Sa pe~tera inimilor noastreJndepartate de El; eel Este pentru ve~nicie, Sa se moaie de cainta,
~i nu este dat a-1 face Dar Ia cuget rna lncurca
ce inca din Iumea aceasta ai simtit bucuria ~i pacea vietii ve~nice, Cate am pe con~tiinta.
roaga-1 pe Tatal ceresc sa ne daruiasca bucuria ~i pacea Imparatiei Decal numai singur mie.
S~. . . 4 10
• Hotariirea este data; Imprejurul meu atuncea ·
Sfinte Parinte Ioane, paze~te pe batrani in dreapta credinta, pe , Fratii mei vor sta pliingand;
«Trebuie~te ca sa mor! »
tineri in viata curata ~i pe copii In iubire de Dumnezeu ~i de parinti. ' Altii vor sa iscodeasca
Ocrote~te cu rugaciunile tale pe saraci ~i pe bolnavi, pe vaduve ~i pe
Nu ~tiu cand, poate chiar maine
Sau in ceasul viitor. Despre banii de com and!
orfani, pe calatori ~i pe cei robiti. 11
5
Fere~te tara noastra de primejdii ~i necazuri ~i roaga-te pentru De voi fi cumva cu stare,
intreg poporul binecredincios, ca impreuna cu tine sa preamareasca, Dupa asta nu ~tiil locul:
1
Poate unde dorm acum, Ei vor folosi momentul,
prin credinta ~i fapte, pe Dumnezeu: Tatal, Fiul ~i Sfiintul Duh. Amin. Poate unde stau, afara, Sa ma-ntrebe-mai cu seama.
Sau In casa, ori pe drum. Daca-i gata «Testamentul»!
6 12
Nu cunosc apoi nici chipul Poate ei cu grija asta
Intru care voi muri: Vor uita sa dea de ~tire
Pocait, ori inca sluga La parintele Duhovnic,
La pacat rna voi gasi? Pentru Sfiinta Spovedire! ·

36 37

l3
Va veni ~i el Ia urma
Sa mii-ntrebe de plicate,
Dar se leaga poate limba
~i nici mintea nu mai poate.
14
Caci mai mult pe alta lume
Cugetarea mea va fi
~i cainta mea atuncea
Nu ~tiu cum se va primi!
15
Aratari ingrozitoare,
Ochii mei atunci vazii.nd,
Nici nu ~tiu cii.nd iau in gura
Sfintele ce mi-or fi dii.nd!
16
Ca sa-mi fie moartea buna
Eu sa pregatesc acum
A virtutilor merinde
Sa le a~ atunci de drum!
17
Sa-mi adun acum din vreme
Cele ce voi socoti,
Ca Ia ziua de pe urma
Nu Je pot agonisi.
18
Spovedirea cea curata
~icu duhul umilit,
Cum ~i paza despre toate
Care dau de poticnit.
19
Daca Sfii.nta Spovedire
Nu-i intreaga ~i curata,
Vremea despartirii noastre
Ne va fi infrico~ata!
38
20
Caci atunci amar ne vine
Cii.nd vedem a noastra stare
~i de vamile cumplite
Nu avem nici o scapare!
21
Prica mare ne cuprinde
Ca nu ~tim, in ve~nicie,
Munca ve~nica ne-a~teapta?
Ori nespusa veselie?!
22
Deci, sa am mereu in minte
Cii Ia urma am sa mor
~i de trup se va desparte
Sufletul nemuritor!
23
Daca clipa cea de-acuma
Ar fi clipa cea din urma,
Am nadejde de scapare
Daci\ viata mi se curma?.
24
Ma gii.ndesc ca dupa moarte ·
Trupul meu va fi slutit,
N emi~cat, fiira simtire,
Cu miros nesuferit!
25
La Biserica ducii.ndu-1
Preotii cu rugaciune,
Pogori-se-va in groapa
Sa devinii. putrejune!
26
Pomenirea lui cu sunet
Va sa piarii de pe lume
~i cu vremea, piimii.ntenii,
Vor uita de al meu nume.
27
lata cum se trece slava
, Trupului de pe pamant,
; De a ciiruia pliicere
· Toata viata mii friimii.nt.
28
Deci, mereu sii iau aminte
·;,La tot pasul meu din viata,
Caci atarnii mantuirea
Chiar din clipa cea de fata!
29
0, Prea Milostive Doamne,
Sa nu la~i pana-n sfiir~it
Sa aman eu pociiinta
·· Cel prea mult ticalo~it!
30
Pomenirea despre moarte,
(Glasul trambitei de-apoi), .
Ne-ncetat sa mil trezeascii.
Ca alarm a Ia rii.zboi!
31
Eu in lume las o dara
Pe o carte tii.inuitii.,
Care-ml face dupa moarte
ToaHi viata mea vadita.
32
Prica-mi este ca Ia urmii. ·
Scrise nu se vor afla
Faptele care in viata
A le face se cadea!
33
lara relele de care
Se cadea a rna feri,
Poate toata, vai de mine,
Cartea aceea vor manji!
r
39
34
f\.zi cand cuget vremea mortii,
lnainte mi se-.arata
Cum atunci se va deschide
Pentru ll\ine judecatii!
35
,\Jn arap, ranj ind Ia stanga,
!mi cite~te-o carte groasa,
lntru care este toata
Fapta mea cea ticaloasii!
36
!ar Ia dreapta, stand. de fatii,
lngerul cu chip scarbit ·
Dintr-o mica carte spune
Binele ce-am siivar~it!
37
Dacii. iese hotiirare
f=a sa merg Ia fericire,
lngerii cu bucurie
Vor veni spre insotire.
38
lar de nu se aflii scrise
Fapte vrednice de mila,
Demonii Ia intuneric
Ma vor stapiini cu sila!
39
Vai de ticalosul suflet
Care-n iad se osande~te,
Chin mai mare este giindul
Ca «in veci nu se sfiir~e~te»!
40
Cand va fi aproape vremea
Judecatii viitoare ·
Vor fi ~emne mari in luna
~i in stele ~i in soare.
 41
Jl!deeata va sa vina
Ca l!n fllr tara de veste
~i fiind noi in paeate
Poeainta nu mai este!
42
Riiu de foe va arde totul:
Oameni ~i imparatii,
IIIII Dobitoace, pe§ti ~i pasari,
Cu tot felul de stihii!
1'11'11
43
:l!l
II Glasul ingere§tii triimbiti
1 Va suna din patru «parti»
I''1f,, §i pe trupul meu acesta
,I
II va ridiea din morti!
GLASUL PASTORULUI CEL BUN
Omule, filptura Mea,
Pentru ee M -ai paras it
~i pe alte eiii mergand,
1111
1
Drumul vietii 1-ai gre§it?
'.1"!1
2 5
11'1!1
III Iubitor de oameni sun!
~i «al milei Dumnezeu»,
1111 Pentru ce tu te-ai filcut
Rob «potrivnicului Mew>?
1ll
II 3 6
Pentru tine, Eu-din veac-
I
,I Miintuire am Iuera!, .
I Pogorandu-Mii de sus,
I i Cerurile am pleeat.
40
44
Va ehema din noll pe sl!flet
Din porunea lui Hristos
Ca sa se impreuneze
Cu trupul eel luminos.
45
Sufletul atunci cu trupul
Nemurire va lua,
Dar nu ~tiu: pentru pierzare,
Sau spre fericirea mea.
46
Dumnezeu cu Sfilnta Cruce
Va veni atunci pe nor
Intru toata Slava Sfilnta
Ca un Drept Judecator ...
4
Caci, luiind Eu chip de rob,
Din Feeioara M-am nilseut
~i, smerit ~i prea sarae,
Pe pamiint am petrecut.
Suferit-am prigoniri,
Vorbe rele §i ocari,
Trupul meu spre rane-am dat
~i obrazul Ia scuipari.
Pogorandu-Ma din eer,
Ca sa te ridic Ia el,
Chipul slavei am lasat,
Pentru tine, eel «mi~el»!
7 14
Neeinstire am rabdat,
Ca din nou sa te slavesc;
!ntru tot sarac am fost,
! Ca sa te imbogatesc.
8 15
! Rane grele am primit,
Siingeriindu-Ma de tot,
Ca sa-ti vindec rana ta
~i din «siingiuri» sa te scot.
9 16
Strop de siinge n-arn crutat
~i de chip Eu M-am lipsit,
Ca sa-ti curat sufletul,
Intru patimi ponosit.
10
Tu gre~ind de la-nceput,
lmpotriva Tatalui,
Ti-arn luat asupra Mea
.Sarcina pacatului.
11
Birnie mortii tu erai
- Pe vecie osandit -,
Dar lufmd Eu vina ta,
«Birul mortii» am platit.
12
Fiere beau §i cu otet
~i pe lemn Ma rastignesc,
Ca din «lemnul eel amar»,
i Rod prea dulce sa-ti gatese.
13
Rastignit intre tiilhari,
- Soeotitu-M-am «blestem»,
Ca, pe tine iar mo~tean
- La viata sa te ehem.
41
Pentru ae~asta dragoste,
Uriieiune Imi plate~ti
~i «pogoramiintul» Meu
Pururea dispretuie~ti!
Caci, in Joe sa vii aeum,
Cu iubire sa-Mi sluje~ti,
Tu iube§ti pacatele
~i de patimi te robe~ti.
fare !ipsa, sjmne-Mi dar,
Intru Mine ai aflat,
De-ntarzii tu, ratacind
- De Ia mine departat -?
17
Daca vrei tot binele,
Eu sunt «binelui Izvor»,
~i aicea pe pamant,
~i in veacul viitor.
18
Fericirea ve§niea,
Daca vrei s-o dobiinde§ti,
Eu sunt singur «Datator
Fericirii suflete§ti».
19
Frumusetea tu dorind
Desfiltare ca s-o ai,
Ell «podoaba» l!!mii sun!
~i «dulceata cea din Rai».
20
De riivne~ti Ia neam slavit;
Eu sunt «Unul eel Naseut»
Din Feeioara negrait
~i din Cel filrii-neeput.
 21
Cauti slava ~i puteri
Ca sa ai neincetat;
Eu sunt «domn Puterilor»
~i «al Slavei Imparat».
22
La averi f"ara sfii.r~it,
Dacii (poate) ai riivnit,
Eu sunt «Ve~nic Vistier
Bunatatilor din cer».
23
Intelept voind sa fii,
Fa-te Mie urmator,
Eu sunt «Raza Tatalui»
~i «al tau luminator».
24
Cu prieten credincios,
Daca vrei mereu sa fii,
Eu sun! «Mire sufletesc»
In «camara» Mea sa vii.
25
Iar dreptate cautiind,
De Ia oameni n -ai sa scoti,
Eu sunt «Drept judecator»
N emitarnic pentru toti.
26
Intru sciirbe ~i nevoi,
Ciind Ma chemi in ajutor,
Pretutindenea degrab,
Eu iti sunt ajutator.
27
La durere nu s]abi,
Amariindu-te prea rau,
Eu sun! «Doctor trupului
~i a! sufletului tau»;
42
28 35 36
De-ntristare ~i necaz Iar acuma daca n-ai Daca nu cutezi sii vii,
Daca e~ti impresurat, Povatuitor Ia cer, (De piicate ru~inat),
Alinarea ta sunt Eu,
Eu, «Piistorul tau eel Bun» Eu, sa ~tii ca sunt Ia to\i,
Suflete nemiingiiiat.
Nu te voi lasa stingher. «Primitor prea indurat».
29
37
Obosit de greutati
Pe a! vietii tale drum, Caci am zis sii vina toti
Eu in veci odihna sun!, - Ciitre Mine-cei ce au
Totdeauna ~i acum. Osteneala ~i poveri,
30 Ca odihnii sa le dau! -
Pacea sufletului tau
Daca rau s-a tulburat,
Catre Mine, vino iar, SEMNUL SFINTEI CRUCI
Eu sunt pacii Imparat.
4
31
Semnul Crucii este noua N-au evlavie in suflet,
Frica morlii daca ai,
Crede, nu te tulbura,
Scutul eel miintuitor, Nici ru~ine Ia obraz,
Care departeaza raul Plecaciune nu pot face
Eu sun! «viata tuturor»
~i ne da Ia toate spor. Ca-i ,boierul pe grumaz"!
~i acum ~i pururea. ·
32 2 5
Negura pacatelor Deci sa facem cum se cade Domnul cerurile pleaca
Cuprinziindu-ti viata ta, Cre~tinescul nostru semn, Pentru neamul omenesc,
Eu sunt «Soare .neapus», Caci vra~ma§ii fug atuncea Iar Ia El sa-~i piece capul -
Vino Ia lumina Mea!. Ca de prea cinstitul lemn. Multi cre~tini nu se silesc.
33 3 6
Adevar neprihanit Iar acei ce bat in cobza El intinde sus pe Cruce
Pe pamant nu. cauta, ~i pe Cruce o ingiina, Miiinile dumnezeie~ti,
Eu sunt «Sfiintul Adevar» Au samiinta necredintei Tu macar a face ,semnul"
Pentru .miintuirea ta. Si pecete rea Ia miinii! Omule, nu te sile~ti.
34 7
Ratacindu-te mereu El ne miintuie, cre~tine,
Intr-a! vietii greu noian, Siiviir~indu-Se pe lemn,
Eu sunt «calea fiira gre~» lara tu socoti ru~ine
Care duce Ia liman. Ca sa faci a! Crucii semn!
43
 1',1

DORUL BUNICII 15 20
8 Ma nit In zare totdeauna La El sa-ti pui toata nadejdea,
Pe prispa casei stii Ia soare Si inima In piept se friinge, Si uneori eu stan la drum, Pe El sa-L rogi mereu fierbinte,
Batriina cu nepotul ei, Aminte aduciindu-mi iar, Avand a~a lnchipuirea . Ca El fiintelor sarmane
Privind duios acum In zare, Ca pe Maxim din batalie Ca poate vine el acum. Le este «Maica ~i Parinte»! .
Cum zboara dird de funigei: L-a~tept, saraca, In zadar!» 16 21
2 9 And ca el a fost In lupta Cand maica-ta era In viata,
Pe spatele lncovoiate - «Miimuca, cine este dansul, Cu ungurii peste Carpati Am pus atunci fiigaduinta,
Cad perii albi de sub tulpan Ca mult 11 plangi ciind ~ezi la tors, Si multi din regiment cu dansul Sa.merg Ia Sfiinta Miinastire,
Si singura ei mangiiiere 0 fi lnchis ~i e1 de «oameni» Au fost prizonieri luafi. Grijindu-tna de pocainta.
E nepofelul eel orfan. San pentru ce nu s-a lntors?» 17 22
3 10 De asta Inca trag nadejde, Dar parasindu-te parintii
Fiind acuma sarbatoare, - «0, puiule, ai duhul fraged, Ca poate sa-l mai vad venind, A fost nevoie sa te cresc,
Batriina pe nepot !-a pus Nu poti acuma lncapea Par anii tree ~i bucuria Si n-am avut, saraca, parte
Ca sa citeasca dintr-o carte Durerea de la casa noastra; Mereu se-arata zabovind! De cinul eel calugaresc!
Cu «Patimile lui Iisus». A~ vrea sa nu mai ~tii de ea!» 18 23
4 11 Si nu mi-ar fi a~a de jale De-ar face Dumnezeu prin tine
Dar numai cat lncepe rostul -«De ce ascunzi (rna rog) de mine Ciind te-a~ vedea mai mari~or; Plinirea sfiintului men dor!
§i dansa prinde iar a pliinge, Si pliingi mereu a~a cu dor? Dar iata, e~ti abia de-o ~chioapa Sa am ~i eu o miingiiiere
Inciit In pieptullui eel fraged Acuma cine vrei sa vie? · Si eu ca maine poate mor! Ca te-am pazit ca un odor!»
Prunceasca inima se frange! Pe mine doar rna ai fecior!» 19 24
5 12 Ca mine nimeni n"are mila Stergiindu-se Ia ochi batriina,
- «Ce ai, mamuca, totdeatina, - «0, nu! feciorul men .e altul, • Sii-!i poarte grija, fiul men, Saruta pe nepot cu drag,
De plangi a~a de dureros, Tu e~ti «copilul nimanui»! Decat doar singur Milostivul Iar el cite~te mai departe
Cand pomenesc de Sfiinta Cruce De tatal tau nu ~tin acuma, Si lnduratul Dumnezeu! AI «Patimilor» Sfiint ~irag! ~
Si «Visul Maicii lui Hristos»?» Iar maica ta, saraca, nu-i! iosemnare: Batrana este bunica mea care rn-a crescut de Ia varsta de
6 13 iase luni p§na Ia zece ani.
Cu vocea ei nespus de dulce, Maxim, cand a plecat de-acasa, Ieroschimonahul loan Jacob.
Si lnecata In suspin, Mai mult ca toate rn-a rugat -
Roste~te catre el, privindu-1 Sa fin ca mama ~i parinte
Ca niciodata mai blajin:
IN «BRATELE PARINTESTb
Pentru micutul lui baiat!
7 14 2
- «Ciind spui de Maica Preacurata Mereu a~tept cu nerabdare Riimas de mic orfan pe lurne, Bunica, Dumnezeu s-o ierte,
Si Domnul cum a patimit, Sa vina dansul din «razbel» Ca un copil al nimiinui, · Mi-a semanat de timpuriu
Atuncea rna giindesc Ia moarte, Si vad ca «demobilizatii» Am pus nadejdea mea In Domnul, In suflet tainele credintei
Ca iata, am lmbatriinit! Nu spun nimica despre el. Ceriind de-a pururi mila Lui. Si rodul lor ma tine viu.

44 45

I
 r
I
3 5 7
0, scumpa mea batriina sfiinta, Deci, suflete a! meu smerite $i rana asta veche
Eu, tot ce am ili datorez, Inaripeaza-te mereu, Abia s-a vindeeat,
Caci m-ai adus Ia cuno~tinta Prin rugaciune prea fierbinte Ciind Domnul intru slujba
Parintelui Celui Cerese. $i dragoste spre Dumnezeu. Cea sfiinta rn-a chemat!
4 6
«Ciind tatal meu (cum zice psalmul) SPRE ALTE TARMURI
Privind in inima cu mintea
$i maica mea m-au parasit», Sa cauti tainicul izvor, 4
Atuncea Domnul Cel din ceruri Din care viata se adapa De ciite ori priveam in zare In lumea asta zbuciumata
La siinul milei rn-a primit. Cu darul eel miintuitor. Simteam de mic a~a un dor Am cautat limanul sfiint,
7 Ca sa colind pamiint ~i mare, Pe care l-am visat odata,
Urmeaza calea miintuirii, Sa fiu departe calator. Dar nu se afla pe pamiint
Traind in pace singurel, 2 5
$i toata grija cea lumeasca Vedeam In zarea departata Acelea~i valuri sunt pe mare,
S-o lepezi astazi pentru El. Un eer de-a pururea senin, Aeeea~i viata cu dureri,
0 lume nona mai curata, Acelea~i bauturi amare
0 viata fiira de suspin. Aflam ~i astazi, ea ~i ieri ..
3 .6
LACRIMI UITATE
S-a dus degrab copilaria, Un singur tarm aeum ramiine
4 Ca visul eel in~elator Strain de valul eel lumesc:
Parintii mei, sarmanii, Iar ciind s-a dus batriina $i dupa diinsa, bucuria, Ierusalimul eel din eeruri,
De timpuriu s-au stins ; Cu sufletul Ia cer, S-a dus ea pasar~a in zbor. In calea lui sa rna grabesc!
$i eu fiind prea fraged Atunci in lumea asta 7
Atuncea nu i-am plans. Eu am ramas stingher. La el nu este nici durere,
2 5 Nici intristare, nici suspin,
Dar a venit ~i vremea Pe ea amar pliingiind-o Acolo nu-i apus de soare
Sa-i pliing eu mai tiirziu, Cu lacrimi prea fierbinti, $i eerul ve~nic e senin.
Ciind rna aflam alaturi Atunci eu dimpreuna
De alt cinstit sicriu. Plingeam ~i pe parinti: MICUL ORFAN
3 6 2
Caci Domnul riinduise La inima durerea E ziua Invierii Cei tineri ~i copiii,
Buniea sa rna creasca, A fast a~a de grea, $i clopotele trag, Ie~ind gati!i Ia drum,
Sa-mi fie ea ~i tata Ineiit simteam de-a pururi Batriinii stau pe prispe Se due ca sa eiocneasca
$i maiea pamiintesca. Cum rana siingera. Iar unii stan in prag. La cimitir aeum.

46 47

·~----------- -----·
 lO 17 19
3
Mireasma cea de taina Era vorbirea dulce I)ormea Ia cei de-aproape, Dar clopotul se-aude
A maicii din mormant, Jar ziua alerga La cimitir suniind
A sfintei sarbatori ~i iara~i glasul maicii
Se simte din tiimaie, Gonindu-i lntristarea La casa cea pustie
Din iarba ~i din flori. Din pieptul lui infrant. ~i deseori plangea. Se-aude iar, zicand:
4 11 18 20
Livezile se-mbraca S-a ridicat lndata Acum, de Inviere ,Nu plange azi, copile,
Intr-un frumos ve~mant Cu sufletul uimit Venind acasa iar, $i nu fi suparat,
~i cauta sa vada Alnceput orfanul Eu sun! ~i-aici cu tine,
~i toate par acuma
Mai nouii pe pamant. Pe eel care a grait. Sa planga cu amar. Hristos a inviat!"
5 12 21
Aproape de altarul Atuncea din altarul De-atunci orfanul nostru
Bisericii de lemn, Cu zidul afumat, A lncetat cu pHinsul
Un copila~ aduce Vazu zambind pe Domnul §i orice clopot suna
Fiiclii ~i untdelemn. Cu trupul inviat. II mangaie pe dansul!
6 13
Saruta Sfanta Cruce S-a luminal Ia suflet RUGACIUNE
La proaspatul mormiint, De chipul Lui eel bland 2
Apoi ingenuncheaza ~i lepadand durerea Doamne, Dumnezeul nostru, Mila Ta cea parinteasca
~i plange suspinand. A zis a~a In gand: Cel bogat In lndurari, Indulce~te viata mea,
7 14 Lumineaza-mi totdeauna, Dar cutremur rna cuprinde
Ciind clopotele suna Atuncea daca Domnul «Piimante~tile carari»! Ca nevrednic sunt de ea.
Cu dangatul voios, Aici a lnviat, 3
Orfanul langil Cruce Inseamna ca ~i mama Prisose~te, Doamne Sfinte,
Suspina dureros. Cu Diinsul s-a sculat! Darul Tau dumnezeiesc
.8 15 Ca sa te cunosc mai bine
Fiind el In durere Zicand a~a cu gandul, $i mai mull sa Te slavesc!
Cu totul adancit, S-a inchinat smerit
Din sunetul de clopot ~i sarutiind mormiintul,
Spre casa s-a pornit! LIMANUL DUHOVNICESC
Un glas a auzit:
9 16 2

,Nu plange azi, copile La vatra parinteasca La «munte», suflete smerite, In «barca ta» nu este baza,
~i nu fi suparat, Sta singur, singurel, Ridica-te acum degrab, Caci n-are piinza Ia catarg
Ca iata sunt cu tine, Caci tatal lui, sarmanul Caci «marea vietii» te lnghite, ~i drumul se 1ngreuiaza,
Hristos a inviat!" Murise in razbel. Cu mersul tau a~a de slab. Deci, nu ie~i acum «in larg»!

48 49
 3 5 7 9
Limanul tau e manastirea, Aviind credinta neclintita, . Eu dragostea de mama Plinitu-ti-ai menirea,
Acolo traiul este lin Tu vei ajunge negre~it, La tine am aflat Crescar;d pe eel mi~el
~i poti sa capeti miintuirea, Pe cale neprimejduitii, . ~i temerea de Domnul Deci, darul pomenirii
Pazind monahicescul cin. La «Tiirmul» eel prea mult dorit. Mereu m-ai lnvatat. Prime~te-1 de Ia el!
4 6 8 10
Auzi chemarea parinteasca Urmeazii deci pe cale dreaptii
A Dulcelui Miintuitor: Cu pace odihne~te Iar daca afli mila
Striimo~ilor celor iubiti;
Sa lepezi grija cea lumeasca, 9~ci, iatii, duhul lor te-a~teaptii La cer bunica mea, La Bunul Dumilezeu,
Luii.ndu-ti «jugul eel u~or». In «Tara celor Fericiti». Acolo unde mintea Sa-l rogi a da iertare
Adeseori zbura. ~i Ia «nepotul tau»!
7
Mereu se roaga pentru tine Nepotul recunoscator, smeritul Ieroschimonah loan Jacob. 22 iulie, 1955.
La Milostivul Dumnezeu,
Sii fii parta~ cu ei Ia «bine» ·
Smerite Suflete al meu. PE «I)RUMUL CRUCII» MELE
4

IN AMINTIREA BUNICII MELE CARE SE NUMEA MARIA .Ajuta-ma Stapiine, Doa~~e, Sa am ~i eu o mii.ngaiere,
Sa merg ~i eu pe-al cruCII d~ui_I.l, Piirta~
sii fiu Ia «Cina» Ta,
4 Caci larga mi-a fost calea v1e(n Precum erai Ia Riistignire
Te viid cu ochii mintii Pe care mers-am piin-acum. Cu Tatal, lntru slava Sa.
~i pricina cea mare,
A~a precum erai, 2 5
Bunica, eu o ~tiu;
Cu chipul bland ca Sfintii,i Is numai eu, mi~elul, Ciind sub a crucii greutate Precum vedeai atunci pe Maica
Cu farmecul In grai. !mi va sliibi grumazul meu, Aproape, liinga cruce stand,
Acela care scriu.
Atunci trimite-mi ajutorul, Sa vad ~i eu pe llnga mine
"2 5 Ca oarecand pe Chirineu. Pe pazitorul meu eel sfiint!
Cu-al vietii sac In spate, Caci eu ti-am fost povara 6
3
Cu umbletul domol, Pe umerii slabi!i, La despiirtirea pamii.nteasca,
Aproape de sfiir~it, Stapiine,
Viidindu-ti des In lacrimi Fiind ramas pe lume Cii.nd chinul este mai amar, Prime~te-mi pe sarmanul duh,
La inima un go!. De mic tara parinti. S-aud ~i eu fiigiiduinta Ca nu cumva sa aiba sila
3 6 Rostitii catre eel tii.lhar! La «Vame~ii cei din vazduh»!
7
Era dorinta sfantii, Purtatu-m-ai In «ciircii»
Apoi mergii.nd Ia judecata
Ce nu s-a lmplinit, Pe drumul spre ogor Sii fii prea milostiv atunci,
De-a-li mii.ntui veleatul ~i-ai priveghiat alattiri Sii nu mii osii.nde~ti, Stapane,
Ca maica Ia un schit. De micul tau «odor». In focul ve~nicelor munci!

50 51
 BANTUIELILE UNUI «NOVICE» 5 6
4 bun, ca~tiga-ti pliinsul De-asemenea sa ai prieteni
Ca ~i iama dind pogoara Cand alerg Ia rugaciune «Rugaciunea lui Iisus», Poruncile dumnezeie~ti,
Corbii peste mortaciuni, Ca sa uit de suparari, · plansul stinge focul ve~nic Pe care, f1ira de prihana,
Gandurile ma-mpresoara Gandurile-mi fug nebune. ruga te lnalta sus. Cu dragoste sa le paze~ti.
Cu-ale lor de~ertaciuni. Peste mari ~i peste tari. 7
2 5 Prietenia cea cu lumea
Suflete al meu sarace La biserica, cand canta Te lasa singur Ia mormant
Unde rna voi duce iar, Sau cite~te Ia canoane, ~i numai «faptele credintei»
lata, nu rna lasa-n pace Gandurile rna framanta Tovara~i - mai departe - sunt.
Gloan(ele lui «Veliar». Dincolo, peste oceane.
3 6 DE ZIUA ONOMASTICA A PARINTELUl SAVA
Cand apuc vreo carte-n mana Jar cand vreau sa scap de ganduri DUHOVNICUL -
Sa mai prind ceva Ia minte, ~i rna due Ia «ascultare», spre aducere aminte
Ca ~i oile Ia stana, Ele vin atuncea carduri, 5
II'
Yin aducerile aminte. Parc-ar fi ni~te cocoare. ln Lavra cea veche, Parinte Mi-ai aratat frumoasa cale
7
I "'I Ramai ca stalpnemi~cat, . A Chipului monahicesc
! I Daca scap din lntamplare Tinand Riinduielile sfinte ~i de uratele scandale
'''. Vreun cuvant mai de folos, M-ai lnvatat sa rna feresc.
Precum din batri\ni le-ai aflat.
Giindu-mi spune sus ~i tare
2 6
Ca sunt «mare cuvios»!? -
Luptand pentru Sfiinta Credinta Mi-ai dat curajul Ia citirea
De Ia Manastirea Neamtu, 1933. Dumnezeie~tilor Scripturi,
Dai sprijin celor slabanogi
. ~i avand aspra nevointa De~i vedeai Ia multi ciirtirea
RETETA DUHOVNICEASCA Mereu pentru turma te rogi. · Ce pana astazi o induri.
- pentru un sihastru ~ 3 7
3
'cheza~ te-ai f1icut pentru mine Avand eu haina ponosita
Un dram de viata cat mai este Pe cat de tainic se arata, Mi-ai dat ve~mantul eel dintai
Din nou daruindu-mi Botez
in lumea asta s~ traie~ti, Hotarul vietii .pe pamant,
Jar eu, iubitorul de sine ~i pe fiinta mea smerita
Jertfe~te-1 numai pentru Suflet Pe-atat mai scurt sa-ti para drumul
Ce duce pana Ia mol'l\liint. ln laturi straine viez. Ai pus~o lntre fiii tai!
~i lasa grijile lume~ti.
4 8
2 4
Un singur an, sau jumatate, Sa nu mai cauti Ia placerea Sarac ~i strain eu cu neamul, Mergand Ia pe~tera cu fratii
0 luna poate ti-a ramas, Prietenilor trecatori, Venind Ia cinstitul laca~ Sfintia ta nu m-ai uitat
Sau numai ziua cea de astazi, Caci ei nu pot sa te ajute Turnat-ai, Parinte, balsamul Ci r~gulat, mai mull ca altii,
Ba poate chiar numai un ceas. Atuncea cand va fi sa mori. ln sufletul meu patima~. Cu dragoste m-ai ajutat.

52 53
 9 13 3 9
De multe ori ai tras ru~ine Iar dacii mori, ne moan:: mila ...A.cum se face lnlesnire Bliindetea ta ne-a fost dulceatii
Cii multi Piirinti te-au pismuit, Si noi riimiinem mai striiini ,,Mirenilor In Maniistire In neca'jita noastrii viatii . ·
Dar mila ta cea ciitre mine Ca fii~ii untdelemn :~~il~, :...rar a! monahilor sob,or Si sfatul tau eel piirintesF
Intotdeauna s-a viidit. Ne stmgem fiirii de !uinim. Se mic~oreazii ~i sliibe~te Ne-a fost ,Balsamul st{J:iletesc!"
10 "·'-
14 . §i viata noastrii nu spore~te. 10
Iar ciind eram sliibit de boalii Sii-li prelungeascii Domnul anii, 4 In ,Locurile cele Sfinte"
Ai dat atunci lncurajare Noi astiizi ne rugiim pliingiind, iAcum doar ziduri se reparii Ai fost §i mama ~i piirinte
Prietenului meu de ~coalii Sii ru~ineze pe du~manii : Iar sufletele vor sii moarii, La fratii no~tri necajiti
Sii-mi facii rost de vindecare. Pe cei viizuti ~i cei de giind! paci moda zilelor de astiizi Care triiiau In stil.mtorare
11 15 Ridica tumuri in viizduh Si nimeni nu le da crezare.
La Sihiistria Romiineascii Si piin-la vremea cea din urmii Iar viata este fiira duh. II
Pe malul Sfiintului Iordan Riimiii adeviiratul Avva, 5 Pe cei cu ,dor de mil.ntuire"
Aceea~i mila piirinteascii pasciind duhovniceasca turmii I -ai lndreptat Ia Miiniistire
Azi multi din ,Fratii Savaiti"
Ai ariitat ciitre loan. In paji§tea lui Sfiintul Sava. Si ,logodindu-i cu Hristos"
Pin Lavrii ies nemultumiti
12 16 Nu te-ai sfiit a fi cheza~
Prin miiniistirile striiine,
Sfintia ta, cat e~ti In viatii Apoi Ia fericita moarte, Iat Sfantul Sava azi ofteazii La orice suflet ,nevoia~".
Noi fericiti ne socotim, Mergiind Ia Cel ce L-ai iubit; Caci ,,fiii se lmputineazii". 12
Ciici te avem aici dulceatii Sa. ai Parinte iarii§i parte Cand ochii tai se vor lnchide
6
Si dincolo de tintirim. · Cu Sfiintul Sava eel Sfintit! Si gura nu se va deschide,
17 Acum monahii n-au povata
Atuncea fiii tiii, sarmanii,
Si-acuma iartii-ne, Piirinte, .Si nestatomici se lnvatii,
.far cei biitriini, cu neriibdare, Cu jale vor petrece anii!
De toate ciite ti-am gre§it 13
Se due griibiti, spre ,ve~nicie",
Si rugiiciunea ta fierbinte Iar ,Manastirea cea biitranii"
S-o aibe toti necontenit! Lasand a noastra ,siiriicie".
De care cuvioasll mana
(t) Asta s-a trimis ca o_ felicitare pfuintelui dllhovnic Sava scrisa de mine nevrednicul 7
Va fi condusii suflete§te,
in numele tuturor fiilor Jui duhovnice~ti. ' · ' ' Mai stati ,Biitranilor" oleacii, Cii azi ,eel cuvios lipse~te"!
Ierom. loan Jacob, Sf. Gheorghe, Hozeva, 5 Decembrie 1953 Cii, iata, fratii nu se-mpaca
14
$i vor incepe a se stinge
Luminile de Ia morminte Atuncea ,fiii Romiiniei"
STIHURI Din valurile pribegiei
Cu vechile ,a~eziiminte"!
Ciitre Parintele Duhovnic Sava La cine vor giisi sciipare
8 Si sufleteascii vindecare?
2
Privind Ia chipul tau, Piirinte, Acum sunt zilele mai grele Iar. tu, Piirinte preacinstite, 15
Cu dragoste mi-aduc aminte Si noi suntem Ia fel cu ele, Vezi sufletele parasite Acei ,cu duhuri mai siirace"
De anii ce i-am petrecut Caci noi slabim duhovnice§te Ale fiilor dtihovnice~ti, Si cei bolnavi, fiirii mijloace,
La Sfiintul Sava lmpreunii, Cii, iatii, foarte lnseteazii
f Ciind vremea se piirea mai buna.
Iar voi, biitriini, vii prea griibiti
Spre lumea celor fericiti. $i nimeni nu le cerceteazii!
Vor
'
mai avea , siirmanii, oare,
In viata asta alinare?

54 55
 16 17
Mai tine greul batriinetii, Acolo unde este ,Siava",
Oprindu-te in ,pragul vietii" Viiziindu-te sfintitul Sava,
. ~i socote~te mai intiii: El 1!i va face intrebare
La cine la~i pe fiii tiii? De sufleteasca noastrii stare.
18
Deci pregiite~te-ti ,Diadocul",
Ct;} vrednic ca sii-ti tie locul,
- In fruntea turmei prea siirace -
~i-atuncea muta-te in pace!
BLAGOSWVITI, PREACUVIOASE PARINTE SAVA,
Prin mila lui Dumnezeu ~i cu rugiiciunile sfintiilor voastre eu
n:v.rednicul sunt lini~tit ~i multumit Ia Schit. Nu am' viatii nevoit~are:
cac1 trupul meu este mereu cuprins de boalii ca ~i sfintia voastrii. 'Dar
niidiijduiesc ca mila cereascii nu rna va piiriisi, ci va socoti boala spre
implinirea pociiintei.
Sii nu credeti cii eu v-am uitat, dacii vii scriu a~a de rar. Cunosc
necazurile sfin(iei voastre ~i pentru asta nuvreau sa vii arniiriisc ~i eu
cu neputin(ele mele ~i sii vii ingreuiez. Eu sunt azi ca un mort intre cei
vii: care nu aduc nici 1./ll fdlos Ia nimeni, ci fac numai greutii(i fratilor.
Ce1 care se ostenesc pentru mine, piiciitosul, vor avea plata mare de Ia
Dumnezeu, ciici nu se ingreto§eazii de neputin(a §i nevrednicia mea. Ei
mii ajuta cu to.atii dragostea ca ni~te Ingeri §i pentru cii fac slujba in
nume.de pustmc, vor avea plata nevointelor pustnice~ti. Dar eu nu ~tiu
c~ voJ avea, ciici numai cu numele sunt pustnic, iar cu faptele sunt ca
§I smochinul .eel neroditor. Triindiivia §i nesimtirea mii biruiesc iar
riinduiala nu o implinesc. Cred cii §tii procopseaia mea de Ia altii. 'Dar
~unul Dumnezeu mii a§teaptii ~i rna hriine§te cu imbel§ugare. Ain auzit
. I~t~-o vre~e cii v-ati siiturat de Vitania §i ati spus cii doriti sa veniti
a1c~, .Ia mme, Vii ~arturisesc cii. ni-am bucurat in suflet §i rn'a§ simti
fenc1t ca sa vii sluJesc piina Ia moarte, cu toatii ininia. · Noiembrie 1955, cand se afla bolnav §i descurajat Ia Ierihon.
Piinii acum nu m-am invrednicit sa vii ajut cu nimic miicar cii
sfintia voastrii m-ati ajutat totdeauna. Acum sihiistria ne~rednicului
56
j,~4t~?an este mai aproape de sfin(ia voastrii §i atunci ciind nu vii place Ia
~it!l:rihon, puteti veni Ia Schit, unde aveti lini§te §i ajutorul fiilor
:•i.~duhovnice§ti .. ~u liirgesc adapostul ca sii aveti inlesnire ca §i Ia chili<t
·:tjyec~e a sfin(Iel voastre.
il:~ ,,. ~cum, eu sunt ~ultumit cii a(i venit Ia Ierihon, unde vii pot sluji
1
?t~llronle noastre mal bme dedit Ia Vitania.
··•0,. Din Limonar am scris pu(in, ciici nu rn-a liisat ciildura §i pe urma
,.~oala.
•n Cu smerite inchiniiciuni vii rog sa mii iertati pe mine, cii nu pot
JY,en.i Ia Ierihon, pentru multele mele neputinte, dar am miingiiierea cii
tSllnteti aproape, iar cu dragostea piirinteasca locuiti totde<tuna in inima
,noastrii.
· · · Sfintele rugiiciuni ale prea cuvio§iei voastre, sii ma acopere §i pe
.Jiiine, nevrednicul fiu duhovnicesc,
c\ .- Joan /eromonahul
PREACUVIOASE PARINTE SAVA,
·. ·. Vii trimit aceasta fotografie a prea cuvio§iei voastre pe care am
,giisit-o Ia piirintele Procopie §i o piistrez ca pe o scumpii amintire.
Ciind mii uit Ia diinsa, in pe§terea mea, imi pare ca e§ti aproape de
nevrednicia mea §i rna miingai.
.. Vii rog foarte mult sii iscali(i pe dosul forografiei §i dacii vii aduce(i
arninte scriep §i anul (peripu) cand v-ap fotografiat, precum ~i data
ciind vii iscali(i. Jar dupii asta, cand este prilej, sii-mi trimite(i inapoi
fotografia.
Am auzit despre tulburiirile care sporesc in Miiniistirea Sfiintului
Sava §i m-am intristat.
Cu gii.ndul Ia boala sfin(iei voastre §i Ia nevoile duhovnice§ti din
miiniistire, eu am alciituit aceste ,Stihuri", cu multii durere de inimii.
La urma Stihurilor, se aflii aceasta insemnare:
Aceste versuri au fast trimise piirintelui duhovnic Sava prin
Din cauza tulburiirilor care erau atunci in Miiniistirea Sf. Sava, eu
l-am indemnat sa mai scuture putin boala §i sii intiireasca pe fratii cei
57
 l'ii
'.Ill
,I
,,
slabi Ia suflet ~i !nvrajbiti. in adeviir, s-a racut atunci mai bine ~i a mers
:. I···
I··'.
'
'i Ia milniistire. 0 bucatii de vreme a fost mai vioi, iar In anul 1957 a ciizut
1n paralizie.
Pentru asta, Ia I Noiembrie 1957, am racut un ape! catre toJi fratii
no~tri romiini din Palestina, ca sa ajute pentru Sfiintul Maslu. In acea
scrisoare, am adiiugat ~i versurile de mai sus spre aducere aminte.
Jeroschimonah Joan Jacob
0 rugiiminte ciitre fratii no~tri romilni din Palestina ~i mai ales ciitre
maicile de Ia Eleon ~i din Ierusalim, pentru Parintele nostru Sava
Duhovnicul. Scrisii Ia Schitul ,Sf. Ana" din valea Hozevei de ciitre
nevrednicul Ieroschimonah loan Iacob (Savait), fost Egumen Ia Sf.
Jordan. 0 rugiimirite frateasca pentru piirintele nostru duhovnic Sava.
I Noiembrie 1957
FRATILOR ~I SURORILOR INTRU HRISTOS
Care sunteti fii ~i fiice duhovnice~ti ale piirintelui Sava, vii rog sa
dati putina atentie Ia cele ce vreau sa vii spun aici, eu - care sunt eel
;. I
mai mic dintre fiii lui duhovnice~ti ~i eel mai nevrednic dintre fratiiJe
I' ·:
voastre:
Biitriinul nostru duhovnic a ajuns !ntr-o stare grea de suferin!ii ~i
Ia ajutorul doctorilor nu mai este niidejde, iar noi, nevrednicii, nu
putem sa-i facem miingiiiere. insa datoria pe care o avem. fata de el
(mai ale.s noi, romiinii) este a~a de mare, !neat 1ntrece orice datorie pe
care o avem fata de alti pamiinteni.
La cei maj1)Jll.ulti dintre noi, el ne-a fost ~i ,nasciitor" ~i povatuitor
sufletesc. Pariill,1(¢le nostru duhovnic n-a fost pentru noi numai ciilauza
pentru suflet, el a fost ~i ,Balsamul de alinare" Ia toate nevoile ~i Ia
toate suferintele noastre prin straini.
Pentru noi, sarmanii ~i !nstrainatii de patrie, el ne-a fost ,lata ~i
mama" atilt pentru suflet cat ~i pentru trup. Ne-a ridicat sarcina pacatelor
Ia cei !mpovarati, ne-a dat ve~miintul miintuirii Ia cei ne!mbracati, ne-a
58
m
i
l
Vindecat ranile sufletului Ia cei bolnavi ~i ne-a dat sprijin Ia cei nevoia~i
~i slabi!
· .<F Cine dintre noi n-a ramas mi~cat de multa lui bunatate ~i de
blfuldetea lui cea piirinteasca?
.. , Cine s-a dus Ia el ~i n-a fost u~urat Ia suflet ~i miingiiiat? El pentru
· tb!i s-a jertfit ~~ de multe ori a suferit ocara §i necinste pentru hatiirul
j\ostru. Piina In ziua de azi sunt multi care-! ponegresc ~i-1 osilndesc
~in cauza ca a tinut parte bietilor romiini.
· · L-au deraimat mereu potrivnicii lui din cauza noastra, dar el n-a
Iuat In seama strigatele lor, ci a aratat aceea~i dragoste §i acela~i sprijin
rdtdeauna pentru noi, sarmanii. in inima lui cea larga, el pe toti ne-a
c1.1prins ~i caldura dragostei lui pe toti ne-a milngiiiat. ·
k• Astazi, ciind el nu mai poate, noi sa nu fim nepasatori. Sa cautam
fjecare ca sa-i dam ajutor. Eu ~tiu ca multe dintre sfintiile vostre sunteti
gala sa jertfiti orice, ca sa-i faceti lui u~urare, caci toate sunteti
r~cuposcatoare fata de bunatatea lui, dar n-aveti cum sl\-1 ajutati.
• In starea In care se afla el astazi, un singur ajutor ar putea sa-l mai
~0loseasca ~i anume: sfiinta rugaciune. Eu nu rna !ndoiesc, ci sunt
ltieredintat ca toti faceti rugaciune pentru u~urarea lui. insa cea mai
puternica ~i mai primita rugaciune pentru bolnav este ,Rugaciunea
Credintei" adica Sfiintul Maslu. Pe aceasta o porunce~te Sf. Apostol
Iitcob, fratele Domnului ~i are cea mai mare putere ciind este !nsotita
de pocainta.
r• Acum doi ani de zile ciind a pogoriit prima data parintele Sava Ia
Ierihon (fiind foarte bolnav ~~ descurajat), eu i~am scris versurile acestea
$H-am rugat sa mai tina curajul ~i sa nu ne paraseasca.
Deci scriindu-i atunci aceste riinduri, batriinul nostru Parinte rn-a
ascultat ~i (cu darullui Dumnezeu) s-a mai !ntarit. Dar acum, oare rna
Iilai asculta? Mai poate oare scutura povara bolii, ca sa ne fie iara~i
Iiliingiiiere sufleteasca?
Vai! Acum mana lui cea sfintita, pe care o punea cu mila pe
capetele noastre cele !mpovarate (diindu-ne Ia toti u~urare ), mana aceea
parinteasca s-a racut ca plumbul de grea, iar picioarele lui cele neobosite,
care alergau mereu in urma noastra (ca dupii ni§te oi razletite) acum
ele cu greu se mai mi§ca. Astiizi doar ochii lui cei bliinzi ~i inima lui
cea calda, ne cauta cu nerabdare, dar nu ne poate vedea siirmanul, ciici
59
 iifl!
,j:,:
li,f .1::
"' .1
!,'1'

.I!'1
toti suntem departe, departe in tara cea straina a nesimtirii §i a invrajbirii
'( i I
frate§ti.
0, suflete a! meu, ticaloase, pentru ce nu ti-ai venit in fire cu un ceas
mai inainte, sate pocaie§ti mai aproape de el, ca sa nu mai amarii§ti §i tu
batranetea celui care ne-a fost dulceata in viata asta necajita?
Pla~geti, fratilor, impreuna cu mine, nevrednicul. Caci nu ~tim
daca vom mai avea parte de un asemenea Parinte bland ~i ingaduitor
ca Parintele Sava! Eu nu mai 1ndraznesc sa-lrog pentru slujba, caci el
a§teapta ajutorul nostru (ca sa ne rugam pentru el).
I
Pentru aceasta am socotit ca sa i se faca Ia Eleon Sf. Maslu §i sa }~fuiirta podiintei noastre este roasa de molii (adica de plicate de moarte
, I trimitem in Joe defelicitare, putin untdelemn sfintit amestecat culacrimile
calde ale fiilor ~i fiicelor duhovnice~ti, care nu pot sa-l uite niciodata. i<lJiintec:ellli, mania §i trandiivia). Sa ne inchipuim eli boala Parintelui
Sa spalam cu lacrimi curate zapisul gre§elilor noastre ~i prin asta cred I' :J~i!Va este pentru pacatele nostre, de care nu ne ingrijim. Ceea ce s-ar
ca se va U§Ura suferinta prea scumpului nostru Parinte duhovnicesc.
Poate vii mirati eli vii scriu sfintiilor voastre despre maslul Parintelui , . la!:sufletelor noastre. Cei care socotim ca J-am impovarat, suntem datori
'
Sava. lata pentru ce scriu asta:
II Parintele nostru duhovnic. ~i-a pus sufletul sau cheza§ pentru'.noi,
romanii ~i de multe ori a fiicut pogoraminte mari pentru a ne face noua
inlesniri. A trecut cu vederea randuielile de ob§te (de pilda cum aufost
calugariile) numai ca sa ne ajute §i sa ne mangaie pe noi, care eram
ca oile fiira pastor.
Aceste pogoraminte n-ar fi nici o greutate pentru sufletul lui eel
[' curat, daca noi am fi paz.it randuiala noastra cum se cuvine. Insa cu
durere trebuie sa marturisim ca toti ne-am abatut ~i de multe ori am
fiicut~i marturisirea cu vicle~ug. N-am avut to!i marturisirea curata, iar
el - ca un milostiv - ne-a daruit Ia toti dezlegare (caci ne~tiind bine
limba, u~or se in~ala duhovnicul).
De. mu Ite on· bl'an de,ea
1 §1· s1·mpl't ~ t ra"u "~olosl'te de
1 atea 1UJ· au ,os
catre noi, nevrednicii. Stiind ca toate le crede ~i pe toate le iarta, ne-am.
fiicut prea mull voile noastre, iar el din multa bunatate, nu ne-a mustrat
cu aspnme.
lata, de pilda, de curand am aflat de Ia el ca multi din fiii lui
duhovnice~ti nu fac de Joe marturisire (ca cei fiira prihana) iar altii 0
'' fac fa! sa - ~i asta duniaza ani de zile ~i poate 0 viata intreaga -. .
I'
!
'
,,
lnsa dezlegare primesc regula! §i se imparta~esc, iar povara noastra
o ridica el singur. Oare putina raspundere are pentru aceasta? Al!ii
sunt invrajbiti, zavistuindu-se, insa Ia impacare nu se p!eaca, nici
Sfintele Taine nu se sfiesc.
Fratilor §i surorilor, pentru dragostea lui Hristos, sa ne socotim
cu ce l-am impovarat pe bietul nostru duhovnic §i sa-i facem
u~urare. Unul sa socoteasca cati ani a pacatuit in ascuns ~i n-a
errl!nslL altul sa vada cum ~i-a pazit canonul randuit de el, iar altii
aduca aminte cati ani de zile au fost 1nvrajbi!i §i neimpacati,
<t>ri:mirtd Sfintele Taine cu nevrednicie.
Sa rascolim fiecare trecutul nostru §i sa vedem dadi nu cumva
este: miindria, iubirea de arginti, zavistia, desfranarea, lacomia
sa patimim noi toti, 0 patime~te acum el singur, ca un cheza§
sane pocaim cu tot dinadinsul, descoperind Ia duhovnicul din manastire
'toate cele ascunse ~i nemarturisite, dar mai cu seama trebuie sa punem
ioapil.t Ia orice vrajba 1ntre noi.
Acum, Ia inceputul Postului, sa pun em toti mana de Ia mana -
·.dupa puterea fiecaruia _ §i sa platim ca sa i se faca Sf. Maslu Ia Eleon.
:Ceea ce se cuvine sa faca bolnavulinainte de Srantul Maslu, sa facem
rioi toti, care i-am pricinuit boala.
Daca hotararea de sus este ca sa mai traiasca, atunci va dobandi
sanatate, iar daca este chemat Ia cele ve~nice, atunci va merge in pace,
cu sufletul u~urat. Noi trebuie sa fim marturisiti ~i impacati.
•, Dar iata- parca vad- ca unii vor zice in gandullor: ,Oare tocmai
noi ne-am gasit sa-i facem Maslu Parintelui Sava? Nu sunt oare destui
'preoti Ia Sf. Sava ~i Ia Patriarhie ca sa-i faca Sf. Maslu?
A~a este. Sunt ~i bani, sunt ~i preoti acolo, care ar putea sa faca
Maslu in toata ziua, insa nu este destula dragoste, ~i pe urma altii nu
simt atiita datorie fata de Parintele Sava, precum simtim noi, romiinii.
Ei daca fac ceva, o fac aceasta din ceea ce prisose§te ~i ca sa
implineasca tipicul, pe ciind s-ar cuveni ca din saracia no astra sa jertfim
toti ciite putin ~i sa. aducem ca un semn de recuno~tinta slujba aceasta
a Sf. Maslu.

60 61

Plata nu este mare lucru pentru slujbii, ar putea s-o faca §i o
singura persoana mai instarita, insa scopul este ca toti sa luam parte Ia
plata pentru saviir§irea Tainei, dupa cum toti ne-am folosit de Ia Plirintele
nostru. Sa fie aceasta ca cei doi blinuti ai vaduvei din Sfiinta Evanghelie.
Deci fratilor §i surorilor, dupa cum altadata Parintele nostru
Duhovnic era parta§ Ia suferintele §i necazurile noastre ale tuturor, tot
a§a s-ar cuveni ca §i noi acum sa fim parta§i cu totii Ia suferintele lui,
adica sa ne doara §i pe noi durerea lui.
Viata lui a fost curata ca aurul §i poate n-ar. fi slobozit Dumnezeu
aceasta boalli infrico§ata, daca nu eram noi, ca sa-lingreuiem cu rautatile
noastre. · .
Sa nu credeti, fratilor, eli este putina raspundere 'pentru eel care
marturise§te §i caluglire§te. El se pune cheza§ atunci ciind 11 dezleaga
pe eel marturisit, mai ales ciind este caluglirit chiar de el. Noi toti
i: ragaduim sa ne indreptam, dar numai Dumnezeu §tie cum ne pazim.
ragaduinta. El insa totdeauna da cuviint de chezli§ie inaintea, lui
lj Dumnezeu §i ne acopera. De multe ori, duhovnicii cu viata curat~ se
osiindesc din cauza pogoramiintului prea mare pe care 11 fac cu al\ii §i
,,I cu nemustrarea. Dar iarli§i sunt §i duhovnici care se sfintesc prin fiii
'i lor duhovnice§ti pe care ii tin din scurt §i ii vindeca suflete§te.
Roadele duhovnicului sunt fiii lui duhovnice§ti. Raspunderea
I duhovnicului este mai mare deciit a egumenului §i apatriarhilor, caci
proesto§i sunt multi, iar plirinti suflete§ti sunt rari, cum zice §i Sf.
Apostol Pavel ,Caci de ati avea zece mii de dascali in Hristos, dar nu
multi parinti." (I catre Corinteni).
Deci parintii no§tri cei suflete§ti sunt mai scumpi deciit orice persoana
din lume, caci prin ei ne na§tem duhovnice§te §i prin ei cre§tem intru
Hristos (adica sporim) §i miintuirea noastra este striins legata de persoana
lor. Sa purtam deci §i noi, cum putem, sarcina neputintelor duhovnicului
nostru §i bineracatorului neamului nostru prin rugaciunea noastra ~i prin
pocainta curata, dupa· cum §i el a purtat o viata intreaga sarcina pacatelor
noastre §i atunci, fratilor §i surorilor, vom implini legea lui Hristos,
precum ne invata Sf. Apostol Pavel, ziciind: ,Purtati sarcina unul altuia
§i a§a impliniti legea lui Hristos" (Gal 6, 2).
2 Ianuarie I 958
62
I
I
.
' ;~}:'!~'
' ,.:~t~~\-: :
~~~~f;'·' ' CINSTITUL MEU PARINTE,
:,{t}!:-··,
:~~1;.,Nu ti-am scris de praznic, caci rna giindeam ca vei avea multi
i~fu.a,speti §i multe scrisori din alta parte.
'.\~i\1,, ~i in adevar iata acum aflu ca ti-a venit Oaspetele eel Mare cu
•:&$crisoare de chemare ... N-ai mai a§teptat sa vina §i anul acesta
' ·~~timlivara cea dorita, ci te-ai grabit sa mergi singur acolo unde este
'0:Ve§nic primavara!
. ,:.;,.. Cu putine zile mai inainte ai dorit sa pogori Ia vale, mai aproape
":'db Iordan, ca sa te incalze§ti afara, Ia lumina soarelui, Ia Ierihon.
••Dar vaziind ca ucenicii se impotrivesc, ai liisat chilia §i te-ai urcat
. ··~proape de ,Soarele eel Ve~nic", care indulce§te to ate §i nu apune
, ;,riiciodata! ...
· "H Ai trimis ucenicului din pe§tera cojocul tau, plirinte, ca §i oareciind
liie Proorocul Ia inaltarea
··.I' '
sa.
;: Parcii ti -ar fi spus inima ca de-acum nu ai sa mai race§ti. Te-ai
i!llbracat acum in alta haina mai alba ca zapada, care nu se mai
)!1veche§te niciodata. ·
"" Ai lepadat trupul eel greoi §i neputincios §i te-ai racut mai U§Or ca
opasare. Acum nu mai este nevoie sa strigi Ia ucenic ca sa te ridice,
daci te-ai ridicat mai sus deciit noi, pamantenii.
' Dar sa ne ierti pe noi, nevrednicii tai fii, ca prea multe dureri §i
. ptea multe greutati ti-am pricinuit in lumea asta.
· Bunul Dumnezeu sa-ti rasplateasca din bel§ug blandetea §i mila pe
' citre ai aratat -o catre toti §i mai ales catre noi, romiinii cei nemernici
~i prea obijduiti.
Sa nu vii mirati, fratilor eli scriu aceste riinduri, acum a patra zi
dupa ingropare, Parintele nostru nu s-a despartit cu totul de noi.
De§i cu trupul s-a mutat de Ia noi, insa duhul lui privegheaza
asupra noastra din inaltime, caci pe cat de mare i-a fost dragostea
1
pentru noi, pe atiit de mare este §i indrazneala Ia Scaunul eel Ceresc.
S-a stins taclia noastra duhovniceasca de pe pamiint, ca sarasara
mai luminos in lumea ve§niciei.
, De vom urma sfaturile §i pilda vietii lui celei curate, atunci el nu
va inceta sa lumineze §i sa miingiiie cu darul sau pe toti.
63
 ''
I

Biserica din ceruri este striins legata cu cea de pe pamant. Atilt STIHURI
numai ca cei trecuti din viata alcatuiesc Biserica celor lntai nascu(i, Intru cinstita pomenire a parintelui nostru Sava duhovnicul
adica Biserica Biruitoare, caci ei §i-au terminal lupta vietii §i nu mai 4
I
I au razboaie §i tulburari. Iar noi, cei rama§i, avem Inca de luptat §i · dus in lumea ve~niciei, Iar cei rama~i in lumea asta,
'' pentru asta Biserica celor de pe pamant se nume§te Biserica Luptatoare, locuri pline de verdeata Instrainatii fiii tai,
:I,;.q dar ea este una cu cea din ceruri. ne-ai lasat pe noi, sarmanii Nevrednici ne-am racut de tine,
'1':\Nema.ngaiattJ aici in viata! Dar vrednici a lua batai.
I .I
2 5
,i SPRE ADUCERE AMINTE DE SCUMPUL NOSTRU Comoara bunatatii tale
I,
ii:.'
PARINTE SAVA IEROSCHIMONAHUL Am pre(uit-o prea putin,
Pentru aceasta azi ne vine
Amaraciune ~i suspin.
In cartea cea catre Evrei, Sfantul Apostol Pavel ne porunce§te
6
'I: zicand: ,Aduceti-va aminte de mai marii vo~tri, care v-au grait cuvii.ntul Acuma norii deznadejdii,
lui Dumnezeu §i privind Ia saviir§irea vietii lor, sa le urmati credinta". spre ,Valea Pacii"
I
dus, parinte, de Ia noi, . Ca ni~te munti s-au ingro~at
Cap. 13, 7. nu mai vezi amarul lumii . Si moartea cea necrutatoare
Iar Stantul loan Gura de Aur ne lnvata urmatoarele: zvonurile de razboi. fngrozitor s-a inarmat!
,De voie§ti ca sa cinste~ti pe raposatul tau, cinste~te-1 prin rugaciuni, 7
prin Psalmi ~i prin o viata cre~tineasca. Fa milostenie pentru el ~i da Azi calul eel apocaliptic
sa faca Liturghii pentru numele lui". · Cu parul ro~u, ca de foe,
,Oricum ar fi el, lucrul acesta este foarte bun, caci de este el Necheaza, bate din picioare,
.1' E gata ca s-o ia din loc!
In chinuri, se izbave~te prin rugaciunile tale, lmpreuna cu ale
Bisericii. ~i lndata ce se' izbave§te, acest suflet va sta rugii.ndu•se . u,
pururea lui Dumnezeu, cu osiirdie, pentru binele ~i miintuirea acelui · :)1.DUIOASA VERSUIRE CELUI PLECAT, DUHOVNICULUI
i! suflet, prin care el a dobiindit miintuirea ~i care locuie§te inca pe ;; , SAVA, IEROSCHIMONAHUL
:I pamiint. ~i nu va inceta. rugii.ndu-se, pana ce acest suflet se va
3
bucura ~i el de mii.ntuirea sa (adica de fericirea aceluia) 1ntru,
I 0, suflet plin de bunatate ~i auzindu-ti vorba dulce,
imparatia lui. Dumnez~u" (t).
Limanul nostru Ia nevoi, De~i eram de rele plini,
Duhovnicescule Parinte, Noi nu mai socoteam atuncea
(t) Rag pe fratii no~tri, care citesc aceste cuvinte, sa rna ierte dt' n-am putut trimite·mai De ce te-ai dus de lii.nga noi? Ca ne aflam intre straini.
'inainte de S!lmbiUa mortilor caietUI. Aceasta din cauza neputintei mele. Unele cuvinte au mai· 2 4
fast trimise Ia Eleon, fiind scrise cu creionul. Acum am mai adaugat ~i altele. ~tiu ciUoti il·
pomenesc pe scumpul nostru parinte. dar eu simt ca o datorie ca sa Va aduc aminte, mai ales
Ciind ne uitam odinioara Acuma, nu mai are cine
acum, Ia inceputul Postului, c§.nd se face mai multli rug11ciune ~i poate sa-l pomeneasci'i fiecaie La chipul tau eel prea senin, Sa ne mai mii.ngii.ie deloc,
Ia chi lie. Caci de~i -Ia Biserica nu fac pomeniri totdeauria, insa deosebf nu este oprit niciodatli :Uitam durerea cea amara, Iar valurile de necazuri
a ne ruga pentru cei raposati. Opream al inimii suspin. Mai grele vin ~i mai cu foe.

64 65
 5 6 taclia noastra cea duhovniceasca, care ne-a calauzit pa~ii
Prive~te dintru lnaltime In toata vremea vietii noastre su1:1~"uu• ~i ne-a miingiiiat viata noastra cea necajita. S-a stins de pe
Spre turma cea tara pastor Noi nicidecum nu t~ uitam parnii11t ca sa rasara mai luminos In lumea ve~niciei.
$i-o sprijine~te ca sa mearga §i pentru ve~nica odihna In cimitirul cuvio~ilor Savaiti, alaturi de mormiintul Sfiintului Sava,
Pe drumul eel miintuitor. Intotdeauna ne rugam. ramas deciit osemintele duhovnicului nostru, dar In inima celor
7 !-au cunoscut, el a ramas lntreg, a~ a cum a fost lntotdeauna, cu
Ciind va suna ~i ceasul nostru lui eel bland ~i cu vorba lui dulce.
Cei straini poate ca II vor uita degraba, lnsa noi, romiinii din
Sa punem traiului sfiir~it,
Atunci sa fii cu noi, parinte, J?a:lestina, care nu aveam multi Parinti, nu putem sa-l uitam piina Ia
'<~!ihoart1e, a~a dupa cum zice Sf. Apostol Pavel: ,chiar de vom avea zece
De-a pururea nedespartit! (t)
de dasdili, dar nu multi Parinti" eli lntru Hristos Iisus, el ne-a
Nevrednicu/ flu duhovnicesc loan Jacob, 'Jiiascut pe noi. (vezi Corinteni Cartea I).
Hozeva, 31 decembrie 1959 adevar, pe multi dintre noi ne-a nascut duhovnice~te prin Botezul ··
'•!,Ci!higariei ~i pe toti ne-a povatuit ~i ne-a sprijinit In tot chipul ~i In
(t) Unul dintre fiii duhovnice~ti ai Parintelui Sava mi -a spus ca s-a lmprejurarile. A fost ca un Inger pazitor pentru noi ~i ca un izvor
rugat mai cu dinadinsul pentru el ca sa afle In ce stare se afla lrt Iumea •·';\'fiesec<tt, care ne-a lndulcit necazurile ~i neca stins arsura pacatelor.
cealalta. fost vrednici de parinteasca lui dragoste, pentru aceasta ne-a
I.
,I _ La un an de zile dupa saviir~irea lui, 1-a visat ca era cam scilrbit. cnoro<it degraba tara sa ne lase un urma~ vrednic, care sa poata lmplini
Intrebiindu-1 cum se afla, i-a raspuns ca nu se poate odihni, ciita vreme Cuvio~iei sale. Ne-a lasat singuri ca pe ni~te oi tara pastor,
o parte din cqpacii lui sunt In stapiinirea boierului. Persoana care a tnconjurati de primejdii ~i de sminteli, In vremurile acestea grele.
H, visat n-a priceput despre care boier este vorba, dar lmi spunea ca i-a Fratilor ~i surorilor duhovnice~ti, norii de ploaie se departeaza de
aratat cu degetul ni~te copaci lnstrainati, care trebuiau rascumparati. :Ia noi ~i In locul lor se lngramadesc norii de necazuri ~i de tulburari
'l I
Eu nu cred visele, dar ~tiu ca persoana care a vazut acestea este ·In toata lumea. Omenirea inseteaza de siinge ~i cheltuie~te toata vlaga
vrednica de crezare ~i a tadut multa rugaciune pentru eel raposat. Pentru ,pentru fabricarea de arme ucigatoare. Lumea a ajuns astazi ca un cazan,
I
aceasta mai fac lnsemnare prirt foile mele spre pocainta (ca sa fie spre ,~are clocote~te de patima urii ~i a necredintei.
u~urarea Par. Sava) dar unii se zburlesc ~i nu primesc nici fotografi!( · Ciind se va umfla cazanul de focul patimilor, atunci se vor aprinde
lui. Eu lnsa caut sa lmplinesc datoria fata de binetacatorul nostru care toate natiile de pe pamiint ~i Dumnezeu sa ne pazeasca de grozavia
. .
m1-a porunc1t aceasta.
'
razboiului eel de pe urma. Ve~tile sunt ciintate frumos Ia radio ~i politica
vicleana le lmpodobe~te cu minciuni, dar biata lume sta astazi deasupra
iNTRU CINSTITA POMENIRE A PARINTELUI NOSTRU prafului de pu~ca. 0 singura sciinteie ajunge ca sa aprinda tot pamiintul.
SAVA DUHOVNICUL $i sciinteia aceasta poate sa sara pe negiindite ~i de acolo de unde nu
te a~tep(i.
Au trecut doi ani de zile de ciind s-a dus de Ia noi scumpul nostru Cu alte cuvinte, vreau sa spun ca moartea ne piinde~te in toata
parinte, care a fost izvor de miingiiiere, mai ales pentru noi, romiinii. clipa. Dar piina vine razboiul, mai vin ~i alte lncercari grele. In unele
Acum trupul lui eel mult obosit s-a topit ca ceara, dupa cum ~i viata par(i, ploile lneaca lumea, iar in alte par(i biintuiesc cutremure mari ~i
lui lntreaga a fost ca o taclie de ceara curata In sfe~nicul duhovnices~. seceta, pe care o putem vedea ~i pe Ia noi. In urma acestora ·vin
I
,'
66 67
I''.
 I'!
II
i,!ji
I lipsurile, vine foametea ~i felurite boli molipsitoare. Sane gandim deci,
fra(ilor, ca poate maine-poimaine vom fi chemati ~i noi in lumea ve~niciei,
uncle ne a~teapta Parintele nostru Sava. Sa ne gandim cu ce ochi oare
vom aparea in fata lui, inaintea Scaunului Dreptatii, uncle se vadesc
toate cele ascunse ale omului. Sa ne facem socoteala ce vom riispunde
Ia Scaunul Dreptiitii uncle va fi de fa(a §i piirintele nostru duhovnicesc.
El §i-a racut datoria fata de noi. S-a straduit ani de zile ca sa ne
u~ureze sarcina pacatelor ~i sa ne indulceasca amarul vietii.
Se cuvine, deci, ca ~i noi sa ne fa:cem datoria fata de el. Mai intai
de toate, daca noi vom purta grija de sufletul nostru; atunci va simti ~i
el mai multa u§urare ~i mangaiere. Acum el nu mai poate face nimic
pentru sine, ci a~teapta ca sa rodeasca mila ~i osteneala pe care a
il racut-o cu noi, dupa cum plugarul a~teapta sa rodeasca semiinatura sa.
Dupa moarte, raposatii a§teaptii u~urare de !a cei vii, care au riimas
indatora(i fata de ei. Acum sa ne facem socoteala, fratilor, oare cine
sunt mai indatora(i fa(i\ de raposatul nostru parinte. Au nu suntem noi,
romanii din Palestina? Din aceasta putem intelege ci\ de !a nimeni nu
a~teapti\ piirintele Sava mai multa pomenire ~i mai multa rugiiciune spre
u~urare, precum a§teapta de Ia noi. Acolo uncle a semi\nat mult, de
acolo a§teapti\ si\ ri\sara ~i pomenire mai deasa, inso(iti\ de mai multa
dragoste §i recuno§tin(a. Pomenirea riiposatilor nu inseamna numai
parastase §i lumilniiri. A pomeni pe cei scumpi ai no§tri, nu inseamna ca
sa le scriem numai nmnele in pomelnice §i sa pliitim gologani. Caci nu
pot sa p!ateasca loti §i intotdeauna parastase sau alte slujbe pentru cei
raposafi. Raposa(ii nu a§teapta jertra de gologani de Ia cei saraci, ci
a§teapti\mai cu seami\ cucemici\ aducere aminte in vremea rugaciunilor
care se fac in Biserica, precum §i a celor de !a chilie. Aceasta este o
jertra pe care o poate face fiecare dintre noi, oricat de saraci §i oricat
de neputincio§i am fi noi. Cate un strop de rugaciune cilnd se aduna de
Ia toji, se face cu vremea ca un nour de tamaie mirositoare, care se
urea Ia Scaunul Slavei, spre folosul celui raposat.
Daca nu putem mai mult, eel pu(in sa facem zilnic cateva
inchinaciuni pentru odihna sufletului sau, dupi\ numarul anilor cat ne-a
fost duhovnic !a fiecare dintre noi. Iar cine nu poate. sa faca nici
68
10 easta, atunci sa-l pomeneasdl macar cu mintea, Ia vremea pravilei
Ia Biserica cat §i Ia Chilie).
Sa nu vii mirati ca va indemn ca sa faceti aceasta pentru Parintele
. Caci chiar de n-ar avea nici o greutate in lumea cealaltii, noi
suntem datori ca sa facem rugaciuni pentru el, pentru ca fericirea
• sa fie deplina §i ca§tigand mai multa indrazneala ditre Domnul sa
loceasca §i pentru mantuirea noastrii.
De multe ori persoanele care au avut dregatorie duhovniceasca cu
!f~isp1un<iere, cum sunt duhovnicii §i egumenii, au intampinat greutati in
cealalta, din cauza fiilor duhovnice§ti, care au dimas in viaja
,'!Jeinclre]Jta(i. De§i raposatii au avut viata curata, insa pacatele straine
,,.,·rJentru care ei au fost cheza§i le-auracut greuta(i. De aceea §i raposatul
·npstru duhovnic poate sa aiba oarecare piedici din cauza noastra.
. ,.,- Daca ne vom cerceta mai bine con§tiinta noastra, eu cred ca multi
~intre noi ne vom gasi in neregula, adica cu multe lipsuri duhovnice§ti.
~.iaceste lipsuri ale noastre pot aduce greuta(i in lumea cealalta
p,arintelui nostru duhovnic, mai ales daca noi am fost nepasatori pentru
suflet din cauza bunatatii lui §i a pogoramantului prea mare, care 1-a
racut pentru noi. Adica nu ne-a mustrat pe noi, cei obraznici §i daca
hu ne-a oprit de Ia cele sfinte pe cei care am fost nevrednici. Sfantul
Ierarh Clement, urma§ul Sf. Apostol Petru, de§i era sfant cu via(a,
totu§i n-a avut incredinjarea de iertare pentru pogoramantul ce 1-a racut
cu hirotoniile clericilor. Rugandu-se el mult Ia mormantul Sf. Apostol
Petru, a auzit glas din mormfmt, zicilndu-i: ,Toate tile iarta Dumnezeu,
l!fara de hirotonii, pentru care vei da raspuns"!
De aici putem intelege ca §i duhovnicul eel cuviata curata, prime§te
itirtare pentru faptele lui, lnsa va da raspuns pentru fiii sai duhovnice§ti,
ca eel care s-a pus cheza§ pentru ei. Daca fiii nu-§i implinesc datoria,
atunci va fi intrebat cheza~ul!or, (adidi duhovnicul). Deci, fratilor §i
surorilor, care sunteti fii §i fiice duhovnice~ti ale Parintelui Sava, sa ne
sarguim a pune inceput bun vietii noastre, caprin aceasta sa dobiindeascii
§i 61 mai multa indrazneala inaintea lui Dumnezeu. ~i atunci sa fim
siguri ca aviind el indraznea!a, nu va inceta rugiindu-se ca sa dobandim
§i noi fericirea lui.
69
 Si acum, indreptilndu-mi gilndul catre pururea pomenitul nostru Nu vii tulburati, cei care cititi indemnurile mele spre pocainta, caci
Parinte, rostesc cu umilinta: Te-ai dus din lumea aceasta, prea scumpul scriu acestea din porunca parintelui nostru duhovnic. El a lasat o
nostru Parinte, dar in inima noastra e~ti totdeaunaviu!, ,?i£l(iialina duhovniceasca ~i unii din copacii lui se usuca, iar el a~teapta cu
Cat vom mai Jrai romiini pe Locurile Sfinte, pomenirea Cuvio~iei roade vrednice de pocainta de Ia ace~ti copaci, care suntem
tale va fi de-a pururea vie in inima lor. r .. ,,,,..,,. ln<jrepta1rea noastra este odihna ~i bucuria l11i. '
- Nu te vor uita fratii ~i surorile noastre duhovnice~ti, pe -care i-ai Cu addncii recuno§tinfii,
u~urat Ia suflet ~i i-ai miingiiiat 1n necazuri. Ciind va veni iar praznicul Cel mai nevrednic flu duhovnicesc,
Sf. Sava, i~i vor aduce aminte siirmanii tai fii duhovnice~ti, ca in Joan Ieroschimonahul,
loca~ul acela a trait odata comoara lor de miingiiiere! Vor merge mJllli' .. Sihiistria Sf Ana
ca sa-ti vada chilia unde ai trait odinioara ~i unde ai varsat piirilu de ' · Hozeva, 1960
lacrami pentru neputintele noastre! Se va parea ca te vad aievea, urcilnd ·
inceti~or scarile de piatra spre chiliuta cea scaldata in soare, de liinga
mormiintul Sfiintului Ioan Damaschin. ·'";>UN ADAOS 1N LEGATURA CU CELE SCRISE INAINTE
Vor trece anii ~i oamenii se vor schimba, dar pomenirea sfintiei · · ':.
tale va ramiine ne~tearsa 1n inima celor care te-au cunoscut ~i te-au '··:f in Milnastirea Sf. Sava a trait cu 50 de ani 1n urma un Ieromonah
pretuit! Viata noastra de acum nu va mai simti dulceata ~·i miingilierea · . c,u numele Joachim Spitaru. Era om 1nvatat ~i cu viata sfiinta. El a scris
pe care o aveam odinioara, ciind erai 1n mijlocul nostru. Chipul tau eel 'iiiulte istorrsiri din viata cuvio~ilor Parinti pe care i-a cunoscut in
bland ~i vorba cea dulce ne-a fast Ia toti pricina de alinare ~i de . Miinastirea Sf. Sava.~i 1n sihiistriile din Sfiintul Munte. Tot el a scris
incurajare. · §1 viata cuvioasei FotiiJi, care a sihiistrit pe II,!alul Iordanului, aproape
Amarul scilrbelor ~i a! neputintelor noastre se u~urau ~i se 1ndulceau, , de Jocul unde se afla azi Schitul romiinesc. Intre alte istorisiri, acest
atunci ciind aveam putinta sale marturisim sfintiei tale. Chiar ~i atunci · ieromonah aminte~te ~i despre -tm duhovnic Sofronie din Sfiintul Munte;
ciind erai doboriit de neputinta bolii, noi tot ne miingiiiam, giindindu-ne care s-a prosliivit Jn zilele noas'tre, · .·
ca e~ti 1n mijlocul nostru ,~i ne cuno~ti necazurile. , ,lata ce poveste~te des pre cuviosul Sofronie. Am cunoscut ~i pe un
Acum s-a stins fiiclia noastra cea duhovniceasca ~i viata noastra altbiirbat sfiint ~i 1mbunat~tit, pe egumenul MilnastiriiSf.Pavel, cu
este mai amara, 1n !ipsa sfintiei tale. Daca vei dobiindi 1ndraznea!a numele Sofronie Galliga. In vremea ciind l-am cunoscut eu, el era
catre Domnul, noi avem nadejde ca nu vei 1nceta rugiindu-te pentru fiii aproape de 80 de ani. S-a nascut in satul Calligata, din insula Ghefalinia. ·
tai, care au ramas orfani aici, pe pamiint. A colo e~ti mai aproape de :; Din tinerete a iubit chipul monahicesc. Mergfmd 1n Sfiintul Munte
Stapiinul, Caruia i-ai slujit cu riivna toata viata ~i vei mijloci pentru s-a calugiirit, apoi a fast preotit ~i multi ani de zile a fast egumen 1n
sufletele noastre. Milnastirea Sfiintul Pavel. Era foarte s,implu ~i avea atiita blilndete,
Ciind fiii tai cei orfani vor aprinde candele ~i fiiclii Ia mormantul inciit niciodata n-a mustrat pe dilugari, nimeni nu 1-a vazut pe el manias
Sf. Sava, 1~i vor aduce aminte ca alaturea este ~i mormiintul trm, iar . ~i n-a auzit .cineva cuvilnt aspru din gura lui. Din cauza ca era prea
lacrimile lor vor uda placile de piatra care adapostesc cinstitul ~i mult Jngaduitor ~i fiira de rautate, multi 11 vorbeau de rau ~i ziceau ca din
obositul tau trup, care s-a zdruncinat atiitia ani pentru noi, nevrednicii. cauza lui calugarii sunt fiira rfmduia!a. El1nsa urma pilda Miintuitorului,
Ve~nica sa-ti fie pomenirea in inima fiilor tai duhovnice~ti ~i duhul Care primea cu fata bliinda pe cei pacato~i.
tau sa se veseleasca in lumina cereasca, unde toti Sfintii se veselesc, ' Cilnd l-am cunoscut eu - zice scriitorul - pe egumenul Sofronie,
totdeauna ~i acum ~i pururea ~i in vecii vecilor. Amin. era acum batriin ~i totdeauna zicea ca race~te. Chiar in luna Julie, Ia

70 71
 el In camera ardea zi ~i noapte focul In soba, iar ciind dormea, era
i,;
lmbracat cu o haina groasa, lnsa totdeauna tremura.
r ,I
Pe atunci eu eram Inca tanar- zice Ioachim- ~i traiam In aceea~i
miinastire Ia Sf. Sava. De multe ori cercetam pe batriinul egumen
II Sofronie ~i ascultam cu luare aminte frumoasele lui sfaturi.
I Insa nu puteam sa zabovesc mult Ia el, caci era peste masura de
I I cald in camera lui.
A murit in anul 1881, ciind implinise viirsta de 82 de ani. Multi
calugari din manastirea lui intre care ~i insu~i egumenul ce a urmat
dupa el, ziceau ca raposatul Sofronie nu se mantuie~te. A~teptau sa
vada un semn pentru aceasta, atunci cand vor face mutarea osemmtelor
- dupa cum este traditia in Sf. Munte. Ei ziceau acestea, pentru ca nu
cuno~teau faptele cele imbunatatite ale egumenului.
La trei ani dupa saviir~irea lui, cand s-au dezgropat osemintele lui,
s-au adunat Ia cimitir aproape toti calugarii din Miinastirea Sf. Pavel,
apoi de Ia Schitul Nou, de Ia Sf. Ana, de Ia Careia, precum ~i din alte
patti, anume ca sa vada cum arata osemintele raposatului egumen
Sofronie.
Caci dupii cum se crede, atunci, Ia dezgropare, se arata in ce stare '
este eel raposat. Dupa ce s-au citit rugaciunile cuvenite, au deschis
mormantul in care se afla trupul raposatului egumen.
Din cauza ca fusese infii~urat in mantie de matase, mantia n-a
putrezit ~i se vedea umflata, ca ~i cum ar fi fost in ea trupul intr~g.
Vazand aceasta cei care aveau presupusuri, au crezut ca trupul lm a
rilmas neputred din cauza ingiiduielii lui prea mari.
Deci, pogoriindu-se Jn groapa monahul Serafim (economul
Miinastirii), a spintecat mantia cu briceagul ~i indata a ie~it din mormilnt
o mireasma de moa~te sfintite, inciit au ramas cu totii uimiti. Pipaind
mai cu dinadinsul economul Serafim, a cunoscut ca trupul raposatului
era putrezit, iar din osemintele lui ie~ea mireasma cereasca, ca semn
pentru sfintenia lui. · Acum, in vremea Sf. Post, de~i ]a Biserica nu se fac pomeniri, Ia
Tot,i cei care erau. de fata au cautat sa ia de blagoslovenie ci\te o
bucatica din moa~tele egumenului Sofronie.
Iar proiesto~ii Manastirii au adunat Jntr-o racla toate osemintele ~i
le"au a~ezat cu cinste Ia jertfelnicul Bisericii mari, cape ni~te adevarate
moa~te de sfant. Au cunoscut atunci toti ca bunatatea lui a adus roade
72
lnaintea lui Dumnezeu. Caci fiii lui duhovnice~ti s-au cait pentru
eregula lor ~i umilindu-se ~i-au schimbat viata, iar eel raposat ~i-a
Qbilndlit plata ostenelilor lui. .
Din povestirea aceasta, fra!ilor, put~m lntele~~ ca de~1 ~neo~1
..
;ihcwn1iciJ ~i egumenii sunt prea ingaduiton fata de fin lor duhovmc.e~ll,
Dumnezeu nu-i osande~te daca fiii lor se caiesc ~i fac rugacmne
u~urarea celor raposati. .
De aceea ~i noi, care ~tim bunatatea cea mare a parintelui Sava ~~
0 g1Jrilmiintul pe care il fiicea pentru noi, sa ne sarguim a ne indrepta
prin pocainta curata, pentru ca nu cumvi! sa fim noi piedica
miintuirea ~i fericirea lui.
Viizand Bunul Dumnezeu pocainta noastra, va darui mai multa
, celui raposat, care s-a ostenit pentru noi,. iar noi in~ine vom
an
100 1 1
J mai multii nadejde de mantuire prin rugaciunile lui.
Ciita vreme eel raposat are vreo legatura sau vreo lmpiedicare
1
su:fletem;ca, el nu se poate ruga pentru nimeni.
Iar ciind sufletul lui se u~ureaza prin rugaciunile ~i prin pocainta
~·c;Jliilor duhovnice~ti, atunci raposatul capiitii indrazneala ~i se roaga c~
dinadinsul pentru cei rama~i in viata. Si nu se lasii piina cand nu-1
~i pe dan~ii parta~i ]a fericirea lui.
Aceasta este taina pentru care multi oameni cu viata sfanta nu se
(adicii nu se sfintesc) indata dupii moarte, ci dupa trecere
mai multi ani iar altii abia dupii a doua venire.
. Cele se~ilnate de ei pe pamant, de multe ori rodesc cu intarziere
~~ pentru aceasta ei sunt mereu in a~teptare. Acum a~t~apt~ c~ nerabdare
, ~i raposatul nostru parinte, ca sa rod~asc~ c~~.a ~~ gradma !~1 ~ea
duhovniceasca, pe care a semanat- ~ 1 a mgnj 1t-o mc1; pe yamant.
9
Gradina aceasta suntem noi toti, fiii ~i fiicele lui duhovmce~tl, pentru
care s-a ostenit ~i de multe ori a suferit ocara ~i ru~ine pentru noi,
nevrednicii.
· 1 d-
chilie poate sa faca fiecare o mica rugiiciune ~~ mai a es o roa a
vrednica de pocain(a.
Al vostru smerit fntru Hristos frate1
Joan Jeroschimonahul.
73
 RUGACIUNI IMNUL DE RECUNOI;ITINTA CATRE DUMNEZEU
I 6
4 bunatate Cand ranile din suflef
Dupa cum pe Vame~, Doamne, Invechitu-m-am in rele Ia orice pas, Sunt grele de purtat,
L-ai racut «luminatom, Si de ele nu mai scap, uimita mintea Tu, sarguind - cu darul -
Fa-rna ~i pe mine astazi Caci s-au inmultit mai tare gura fi'lri'l glas. Le vindeci mimmat.
Decal ieri mai ravnitor. Decal perii mei din cap. 2 7
2 5 ciiile pierzarii A inimii durere
Pa~ii mei slabit-au foarte Parasit sunt de prieteni )ti'ipane, rna fere~ti Tu singur doar o vezi
Si rna poticnesc sa cad, Si de unii dintre frati, «Hlrma otri'lvita» Si cand rna biruie~te
lara viata mea cea stearpa Care s-au smintit de mine &;"ii)~ celUJ diu zdrobe~ti. Atunci o u~urezi.
Si se afla departati. 3 8
S-a apropiat de iad.
3 6 cand «cosorul mortii» Pe-a mele neputinte
Lumineaza-mi, Doamne, calea, :~-apro,pie turbat, Le porti neincetat
Nu se afla vindecare Precum povara crucii
Innoindu-mi sfantul dar liihidan~a Ta il tine
In netrebnicul meu trup De voie ai purtat.
Si «naravul din nascare» Si dulceata Ta cereasca mine depi'lrtat.
4 9
Nici acum nu pot .sa-l rup. Sa rna veseleasca iar.
vra~ma~n·· cei din lume, De~i mai mult ca altii
7
sapa groapa mea, Sunt vinovat mereu,
Pomenirea Ta cea sfanta faci intotdeauna Dar altul decal Tine
Da s-o am neincetat ·S-alunece in ea. Nu-mi este «Dumnezeu».
,,
Si din inima infranta 5 10
1'.
Fa «loca~» prea luminal. · Cind 'pa~ii mei, Stapane Cunosc ca am Ia suflet
Se clatina, slabind, Ve~miintul intinat,
A tale maini - cu mila - Dar a credintei taina
EPIGRAMA DUHOVNICEASCA Spre mine se intind. La nimeni n-am tradal.
II
2 Si daca eu, din fire
Slabind, rna poticpesc,
Dac1i nu se duce mintea Si de nu se odihne~te Dar Sfiinta mantuire
Sus Ia ceruri sau Ia moarte, Mila pacii intre noi, Eu tot nadajduiesc.
Prea u~or se ratace~te Vom gasi mereu pricina
La vorbirile de~arte. De galceava ~i razboi. INTRU SLAVA ZIDITORULUI
3 2
Iar cand nu ne dam silinta 0, mare e~ti Tu, Doamne! Pe cele treci'ltoare
Spre cunoa~terea de sine, Se mira ochii mei, A~a le-mpodobe~ti!
Cantarim mai totdeauna De firea cea vazuta Dar cat mai minunate
Numai faptele straine. Cu armonia ei! Vor fi cele cere~ti!

74 75
 3 5 CUGETARI DIN KECRAGARION,
De-ar intelege mintea Dar mintea cea greoaie PRELUCRATE IN VERSURI
Podoaba cea de sus, f..tama spre pamiint,
Te-ar pomeni de-a pururi, Impiedicand pe suflet
4
- Stapiinul meu - Iisus! Din sfantul sau avant.
4
cand va fi, o, Doamne, Tu, Stapiine, e~ti izvorul
6
Atunci dulceata lumii Pornirea patima~a
s!abanogirea mea Milei ~i al bunatatii,
ga1;easca vindecare, lara eu, nemilostivul
De tot am defiiima A trupului de Jut
Si raza Ta cea Sfiinta ['Cautaild dreptatea Ta. Sunt adiinc a! rautatii.
Adesea ne desparte 2
Mereu ne-ar des!ata. 5
De Cel ce ne-a !acut. iube~ti singuratatea, Tu e~ti Sf§.nt §i drept in toate,
.7 pacii datator, Sus in cer ~i pe pamiint,
Inaripeaza, Doamne, eu, cu tulburarea lara .eu, prea ticalosul
Giindirea mea spre cer . giilceava ma-mpresor. Robul nedreptatii sunt.
l.ii' I' Si-mi u~ureaza trupul 3 6
, . ·I
' ' Cu sufletul stingher!
;;cu1ratt:nia Ia Tine Tu, lumina §i viata
CATEVA STIHURI PENTRU NARAVURI- p,\cATE prea iubit, E~ti in toate ciite sun!,
ft ':':i•.tr "r' eu, necuratia Eu, orbitul, su!ar moarte
4 ~f;{'T,otdemma am riivnit. Inainte de mormiint.
Niiravurile din mandrie Din triindavie, desfranare 7
Si din iubirea de avut, ~i lacomie Ia mancari,
Din pizma ~i din rea manie Bucurie e~ti Tu, Doamne
Iti vii mai repede in fire
Acestea sunt mai de temut. Si noian a! vindecarii,
Caci ai in inima mustrari.
lara eu - robit de patimi -
2 5 Zac de boala intristarii. -
Caci diinsele atrag in suflet Pe ciind Ia cele dinainte
Sagetile lui veliar, · Naravuri, zise «boierqti»,
Lipsindu-ne de pocainta Se intuneca saraca minte ALTA CRUCE, ALTE RANI
Si de dumnezeiescul dar! $i foarte greu te pocaie§ti.
I
I 3
3 6
'I Naravurile celelalte
Doamne, pentru ce mai curge Ranile pricinuite
Deci, suflete al meu, smerite, Siingele-ti din coasta iar? De pagiini ~i de evrei
Ne vatama ~i ele foarte, Naravul ce ascundem noi S-au inchis, iar tu, cre~tine
Dar sufletul le lecuie~te, Cine azi te mai strapunge,
Va fi vadit atunci din zapis Ma strapungi mai rau ca ei!
Caci ranile nu sunt de moarte. Innoind al Tau calvar?
La judecata cea de-apoi!
7 2 4
Sa-l reclamam noi singuri astazi, - «Viata ta (raspunde Domnul) Siingele rascumpararii
I Ceriind pedeapsa pentru el, Cea cu duh nepociiit Pentru tine s-a varsat,
,1!
Caci de-llasam, atunci «piira~ul» Ma riine§te prin pacate Scoala-te prin pocainta,
La cer va ridica «A pel»! Si Ma tine rastignit. Nu fi sluga Ia pacat!»

76 77

II
 5 6 FARA «HAINA DE NUNTA» ·
Nu Te mania Stapiine, U~ureaza-mi, Doamne, trupul,
Tu cuno~ti fiinta mea, Caci apasa prea tiran 4
Ca se pleaca totdeauna ~i-mi inabu~a simtirea «Masa cea de taina» Sa nu rna pierzi, Cuvinte,
Catre lumea asta rea. Sufletului meu sarman! ~deseo·ri venind, Pe mine, eel curvar,
7 sufletului haina Ci-mi da mai inainte
Pana rna pogor in groapa, nu mi-am primenit. AI pocaintei dar!
Daruie~te-mi harul sfiint, 2 5
Ca sa-mi spa! mereu cu lacrimi nu m-ai scos afara, Cu mila Ta cea sfiinta
Intinatul meu ve~miint. - ca un Dumnezeu - Mereu sa rna strope~ti
f,,,,,nv1-"' a~teptat ca doara ~i inima lnfriinta
DIAGNOZA SUFLETEASCA §J£1Mii voi schimba ~i eu. Sa nu mi-o urgise~ti!
3 6
4
Daca mintea nostra uita
lr%%Dar viata mea se trece, Tu e~ti «Samarineanul»
Bautura ~i miincarea, IE'•'·'''"" eu, nepocait, Ce vii !a Ierihon,
«Cuno~tinta cea de sine», Folosind cu Iacomie, inima sunt rece, Sa ne ridici Ia «hanul»
Zboara giindul totdeauna Va veni pe capul nostru suflet ponosit. Cerescului Sion!
La pacatele straine. Pacostea de triindavie. 7
2 5 Deci, dara ~i pe mine
Jar Ia «pomenirea mortii» Ridica-ma acum,
De naravul clevetirii Ca, iata, n-are cine
Daca nu suntem deprin~i, Daca nu ne dezbaram,
Ne luptam cu grija vietii Sa treaca azi pe drum!
Cu in~elaciunea mintii
~i mereu suntem invin~i. Mai pe urma ne legam.
3 6 CUGETARE UMILITA (RUGACIUNE)
Ciind lasam de bunavoie Iar auzul ~i vederea,
Riinduiala rugaciunii, 3
Daca nu le stapiinim,
Prinde mare indrazneala Miluie~te-ma, Stapiine, Bunata!ile din lume,
:I Viermele de~ertaciunii.
Mare paguba Ia suflet
Dupa mare mila Ta Sus !a cer nu trebuiesc,
I,
Totdeauna suferim.
::11
7 . Si rna spala cu-ndurare Tu vrei «inima smerita»
De raradelegea mea! De !a neamul omenesc.
Ciind naravul rau cloce~te,
(Nefiind marturisit), 2 4
Scoate pui~ori de patimi Eu cunosc raradelegea Jertfa cea bine prim ita
Care rod necontenit. Si pacatul mi-e ~tiut, Este «duhul umilit»
4 noiembrie 1956, Caci lntru raradelege ~i cu «inima 1nfriint11»,
Schitul Sf. Ana, Hozeva Si-n pacate m-am nascut. Dupa cum ciinta David.

78 79
 5 6 CAND PIERDEM ROSTUL
Darul Tau binevoie~te Mantuirea sufleteasca (robiti de cele pamante~ti)
Intru oamenii smeriti Tu voie~ti a se Iuera 4
Si din randul lor 1tiplace Cu necaz ~i suferinta, Aripile gandirii
zborul eel prea tainic
Sa alegi pe cei «sfintiti». «Jugul nostrm>: Crucea Ta! De patimi se topesc
timpului grabit,
\desec>n de suflet Si lesne ne vaneaza
7 Acei ce ne piindesc.
desavar~i t.
Iar prinosul eel de lacrimi 5
2
§i sudoarea se socot,
Intru eel de sus jertfelnic, de jugul silnic Atuncea bietul suflet,
trupului tiran, . Ca mortul sta pierdut,
Ca o «ardere de tot».
ratacim din .calea In groapa cea adanca
i!Ce:res,cuhJi Jiman». A trupului de Jut.
3 6
SCANTEI DIN INIMA
de «zarea sflinta» Si viata noastrii trece
4 · · «Patriei cere~ti»; De~arta, «tara duh»,
Versul eel cu patru strune Fierbinteala din launtru, · mintea ne tara~te Ca ziua tara soare
Imi aduce mangaiere, De Ia inima plecand, cele piimante~ti. Si tara de vazduh!
Totdeauna cand rna aflu Ma trezesc 1ntotdeauna 7
La necaz ~i Ia durere. Versuri prea duios cantand. Iar rostul mantuirii
2 5 - «Din ceruri randuit» -
Ca din cremene scanteia Ciind durerea rna rapune !1 facem sa ramana
Velsul Ia necaz se-aprinde; §i puterile se friing, Atunci ziidamicit!
- Intr-un chip cu totul tainic - In ~iraguri nesflir~ite
De la inima fierbinte. Versurile mele plang. ODINIOARA SI ACUM
3 6 3
Cand necazuri sunt mai multe Iar cand am vreo bucurie Aruncandu-ne In unna Caci vedem paganatatea,
Si zagazuri mai 1nalte, Si cu duhul rna aprind, Ochii no~tri suflete~ti, Dand dizboi necontenit,
Versurile - prin minune - Inima atunci salteaza, Catre anii din vechime Adunarilor cre~tine
Izvorasc atunci mai cal de! Slavoslovii versuind! Ai sufliirii cre~tine~ti, Din Apus ~i Rasarit.
7 2 4
Daca vrei sa ~tii vreodata Mintea nostril se uime~te Ca un foe credinta sflinta
Ce simtea inima mea, De sfintenia de-atunci, · 0 aflam atunci arzand,
Cititorule iubite, Limba tara grai ramane, Iar Biserica In culmea
De la versuri vei afla! Ne simtim ca ni~te prunci. Biruintelor ~ezand.

80 81
 5 9 7
Adiincindu-ne mai tare Despre viata minunata Para darul Sfintei Troite,
In trecutul depiirtat A ,celor lntiii nascuti" Eu sun! vierme stricator,
AI Bisericii cre~tine, Lumea astazi nu mai ~tie, Caci, traind fllra lumina,
Giindul nostru stii mira!: Sfintii stau necunoscuti! Fiira de nadejde mor!
6 10
Uria~i vedem In fatii Astiizi traistele ~tiintei CUGETARI DIN ZILE GRELE
Pe strabunii credincio~i, 7
S-au umplut cu nascociri, I .
N oi suntern pe liinga diin~ii Iar de tainele credintei viata-mi cea pustie Din veac !acatorii de rele
Toti pitici, neputincio~i. Lumea nu mai are ~tiri! tulburii sufletul meu, Nu Ti-au gre§it, precum azi eu,
7 II inima nu vrea sa ~tie Dar Tu e§ti «noian !ndurarii»,
Fruntea lor aviind cununa Toata straduinta lumii moartea-i Ia spate mereu. Sa miintui §i sufletul meu.
Razelor dumllezeie~ti, Este spre a dovedi 2 8
Ni se pleaca de ril~ine Ca: ,,materia e totill, vad cum gate~te «organul» A trupului viata se scurge;
Ochii no~tri cei trupe~ti. Duhul n-are unde fi!" clopotu-i gata de tras, Ajuta-mi, Stapiine, acum,
8 12 eu !mi acopar timpanul Sa nu mi se tulbure duhul
Mici Ia suflet, mari Ja patimi, Cat de mult se mai ln~ala catre al «triimbitei glas». In ceasul «plecarii Ia drum».
Noi aproape nu-ndraznim Cel numit ,cuvantiitor", 3 9
Sa mai cugetam Ia Slava Care cearca numai ,firea" . Se cade s-aud de Ia boalii Da-mi
' , Doamne, Ia .vremea ie§irii
«Noului Ierusalim»! Ne~tiind pe ,Fiicator"! AI triimbitei glas vestitor, Pe Ingerul meu paz1tor, ·
Sa-mi fac mereu socoteala Sa-l vad bucuros liinga mine,
FARA «EL» Cii este porunca sa mor! Iar nu pe a! meu «parator»!
4 4 10
Ce sun! eu fiira de Domnul? Gura mea, .fiira mi~carea Dar inima cea vicleanii La vamile cele grozave,
Sunt un praf de oase reci, Darului lui Dumnezeu, · In~ala pe cuget mereu, _ Sa nu rna opreasca din drum,
Hrana viermilor din groapa Este clopot fiira limba, Caci este de moarte du~mana Ajuta-mi s-adun deci merinde
~i a muncilor de veci! Fiitii glas fiind mereu. Smeritului suflet al meu. ~i apa caintei, acum.
2 5 5 11
Mintea mea, fllra de raza Insa~i biata mea ureche, Simtirea mea cea adormita, In cumpana faptelor mele, .
Luminarilor de sus, Para Duhul Lui eel Sfiint, Treze~te-te macar acum . _
Atunci, doar, un strop sa arunc1
Este bezna nesfiir~ita Este zdreanta agatata, §i mintea mea cea amiigita, . Din sfiinta-Ti milostivire,
Dupa «Ve~nicul Apus». Care tremurii Ia viint. Intoarce-te iara~i Ia ,drum»! ~i eu voi scapa de Ia munci.
3 6 6 12
Ochii mei; !ara privirea Jar Ia miiini §i Ia picioare, Stapiinule mult Milostive, . Un semn de vei face Ia Ingeri,
Spre Parintele Ceresc, Daca Domnul nu da spor, Tu §tii ob§tescul meu sfiir§It, Vor scoate pe sufletul meu
Sunt ca ochelarii negri Lucrul meu ,... atunci - ~i mersul Cuno§ti §i pacatele. mele, Din gheara viclenilor demoni,
A celor care orbesc! Este ve§nic pierzator! Sa nu rna iei nepregatit! $i ve§nic slavi-Te-voi eu.

82 83
 1
·.··.'1.·''.1
1
. '1
11 1,

.rl'l: l3 CUGET ARI SMERITE

14
Miicar de~i nu sunt vrednic 0, Doamne, lmprii~tie ceata I
:.•.11.·11'
.,·1 1' 4
Din fapte a fi lndreptat, Si norii «giinditului fum», 1
al meu smerite, Ciind te scoli, dii slavii iara~i,
Dar sflinta credintii, Stiipiine, Sii nu mai alunece pa~ii Cii din mila Lui cea mare,
Cu darul de sus, am piistrat. _ mai intiii de toate -
Din calea cea dreaptii, de-acum! Nu te-a osiindit pierziirii,
i,l ' reruna1nre Celui ve~nic
orice buniitate. Ci ti-a daruit sculare.
I 'II' • 5
!; 2
CUGETARI SCURTE Jucrezi ceva spre bine, La man care zi cu duhul:
,·[' te inalta In giind, «Multumesc, Ceresc Parinte,
nu este buniitate, Pentru apa ~i viizduhul
5 Si aceste daruri sfinte»!
Niciodatii duhul nostru Imprii~tie giindirea
darul Lui eel Sfiint.
3 6
Nu se poate lini~ti Ca pulberea In viint Dacii e~ti Iovit de boala,
Dacii nu ne dam silinta rot,jealuna, Ia culcare,
Si cautii sa tragii Dumnezeu, Cugeta eli orice leac
,lntru Domnul a triii". Privirea spre piimiint. sfiiqitul zilei, Nu te-ajutii, fiirii da~ul
2 6 [zbiiVllldtlote de ri\u.
«Doctorului Sfiint dm veac».
Dupii cum nu tace pruncul, Priveli~te de~artii 7
Ciind lipse§te mama sa, Ne-aratii eel viclean Iar ciind e~ti In prigonire,
Tot asemenea ~i duhul Ca sii pogoare mintea Multume~te bucuros, • _
Nu se poate alina. Din ,, ve~nicul lim an". Ca mergiind pe «c~lea. stramta»,
Calci pe <mrma lm Hnstos». -
3 7
]]
Intru Domnul este pacea, Piatra nesimtirii mele 4
Intru El odihna mea, S-a fiicut ca un mormiint
Calea cea adevaratii Precum !ncet se trece Sa ~tim lntotdeauna
Care ve~nic mii apasii Ca fudi Sfantul dar,
Si acum ~i pururea. Si rna trage Ia pamant. Htclia de Ia sfe~nic,
A~a se trece viata .
Comorile din lume
~~~ 4 8
Si vine somnul ve~mc. Sunt toate In zadar.
I Ciind mintea vrea sii zboare 0, de s-ar mi~ca odatii 2 5
La Bunul Dumnezeu, Piatra sufletului meu Sii cugetam _ad~~~a Nadejdea sa ne fie
Atunci vrii~ma~ul tainic Ca sa facii Joe luminii La tainele «Je~ml», La «Cel fura-de-ani»,
Ne biintuie mereu. Sfinte de Ia Dumnezeu. ca sa scapam de fricii Iar nu Ia mintea noastra,
In ceasul «despartirii». La slava sau Ia bani.
9 6
3
'I Intunerice de patimi Sa pomenim cu lacrimi Nevrednicia noastra
I
Inliiuntrul meu domnesc, Pe cei ce-au raposat, S-o punem mai prejos
Iar vliistarele virtutii Caci pentru noi se roaga Dedit vinovatia
Toate se lngiilbenesc. Si ei neincetat. Celui mai pacatos.

84 85
 7 8 3 5
In toate sa ne fie Sa nu Iasam in minte Doamne, Invata-ma sa caul
Credinta ca un cheag Vreun cuget du~manos, Spre' ve~nicul senin,
$i dragostea curata Ci sa urmam iertarii raradelegea La care nu-i durere,
AI vietii noastre steag. $i pacii lui Hristos. ce Ti-a gre~it! Nici sciirba, nici suspin!
4 6
VE$NICIA SUFLETULUI •.i<lica-ml. Doamne, giindul Cu dragoste cereasca
I 5 "p''""l trecator Aprinde-ma mereu,
0, suflete, sciinteie sfiinta Dar, vai! Iipsindu-ma de tine, pot<Jle~te viintul; Stapiine Milostive
A «Soarelui celui giindit», Atunci pe toate le-arn pierdut: :cotiin<lu-ma din «nor»! $i Dumnezeul meu!
Od9r nepretuit a! Iumii $i slava pregatita-n ceruri 7
$i Ingerilor prea cinstit! $i orice bine am avut! Pe Tronul Sfintei Slave
2 6 Cu trupul azi ~eziind,
E~ti duh din Duhul eel de viata, Rascumparat de Ia osiinda Arata, Doamne, mila
'I Suflat de Unul Dumnezeu Cu Siingele Dumnezeiesc, Spre cei de pe pamiint!
$i riinduit sa fii de-a pururi Tu e~ti chemat sa fii mireasa
I Cu Diinsul, suflete a! meu. A «Mirelui celui Ceresc».
3
II'. '
Fiiptura toatii, cea vazuta,
7
Cu «amanetul eel de taina»,
I
$i cerul cu podoaba sa Incredintat de Ia Botez,
I Au fost gatite pentru tine, Vei fi chemat, in ziua «nuntii»,
1. 0, suflete, comoara mea! La El sa te inrati~ezi.
4 8
De-a~ fi Iipsit de !oate-n Iume, Paze~te mai ales credinta
Nimica n-am a pierde eu, ' Cu tainele ce are ea,
Caci toate nu-s a~a de scumpe, Cerciindu-ti zilnic con~tiinta
Ca tine, suflete a! meu! Sa nu te mustre cu ceva!
9
I I
Va trece cerul ~i pamiintul,
I
I I
Iar tu vei ramiine mereu,
Caci suflete, tu e~ti «lcoana»
'I Prea Ve~nicului Dumnezeu!
I

1. I DE SFANTA NA$TERE Preasf1mta Maica ~i Fecioara! _

I 2 Ruga mea fierbinte catre tme zboara.1
0, Soare a! Dreptatii, Tu, Cel ni\scut cu trupul; Cas uta mea de ,tm~-1 J>hnl!, '
Arata-mi raza Ta Ca om, Ia Betleem, Si sufletul de tme-1 phn, . _
I $i dintru nesimtire, Calauze~te"mi pa~ii Din harul tliu rever~1 lumma
Ridica viata mea! Spre ve~nicul Eden! in clipele ciind mli inchin!

86 87
 DORUL SFANT 7
4 lara voi, ravnind - picioare -
A~ vrea MonnantuJ Tiiu, Stapilne, Ajuta-mi, Doamne, mai degraba Numai caJea cea razJeata,
Sa-J ud cu Jacrimi de cainta Sa-mi vad dorinta lmpJinita, Apucati §i vreo ciirare
~i tot cu Jacrimi lmi ramane Sa-mi port ~i eu pe-a Tale «urme» Care duce la viata!
S-arat a mea recuno~tinta! Fiinta mea sJabanogita.
2 5
FIARA APOCALIPTICA
Lipsit de «mirul faptei bune» ~i-odata cu Lumina Sfiinta
Eu n-am ceva mai scump acuma, 4
- Cand vei trimite-o Ja Monnant
Decat sa-mi scald a mea fiinta Strope~te inima mea franta spore~te rautatea, Din ~apte capete de fiara,
In Jacrimi ~i suspinuri, numa! Cu roua Duhului Tau Sfiint. es~Ju>-·a§COala Antihrist Aceste cinci s-au aratat,
I'",1'
•I 3 6 dascale§te multii lume Iar ciind se vor ivi §i restul,
I! Caci cheltuindu-mi «mo~tenirea» Sa pot rosti ·Ja Sfiinta Cruce, ,alfabetul ateist"! Sfiir§itul s-a apropiat!
Ce mi-ai Jasat -o din nascare, (Pe Stilnca Sfilntului Calvar) 2 5
Doar plilnsul azi lmi mai ramane ~i eu mantuitoare ruga Va mai ie~i o altii fiara
~i nesf'ar~ita- Ti lndurare! A «credinciosuJui talhar». Cu doua coarne ca de miel
7 Iar glasul ei ca de balaur,
S-aud §i eu In taina, Doamne, Avilnd putere de la el.
Prea dulcele ~i sfantuJ grai, · 6
Prin care sa ca§tig nadejde >ap<tlitittea de Ia Roma Mai are fiara zece coarne
Ca nu rna voi Jipsi de Rai. pagami din Agar Cu semnele lui ,Lucifer",
mai cu indarj ire Sun! patimile pierzatoare
CATRE ORGANELE TRUPULUI MEU Ce striga astazi catre cer.
1 ' 4 '"!>''P'~ lui veliar!
7
Mintea mea cea mutt prib~aga NasuJe, dorind tu foarte
. ~i de slava ravnitoare, Aceasta este ,uriiciunea»
De mirosurile bune, Ce va §edea pe locul Sfilnt
Strange-ti gilnduJ §i ti-JJeaga Gusta §i miros de moarte
~i cu putere diavoleasca
De smerita cugetare! Ca sa iei lntelepciune!
2 5
Va fi stapiina pe pamiint!
Ochi deprin§i cu iscodirea Voi, urechilor «cucoane»,
Frumusetilor Jume~ti, Ri\sflitate-n vorbe moi, MUSTRAREA TAINICA DE SUS - PENTRU
Atintiti-va privirea Sa vii sune Ja timpane NESIMTJREA MEA -
~i Ja ceJe suflete§ti! Glasul trambitei de-apoi!
3 6 2
Neastamparata gura Bratelor, fiind voi slugi\ Faptura, chipul slavei Mele, A tale fapte prea viclene
(La vorbiri poJitice§ti), ~a. aceste trecatoare, .·• Rabdat-am moarte pentru tine, Imi fac mai multi! patimire,
9raiurile din Scriptura Inaltati-va Ja ruga Iar tu, slujind la faptele rele, Deciit acele patru pene
S-ar cadea sa Je roste§ti! ~i Ja fapte de-ndurare! Facut-ai chipul de ru§ine! Ce M -au stdipuns la rastignire.

88 89
 3 10 17 24
Mai lesne Eu rabdam cununa Evreii uriitori de bine, rimtpa!trit apoi intoarce Veninul eel dintru plicate
Cu spinii cei usturatori, Odata - doar - M-au rastignit, •·. ce i-a nedreptatit, Prin care tu Ma necinste~ti,
Deciit sa vad cum - totdeauna - Iar tu, prin fapte de ru~ine, macar cu lacrimi calde Macar acum cu lacrimi calde,
Te-asemeni «eel or rii.matori»! Ma rastigne~ti necontenit! nu ti-ai «ispa~it»! Faptura Mea, sa-l indulce~ti.
4 11 18 25

Scuipari ~i palmuiri, tu, Mie In temnita de Ia Pretoriu sa vina dupa Mine, Jar daca Sfiinta umilinta
Mai rele Imi pricinuie~ti, N-aveam atiita stnJ.mtorare. ciorilor lui Zevedei, La tine n-are inca spori,
Prin cea de~arta vorbiirie Ca intru inima ta rece, Mi-au urmat lasiindu-~i luntrea Sa ver~i macar prin nevointa
Si glumele cele lume~ti. Vicleana ~i nesimtitoare! parintii singurei. Duhovnice~tile sudori!
5 12 19 26
In coasta Ma love~ti tu zilnic S-a lepadat de Mine Petru, · tu, fiind chemat de Mine Jar daca zaci in suferinta
Cu sulita pacatelor Dar toata viata s-a cait, cinul eel monahicesc, Sau trupul ai neputincios,
Si Ma supui cu «duh nasii.lnic» Jar tu, «Botezul Pocaintei» de lucru cu rudenii, Macar ofteazli, cu credinta,
La «biciuirea spatelon>., De mii de ori 1-ai necinstit. naravului lumesc! Ca vame~ul eel pacatos!
6 13 20 27
Imi dai «hlamida purpurie», Tiilharul credincios, pe Cruce, lin<ie~te-lte cum altadata In urma Mea, pe «drumul Crucii»
(Imbracaminte de ocara), Cu fierbinteala Ma ruga, [irono~>i\ele femei, • . Alearga mii de «di.latori»
Prin ura ~i necuratie, Iar tu, ciind ai vreo suferinta tcp~uoCic~ cea de sine, Si multi - ca Simon Chirineanul,
- Ca ~i cei rai odinioara - Zabavnic e~ti a Ma chema. cu riivna pa~ii Mei! Ridica Crucea riivnitori.
7 14 21 28
Cu trestia Ma bati Ia fata; Mironositele, Ia Patimi, Veronica, cu niiframa, Mlirturisindu-Mii pe Mine
Mai rau decii.t Ia Rastignire, Cu barbatie M -au urmat, ~ters
sudorile Ia «munci», Multimea cea de Mucenici, ·
Prin limba ta pizmatareata Jar tu Ia vreme de prigoana, scris Icoana Mea pe panza, Urmeazii Patimilor Mele,
Si prin cuvinte de biirfire. Ai sufletul imputinat. ~ltll:oc1nai cum eram atunci. Pe drumul Crucii - piin-aici -
8 15 22 29
·II Iar ciind iti impline~ti tu ruga, Cea curva Ma uda cu lacrimi, fel ~i tu, spaliindu-ti tina Cu sarutarea cea vicleana
!

Robit de cugetari de~arte, . Stergiindu-Ma cu parul ei, apele din ochii tai, A Iudei rna batjocore~ti,
I

Cu fiere Ma adapi - ca slug~ -, Iar tu, ciind faci miirturisire, ' " ' 1m zllgravi atunci, in suflet, Ciind Trupul Meu 11 iei spre hrana
! i
Atunci ciind patimeam de moarte. Ascunzi «uriitul obicei». tine «chipul eel dintiii». Jar ura nu o parase~ti!
'

9 16 23 30
De miintuirea ta, Eu - doara - Zaheu, voind ca sa Ma vada, roaga Preacurata Maica, Iar cuvio~ii din pustie
Mai mull am insetat atunci, Voios in dud Ma a~tepta, fiu spre tine rabdator, §i toti cre§tinii riivnitori
Deciit de ar~ita amara, Jar tu, venind Ia «Sfiinta Cina», · Jar tu, de lucrul miintuirii Jmi scalda urmele cu lacrimi
La ale Rastignirii muncii! Te leneve~ti a priveghea! Mereu ramiii nepasator! Si cu multime de sudori.

90 91
 '.1·.
I!;
il...

j!

31 33 SLOVE LA MORMANTUL MEU

pe calea strfunta ~i spinoasa, Ei!> stand cu bratele deschise, Pentru patriotii mei
Inflacarati de sfantul dor, - In chipul cum M-am rastignit, 6
Alearga multi «talhari» ~i «vame~i», Primesc Ia cer, in toata vremea,
Iar tu ramai nepasator! Pe orice suflet pocait. trece anii vietii Din plain! tilrii mele
32 34
eu rna voi sfar~i, Ajuns-am Ia Iordan,
in pustia asta ~u dorul de pustie
Alearga cei aprin~i Ia suflet Precum am ridicat de voie · vrednici vor veni. In sufletul sarman,
Cu dorul sfintei mantuiri Povara Crucii, oarecatid, 7
2
~i cu suspinuri bat Ia «u~a ~i astazi Eu ridic povara
Cere~tilor milostiviri». Pacatelor de pe pilmiint. aici mormantul, Dar ~i acolo duhul
vor cinsti cumva, Era nemultumit,
35
lectmo:scandti-mi viata Din cauza aceasta
' Deci, vino azi, cu sarguintil, Retrasu-m-am Ia schit.
. neputinta mea.
Ca Eu te-a~tept Ia «Cruce» iar, 8
3
Sa-ti dau a Mea !agilduinta,
sil cunoasca fratii, Cu multa triindilvie
Ca oarecand celui talhar.
tot veleatul meu, ~ereu am petrecut,
fast lipsit de mirul Impovilriind pe altii
STIHURI CATRE CITITORI lui Dumnezeu. Cu «sacul meu de Jut». ·
4 4 9
Eu, fratilor, sunt sluga ceea, Pentru asta, zic, mi-e teama,· Sa nu priviti cu cinste
La care «Ve~nicul Stapan» ~a nu rna osandesc ~i eu \l:icrc1Hrea tineretii, La trupul meu potrivnic,
Mi-a dat talant spre inmultire In rand cu sluga cea vicleana, ingropat talantul Caci nu voia sa rabde
~i eu mereu asc\ms 11 tin! Cand va veni Stapanul meu! toatil vremea vietii. Canonul eel de schimnic.
2 5 5 10
Vilzand pe alte slugi ca m'ine, Dar, neavand indemanare bali ~i de necazuri Ci, faceti mai degraba
Cum i~i sporesc talantii lor, ~-aduc talantului meu spor, inconjurat, 0 sfiintil Rugaciune,
Ma tern sil nu primesc osanda II dau acuma spre lucrare ·~·· ~;ore orizonturi noi Ca Domnul Indurilrii
Ca omul eel nelucrator. La cei cu suflet ravnitor. lVle:reu am fost manat. Sa-mi deie iertaciune!
3 6
~i pentru cil in multe randuri Nildajduiesc ca. daca altii RUGA.CIUNI ~I CUGETARI UMILINCIOASE
Prin boala m-am ·in~tiintat Vor strange rod duhovnicesc, (ca a fiului risipitor)
Cil ceasul «intrebarii mele» Voi fi ~i eu parta~ cu dan~ii 2
Mai tare s-a ap_ropiat. Prin darul eel dumnezeiesc. Podoaba cea sufleteasca La crucea Ta preacinstita
7 Eu nebune~te am pierdut, pu, eel netrebnic, am scapat;
~i Ia zidirea bunatatii ~i-mbradimintea lipsindu-mj, Inviforiindu-mil groaznic,
Pe care ei vor implini, Nu pot sil intru Ia cina: M-am cufundat in pacate:
Macar putinil caramidil 0, lumineaza-ma Doamne, Ajuta,mi ca lui Petru
Din «versul» meu vor folosi! Izvorule de lumina! ~i din adancuri rna scoate!

92 93
 3 8 13 18
Stapiina mea Preacurata, De n-a~ avea sprijin Darul, In viata mea cea de~arta
Noianul Sfintei indurari, De mult in iad a~ fi pierit, noaptea s-au ascuns Eu m-am purtat cu vicle~ug
Tu siirguind rna intoarce Ciici trupul meu prea curvarul dianuiesc s-o prefaca Si rna cutremur ciind intru
Din tara cea fiira mana, La cele drace~ti rna tiira~te: pe~ltera de ru~ine ... La Preacuratele Taine;
Caci cheltuindu-mi averea 0, Doamne, sii nu mii riipuna grabind, innoie~te · 0, prime~te-mii, Doamne,
Ajuns-am sluga vicleana. Vriijma~ul ce rna ura~te! · Darn! Tau lntru mine! Cu cele de nuntil haine!
4 9 14 19
Stapiine mult Indurate, Cum moartea imi stii inainte! Mandria cea diavoleasca
Sa nu rna Ia~i in drum zaciind, Jar eu petrec nepiisiitor, Ma stapiine~te necurmat
Caci Ia tiilhari eu sunt prada Cad n-am aducere-aminte Jar Tu te smere~ti pentru mine
Si n-are cine rna scoate! De-nfrico~ata venire; Si Te pogori piin-Ia moarte!
Deciit iubirea-li de oameni Intelepte~te-mii, Doamne, Acum, cunosciindu-mi caderea,
Ce coviir~e~te pe toate! Sa am a Ta pomenire! lata, smeritu-m-am foarte!
5 10 20
Botezatorule Sfinte Pe altii straini eu ii judec, Pe calea fiiradelegii
- Ca eel mai mare Prooroc De mine insa nu giindesc, Piciorul meu s-a poticnit,
Fiind ~i Mergator-nainte - Pentru aceasta alunec Dar Tu de pe Cruce mi-arata
Ai indraznealii Ia Domnul: Pe caile poviimite; Cararea ce duce Ia Tine!
Deci, pentru noi mijloce~te 0, suflete ia aminte Mironositelor Sfinte
Cu rugaciunea fierbinte! Cii singur te duci in ispite! Luati-ma'voi ~i pe mine!
6 1•1 21
Camara Ta cea de nuntii Ciind mii sciirbe~te vreun frate gura mea cea spurcata Fiind eu rob triindaviei,
Impodobindu-se acum, In minte diu! II pastrez, uneltit nelegiuiri; Cu somnul mortii dormitez,
0! Sufletescule Mire, Pe cei ce-mi fac insa bine cum rosti-voi acuma Fagaduinteie Sfinte
Fiiclia mea mi se stinge! Ii tree mereu cu vederea; pumneze:iescul Tau nume? Neimplinindu-mi Ia vreme!
Ciind u~a se va inchide Intunecatul de mine, Iwvre1inice~te-ma Doamne Treze~te-ma, o, Parinte,
Atunci zadamic voi pliinge. Cum rna viineaza piirerea! mor despre cele din lume! Ca nimeni nu vrea sa rna cheme!
7 12 17 22
Pe mine, mult ticiilosul, 0, ciit de Iunga imi pare Privirea mea patima~a Pe calea cea striimta a Crucii
Cum .rna mai tine piimiintul A rugaciunii riinduiala! Spre cele curve~ti am intins-o, · Am urmatori pe Sfintii toti,
Si soarele cum revarsa Jar ciind Iucrez ale Iumii, Deci, stiind aculJlla jertfelnic Care mult s-au ostenit
Lumina ~i peste mine! Nici truda nu am, nici boaia, Cum sa Te vad, Imparate? Cu lacrimi, sudori ~i cu siinge!
0, Doamne nu mai sunt vrednic Cum rna orbe~te tiiriina 0, scapa-ma de orbire Pe mine grija lumeascii
A mii uita ciitre Tine! Si Iumea cum rna in~ala! Si la lumina rna scoate! Cu tiranie rna strange!

94 95
 DIN LUMEA «FIILOR PIERDUTJ» MARTURISIREA .FIULUI PIERDUT
I 4 I 4
C11 sa fie lnteleasa De asemenea ·la oameni lenun··am pe pamiint Porcilor am fost pastor
Versuirea care scriu, Doua cete se vadesc: iilot.Pnirl'" mea ]a rau La «boierul eel strain»
! I
Dau o mica deslu~ire Unii lnmultesc «Ta]antii>>, nevrednic sunt §i din ro~covele lor
'I'I' I Despre «Riitacitul fiu». Alfii rau li ..cheltuiesc. ·s.a ma numesc «al Tau»! In zadar ceream tain.
I
• 2 5 2 5
In calatoria vietii Sunt - adica - credincio~ii naravul eel porcesc Dupa ce rn-a vatlimat
Doua drum uri s-au. deschis, Cei cu trai neprihanit, Tau am irosit Ar~ita pacatului,
Unul duce spre Gheena $i pe urma sunt «pierdutii», .ve~miintul sufletesc Sfiintul Har mi s-a luat
L
' Altul, catre «Paradis». Cei cu duhul razvratit. ' desfriiu l-am ponosit. Mie, desfriinatului.
3 6 3 6
Primul este ]at ~i neted Cei dintiii urmeaza drumul ,li!mimzind de darul Tau, Astazi vrednic nu mai sunt
$i prea lesne de umblat, Cel placut lui Dumnezeu, De laca~ul Tau eel S!ant,
Cel de-al doilea, eli piedici Cei din urma sunt «mezinii», Nici sa fiu ca ceilalti frati,
$i cu totul striimtorat. Care se abat mereu. Ci ca unul din argati!
7
Deci prin «sita cuno~tintei», MUSTRAREA CON$TIINTEI
Oamenii fiind cernuti, 5
Unii se gasesc «acasa», ~mn.oti''"
Iisuse, nu rna osiindi, Gura mea neastiimparata
Altii insa sunt «pierduti». partea Sfintei mile, Rau rn-a pagubit,
Diiruie~te-mi inca zile Iar ciind ceasul va sa sune,
CHEMAREA FIULUI PIERDUT pot a rna miintui! Ce cuvinte va mai spune?
I 3 2 6
Vino, fiul meu iubit, Pe grumazul tau caziind, plimiint, in toata vremea, Nasul meu se desfiiteaza
Din amagitoare cai, Sarutare i!i voi da m-am rasfiitat, Cu miros placut,
~a din nou sa te imbrac $i cu glas induio~at, in lumea ve~niciei Dar mirosul de la moarte
In «podoaba cea dintai»! «Fiul meu» te voi chema. · Nu sunt vrednic veseliei! Cum va mai putea sa-l poarte?
2 • 4 . ' 3 7
Cu zdrobirea inimii, lti voi da sandale noi, Sufleteasca mea podoaba In urechi acum imi suna
Tu batiind la u~a Mea, Raine bune ~i inel · Riiu s-a ponosit, Ciintece lume~ti,
Voi ie~i atunci cu dor $i voi face priinz bogat Iar ciind viata se va stinge Iar pe «ve~nica chemare»
Spre intiimpinarea ta. Dintru eel mai gras vitel. Sufletul amar va pliinge. Cum voi auzi-o, oare?
5 4 8
I
Toata casa Mea atunci Ochii mei cu iscodirea Mana mea la fapte rele
II Vesela va praznui S'au destrablilat S-a obi~nuit,
Pentru · «fiul eel pierdut», ~i de nu voi fi cu paza $i de nu voi «face bine»
Care iara~i va veni. Vad Ia urma mare groaza. Vai, sarmanului de mine!

96 97
 CHEMAREA CEREASCA 9 10
(pentru via(a monahalii) dragoste curatii Pliingi adesea cu suspinuri
2 Dumnezeu, Inima zdrobind,
Vino astazi catre Mine, Lasa rude ~i prieteni, anc14u'"~" lumeasdi Caci din apa umilintii
Jugul Meu e bun, Slava ~i pliiceri, cea duhovniceasca, Au biiut in viata Sfintii,
Iar a traiului povara Si venind, urmeazii-Mi Mie va parea diu! De loc ziibovind!
Tu o vei simti u~oara! Spre cereasca veselie!
3
Tu mergiind pe «Calea Crucii», DE LA IORDAN LA SFANTA ANA
Piinii Ia .mormiint, (Se !n(elege Schitul)
Vei purta apoi cununa 6
Slavei Mele totdeauna!
:I
. Iordan aveai mormiintul La Uica~ul eel din vale
LUMINAREA TAINICA DE SUS \britcat cu flori, Mull rna mii.ngaiam,
''
l'i Iar aicea miingilierea
I
I 5 aicea cine moare,
Lasii lumea necredintei . , mai are nici o floare. Este ca sa-mi plang durerea.
Frica mortii tine-o minte,
Plinii de sminteli ' Nu uita de ea, 2 7
!
Si te du Ia Miiniistire, Cine-i lene~ ca s-o poarte '"'"riirlinii primavara Azi !a Crucea de Ia ,scara"
Cautandu-ti mantuire Sufletul i~i dii !a moarte, se schimbau, Nu mai este drum,
Nu-ti fii s~coteli! Riiu ili va piirea! smerita mea chilie, Cel plecat odinioara,
2 6 Nu se mai intoarce iara.
se schimbii pe vecie.
Mintea ta este fiiclie Rugiiciunea cea fierbinte, 8
Fara untdelemn, Cauta s-o ai, 3
De Ia Domnul cere mila , cea blagoslovita Liinga ea s-a pus hotarul
Ciici de frica rugiiciunii
Panii ciind mai ai fe~tilii, , se reviirsa, Vechiului ,loan",
fiere duhul uriiciunii,
Nu mai sta de lemn.! Inapoi tu sa nu dai! aici, pe stiinca arsa, Si a lui ,Egumenie"
3 7 o apii nu se varsa. Se ingroapii pe vecie!
Frumusetea ~i puterea Inaltarea mintii. tale 4 9
Curse pregiitesc, Grabnic s-o arunci, Fratii mei imi poartii greul
dirarea de Ia poarta
Iar naravul cu momealii Ciici Ia giindul iniiltarii Ca unui sarman, .
erau trecilnd,
Te riipe~te ca din oala Bate viintul desfran'arii, Dar celui ce n-are silii,
pe-a11~ea nu mai trece
Sufletul iti prapiidesc! Ce-o sa faci atunci! Nu i se cuvine mila.
4 8
1{: <::J)ec:a1 eel cu suflet rece.
5 10
Trupul tau !a san adoarme Cu naravul trandavirii
Silnge patima~, Nu ciiliitori, : Turturelele in lunca Viata mea de-acum
Celor morti le lasii somnul Ciici pe urma trilndiivirii ' Vesele dintau, Se trece grabnic ca un vis,
Si triiie~te pentru Domnul, Vine boala nesim(irii, Iar aicea turturica Pocaie~te-te, Ioane
Sa nu fi un Ia~! Mult te vei cai! . N-o rria(vede ;,Ai>unica"! La ,Laca~ul Sfintei Ane"!

98 99
 GLASUL CON~TIINTEI 15 16
Fii cu dragoste curata
8 Catre Dumnezeu,
lata, Iumea te indeamna Lasa carlile profane Pilrasind pe cea trupeascil
La rasfiitui ei Fiira capatai, Pentru cea Dumnezeiasca.
~i, plecandu-te chemarii, ~i Ie ia pe cele sfinte 17
Prada e~ti destrabalarii. Ca sa prinzi ceva Ia minte.
2 9
Spre adiincul umilinlii
Raine noi acum Ia moda Pleaca-te mereu,
La prietenii din Iume
Trebuie sa ai, Nu te potrivi, Caci din «apa umilintii»
Jar a sufletului haina Ci sa ai prietenie Au baut in viata Sfintii.
Cum o vei pazi in taina? Cu cinstita curatie.
3 10 CELE ~APTE PACATE DE MOARTE
Pleci'iciuni cu Iingu~ire Mintea ta este fiiclie Din care odraslesc toate piicatele
Trebuie sa ~tii, Fara untdelemn,
Jar cand stai Ia rugaciune, De Ia Domnul cere mila rani de moarte 4
Nu mai este plecaciune. Piini'i ciind mai ai «fe~tilil». vanat mereu
. II . Mai incolo este alta,
4 slalJancJgit-au foarte A unui om cer~etor,
Vizitari cu multi'i fala Viintul rau a! necredintei smerit a! meu! Care ~i-a tarat viata
Trebuie sa faci, Cantil Ia urechi,
Jar Ia Sfanta Liturghie I Mandria Umilit ~i rabdator.
~i, de ui!i «chemarea sfiinta»,
! I Stai cu inima pustie. Vei juca precum 1!i cantil. 5
5 ' 12 mai dore~ti acuma Care dintre ei acuma
Cu ~tiinteie naturii Tine minte frica moqii, sa ne mandrim, II gase~ti mai fericit?
'I Mintea (i-ai hranit, Nu uita de ea, de pogoara numa Rasfiitatul eel prea mandru
I .
Jar ceva din ve~nicie Cine nu-i deprins s-o poarte, jos Ia tintirim! Ori saracul umilit?
I i
Mintea ta nimic nu ~tie. Sufletul i~i da Ia moarte. 6
I
6 2
13
sa vezi mai bine-acolo lata colo proestosul,
Pana cand mai este vreme Rugaciune cu trezire
Cautil-li Iiman, .:PeJJlru cine te mandre~ti, Ce era ca un butoi
Cauta sa ai,
Daca soarele se pleaca, Caci prin darul rugaciunii este slava Iumii $i-i gonea pe bietii pustnici
i Luntrea vietii se ineaca. Piere duhul uraciunii. a vietii pamante~ti! . Defiiimiindu-i ca pe boi.
I
7 14 3 7
Fugi de lumea cea de~arta lnaltarea cea de~arta · lata, hiirca asta sluta Mai Ia vale iata capul
Plina de sminteli, Grabnic s-o arunci, Este a unui boier, Unui biet nevoitor,
~i cu flacara credin!ii, Caci Ia giindul inaitarii Care petrecea cu slava Care sta ascuns prin pe~teri
. Tine calea pocaintii. Bate vilntul desfranilrii. Ca un miindru Lucifer. Go!, tacut ~i postitor.

100 101

·:I.
 III Iubirea de Argint Lacomia pantecelui VII Mania
8
1 1 1
Ce cuno§ti acum din .slava
Celor gra§i de Ia Vasan, Cand te prinde In capcana ai din nesimtire Suflete, de ai manie,
lata numai ce ramane Lacomia de arginti nesiitios, Daca lesne te iute§ti,
De. Ia bietul pamantean! S-o vade§ti ca pe o rana Ia Golgota De a treia fericire,
La duhovnice§ti Piirinti. Cruce a lui Hristos! Ticaloase, te lipse§ti!
II Zavistia 2 2 2
1 Caci fiind naravul tainic,
De zavistie urata Nu vei mo§teni pamantul
Este greu de priceput
Daca vezi cii e§ti luptat, ~i pe multi din cei cu ravna
Fericitilor de sus!
Afla cii aceasta boala Lacomia i-a' pierdut. Celor ·blanzi le este partea
Este greu de vindecat. 3 Dupa cum Domnul a spus.
2 Radacina rautatii ln. tainii mergi adesea 3
Toate celelalte patimi La pagani §i hi evrei; uo1guttt cugeland, - Vino, fire manioasa
Sunt din fire omene§ti Ai pe Iuda doar ca pilda · lnfranare Ca sa vezi pe ]\1ielul bland
~i lucrandu-le i!i pare ~i lncepator al ei. fmi!in1iu-te In gii.nd: · Cum Se junghie pe Cruce, ·
Ca din ele te-ndulce§ti. Toate pentru noi rabdand.
IV Desfraul · VI Trandiivia
3
4
La zavistie din contra, La dulceata desfranarii
Simti ca e§ti ca otravit, duhul trandaviei Deci, prime§te cu blandete
Daca e§ti obi§nuit, De Ia oameni cate vin,
Ciici Ia inima te roade vezi ca te-a cuprins,
I. Vino tainic, ticaloase, · Ia ceasul mortii Ca sa illO§tene§ti pamantul
'I. ' Viermele neadormit. Pan-la Poarta lui David.
4 focul eel nestins. Celor blanzi, In veci, AMIN.
2
Deci, pe ganduri tu adesea Sa-ti lnchipui tu acolo
Spovede§te-le curat Cum Ia Ziua cea de-apoi,
~i te roaga pentru care Scaun greu de judecatii
Uraciunea te-a luptat. Se va pune pentru noi.
5 3
A zavistiei meteahnii Cum vei suferi mania
Este lucru diavolesc, Dreptului Judecator?
Care nu te lasa-n pace, Cum vei trece peste raul
Cand vezi altii cii sporesc. Cel cu focul arzator?
6 4
Nu lasa ca sa mocneasca Cum vei suferi osanda
Raul nemarturisit, Care se va hotarl?
Nu cumva sa putrezeasca Cum vei suferi pe demoni
Binele agonisit. Cand Ia munci te vor tar!?

102 103
• I

1..

I' I
I I
,' I

I
I'
I I
I

i
' '
'

; ...../ /~/1'-i'lt-
d•\[ ~·..,··,
,. .:,\--
14 d ..... d ,..,...:.a.
1'/""'f tz 5 t:. .......... .J.v....j.
L·-t4-;: ~~)· G ee.v ~ tt~ I t,.,.tw.~
s'"'~s-~ ..: _£}~~~ 1 ti,wzZ::v..;
F~~~U.:..
c:~ ......'
ff,....&·-. ,:
£~
../
104 105
 i'
1:1

r.'j:.l

_.__......~II\\;,.- -
'!1-"!M-' ol< lj~V

,,I
i
. I

106
I
 .
'
. . 't:: ~ ~
.fa..~ee-,.,...:4>-'' f';.,_t-~u M.~\ ,
! !

.
f
'
I'
:f,.,._~,..._cf1~ tl~,._~
~ ci:o r .; ,_.,.t..:........ l rl L ~ t AAifUL
. I

J~.f,~t~ A-', 8~
~ "'' H~~-lf:.

108 109
 CANTECUL LUI MANAS! SAU TRESARIRILE DUHULUI MEU
(Stihuri de umilinlfi alcatuite pe glasul 8)
8
Oaredind Manasi pliingiind Pazitorul meu sufletesc
A aflat mila pe pamiint, Totdeauna eu te sciirbesc,
lara eu mai rau ca diinsul abatiindu-ma; par mai rabda stand aproape de fiinta mea,
Ce voi face Doamne, nepliingiindu-ma? Indreptiindu-mi pa~ii cu lumina ta.
2 9
Cum se scurge viata mea AI meu suflet prea ticalos
Ca o apa spre valea sa Departiindu-se de Hristos
Lacrimeazli §i suspina, suflete a! meu, Ca mormiint i~i are astazi trupul meu tiran
Ca sli-§i faca mila Bunul Dumnezeu. Care este slugii Ia stapiin viclean.
3 10
lndelung-rabdatorule In de~ert eu mi-am cheltuit
Si Atoatevazatorule Darul Tau eel nepretuit
Daruie§te-mi pomenirea numelui Tau Sfant, Si fiind sarac Ia suflet, ln piimiint strain,
Ca sa-mi fie hrana dulce pe pamii.nt. Ma hranesc cu porcii din allor tain.
4 11
Preacuratii Stapiina mea Tu vaziind neputinta mea
Ca o piatra mi-e inima; Flirli vreme nu rna lua,
Domole§te §i sfariima nesim!irea ei Ci mai lasa-ma Stapiine, ca sa vietuiesc,
Si cu riiu de lacrimi scalda ochii mei! Rodul pocaintei sa-mi agonisesc!
5 12
Paradisul te-a odraslit De rudenii m-am despartit,
Jar Golgota te-a proslavit, Dar cu patimi m-am inrudit
Caci prin rodul tau ne-ntoarcem iarli§i in Eden Side dragullor Ia moarte sufletul mi-arn dat
Si nebiruita arma pururi te avem. Pentru care Domnul moarte a rabdat. ·
6 13
Pocainta ne-ai lnvatat Intelege simtirea mea
Si pe Miel mi L-ai aratat Si gustiind vezi de-a pururea
Boteziindu-L, prooroace, asHizi ln Jordan, Ca-ndurat ~i bun eDomnul, Unul Dumnezeu,
AI Treimei martor 1i viteaz O§tean. Hrana miintuirii sufletului meu.
7 14
',1
Pe Apostoli 1-ai proslavit, Nu fi grabnica, mintea mea
Ill
Pe Ierarhi 1-ai lmpodobit Prin cuvinte a defaima,
I Cu multimea cea nespusa de nevoitori, Jar auzul meu, ia seam a: nu primi u~or
1-ai facut cununilor slavei purtatori. ·Cuviintarea celui rim defaimator!
I.
110 Ill
II
 II
I'

15 21 TREZIREA SUFLETULUI
Ochii mei cei iscoditori Cugetand, suflete al meu Cugetari smerite
La Puterea lui Dumnezeu, I 5
$i de lume prea iubitori
lndreptaji-va privirea, tainic cugetand, Pretutindenea de faJa, pururea sa-L vezi Suflete al meu smerite Totdeauna la culcare
La Judejul groaznic cum vei sta la rand. ~i adeviirata cale sa urmezi.
Pentru orice daruiri, ,Slava da lui Dumnezeu",
Domnului mai lnainte C-ai ajuns sfiiriitul zilei,
16 22 Sa-l aducem multumiri. Izbavindu-te de rau!
Gura mea, dulce glasuie~ti Deci, sa !tii !i-aceasta iar 2 6
Noutaji ~i vorbiri lumeili, Ca spionullui Veliar El pe inima o miidi. Cand te scoli, da slava iaraii,
Dar cuvinte din Scriptura s-ar cadea sa spui Te pande!le pregatindu-~ zapisul viclean Celui bineracator; Ca din mila Lui cea mare
~i-n care cre!le bine roada Duhului. Ca s-adudi. piira tie, la Divan. De la Domnul izvoriiite Nu te-a osandit pierzarii,
17 23 Orice semne de-ajutor! Ci ti-a daruit sculare.
3 7
Pentru ce oare te-ai ratacit Azi purtand trup patima! De lucrezi ceva spre bine Cand te-apuci de Rugaciune
~i din inima te-ai ferit Am scapat la al Tiiu Liica!; Cere mai intai de Sus
Nu te inal(a in gllnd
Umilinja mea cea dulce, nu rna parasi, Fa-rna vrednic pan-lamoarte casii patimesc, Ca nu este buniitate, 1Ca sa-ti dea trezirea mintii
Ci sa-mi fii tovara! pana voi muri. Crezul pravoslavnic sa-l marturisesc. Fiira darul Lui eel Sfiint! Dommil nostru Iisus!
ii' 18 24 4 8
Duhul meu eel prea umilit, ~angele care oareciind Iar de vezi pe cei potrivnici, La mancare zi cu duhul:
Maneciind catre Cel Dorit, lntru pofte era fierbiind Ca dau dosul ruiinati, Multumesc Ceresc Parinte
Cere astazi mangaiere neputand rabda Sa se verse pentru Tine, Doarnne Savaot, Nu te semeti degeaba, Pentru apa cu vazduhul
Ca de sus au fost mllnati! $i aceste daruri sfinte!
.I Trupul de jariina cu robia sa. Aducandu-Ti jertfa arderii de tot. 9
I 19 25 Daca eiti lovit de boala,
Fa-rna, Doamne, duhovnicesc, Scoala-te, suflete, de jos Cugeta ca orice leac
~aci nimic, iata, nu sporesc $i te va lumina Hristos, Nu te-ajuta, tara darul,
I In aceasta lume plina de de!ertaciuni Aducandu-ti ale tale fapte suflete!ti Doct01:ului Sflint din veac.
Fara de a minjii sfinte rugaciuni. Caci lcoana Sfanta a Treimii e!ti.
STIHURI DE MULTUMIRE CATRE SFANTUL TEODOSIE
20 26
p~ g1as. 5
Eu fiind rece !i pustiu lata, Doarnne, fiindca eu port 1 3
Catre, Tine, Stapane viu; Trupul meu eel cu suflet mort; 0, Sfinte Doctor minunat, Ai vrea cu lacrimi In puhoaie
I
Tuma-nvata rugaciunea cum s-o uneltesc Risipe!te-mi nesim~rea care rn-a cuprins La priiznuirea ta cinstita, S-aduc fierbinte multumire,
I
' ~i cu ochii mintii cum saTe privesc. $i-mi aprinde candela sufletului stins. Cu darul ta'u m-ai vindecat Dar cine va veni sa~mi moaie
De patimirea cea cumplita. · A sufletului lmpietrire?
27
2 4
Pana ciind intru in mormant Dar ce prinos voi da, strainul, Precum mi-ai stins mai inainte
lncalze!te-macu darul Sfant Ca riisplatire potrivita, Aprinderea din maruntaie,
$iridicadin tiirana pe Icoana Ta Cii iatii, n-am decat suspinul Revarsa ii acum, Parinte
Ca sa-Ti ciinte lauda cea de-a pururea! Din inima paraginita. A umilin(ei sfllnta ploaie!

112 113
 CATRE SFANTUL TEODOSIE CUGETARE UMILITA
:! alte stihuri cu acela~i cuprins, pe glas. 3 ]a durerea Maicii Domnului
I 3 6
Sfinte Doctor. minunat, Rau de lacrimi sunt dator, Cu mintea mea, Preasfiinta Maica, Nici soarele, ascuns de groaza,
La cinstita ziua Ta, Multumire sa-ti aduc, Te vad pe drurnul spre Calvar N-ar fi rarnas a~a de rnult,
Darul tau mi -a vindecat Dar pe-a inimii ogor ~i con~tiin(a mea saraca De nu vedea cum rabda Domnul
Reaua patimirea mea. Nici o roada nu produc. Ma rnustra ca ~i pe talhar! ~i eu acuma nu-L ascult!
2 4 2 7
Ce prinos s-aduc cinstit, Ci precum al ranii foe Ti-aud cu jale tiinguirea Iar sabia proorocita
Recunoa~terii cheza~, Tu 1-ai stins prea minunat, $i sun! rnustrat acurn rnai rau, N -ar fi patruns a~ a de rau
Caci de bine sunt lipsit Varsa ~i acum te rog ~tiind ca pentru mine rabda In inirna Ta, Preacurata,
~i Ia suflet patima~. Dar de lacrimi necurmat. Preamilostivul Fiul Tau! Vaziind cum moare Fiul Tau!
Scrise In amintifea vindecarii mele de boala dizenteriei,_ cu darul Sfantului 3 8
Teodosie, cilnd m-am inchinat Ia Sfintele Moajte, II lanuarie 1944, Ia Sf. Sava. Privindu-L inaltat pe Cruce Cutremuriindu-se parnantul
leroschimonahul loan lacob. De adunarea c~lor rai, Pe cei din morti i-a de~teptat,
Cunosc ca am mai rnulta vina Iar eu cu sornn~l triindavirii
FIUL OMULUI, MIRELE DURERII Raman mereu incatu~at.
Dec at rastignitorii Sai!
4 4 9
0! Doamne eel Atotputernic, Ai fost batjocorit, Hristoase De nu vedea, mai inainte, Catapeteasrna de Ia Templu
Judecatorul tuturor, ~i palmuit de slujitori, . Stapiinul, irnpietrirea mea, S-a rupt in doua, piina jos,
Primit-ai pentru noi osanda Apoi lovit in cap de altii Ar fi avut o miingaiere Iar eu nu caut a rna frange
Nedreptului judecator. Cu trestia de multe ori. ~ i n u mai inseta a~a! La inirna, pentru Hristos.
2 5 10
5
Imbradiminte de ocara, In temnita de Ia Pretoriu Ajuta-rni, Preacurata Maica,
~i poate stiincile de piatra
Acei necredincio~i Ti-au dat Dumnez~iescul Tau picior Nu s-ar fi despicat atunci, Sa rna trezesc din sornnul greu,
~i capul Tau, spre defiiimare, A suferit amar striinsoarea Sa am in inima ,pecetea"
Cu spini a fost .1ncununat. Vazand ca nu mai patime~te
Organului chinuitot.
~i pentru mine Domnul rnunci! Cu ,semnul cuielor" mereu!
3 6
In mana Ta cea preacurata Ai fost pariit .cu nedreptate
o trestie Ti-au dat sa porti, De farisei ~i carturari · PENTRU BLANDETEA ~I RABDAREA CEA NESPUSA
Stapiinitorule eel ve~nic §i rastignit apoi pe Cruce A DOMNULUI
A supra eel or vii ~i mor(i! In mijlocul a doi talhari. 2
7
Ciind insetai in chinuri grele, Indelunga Ta rabdare Prigonit ai fost in lurne
O(et ~i fiere Ti-au adus Oare cum s-o laud eu? Incepand de. Ia !rod,
~i ca un fiicator de rele Ma uirnesc, Stapiine Doamne Piin-la pleava cea din urma
Pedepsei mor(ii Te-ai supus! ~i Miintuitorul meu! A orbitului norod.

114 115
 3 5 9 11
Nu te-ai miiniat pe nimeni, Riistignindu-Te evreii, Iar atunei ciind «Adevarul», Fariseilor de astazi
Ca un miel ai fost de bland, Pentru diin~ii Te rugai Se va ridiea din mor(i, Si Ia toti cei de un soi,
De Ia biata Ta fiiptura Si pe eel tiilhar, Stapiine Da-le ca ~i lui Matia Da-le, Doamne, sa prieeapa
Pocainta a~teptiind. L-ai primit atunci In Rai. Glasul «Triimbitei de-apoi»!
Loeul euvenit prin sorti!
4 6
10 12
Sarutarea cea vicleana De rabdarea Ta cea multi\,
De Ia Iuda ai primit Miingiiierea 1nvierii Iar Ia eei parta~i cu Petru,
Blilndul meu Milntuitor,
Si lovit fiind de sluga Toate s-au mi~cat In lume Da-o bietului popor, Da-le laerimi, din bel~ug,
Cu bliindete i -ai grait. Si In ceruri cu fior. Care nu-~i tradeaza «Legea», Nu !lisa sa-i stapiineasdi
7 Duhului 1n~eliitor. AI «Caiafei vicle~ug»!
S-a cutremurat pamilntul,
Pietrele s-au despicat,
Soarele ~i-a stins lumina, RASTIGNITORII DE AZI LA SFANTA INVIERE
ingerii s-au spaimiintat.
4
DUHUL VREMII SI MIRONOSITELE DE AZI Carturarii Te condamna
I
Cu trei zile 1nainte
II 5 Jidovii Te-au rastignit; Cu vielenii «Farisei»,
Unde e~ti, Sfiintii Marie Astazi legea, ca ~i Domnul, Azi Te rastignese cre~tinii Ceata ,fiilor maimutei"
I Ca sa spui Ia oameni azi, De i<boieri» s-11 rastignit, Cei eu duhul «ipocrit»! Si a celorlalti atei.
Cine !i-a luat povara Iar Inva(aceii L"gii 5
2
«Celor rai» de pe grumazi? Toti aproape s-au dosit.
2 Multi din ei - cu defiiimare - Cu ~tiinta lor de~arta,
6
Trupul Tau acum luiind, Alta Cruce Ti-au gatit,
Azi, In lumea rasfiitata, Ciiteva mironosi(e,
Duhuri rele stapiinesc, Te lnehid pe Ia «Pretoriu», Rastignindu-Te prin hule
Ca Ia patimi oareciind,
Departiindu-se prin asta Ca osta~ii oareeiind! Cei «cu duhul riizvratit».
Se grabesc pe drumul Crucii,
Darul eel Dumnezeiesc!
3
Pentru adevarul Sfiint!
7
. 3.
Cu «hlamida» Te 1mbraea
6
In mormiintul neeredintei
Ca In curtea lui Caiafa, Sunt Bisericile Sfinte, Prin :fatarnieia lor Numele-Ti peeetluiese
Omul azi In rasfiitari, · Care lupta In surghiun, $i se-n~hina de parada Si pe «moda cea vicleanli»
Se grabe~te ca ~i Petru Si plizesc a~eziimiintul «Custodie» o numese!
La a legii lepadari. La vederea tuturor.
Cu hotarul eel strabun. 7
I
,, I
4 8
Iar eiind Raza Invierii
Dar, In schimb, el nu se moaie, Doamne, tine-le eurajul,
Nici de glasul Ingeresc, Vad ca nu s-a tainuit,
Da-le chipul Tliu eel Sfiint,
I i Nici de fa(a miinioasa Cum 1-ai dat ~i Veronieai Fac atunci s-ajungii «clerul»
' '
A Stapiinului Ceresc! Ciind mergeai catre mormiint! Ca «piistorul eel naimit»!

116 117
 CUGETARI 7
I 4 Impacarea omenirii
Ciit de mult iube~teDomnul Prin pacatul neascultarii Cu Parintele ceresc,
Pe raptura Lui de jos Pierde locul fericit Numai Tu o faci, Hristoase,
~i cum nu socoate omul ~i Ia strieaciunea mortii Mielule Dumnezeiese!
Darul eel lntru Hristos! Omul este osandit!
2 5 CUGETARI LA DUMNEZEIASCA SMERENIE
Toate mintile din lume Nelasand pe totdeauna
~i talentele de soi
A MANTUITORULUI
Sa riimiina sub blestem,
Nu ajung ca sa masoare 4
Vine jos Miintuitorul
Mila Lui cea catre noi! ~i ne eheama Ia Eden. Smerenia Ta, Milostive, Doar pe~tera striimta eu ieslea
3 6 A~ vrea In versuri sa o cant, Ti-a dat oareciind adapost
Pentru om ·zide~te lumea, El pogoara tainic cerul Dar cautiind-o eu cu riivna $i dupa o viata sm:rita
Cu Edenul desratat, Prin venirea pe pamiint Nu pot sa aflu un cuviint! Odihna pe Cruce T1-a fost!
A~eziindu-1 sa ramiina Ca sa ne sfinteasca firea 5
2
Ve~nic ca un lmparat! Cu a! Darului ve~miint. Pastorii cei de Ia turme
Venit -ai Jn lume, Iisuse,
7 Ti-au fost vestitori mai lntai,
Luiind chipul nostru sarac,
Viata eea nemuritoare Tu, Care e~ti Jntru Slava Pescarii din Galileia
Dobiindim noi, cei de jos Nascut lnainte de veac! Au fost doar sfetnieii Tai!
~i ne facem fiii Slavei 6
Prin lumina lui Hristos! 3
0, taina nelnteleasa, Ai stat Ia masa eu vame~i,
Ca Tu din cer pogoriind, Pe cei pacato~i i-ai primit,
CUGET ARI LA DUMNEZEIASCA ICONOMIE Nu s-a aflat pentru Tine Iar bolile cele grele
I 4 Un Joe primitor pe pamiint. La toti le-ai tamaduit!
Doamne, mult Preamilostive, Prin eaderea stramo~easca 7
N-ai lasat pana-n sf'aqit Sta 1nchisa cu blestem Vestit-ai saracilor slava
Sa riimiina sub osiinda U~a eea de altadata Din veacul eel vii tor
Omul eel dezmo~tenit! A cerescului Eden! ~i eelor din lntuneric
2 5 Lumina le-ai fost tuturor!
Cel viclean In chip de ~arpe Ve~nic ramiinea Jnchisa
Pe Adam 1-a fost surpat, Pentru bietul muritor,
Tu voind a-i da viata Neafliindu-se In lume MIELUL RASCUMPARARII IN VINEREA SF. PATIMI
Nou Adam Te-ai ariitat! Pretul raseumparator. 2
3 6
Nu putea intra Ia ceruri Priviti-1 acum pe Cruce, 0 rana Ii .este tot trupul
Chiar de St;_ jertfea tot neamul
Chipul nostru eel stricat, Inco~jurat de cei rai, ~i capul Lui numai spini,
~i soborul Ingeresc,
Pentru asta lnsu~i Cerul Viindut de lacomul Iuda Priviti-L mm bme, popoare
Nu putea ca sa ne spele
Catre noi s-a aplecat. ~i paras it de ai Sai! . Cu numele eel de «Cre~tini»!
De pacatul stramo~esc.

118 119
li
I
,·I.
•,II

'
 3 5
SABIA DURERII
El este Fiul Fecioarei, 4
Priviti Ia chipul Lui jalnic,
AI Slavei de sus Imparat, Batjocorit de neamul evreu, La inima lndurerata Odinioara, Prune In iesle
II Cheza~ul rascumpararii ~i veti cunoa~te cu taina
0 sabie Te-a fost patruns, La Betl~em Illnfli§ai,
~i Dumnezeu lntrupat! Ca este cu noi Dumnezeu! Vaziind pe Fiul Tau, Curata, Iar azi II vezi lntins pe Cruce
" 4 6
Pe Cruce de osta~i lmpuns! Cu trupul gol §i flira grai!
I
2 5
Cu mana aceasta strapunsa Pamiintul stropit cu sudoarea
Ne-a a~ezat In Eden, Infrico~ata Rastignire Pe Cel ce semana «Cuviintul»,
~i siingele Sfiintului Miel, Rabdiind Dumnezeiescul Miel, Aviind al miintuirii rod,
~i Siingele care curge,
. i
S-a lmbracat lntru slava, - Prin zdruncinarea Ta de Maica II vezi acum hulit de gura
Ne-a izbavit de blestem! Pleciindu-se cerul spre El. Te-ai rastignit atunci cu El! Neru§inatului norod!
7 3 6
Iar Crucea, organul durerii, Durerea Maicilor din lume pe Cel ce vindeca lepro~ii,
Prin patima Lui s-a Sfintit, Ca un noian s-a ravarsat, II vezi acum de rane plin,
Fiiciindu-se Semnul puterii In inima-ti neprihanita, Iar cei .ajutora(i de Dansul
~i Sceptru Celui Preamiirit! Viiziindu-I chipul Lui schimbat! Acum Ii fac mai mare chin!
7
ROBITJ DE HUMA ~i Cel ce lnvia pe Lazar
I 4 De patru zile lngropat,
Din zborul eel prea tainic Aripile giindirii Se vede astazi mort pe Cruce
AI timpului grabit, De patimi se topesc De cei vicleni lnconjurat!
Adeseori de sutlet ~i lesne ne viineaza
Uitam desaviir~it. ,Acei ce ne piindesc". PLANGEREA MAICII DOMNULUI
2 5 I 4
Robili de jugul silnic Atuncea bietul sutlet Invie, Fiul meu preadulce Precum Ia ceruri e§li cu Tatiil,
AI trupului tiran 9a mortul sta pierdut ~i mangaie pe Maica Ta, ~a fii cu mine pe pamiint,
Ne ratacim din calea In groapa cea adiinca Ca iata, Lazar iar Te cheama In Rai fiind Tu cu talharul
,Cerescului liman". A trupului de lut. Sa mergi ln locuin(a sa. ~i cu stramo§ii ln mormant!
3 6 2 5
, Uitam de zarea sfiinta" ~i viata noastra trece Vezi lacrimile cele calde Imbiirbateaza-Ti Ucenicii
A Patriei cere~ti, De~arta, flira duh, Si Te ridica din mormant, Infrico§ati de Farisei
!
Caci mintea ne tiira~te Ca ziua flira soare - Arata, Doamne, lmplinirea Si mergi apoi ln Galileia,
La cele pamiinte~ti. ~i flira de vazduh! Cuvantului Tau celui Sfiint! Primind pe Simon iar cu ei!
7 3 6
Iar rostul miintuirii Fiind Tu Soarele Dreptatii, Lumina cuno~tintei Tale
pin Ceruri riinduit Zdrobe§te ale nop(ii porti, Arat -o astazi din bel§ug,
II facem sa ramiina Caci neamul omenesc a§teapta Fiicandu-i sa briizdeze lumea
Atunci zadamicit! Sa fie ridicat din mor(i! Cu «evanghelicescul plug».

121
120
 7 3 5
Sfint~~te,Doamne, firea toata Acolo se pogoara tainic Cand azi «Cei mari» vorbesc de pace,
Prin lnvierea Ta din morti Lumina Sfintei Invieri, Zadarnic este glasul lor,
~i ne deschide pe vecie Impra~tiind Ia toata lumea De nu se vor pleca sub steagul
Ale Raiului slavite porti. Prea minunate mangaieri. Mai Marelui Aparator.
Din saptamiina sfintelor Patimi, aprilie 1959 4 6
Cunoasca semnul lndurarii Sa amuteasca barfitorii
~i neamul eel ·necredincios, ~i cei cu duhul razvri'itit,
BUCURIA MAICII.DOMNULUI DE SFANTA INVIERE Luan_d putere de viata Vazand lumina cea de taina
4
Din Invierea lui Hristos. A «Ve~nicului Rasarit».
7
Bucura-te, Preacurata, Nu mai este astazi paza
Care ieri te-ai tanguit, In Edenul eel ceresc, Sa se apropie cu riivni'i
lata, Fiul. tau cu slava U~a sta mereu deschisa Acum tot omul muritor
Din mormant arasarit! Pentru neamul cre~tinesc. ~i sa primeasca luminare
2 5 Din a! credintei Sfiint Izvor!
Toata firea praznuie~te Nu se mai socoate Crucea
Invierea lui Hristos, Ca organ chinuitor; IMNUL CREDINTEI
Toate se lmbraca astazi Ea ramane «Steagul Slavei» 4
Cu ve~mant prea lumi.nos! . - Semnul eel biruitor - ! 0, Pravoslavnica credinta, Iar ciind de multii slabiciune
3 6 - Taria sufletului meu - Gre~esc Celui ce rn-a zidit,
Ingerii ~i pamantenii Bautura cea amara Prin tine mi s-a dat putinta Imi dai curaj Ia rugiiciune
Canta azi acela~i grai, De Hristos sea lndulcit Sa caut ciitre Dumnezeu! Sa nu fiu deznadajduit.
Iar Adam ~i cu talharul ~i «<mparatia mortii» 2 5
Azi se veselesc In Rai. Pe vecie s-a zdrobit! Cand sufletul se alapteaza In viata asta necaj ita,
7 Cu darul tau dumnezeiesc, Cu tine eu rna lntaresc,
Tu fiind rilai lnainte: Durerea mea se alineazii Credinta prea blagoslovita,
«Maica Sfintelor dureri», ~i scarbele se. potolesc. Odorule dumnezeiesc!
Astazi e~ti: «a Slavei Maica» 3 6
~i «a Sfintei Invieri»! Cand valurile amenintii Atunci ciind vor sa rna doboare
Ca sa scufunde «luntrea mea», Vra~ma~ii cei neimpacati,
IZVORUL SFANT In tine, Sfilnta mea credirita, La tine eu gasesc scapare
Ma sprij in esc de-a pururea. ~i ei raman prea ru~inati.
2 7
Lumina cea nelnserata, Iar pe «Liica~ul mortii Sale» lar Ia sfiir~itul vie!ii mele
Fiind ascunsa In pam ant, Preadulcele Mantuitor Nadajduiesc ca ~i atunci,
Ne-a rasarit Ia toti viata L-a daruit cre~tinatatii Adaposti-ma-vei de rele
~i pace noua pe pamant. Sa-l aiba ca un «Sfiint Izvor». ~i de in!i·ico~ate munci.

122 123
 CELEI BINEVESTITOARE sotia Imparatului Neron, po- In toata lumea. Cea mai mare
Mariei Magdalenei, cea intocmai cu Apostolii vestindu-i despre rautatea ar- bucata este Ia M-rea Simon Petra
hiereilor jidovi ~i despre judecata din Sf. Munte, unde se afla mana
4
cea nedreapta a lui Pilat Pentru stanga. Toti spun ca atilt vara cat
Din negura pierzarii Parta~a Rastignirii aceasta a fost chemat Ia Roma
Prin asta te-ai !acut ~i iarna, mana ei este calda ca ~i
Hristos te-a izbavit, nelegiuitul Guvernator a! Iudeei,
Iar tu, Mironosita, Si martor Invierii mana omului viu ~i lucreaza minuni
~i dupa mj;!lte pedepse, a fost ucis
Cu riivna I-ai slujit Stapiinul te-a avut mai presus de fire.
de lnsu~i lmparatul Neron. ·
2 . 5 Odinioara fiind dusa prin
La urma, Sfiinta Maria a pe-
Ciind El mergea Ia moarte Acum Ia cer, Marie, Rusia, mana ei a lucrat atatea
trecut In Efes unde s-a ~i savar~it
Tu nu te-ai departat, Te vesele~ti mereu Cinstitele ei moa~te au fost pro- minuni, !neat s-a. uimit lumea
Ci !ara de, sfiala Cu «Gril.dinarul» lumii, slavite de Dumnezeu mai mull dedit lntreaga. Pentru rugaciunile ei, sa
La Patimi L-ai urmat Cu Insu~i Dumnezeu! Ia alti Sfinti cu darul minunilor ~i ne miluiasca ~i sa ne mantuiasca
3 6 cu mireasma cereasca. Astazi, ~i pe noi, pacato~ii, Milostivul
,,
!
N -ai socotit cruzimea A dragostei mireasma cinstitele ei moa~te sunt raspandite Dumnezeu. Amin.
1,1
I', Pagiinilor osta~i Cre~tinilor ne e~ti
Si nici amenintarea Si chip curat al Riivnei LUMINA SFINTEI iNVIERI
Evreilor pizma~i! Celei dumnezeie~ti.
7 4
Iar moa~tele-ti cinstite Sfintelor Mironosite Lasa mirul ~i veste~te
Ne sunt ca un izvor, Bucurati-vil. acum, «Ucenicilor frico~i»,
Ca Mantuitorul nostru Spune azi Ia toata lumea
Ce vindeca durerea Ne-a deschis Ia ceruri drum! Si eel or necredincio~i!
Sarmanului popor! 5
2
Pentru dragostea ei cea ne- povaduiasca prin cinstita miro- Azi, Marie Magdalena, Striga Ia urechea surda
marginita care o avea catre Miin- nosita, care nu era rudenie cu Spune celor muritori A smintitilor atei,
tuitorul, Sf. Maria Magdalena s-a Domnul, caci celelalte mironosite, Taina aratata tie Poate vreo scanteie Sfiinta
lnvrednicit ca sa vada ea mai lntai mai toate erau rudenii. La Mormant de doua ori! Sa patrunda ~i Ia ei!
Invierea Lui, !acandu-se vestitoare Aceasta s-a !acut pentru a nu 3 6
bucuriei pentru toata lumea, pana da motiv de lndoiala Ia cei slabi Cine este «Gradinarul»? Rupe-le «perdeaua mortii»
Ia sfar~itul veacului. Nu lncape despre Sfiinta Inviere ~i mai ales Care te-a lntampinat, Si «catu~ile de fier»
,i lndoiala ca Maica Domnului a pentru cei necredincio~i sa nu fie ~pune, ce !i-a zis Ia groapa A «celor din Miazanoapte»
cunoscut lnainte de loti Sfiinta motiv de lupta contra adevarului. Ingerul celluminat! Care suflete~te pier!
Inviere a Preaiubitului 'sau Fiu. Multe minuni s-au !acut In 7
Dar aceasta nu s-a aratat prin vremea cat a trait Sfiinta Maria Iar de nu voiesc s-auda
Sf. Evanghelie. Magdalena, care, dupa traditie, a Taina Sfintei Invieri,
Dumnezeu a iconomisit ca ajuns pana Ia Roma cu propo- Varsa-le «spre lngropare»
Sfiinta lui Inviere sa se pro- vaduirea. Acolo s-a lmprietenit cu Mirul eel ramas de ieri!

124 125
 7 8
SEMNELE BIRUINTEI
(::osorul mortii se,nviirte~te Sa a~teptiim, deci, .cu trezvire,
4
In preajma noastra fioros La ceasul mortii cugetiind,
Ridiciindu-Te, cu slava, Taina nepatrunsa, Doamne! Caci ... poate-n clipa viitoare,
~
Si ne rape~te: ori un frate,
Din laca~ul celor morti, Ca fiind un lucru rar -
Ori un prieten credincios. Venim cumva ~i noi Ia rand!
Semnul sulitej, Hristoase, Porti in slava ve~niciei
$i a! cuielor II porti. ,Semnele de Ia Calvar". PE «DRUMUL CRUCII»
2 5 6
I
Fruntea Ta piistreazii inca Imparatii fac izbiinda De ce te tulbuti, duhul meu Pe Stiinca «Sfiintului Calvar»
(Si in veacul viitor) Cu o~tirea Ia razboi, Si cauti iar a te miihni? A~teapta - tainic - El mereu,
Urma spinilor - adiinca, Tu zdrobe~ti puterea mortii, Niidajduie~te-n Dumnezeu, Si iara~i ca ~i !a tiilhar
Ca un semn biruitor. Viata diindu-Ti pentru noi. La El rna voi marturisi. Ti-ar zice, suflete a! meu:
3 6 2 7
Iar Ia Tronul eel din Slava Ai intins pe Cruce miina, Te-ai departat de fata Lui, Amin griiiesc acum ~i tie,
(::rucea este «Steag_ul Sfiint», Tainic aratiind mereu Dar El te cheama a~teptiind Ca tu vei .fi cu Mine-n Rai,
Inchinat Ia cer de Ingeri Ca e~ti «Mirele Rabdarii» Sa vii in casa Tatalui, De vei urma de-acuma Mie,
Si de oameni, pe pamiint. Si a! «Milei Dumnezem>. Pe «drumul Crucii» apuciind. Liisiindu-ti toate cii.te ai!
7 3 8
Iar in Raiul DesfiHarii, De ce ramii.i pe giinduri !a~, Tu stai Ia foe acum ca Petru
Mai intiii pe eel tiilhar, ;t\lu ~tii pe unde s~a oprit? Si ciind te-ntreabii. cine e~ti,
L-ai suit, Preamilostive, Intreaba astazi. pe Suta~, Te prinde fricii de «Sinedriu»
Aratiindu-Ti Sfiintul dar. Si el va spune, negre~it! Si pe Stapiin tagaduie#
4 9
DIN FUGA VIETH Opritu-S-a de-atii.tea ori, De nu tagaduie~ti cu graiul,
De ciite ceasuri sunt in zi, Tiigaduie~ti prin fapta rea,
I 4
Sa vada care urmatori Caci dupii cum i~i este traiul,
Secundele pe care ceasul In clipa asta, ea rape~te Pe «drumul Crucii» vor veni. A~a e ~i credinta ta!
Mergiind le-arata pe cadran, pe lilnga noi un piimiintean, 5 10
S~nt clipele nepretuite In alta clipii, ea alege
Dm veacul nostru pamiintean. Apoi vaziind ca nu mai vii, Deci, ie~i din ,curtea rasfiitiirii"
Pe unul de peste ocean.
2 Te-a a~teptat pe Cruce, sus, Si pliingi ca Petru cu amar,
5 Ca Dumnezeul Indurarii
La fiecare .lovitura Si zabovind tu, oamenii
Aici un preot, sau ciilugar,
A ceasului sii ne giindim, Otet ~i fiere i-au adus! Sii-li innoiasca Sfiintul Dar!
In alta parte un monarh,
Ca regulat pogoara moartea Dincolo ia o biata babii,
Pe cineva Ia tintirim. DE ZIUA «ANULUI NOV»
Dincoace ia un patriarh. 2
3 6
Prin toata lumea de sub soare S-a dus un an de zile I~i ia acuma riindul.
Acuma vezi cii vine riindul Un altul, mai vioi,
Cutreieriind cosorul mortii IJnui biitriin de Ia azil, Greoi, spre «asfintit»,
Aduna «spicele vietii» · ' Cu nazuinli de~arte Ce dii Ia toti cuviintul
In altii clipa sortul cade
A~a, precum le vine sortii: Unui nevinovat copil. Si rost neimplinit. Sa-i scape din nevoi.

126 127

; I

; '
 l
!

3 5 3 9
Si lumea ve~nic vede Prin duhul «innoirii» Dupa socoteala asta Varsii ~i spre mine mila,
- Cu gii.nd neindoit - Se vede ariltat Ar urma sa iau ca plata Dumnezeul meu eel Stant,
Cil orice innoire · Cil viata omenirii Cea mai groaznica pedeapsa Ca sa Te slavesc de-a pururi,
Ii semn de procopsit. Mai rau s-a destramat.
Care s-a vazut vreodata! Pii.na intru in mormiint.
4 6
Si - doara - are pilda: pe~i - Ia ariltare - 4 lO
Din viata cu progres Inaintilm vioi, Insa Tu, Preamilostive, Doamne, cii.t este de mare,
Cu ce amar de roadil Dar suflete~te mergem Ma a~tepti, rabdiind mereu, Ciitre mine, pacatosul,
- La urma - s-a ales. Ca racul, inapoi. Invechitele nilravuri Indelunga Ta rabdare!
7 Ale sufletului meu!
Zburilm dupa «himere» 11
5 Ciind intiirzii eu Ia rele,
Ca viintul prin vazduh
Si vilruim mormiintul Indelunga Ta rabdare Tu a~tep(i, lovind in taina,
Cu viata «fiiril duh». Imi aduce umilin(a, U~a con~tiintei mele.
Ciici a~tepti sa fac vreo roada 12
CUGETARE LA MARE iNSTRISTARE Vrednica de pocain(a.
Inima fiindu-mi friintii,
3 6
0, Rilstignitul meu, Iisuse, Tu rever~i mereu din ceruri
Fiind cuprins de nesimtire Nu m-a inghitit pamii.ntul,
Preasfii.ntul meu Mii.ntuitor. Tu, Doamne, nu mil urgisi; Indurarea Ta cea sfiinta.
La cine voi afla odihnil,
Nici cu foe nu m-ai pierdut, l3
Aratil-mi azi milostivire, Diind soroc Ia ispa~ire
La cine, sprijin ~i-ajutor? Ca, oarecand, lui Manasi. Ciind imi vine tulburare,
2
Trupului celui de Jut.
4 Tu degrab imi pui in minte
La Tine singur, Milostive, De mii.ntuirea Ta, Stapii.ne, 7
Semnul Sfiint de aparare.
Afla-voi tot ce este bun, Pe mine de rna faci parta~ Doamne, mai a~teapta, Doamne,
Si altul nu-i ca sa-mi asculte 14
Mai mult decii.t cu el, minune In mormiint sa nu arunci
Durerea care vreau s-o spun. Cu mine faci, eel patima~. Viata cea nepocaita, Pasul meu ci\nd ~ovaie~te
5 Nic\ Ia ve~nicile munci! Vad cum darul Tau atuncea
Atunci cu dii.nsul, dimpreunil,
8
Mai viirtos rna sprijine~te.
Ciinta-voi laude, in veci, 15
Caci izbavindu-ma din «moarte», Dupa cum lui Iezechia
I La viata ve~nica mil treci! Anii vietii i-ai sporit Amariit de «cei din lume»,
Si pe Manasi de munca Simt dulceata cea nespusa
·'
ALTA CUGETARE Minunat 1-ai izbavit. A preasfiint~lui Tau Nume.
2
16
Doamne, cii.nd rna uit in urma Iar pe darurile Tale
La trecutul vietii mele, Cii.nd le socotesc mai bine, Jar dind sufiir osteneala,
Vad ca nimeni dintre oameni Vad ca Tu pe nimeni altul Vad cum Tu rever~i spre mine
Nu m-a intrecut in rele! N-ai miluit ca pe mine! Parinteasca-Ti sprij ineala.
' i
!

!28 129
J
,I

1li\'1·' I
 (
I
'

LA USA MILOSTIVIRII 5 9
(Rugaciune catre Maica Domnului, glasul 5) Ai piiraiele ce zburda Dacii vii, sa uiti de toate
Prin padurile de brad, Care ieri te-au desfi\tat
4 Cu multimea cea de pastravi, Si - atunci - iubite frate,
Preasfiintii Maica ~i Fecioara, De n-ai fi ri\vi\rsat Tu zorii Care mi~una In vad. Vei ramiine lmpacat.
Niidejdea sufletului meu, Peste pi\miintul adormit, 6 10
Tu e~ti a mea mijlocitoare Atuncea umbra cea de moarte Vara, soarele-ndulce~te, Nu veni «cu tara-n suflet»,
La Milostivul Dumnezeu. Ar fi riimas fi\ra sfiir~it. Nu dogoara ca aici, Ca «n-o uiti ~ici in veci»
2 5 lama, frigul otele~te Si de-aceea, Ia pustie
De n-ar avea Ia ceruri lumea Jar astiizi, Preacurata Maica, Si vii face mai voinici. N-ai sa poti ca sa petreci.
Rudenie de pe pamiint, Cilnd toti ne-am abatut Ia rau, 7 11
Atunci ar fi pustie viata, De nu Te vei ruga fierbinte Noi suntem aici mai ~ubrezi, Lasa tara «celor tineri»,
Asemenea unui mormiint! Ne parase~te Fiul Tau! Mai straini, mai oropsiti, Care au a mai trai,
3 6 Caci de toate ale «tarii» Jar Sfintia ta, Parinte,
De nu erai Tu primavara Frumuseti suntem lipsiti. Se cuvine a muri.
Trimite semn de pocainta 12
A veacului lntelenit, Poporului nedumerit 8
Ar fi ramas de-a pururi iarna Si ada iara~i Ia credinta I.-a pustie doar curmalii Mori de toate ale lumii,
Si soarele n-ar fi zambit. Pe sufletul eel riitiicit! Ii avem ca un decor, Care-n~ala ca un vis,
Jar tovara~i sunt ~acalii, Ca sa mo~tene~ti dulceata
7
Care se bocesc In cor. Ve~nicului Paradis.
Dezleagii, Preacurata Maica,
Catu~ele celor robiti
Si daruie~te-Ie rabdare RASPUNS CELOR CARE MA DORESC
Cre~tinilor niipastuiti!
Pentru ca. unele persoane doresc sa rna viziteze Ia _Sch. .it, ia: unele doresc sa
rna vad& iara~i prin cetate. urnbldnd, pentru asta am scns randunle care. unneaza,
RASPUNS UNUI FRATE IUBIT DIN TARA ca un raspuns de ob~te. Sarguiti-va mai mult ca sa ne putem vedea ~mcolo de
mormiint. Ciici dadi ne vedem acolo, atunci ne vedem totdeauna, pe cand atct ne
(Jerom. Claudie de Ia Neam!)
'intalnim numai pentru diteva clipe.
3 I 3
II
Numai ciind simte~ti vazduhul Frumusetile din tara Acolo unde nu se afla Acolo unde pasarele
Ca miroase a razboi Negre~it, te-au fermecat, Sunt Ingerii lui Dumnezeu
Persoane sa ne pizmuiasca
I
I E~ti aprins a~a cu duhul Cu prietenii «de viatii» ~i nici prieteni ca aicea Si este ve~nica verdeata
Ca sa vii aici Ia noi. Si cu traiul rasfi\tat. In stare sa ne ponegreasca, Jar pomii infloresc mereu,
2 4 2 4
Ai venit cu «tara-n suflet», Ai acolo muntii falnici, Acolo unde Apa vietii Acolo unde straluce~te
Ca sa «n-o mai uiti In veci» 9u poi(\Dele de flori, Avem Iordanul eel de sus Lumina vietii lui Hristos
Si Ia dansa, cu dorire, Intru care cantil vara Si unde Soarele Dreptatii Si unde toate sunt curate
I
i I Te-ai grabit apoi sa pleci! Sute de privighetori. Ne sta de-a pururi neapus, Si toti au trup nestricacios,
:I
130 131
 5 II SUFLETE AL MEU
Acolo unde nu sunt pofte Acolo radioul nu mai urla Scrisoare ciitre un frate din tara
Si nici o grija nu avem Si oamenii nu se sfiidesc, 8
,Si unde este pomul vie(ii, Jar cei care arunca pietre Lasa grija lumii,
Nu ciita aiurea,
In valea Sfilntului Eden, Acolo nu se pomenesc. Taie vorbaria,
Vezi numai de tine,
6 12 "- Socotind securea Nu fi robul lumii,
Acolo-i ve~nic primavara Sii fim straini de «duhul lumii», Mor(ii care vine. Cu bucataria.
Si oamenii nu fliimiinzesc, Sa fim ca mor(i pentru Hristos, 2 9
Ci cu dulcea(a negraita Sa nu iubim cele de~arte Groaznica 1ntrebare, Taci ~i vezi de tine,
De-a pururea se veselesc. Din ciite sunt aicea, jos. Se va face-atunci, Vrajba nu cata,
7 13 Fara de-ndurare, Fii cu totii bine
Calduri ~i friguri nu se afla Sa cugetiim mereu Ia moarte, Te vor da Ia munci! Si nu-i judeca.
Si nici curenti sa ne topeasca, Purtiindu-ne cu chip smerit, 3 10
Jar scnipile ~i cu tiintarii Si sii iertiim, fiira zabava, Dacii nu vei face Daca ai cu unul
Acolo n-au sa ne gaseasca. Pe fratii care ne-au gre~it. Rod de pocainta, Mult priete~ug,
8 14 Ciit mai ai soroace Nu rilvni Ia bunul
Acolo nu este durere, Si mai ai putin(a. Lui cu vicle~ug.
Sa nu vorbim de rau pe altul
Nici 1ntristare, nici suspin, 4 11
I' Si nicidecum sa defiiimam,
Acolo nu sunt ploi, nici nouri, Jar cilnd ne vor veni necazuri, Ca un fur pe moarte Iar prietenia
Acolo cerul e senin. Cu mu!Wmire sa rabdam. Cilnd o vei vedea, Tu s-o unelte~ti
9 De naprazna foarte Numai cu aceia
15
Te vei spaimilnta! Care nu-s trupe~ti.
Acolo «crivatul» nu sufla Precum aleargii caprioara, 5 12
Si n-avem teama de riizboi Grabindu-se catre izvor,
Si nici p «piatra de sminteala» Ajutor vei cere Se cuvine tie,
A~a sa alergam spre Domnul,
Nu stricii pacea dintre noi. De Ia cei din jur, A cer~i Ia «Mire»,
Jnaripati cu sfilntul dor. Intru cura(ie,
Dar ei n-au putere
10 16 Dar de miintuire.
Caci a! mor(ii fur,
Acolo, daca vrei sa mergem, Ciind trupul se slabiinoge~te, 6 13
Vom fi mereu nedespi'irlili, Cu duhul sa ne 1ntarim, Cheama a! Sau nume
Are lilnga dilnsul
Dar, pentru asta cere Domnul Caci numai duhul va sa meargii Cu zdrobire multa,
Slugi 1nfrico~ate,
Sa fim mai bine pregati(i. Acolo, unde nazuim. Cit mai e~ti 1n lume,
Ruga ta ~i pliinsul
17 Cel de-apoi nu poate. Caci acum te-asculta!
Acolo este «lara noastra», 7 14
Spre diinsa sa ne siirguim, Cauta, vezi bine, Viata ciind s-o stinge,
Acolo, unde nu sunt piedici Nu da amiinare, Mil~ va-nceta,
La «N oul Ierusalim»! Nici Ia rugaciune, In zadar vei plilnge
Amin. Nici Ia ascultare. Si vei suspina.

132 133
 OGLINDA LUI VARSANUFIE (ZIS ARSENIE) MODA RA.sFATATA ~I PACEA SPERIATA
(Din gropniJa Manilstirii Sf. Sava) 4
vezi desenul de la pag. 163 Marii invatati ai lumii, Cand s-or impaca mai bine
l 8 Ca ni§te pliicinte moi, Cale pacii tiirguind,
Uita-te ca Ia oglinda Jar de patimi sau de ganduri Scot din traistele §tiintei Numai bine §i razboiul
La aceasta capiitana Daca tu luptat vei fi, Iarii§i calendare noi. Va fi iarii§i izbucnind!
e
~i cunoa§te ce omul: Uita-te atunci Ia mine
~i cu umilinta zi:
2 5
Lumea ve§nic nascoce§te
Oase goale §i tarana! Ei socot cii pacea lumii,
9 Arme pierzatoare noi,
2 Care s-a salbaticit,
, Toate tree In lumea asta, O.N.U.-ul insa fliure§te:
Deci, ca§tiga-ti fapte bune Boturi toate sunt de Jut Ar putea fi amagita
Cat mai este,cu putinta, Dupa cum §i capatana, Ca vitelul pripii§it! Izbiivirea de riizboi!
Caci Ia ziua Intrebarii 3 6
Om a fost §i s-a trecut".
Nu mai este pocaintii. lO Hotiirarile de pace Adunarea diplomata
3 Plangi, Arsenie, cu lacrimi, Pe popor 1-au asurzit, Ochii lumii i-a legat,
Vine ziua lntru care C~n~, rna vezi a§a pe mine, Ca un clopot care suna Ca sa nu priceapii-ndatii
Se deschide «Judecata», Cac1 m lumea asta falsa, Tot mereu hodorogit. Drumul ce 1-a apucat.
lara tu ce vei raspunde, Jeri am fost §i eu ca tine. 7
Daca nu te afli gata? 11 Unde ne va duce carul
4 Fii prieten al tacerii, Cu asemenea carmaci,
0! de s-ar deschide astazi Cu smerenie te poarta, Care ne sporesc amarul
~i potrivnic al placerii ~i ne lasa mai siiraci?
Ochii tai cei suflete§ti,
Voia ta s-o ai ca moarta!
Sa cuno§ti Ia ziua ceea, Ca un fiu al cumpatarii
Frica ce o patime§ti! Fii In vremea ascultiirii!
LA CEI DIN URMA
5 4
12
~i eu liicomit-am, frate, Cand gura mea, iubite frate, ~i dacii-li vine intristare
Totdeauna tu Ia moarte
La dulcetile lume§ti, Cauta a cugeta, Se va inchide pe vecie Aproape de mormantul meu,
Am poftit §i eu din toate Caci a§a urmandu-ti viata ~i mana mea cea sliibiinoaga Atunci sii mergi Ia schitul nostru
Cate astazi le pofte§ti. De osanda vei sciipa! ' Va inceta de a mai scrie, Ca - nevazut - mii due §i eu.
6 13 2 5
Ganduri care azi te luptii Mare este Taina Mortii, Atunci sa cauti Ia «riibojuri» Sii mergi acolo primavara
~i pe mine m-au luptat, Caci §tiut sa-ti fie tie, Pe care eu le-arn insemnat, Cand toate jos se veselesc
par Ia patimi ca acestea Vor cadea ca maine sortii In vremea cand eram odata Si cand se viid trecand cocoare
Infranare am Iuera!. Care mi-au cazut §i mie! Cu gandul pa§nic adunat. Spre plaiul nostru romanesc!
14 3 6
7
Fii, Arsenie, ca mine Sa ·cugeti cu luare-aminte Acolo sa cite§ti cantarea
Jar ca om, daca vreodatii
I
De am §i pacatuit, Daca vrei s-ajungi Ia bine! Acestea ce s-au zamislit, Blagoslovitului Jordan
I Prin curata pocainta, . Care, §i cum va Iuera,
Din harul luminarii sfinte Si apa va tinea isonul
Sarguind, m-am curatit. In gandul meu. eel umilit! La versuirea lui loan.
A§a plata va lua!
I'
135
134
 7 5 12
Ea va cunoa~te graiul tainic
lnsa Cel de Sus Parinte, Vazand ca n-o poate urni,
~i murmurand lnceti~or,
Va face semn la pasarele Care - ajuta pe «mi~el», S-a uitat la ea cu jind,
Cautand din cele Stinte, ~i se pogorl la vale
~i toate vor canta In cor!
Cercetatu-1-a pe el. La o cruce de argint.
UN SFAT NEPOCAITULUI lOAN 6 13
1 5 A trimis la el un Inger, El se uita, i11r lncearca,
De la u~a casei tale lata, viata ta se trece Noaptea, cand dormea trudit, Pana ce l~i ia de seama,
Pana colo la mormant, ~i la bine n-ai sporit, ~i Juand pe om de mana, Sa-~i aleaga alt~ Cruce
Nu mai este multa cale: Mi~ca inima cea rece Tot frumoasa, de arama.
L-a urea! pe deal la Schit.
Trei sau patru pa~i mai sunt! Pentru Cel ce te-a zidit.
2 7 14
6 Se fiicea ca este ziua Dar in ciuda lui ~i-aceea
Sus erai odinioara,
lata, jos te vad acum Corabia vietii fugare §i erau numai ei doi, - Pentru dansul - este grea,
Ca ~i soarele spre seara S-a sfiiramat lntru noian Intre ni~te Cruci frumoase, Cea de marmura mai tare,
Pregatindu-te de drum! ~i Domnul te-a scos din valtoare Felurite dupa soi. Cea de tier cam tot a~a.
3 Pe stanca asta la liman!
8 15
Cand mergeai spre marea Moarta Deci tii acuma cu trezvire
Sa nu patime~ti ~ovaire! Unele erau de aur, Langa ele mai la vale,
Se parea ca vrei sa zbori,
lar acuma, jos la poarta, 7 Altele de tier ~i lemn, Vede sub un copacel
Uneori cu greu pogori! Pe malul rapilor gandite De argint ~i de arama, Cruce de stejar u~oara,
4 Te afli astazi calator Fiecare cu un semn. Numai buna pentru el.
Cerceteaza-ti deci, valiza, ~i curgerea vietii grabite 9 16
Cauta la pa~aport, 0 vezi acum nepasiltor, Zice Ingerul atuncea: 0 ridica, deci ~i pleaci'i,
Poate se-mpline~te viza Dar cum tu vei dori odata <<la-ti o Cruce, care vrei! lara Ingerul pe drum
~i te vor muta din cort! Sa vina iar vremea plecata! Nu~ai potrive~te-o bine Il intreaba pentru Cruce,
~i te lntoarce la bordei!» Daca-i multumit acum.
CRUCEA VIETH OMENE~TI
10 17
I (alegorie) 3
Un cre~tin odinioara Lacom el apuca-n graba «Slava Domnului, raspunde,
lata, altii sunt mai lene~i Tare-s multumit cu ea,
Tot se caina mereu: Cea de aur mai lntai,
~i traiesc mai In bel~ug,
,Grea mai este Crucea asta Numai mie (vorba ceea) incepand s-o tabarceasca Caci din toate numai asta
'
' '
Ce mi-a dat-o Dumnezeu! «Boii nu-mi mai trag la jug»!" Pe voinici umerii sai. Este dupa vlaga mea!»
2 4 II 18
Cum o dau nu-mi merge bine, ~i ofta cre~tinul nostru De prea multa stralucire Ingerul atunci ii zice:
De necazuri nu mai scap, ~i mereu era cartind, Nu te po(i uita ]a ea, «Omule nemul(umit!
~i muncesc din greu ca boul, Nimeni nu putea o data Dar voind ca s-o ridice, Pentru Crucea vietii tale
! Pana cad langa «protap»! Sa-l auda niultumind. Vede ca-i nespus de grea. Totdeauna ai cartit!
I

' i 136 137

.I I
i! I

,liil't 1

!
 21 NEVOITORUL MANDRU
19
Astazi te-am adus anume Cele de metale scumpe 8
!'' Ca sa-ti fie tie semn, Sunt a oamenilor sfinti,
La un Schit traia odata lata ciurul cu metanii
Ca niciuna nu poti duce, ~are sufiir piin-la sange
Un monah nevoitor Pentru fiecare zi !»
Deciit Crucea cea de lemn. lntru grele nevointi.
Ce era cu socoteala ~i ziciind a~a, incepe
20 22
Cam inalt cugetator. lngerul a ciurui.
I, Asta este «Crucea Vietii» lara tu cu saracia, 9
; 2
Data tie de ciind e~ti, Lesne te vei mantui,
Dacii vei pazi credinta El fiind Ia trup mai zdravan Dupa asta li arata
Deci, lui Dumnezeu da slava,
~i rabdand vei multumi!» Decat fratii de Ia Schit Cuviosului mirat
~i de-acum sa nu carte~ti.
Implinea ~i ascultarea Cii din ciurul plin de ate
$i canonul indoit. Numai trei s-au ariitat!
TURMA FARA PASTOR 3 10
5 $aptezeci ~i cinci de ate Saptezeci ~i cinci de ate
Se-aude azi din departare 0, Suflete nemiingiiiate Regula! el lnvartea, lata ce au pretuit,
La Dunare un geamat greu, Din ,lagarul de suferinta", Pe cand altii mai bicisnici Caci Ia ceruri dintre toate
0, cat mai suferi azi de tare! . Voi lnsetati de libertate, Nu puteau ca el urma. Numai trei ti s-au primit!
In Tara ta, poporul meu! Pazindu-va sfiinta Credinta! 4 II
2 6 Se plangeau de slabiciune Cand lncepi sa faci canonul
Ca iata, ti-au rapit ,pastorul" Voi socotiti pe cei ,de-afarii" Ciitre eel mai sus-numit, Gandul este adunat,
~i oile s-au risipit, Cii sunt In raiul desfiitarii, lara el radea de dan~ii, Dar trecand putina vreme
Punand Ia ,stiina" ro~iorul Caci nu e viata mai amarii Socotind ca-i procopsit. Te apuci de vanturat.
Pe eel ,tovara~" ca ,naimit". Ca astazi pe pamantul Tarii. 5 12
3 7 Dumnezeu Preamilostivul Te grije~ti sa numeri bine
Azi ,ur~ii" smulg din carne lana, Voi a~teptati o miingaiere, N-a lasat pe robul Sau A!ele ce miinuie~ti,
lar sangele din ,oi" il sug 0 rugaciune de Ia noi, Ca sa-~i piarda osteneala Dar cu mintea raspiindita
~i multe oi, lasiindu-~i stana, Dar nu aveti Ia cine cere Pentru cugetul eel riiu. . pri ~i mari cotrobaie~ti!
Prin locuri depiirtate fug. Caci ... toti suntem lntru nevoi. 6 13
4 8 Ii aratii In uimire Pentru asta din canonul
in plaiul stramo~esc, departe, Pribegi, lnstrainati de casa, Pe un Inger luminal Care zilnic ai fiicut,
Ofteaza fratii cu amar, Suntem Ia suflet razletiti, Cu un ciur frumos in mana Trei metanii sunt primite,
F iind siliti acum sa poarte Caci duhul vrajbei nu ne lasa De metanii incarcat. - Cele de Ia inceput - !
Povara Crucii spre ,calvar". Sa fim macar acum uniti. 7 14
9 ,
i<Te fiile~ti, (li zice dansul), Celelalte sunt pierdute
Ca pleava astazi ne-mpresoara Ca ~i pulberea in vant,
lnaltandu-te in giind
Viirtejul rau a! vrii~ma~iei, Caci in loc sa fii Ia ceruri,
I Pentru a(ele fiicute
~i viata noastra mai amara
II $i te miingiii numariind!? Mintea zboara pe pamiint!
Ne-o facem noi in pribegie!
,,'I
139
138
!.1, ,[
•I,
Jl'l
 'i.
15
Nu voie~te Domnul numiir
Dintru cuget raspii.ndit,
Mult, putin, El vrea sa facem
Cu trezvire ~i smerit!
16
lata, eel bolnav ce zace:
Trei lnchinaciuni !acii.nd,
S-a primit ca lmplinire
A canonului de rand!
17
Celuia cu neputinta,
De nu poate lmplini,
Dar !acand ~i el ce poate,
Dumnezeu li va primi!
18
lar de are ascultare
$i de boala-i chinuit,
Alta jert!a nu se cere
Decal duhul multumit!
CANONISIREA IMPIEDICATA DE CEI ADORMITJ
La un Preasfintit Episcop
Au venit din eparhie
Plfmgeri contra unui preot
Ca niiravul Ia betie.
I! 2 5
$i precum aceste plangeri
Staruiau necontenit,
S-a giisit de cuviintii
Sii-1 opreasca de slujit.
3 13
S-a alcatuit scrisoare
Spre a lui canonisire,
Ca prin asta Parohia
I
$i cei mari sa aibii ~tire.
. I
140
:i. i
111· I
.1!1!(
19
Multumirea lntru boala
Este ca un sfiint prinos,
Mai primit decat canonul
Celui care-i sanatos!
20
lar suspinul celui triindav
Este iara~i mai primit,
Decat multa nevointa
A celui ce s-a mandril!
21
Se pogoara tara roade
Mandrul eel nevoitor
$i ca cedrul se lnalta
Cel smerit cugetator!
22
Sa primeasca fiecare
Ce-i trimite Dumnezeu
$i lucriind dupa putere
Umileascii-se mereu!
4 Aruncand din mana pana,
Dar cand da sii isciileasca
Preasfintitul Ia sfar~it,
S-a !acut un vuiet mare,
Mii de glasuri s-au pomit.
- «Nu! Nu! Nu! sa nu faci asta!»
Auzit-a din viizduh,
$i sciipand din mana pana
Tulburatu-s-a Ia duh.
6
Cugetand putin batriinul
S-a giindit ca-i vreo parere,
Caci li tiuie urechea
Uneori de priveghere .
7 14
Deci, apuca iar condeiul
Ca sa fadi iscalire,
Dar ln clipa-aceea, iarii~i
Se au de glasuire!
8 15
- «Nu, Nu, Nul aratii-i mila»,
Se aude lamurit,
$i de frica Arhiereul
A liisat de isciilit.
9 16
Dar venindu-~i iar ln fire,
Vrea sii !ermine de scris,
Socotind acele glasuri
Niilucire ca de vis.
10
Dar a treia oarii, mana
A-nceput a-i tremura,
Caci potopul eel de glasuri
Mai navalnic rasuna.
II
A lasat neiscalit
$i chemand pe eel cu vina,
Cu bliindete i-a grail:
12
,Preacucernice Piirinte!
lata, am aceste ~tiri,
Adevar ne scrie lumea,
Ori sunt goale uneltiri?"
,Toate sunt adeviirate,
Preasfintitul meu stapiin,
Mii ln~el cu bautura
$i de rau cu drept rna tin!
141
De !a alte patimi rele
Dumnezeu rn-a izbavit,
Dar naravul biiuturii
Deseori rn-a biruit".
,Dar, (li zice lui Vladica)
Slujba cum ti-o lmpline~ti?
Ciici de-acuma ai pedeapsii
Sapte ani sa nu sluje~ti!"
,,Preasfintite, eu din ziua
lntru care m-ai sfintit,
N-a ramas ln Parohie
Nici un om nepomenit.
17
Mai cu seama eu, smeritul
F oarte mult rna siirguiesc
Ca pe cei trecuti din viata
Pururea sa-i pomenesc".
18
Auzind vladica asta
A-nteles cine striga,
$i rupand scrisoarea, zice:
«Mergi Ia Parohia tal
19
Eu asemenea persoane
Nu le pot canonisi,
Caci atunci pe mii de duhuri
A~ putea nedreptati!
20
Cei din viatii cer pedeapsa
Dupii faptul aratat,
lara cei din altii lume
Solitor te-au cii~tigat!
 21 22 13 18
Am aicea zeci de pliingeri Mergi Ia slujba ta !n pace, Dimineata, iscodit-a Stan acolo ghemuita
Scrise doar ca sa te cert, Dar sa nu mai faci sminteli. Deosebi tot de Ia ei Si rna rog ~i eu lncet
Dar din ceruri, mii de glasuri Si sa nu rna uiti pe mine Pentru slujba rugaciunii Pentru sotul meu, pe urma
Striga astazi, sa te iert! La a slujbei rilnduieli!» Cum o fac de obicei. Pentru mine ~i baiet».
14 19
FACLIA DRAGOSTEI DUHOVNICESTI - «Drept sa-ti spun (a zis barbatul) Auzind acestea Avva
M-am obi~nuit de mic, Pe deplin a priceput
7 Ce fliclii eran acelea
Un monah din vremea veche Ospatandn-1 cei din casa Sa rna scol Ia miezul noptii
Implinind a! meu tipic!» Care tainic s-an vazut!
Dintre cei mai riivnitori L-au culcat In patnl lor, 20
lara ei se gramadira 15
Nu voia sa pomeneasca Si era mereu cu giindul
Pe parinti, frati ~i surori. Dnpa soba, pe cnptor. -«Dar sa-mi spui, (1i zice Avva)
In ce chip te rogi atunci !>> · La acele trei fliclii
2 8 Care se vedeau spre ceruri
Si era Ia miinastire Dar lntre straini, monahul - «Nu cer alta deciit singur
Sa rna izbavesc de mnnci!» Strabatfmd prin bagdadii!
Lege pentru slujitor - N efiind obi~nuit - 21
De ru~ine ~i de grija 16
Ca sa pomeneasca zilnic Cunoscut-a deci monahul
Pe monahi cu neamul lor. Toata noaptea n-a dormit. Intrebiind apoi femeia
Despre riindniala ei, Ca de sus a fast un semn:
3 9 - Catre rugaciunea milei
- «Am murit despre rudenii»! Cum era Ia miezul noptii - «En, Parinte, zice diinsa,
Am a~a nn obicei: Dumnezeu i-a dat un semn!
Raspundea adeseori, Cnviosnl ne-dormind, 22
A vaznt din dosnl sobei 17
Cand cereau Ia el pomelnic Deci, din ziua-ceea diinsul
Cuvio~ii slujitori. Flacara de foe ie~ind! Cand se lini~te~te sotul
Dnpa ora de canon, Pomenea ~i morti ~i vii,
4 10 Caci voia ~i el s-aprinda
-«De-a~ putea sa-mi vad de mine, La nn ceas ~i jnmatate Ma ridic pe nesimtite
Si rna viir !ntr-un cotlon. «Ale Dragostei Faclii»!
Pentru altii nu rna rog, Limba cea de foe s-a stins,
Doar n-am pus eu pentru altii Dar treciind pntina vreme.,
Mai putemic s-a aprins. JERTFA CEA CU PACAT
Perii capului zalog»!
5 II 3
Dupa regula din Lavra, Se parea ca ard In sfe~nic Un calugar de Ia N eamtu Si din riivna lui cea mare
I-a venit ~i lui soroc (Dupa cum a presupus), Foarte osiirduitor, Ca sa poata pomeni
I
I
I f=a sa mearga de-ascnltare Jrei fliclii prea minunate Ce era ca pilda vie Se zbatea pentru parale
lntr-o vara Ia metoc. Inaltiindu-se In sus. Pentru to(i cei din sobor, Sa le poata sclipui.
6 12 2 4
Deci, fiind pe !nserate, Luminatia aceea Avea multa sarguinta Casa lui ~i cu gradina
S-a oprit In drnmul san Piina-n zori s-a aratat ~i p!atea Ia Litnrg~ii,
0 dadea Ia chiria~i,
La laca~nl nnni dascal Si de .asta cuviosnl Intru sfiinta pomemre La boierii care vara
Temator de Dnmnezeu. Foarte mult s-a minunat. Pentm morti ~i pentru vii. Regula! veneau din la~i.

142 143
 19 21
5 12
Ti-ai viindut, Parinte, pacea Multi monahi l~i fac pricina,
Au venit intiii mai simplu, ,Nu mai face pomenire, Aduniind pentru comiind,
Aratiindu-se retra~i, Pentru banii de haram
Fra(iorul meu iubit, §i cu asta ei i~i calca
Dar pe urma ei :facura Si aduci rod din plicate
Caci ca fumul rna ineaca Ingerescullegamiint ...
Casa lui ca Ia ora~. Ca ~i Eva lui Adam!
Cele ce mi-ai daruit! 20 22
6 13 Siiracia cea de voie
Nu te striidui de-acuma,
Au adus cu ei cucoane Jertfa ta de Ia chirie Nici pentru comiindul tau, Pentru cinul 1ngeresc
Si copii galagio~i, Nu mai este de folos, Caci :faciindu-(i ascultarea, Este boga(ie sfii.nta
Mandoline, gramofoane, Ci mai mult rna chinuie§te Are grija Dumnezeu! Din prinosul sufletesc.
Sa petreaca sanato§i. Ca un fum cu greu miros! 23
7 14 Voi, aceasta saracie
Ca sa faca observa(ii fiind se urea plin de daruri Frate, a(i :fagaduit
Cuviosul nu putea, Si comiinduri nu vii cere
Ingerul de jos Ia cer,
Caci plateau boierii bine, Ca Ia eel casatorit!"
Se aude cum rasuna
Si mai mult dedit cereal Muzica de Ia boier.
VEDENIA FERICITEI MONICA
8 15
Liturghiile de-a riindul 5
intr-a clipa se preface
Pentru diinsul se :faceau Milostenia in serum La fereastra dinspre mare, In tacerea cea adiinca
Si parin(ii de Ia slujba Si se face o putoare Sub a! nop(ii cer senin, Ochii lor acum privesc,
Tare mult il fericeau! Si un negru nor de fum! Sta cu maica-sa de vorbii Spre lumina ve~niciei
Fericitul Augustin. De Ia Tronul eel ceresc.
9 16
2 6
Mai ales Ia «Panahidii» Lasa de-acum in pace in convoiul lor spre tara Multi! vreme nici o vorbii
F oarte darnic mai era Plata de Ia mar(afoi, Au venit de Ia Milan, Nu roste~te gura lor,
Si Ia zilele acelea Nu aduce procopseala Nemi~ca(i raman, aviindu-§i
Poposind 1n vremea nop(ii
Praznic pentru to(i :facea. Nici Ia tine, nici Ia noi! Chipul tainic, visator.
La a! Romei vechi liman.
10 17 3 7
Dar odata-n Postul Mare Rugaciunea ta ~i pacea Jos, 1n tihna, lumea doarme, Sub ninsoarea de lumina,
S-a :facut celui numit Ce aveai Ia inceput Luna sus le stii ziimbind, Al,!gustin ~i maica lui,
0 descoperire sfiinta Ne era un dar §i noua imbraciind pamiint ~i mare - In uimirea lor cea sfii.nta -
De un frate adormit: Deciit toate mai placut. Intr-a piinza de argint. Par a fi ni~te statui.
II 4 8
18
Dar treciind pu(ina vreme Ciind l~i vin apoi 1n fire,
I s-a aratat acela
Care mult se pomenea
.
Caci :faciindu-ti ascultarea,
Se opresc din vorba lor, Pogoriindu-~i ochii grei,
Preotul ne pomenea
Si privind Ia diinsul aspru Caci o tainica uimire Cu emotie, Monica
Si era mai mare plata Zice catre fiul ei:
Mortul a grail a~a: Le rape§te mintea-n zbor.
Deciit din chiria ta.
145
144
 9 14 3 10
Augustine preaiubite, in p1lmiintul ti'irii noastre Apuciindu-1 riizmerita, Cei Jnchi~i atunci cu mine,
Dumnezeu rn-a prevestit Nu mai calcii pasul men, Fost-a pus Ia lnchisoare Zi cu zi erau luati
Cii, In drumul vietii mele, Ciici a~a a fost porunci'i $i credea ci'i bol~evicii $i trimi~i ca robi Ia ocne
Mii apropii de sfiir~it. De Ia bunul Dumnezeu. Negre~it au sii-1 omoare. Ori In piata lmpu~cati!
10 15 II
4
Nu rna tulbur pentru asta, Mergeti numai voi cu pace Cum erau odata altii
Ciici dorinta ce mi-a fost, $i vii las ca legamiint: insii Dumnezeu cu darul,
Du~i ca pentru cercetat,
Am vi'izut-o 1mplinita; i<Trupul men sa se lngroape Tainic 1-a acoperit
Am riimas Jnchis cu unul
Train! nu-mi mai are rost. In acest strain pamiint!» $i Ia Eri~on pe ~rn;_a, .
AmiindOJ ne-am mtalmt. Dintr-un tiirg lnvecinat.
II 16
12
Duhul men va merge-n pace A ri'imas putin pe giinduri 5
Ciitre ve~nicul laca~, Dascalul bisericesc, Stand odatii noi de vorbii, Bietul om, acum nadejde
Neaviind de-acuma grija Cugetiind Ia vorba maicii lata ce lmi povestea: De viata neaviind,
Pentru scumpul men urma~. Cea cu ton proorocesc. Despre «Raiul Sovietic» S-a ma'rturisit Ia mine
12 17 $i de suferinta sa: $i mi-a zis apoi pliingiind:
Viata mea a fost legati'i Jntr-o clipa tot trecutul 6 13
Numai de un singur dor: Imbunati'itit al ei, Ziua liberarii mele
Sa te vad cre~tin pe tine, I-a venit atunci prin minte, En am fost fecior de preot,
$i cre~tin drept-slavitor! Cu lucire de sciintei. Temiitor de Dumnezeu in zadar am a~teptat:
$i Ia rfmduiala sluj bei Viid prea bine ca sfar~itul
13 18 Astazi s-a apropiat!
Mila cea dumnezeiasca Cumpi'inindu-i profetia Sunt deprins din satul men.
14
Catre noi s-a revarsat, Cu preavrednicul ei trai, 7
$i pe mine, cea smerita El vazu atunci cu duhul Ciind rn-a pus Ia lnchisoare intre altele, Parinte,
Negriiit rn-a miingiiiat. Fericirea ei din rai. En ciintam nelncetat, Despre care am vorbit, . .
19 Mai ales «Alexandare» Vreau sa-ti spun un lucru tamic
$i de-atuncea lnainte Care mull m-au miingiiiat. Nu de m~lt, descoperit.
Cunoscut-a pe deplin: 8 15
Cii-i feciorul unei Sfinte inainte de-a ma-nchide,
Fericitul Augustin. De mizeria aceea,
Ce 1nduri Ia 1nchisori, Ciind eram Ia Caucaz,
LACAI;IUL NEVA.ZUT Suferi moarte nu o data Am plecat Ia viiniitoare
Sfintii din zilele noastre pe care i-a descoperit Dumnezeu unui vanator Ci de zeci de mii de ori! Ca sa-mi treacii de necaz.
pravoslavnic din Rusia 9 16
2
in cetatea Trapezundei, f\ slujit aici o vreme, Numai darn! eel din Ceruri De primejdia rascoalei,
· Se afla odinioarii, Inainte de riizboi, M-a pazit pre cum rna vezi, Socotind In gandul men,
0 Biserica greceasca Un Arhimandrit cucernic, Ciici, de. judeci omene~t.e, Pe departe de tovara~i
Renumita In odoara. Cunoscut aici Ia noi. Greu 1!i vine ca sa crez1. Imi pHicea sa merg mereu.

i 146 147
1/ I'

! .' i
 17
c_olindand a§a, odata,
~~ Ia moarte cugetand,
Nu departe de acolo
Clopote aud sunand.
18
Am crezut ca-i nalucire
Caci atuncea eu demult'
Nu mai auzisem clopot
~i uimit §edeam s-ascult!
19
M-am grabit apoi spre locul,
Unde auzeam sunand
~i intrand intr-o poia~a
Am ramas parca visanl
20
Inaintea mea deodata
Ca prin vis s-a aratat
0 frumoasa Sihastrie
Cu laca§ prea minunat.
21
Indreptandu-ma spre poarta,
Un monah rn-a observat
§i ie§indu-mi inainte '
''''
1.'
Intrebatu-m-a mirat:
22
§pune-mi omule, cre§tine,
In ce chip ai nimerit?
Caci de patru ani incoace
Pamantean nu s-a ivit!
23
Povestindu-i intamplarea,
M-a legat cu juramant
Ca sa nu vadesc Ia nimeni
I Despre locul lor eel sfant.
I
, I
148
i'
,,[,
rl, . r
I ~ (' .
24
Daca Domnul astazi tie
Schitul nostru 1-a vadit
Nu voi tainui de tine '
Felul cum. ne-a ocrotit.
25
lata, noi traim aicea
Multumind lui Dumnezeu,
Un sobor intreg, cu preoti
Diaconi §i Arhiereu. ''
26
fand a inceput prigoana,
Intr-un duh ne-am adunat
~i de-atunci, ziua ~i noaptea
Slujbele n-au incetat.
27
~i zicand sihastrul asta
Mi-a deschis laca§ul Io~
Unde toti cantau"atunce~
Slavoslovia in cor.
28
Imi parea ca sunt in ceruri
~i pe Ingeri vad cantand
!ar in strana parca Domnul
Imi parea ca este stand!
29
Inchiniindu-ma cu frica
Am plecat apoi grabit '
L~ tovarll§i, in padure,
Sa nu dau de banuit.
30
Terminandu-§i povestirea
Cuviosul batranel
S-a intors apoi spre mine
~i mi-a zis incetinel:
31
Dupa cum te vi'ld, parinte,
Si din cele ce mi-ai zis,
Nu va trece multa vreme
Si vei fi §i tu inchis!
32
El aflase de Ia a]tii
Ca eu sunt de neam roman
Si-mi graia §tergandu-§i ochii
Cu basmaua lui din san.
FLOAREA BISERICII DIN CARHIDON
I
In Carhidon, fiind prigoana,
Cre~tinii stau inchi§i acum
In galeriile murdare
A fiorosului «Budrum».
2 7
Vazduhul greu a! inchisorii
Si bezna umeda de-aici,
Abia ii lasa sa rasufle
Pe viitorii Mucenici.
3 8
Purtarea cea neomeneasci'l
A celor care stri'ljuiesc
Si «Plebea» care vine zilnic,
Mai tare ii tiranisesc.
4
In randul celor ce a§teapta
Sentinta mortii (negre§it),
Se afla tanara sotie
A unui general vestit.
5 10
Ea vine azi Ia cercetare,
Avandu-§i chipul curajos,
~i !ara nici o ocolire
Marturise§te pe Hristos.
149
33
Eu iti spun acuma asta
Ca celui duhovnicesc,
Care stai pe Ia pustie
Spre folosul sufletesc!
34
N -a trecut din ziua aceea
Multa vreme Ia mijloc
~i ne-au dus pe toti in !agar
Cu latinii Ia un Joe.
6
- Ce nume ai? intreaba dulce
Judecatorul pre!acut.
- Nu rna CUllO§ti? (raspunde dansa)
Sa-ti fie astazi cunoscut:
Mil cheama Vivia - Perpetua
A senatorului Anon,
Si vaduva lui Iarva-Bravul,
Eroul sfant din Carhidon!
In vremea ciind Judeci:itorul
Se straduie~te in zadar
Ca s-o 1ntoarca din credinta,
Se-apropie cu pasul rar,
9
Un om batran cu plete albe,
Cu chipul incuviin(at.
El este tatal mucenitei,
Alesul (arii Ia Senat.
Avand un copila§ in bra(e,
Se roaga ei tiinguitor,
Cu ochii stin§i, seal dati In lacrimi,
Mi~candu-1 pe judecator:
 II
- Perpetua, scumpa mea fiidi!
(Roste~te el mai mult gemiind)
Indura-te de batriinetea
Celui cu sufletul infriini!
12
Indura-te de copila~ul
Ce-ti este rodul eel dintai,
De maica ta nemangiiiata
Si de iubitii fratii tai!
13
Giinde~te-te ca tu e~ti maica
Acestui ginga~ copila~,
Nu vezi cum iti intinde mana
Cu ziimbetul d~ Ingera~?
14
De tine viata lui atama,
Dezbara-te de ratacire,
Ca ne va fi Ia toti ru~ine
A mortii tale osiindire!
15
Perpetua saruta pruncul
Si-1 strange lacrimilnd Ia san,
Faciindu-i pe pagilni sa creada
Ca-i biruita de batriin.
16
Dar Sfii.ntul har o intare~te,
Ca rilvna ei pentru Hristos,
Sa nu ramilna biruita
De dragostea celor de jos.
17
- Asculta, tata! - zice diinsa,
Mi-e martor Domnul eel ceresc,
Ca nici un lucru de pe lume
Precum pe voi, eu nu iubesc!
!50
18
r 25
Credinta insa rna invata
Ca, orice dragoste am eu,
Intiliul Joe sa-l dau in suflet
Iubirii catre Dumnezeu!
19
Datoare sunt sa am iubire
Spre tatal care m -a crescut,
Dar cat mai mult sunt eu datoare
Spre Domnul care rn-a fiicut?
20
Vazilnd-o neinduplecata,
Batrilnul deznadajduit
E stapilnit ~i de milnie
Si de durere-i biruit.
21
Acum o blestema cu ura,
Cerand pedeapsa de Ia «Zei»,
:(\cum o roaga cu suspinuri,
Ingenunchind in fata ei.
22
- 0, fiica prea nemilostiva
Si mama cu duhul tiran,
Cu tine rna pogori in groapa
Si la~i copilul tau orfan!
23
Rostind acestea, plange-n hohot
Nemiingiliatul «veteran»
Si «Dregatorul» da porunca
Sa-l scoata silnic din «Divan».
24
Acum, Ia noua lntrebare,
Perpetua s-a osandit:
A fi Ia tauri aruncata
Si junghiata Ia sfilr~it.
La Amfiteatru, o batrilna,
Venind spre ea cu chip senin,
La cea din urma sarutare
fi dii ceva (esut din in.
26
E Iulia, scumpa ei mama,
Iar pilnza cea de in cu flori
E voalul eel patat cu silnge
A fericitei ei surori.
DIN VIATA
, SFINTEI MUCENITE
, PERPETUA
(Floarea cea bine mirositoare a Bisericii din Carhidon .~i margaritarul
de mult pret a! Bisericii)
Mai toate vietile Sfintilor din
cele trei veacuri de Ia inceputul
cre~tinismului, sunt scrise foarte pe
scurt, iar Ia unii Sfinti lipsesc cu
desaviiqire. Mai ales Sfintii
Mucenici din Roma, care au
patimit in vremea aceea (inainte
de 300) sunt pomeniti numai cu
numele In sinaxare. Ciici furtuna
prigoanei era atilt de grozava, !neat
nu s-au putut scrie vietile Sfin(ilor
de atunci ~i multi dintre ei ~u
ramas cu totul necunoscu(i. In
provinciile mai indepartate de
capitala cruntilor cezari, cre~tinii
mai aveau elite putina u~urare
pentru a se organiza, iar dintre
diin~ii au fost ~i scriitori vestiti,
care au lasat in urma cartile lor de
istorie ~i de aparare a Sfintei
Credin(e.
!51
27
Urmiind priveli~tea, Ia teatru
Pagiinul «Vulg» vede mirat
Mucenicia unei sfinte,
Un voal cu silnge inflorat.
28
Iar ciind 11 ia din nou batriina,
El este lndoit mai sfiint:
De doua ori vopsit cu siinge
De ce-i mai scump ei pe pamiint!
A~a ni s-au pastrat ca o co-
moara nepretuitii ni~te insemnari
din veacul a! doilea dupa Hristos
sub numele: ,Faptele Mucenicilor
din Carhidon". Povestirile acestea
sunt cele mai mi~catoare pagini din
istoria Bisericii de Ia inceput.
Multa vreme ele se citeau In
Biserica regulat, ca ~i scrierile
apostolilor.
Aceste lnsemnari au fost scrise
de Sfiinta Muceni(a Perpetua -
piina in ajunul muceniciei - ~i
dupa aceea de ritorul Tertulian,
marele scriitor din Africa ~i apa-
rator al Credintei.
Sfiinta Perpetua era din familia
cea mai vestita din Carhidon. Tatal
ei, Anon, a fost general. Ca ~ef a!
armatei, el a purtat stralucite
biruinte impotriva barbarilor din
I
'
'·.I
Numidia. Timp de 15 ani, el a fost
eroul aparator a! tarii. La urma,
din cauza ranilor ~i a oboselilor
din lupte, s-a retras din armata. Iar
patria, ca recuno~tinta, 1-a pus in
dregatoria cea mai de cinste,
numindu-1 senator (adica sfetnic a!
tarii, cum este azi un ministru).
Anon a fost pagan ~i in paganatate
a murit. Sotia lui, fericita lulia
(vezi viata Sf. Narcis) a fost ~i ea
pagana, dar pentru virtutile ei cele
alese, Dumnezeu n-a lasat-o in
intunericul paganatatii ~i a icono-
misit ca sa cunoasca adevarul
cre~tinesc de Ia o roaba a sa, cu
numele Rufina. Aceasta a fost
robita de pagani ~i viinduta fami-
liei Anon. Ea era fiica unui mu-cenic
din Galia. Prin ea s-a luminal Ia
credinta fericita lulia, sotia lui Anon
~i fiica lor, Perpetua.
Din copilarie, Perpetua era
inzestrata cu multe virtuti alese, prin
care a ajuns vestita in toata cetatea.
Nici unul din filosofii §i ritorii pagiini
nu puteau s-o biruiasca. Ciind a
ajuns Ia viirsta cuvenita, s-a
casatorit cu larva, generalul
armatei din Carhidon. In razboiul
cu Numidienii, larva a ajuns vestit
prin multe biruin(e. La urma, insii.,
a fost omorat mi§ele~te de ni~te
pagani, care au aflat cii. el crede in
Hristos.
S-a saviir~it deci ca un adevii.rat
erou a! patriei ~i ca un mucenic a!
!52
credin(ei. Dupii. moartea lui larva,
· s-a ridicat prigoanii. mare ippotriva
cre~tinilor din Carhidon. lntre cei
care au patimit atunci pentru
Hristos a fost ~i Perpetua. La
inchisoare, ea a suferit mai tare
decal ceilalti cre§tini din cauza
mizeriei. Ea, care crescuse Ia curtea
parintilor in eel mai mare rii.sra(,
este apoi nevoitii. sa doarmii. pe
plii.cile umede §i reci ale ,Bu-
drumului" (cum se numea pu§cii.ria
de sub pii.miint). Galeriile inchisorii
erau stramte, lipsite de lumina §i
pline de murdii.rie. lar Ia vremea
cand li se dii.dea pu(inii. hrana,
navii.leau acolo tot felul de hai-
manale de pe drum, ca sa-§i batii.
joe de bie(ii cre~tini, prin vorbe
murdare §i gesturi neru~inate.
Aceasta era cea mai amara vreme
pentru viitorii mucenici ~i mai ales
pentru nobila Perpetua. Pe liinga
toate acestea, nu i s-a dat voie sa
aibii. cu diinsa micul ei prune spre
mangiiiere. In vremea ciind a fost
dusii. inaintea judecatorului pentru
intrebare, a venit §i bii.triinul ei lata
Anon, cu pruncul in brate.
Dar cu toate lacrimile ~i cu toate
rugii.mintile lui de a-§i cruta viata
pentru hatiirul copilului §i pentru
cinstea familiei, Perpetua a rii.mas
neinduplecata. Paganul ei tatii, in
mandria lui de mare sfetnic a! tarii,
socotea ca cea mai mare ru~ine
marturisirea ei pentru Hristos.
r
I Pentru el, credinta cre§tineasca era
o in~elaciune, iar moartea muce-
niceasca era socotita drept ne-
bunie.
Acum 11 vezi ca se roaga cu
Jacrimi ingenunchind in fata ei,
acum 11 vezi ca se miinie ~i o
blestema; iar ciind vede ca ea
ramiine neclintita in credinlii., atunci
el izbucne~te intr-un plans cu
hohote, ca un deznadaj duit §i
pierdut Ia minte. Pentru asta, jude-
catorul este nevoit sa-l dea afara
cu sila.
Dupa aceea, raciindu-se in-
trebarea Ia ,Divan", Perpetua
marturise§te cu multa indrazneala
numele lui Hristos ~i este osandita
Ia moarte impreuna cu slujnica ei,
Felicita ~~ ell- al\i cre~tini. Fiind
dusa Ia Amfiteatru, locul de pri-
veli~te unde se chinuiau cre~tinii,
este intiimpinata Ia poartii de
scumpa ei mama, fericita lulia,
care ii dii sarutarea cea mai de pe
urma ~i blagoslovind-o, ii da
cinstitul voal a! Sfintei Muceni(e
Potamiana, care a fost adus de Sf.
Narcis. Acoperita cu aceastii sfiinta
podoabii., Perpetua·merge in arena,
locul de lupta, cantand voioasa
imnul mucenicilor.
Acolo ea este strapunsa de coar-
nele unui taur fioros ~i apoi arun-
catil in vazduh, de unde a cazut
le~inata. Cand i~i vine in fire,
intreaba mirata pe slujnica ei
!53
Felicita, pentru ce nu mai incepe
lupta. Mintea ei fiind pironita Ia
rugaciune, n-a sim(it nici coamele
taurului §i nici caderea ei de sus.
Pentru asta se intreabii Fericitul
Augustin in cuviintarea rostita Ia
praznicul mucenicilor din Car-
hidon:
,Unde era oare mintea Sf. Per-
petua dind a impuns-o taurul ~i a
aruncat-o sus?" Desigur ca mintea
ei era atunci pironitii Ia cer ~i nu
simtea nici frica, nici durerea.
Abia tiirziu a vazut voalul
scaldat in sangele ei ~i coasta
strapunsa de taur. De regula,
condamnatii care nu mureau de
cruzimea 'fiarelor, erau dati pe
miina calailor ca sa-i junghie.
Sflinta Perpetua a cazut in mana
unui calau nou, neiscusit Ia jun-
ghiere. In doua randuri a lovit cu
sabia, tara sa izbuteascii a-i tiiia
capuL Vazand neiscusinta lui, Sf.
Perpetua ii zice: ,Prietene, nici in
jumatate nu ai curajul meu, nu te
tulbura, love~te- uite aici!". Abia
Ia a treia lovitura reu~e~te sa-i taie
gatuL Sfiinta Perpetua s-a saviir~it
rostind cuvintele: ,0, Doamne, ce
bucurie este sa moara cineva
pentru Tine!".
In vremea aceea, o batriina s-a
apropiat de trupul Mucenitei, luiind
un voal plin de sange. Era lulia,
batriina ei mama, care 1~i ia 1napoi
voalul Sfintei Potamiana, care s-a
 !nro~it acum din nou, cu alt silnge, slava mai mare Ia numele stralucit Bucurii-te, odrasla ie~ita din pamilnt paganesc.
tot a~a de scump. al familiei lui Anon, iar la cer a Bucura-te, mireasii a Impi'lratului Ceresc. ·
Barbiitia Sfintei Perpetua a uimit do bandit cununa cea nevqtejita din Bucura-te, cea din neamul lui «Hanibal».
multimea pagilnilor de Ia priveli~te, milinile lui Hristos, fncepatorul Bucura-te, cii e~ti ~i fiica de general.
iar pe cre~tini i-a umplut de curaj. Mucenicilor ~i Dumnezeul Slavei. Bucurii-te, ceea ce vopse~ti voalul Potamianei.
Astfel s-a savilr~it cea mai nobili'l (Tillcuitii din grece~te din ,Faptele Bucura-te, ceea ce tampe~ti boldurile satanei.
fiicii a Carhidonului, adaugilnd o Mucenicilor din Carhidon"). Bucura-te, ca ai lasat curtile cele pamilnte~ti.
Bucura-te, ca azi lntru cele din slava te vesele~ti.
TROPARUL SFINTEI PERPETUA (GLAS 5) Bucura-te, Mare Mucenita Perpetua!
Odrasla din neamul eel preaslavit Si cu ravna te-ai jertfit
SFANTUL NARCIS, PATRIARHUL IERUSALIMULUI,
Si stea luminoasa din asfintit, Perpetuii, pentru Domnul,
IN PRIBEGIE
Minunat ai stralucit Cununii cereasca luiind 6
Dintre norii pagilne~ti Si pe tirani ru~inilnd. Pe drumul ce duce Ia Gaza Ajuns In Egipet se-abate
Purcede batranul Ierarh · Din locuri cu muntii pustii,
CONDACUL GLASUL 3 Narcis, purti'ltorul de semne, Ciici multi 11 cunosc dintre pustnici
AI Sfintei ceti'lti Patriarh. Avandu-~i pe-aici sihastrii.
Din poporul pagilnesc Neamul tau !~i face nwne cu vitejia 2 7
Ai odraslit, Mucenita Tu -1u schimb teprosliive~ti cumucenicia Pe spatele lui garbovite 0 ia tot spre soare apune,
$i la neamul crqtinesc $i cu !ngerii la ceruri 0 suta de ani doar au nins Prin sate ~i cilmpuri trecand;
Te faci mireasmii de taina Te vesele~ti, Perpetua. Si multe niipa~ti ~i ispite Mai rar daca-1 vezi ciiteodati'l
Avut-a batranul de-nvins! La casa de oaspeti tragilnd.
3 8
MEGALINARIA
El merge acum spre Egipet, Ii place mai mult ca sa doarma
(marimuri)
Lasiindu-~i poporul iubit, Afarii, sub cerul deschis,
Pe Sfilnta Perpetua s-o cinstim Si vrea ca de-acum sa traiasca Caci fricii de hoti sau de fiare
Si cilntiiri de laudii credincio~ii sa-i !mpletim Departe ... , de toti ti'linuit! Nu are batrilnul Narcis.
Fiind ea din rilndul celor lntili nascuti 4 9
A biruit pornirile celor nevazuti. Ie~ind din Sfanta Cetate, Prin ciite ora~e ~i sate
La vreme de noapte tilrziu, Nu trece cinstitul batriln
- Schimbat In haine striiine - Si vede cum sfiinta Credinta
ICOS «IN CINSTEA MUCENITEI» Aleargi'l ca cerbu-n pustiu! Se-ntinde Ia neamul pagan!
5 10
Minunilndu-ne de biirbatia ta cea negraita, Dorind ca sa fie mai tainic Dar iati'l-l acum ca ajunge
Strigiim tie cu inima smerita: El schimbii programul acum, • La falnicul port Carhidon,
I
Bucura-te, floarea cea minunata a Carhidonului. Caci ziua ascuns stii Ia umbra, Ducand o cinstita podoaba
I Bucurii-te, sfilnt mi'lrgaritar din apele Sionului. Jar noaptea purcede Ia drum. Vestitei familii Anon .
.1.
~·
'II',!-i
IS4 ISS
111
· •• ·.1.
 rI! :.1'1

3 10 17 19
Este ziua lui cinstita Giirbova, cu traista-n spate, Qadi astazi sunt !a cinste, Respectati sarica asta,
Si de asta - negrqit - Ea pii~e~te cam agale, Asta-i datoritii ei, Care vine de !a oi,
Cele mai alese fete Siirguindu-se sii calce De !a diinsa am eu viata Datorita ei sunt astiizi
Din Moldova au venit, Tot pe-a!aturea de toale! Si smeritul obicei. Ca Pastor ales de voi.
18 20
4 11 Ea rn-a legiinat pe brate Astiizi eu Impart cu diinsa
Inchinand mesenii veseli Ajungiind liingii Vliidica, Si ]a piept rn-a a!aptat, Cinstea mea cuviincios,
La pahare de vin vechi, Diinsul s-a sculat grabit Ea mi-a dat intai povata, Si vii rog, gustati cu totii
Un diacon li ~opte~te Si primind-o i-a dat locul Crezul ea rn-a 1nviitat. Din smeritul ei «prinos»"
Lui Vladica !a urechi: Cel din dreapta mai cinstit. , 21
5 12 Deci, vorbind a~a V!adica,
Face semn !a omul siiu
«Sa rna iertati, Preasfintite, - «Iacii, Mama, (zice. dan sa) Ca sii dea !a fiecare
0 batrana de !a tara Am ~tiut cii ai ,patron" «Ca~caval de !a Rariiu».
Ar dori ca sa te vada Si-am venit pe jos de-acasii
Si de mult a~teapt-afara» Aceste versuri le-arn alciituit Intr-a vreme, fiind mi~cat adiinc din
Sii-ti aduc un mic «plocon».
citirea vietii lui smerite ~i pline de sfintenie. Din viata aces~ui mare. Ierarh
6 13 a! Moldovei, se vede cum cinste~te Dumnezeu pe ce1 smentl, care
IIi
Intru inima lui mare Uite colo briinzi~oarii cinstesc pe piirintii lor. . .
I'
!' Si cu nobila simtire, De !a noi, de !a obcinii, Mitropolitul Jacob Stamate a fast fiu de c10ban de I~ mun~e ~~ nu
Se treze~te dintr-o data, Si prea multa sanatate se sfia de mama lui ciind venea !a palatul m1tropohtan dm Ia~J.
0 duioasii presimtire! Cei de-acasii lti inchinii!»
7 14 PE CALEA VESNICIEI
Si privind pe geam, !a poarta, Toti se uitii cu mirare 1 4
Ca sa se lncredinteze, La' Inaltul Preasfintit, Glasul meu 1ncet se pierde, Astazi bietele picioare
A zambit cu duio~ie, Parcii vriind ca sa-l 1ntrebe - Ochii tare se uimesc, Nu se mai «clatesc»,
fncepand sa Iacril11eze. Despre babii ce-a piitit! Si privesc pe nesimtite Ciici de-acuma au sii meargii
8 15 Lucruri nouii negriiite. Pe o cale mult mai larga.
2 5
Toti se uita cu mirare, · Pricepiind a lor mirare,
Pe ai mei, cei de aproape, lara miiinile !a rele
Nelntelegiind de fel, El cu chipul ziimbitor
Nu-i mai viid acum, Nu se mai intind!
Cand el spune !a Diacon, Si cu buze tremuriinde
Iarii vorba lor duioasii Incle~tarea lor o curma
S-o aducii ditre el. A rostit catre sobor: Numai triimbita din urmii.
Nu-mi mai este 1nteleasa.
9 16 3 6
Fiirii multii ziibovire, ,Preacinstitilor mei oaspeti! Un strain 1mi dii paharul, Ochii mei de-acum a pofta
S-a ivit o batriinica, Nu vii mai mirati a~a! Mortii ca sii-1 beau, Nu mai pot privi!
In costumul de !a munte; Iatii, biitriinica asta, Si g~stiind din el, cu greatii, Caci ln fata lor se-arata
I
I Cu opinci ~i cu saricii. Este insii~i mama mea! Ma trezesc 1n alta viatii. Alta lume: neumblatii!
I I,
158 159
I[, I

,;ll
 I''
I '
7 14
Gura mea ~i-a stins vorbirea
Celor pamiinte~ti,
Piina ciind va fi chemata
La ob~teasca Judecata!
8 15
N asul meu odinioara,
Ginga~ Ia miros,
Astazi tara sfiiciune,
Gusta numai putrejune!
9 16
Din giitlejul meu
Cel !acorn ~i nesatios,
A pierit in ve~nicie
Pofh cea cu Iacomie.
10
Jar urechea alintata
Intru graiuri dulci,
Auzire de-acum n-are,
Deciit ve~nica chemare.
11
In mormiint, Ia Jntuneric
Fratii rna inchid!
Nelasiindu-mi ca sa vina
Nici o raza de lumina!
12
Trupul meu, acum, ca ceara
I 8
I, Curge, putrezind!
Numai inima din mine,
Patruzeci de zile tine!
r 13
Duhul meu in vremea asta
Umbla pe pamiint,
Pretutindenea da roatli
Unde a trait odata!
160
F"'
I
Orice pas tacut in via(a
Este aratat,
Incepiind de la nascare
Piin-la ultima suflare.
~iprivind ca in oglinda
Cele din !recut,
Se caie~te cu durere
La a faptelor vedere!
Cum ar vrea sa mai traiasca
Iara~i pe pamiint!
Ca sa verse pentru ele
Riiu de lacrimi sa le spele.
17
Dar a face pocainta
N u mai este ciind,
Ca s-a pus acuma, iata,
Scaunul de judecata!
18
Implinindu-se trei zile,
Vine Ia mormiint,
~i vaziind trupeasca slava!
Pleaca tara de zabava!
19
Este vremea riinduita
Pentru caliitori,
Ca sa mearga fiecare
La ob~teasca Jnchinare.
20
insotit de Sfiintul Inger,
Duhul meu acum,
Cu fiorii reci de teama,
Se apropie de varna.
21
Petreciindu-ma cu taina,
Fratii vor ciinta
Cu duioasa versuire:
«Ve~nica lui po)llenire! »
SPRE ASFINTITUL
, VIETH
, MELE
5
0, pe~tera blagosloviHi, Jar voi, care-ati plecat de-acasa,
Mai stai de-acum nelocuita, De-acuma, iata, nu va pasa
Sa vina alt sihastru, vrednic, De «megie~ul din pustie»,
Caci eu, fiind neputincios, Veni!i, bursucilor in fata
imi caul Joe, putin mai jos! Caci trupul meu de-acum inghea¢!
2 6
Tu, soare arzator de vara, De-acum, piiriiule zburdalnic,
De care eu odini oara Ciind mergi Ia vale mai navalnic
Ma ascundeam mereu Ia umbra, Sa treci pe liinga «Schitul nostru»,
De-acuma tara stinghereala Duciindu-i ni~te pietricele
Din preajma ]ocuintei mele!
Patnlnzi in locuinta goaia!
7
3
Sa mergi pe-aicea mai agale
Ciind vine iarna friguroasa
~i norii pliing cu ploaie deasa, Ca, iata, te a~teapta-n cale
Sa-mi ciinti, piiriiule, de Jale, 0 stiinca veche cu «scrisoare»
Ca eu, pe malul tau de-acum De Ia romiinul Teofan,
Nu cred ca voi mai face drum! S-o duci cu vremea Ia Jordan!
4
In zilele de primavara, Acolo, slova romiineasca
Venind Ia cuibul vostru iara, Mai este cine s-o citeasca,
Voi, dragala~e pasarele, ~i poate va aduce-aminte
Ciind lauda!i pe Dumnezeu, Ca s-au aflat Ia «Sihastrie»
Ciintati, sa vii aud ~i eu! ~i frati din scumpa Romiinie!
,Schitul nostru" este schitul romc'inesc de Ia Iordan.
161
 LA SFAR~ITUL MEU 3
Cel cu mintea ascutita
6 Capul meu eel rasfiitat
lata, fratilor, mormfmtul, T?tdeauna sarguin(a Azi e hilrca scofalcita
Cum inghite trupul meu, ~~ cerescul meu avant Pentru toti de speriat.
lata, cum vedeti, pamantul Se loveau de neputinta 4
Cere partea lui mereu! Acestuia din pamant.
lata, unde-au fost sarmanii,
2 7 10
Ochii mei iscoditori,
Unde-i slava mea acuma? Sa-l inchideti astazi bine, Azi in locul lor guzganii Astazi biata omenire
Unde-i chipul lui «loan»? Cum eram ~i eu inchis, S-au racut locuitori! Dezmierdari ~i-a fiiurit,
Au pierit, cum piere spuma ~i rna pomeniti pe mine Ca sa nu-~i aduca aminte
Ca sa merg pe «drum deschis»! 5 Niciodata de s±ar~it.
De pe valuri in noian!
3 8 Unde-a fost odinioara II
Drumul meu ii pe vecie, Limba mea cuvantareata, Nascocirile modeme
Trupul meu nu este vrednic
Nicidecum a fi cinstit, Fiira-ntoarcere Ia voi, Azi jivini otravitoare Fac pe omul trecator
Ca mi-a fost liica~ netrebnic Toti, in schimb, urma-veti mie Fara frica se rasfata! Sa-~i inchipuie ca este
~i tovara~ razvratit! Pan-la ziua cea de-apoi! 6 Ve~nic ~i nemuritor
4 9 Jar urechea mea ~i nasul 12

Duhul meu in strilmtorare, Din pamant suntem noi doara Care ieri se desfiitau, Radioul canta, lumea joaca,
Pe pamant a petrecut Cum ne spune Ia «Scripturi» Azi nici sunete placute, Tunul bubuie mereu,
~i de Joe n-avea crezare ~i-n pamant ne-ntoarcem iara Nici mirosuri nu mai au. ~i putini mai pot pricepe
La tovara~ul de Jut. Ca din el suntem fiipturi! 7 Tainele lui Dumnezeu.
13
5 10 La picioare ~i Ia mana
Sarutarea cea din urmii Sunt acum catu~e noi Fratilor, sa nu va-n~ele
Rugaciunea mea ~i postul, Bunatatile de~arte,
El cu greu le suferea Dati-o celui de un neam, ~i raman intepenite
Ca suntem cu totii urma Fi!i cu paza despre ele,
~i de multe ori Ia rostul Pan-la ziua cea de-apoi. Cugetand mereu Ia moarte!
Mantuirii ma-ncurca, A stramo~ului «Adam»! 8 14
Sarguiti-va pe calea Viata este ca ~i roua,
Scrisa Ia Schitul Sf Ana, Hozeva In momente de grele 1ncercari - fiind bolnav.
I',
Noului Ierusalim Ca un vis in~elator,
~i atuncea iar cu totii Repede se ia perdeaua
OGLINDA NOASTRA CEA DE OB~TE La un Joe avem sa fim. Catre veacul viitor.
/1' 9 15
2
Ca ~i voi am fost odata, Despre multe ale vietii Nu uitati Ia rugaciune
Mai opriti-va din cale, Pe cei du~i de liinga voi,
Fratilor intru Hristos, Domic pentru bunul trai, Nu cunoa~tem ce va fi,
Jar acum in groapa ... iata Dar necrutatoarea moarte Ca ~i voi maine, poimaine,
~i uitati-va cu jale
La mormantul meu de jos. Sunt pamant ~i putregai. ~tim precis ca va veni. Yeti veni aici, Ia noi!

162 163
 ,f"
I

5 12
SLOVE PE MORMANT
La «colimvitra-!i» minunatii Aproape de Iordan, pustia
I 6 In tainii a adapostit
Voiam sa vie(uiesc mereu,
Iubite frii(ioare, opre~te-te
din cale Grabe~te-te, piirinte, Pe sfiinta Pustnicii Maria
Acolo unde - altadata -
Ciind e~ti pe aici treciind Gate~te-te de drum; Si pe Zosima eel Sfin(it.
' Se botezase Dumnezeu.
Si cauta cu jale De suflet ia aminte
6 13
La bietul meu mormiint. Ca vii Ia rand a cum!
2 7 !n murmur, tainic, apa canta, !n Baptisterul eel de piatrii
Eu nu mai am acuma Iar tu, Iordane Sfinte, Iar trestiile tremurand Se boteza - peste Iordan -
Nici voce, nici cuviint, Cand ie~i din drumul tau, SHivesc Treimea cea Preasfiinta Mul(imea cea idolatra
Dar tu cite~te numa Sa dai pe Ia morminte, Ce Se-aratase oareciind. A craiului de Ia Iran.
Ce-am scris eu oareciind. Scaldiindu-mi trupul meu! 7 14
3 8 Aici ~i Sfiintul Canon spune,
!n valea ceea cu izvorul,
Cite~te, liicrimeazii Si ciind te-ntorci Ia vale Fiind de giinduri biintuit,
La poalele unui tap~an,
Si roagii-te in giind, A~terne pe mormiint Boteziitorul - prin minune -
Cii mult se u~ureazii Nisipul tau eel moale Ades vorbea Miintu,itorul
Cu Sfiintul Prooroc loan. !ndata 1-a tamiiduit.
Tariina pe mormant. Sa-mi fie ca ve~miint.
4 8 15
A 9
Aceastii rugaminte In locul tamiiierii Ce taine mari erau graite Mai sus, 1n stiinca cea de sare
Sii n-o dispre(uie~ti, Deasupra va sluji De Dumnezeu cu Prooroc, (Precum scripturile vestesc)
Ci adu-ti des aminte Mirosul primaverii In umbra pe~terii smerite, «Septimea Sfintelor Fecioare»
De mine cat triiie~ti! Ciind iarba va-nflori! Sub valul Soarelui de foe! Aveau li\ca~ul pustnicesc.
5 10 16
9
Adancii-i taina mor(ii! De vii ciindva niivalnic, Iar mai Ia vale, ciitre mare,
Ah, cate am de spus! Sa nu-mi dariimi mormiintul Pe-aici treciind cu obosealii
Un Avvii Sfiint, ciitre Sinai, Se aflii «Schitul Romiinesc»,
Te viid in fata por(ii ... Ci treci cu murmur jalnic
Dar sunt oprit de sus! A fost cuprins de fierbin(eala Ca o cetate de salvare
Udand Jncet pamiintul! Si ca un rai duhovnicesc,
Si cineva-i ~optea lui: «Stai!>>
FLORI DE LA IORDAN 10 17
I 3 Era loan Botezatorul, E ostrovul intiimpinarii
De ciite ori, Iordane Sfinte S-aud ln «lunca cea batriinii» Zicandu-i: «Stai a:ici, mai bine! Romiinilor instrainati
Pe malul tau am colindat ' Cum suna viintul din pustie Aici venea Miintuitorul, De plaiul stri\mo~es~ a! Tarii

I
I'
Mii cuprindea un dor fierbinte
Sa stau acolo nemi~cat.
2
Sa nu mai am de lume ~tire,
La malul apei vie(uind,
S-ascult a undei gliisuire
Si pasarile ciripind.
Si firea toata cum lngiina:
«Treime Sfiinta, Slava Tie!».
4
Voiam sa am mereu in fata
Izvoarele de Ia Harara '
Vorbind adeseori cu mine!»
11
Viiziind cii pe~tera - cu slava -
Pe sfiintul «Rug» il intrecea,
A stat, puniind temeiul Avva
Si de furtuna zbuciuma(i.
18
Iordane, riiu cu apii sfiinta,
Noian de binecuviintari,
Spre tine dorul rna avanti\
Si locul pustnicesc - de viata -
A Sfin(ilor din Vitavara. ' Vestitei L,avre «Sapsafa». Din razletitele-mi dirari!

164 165
 'II

19
Tu e~ti ca pod cinstit Treimei
Si drum batut de mulfi Profe(i,
Adapostirea Sihiistrimei · Plinind cea din urma dorinta,
Si maica «fiilor razleti»!
0 CRUCE LA JORDAN
5 Si-n vreme de ploaie, spre vara
Ca semn aducerii-aminte
Cinstit Liica~, ramiii cu bine,
De vremea ci'md am poposit
Ca eu, nevrednicul, rna due
Pe malul tau, Iordane sfinte, Sa stau prin casele straine,
Eu, eel bolnav ~i obosit, Deciit sa am aici bucluc.
2 6
La ora despar(irii mele Ajuta-ma, cinstita Cruce
Pe malul tau am lmpliintat Iar tu, Iordane fii cheza~
Ca sfiint cheza~ de zile grele
Ca, ori ~i unde rna voi duce,
0 Cruce mare ~i-am plecat!
Sa sprij in esc aces! Laca~!
3 7
Acolo am ascuns sub glie Si-acuma, Sfinte Prooroace,
Un vraf de planuri cu dorinti, Ca plec, sa nu rna osiinde~ti,
De suparari ~i bucurie Tu m-ai chemat sa vin lncoace
Cu nabu~ite nazuinti! Si tu ma-ndrepti unde voie~ti.
4 8
Ramiii cu farmecul, Iordane . Caci tu botezi Ia Vitavara,
Si-1 da Ia altii cu bel~ug, Dar mai tiirziu (precum citim)
La cei ce sunt tara prihane Cararea neteze~ti spre Tara,
I Si n-au ca mine vicle~ug! Aproape de Ierusalim!
3 7
Cu sufletul plin de cainta, Va fi deci cu mila Ia moarte
Va rog - pentru Domnul- acuma, Sa nu rna apese prea greu
si nici sa 1ntiirzie foarte
La Schit sa m-acopere huma! Topirea laca~ului meu.
4 8
Acolo-i tariina u~oara Deci, fratilor mei 1ntru Domnul,
Adusa de Sfilntul Jordan Iertare! eli mult v-am gre~it
Si rog sa nu-mi tulbure somnul
Se schimba o data pe an. Acei care mult m-au iubit!
5 9
Deasupra se-mbraca cu iarba, Nu pliingeti atuncea Ia groapa
Iar trupul meu eel de.,lut Pe eel ce mi-a fost ca mormiint
Topise-va mull mai degraba Si sufletul meu ca pe roaba
Acolo-n pamiint cunoscut. L-a tras mereu spre pamant.
10
6
Smulgiindu-se sufletul silnic
Ma ~tie tarana uscata,
Din grelele lui legaturi,
Ca poate de sute de ori
Fusese de lacrimi udata Lasa-va pe trupul nasiilnic
Precum ~i de multe sudori. Precum s-a vestit Ia ,Scripturi".
11
Atuncea va fi miingiiiere
Celui ce era asuprit
Si nu va mai simti durere
Sarmanul meu suflet smerit!
SINGURA MANGAIERE ROMANEASCA
3
Ma uit adeseori In zare, Giindirea mea acolo zboara,
Din munte sus, de Ia spital, Ca Ia un tainic ostrov sfiint,

f DORINTA DIN URMA

Aproape de moarte venind
Nu cer de Ia voi miingiiiere,
Nevrednic cu totul fiind,
Strain vreau sa fiu Ia durere!
2
Un lucru doar am de dorit:
Atuncea ciind vine sfiir~itul,
Iertati-ma de v-am gre~it,
Sa mor eu In pace, smeritul! ·
Si vad lucind un colt de mare
Si ni~te arbori mai Ia deal:
2
La vale unde albastre~te,
Se scurge apa din Jordan,
·Iar unde lunca se zare~te
E Schitul Sfiintului loan.
Ca mult doream odinioara
Sa-mi fie locul de mormant.
4
Dar toate-s moarte pentru mine
Si arborii acum uscati,
Caci nu mai are astazi cine
Sa faca pace 1ntre fra!i!

166 167
 5 12 19 20
0, !eagan sfiint de miingiiiere Aici bolnavi, tara mijloace, Comoara sfiinta neinteleasa Tu e§ti Fecioara cea mezina
AI sufletului meu pribeag! (Aiurea neaviind ragaz), Si raiule duhovnices~ A Maicii noastre suflete~ti,
Privind, mai uit a mea durere, Se pogorau cu drag incoace, Tu tii ascunse multe taine ... §i azi cu diinsa dimpreuna
Ca tare ne erai tu drag! Uitiind saracii de necaz! De-a sufletului Romiinesc. Iti este dat sa patime~ti.
6 13 21
N oi toate le-arn tacut modeste Iar ciiti aveau, din intiimplare, Cununa ta de altadata
Ca n-am avut nici un mijloc, Vreo du~manie intre ei: Acum in spini s-a pretacut,
Dar eel putin a~a cum este La gura sobei ori !a soare Iar fiii cei din alta ceata
S-a pus un par aici pe loc. Se impacau tara sa vrei! Nilframa mortii ti-au tesut! *
7 14 * in anul 1948, dind ne-am pogorit Ia Iordan ca sa vietuim Ia Schit pentru
Un cuib smerit abia se face Si pot sa zic ca toti de-a randul ca locul era mai potrivit, un Beduin, om biitran care avea mai mult de 80 de ani
Cu multe piedici ~i sudori Cu suflet de roman curat ~i se ocupa cu cre~terea vitelor prin pustiul Iordanului, ne-a povestit ca tine
Din jertfa maicilor sarace Ne miingiiiam aici cu giindul minte de cclnd era mic biiietan, tot pe acest Joe a apucat diinsul di traiau vreo
Si-a fratilor siirguitori. ~ase calugari romfrni pustnice§te, prin colibi. Ca §i piidurea din lunca Iordanului
Ca ne aflam !a noi in sat.
era a§a de deasa indit era cu neputinta sa mergi, sa ajungi, sa vezi apa dedit
8 15 numai pe unde mergeau ciimilele sa bea apa din lordan.
Ascuns in mijlocul pustiei, Caci lunca verde, cu Iordanul, Aja a fost padurea piina Ia anul 1948, dind au venit arabii refugiali de Ia
Pe malul sfiintului Iordan, pe toti ne-mbrati~a cu drag, evrei §i au distrus-o de tot, fiic§.nd gnidini pentru zarzavaturi, pe care, c§.nd
Acest Liica~ a! Romiiniei Indepartiindu-ne aleanul inunda Iordanul le distrugea ~i ramaneau cu munca In zadar.
Ne-a fost !a toti ca un liman. Acum se vede ca Sfantul loan vrea sa se faca iara~i padure pentru pustnici,
Din sufletul nostru pribeag.
ca iariiji sa rasune valea de glasul monahilor cantand: ln Jordan botezandu-Te
9 16 Tu, Doamne, lnchinarea Treimei s-(;1. arataL. Aceste stihuri le-a scris cilnd era
Iar noi, straini in dezbinare, Pe prispa cea de lut, in soare, bolnav in Spitalul German din Muntele Eleon, ji de acolo privea lunca lordanului
- Ca oile tara cioban - La baie ori !a pescuit, 11 Schitul Romiinesc cu multa durere, jtiind ca 1-a parasit pentru totdeauna.
Mai dobiindeam o alinare Aveam nadejdea inca tare
La Schitul Sfiintului Imin. Ca tara noastra n-a murit. IZBANDA UNELTIRILOR- DEMISIA
10 17 3
Acei saraci au fost mai damici, f\.zi unde-i rostul rugaciunii Eu n-am dorit dregatorie, Dar vremurile furtunoase
Ca cei bogati dau !a straini, In limba ta, laca~ cinstit? . La bogatie n-am riivnit, Si dezbinarea dintre noi
Iar cei mireni au fost mai hamici Ca ... iata boldul uriiciunii Dar dorul vietii de pustie M-au dus pe cai anevoioase
Decal ai no~tri de un cin. Pe fiii tai i-a razletit! L-aveam aprins necontenit. Cu carul singur, tara hoi.
II 18 2 4
In lim ba noastra romiineasca In salcii ~i-au ascuns organul De-aceea, ciind a fost chemarea Atunci, vaziind incurcatura,
Puteam aici a ne ruga Feciorii tai instrainati Sa facem Ia Iordan un Schit Am pus Ia jug ce s-a gasit,
Si-o firimitura saraceasca Si pliing robia cea aiuara Aveam atunci incredintarea Dar carul s-a lovit de ura
Frate~te o puteam miinca. A ,Maicii lor de !a Carpati!". Ca dorul sfiint s-a imp,linit. Si pizma ,celor din sing! it".

168 169
 5 11
Eu ~tiu cii multi doresc acuma, SCRISOARE DESCHISA PENTRU CTITORII MEl APRIGI
Din asta, s-a stiirnit furtunii
Ziciind In giindullor mocnit: fntre romiinii patrioti 8
- ,Da, bine ca se duce ciuma Si vestea peste tot riisuna Iertati-ma ca-mi spun cuviintul, Precum din tara altadata
Sii vina altul procopsit!" Cii vin Ia Schit ,Fanariofi''. Iubidior mei fra(i ~i surori, Aicea multi im daruit,
6 La ~ei care odinioarii Asemenea 'au dat ~i-acuma
12
Si iata vremea potrivita Au fost Ia Schit ajutatori: Romiinii no~tri ce-au voit.
Gherasim cere judecata 2
La fra(ii no~tri le-a venit 9
Iar partizanii lui de sus
Caci saniitatea mea dogita Cunoa~te(i bine vremea ce~a Aliiturea de Marcu Beza,
li dau batriinului zagneala
Imi da rava~ de drum grabit. Ca noi s-avem motiv de dus.
Ciind pogoriisem eu Ia Sch1t, E scris Ia ctitori ~i Miron,
Cum toti erau Ia deznadejde Cu Protosinghelul Gherasim,
7 13 Si nime~i nu rn-a sprijinit. Cu Negoi(ii ~i cu Dron.
Am dat de veste Ia to(i fratii Intiii, ciind el blagoslovitul 3 10
Sa vina gospodari Ia Schit, N -avea benzina de Ia frati
Sfin(ia voastra lntreba(i-i: Apoi mai ~titi ca eu devale Apoi sunt fra(ii Samuila,
Atuncea aparam noi Schitul Mizerii mari am lndurat; Cu maicile din Ierihon,
A fost vreunul nepoftit? De ciite ori eram lupta(i. Nici tu Bisericii ca lumea Cu Hristodula, Eufimia
8 14 Si nici chilia pentru stat. Si altele din Eleon.
Gherasim nu e pus Ia numar Acum, ciind vad ca to(i de-a riindul 4 11
Ca are duhul razvratit, Se tin cu diinsul de curmei, Gradina vrai~te, uscatii, Mai sunt apoi Parinti de-ai no~tri
Nici cei ce stau cu el Ia umar Am socotit a~a cu giindul Necuratita, fiira gard, Ca Nicon ~i Veniamin,
Si care mult 1-au dascalit. Ca vor pleca ~i fra(ii mei. Jar (evile de apii sparte Apoi mireni din neamul no~tru
9 15 Si cu motorul reformat. Precum ~i cei de neam stram.
Dar iata, toti arata dosul De astii data, vad prea bine 5 12
Si tare sunt nedumerit Ca Dumnezeu a slobozit 'Mai ~titi apoi ca, ,Papa" nostru Cu totii sunt parta~i Ia vale
Vaziind ca lnsu~i proestosul Sa patimeascii ei ru~ine Avea Biserica siila~ Si daca toti s-ar rascula
Nu mai coboara pe Ia Schit. Caci raul singuri !-au urzit. Si nu se da urnit de-acolo Si-ar cere sa le dau parale,
10 16
Sa nu ramiina paguba~. Atuncea, vai de rasa mea!
Afliindu-ma ln neputinta 6 13
Nevrednici de a~a podoabii
De-a mai ramiine In servici Fra(imea azi s-a aratat, Stiti bine ca vecinii no~tri Un veac lntreg sa fac robie
Eu am adus Ia cuno~tin(a Slujind zavistei ca roabii, Er~u atuncea loti du~mani, Nu voi putea sa le platesc,
. ! Patriarhiei de aici. Culeaga, deci, ce-au semiinat! Caci cuviosul Protosinghel Halal de-a~a egumenie
Ii necajea de-atii(ia ani. La Schitul nostru Romiinesc!
17
7 14
Adevarat, am fost piindarul
. Acestui mic stup de albini, Luptiindu-ma din rasputeri Ciitiva din ctitorii mai aprigi
Dar nu mai sunt ~i azi bondarul Un singur scop am urmant: Ce~ gologanii lnap<?i .
Sa facem loti romiinii jertfii Caci ei socot ca S1hastna
Le-mpra~tie pe Ia vecini.
Pentru urzir~a unui Schit. A fost o vaca pentru noi.
170
171
 ; ~~~
15
Si mai socot ca vaca asta
Ne-a alaptat de-atiitea ori
Si vreau acum sa ceara branza
Din cei vreo ~ase ani~ori!
16
Dar, fratilor, sa ~titi ca Schitul
Ne tine multe cheltuieli
Si noi am suferit acolo
Nenumarate osteneli.
17
Iar de venituri, nici poveste,
Ca nu sunt zilele normale
Sa curga de Ia Domnul Beza
Si astazi, ca atunci, parale!
18
Iar daca las 1n urma casa
Si lucruri de gospodarie,
Giinditi-va, nu am dreptate
Sa iau ceva ca o simbrie?
19
Acuma spuneti daca poate
Sa-mi deie Schitul partea mea,
S-atuncea pot ~i eu raspunde
Ce poate ctitorul sa ia.
20
Acuma eu 1i rog pe ctitori
Sa vina ei ca gospodari,
Ca striga azi cu glas de ritori,
Aviind pretentiile mari!
27
Cu con~tiinta 1mpacata
Demisia acum mi-o dau;
De astazi, pentru toata lumea,
Egumenie nu mai vreau!
172
1:
·,Ji
i/"1 I
21
Sa foloseasca ei griidina
Si casa cu ce are ea,
Le las ~i ,Cartea cu raina"
Si barca, ba ~i rasa mea!
22
Dar nici a~a nu vreau sa vie
Si multi voteaza azi Ia tron
Pe popa eel din vechea custodie
Sa-i dea de hac el lui ,Ion"!
23
Eu vad ca se grabesc milo~ii
Si cei care puneau fitil
Sa aibii om cu semne ro~ii
De Ia Stambul, cu noul stil.
24
Cand stau Ia vale fra(ii no~tri
Nu zabovesc pe Ia Jordan,
Zicand mereu ca nu se-mpaca
Cu staretia lui loan.
25
Acuma, ciind 1i chem sa vie
Si las gospodaria lor,
Ei zic ca vreau tovara~ie,
Dar eu sa fiu raspunzator.
26
Ciind sunt egumen, nu le place,
Ciind vreau sa plec, le vine greu,
Dar cine poate sa-i 1mpace,
Sa ne fereasca Dumnezeu!
.r
INFRANGEREA DUHULUI MEU
3
Parintii nu mai sunt 1n via(a, De-o parte sunt dorinti de~arte
Prietenii m-au parasit, Cu tabara de nazuin(i,
!n lunca nu .mai vad verdea(a, !ar frica mor(ii-n altii parte
Iar eu acum sunt obosit. E numai arme piina-n din(i.
2 4
Iordanul pare mai departe, 0 lupta mare se pome~te
Zaduhul zilei mult mai greu Si multe giinduri se rapun,
Si simt incetul cum se-mparte !ar frica mortii biruie~te
Taria sufletulm meu! Si ,inamicii" se supun ...
RAMAS BUN DE LA IORDAN
I 6
I
I
Sa-ti vezi, Iordane, de pustie, Mirosul eel de iarbii verde,
Voi: fratilor, vedeli de Schit, Apoi aroma de Ia flori
Ca eu rna due din ,batalie", Nu vor sa-mi farmece simtirea
Fiind Ia suflet greu ranit! De-acum 1n anii viitori.
2 7
De-acuma nu voi bea, Iordane, Ciintarea Sfilnta Romiineasca
Din apa ta plina de dar Si grai al Sfintei rugaciuni .
Si nici cu pa~ii mei nevrednici Pe limba noastra - pentru mme -
De-aeuma n-o sa mai rasuni.
Nu voi calca a! tau hotar!
3 8
Iar ochii mei nu vad de-acuma Privirea mea cea visiitoare
Cum zburda apele 1n vad De-acuma n-o mai a(intesc
Si noaptea cum ziimbe~te luna Pe fata Sfintelor Icoane
De dupa muntii Galaad! De Ia' Altarul Romiinesc!
4 9
N-aud de-acuma sunet dulce Laea~ cinstit, ramai cu bine
Ca eu, nevrednicul, rna due
AI frunzelor de Ia curmali,
Nici seara chiote 1n coruri Sa stau prin casele straine,
Deciit sa am aici bucluc!
Ai megie~ilor ~acali.
5 10
Iar primavara niciodata Ramai cu farmecul, Iordane,
De-acum nu pot s-aud 1n zori Si-1 da Ia altii din bel~ug . _
Cum ciinta mii de pasarele Sa-ti ciinte versul eel de tama
Conduse de privighetori. Sih~~trii tara vicle~ug!
173
 11 13 15
Piize~te, Sfinte Prooroace Sa fie sfiintii amintire Sub diinsa stau lnmormiintate
Pe fratii care mai raman Celor care m-au lnsotit Dureri striivechi ~i bucurii
Sa-ti fie turmii cuvioasii Pe celea riistignirii rnele Cu nazuinti nelmplinite
Cu nume vrednic de ,Roman"! Si care mult s-au ostenit. A unei biete stiiretii!
14 16
CU GANDUL LA JORDAN Jar celor care pentru Dornnul Liisiindu-le sa odihneascii
Cu dragoste ne-au ajutat Mil odihnesc ~i eu putin,
7 Apoi chemand acasii gandul,
Sa fie semn de multurnire
Ciind mintea mea se striimtoreazii In preajma schitului, piidurea Ca dintr-un vis In sine-rni vin.
Din sufletul celui plecat!
De dorul codrilor de brad, Acuma riiu s-a pustiit
Ma pomenesc atunci cu gandul Si nu auzi ca altadatii SEMNE DE JALE LA JORDAN DEVALE
Mai jos de muntii Galaad. AI piisarilor ciripit.
2 8 6
Acolo viid curgiind In vale Atunci, gandirea am1\gitii Te-ai suparat acum, Iordane, Arata-le din nou Ia oameni
Iordanul tainic murmuriind, Se-ndreaptii ciitre rasarit, Si nu mai zburzi voios lh cale; Pe «Mielul eel Dumnezeiesc»,
Jar salciile de pe maluri Pe calea care altiidati'i Te dai mereu Ia adfmcirne, Caci multa lume nu-L cunoa~te.
Le vi'id plecate ascultiind. Mergeam cu drag Ia pescuit. Ascuns In malurile tale! Jar unii II dispretuiesc!
2 7
,,,, 3 9
ii' Ce taine mari le poveste~te Dar azi ci'irarea cea biitutii Viizandu-ti valea jefuiti'i Acum e apa rnai sarata
r
Batriinul eel cu grabnic mers, Acoperitu-s-a de spini De liicornia omeneascii, Si lini~tea s-a tulburat,
De stau a~a ~i plang cu mana Si nu mai poti cunoa~te glasul Ti-ai miqorat bel~ugul apei Jar in laca~ul tau din vale
,Irodiada" s-a mutat!
I Ca fermecate de un vers.
4
Ce vine azi de Ia vecini!
10
Si frumusetea cea fireascii.
3 8
Mi'i plec ~i eu atunci cu giindul A~ vrea sa tree de ceea parte, S-a speriat acum pustia In locul imnurilor sfinte
Spre apa Sfiintului Jordan Sa uit a! inimii amar, De zgornotoasele motoare Si-al predicii de pocainti'i,
i Acum auzi ciintari Ia radio
I
Si ciind l-aud lmi trece dorul Dar nu mai este astazi luntre Si nu mai sunt, ca altiidati'i,
Jar mintea scapi'i de alean. Si nici ciilugiirul «pescar»! Nici piisi'iri vesele, nici fiare. A celor tara de credintii.
5 11 4 9
I De multe ori pe nea~teptate Pe malul apei doar o Cruce Acuma nu mai vezi siha~trii Din cele patru piirti a lumii
i pe giindul meu nelini~tit A mai ramas ca sfiint odor; In valea ta cea minunatii, Rasunii vestea de razboi
I'
].l ,, II aflu cautiind verdeata. Acolo rna opresc adesea Caci astiizi, zilnic, se pogoara Si toti vedern securea mortii
;.j' 1':
'
In chiparo~ii de Ia Schit. Si pliing, sii-mi treacii al meu dor! 0 lurne nouii, rastatata. Apropiindu-se de noi!
6 12 5 10
1:
i Dar zborul lui este zadarnic, Ea este Crucea stiiretiei Botezatorule Ioane, Ci'itre ,Irozii" cei de astiizi
,[
'i' Ciici astiizi nu mai sunt aici Pe care, neputiind s-~ port, De vei veni Ia vale iara, Mai striga, Sfinte Prooroace,
''II Deciit doar trunchiuri tara frunze Am lngropat-o langa apii Nu vei cunoa~te, nici pustia, Sa nu mai detaimeze Legea
i' Si vechea gardii de finici. In semn cii staretul e mort! Nici apa de odinioara! Ca - iata - nu mai este pace!
,I
1
174 175
'11
iii
,'ll,i
.Ill
II
I

ICOANE VECHI 2
Era odinioara Ia slujba riinduit
5
Batriinul preot Conon, sihastrul eel vestit.
! I
Iordane prea blagoslovite, La pe~tera din Vitavara Atuncea, 1ntre altii, a fost Ia miruit
Izvorule duhovnicesc, Cu mintea mea zaresc mereu 0 tiinara fecioara cu chip 1mpodobit.
Ciind viata mea se amara~te Pe Mergatorul-Inainte,
3
Mereu Ia tine rna giindesc. Vorbind cu Domnul Dumnezeu.
2 6 Fiind luptat de giinduri, biitriinul nu voia
De~i din vorbele straine, Apoi Ia vale, catre mare, Sa miruiasca fata, smintindu-se de ea.
Se-arata chipul tau schimbat, Se-arata umbre din !recut Atuncea Patriarhul, fiind 1n~tiintat
Eu nu te pot vedea cu mintea A cuvio~ilor Siha~tri, De pregetul lui Conon, prea mult s-a minunat:
Deciit a~a cum te-am lasat: Cu numele necunoscut. 4
3 7 Batriin fiind cu viirsta, ce giinduri i-au venit?
Cu minunate pasarele, Alaturi, Preotul Zosima A zis Preafericitul ~i sta nedumerit.
Cu florile biitriinei !unci, A~teapta parca ~i acum Dar cuviosul ndstru - cu pustnicesc cojoc -
Te vad 1mpodobit ~i-acuma Pe Cuvioasa Egipteanca Spre muntii din pustie o ~i lua din Joe.
Precum te cuno~team atunci. Sa-i dea «Merinde pentru drum». 5
4 8
Botezatorullnsa, cu chipullui blajin
in valea ta cea rasfiitata, Iar dincolo - de ceea parte - S-a aratat In cale, ziciind catre batriin:
La Schitul nostru romiinesc, Vad chipul eel uscat de post
«lntoarce-te Ia slujba, ~i eu rna pun cheza~
Acela~i farmec mi se-arata, A Sfintei Pustnice Maria,
Cava pieri sminteala ~i giindul patima~!».
Aceea~i lini~te simtesc: - Ca cerbul tara adapost.
6
9
In ciintecul de pasarele, Luiind curaj biitriinul, lntiii s-a razgiindit,
In mersul apelor - grabit - Voind ca sa ramiina din nou Ia miruit.
Eu simt ~i astazi armonia Dar neafliind odihna de giinduri, nicidecum,
Din «Ostrovul blagoslovit». S-a lepadat de slujbii, luiind-o iar Ia drum.
7
ISTORISIRE DE LA JORDAN (DIN «LIMONARUL» Atunci, Botezatorul i-a zis: «De-acuma stai!
SF. SOFRONIE, PATRIARHUL IERUSALIMULUI) Ti-am ridicat razboiul, dar plata nu mai ai!
Cununa pentru lupta voiam sa dobiinde~ti,
Dar nerabdiind, Parinte, de diinsa te lipse~ti!».
In ~esul Vitavarei, aproape de Iordan
Se miruiau cre~tinii veniti de Ia Iran. 8
Ie~ind din baia sfiinta, aveau de obicei In adevar, biitriinul de-atunci s-a izbavit
Un preot din pustie cu «Mirul» pentru ei Si zece ani poporul de el s-a miruit.

176 177
 18
SA VAR~IREA CUVOASEI MARIA EGIPTEANCA 15
Iar In nisip era scrisoare
(Ia Jordan) cand era sa moarii,
s-a lmparta~it Cu ziua savar~irii ei:
8
asta pe Zosima Ca-i este numele «MARIA»,
In vremea nop(ii, langli apa, Un vas bisericesc In mana lnainte 1-a vestit. S-o-ngroape dupiiobicei.
In lunca Sfiintului Jordan, El tine prea cuviincios, 16 19
1,1 A~teaptli cliutand In zare Avand dumnezeiescul Sange vrand sii moara ne~tiuta Cantandu-i cele cuvenite,
Un pustnic Calomonitean. Cu Sfiintul Trup al lui Hristos. zis sii vina Ia un an ~edea biitranul cugetand,
I
2 9 afle ca rriai lmiinte Ca nu avea nici o unealtii
Ce ai, batranule Parinte, In vremea asta el a~teaptii, ceea parte de Iordali. Sii-i facii groapii In pamant!
De e~ti a~a nerabdator Din ceea parte de Jordan, 17 20
~i tot prive~ti In ceea parte Sa vinii spre lmpartii~ire multii nerabdare Avva, Dar, O! minune preasliivita!
Cu ochiul tau iscoditor? «Sihastra de neam Egiptean». anul urmiitor venind, Venind un leu lnfrico~at,
3 10 "mwa trupul cuvioasei
Cu ghearele scobind lndatii,
Ai pus vreo undilli In apli Un an de zile se-mplinise an de zile adormit. Mormantul Sfintei 1-a siipat!
~i n-o gase~ti In locul ei, De cand s-a lnteles cu ea 21
Sau Joe mai bun de pescuire S-aduca, «Sfintele» biitranul ;\poi, plecandu-se cucernic,
I' I De ceea parte poate vrei? $i~acuma ea lntarzia! In pace el s-a depiirtat, . .
'1:'.' :, 4 II Iar pustnicul, cu multe lacnm1,
i
'::
'
!
Dar asta nu se face noaptea, In mintea lui i se strecoarli Cinstitul trup a lngropat!
j!.' S-o faci mai bine de cu zi, 0 biinuialii cu fior:
~i-i lucru de mirare, Avvo,
POGORAMANTUL LUI IOASAF, DUHOVNICUL DE LA
: . I
Da, poate nu mai sunt eu vrednic
",, Cli-li vine dor a pescui! Sii viid acum ace! «odor»! SFANTUL SAVA, PE MALUL IORDANULUI
!I : 4
5 12
A~a s-ar fi mira! oricine, $i dacli vine, ce voi face? zi de primavara, Pentru asta ~i strainul,
i:l ,I

,' i Vazandu-1 pe ·batran ~eziind De luntre nu m-am lngrijit! 'Jos In luncii Ia Iordan, Despre care-am pomenit,
La miezul nop(ii langli apii Acestea cugetand biitranul, : Se plimba un om cu barbii Cu plimbarea lui riizleata
",, !

(Pescar pe el 1-ar fi crezand). Un plans amar 1-a napadit. In costum european. · Nu da Joe de biinuit.
'I'', 5
6 13 2
Dar dupii cum se vede treaba Dar numai iata cii ziire~te Se ~tia cii-n vremea veche Dar un cuvios duhovnic,
Nu-i este lui de pescuit Pe sfiinta pustnica venind, : Lunca, dupii sarbiitori, Care-n preajmii se afla,
De stii a~a In nemi~care, Deasupra apei (ca pe gheata), Totdeauna era plina Biinuia ceva Ia .dansul
Rugandu-se necontenit. Mirat, o vede el pa~ind. De striiini lnchiniitori. Dupa felul cum umbla:
3 6
7 14
Privind mai bine, vom cunoa~te Pe trupul ei parlit de soare Cate unul mai In varsta Mersul nu era plimbare,
Cii este Pustnicul Zosima, $i ca o scandura uscat Cand era a se sciilda, Chipul lui nelini~tit,
El poartii mantie In spate, Ea poartii doar o zdrean(ii veche · - Ca sii fie mai in voie - Se vedea dupa mi~care
I La piept: epitrahil ~i schima. Pe care Pustnicul i-a dat. De Ia card se retragea. Omul dezniidiijduit.
; I'

'I' II 178 179

l.r·
I
 ,,
,'
,II
I
'
7 14
II,, S-a apropiat de dansul
I Cu blandete ~i i-a zis:
I
- «Fiule, pentru scaldare
Locul nu este deschis!
8 15
Vino mai Ia deal oleaca,
Unde malul e mai jos,
Locul unde e~ti se surpa,
Poate fi primejdios!»
9 16
- «Lasa-ma, Parinte-n pace! -
(!.. raspuns el necajit,
Ii mai trebuie scaldare
Unui suflet osandit?»
10
- «Fiule, li zice iara~i
Omul eel duhovnicesc,
Nu te ru~ina de mine,
Eu sunt doctor sufletesc!
! 11
i ·i
Daca ai ceva pe suflet
Spune, nu tine mocnit,
Eu de asta sun! duhovnic,
' '
'·i
Sa alin pe eel scarbit!»
' 12
,lj'
1
Chipul bland ~i vocea calda
11:! A cinstitului batran
I-au tacut lncurajare,
Spovedindu-se pu(in:
',,
1"
.I 13
- «Vai de capul meu, parinte,
,I I
I Sunt un om nefericit,
Nu mai este pentru mine
Cale pentru mantuit!
180
Sun! canonisit din tara
Ca sa nu ma-mparta~esc
Pana ce voi fi aproape
Gata sa rna savar~esc.
Scarba asta nu rna lasa
Nicidecum sii rna alin
Si Ia Locurile Sfinte
Asta rn-a tacut sa vin.
Auzeam vorbind pe unii
Ca racandu-ma «Hagin»
Dezlegarii de pacate
Vrednic a~ putea sa fiu.
17
Dar venind In Palestina
To(i duhovnicii mi-au zis
Ca nu este pogorii.re
(Dupa cum se afla scris).
18
Mers-am ~i Ia Patriarhul,
Po ate el m-ar dezlega,
Dar mi-a spus acela~i lucru
Si preafericirea Sa.
19
Cand ii vad pe to(i «Hagii»
Ca se-mparta~esc mereu,
Ma socot ca eu silnt singur
Lepiidat de Dumnezeu.
20
Pentru asta am in minte
Sa-mi fac seama in Iordan,
Ciici de-acuma pentru mine
Nu mai este alt liman!»
21 25
batranul asta, Liicrimand de bucurie,
vazut ca-i disperat; In genunchi el a cazut
' deci de mana, §i i-a sarutat sandalii
urmator i-a dat: Inciirca(i atunci de Jut!
22 26
- «Intunericul din suflet
Astazi mi 1-ai risipit,
Sa-ti ramana (zice omul)
Numele blagoslovit!
27
·.· sim(it in clipa ceea, Pentru mine Iadul gala,
deznadajduit, Astazi a~tepta deschis,
u~urat Ia suflet, Iar Sfintia ta, Parinte
i S"a veselit. Calea moqii mi-ai inchis!»
24 28
piirea ca rasiirise Au ramas in noaptea ceea
.~o.m ~~~ abia atunci Impreuna priveghind
0 mana nevazuta Si tacand Ia ziua slujbii,
scapase de Ia munci. Pe hagiu el 1-a gfijit!
UN BOTEZ NEOBISNUIT LA IORDAN
I 4
Ciind eram Ia Sfiintul Sava Cum era caldura mare,
, Un calugar din sobor Pruncul s-a lmbolnavit
Povestea de o minune Si vedeau ca boala cre~te,
Ce a fost in satul lor. Nu era de zabovit.
2 5
S-a pornit un om odata, Scarba lor, saracii oameni,
De Ia ei din Nazare!, · Ca nu este botezat,
La o nunta-n acea parte De Iordan erau aproape,
De Iordan, liinga Irbet Dar departe de Ia sat.
3 6
El luase impreuna Ajungiind Ia deznadejde,
Pe femeie cu baiat, Caci era mai le~inat,
Care inca pan-atuncea L-a muiat in apa rna-sa
Nu fusese botezat. De trei ori ~i-a cuvantat:
181
 7 13
- «La mila lui Dumnezeu
.I Ca ~i popa zic ~i eu!»
,i'
:·
1
Caci din multa simplitate
Nu ~tia ce trebuie zis,
Dar indata dupa asta
Prunculle~inat a-nvins.
8
Deci, lui Dumnezeu cu lacrimi
Amiindoi au multumit,
~i mergiind apoi Ia nunta,
Foarte mult s-au veselit.
9
Daca s-au intors acasa,
I N -au tinutin socoteala,
I ~i s-au dus ca sa-l boteze
I: Preotul cu riinduiala.
10
Dar in clipa cufundarii
Apa toata s-a sleit, .
Neputiind sa bage pruncul
Cum era obi~nuit.
11
Toti aveau nedumerire,
Nu ~tiau ce-i de fiicut,
~i afliind K1itropolitul,. ··
Pe parinti i"a descusut:
12
Poate au pacate grele,
Poate merg Ia vrajitori,
Sau· cu vicle~ug boteaza
Pruncul lor de doua ori.
19
~i ziciindu-le acestea,
Slobozitu.i-a cu pace,
Multumind Celui ce ve~nic
Preaslavite semne face.
182
- «Preasfintite, zice omul,
Noi de asta ne ferim,
Dar un lucru de mirare, ·
Iaca va marturisim:
14
Ciind eram Ia drum odata,
Pruncul s-a imbolnavit,
§i nevasta mea scaldiindu-1
In Iordan, s-a lecuit».
15
Intrebiind apoi femeia
Cum a zis ~i ce-a fiicut:
- «Eu, botezuri, Preasfintite
Niciodata n-am vazut. ·
16
Dar am zis ~i eu ca proasta:
«La mila lui Dumnezeu,
Ca ~i popa zic ~i eu!
~i s-a lecuit cu asta ».
17
Auzind a~a Vladica,
Pricepu ca este semn
~i le-a zis sa-l miruiasca
Doar cu. Sfiintul untdelemn.
18
- «Oameni buni, copilul vostru
Este gata botezat,
Dupa semnul care este
~i din cele ce-am aflat!»
MARTURISIREA FARA INDOIALA
8
cre~tin cu simplitate, Apa !impede ~i rece
~iivJnitcJr de miintuire, L-a fiicut iscoditor
e-ntoncea sciirbit odata Ca sa vada unde este
Ia Sfiinta miinastire. AI piiriiului izvor.
2 9
•atruzecJ de ani de-a riindul, Deci, mergiind pe malul 'apei,
mergea Ia spovedire A ajuns intr-o viilcea
un iscusjt duhovnic, Unde se afla izvorul,
cNeHviind nici 0 jignire. Dar acolo, ce era?
3 10
acum, vaziind Ia diinsul Apa aceea minunata
lucruri de sminteala, Se vedea ie~ind din mal,
'. Se:-nt:on;ea cre~tinul nostru De pe gura unui caine
de multa indoiala: Precum iese din canal.
4 11
Spovedirea mea, saraca In rnirarea lui se-arata
Este fiira de valoare, Sfiintul Inger Ia izvor
Caci asemenea duhovnic ~i vorbe§te .catre diinsul
N-are dar de dezlegare! Cam in felul urrnator:
5 12
- «Ornule nechibzuite,
Socoteam ca ate viata
Deciit altii mai «cu dar», Ce te uiti a§a pierdut,
Iar acum il. vad ca este Poate ai vreo indoiala
«Un betiv ~i un curvar!J> Pentru apa ce~ai baut?
6 13
Cam a~a zicea in sine Ai sirntit ceva devale,
Omul deznadajduit, Te-ai i~greto§at curnva?»
~i mai mult n-avea curajul - «Nicidecurn, raspunde ornul,
Pentru mers Ia spovedit. Buna apa rnai era!»
7 14
Ajungiind in toiul zilei - «Daca n-ai baut cu greata,
La un piiriiia~ curat, Vatarnare nu-ti va fi,
A baut cu lacomie - Caci izvorul nu se spurca
Fiind foarte insetat. Ori pe unde ar ie§i.
183
 15
Deci, sa iei din asta pilda
Pentru spovedirea ta,
Ca sa nu mai ai parere
Indoindu-te cumva!
16
Darul Sf'ant este din ceruri
Ca izvorul din pamiint,
Preotul este organul
Duhului Celui Preas!ant.
CETATEA DE GRANIT DIN VALEA SCAPARII ~ HOZEVA
In murmurul vesel de apa,
«Cetatea cu stiinci de granit»
Prime~te. pe cei care «scapa»,
Ziciindu-Ie «bine-ati venit».
II
' 2
Cu veacuri de vreme-n spate
"" A~teapta batranul Laca~
Pe. cei care vin Ia «Cetate»
~i-i cer CJ.l dorjre sala~. ·
3 8
Din negura vrer~1 el are
'I
I
Menirea cea s!anta din cer,
: I
Sa fie «azil de scapare»
La toti cei cu «suflet stingher»,
4 16
Evreii cu chivotul legii
Ciind treceau peste S!antul Iordan,
Pe-aici au avut razboaie cu regii
Din vechiul pamiint Canaan.
5 10
La dreapta mai sus, Gavaonul
Da soarelui Joe de popas,
Iar Luna, vaziind Aialonul,
Nu face atunci nici un pas.
'li
:J. ... I
I
,·.I
17
Dupa cum ie~ind din gura
Apa n-a pierdut hotarul,
Nici pacatele Ia preot,
Nu au lmputinat darul.
18
Fii lncredintat, cre~tine,
Ca marturisirea ta
De Hristos a fost primita,
Nu te lndoi de ea!»
6 Domnul Se-nalta In slava,
Ca schimba hotarul eel ve~nic
Vestitul !sus Ben-Navi,
pe Soare oprindu-1 ca sfe~nic
In marginea vremii de zi.
7 . Iar stiinca de multa sfiala
Aici Proorocul Ilie
In pe~tera veche de sus,
(Fugind de cumplita miinie)
Se afla o vreme ascuns.
Pe urma, traditia spune,
Ca Sfiintul stramo~ Ioachim,
Ciind sciirba pe el II rapune,
Pogoara aici din «Salim».
9
);'! vine sa-~i verse amarul
In Iacrimi fierbinti ~i postiri,
De unde ·se-ntoarce cu darul
Celei mai alese «vestiri».
Apoi Ia a «vremii plinire»,
Fiind Iisus pe pamiint,
Aici cea din urma lucire
Se-arata din «Sfe~nicul Stant».
184
11
el boteaza poporul
reci din «Enon»
.Gatin(iu-Jin taina «vohodul»
}!O~lui ce rasare-n Sion».
13
AttmcJ· a! apelor vad,
valea aceasta grozava,
Iasa In jos piin-la iad.
14
: Se da Ia o parte atunci,
Pastriind piina azi dogoreala ·
Din focul cu ve~nice munci!
15
Apoi, dupa vremuri se-a~aza
Monahilor sfiint adapost,
In care mereu se-narmeaza
Cu rugi, priveghere ~i post.
Cu miil~rVilnle departe
Pe toate din Iume Iasiind,
Ei trupul smeresc pan~la moarte
~i pierd pe vra~ma~ii qe giind.
17
Un veac lnflore~te pustia
~i faptele bune rodesc,
p Sfintii prefac sihastria
In rai minunat sufletesc.
185
18
Dar curgerea vremii cea oarba
Nu cruta nimic p·e pamiint,
Ea schimba a Lavrei podoaba
Cu jalnicul mortii ve~miint.
19
Ca valuri de natii pagiine
§i viinturi de multe sminteli
Ii strica cetatii batriine
Frumoasele ei riinduieli.
20
0 parte din «Fiii Pustiei» ·
Iau drumul prin chinuri Ia cer,
Iar altii, de frica robiei,
I~i Ia~a Iaca~ul stingher.
21
Nemernici pe urma sfintita,
A unui !recut stralucit,
Noi, azi, cei cu firea slabita
Strigam doar cu glas ragu~it.
22
0! vremuri cu unghii tirane
~i tu, prea salbatic popor!
De ce v-ati fi'icut voi organe
A duhului rau stricator?
23
0, ziduri cu pe~teri profunde
Ce Iucruri stravechi tainuiti?
0, ape cu murmur de unde
Ce taine adiinci povesti(i?
24
Dar cine mai poate patrunde
AI graiului vostru adiinc?
Ca iata, acum, huhurezii
In Iocul siha~trilor pliing!
 I'

I',.
'I
i.l 25 26 11 18
Dar azi pe tiinlna cea sflintii 0! Doamne, sa nu se strecoare · se pogorau Ia vale La Sfiinta Ana, mai Ia vale,
Se-aratii din vechi riidacini In «sadul» acesta uitat malul· Sfantului Jordan, Calugarii mereu sporesc,
0 mica verdeata plapanda Vreo capra de rau racatoare Ia Enon, in valea asta §i repede prefac pustia
Ie~ind Ia iveala din spini! Cii iara~i ramane uscat! unde-a fost Sfantul loan. In rai curat, duhovnicesc.
27
12 19
Iar hotii gandi!i din padure
Aflandu-1 cumva rara gard, :arbatiJ,or era Iordanul Cand navalirea paganeasca
Ei iarii~i alearga sa fure Botez obi~nuit, Se-abate .in piimantul Sfiint,
Si iara~i pe toate le ard! pentru partea femeiasca Aici aflam cinci mii de pustnici
Noiembrie 1952. aicea mai ferit. Cu ingeresc a~ezamant.
13 20
ISTORISIRE DIN BATRANI DESPRE PUSTIA IJOZEVEI. urma, ciind a biruit credinta Pe urma, sabia persana
6 lumea s-a incre~tinat, Si arabescul iatagan
I
Un pustnic dintre cei din urma Aici se randuiau fecioare Atu.nct:a ~i catehizarea Silesc pe cei care mai scapa
valea asta s-a mutat. Sa-~i caute un alt liman.
i' Care-a trait aici Ia Schit,
Zicea odata catre mine
De· Preafericitii stiipiini;
Sa fie spre catehizarea 14 21
Fiind atuncea nou venit: Femeilor dintre pagani. Hozeva dupa aceea 0 bun:a parte dintre diin~ii,
2 7 inceput a vietui Lasandu-~ivalea lui «Enon»
- Ehe, piirinte, nu-ti inchipui Fiind cu viatii minunata 'i .•Calugari mai cu nevointa Si ridiciind Sfintele Moa~te,
Ce-a fost aici Ia inceput, Si iscusite intru «Crez», ; Care doreau a pustnici. Se due Ia muntele Aton.
Cand nu era nici manastirea Ele slujeau Ia savar~irea
15 22
Nici Schitul nu era racut! Dumnezeiescului Botez.
3 8 il Din cei mai vechi (dupii Scriptura) Iar cei care raman aicea
Atuncea, cand cre~tinatatea Erau Ia numiir o duzina, Aflam Ia «Sflintul Ioachim», · Intiimpina multe nevoi,
Era In anii de pruncie, Prin darul Duhului alese, Cinci pustnici mari, aviind sala~ul Dar rabda toate pentru Domnul
A fost o sflinta a~ezare Si jumatate dintre ele · Deasupra, langa tintirim. Pana Ia marele riizboi.
Pan-a se face Sihastrie. Erau cu treapta Diaconese. 16 23
4 9 Iar numele erau acestea: Atunci abia de grea furtuna,
' Se spune ca in valea asta Cre~tinul nostru in cetate Ilie, Prom, Enon, Ghenea, Calugarii s-au risipit,
i' Si Sfiinta Ana ar fi stat, Era atuncea prigonit,
' Si mai Ia urma, Sflintul Zinon Iar Schitul ~i cu Miinastirea
Cand prunca ei cea Preacurata Iar locul pentru adunare Cel Purtator de Dumnezeu. S-au pustiit desavar~it.
La Sfiinta Sfintelor s-a dat. Era mereu primejduit.
5 10 17 24
Din vremuri vechi necunoscute, De-aceea ~i catehizarea Izvoratori de mir cu totii Acum cand n-a ramas devale
Ciind Sfintii sufereau prigoane, Era un lucru delicat, Ei sunt de natiune Sir{ peciit ruina ~i pustiu,
Aicea se piistra cu cinste Si prin cetati era cu totul Si socotili incepatorii Imi vine ca sa plang de jale
Piciorul drept a! Sfintei Aile. Adeseori impiedicat. Acestei Sfinte manastiri. Caci toate nu mai sunt cum ~tiu!

186 187
 25 27 3 5
Erau atuncea diprioare, Acuma toate sunt schimbate, ""''"'""" mea se joaca Dar dind privesc in vale
Jar cerbii ne erau vecini, Hulumbii doar §i huhurezii Fru:mo:~IJ porumbei, Piiraul fiira apa,
§i greu era ca sa patrunda · I -auzi tip and prin pe§teri seara, - parca - sa-mi zica Atunci rna vad cu jale
In vale oamenii straini. Jar dimineata cherchenezii. merg Ia joe cu ei. Alaturea de «groapa».
4 6
26 28
Ei parca pliing, vlirsiindu-§i jalea; c11 vwu Ia ei acuma, Caci viata mea pustie
Acuma s-a mutat §i apa, pare ca invie, Acum mi s-a scurtat,
Fiind urcata pe panal, Stiind ce-a fost aici Ia Schit, Si calea pentru mine
mult nevinovata
Si nu mai vezi dedit "bursucii · Ciind drept cetate era valea
"'·""~" «copillirie». De mull s-a stramtorat.
Jar uneori ciite-un §acal. «Cu zidurile de Granit»!
7
Ah! cum a§ vrea acuma
DIN TAINELE PUSTIEI DE LA SCHITUL HOZEVEI Sa fiu netulburat!
Ca porumbelul ginga§
I 3 Si prea nevinovat!
In tacerea cea de noapte,. El ciind bate de Ia vale,
Toate ciind se odihnesc, N-are cum a se feri, INAMINTIREA FRATILOR MEl DE LA JORDAN
Apa murmura in §Oapte Caci ii sta atunci in cale
4
Ca un ciintec romiinesc. Si incep a tainui ...
4 ' Jubitilor tova~a§i Si ciind ma duce dorul
2
· .Si frati intru Hristo~. . La Schitul din zavoi,
Cmsul ei fiind navalnic, . Spun atuncea (cine §tie)?; Eu nu va uit de-a pururi, Ma vad acolo iarii§i
Nimeni n-a putut din veac Despre Sfintii Mucenici, De§i sunt pacatos! Nedespartit de voi.
Sa-i priceapa graiul jalnic Despre viata din pustie 2 . 5
Deciit viintul eel pribeag. A siha§trilor de aici!? M-ati insotit cu ravna Pe Valea Sfintei Ane
5 Pe-al vietii mele drum, Fiind eu calator,
Lucruri mari §i minunate Deci cum putea-voi oare Imi neteziti ciirarea
Din !recut or fi spuniind, Ca sa vii uit acum? Sa-mi fie mai U§Or.
Caci aud strigiind mirate 3 6
Cucuvaiele oftiind. Cand mintea mea colinda Si cand nu am putere,
. i
Devale, Ia Jordan, Cazand pe drumul meu,
ICOANA NEVINOVATIEI Voi stati mereu in cale, Atuncea voi cu grija
Alaturi de Joan! Ma sprijiniti mereu!
2 7
In zilele de iama, Jar vara, pe caldura, Jar duhul ciind incearca
'I Cu cer posomoriit, Ciind nimeni nu mai vine, Sa pliraseasca. ,Cortul",
Doar murmurul de ape 0 biata turturica Atunci fratia voastra
Imi strang~!i pa§aportul!
'

Imi tine de uriit. Se uita jos, Ia mine.

188 189
 ASTAZI 7
(Cugetare) In vremea asta, iata
4 Ca suna clopotelul,
Botezatorule Ioane, Pe calea cea duhovniceasca Si parasind cuviintul
S-a pustiit laca~ul tau, Popoarele nu mai alearga,
Se duce porumbelul.
Caci moda cea vicleana Caci lumea ~i-a croit o cale
Si-a pus aici cuibarul saul De rasfiitare, mult mai larga! STANCI IN CALEA VIETH
2 5
Acum n-auzi ca altadata · Putini din oamenii de astazi 5
Chemarea cea de pocainta, Mai vin acum sa se boteze, muntele din fata 0 stiinca mai biitriina
Ci numai ciintece Ia radio Caci cei mai multi - Ia apa Stanta - rup bucati de stiinci Lasiindu-se de sus,
Din lumea cea fiira credintii. Pogoara azi sa se distreze! · cad, sarind in fundul In calea repejunii
3 6 t'rapas:ma adiinci. Ca stavilii s-a pus,
Iar liinga apii, ucenicii In Joe de sfinte slavoslovii 2 6
Nu se mai viid urmiindu-ti tie, Si clopote rasunatoare, Adese:on acestea, De-atunci, ca prin minune
j I' Ciici astazi stau necredincio~ii Acum auzi In toata valea
Si fac aid neg\lstorie! Uriitul zgomot de motoare! sunt calatorind, Piiriiul s-a smerit,
,,
I 7 ' ' alte stiinci, Ia vale, Si nu mai face zgomot
Jar liingi'i pe~tera cea vech.e, drumul lor desprind. Ciind trece pe Ia Schit.
Sala~ul tau din Vitavara, 3 7
Se desfiiteaza beduinii Ast:me:nea ~i omul, Ciici neputiind sa calce
Cu turma lor, In toata vara! ·. Pierziindu-~i rostul sau, Grumazul vechii stiinci,
· De multe ori atrage Se pleaca pe sub diinsa
TOVAAASII DIN PUSTIE Pe altii catre rau. Tiiriindu-se pe briinci.
I 4
I! 4 8
Vecinul meu din fata, Dar porumbelul mare
'' Un frumos porumbel, Sopte~te catre el:
De zgomotul eel mare Si-n calea vietii noastre
Se mira ciind rna vede ,Deloc sa nu ai teama! AI apelor Ia Schit, Sloboade Dumnezeu,
Adesea singurel. Si el e porumbel! S-a tulburat pustia Necazuri ~i ispite,
2 5 Cu muntii de granit. Sa ne smerim. mereu!
Deasupra, pe chilie Sa fugi ciind vezi pe altii
Cu puiul eel mai mic, Cu chipul de arap; AASPLATA LACOMIEI
Se joacii totdeauna; Caci ei arunca gloante (Pi1da din viata pasare1e1or)
Nu-i pasii de nimic. Si bolovani in cap.
3 2
6
Deodata se sfie~te Iar cei cu hainii neagrii 0 pasarica din pustie Din zori pleca sarmana mama
Siirmanul pui~or, Sunt pasari ca ~i noi, Cu pene galbene,verzui, S-adune hrana pentru pui~ori:
Vaziindu-mii pe mine Ei stau Ia rugaciune Avea sala~ul liinga mine Bondari.din cei mai cruzi ~i mu~te,
Ca stau in fata lor. Si nu ne fac razboi" ... In care ea cre~tea doi pui. Semin(e moi ~i viermi~ori.

190 191
 3 8
Odata, cum §edeam afara,
0 vad luptandu-se viinjos,
Sa rupa-n doua (pentru masa)
Un pui de §arpe veninos.
. 4
In vremea ciind lovea cu ciocul
Sarmana nici n-a observat
Ca §arpele, ca razbunare,
Otrava
. .
mortii i-a lasat.
5
Mergiind din nou Ia vanatoare
i ~
l!i Ea n-a mai dat pe Ia camin,
Caci i-a venit in cale moartea,
rl Lucriind al §arpelui venin.
II 6 11
I
I
Zadarnic striga azi orfanii,
Ceriind cu jale ajutor,
I Dar maica nu se mai ive§te
~i cine are grija lor?
7 12
Imi pliinge inima de mila
1[ Cum mor acum vecinii mei,
A§ vrea sa le ajut cu hrana,
'
Dar nu rna pot sui Ia ei.
TURTUREA DE LA IORDAN
0 turturica amarii.ta,
Din lunca sfii.ntului Jordan,
0 vad umbland pe valea asta
Sa-§i caute (giindesc) lim an.
?.
De ce, sarmana pasarica,
Nu stai In lunca, pe copaci,
Aici nu ai deloc verdeata
~i vulturii sunt mai rapaci?
192
0, ciite suflete cre§tine
Nu sunt asemenea ca ei:
Nemiingiiiati duhovnice§te
Din cauza celor «IDi§ei»!
9 6
De ciite ori cinstitii «Dascali»
- (Ce sunt ca maica Ia norod) -
Se otravesc cu «moda noua»
Intinsa azi ca un navod!
10
A§teapta de Ia ei povata
Saraca lume In zadar,
Ca ei sunt morti duhovnice§te,
La cine sa mai afli «dar»?
Mai sunt apoi parinti cu ra"l'<na
Prea mare pentru fiii lor:
~i strang din rodul nedreptatil
Prin care suflete§te mor. ·
' De pe stanca cea din fata
Din stramba lor agoniseala
Nici nu se procopsesc;
Ca cele ce se strang cu patimi,
Cu patima se irosesc!
3
Intoarce-te Ia vale iara§i
~i stai aproape de Jordan,
Acolo unde ai tovara§i:
La Schitul Stantului loan!
4 inceteazi! a jeli pii.ni! ce moare. De durere, ea aleargi! stinghera numai pe locuri pustii
,Pentru mine, veselie
Nu mai este piina mor
Caci mi-a omorat perechea
Nemilostivul viinator!
5
Mangii.ierea mea e plansul
.• ~i doresc mereu sa. fiu
'. Unde nu este verdeata,
Unde-i jale §i pustiu!
Cat erau Ia Schit copacii
Mai aflam acolo dos
Cand ne speriau din lunca
Cei cu pocnet fioros.
Eu fiind de ceea parte
L-am vazut cum a cazut
~i de-atuncea In durere
Viata mi s-a prefiicut!"*
0 VIZITA LA PUSTIE
3
Astazi este sarbatoare, Dragala§ii piisiiricii!
1 ~i mai toata ziulica, Cand te vad in preajma mea,
Toatii lunca cu Iordanul
Ma prive§te ·turturica. Mi se pare c-a§ vedea!
2 4
Ar dori ceva sa-mi spuna, Valea cea blagoslovita
N-are chip de porumbei, Se arata ca prin vis,
Care iscodesc sa afle Cu padurea inverzita,
Noutati din tara ei. Ca un colt de Paradis.
l•l In c§teva rii.nduri am viizut o turturica (din care nu se aflii ln alta parte decii.t
in lunca 1ordanu1ui) care tiinjea mereu pe valea asta. La urma s-a a~ezat pe stiinca din
fata pe~terii mele ~i rna privea cu jale, parci! mi-ar fi spus durerea ei. Ci!ci este lucru
cunoscut de toti ca turturica daci!-~i pierde sotul, cu altul nu se mai insote~te ~i nu
~i nu mai vrea sa vadi! verdea(a, nici api! ~i nici nu vrea si! auda cii.ntecul celorlalte
pi!si!rele. De aceea Sfintii Parinti aseamana viata ci!lugareasca cu vaduvia turturelei. Si
precum turturica nu inceteaza ajeli perechea pierduta piina Ia moarte, tola~a monahul
poarta doliul pocaintei,jelind pentru ,Mirele eel din Cer", care S-ajertfit pentru noi,
~i nimic din lumea asta nu vesele~te pe monahul rii.vnitor.
193
 5 6 3
Parcli viid un ostrov tainic Jar In sanul lui se vede Asemenea ~i omul,
Intr-un rriijloc de ocean, Un Liica~ lmpodobit, Pierziindu-~i rostul sau,
Care ve~nic se briizdeaza Care-a fost odinioara De multe ori atrage
~i se uda de Jordan. Locul meu eel mult dorit! Pe al!ii catre rau.
7
Nu te duce, pasarica, · PE MAREA VIETH
Mai lngaduie pu(in!
2
Ca sa vad prin tine tainic
1 Lipsit de fapta buna ~idicii-mi, Doamne, ceata
Schitul nostru mai deplin.
· Se trece viata mea, lntinsa pe ·,no ian",
23 Septembrie 1956.
Ca noaptea fiira luna Calauzindu-mi viata
Schitul <<Sf. Ana>>, Hozeva.
Si fiira nici o stea. Spre ,ve~niculliman"!
SPRE TARMUL VE~NICIEI 3
De vantul eel potrivnic
3
Sa nil rna la~i batut,
Privesc In vale apa In cale apa geme, Ci darul milostivnic
Cum curge zgomotos, Lovindu-se de stiinci, Sa-l tinzi celui cazut!
Grabindu-se s-ajunga Se-arunca-n sus ~i cade
La tarmul miirii, jos. In gropile adiinci.
POZA MANASTIRII DE LA HOZEVA
2 4
(Ciitre eel care se mira ciipleciim din Miiniistire)
Asemenea cu diinsa Cu-aceea~i zdruncinare ·
Se scurge traiul meu, Ciilatorese ~i eu, -4
De tiirmul ve~niciei Caci trupul rna apasii Ca sa nu mai ai, Parinte, pnul poarta numai ,titlul",
Se-apropie mereu. ~i drumul este greu. Insa este neviizut;
Pentru noi, nedumeriri
5 Dau In diteva cuvinte Altul, care poartii greul,
Precum In urma apei ,Poza" Sfintei miiniistiri: Este nerecunoscut.
Riimiine drum biitut, 2 5
~i-n urma mea, uitarea Preacinstit liica~ul nostru Unul are azi ,metocul"
Va fi ca a~temut. Cu trecutul luminos Si nu da pe-aici deloc,
A ajuns Ia cei de astazi Altul, care-i tine locul,
IN cAI RAZLETE Ca un lucru de prisos. N-are lemni~or de foe.
2 . 3 6
Din muntele din fata Adeseori acestea Are astazi doi egumeni: Cu ideea ca trimite
Se rup buditi de stfrnci Ciind sunt calatorind - Doua moa~e Ia un prune - Staretul eel de Ia vale,
~i cad sarind In fundul Pe alte stiinci, Ia vale, Care nu se vad cu anii, Cei de sus ne cerceteaza
Prapastiei adanci. In drumul lor desprind. Iar In taina se lmpung. Cu provizia ,agale".
I
194 195
J
,'"1'
d.. '•
_1: i

- · - - - - - - - · - - - · ---
 7 10 7 14
Ajutoarele de-afara Iar atunci cand vine boala cu ravna mai fierbinte Razboaie mari, infrico~ate,
Care vin pentru sobor Inlesnire nu gase~ti fapta buna §i smeriti, Se vor tine aproape !ant,
Astazi nimeni nu mai ~tie Si de nu te cauti singur fi ca cei ie~iti din minte Dar mai grozav va fi ca toate
Unde se opresc din zbor. Mori cu zile unde e§ti. toata lumea socotiti. AI «celor ~apte, Ia Bizant»!
8 11. 8 15
I
Nu degeaba striga mielul Toate merg a~a de-a hoata, Int,de]JCil~m:aomeneasca Popoarele civilizate
(Dupa cum a zis proverbul) Daca judeci omene~te, idoli pe pamant. Cand mai viirtos vor progresa,
Ca ce scapa de Ia capra Insa darul eel din ceruri lumea vrea sa foloseasca Ca fiarele infometate
Le canonise~te cerbul. Totu~i, nu ne parase~te. tezJmartu ca a§ezamant. Cu dintii se vor sfil§ia.
9 12 9 16
Astazi grija mantuirii Caci de-a pururi Sfintii no~tri tunde barbile §i parul Vor face «care» zburatoare,
Personalului sarman Poarta grija de cei vii hainele vor reteza, Iar coada lor de scorpion
A ajuns, (cum zice vorba): Si ne ocrotesc in taina legile cu adevarul Va face iarii§i tulburare
,Gaura intru noian"! Ca ~i maica pe copii. moda toate vor scurta. Ca turnul de Ia Babilon.
M-rea ,Sf. Gheorghe" 10 17
de Ia Hozeva, Ian. 1953 tineri nu va fi ru§ine Atunci vorfi ca armatura
nici iubire intre frati, _!3alauri groaznici de metal,
GRAIURI PROFETICE moda va tari cu sine Imprii§tiind parjol din gura
oamenii destrabalati. Si fumuri cu venin mortal.
(Culese din hrisoave grecejti)
4 11 18
I
La anii veacului din urma, Atuncea lumea cu §tiinta ' Altun,~ea Dumnezeu, cu greata, La vii abia a treia parte
I ,
Pastorii cei duhvnice~ti Va face nascociri mereu. cauta spre pamanteni Din toata lumea va scapa,
I'
Se vor abate de Ia turtna, Si nu va fi Ia ea credinta, va lipsi pe multi de viata Iar restul se va da Ia moarte;
Urmand curentelor lume§ti. Nici temere de Dumnezeu! oareciind pe «sodomeni». Apoi razboiul va-nceta!
2 5 12 19

-Pa~i-vor eipe cale striimba, Poporul eel cu simplitate · :Pamiintul i§i va pierde mana Caci Inger va veni din ceruri,
Uisandu-~i drumul parintesc, - De frica ve§nicelor munci - ·si munca nu va fi cu spor, Strigiind cu glas infrico~at,
Si vor canta Ia oi din «drambii», Va mai pazi cu scumpatate Ca multi vor crede pe Satana Sa puna capat Ia milceluri
Iar nu din «fluier pastoresc». Dumnezeie§tile porunci. Tovara§ slobozirii lor! Puterile din Tarigrad.
3 6 13 20
Vor face focul cu «progresul» Dar vietuind in neunire Atuncea lumea va sa fiarba Acolo Ingerii vor pune
In «staulul duhovnicesc» Si :fara povatuitori, :ca un cazan Ia «pirostea», Pe tronul bizantin un Sfiint
Si fumul va stiirni eresul Vor fi urati de stapanire - Aprinsa de miinie oarba - Si pa§nic toti se vor supune,
Retezului papistii§esc. Si multi vor sta prin inchisori. Si pacea ei se va lua. Lipsind razboiul pe pilmiint.

196 197
 21 13 20
Atunci va fi Ortodoxia 'rivf~ste ciite cimitire, In schimb, noianul eel de taina
I In toata lumea stralucind, · • · scurta vreme le-ai umplut AI sferelor duhovnice~ti,
il: Si va sa piara du~mania, milioane, astazi, Nestrabiitut mereu ramiine
Bel~ug ~i dragoste fiind! ~i tara ~i-au pierdut. - Spre cu!mile cele cere~ti:
14 21
HIMERA OMULUI MODERN
nesfiir~itele ~iraguri La stralucirea orbitoare
(0 fericire fiirii Dumnezeu) invalizi ~i de sarmani, A nascocirilor lume~ti,
7 cei secatuiti In !agar, Domne§te lntuneric bezna,
Sarace om din vremea noua, Ai terminal cu me~te~uguri vaduve ~i de orfani. In sufletele omene~ti!
«Din veacul eel cu lnnoiri», «Jspravile» de pe pllmiint 15 22
,In ce galop alergi pe urma Si vrei sa mergi «in alta lume» ?rhre~lte valul eel de lacrimi, Ma~inariile
lucreaza
Unei de~arte naluciri! Sa pui acum «a~ezamiint»! astazi a sporit mai mult, Si scriu cu fumql In viizduh,
2 8
· ciirtire de noroade, Mizeria nesuferita
Himera vietii se arata In goana ta fulgeratoare
Ca o naluca, ca un vis, Spre «ostrovul eel fericit», gemete ~i cu tumult! A unei vieti «:fara de duh».
Frumoasa ~i stralucitoare, Ai trupul hamesit de-a pururi 16 23
Ca un odor de paradis. Si sufletul nemul(umit. spune-mi, unde-i fericirea, Pufnind, motoarele ofteaza
3 9 care o viinezi mereu, Cu lucratorul eel sarman,
0 fericire pamiinteasca Prin cele ce-a rodit ~tiin(a, ce-ai ajuns, :fara credinta Cu miiini ~i fata obosita,
Voind a-ti :fauri mereu, Nesocotindu-L pe Hristos, pronia lui Dumnezeu! Murdare ve~nic de catran.
I Te-ai aruncat In goana vietii, Cu patru mii de ani In urma, 17 24
Departe de Ia Dumnezeu. Pe oameni iara~i i-a lntors.
i I
4
· Ai cercetat adiincul firii Nadajduiai ca chimice~te,
10
·Ai nascocit atiitea lucruri , Si sufletul ti 1-ai uitat, Prin felurite socoteli,
Din nou suntem Ia «Tumul Babel»,
Si ai atiitea lnlesniri, Caci iara~i ne-am amestecat ·. Ai scos din <<nnde» pe lumina Vei lntocmi o fericire
De crezi ca vei ajunge Si iara~i nu ne intelegem, · Jar duhul ti-e lntunecat. Cu alt sistem de riinduieli.
«Culmea desaviir~itei fericiri»! Pe drumul care-am apucat. 18 25
5 II Salbaticia din natura, Dar natiunile mai tare,
Dar, iata, - tocmai - dimpotriva Acum :faptura cea aleasa, In multe parti ai lmbliinzit, Prin «nascocire» se distrug,
Pe cat mai mult o urmare~ti; Ca tiara este Ia narav, Jar patimile cele rele Jar tu le pregate~ti Ia moda -
Ea tot mai mult se departeaza Caci, niciodata piina astazi Mai tare le-ai salbiiticit. Prea mizerabilul co~ciug.
Si tu mai ,neferice" e~ti. Nu s-a distrus a~a grozav! 26
19
6 12
Pa~e~ti peste adiincul,J;niirii Prive~te, omenire, roada
Tu faci ora~e plutitoare, Prin egoismul animalic,
Si prin vazduh «te por(i zburiind» Pe care ti-ai agonisit Imparatind a! marii val, Voind progresul sa-I zide~ti,
Jar marginile departarii " Si vezi Ia ce rna sura - oare - Si fortarete zburatoare Cu lacrimi - iata - ~i cu chinuri
Le-apropii astazi «Ia un giind». De fericire ai sporit! Cu aripile de metal! Pe biata lume o hrane~ti.

198 199
 27
Acuma insetezi de pace
Si viid cii te sile~ti mereu,
Sii fiiure~ti prin «conferinte»
0 «pace fiirii Dumnezeu»!
28
I
Dar pacea este de Ia Domnul,
'1,, «AI piicii, El este izvor»,
' ' De nu vei alerga Ia Dansul,
Alergi ziidamic - fiirii spor.
29
'
Impacii-te intai cu Domnul,
I
:'I Croindu-ti via!ii «dupii duh»,
i i
pe nu vei implini acestea,
Imprii~tii munca in vazduh.
30
I! Ca~tigii-lidragoste curatii,
Strainii de fiitamicii,
De nu vei, dobandi aceasta,
Nimic nu faci cu bogatii.
31
Iube~te viata cumpiitatii
Si Iasii portul dezmiitat,
Jar dacii nu pricepi aceasta,
Degeaba te-ai Civilizat.
MODA LUMII
1 3
Ii aud zicand pe unii:
«Lumea face azi progres,
Numai ,rasele" ~i ,fesul"* 1
Din n'iiravul lor nu ies! »
2 4
Riiu se mai sminte~te lumea
Dacii e~ti cumva pletos* 2
Si te scarmanii cu vorba
Si pe fatii ~i pe dos!
*' este vorba de cii1ugiiri ..
200
32
Intoarce-ti iar privirea mintii
Spre veacurile din trecut
Cu duhul rodnic a! credintii
Si vei afla tot ce-ai pierd~t.
33
Precum nu poti sii prinzi cu mana
Din apii luna nicidecum,
A~a nici pe «himera» vietii
Din calea veacului de-acum.
34
Civilizatia modemii
Un «duh strain» ti-a fiiurit
Si de lumina mantuirii
Cu dezgustare te-ai ferit!
35
precum aleargii. satelitii
In jurul globului mereu,
A~a dupii «himere» astiizi,
Alergi uitand de Dumnezeu!
36
Alergi, cu mii de me~te~uguri,
Cu o viteza de nespus,
Dar goana este spre pierzare,
Ciici nu-i pe «calea lui Iisus»!
· Cad sute de osta~i,
'· Uisand femei vadane
Lupul dac-ar fi cu zgardii,
N-ar stami atata haz,
Ca atunci cand e~ti cu rasii
Si cu plete pe grumaz!
' AI vietuirii fir.
Azi se dii respect in Iume
La acei cu capuri «goale»
Si cu burta rotunjitii,
Iscusiti Ia «camavale»!
*2 idem.
5 6
cea de modii nouii, - «N-aveti radio? (zice Iumea)
vatii Ia urechi, Catre pustnicescul fes,
aude Ia Biserici Cum triii!i a~a degeaba,
graiurile vechi! Fiirii urma de progres?
7
Lumea azi inalnteaza
Cu mijloacele de trai,
Ali ramas in urmii, taicii,
Cugetand numai Ia Rai! »
MIZERIA DIN LUME SI CHEFUL CELOR CU RADIO
6
tins:tite:le Liica§uri In casa cea siiracii,
se pustiesc, La sobii, pe cuptor,
oamenii acuma prfanii f'ara paine
radio se silesc. I~i plang pe tatiil lor.
2 7
ocna sovietii Copila cea orfana
chinuies'c mereu Ramasii prin striiini,
· care din ravnii Plangand, a~teapta mila
;1uc•~o~ pe Dumnezeu! In poartii Ia vecini.
' 3 8
, Pe front, sub mii de gloante Dar radioului nu-i pasa,
El cantii Ia .vecini,
Facand pe cei de casii
Cu bietii copila~i. La inima «haini>).
4 9
Cutremurul pe ostrov Ace! siirac ofteazii
II face cimitir, Si nu poate dormi,
Curmand Ia mii de oameni Datornicii cer banii
Si nu-~i poate plati!
5 10
In schimb, auzi Ia radio In targ, pe piatn1 goala
Cum cantil miisciirii Un cer~etor zacand, .
Si celor gra~i Ia ceafii Zadarnic cere mila
Le face jucarii! Cu Iacrimi, tremurand.
201
 II 18 25 32
In fundul pu~cariei Ace! robit de patimi, ce face slujba Pe caile pierzarii
Se-nchide pe nedrept - Caziind din darul sfiint - slujitor, Cei multi calatorind,
!I ,, Cre~tinul eel cu riivna, Nu afla astiizi sprij in el ascultii Acompaniamentul
,,

IIil Fiind batut in piept. La cei de pe piimiint! cu radioul lor. De radio au slujind.
!, 12 19 26 33
Iar colo, liinga groapii, Iar radioul diintuie~te Mizeria din lume
Iii: Alaturi de sicriu, Acum Ia miiniistiri, Se-adunii mai cu spor
I' Amar se tiinguie~te
!: Faciind sii pierdem rostul In ciintecul de radio,
!' 0 maicii !arii fiu! Siirmauei miintuiri! Spre iadul pierzator.
13 20 34
,loa radio ciinta mar~uri Pe calea miintuirii Ia groapa In toata lumea astazi
In piatii, Ia ora~, Un suflet apuciind, pe adormit, Rasuna glasul lui,
:I Duciind in nesimtire drumul lor le ciintii Ca un concert funebru
programul de Ia radio
, I Pe omul patima~. Ii vine lui in giind! de dantuit. Pierziirii omului!
14 21 28 35
'! i
In patul suferintei La patru dupii-masii ciir!ii sfinte Corabia vietii
Bolnavul eel siirac Concert e riinduit a amutit, Se lupta azi in larg
I
Nu are miingiiiere ~i nu am vreme astiizi ciind le ciintii radioul Aviindu-~i ciirma ruptii
II : I'
De hrauii; nici de leac.
15
Sa merg Ia spovedit! · cei ce s-au sfintit. ~i piinza Ia catarg.

!'I: 22 29 36
I:II~I Iar muzica Ia radio,
Ca ni~te hoi riigiind,
Duminica Ia noua
Sunt ciintece hazlii,
Duminica Ia slujba
Cre~tinii nu prea vin,
Din Miaziinoapte valuri
Lovesc acum cumplit
I,:
ij,l'
,!oe dii curaj Ia oameni Ocazia nu pierde Iar cinematograful Corabia In coaste
In chefuri petreciind. Cu Sfinte Liturghii! ' E totdeauna plin. - Cu omul buimacit -.
I 16 30 37
23
Ill': Proptindu-se fn ciirje, La praznicele Sfinte Biserica adesea In Joe sii se grijeascii
I!,.
Beteagul din riizboi, Se fac excursii cu autocar Nu are ciintareti, De piinza pentru viint,
;1!1:: Aluneca ~i cade ~i lasii tinerimea Iar noaptea, Ia petreceri Siirmanul om ascultii
Pe stradii, in noroi.
Iiiii! 17
Striiinii de Altar.
24
Se ciintii !arii pret.
31
AI radioului ciint!
38
1

Iar radioul, liinga diinsul

1

Mizeria din lume ~i ciintecul de radio

1

11. \1
In posturi «lumea nouii»
1

pintiind caraghios, Petrece mai viirtos Spore~te azi mereu, Pe om !-a fermecat
I
! II face sii Injure §i balul, ca o slujbii Ciici azi putini din oameni §i duhul nesimtirii
Pe eel care !-a scos. II pregiite~te jos. Mai cred In Dumnezeu!, II tine lncle~tat!

202 203
 39 3 6
Si dupa imnuri sfinte, «n~i» le stan in fata Orice unelte~ti, atee,
Auzi Ia radio iar .~rniin aici mira(i, Via(a nu vei fabdca,
Ciintari neru~inate cum Ia «poarta nona» . Iar de rafuiala mortii
. Slujind lui Veliar. un bou, «sa rna iertati». Nicidecum nu vei scapa .
4 7
TURNUL BABEL (din vremea noastra) este «u~a vie(ii», Toate cele nascocite,
lorli s-a lnchis, Ciind ajungi liinga mormiint,
4 este a pierzarii, N -au valoare nici ca pleava
Mintea omului de astazi groaznic ·s-a deschis. Care se arunca-n viint!
Lumea vrea ca sa-~i croiasca
Umbla dupa nascociri, 5 8
Via(a fiira Dumnezeu,
Care pregatesc pierzarea De aceea cu griibire le ajunge capul, Daca nu cuno~ti-n via(a,
Necajitei omeniri. Face nascociri mereu. grabesc sa nascoceasca, Pe Miintuitorul tau,
2 5 sa fabrice «via!ii» Vei cunoa~te dupa moarte
Goana dupa siapiinire pe moarte sco ·opreasca. Tirania «celui ran»!
Un potop de buna-voie
Si nesa(iul de averi Singura ~i-a pregatit,
Izgone~te iarii~i pacea Iar pe «chivotul salvarii» MACELUL DE LA BIZANT (1956)
Care ne ziimbise ieri. Lumea 1-a dispretuit. 4
3 De avere ~i de cinste
6 ;Doarnn<e, cautii din ceruri
Dragostea cea cre~tineasca Omul l~i giite~te iara~i poporul Tau smerit, Jefuit-au pe cre~tini
Stii departe, Ia stirghiun, «Turnul Babel» pe pamiirit, pentru Sfiinta Lege in cetatea mo~tenita
Iar ln urma cre~te ura Vriind sa strice temelia Astazi este prigonit! De Ia Sfiintul Constantin.
Contra «binelui striibun». «Sfiintului A~ezamiint>>. 2 5
7 In Bisericile Tale Osemintele de veacuri
I «Lim bile» aproape toate Au intrat ca ni~te furi A cinsti(ilor stramo~i
Iara~i s-au amestecat Adunari ndegiuite Astazi sunt batjocorite
IIi Cu ciocane ~i securi. De pagiinii fioro~i!
Si nu-i mult piinii le vine
IIill' . Ceasul de lncaierat! 3 6
Aprinziindu-se de ura Doamne, mult Preamilostive,
~ 'I Cei din neamul lui Agar Domole~te pe eel rau,
'i LUCEFERII STIINTEI Au stricat acum podoaba Diindu-i semn ca sa cunoasca
i I :

I / De Ia Sfiintul Tau Altar. Cii suntern «poporul Tau»!

.i'l!
I ' Inva(a(ii c.ei de astiizi
II Tot se striiduiesc mereu
Ca deplin sa dovedeasca
Ca ,nu este Dumnezeu"!
2
7
Cu progresele ~tiin(ei Alineaza suferin(a
Ca ~i miindrul «Lucifer», Care astazi a sporit
Dan~ii vor sa se lnalte · Si ne da Ia to(i cainta
Astazi mai presus de' cer. Pentru cele ce~am gre~it!

204 205
 SEMNELE APOCALIPTICE 5 6
5 · in Iocul rasfiitiirii Care azi, (de zburdiiciune),
Vilnturi rele, pierziHoare, Iar Ia Riisiirit de soare · al Iuxului nebun, Umbla goi, neru~inati,
Amenintii azi mereu «Calul galben al lui Gog», domni de-acuma groaza Vor ajunge ca sa um.ble
Pe popoarele smerite Spumegii ~i se friimilntii j' cutrelTIUI'U] de tun. De nevoie dezbracatL
7
Care cred In Dumnezeu. Cu «vliistarii lui Magog».
Cilnd spore~te riiutatea
2 6
Se scarbe~te Dumnezeu,
Bate «Criviitul» niiprasnic, Toti vrii~ma~ii cei de moarte
Pentru asta vin in lume
De Ia Nordul Comunist, Se ridicii milnio~i,
Riispilndind In toatii lumea Vriind sii piardii Sflinta Lege ~i razboaiele mereu! . .
Cea din urm~ poezie scns~ de Sf. Joan
«Dogmele» lui Anticrist. ~i pe binecredincio~i! Jacob, Ia 15 iulie /960.
3 7
Din Apus «Austrul» suflii, Ucenicii stricaciunii 0 JERTFA NEOBI~NUITA
Aduciind cu el «Progres», F orfotesc lngrozitor, 6
I
Care na~te necredintii Ciiutilnd sa otraveascii Dar nevasta• lui viiziindu-1,
:r~~""';nr,l
Manastirii
~i lmprii~tie eres. Pe sarmanul muritor.
Muntele Sinai Apucatu-1-a de ~trai, .
4 8 ~i pliingiind, stnga cu J~le:
De Ia Miaziizi mai iare, Grabnic uneltesc pierzarea erau pagani ca astazi;
tot cre~tini vedeai. ,Unde fugi, barbate, stall
«Biiltiiretul» s-a pornit Cei cu duhul «razvratit», 7
2
~i, lovindu•se de «Criviit»; - ~i precum se vede, lumea
a fost robit Sinaiul Cauti numai tu sciipare,
Pe cei negri i-a-nro~iL Nu-i departe de sfilr~it. - Dar'pe mine cum rna la~i
9 pagilnii Saracini,
Urilciunea pustiirii ' viirsat urgie mare Intre liftele piigiine
'· Contra bietilor cre~tini. Cu sarmanii copila~i?
~i-a giisit invatiicei,
3 8
Care dasciilesc pe oameni
Care ~i-au pazit credinta Sunt femeie, fire slabii,
Ca sii meargii dupii ei.
Au murit ca mucenici, Oare cum te-ai indurat
VANTUL PUSTIIRII Altii (vai) prin _Iepa?ll:re, Sa rna la~i pe miiirti striiine,
(Urgia Cereasca) S-au crutat de mamJCL Nu ti-e frica de pacat?
1 3 4 9
Iarii~i lupte, iara~i silnge, Viiduvele iar vor pliinge Un cre~tin din cei cu ravna Daca mai raman in viata,
Iara~i zgomot de razboi, Cu biitrilnii .cei siirmani Raii rna vor necinsti,
~i prea binecredinc\os,
Iarii~i lacrimi nesflir~ite, ~i copiii vor riimilne Cauta sa-~i scape v1ata ~i spre l~padarea Le.gii
Iarii~i valuri ~i nevoi! Iar cu miile orfani. intr-un Joe prapastios. Ei pe tot1 ne vor s1h.
2 4 5 10
Cilnd a ~ters siirmana lume Pustii-se-vor ora~e Mort sau teafiir, mi-e totuna Iar de vrei sa fugi acuma,
Lacrima de pe obraz, ~i pe multi ii vor robi, (Cugeta bietul cre~tin), . Rogu-te sa rna jert.~~~ti
Au venit naprazl'!ic iarii~i Unde sunt cantiiri de~arte, Numai sa-mi piizesc credmta Dimpreuna cu coplll.
Alte valuri de necaz. Gloantele vor diintui. ~i sa scap de saracini". ~i pe urma liber e~t1. ..

206 207
 11 17 IMNUL ROMANESC
Dupii cum ducea Ia moarte, Cam a~a zicea In sine (Din pragul anului 1956)
Avraam pe fiul siiu, ~i se tiinguia mereu: 8
Fii-ne ~i pe noi acuma ,Oare e bine primitii ca niciodata Cu dragoste curatii,
Jertfii pentru Dumnezeu". Jertfa mea Ia Dumnezeu?" '-'~;,;_,.,.Romani! Ca fratii petreciind,
12 18 credinta-n suflet Sa nu ~tirbim onoarea
Rugiimintile femeii pomnul lnsii miingiiindu-1, sfiint~-n miiini. ~i graiul nostru sfiint!
Pe biirbat !-au biruit 2 9
Indoiala i-a gonit,
· §i dorinta ei fierbinte Ciind i-a ariitat ~i vremea Trezindu-ne simtirea
Intr-o clipii s-a plinit. Fericitului sfiir~it. Din suflet cre§tinesc,
Sa punem semnul Crucii
13 19 Pe steagul roman esc!
Copila~ii cunevasta, Deci, mergiind Ia Miiniistire, 10
~i-au plecatgrumajii lor, Petrecea In rugaciuni n;,;,,;_,;l\In cuget Pe tronul eel din suflet
Caci vedeau In spada mortii: ~i uda cu riiu de Iacrimi S-avem necontenit
Scutul eel mantuitor. sitnTUTI cre§tine~ti
Sfintele ,lnchiniiciuni": ,Maicii voastre" Icoana preacinstita
14 20 duhovnice§ti! A Regelui Marit!
Moartea lor a fost primita Ciind a fost bolnav de moarte, 4 11
pe Stiipanul Savaot El vedea cum vin din Rai oav·aza credintii De vom pazi unirea
In Jertfelnicul din ceruri Sii-1 lntiimpine cu cinste : · · adapostiti, ~i ,Crezul din stramo~i",
Ca o ardere de tot. ,Mucenicii din Sinai". •·. La vreme de riizboaie Vom fi §i jos, In lume,
15 Yeti fi nebiruiti. ~i-n ceruri glorio~i!
21
5 12
Neavand acuma grija Unii 11 chemau pe nume
De nevastii ~i copii, Tot neamul de pe lume In scumpa noastrii tara
~i cu drag 11 siirutau,
Sta ascuns cre~tinul nostru ~i eel de sub pamii~t _ Atunci vor cre§te iar
Altii felurite daruri Virtutile strabune
Prin priipiistiile pustii. Pentru diinsul aduceau. De s-ar scula-mpotnva,
I :1 Va fi de voi lnfriint. Cu n~me secular.
! I, 16 22 13
~ II,
6
',, Riitiicind el ani de zile, Cum ar merge Ia o nuntii Din groapa stricaciunii,
Plecati-vli Ia Domnul
Ca un om siilbaticit, (Spun cucernicii Piirinti), Sapata de ,tiran",
Grum'azul urnilit,
Un fior de lndoialii A trecut din lumea asta Se va scula cu slava
Sa vli inalte fruntea
II fiicea nedumerit. Intoviirii§it de Sfinti. In ,plaiul'; eel dorit. , Rasadul lui Traian".
23 7 14
Piinii azi se pomene~te, De somnul nesimtirii Deci azi, ca niciodata,
In soborul Sinait, Sa nu mai dormitati, Sa ne vadim cre§tini,
Despre jertfa cea striiina Ca , zorii miintuirii"
. Pastriind neprihiinita
,,,:
A acestui fericit. Se-aratii Ia Carpal!. Credinta, prin straini!

208 209
 POPOR MARTIR 15 18
8 ciite ori te-ngenu!lch.eaza Jar daca tu dispret~i-vei
Din viata ta-cum vad-inseamna, Ciind natii!e apusene fr~;:~:~~~! cei cotrop1ton, Predaniile parinte~t1, . .
Poporul~ mult zbuciumat, ]Jrzesc ,progresul" liirii lor, B te imbarbiiteaza Atuncea griiu ve! fi C_?hve~
Ca e~ti ca grau! eel de toamna: In ~esuri!e dunarene te ]asa ca sa mori. $i ve~nic nu ma1 odrasle~t1.
In ploi ~i viinturi semanat. Tu rabzi potop cotropitor. 16 19
2
9 nu slabi, ci crede _nlfma Vei fi ca pleava cea ,u~oara
Tu e~ti odras!a cea mezinii " nu te-a paras1t, Purtata pururea de v.ant, _
A trunchiu!ui daco-roman,
La ,cuibu!" proaspiit din campie, ,JvJ""'e.ui intai ~i-acuma, Pierindu-ti urmele dm tara
Abia atunci infiripat, ' . . Si numele de pe pamiint!
Nascut cu Sabia in mana Se-aruncii va!uri din pustie sprijina necontemt.
Aici, in campu! dunarean. 17 20
De Goti ~i Huni neincetat.
3 vei pazi ,credinta tare", . Atunci vei mo~teni _b~es~emul
10 Ca fiul rau de Ia parmtJ,
Ca !eagan scump tu ai doar muntii Tu stand cu ghioaga nestrujitii Pre<:um din veac s-a mo~temt,
$i sca!datoare Dunarea, fi sliivit din nou sub so_ar~ Pierziind ogorul - ca Eden~! -
. I
La trecatoare intre munti; · mult de cum ai fost slav1t Rascumpiirat de-atatia SfintJ!
Paduri!e cununa fruntii, Ca santine!a nec!intitii
Jar ho!de!e sunt haina ta.
!I 4
AI lor niivalii o infrunti. VESTITORII DURERII WN TARA ROBITA
11 4
.I In siinge!e muceniciei Deci, tu de mic, o, mucenice,.
Ai fost prin veacuri botezat Sarbatoarea mai rii~una
I I Ai fost zagazul nemi~cat · Plisar·ele ciilatoare Glas de clopote dUi?s,
$i-n varsta crudii a prunciei AI valurilor inamice De Ia Dunare veniti? _ _
I: N-ai fost ca a!(ii a!intat. indemnand Ia rugiicmne
I
Si tu pe toti i-ai aparat. Despre scumpa noas~a ~~~a, Pe poporul credincios?
5 Spuneti noua, ce mm ~t 1 l 1 ·
I I 12 5
. I Ciici tu fiind abia in fa~a, In vremea cea de suferinta 2
Piirin!ii te-au !iisat orfan Din viiz?~h ~~ zborul v~;tru,
Biserica te-a indulcit Mai traiesc romani pe-acolo? N-ati prlVIt catre Carp~!~·
$i spre fiinta ta ginga~ii Se aude glasul lor?
'
' I
Se-arunca barbaru! tiran.
Cu laptele bunei-credinte Sun! ei tot a~~ de fain~;!,
Si pa~ii !i-a ca!iiuzit S.e mai. vede Ia hotare Nu se vad mal apleca!L
I i
6 . Ior·?
Steagul nostru tnco
13 6
Luandu-ti drumu! pribegiei, 3
Din gura ei inveti tu graiul Dar, frumoase. p~s~rele, -
Traie~ti prin munti ~i prin paduri Frumos ca imnul ingeresc Doina azi se rna~ ~ude, Voi nu-mi da!J mel .un _:aspuns,
:i $i ,veacuri de mucenicie" Si talangile Ia stam, _ .
§i ea ili pregate~te Raiu! Yorba mea ca o sageat a
I
'i Se mai afla oare astaz1
De Ia sa!batici tu induri .. In slava Tatalui Ceresc. Pare-mi-se v-a patruns.1
' '?
Veselie Ia roman!.
7 14 7
Cand negura paganatatii Cuvantu! ei !i -a dat tarie,
Se niipustea ciitre Apus, Amintindu-va de Jara,
Cand sufletul era mahnit, Voi oftati acum dm greu,
'I Ai fost atunci Cre~tinatatii $i-avand nadejdea-n ve~nicie, Parcli toate sunt pierdute:
Ca scut de paza nerapus. · Necazu! nu te-a biruit. ,,Tara ~i poporu I meu.I"
210 211
 GLASUL PASARELELOR 9 16
l 4 Tresar striibunii din morminte
!l.NL'a, in Milniistire,
0, romilni din tiiri strliine O!tul suna ,versul" jalnic i' gruaz.a Mircea s-a trezit Cilnd vad atilta pustiire
Voi pribegi fiin'd ca noi ' Dmtre muntii ardeleni amara tilnguire Pe locurile cele sfinte,
Ali sclipat de grea ru~ide Ia~a Prutul plilnge doi~a vllli!UJ.nemultumit. Liisate nouii mo~tenire. ·
Si de groaznice nevoi! Prm Moldova, piln-la Reni. 17
2 10
' 5 Piimilntul plamadit cu siinge
Tara voastra cea frumoasa Toate apele navalnic, Arge~, ochii i~i indreaptii
Si-a schimbat acuma sortii · eel mucenicesc Si cu sudoare de martiri,
Se unesc apoi in cor,
Caci potrivnicii din casii' ' ; su:spirnilrtd mereu a~teapta Azi se cutremura ~~ pliinge,
Si, sunilnd un cilntec jalnic,
I -au croit ve~milntul mortii! Plang durerea Tiirii lor'. semn de ajutor ceresc. Fiind impresurat de ,zbiri".
'
3 6 II 18
N_istrul a~i # Tisa plilnge, · lara Duniirea Ia vale din cripta cea batrilna, Carpatii astiizi se-nfioarii
S1 Carpatn plilrtg duios, Strange dorul Ia hot~r . capul fioros, · Si ap~l~ se zbat in vad,
Reviirsilnd pilrilu de silnge Si umplilndu-se de jal~, ·· . vrea s-apuce spada-n mana, Vaziind pe scumpa noastra Tara
Ciitre Duniire, In jos. Spune Marii, cu amar! Cum se apropie de iad! ·
, ' ... trupul ii rannilne-n jos.
12 19
LA NOI ACASA
(Piugu~orul romanului pribeag) pm.ugt: astazi cu Neagoe, Azi Sfiritii iubitori de Tara
1 5 Se roaga jalnic lui Hristos,
?,ugan<l pe Nifon eel Sfintit,
purer~a mortii stapilne~te De multii vreme nu se-aude Sa izbaveasca de ocarii
scape Tara din nevoie,
In_ p_laml nostru striimo~esc, Sub cerul Tiirii inro$il ' Pe neamul nostru credincios.
darul lui. nemarginit.
Cac1 tiara de Ia Miazlinoapte D_ecilt a! sputnicilor v~iet 20
Sugruma tot ce-i romilnesc. 13
SI geamiitul celui robit!
2 Lupu vrea sii vadii Iar voi, martirilor de astiizi,
6
Tilnje~te vatra parasita nou sobor cre~tin Ia Ia~i, Luceferi prea luminatori,
Cu _Iac.~imi astazi se adapa
A_ bietilor romilni pribegi, Fecwrn dulcei Romilnii . arhiereii stau sub paza Cu sfilnta voastra indrazneala
S1 lumea fuge ingrozita Zicil~d: ,Ie~iti! -Ia cei di~ groapii- ' Si nu se pot ,urni doi pa~i. Dati pilda celor muritori.
De multele fiiradelegi. Ca sa mtriim azi noi, de vii!" 14 21
3 7 Sa ~tie lumea rasfiitata
El vrea din nou .sa intareasca
Pod_oa?.a liirii azi se pierde, L~ Pu_tna, Stefan nu mai poate Ca viitorul fericit, ·
F ecwru casei sunt straini ,Blagocestivul Adeviir",
Sa od1hneasca in mormilnt . . Caci iara~i lumea cre~tineascii Cu suferinta ~i cu jertfii
Azi codrul nu mili este v~rde Vazilnd atilta nedreptate ' .
Apuca ,Legea" in dispar. Va fi mereu pecetluit.
lar florile sunt miiracini. ' Pe stramo~escul lui pamilnt.
I
4 15 22
8
r
rl
Azi pilinea s-a fiicut amara
Si apa-i neagra de venin
El strigii jalnic spre Suceava
La. Sfiintul Mucenic Joan
Nu poate astazi sii mai vadii
AHituri de Liica~ul sau,
In calea catre miintuire
Povara Crucii vom purta
',, Viizdu~ul a ajuns povara', Si piln' Ia slava Jnvierii"
!
Sa ne ridice iara~i slava Cum fac ,organele" paradii
Iar tram! omului ... un chin. Cea darilmata de tiran. Tovara~iei celui rau. Golgota vom intilmpina!

212 213
 23 24 3 10
Nicodime, preafericite Veniamine Preasfintite,
De ce te-ai dus dintre romiini, vreme bogiita~ii Iar vorba: ,Dumnezeu sa ierte",
Cu Var!aam ~i Dosoftei nf:;inl~Uri" bine giizduiti, Ciind zice pentru adormiti,
Liisiind Biserica robita Paziti ,Facliile ·cinstite"
~i Tara ,fiira de batriini"? Hristos cu nevoia~ii intrece toatii rugaciunea
Sa nu le stingii cei atei! curte sun! obijduiti. Celor care sunt ghiftuiti!
25
4 11
Parintilor cu suflet mare,
Pastorilor duhovnice~ti, lacrimile pocaintei Durerea care aiin suflet
Mai aratati-va o data £w-'v• Sfiintului Post, Pentru rudenii ce s-au dus
La ,Scaunele vladice~ti"! !bmtoaJra Sfiintii a Credintei fntoarce-o catre nevoia~ii
ilorleslte pe al vietii rost. Ce sun! prieteni cu Iisus!
5 12
INDEMN FRATESC · Dumnezeul Induriirii Spre ei sii-li ver~i compiitimirea,
inima o a mi~cat, Pe ei sa-i cauti azi cu dor,
4
Fii pribegi ai tarii mele, "' fiti in grija ciiutiirii Ciici au nespu'sa indriiznealii
Neciijiti intre straini, Cali nu inor pentru credinta, ve ~c1 bolnav ~i scapiitat. La Dulcele Miintuitor.
Apiirand acest pamant,
Nu uitati menirea voastra 6 1.3
Ori prin aspra nevointa,
De romiini ~i de Cre~tini. fericesc; fiira inconjur De molipsire n-aveti teamii,
~tie numai Domnul Stant.
2 sunt adanc incredintat Ciici dragostea lui Dumnezeu
5
Legea noastrii cre~tineasca astiizi nu slujiti la oameni intrece toatii doctoria
~i pamiintul romiinesc
Ca furtuna cea de veacuri Domnului - cu adeviirat. ~i ne acoperii de riiu.
A cumplitului necaz
S-au piistrat cu multe jertfe 7 14
Care nu se pomenesc. Nu-i lasa pe vii sii ~teargii
'
Lacrima de. pe obraz. Mirosul greu ~i murdiiria Din fundul pe~terii smerite
11 3 Care riibdafi, sunt miirturii Eu ca un frate, vii doresc
6
fn prigoanele piigiine 'A rasplatirilor din ceruri, Sa' fili In to ate fericite
~i-n vartejul eel barbar
Carturari n-au fost pe-atuncea Ale miresmei bucurii! Cu darul eel dumnezeiesc!
Siingele curgea ~iroaie Ca sii scrie viata lor,
8 15
Pe al Patriei Altar. Au in schimb in ,Cartea Vietii"
Numele nemuritor. · Eu n-am ceva mai bun acum, Iar ciind sunteti la rugaciune
'i Deciit spre a vii da un sfat: Sa nu uitati a vii ruga
I
DUHOVNICE~TILOR SURORI S-aveti riibdare totdeauna Ca Dumne"zeu sa miluiascii .
Ciici mare dar ati ciipiitat! ~i pe nevrednicia mea! ·
' il 2
9 16
il i 0 bucurie negraitii fn curtea casei voastre astazi
Smeritul suflet mi-a cuprins, Ace! bolnav in suferintii, Rugati ca cei din pribegie,
! ' Se vede bine mai viirtos Ciind zice:.,Dumnezeu primeasca", Cre~tinii no~tri de· un neam,
Viiziind ctiin dragostea cre~tinii Cii locuie~te dimpreunii .
Pe toate astazi le~a invins! E pentru suflet ca o floare Sa-~i tie Sf'auta lor Credintii
Preaifantul-dararlui·lrrls!Os! Pentru cununa cea cereascii! Ca Sfktul Patriarh Avraarn.
·---~-----

214
215
 17 21 5 9
Iar dacii nu se vor intoarce Nevrednic eu fiind de toate Sfiintului loan Singur iaduls-a sciirbit,
Sii-~i vadii tara Romiineascii La randul meu mii sarguiesc '"~'"'"r" ciind s-a atins Ciici privind, a Jnteles
Miicar sii nu-i lipseascii Domnul Sa fac §i eu dupa putere boteze in Iordan Cii de-acum va fi lipsit
De Sfiinta Patrie Cereascii! Pentru acei care-mi slujesc. Cel ve~nic necuprins. De viinatul eel ales.
18 22 6 10
Iar pentru. cei din Romania, Primind aceste stihurele al lumii Ziditor Apa Sfiintului Iordan -
C~i prigoniti de bol~evici, · Sa ~titi ca eu am pus in ele sii-L vadii s~au sfiit - Botezandu-se Hristos -
Sii-i intiireascii in credintii, Bucati din irtima zdrobita de sus luminiitori A riimas ca un balsam
Miirturisind ca mucenici! Cu dragoste neprihanita! In nori s-au invelit. La tot omul credincios.
19 23 7 II
Si unul pentru altul pururi Hristos a inviat din groapa balaurul giindit, Cerul astiizi pogoriind,
Rugiindu-ne siirguincios Si noi sa inviem cu El, .Ca1re-·n apii sta ascuns, Spre Iordan s-a aplecat,
Cu dragoste duhovniceascii Slujindu-I numai Lui ca roabii picioare s-a zdrobit Ciici se vede pe piimiint
Plini-vom legea lui Hristos! Prin mila catre eel mi~el. Stiipiinul siiu Iisus. Sfiinta Treime ariitat.
20 24 8 12
Primiti din partea mea, smeritul, Sa fie pentru tQate astiizi .·. Ingerii s-au spiiimiintat, (Credincio~ii cdnta in cor}
Duhovnice~tile uriiri Dumnezeiasca Inviere: · Pe Stiipiinul gol viiziind, De la margini noi venim,
Si multumire pentru darul Izvor de pace ~i iubire Si ciintiind, au liiudat Cei cu sufletul setos,
Multimilor de induriiri! Cu sufleteasca mangiiiere! Sfiintul Lui pogoriimant. Ca sii ne invrednicim
25 De Botezul lui Hristos.
Al vostru mai nevrednic frate
Si catre Domnul rugiitor, MARTURISIRI LUI DUMNEZEU
Smeritul Ieromonah loan Iacob Ceea ce fie nu-fi place, altuia nu-i face!
Al vostru dcunoscator! I 4
Sihiistria Sfintei Ana de Ia Hozeva Hristos se descopera In fiecare in continuu mintea mea
Pe miisura poruncilor piizite, Se vedea in fata Ta.
STIHURI PENTRU LITANIILE DE LA IORDAN . Taina lui Hristos cea mare Doamne, Dumnezeul meu
pe glasul 3. Se aflii in inimi smerite ... Mii diiesc ~i -mi pare riiu.
I 3 2 5
La' Jordan, In chip smerit, Ciind din cer s-a auzit Doamne,. Dumnezeul meu Multe daruri Tu micai dat
Ca un rob Te-ai botezat Glasul ce Te-a ariitat, Mii ciiiesc ~i-mi pare riiu! Iar eu, mull Te"am supiirat,
Firea apelor sfintind, Firea toatii s-a uimit Dumnezeul meu preabun Mii sfiesc in fata Ta .
Pe noi toti ne-ai luminal. Iarii muntii au salta!. Cu lacrimi in ochi iti spun, Cand giindesc la viata mea.
2 4 3 6
Tu fiind miirturisit Gol viiziindu-L pe Hristos . Miirturisesc acum curat Orice-am giindit, orice-am fiicut
De Piirintele ceresc, Apa miirii. a fugit Cii nu Te-am iubit cu-adeviirat. In fata Ta s-au petrecut,
Duhul Sfiint a lntiirit !ar Iordanul sfiicios Ciici eu dacii Te iubeam Iar eu nesimtitor eram
Pe cuviintul piirintesc. Inapoi s-a tras griibit. In continuu mii rugam ... La Tine nu rna giindeam.

216 217
 7 14
De rna simteam In fata Ta
Mi-a~ fi piizit eu min tea mea ...
De rna simteam eu liinga Tine
M-a~ fi cunoscut pe mine.
8 15
Doamne, oriunde voi fi
Fii-ma treaz a Te simti,
Sa Te simt ca e~ti prezent
Unga mine permanent.
9 16
Oriunde rna voi afla
Eu sa stau In fata Ta.
Preabunule Dumnezeu
Tu e~ti tot cugetul meu.
10
Tu ai zidit inima mea
I
Sa fie numai a Ta.
I
Tu-n Sufletul meu prive~ti
I I Caci oricand de fata e~ti.
I; I II
! '
Si n-a fost o clipa-n viata
Sa nu rna prive~ti In fata ...
0, Doamne, cum m-ai privit
Ciind am riis, ciind am glumit,
12
Ciind cu mintea preacurveam
Naluciri imaginam,
Cand cu dracii mii-nvoiam
Tie spatele-ntorceam,
13
Cu vra~ma~ii petreceam
Si pe Tine Te uitam ...
0, Doamne, ciit m-ai iubit
Pentru mine Te-ai jertfit,
218
Siingele, viata Ti-ai dat
Din iad m-ai rascumparat,
Fiu a! Tau Tu m-ai numit ·
Si viata mi-ai daruit.
Mi-ai dat rang atilt de-nalt,
Dar voi fi ~i lntrebat,
Sunt dator sa Te iubesc
Obligat sa rna jertfesc ...
Siingele varsat din Tine
Cere siinge de Ia mine,
Dreptul este numai Tie
Tu sa-mi fii Dumnezeu mie.
17
Tu ai drept cu-adeviirat
Caci Sangele Ti-ai viirsat,
Sufletul rascumparat
E-al Tau cu adeviirat.
18
Poruncit lmi este mie
Sa-l lnchin eu numai Tie,
Sufletul nu e a! meu
Ci el e un drept a! Tau.
19
Deci, Tu vei avea tot dreptul
Sa-mi ceri curat amanetul.
Amanetul eel curat
E Sufletul rascumparat.
20
Si-l vei cere de Ia ,mine
La a doua Ta venire.
Deci, Sufletul. nil e a! meu
Ci el e un drept a! Tau.
21 28
·• · ai drept cu-adevarat Tu ai drept asupra mea
· · Siingele Ti-ai varsat, Inima sa fie-a Ta.
drept numai a! Tau Tie m-am afierosit.
nu pot sa-l calc eu. Cu Tine sa fiu unit.
22 29
Tu ai asupra mea Caci Tu ai voit sa fim
sa fie-a Ta, Fii ai Tiii sa ne numim.
Tu In mintea mea Sa-Ti semanam numai Tie
ai dreptul de a sta. Sa iraim In armonie. '
23 30
voi pune oare eu Sa-Ti fim Tie-ca atare
Jrii,;imJea-n locul Tau? Dupa chip ·~i-asemanare.
nu Te vei supiira La nimic eu sa gandesc
lti spurc eu casa Ta? Inima ca s-o-mpartesc.
24 31
mintea mea se. nume~te De aceea rna rog Tie
Domnului Sfiint este. Frica Ta sa mi-o dai mie,
cine ai venit Frica ~i gil.ndul Ia moarte
pamant ~i-ai piitimit? Sa le am eu lntru toate.
25 32
nu Te-ai jertfit pe Tine Ori de-a~ sta, ori de-a~ Iuera
rna rascumperi pe mine? Sa umblu ca-n fata Ta.
altul decilt Tine Doamne, semn ca Te iu besc
dat viata pentru mine? Ciind poruncile-Ti pazesc,
26 ' 33
1 Pentru mine ai venit lara cand mereu le calc
Cu viata m-ai platit, E semn ca Tie nu~ Ti plac.
Mireasa Ti-ai logodit Te iubesc cu-adeviirat
Sufletul eel prapadit. Cand rna rog Tie curat.
27 34
Pe Tine sa Te iubeasca, lara cand rna plictisesc
Cu Tine sa se uneasca, Atuncea eu Te uriisc.
Dumnezeule milos Cum Te voi iubi pe Tine
Ai dreptul sa fii gelos. Cand nu rna lepad de mine?
219
 r
35
Doamne, cum sa Te iubesc
Cand Ia Tine nu gandesc?
Mintea Ia ce zaboVe§te
Ace! lucru-1 §i iube§te.
36
Caci iube§te-a zabovi
Unde ea va consimti.
Cand iube§ti pe Du~nezeu
Semn e ca te rogi mereu.
37
Cand poruncile iube§ti,
Atunci e semn ca-L iube§ti
i Cautati-L pe Iisus
Ca-n porunci El e ascuns!
I' ' 38
Cand porunca Lui paziti
Pe El 11 descoperi(i,
~i-n porunca Lui cea data
Toata Legea-i adunata.
39
Sa iube§ti pe Dumnezeu
~ipe tot semenul tau.
Rugaciunea cea curata
De sus noua este data.
,. 40
Nu-i efortul omului
':II Ci e mila Domnului.
I, II Harul cand s-a revarsat.
Tot 1n juru-ti s-a schimbat.
41
Jot ce este-n jurul tau
lfivorbesc de Dumnezeu,
! :
Totul este aranjat
De Pronia Celui Prealnalt,
I
::.
42
Totul este cantarit,
Masurat §i socotit. ..
Doamne~nvata-ma pe mine
Sa stau mereu langa Tine.
43
Oriunde rna voi afla
Sa rna simt in fata Ta.
Sa nu crezi c'ai sa spore§ti
Cat timp singur te iube§ti.
44
~tiu c-am sa regret amar
C-am pierdut vremea-n zadar
~i n-am silit mintea mea
Sa stea, Doamne, in fata Ta. ·
45
Am avut limp pe pamant
De-a ajunge chiar §i Sfiint,
Dar am amana! sa pun
Ziua cu-nceputul bun.
46
Doamne, ajuta-ma pe mine
Sa-mi aprind dorul de Tine, ·
Fa-rna om nou ca sa cresc
Din Tine sa rna hranesc.
47
Doamne, firea mea trupeasca ·
S-o transform duhovniceasdi,
Caci a§a Tu ne voie§ti
Cu trupuri duhovnice§ti.
48
Pentru aceasta ne-ai creat
~i Sangele Ti,ai val'sat,
Sa rna lepad tot de mine
~i sa rna transform in Tine.
220
49 56
aminte, te treze§te Fii atent, gandind mereu
·• · mintea ti-o cura(e§te, Cum te vede Dumnezeu ...
acesta-i scopul tau In tot timpul te sfie§te
stai langa Dumnezeu. Caci Dumnezeu te prive§te.
50 57
· va fi ochiul curat, Orice faci §i orice spui
va fi ·]uminat, Lucreaza ca-n fata Lui.
cele parute rele Orice-ai gandi, orice-ai face
vei folosi de ele. Vezi lui Dumnezeu de-l place.
51 58
ochiul e-ntunecat, Oricum ar fi planul tau
trupul e necurat, Sa-L intrebi pe Dumnezeu.
cele cinci simtiri Ada Scriptura de fata
transforma-n naluciri. Caci atunci El te inva(a.
52
care se nume§te
59
In tot locul sa cite§ti
Sufletului este, Pe tine sa te smere§ti,
trebuie curatita . .
Retine-te de Ia orice dorinta
lui Dumnezeu jertfita. Ce nu-mpline§te-o trebuinta,
53 60
.Dumnezeu cu-adevarat Ci-aduc numai o placere
Nimic rau El n-a creat, ~i-o zadamica mangaiere.
Caci El dintru inceput Cand pe plans 11 vei afla
Toate bune le-a fiicut. El va fi pravila ta.
54 61
· Fii alent oriunde-ai fi, Lacrimile vezi sa-ti fie
Pe Dumnezeu nu-L scarbi! Tipic §i pravila tie.
Dumnezeu mult se scarbe§te Lacrimile §i zdrobirea
Cand mintea se trandave§te, Ele pot sa~ti schimbe firea.
55 62
Dumnezeu se 1ntristeaza Intru toate urmare§te
Cand mintea nu privegheaza. Aceea ce-ti folose§te,
Fii atent Ia ce gande§ti Tipicul nu-ti folose§te
~i cu altii ce vorbe§ti. De nu vezi rodul ca cre§te.
..
221 I
 63
Pravila-i litera moarta
Ciind e inima-nghetata.
Pravila sa-ti fie-n toate
Pliinsul ~i giindul Ia moarte.
64
In fata lui Dumnezeu de-ai sta
Si-aceasta-i pravila ta,
Litera moarta nu poate,
Duhul da viata-n toate.
65
,!'{odul de nu-l urmiire~ti
In zadar te ostene~ti,
Scriptura nu-i litera moarta
Ea cere sa fie Iucrata!
66
Tot cuviintul din Scriptura
Du~ul Sfiint L-a dat din gura,
Scnptura nu-i omeneasca
Ea-i din cer, dumnezeiasca.
67
Nu-i de-aici, de pe pamiint
Ci-i opera Duhului Sfiint.
Scriptura-i gradina data
Care trebuie lucrata.
68
'
'
'
'
Iar noi gradinari sa fim
Sa lucram ~i sa pazim.
Ea va fi Ia judecata
Obiect pentru teza data,
I
1 i.''i 69
.I j' I, Nu precum am studiat
Ci precum noi am luc;at.
'I I Cele scrise ~i citite
Cer ca sa fie traite.
Ca nimic voi folosi
Daca nu le voi trai.
222
70
La moarte sa te giinde~ti
Daca vrei sa nu gre~e~ti.
S~nt sigur ca voi muri,
S1gur ca voi putrezi.
71
Daca-s sigur c-am sa mor
De ce sunt nesimtitor?
pe ce nu-s treaz ~a pliing mereu
In fata lui Dumnezeu?
72
Sa rna rog, sa pliing cu-amar
C-am pierdut vremea-n zadar,
Ciita vreme mai traiesc
Scopu-i sa rna miintuiesc,
73
Sa rna rog, sa priveghez
Un om nou sa rna fonnez.
De tot ce nu-ti. folose~te,
Fugi cat poti ~i te fere~te.
74
Ai mintea prevazatoare
La cele-nconjuratoare.
Nu scarbi pe Dumnezeu
Cu gandul ~i rostul tau.
75
Ci sa pleci cu multumire
De Ia orice convorbire.
!a-ti Parintii ~i Scriptura,
Indreptarut ~i masura.
76
In toate sa unnare~ti
Scopul bun sa-l folose~ti.
Dumnezeu mult se scarbe~te
Cand mintea se triindave~te.
77
mintf:a rara trezvie
7'8
dezmi<:rda trupul .tau
faci tie calau. ' .
nr1"'" de-L unnare~ti
Cruce nu-L gase~ti.
iubit din. Romania
iubit neamul ~i glia,
iubit, dar le-ai lasat,
Sfanta ai plecat,
tu te-ai logodit
Iisus eel Preamarit.
aceea astazi eu,
?reitm1irei>C pe Dumnezeu
harul ce ti-a dat
intre Sfinti te-a a~ezat. · Suferinta ta cea mare,
2 0 purta cu resemnare,
'.6u1cm·a-t•e, om ales
. Din neamul eel romiinesc,
· Din frumoasa Romanie,
Bucura-te, pe vecie.
3
Copil orfan ce din pruncie,
N-ai ~tiut de bucurie,
Inimioara ta orfana,
223
79
Cel ce fuge de dureri
Cade-n bratele placerii.
Cand vei fugi de durere
Vei fi-n~elat de placere.
80
Caci iubirea cea de sine
Este moarte pentru tine.
leromonahul loan Jacob, august 1952, Ia
Jordan. Transcriere de leromonahul Vi-
sarion, Ia Hozeva, 1990.
A ramas rara de. mama.
Fiira mama, rara lata,
Strain printre lumea toata.
Doar bunica ta Maria,
Ti-a fost toata bucuria.
Ea te invata mereu, ·
Credinta in Dumnezeu
Si-ti spunea marea durere,
Ea-ti aducea mangaiere.
4
Cand Ia lucru se ducea,
In spate ea te purta.
Zece ani ea te-a ingrijit,
Pe unna a adormit.
5
Si de-atunci printre straini,
Ochii ti-erau mereu plini
De lacrimi ~i de durere,.
 Ill
'
j! Caci nu aveai miingiiiere.
Dumnezeu ce te-a iubit,
Tot El ti-a ~i riinduit
Loc de cinste In societate
Caci primul erai Ia carte.
Primul Ia faptele bune,
,!31iind, cinstit cum nu-i In lume,
!neat pe toti i-ai uimit ·
Pe toti tu i-ai cucerit.
6
Tu, Iliuta eel orfan,
Tu, ce n-ai avut un ban
Te-ai ridicat Ia lnaltime
I Caci Dumnezeu era cu tine.
7 Intre Sfinti te-a a~ezat.
El te pregatea mereu
I I
Pentru Sfiint Laca~ul Sau.
I' I Odata, ciind te rugai
Si pe Domnul implorai
Sa-ti arate dnimul tau
I !
Ai auzit glasul Sau:
,Miinastire" ~i lndata ai luat
Calea cea adevarata.
Calea, Jugul lui Hristos
Si-ai pornit lncet pe jos,
.1. ' La Neam(, Sfiinta miinastire,
I!
I
1
. Cum !i s-a dat de sus ~tire. ·
'!i, '
.I 8 Liiudilnd pe Dumnezeu.
,I 'I
Aici ai fost calugarit,
.I ' 19
I I•
Nume de Joan ai primit.
Cu haina cea lndoliata
11 ij Si cu inima curata,
Ai pornit spre Tara Sfiinta
II 11
Cu inima ta smerita
'1,:
Cu giindul de-a te jertfi,
Lui Iisus de a-I sluji.
224
9 ~i nici un rau
Jugul aici a fost greu,
Dar 1-ai dus, cu drag mereu,
Caci te ocrotea Dumnezeu.
Acum, ciind te odihne~ti,
Ciind In cer tu azi slave~ti
Pe Iisus, Sfiinta Treime,
Sfinte, azi ti se cuvine
Sa-ti ciintaril. cilntare sfilnta
Si cu inima infriinta,
Sa plecam genunchii azi
Si cu lacrimi pe obraz
Sa rugam pe Dumnezeu
Si sa-I multumim mereu,
f:aci te-a ales ~i te-a chemat
Bucura-te, om ales
Din neamul meu romiinesc,
Cel ce te-ai jertfit mereu
Liiudilnd pe Dumnezeu.
10
Bucura-te, c-ai rabdat
Si trupul nu 1-ai cru(at,
L-ai supus Ia chinuri grele
Si Ia multii priveghere.
Sete, foame ~i caldura,
Frig, boala peste masura,
Cu blilnde!e le rabdai,
Ziua, noaptea, tot mereu,
II
Bucura-te, ca-n ispite ·
Au fost ~i zile fericite.
12
Cilnd o mana diavoleasca,
S-a ridicat sa te loveasca,
Si sa-ti curme a ta viata,
Dumnezeu era de fata.
fiicut du~manul tau.
. ·,hiena" cea turbata,
scapat Iisus indata.
13
c.nril-te. Sfiint iubit,
toate le-ai biruit.
care te-a iubit,
aratat al tau sfiir~it.
~·pe~teJ:a 1-ai notat,
f'pt:ret:ele curat
Domnul ai laudat.
14
tcm·a-t,e. ca pe cer,
scrise ai zarit
fost tare fericit.
cununa cea din stilnga,
· intristat, Sfinte, tare
era a celor ce n-au scapare.
ea fulgere ie~eau
cei ce nu credeau,
· ei mor nepocaiti
inima impietri(i.
15
tlucura-te, Sfiint smerit
pe Iisus ai iubit,
:·l'etttru nevointa ta,
I' rtlMLLl< iti Can(a
Ia a ta prohodire
alergat cu grabire
Si cu limbii pasareasca,
Au venit sa-ti multumeasca,
, Pentru hrana ce le-ai dat
Si grija ce le-ai purtat.
16
Bucura-te, ca in vis,
Unui prieten tu i-ai zis:
,De vrei, vino sa rna vezi
225
La pe~tera Sfintei Ana".
Prietenul a ~i luat seama
Si in data a. alergat,
Nu ~tia c-ai raposat.
Nemaigasindu-te in via(a,
Cu cei ce erau de fa(a,
Mormiintul !-au desfiicut
Si minune au vazut:
17
Bucura-te, ca intreg
Trupul tau dormea in mormiint,
Laudiind pe Domnul Sfiint.
Neatins de stricaciune
Doamne, ce sfiinta minune:
Miiinile, fata ~i barba,
Parul, aveau toata slava,
Raine ~i incaltaminte,
Erau noi, 0! Ioane sfinte,
Pardi de ieri ai fost pus,
Nu de anii ce s-au dus.
18
Bucura-te, ca indata
Toti cei ce erau de fata,
In 'genunchi toti au cizut,
La minunea ce-au vazut.
Si au laudat mereu
Pe Stapiinul Dumnezeu,
Caci intre Sfinti te-a a~ezat
· Cu cununi te-a incununat.
Bucura-te, ales Sfiint,
Ca n-ai ramas in mormiint,
Ci in racla, Ia vedere,
Ai fost pus spre miingiliere.
Si ale tale moa~te Sfinte,
Se cinstesc, smerit parinte.
 20
Bucuria noastra-i mare,
§i de aici din departare
I!i trim item o rugare: ·
Sa nu uiti poporul tau,
Sa te rogi mereu, mereu, ·
La Stapanul Dumnezeu,
Ca sa tim ~i noi odata
'
Cu cei care iau rasplata.
II 21
II .'~ Sa-l rogi pe Iisus eel bland,
Ca In eel mai de jos rilnd
Sa ne puna ~i pe noi,
Sa ne numere intre oi,
Si Ia pa~unea cea bogata
Sa ne bucuram odata.
SFANTUL lOAN JACOB HOZEVITUL
Un amalgam complex de ganduri
Ma-ndeamna ca sa versuiesc
Spre-a exprima un gand in versuri,
Un gand curat, duhovnicesc.
2 5
E-un gand de mare pre(uire
Pentru un roman ce-a renun(at
I La toata-a lumii fericire
Si-n manastire a intrat.
3 6
Scolarizat era - se ~tie -
Si via(a multe i-ar fi dat,
Dar nu a vrut Jacob Ilie
Sa fie-atins nici de-un pacat.
226
22
Bucura-te, Sfant Roman
Si roaga-L pe a! tau Stapan,
Sa reverse mila Sa
Peste Romania mea.
Si-ntr-un cor ~i-o armonie
Sa-i cantam Lui pe vecie!
23
Bucura-te ~i tresalta,
Ioane sfinte, ~i laolalta
Sa-i cantam toti lui Iisus:
Te slavim, i!i mul(umim,
Iisuse, ~i Te cinstim
Pentru j ertfa ce In dar
Ai dat-o sus, pe calvar.
Mantuire, fericire
Tuturor care voiesc
Si voia Ta implinesc.
Maria Popovici, 26 feb. 1986
4 11
De-aceea el din tinere(e
S-a consacrat Celui de Sus
Si-a continual sa-nve(e
Cum sa-L slujeascii pe Iisus.
in opt April treizeci ~i ~ase
Ilie-a fost calugiirit,
Apoi In rugi anevoioase
in via(a sfantii s-a-ntarit.
Cu noul sau nume de. loan
Spre Tara Sfiintii a plecat
Si-n toamna aceluia~i an
Mormantul Sfant a siirutat.
7 14
mult ravnita lui dorin(ii Despatimit ~i unit tainic
lmplinit, c-a siirutat Prin rugaciuni cu Dumnezeu,
Domnului pa~i _cu credin(ii, Si-a viizut cununa de finic
· lui Hristos eel Inviat. Ce-l a~tepta ca pe-un erou.
8 15
Ia maniistirea Sfantul Sava Prin rugaciuni strabatea cerul
, ca-ntr-1m pustiu el s-a retras Si ajungea Ia Dumnezeu
' ·Spre a trai precum un Avva, Rugandu-L sa-~i reverse harul
Dar multa vreme n-a ramas. Peste lntreg poporul sau.
9 16
dorul dupa isihie Si peste tara Romania
. §i boala care-! m~cina . Si peste fra(ii lui de-un cin,
· Tl duse spre-o alta pustle Roman fiind el ~i cu glia;
·. La Pe~tera Calomona. Din mama ~i tata cre~tin.
10 17
Continuand sa sihiistreasca Ferice tara, Romanie,
La Sfilntul Schit din Hozeva, Ferice-al tau pop or cre~tin,
Hrana lui duhovniceasca Caci ai prea Sfanta Liturghie
Era Scriptura, nu vorba. Si Sfinti cu har mare divin.
18
· Vorbea pu(in, cu duio~ie, Si loan Jacob Hozevitul
Iar boala i se agrava, E printre Sfin(ii multi din cer,
Dar el singur putea sa ~tie Si-n har i se piistreaza trupul
Sfiir~itu-i ce se-apropia. Pentru ca a postit sever.
12 19
Epuizat de greaua-i truda Tinea cu drag dreapta credin(ii
El nu s-a lasat biruit, Jar In singuratatea sa
Ci pus-a diavolii pe fuga I~i amintea de suferin(a
Prin rugaciune ~i citit. Pe cand copil orfan era.
13 20 "
Cu postul ~i cu rugaciunea in sfiinta lui singuratate
§i-n privegheri lndelungat, Scria versuri ~i traducea,
II lauda In toata vremea Din limba greaca Acatiste
Pe Domnul Hristos Inviat. Si multe spre folos fiicea.
227
 21
Intors din nou Ia manastirea
Sfantului Sava in pustiu,
Se ocupa §i de-ngrijirea
Multor bolnavi noaptea tiirziu.
22
fu abnegatie intensa,
In multe ascultari zelos,
r ¥ra cu inima aprinsa
I In dragoste pentru Hristos.
23
Indeplinind cu vrednicie
Prea multe treburi peste tot,
Fiind demn de hirotonie,
loan a fost sfintit preot.
24
Cu voia lui, sau rara voie
A primit harul preotesc,
Dar Domnul 1-a ales sa fie
Un Sfiint din neamul romiinesc,
25
In zorii zilei de 5 August
Din a! pustiului Jordan,
S-a dus Ia cer un isihast...
Parintele Jacob loan.
26
Cat a trait in asta lume
I Pacatul de el nu s-a prins,
II'·[I Iar Dumnezeu fiicu minune,
1 i
Caci i-a pastrat trupul neatins.
ji 27
J II Neatins de stricaciunea mortii, ,
Pastrat intact piina-n prezent,
E a§ezat In rand cu Sfintii
In Tara Sfiintului Mormiint.
228
28
El este-un Sfiint din Romania.
Unul din miile de Sfinti,
Ce §i-a-nceput calugiiria
Aici, Ia miinastirea Neamt.
29
Smeriti §i bucuro§i deodata
C-avern din neamul nostru-un Sfiint
Sa fim in viata noastrii toata
Ca Ia a! Dom~ului Mormant.
30
Ca loan Jacob Cuviosul
Pe drumul vietii din Calvar,
Precum a fost Jacob Romiinul
Prin har spre-al lui Hristos far.
31
De-am fi macar un sfert din sfertul
Asemenea cu viata lui,
Nu ne-ar mai stapiini pacatul,
Caci am fi morti pacatului.
32
~i multe-ar fi inca a spune
Despre loan, suflet ales,
El s-a luptat in lupta bine
~i greu a fost, dar a lnvins.
33
Dea Domnul ca din mila-I mare
Sa aibii mila §i de noi,
De noi, romiinii cre§tini, care
Avem in cer multi Sfin(i eroi.
34
Marire Tie, Doamne Sfinte,
Cel in puteri Sfinte-ntreit
Ca In nepriceputa-mi minte
C-o razii sfiinta ai venit.
35 36
pus in mintea mea cuvinte Iar eu, in rand cu piicato§ii,
versui un Sfiint Roman, Ma rog pliingiind ca sa rna ierti
devotament §i cinste Can-am putut sii-mi conduc pa§ii
trait viata de cre§tin. Cu Sfin(ii exemplari, maret.
Angela Colfoiu,
anul 1986
' INCHINATE SFANTULUI lOAN IACOB ROMANUL
6
lolclova, tara roditoare, Lumini de calda poezie
~~ nemuritor ve§miint, Ciinta duios, evlavios,
tine astazi ne rasare In scumpa noastra-ortodoxie
' este Sufletul unui nou Sfiint. Era aparator zelos.
2 7
r;•p·umw rasarind tulpina ~i prin pustiuri §i ar§ite
Suflete §i nu tacea) Cu miiinile-naltate-n sns.
smuls din saduri radacina In contemplati~ divina, '
1,
· de fraged, nu avea. Ciinta cu doruri pe IISUS.
3 8 I
radiicinile-nspre ceruri, Lumina Sfiint!'i §i cu Harul
sus spre Dumnezeu cre§teau, Se coborau sa-i dea putere, , I.
· Sufletul cfmta de-a pururi · Sa-i inmulteasca mereu darul
ciintec, Ingerii-1 inso(eau, ~i sa-i aline din durere.
4 9
M1~ta1ra floarea din pamiintul, Doar pasarile din vazduhuri -
siinul caldei Romiinii Privighetori §i riindunele -
alta (ara unde viintul II cnno§teau ca scrie stihuri,
. Sufla prin stiincile pustii.
1 Caci deseori vorbea cu ele.
10
5
· pliingi, suflete de floarea noastra §i le zicea sa mearga acasa
!nstrainatii printre spini, In tara noastra §i sa spunii
In ciintec devenea maiastra Ca 'pentru neamul nostru iara§i
Prin chinuri zamislea lumini. Diinsu-a-naltat o rugaciune.
229
 11
~i numai ele-1 insotirii
Pe Sfil.ntul pe-ultimul sau drum,
Dar Dumnezeu 11 proslavirii
Ciici moa~tele-s mir ~i parfum.
12
Jordan, Hozevii, Tara Sfiinta
~i intreg Ierusali~ul,
Romiinii-1 cheamii ~i il cilntii
j, Inapoi pe loan eel Nou Romiinul!
/I
i
II
13 Sfilntul loan Jacob Ieroschimonahul, sihastrul din Tara Sfil.nta
EI Ie riispunde. tuturora.
,Eu pentru voi rna rog fierbinte,
Sa ne-ntillnim in Aurora
Raiului nou-Cetii(ii Sfinte.
14
Sa inal(iim de-a pururi slava
Pariritelui din Cer senin HRANA DUHOVNICEASCA
~i Fiului ~i Sfilntului Duh
Acum ~i pururea, in veci. Amin" Carte
.ElenaBucurqti
Coman'
VEDENII INFRICO~ATOARE ~I SCRIERI MINUNATE
,--t..n.JO. AJUTA SUFLETULUI SA SCAPE DE LA MOARTE

PARTEA A II-A

i!

,,
,I'

Scrisori, culegeri din Sfintii Parinti, traduceri ~i alciituiri

proprii despre virtuti ~i patimi, toate cu un continut moral
~i dogmatic.

230 231

CUV ANT DE MARE FOLOS, .
Care ne invata cum trebuie sa intelegem ,RUGACIUNEA LUI USUS"
Sfilntul Macarie a 1ntrebat pe fngerul Domnului, care i s-a aratat
i I spre a-! 1nvata tainele ne~tiute ~i a zis: ,Te .rog, spune-mi mie ce
rugaciune se potrive~te monahului?" ~i i-a zis lui: ,Daca omul este cu
I ~ ~tiinta de carte, sa zica Psalmii lui David (Psaltirea) sau Doamne Iisuse
Hristoase, miluie~te-ma pe mine, pacatosul."
Aceasta rugaciune e cea mai puternica ~i cea mai u~oara de zis.
Caci multi din cei cu ~tiinta de carte au parasit pe toate ~i numai
aceasta rugaciune zicand, s-au mantuit. Aceasta rugaciune pot s-o zica
· tinerii ~i biitranii, barbatii ~i femeile, monahii ~i monahiile, cei 1nvatati
~i cei tara ~tiinta de carte, cei isteti ~i cei simpli. Cine vrea sa se
miintuiasca, aceasta sa zica ~i ziua ~i noaptea, 1n casa ~i pe drum, stand
~i mergand. Ori de caliitore~te, ori de lucreaza, aceasta sa zicii cu
dorinta ~i cu. ravna. Ca e d~-ajuns pentru toti cei ce voiesc sa se
miintuiasca.
fn cartea cea dintiii catre Tesaloniceni, Sfilntul Apostol Pavel scrie:
,Ne1ncetat sa vii ruga(i". Sfintii Piirinti talcuind aceste cuvinte spun ca
,a ne ruga ne1ncetat" 1nseamnii a pomeni numele eel Sfant a! Domnului,
1n toata vremea.
Mai aratat se vede aceasta 1n cartea cea ciitre Filipeni 2, 10-11,
unde Sfantul Apostol Pavel scrie: ,In numele lui Iisus Hristos, tot
genunchiul sa se piece, a! celor cere~ti, a! celor piimiinte~ti ~i a! celor
dedesubt ~i toatii limba sa miirturiseascii cii Domn este Iisus Hristos,
1ntru slava lui Dumnezeu Tatal".
Sfilntul loan Carpatul zice ca atunci ciind rostim Rugaciunea lui
Iisus, ,Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie~te-ma
pe mine pacatosul", Ia fiecare chemare a sfantului Sau Nume, Domnul
1': I .
232
. ,:i
H
~aspm1de 1n chip tainic: ,Fiule, iertate sa-ti fie pacatele tale ... ". Iar
Gurii de Aur zice ca oriciit de pii.cii.to~i am fi noi, rugaciunea
ne curate~te, ciind o facem din inimii..
Nu este alta armii. mai puternica 1n cer ~i pe pii.mfmt deciit chemarea
., sfiintii. a Domnului nostru Iisus Hristos.
· ·• Ciind rostim inceputul acestei rugaciuni, ,Doamne Iisuse
~f,istoltse, Fiul lui Dumnezeu", atunci noi marturisim in scurt toate
Credintei noastre, cii.ci, (dupa cum spun unii dintre Sf. Parinti)
cuvinte cuprind in ele toatii. Sf. Evanghelie pe scurt.
. Acestea sunt cele cinci cuvinte, despre care pomene~te Sf. Apostol
1n cartea cea catre Corinteni, unde zice: ,Voiesc mai bine cinci
cu mintea, deciit zece mii de cuvinte cu limba". Pentru aceasta
i.;Rug:aciuw~a lui Iisus se mai zice ~i ,Rugii.ciunea mintii".
cand rostim ~i celelalte cuvinte din Rugaciunea lui Iisus, adica:
milluH:st(:-rrta pe mine, paciitosul", atunci noi mii.rturisim nevrednicia
iosJaiCJla noastra, ceriind de Ia Domnul mila, caci daca avem mila
atunci toate cele bune le avem.
Deci, rugii.ciunea aceasta cuprinde in sine ~i mii.rturisirea Credintei
cererea noastra pentru mantuire.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluie~te-ma pe mine,
(pii.cii.toasa)..
~I
Preasfiinta Nascii.toare de Dumnezeu, miluie~te-ma pe mine,
: pacatosul (pacatoasa).
PENTRU CITIREA !>I CUGETAREA DUMNEZEIE!>TILOR
. SCRIPTURI
«Necunoa§terea Scripturilor este pricina tuturor relelor»,
~ zice Sfilntul loan Gura de Aur ~
De multe ori am scris cuvinte pentru folosul meu sufletesc ~i am
crezut cii. aceste cuvinte pot folosi ~i Ia alte persoane care nu prea au
vreme sa deschida car(ile ~i poate nici nu au Ia 1ndemana ciir(ile potrivite.
~tiu ca In ziua de azi mai toata lumea este grab ita ~i cartile cele groase
233
 ale Sfintilor Parinti stau uitate ~i rar cine le mai cite~te. A~a este duhui
veacului, a~a sun! ocupatiile oamenilor, a~a este razboiul eel nevazut
!neat l~cru.l eel duho~nicesc ~i. m~i ales citirea cartilor sfinte, nu pre~
au Joe m VJata cre~!Imlor de az1. ~~ asta nu se 1ntampla numai in lumea
mirenilor:. ci ln~i~i monahii au 1nceput sa ajusteze viata dupa moda
noua, Gr!Ja celor pamiinte~ti 1i tine lncatu~ati ~i nu pot sa mai afle
vreme pentru citirea ~i cugetarea Dumnezeie~tilor Scripturi. · In lume ~i s-au lmputinat pastorii cei buni, acum, cand nu
I
Ab1a au vreme sa asculte pravila din biserica, lnsa ~~ atunci mintea
le este 1mpovarata cu grija trupeasca ~i cu necazurile vietii. Pentru
I
I I '
1ndu!cirea suflet~lui, greu se gase~te vreme in veacul nostru. ·~i aceasta
iii'
1'1: ne pagube~te ma1 mull decal toate. Caci neaviind riigaz a privi mai des
catre cele c~re~ti, uitam rostul vietii, slabim duhovnice~te, ~i ajungem
de multe on Ia deznadajduire, ciind ~tim ce fel de ragaduinta am racut
1nainte.a lui Dumnezeu ~i cand vedem ca se cheltuie~te vi~ta In chip
zadarmc.
lata cum. ne sf!J.~ie~te C~viosul Nicodim Aghioritul.ln privinta
aceasta: ,Tot! cre~tmn care ~tm carte, sunt datori a citi Dutnnezeie~tile
Scripturi", pentru ca, dupa cum zice Sfiintul loan Gura de Aur: Para
de cjtirea Sfintelor Scripturi nu poate cineva a se miintui". " Eu, nevrednicul, am cautat!l sa mai aleg din carti cuvintele care ne
In cuvantarea cea pentru Lazar, Sfiintul loan Gura de Aur zice:
,Ca nu este cu putinta a se mantui cineva, nelndulcindu-se adeseori de
citirea duhovniceasca!"
~poi S0ntul ~oa~ Scararul!ne 1ncredinteaza ca citirea lumineaza ~i
aduna pe mmte ~~ naravunle le pune Ia riinduiali'L
lar S~antul Efrem Sirul zice: ,In ce chip triimbita strigiind in vreme
de ra7boJ, de~teapta osiirdia vitejilor luptatori 1mpotriva inamicului,
a~a ~~ Sfintele Scripturi de~teapta osiirdia ta spre eel bun ~i te
lmbarbateaza pe tine impotriva patimilor. Pentru care, frate al meu
trezqte-te c~ lnte~eiere ~i te siirguie~te de-a pururea ate lipi de citire~
sr:ntelor Scnptun, ca sa .te lnvete pe tine cum se cade a fugi de cursele
vra~ma~ulm ~~ a dobiind1 viata ve~nica. Sunt 1nsa unii care citesc dar
nu-~i dau silinta ca sa 1nteleaga cele scrise. ' lui Dumnezeu cei curati, din ceilalti, ca ace§tia traiesc In sciirbe §i
I Sfiintul Apostol Pavel scrie catre ucenicul sau Timotei: Ia aminte
'
'i Ia citire!" Iar Purtatorul de Dumnezeu Ignatie porunce~te Diaconului
I~on.' scrii~du-i: ,la aminte Ia citire, ca nu numai tu sa cuno~ti legile,
c1 ~~ Ia ceilaltJ sa le tiilcuie~ti". (In trimiterea catre Antiohieni) .
. I
234
I
,; :1' i
. ' '
despre Sfiintul Vasile eel Mare ~i Sfiintul Grigorie Teologul -
istoricul Rufin- ca 13 a.ni a ~ezut In pustie cugetand Scripturile.
sa ne oprim putin, cei care traim In veacul acesta de pe urmii
ne lntrebam: Daca in vremea cea veche era neaparata nevoie de
Scripturilor (cand erau ~i povatuitori destui .cu viata sfiinta ~i
era· mai credincioasa), dar oare astazi, ciind s-au inmultit
,. .gase~ti pilda de viata curata ~i nici povatuitori suflete~ti, cu cat
. mult trebuie sa ne siirguim Ia citirea Sfintelor carti pentru a nu
drumul mantuirii.
. Sane giindim, fratilor, ca miintuirea noastra este In mare primejdie
cil.nd nu mai sunt povatuitori. Deci, sa fim mai cu paza de catre
:1c<: vlnaJma.re sufleteasca §i mai siirguitori Ia citirea Sfintelor Scripturi.
in ele vom afla mangaiere §i luminare.
'"' .um,a nu mai sun! povatuitori vii sa ne ajute, sa alergiim mai mult
·cuvintele Scripturii, pe care ni le-au lasat mo§tenire Sfintii Piirinti.
.· Folosind mai des sfaturile lor §i unnand pilda vietii lor, nu vom
drumul mantuirii, cu darul lui Dumnezeu.
:folos(~sc mai mult In viata ciilugareasca §i pe care nu le pot afla cu
;·;";,,;nto toti, mai ales cei care sun! ve§nic ocupa\i In ascultari §i in
CUVINTE DE MULT FOLOS PENTRU TO'fl
(Din carte a, Sf Isaac Siru/)
Aceasta este voia Duhului Sfiint, ca iubitii Lui sa fie in neincetate osteneli.
. Nu locuie§te Duhul lui Dumnezeu in aceia care triiiesc in odihna;
ci duhul diavolului; dupa cum §i unul din cei ce iubeau peDumnezeu,
a zis: ,M-am jurat sa mor in fiecare zi". Din aceasta se observa robii
striimtorari, iar lumea In desratare §i odihna; pentru ca nu a binevoit
preabunul Dumnezeu, ca iubitii Lui robi sa aiba odihnii in aceastii
viata, dar mai mull a voit ca in§i§i ei In scarbe, in greutati, In griji, in
sar~cie §i goliciune, In singuratate ~i datorii, in boli §i deraimari, In
235
 batai ~i zdrobirea inimii, cu trup bolnavicios ~i chip scarbit departe d
. " ' e
neamun, I~tr:o. st.ar~ ca~e nu se aseamana cu ceilalti oameni, in locuinta
smguratJca ~~ hm~t1tii ~~ cu totul nevazut de oameni ~i slobod de oric
lucru care aduce mangaiere pamanteasca. Pentru asta, ace~tia plilng e
Iumea raAd e; ace~t1a. . - . I ~I
, .suspma ~~ umea . se bucura; ace~tia postesc .• ~I· ·
Iumea s~. d:fat
es a eaza; zma se ostenesc ~~ noaptea se pregatesc Ia nevointa.
Su~t ~nu c_a~~ ~e da~. Ia osteneli de bunavoie ~i Ia scarbe impotri~a '
patn~ulor; al\ll, Izgom(I de oameni, al(ii in pericolul patimilor pricinuite
d.e d1~~oh sau de oameni .. $i unii din ace~tia s-au izgonit, al(ii s-au ucis
~~ altu s: ascundeau prm crapaturi. $i se implinea Ia ei cuvantu]
Domnulm, care Zicea ca ,in lume sciirbe ve(i avea, dar in Mine vii veti
~ucura." Domn~l ~unoa§te' cii. cei ce traiesc in odihnii, nu pot sa riiman~
m dragostea Lui. §I pent~u a~easta i-a .impiedicat pe ei de Ia odihnii §i
de Ia p~fte. AHnstos Mantmtorul nostru, a Ciirui dragoste este mai
pu~em1ca decat moartea cea trupeasca, sa arate §i in noi puterea dragostei
Lm, AMIN.
VIATA CRE$TINILOR $I OBICEIURILE LOR
I, _Intreaga invii.(aturii. cre~tina, via(a neprihii.nitii. a Mantuitorului. zelul
fiira perec?~ a! Sfintilor Apostoli in propoviiduirea cuvantului
Evanghehe1, Jertfirea vietii lor ~i a mii §i milioane de martiri trebuiau
sa a~ba n.eapii.ra! c~ urmare! in r~ndurile .credincio§ilor, o ~xemplarii
VIat~ ;ehgi~asa §~ morala. Ongmea §I puterea dumnezeiascii. a
cre~timsmulm trebma sa se dovedeascii. §i pe acest teren a! vie(ii practice
?e toate z!lele, pentru cii. dupa felul de via(ii. pe care o duce cineva se
Ju~eca. credin(a, _r~ligia sa. «Din roadele lor ii ve(i cunoa~te - zice
!I! lj I
Mantmtorul - cac1 nu se culeg struguri din spini nici smochine din
ciulini». '
1.' I 'i
I Intr-adevar, viata cre§tinilor din primele veacuri a fost Ia inaltimea
1/1 ~ invii(iiturii ~omnului. Cre§tinii numeau «fra(i» pe toti oamenii de 'orice
neam, de once stare socialii., ciici to(i sunt fii ai lui Dumnezeu, Tatii.l
·.'.
1
'
!j:
' c:~esc. A§a ?e ~eparte me:gea iubirea frii.teasca dintre primii cre§tini
ca m unele bJsenci, ca de p1ldii. in cea din Ierusalim, pe vremea Sfintilor
Apostoli, se ducea viata de ob§te. Pretutindeni unde se aflau cre§tini,
I
236
:,' ·,·
i i!
era desfiintatii., femeia pusa pe aceea§i treapta cu biirbatul, strainii
spaltap, copiii crescu(i in frica de Dumnezeu ~i in respect. fa(ii de
§i de cei mai mari, bolnavii §i cei sii.raci erau ingriji\I, cu un
. via(a cre~tina era o via(ii. model, o viatii. cum nu se mai vii.zuse
atunci. fntre cre~tini nu se gaseau criminali, calcatori de juriimant,
lestriibiilati, ho(i, ciimiitari §i altele de acest fel. ·
Fii.giitiuinta solemna pe care o da fiecare Ia primirea botezului, cii.
leapada de satana §i de toti ingerii lui ~i de t.oata s.ervirea lui»:
•.cortuu>c Ia ideea di viata este o lupta cu lumea §I cu dJavolul §I ca
cre~tiiml este osta~ al lui Hristos.
Datoria de soldat a! lui Hristos impunea cre§tinilor sa se fereasca
anumite lucruri practicate de pagani ~i mai ales de acelea care stau
legii.tura cu inchinarea Ia idoli. Tot pentru aces! motiv ei nu s~
i'du.ce<m Ia teatru, Ia circuri, ei trebuiau sii fuga de ospe(e, de dansun
de jocurile de noroc.
Regula dupii. care cre~tinul trebuia sii. se conduca in alegerea §i
. ocupa(iilor in petreceri erau cuvintele Sf. Apostol Pavel:
' «Toate imi suut ingiiduite, dar nu toate imi sunt de folos».
( Cre§tinii din ace! timp se deosebeau mult de pii.giini - cum zice un
· sfintit scriitor de atunci ~ prin aceea cii. «ei erau trup, dar nu traiau
dupii. trup, loc\)iau pe pamiint, dar trii.iau in ceruri».
· Aceea§i sfin(enie, care se observa in viata publica a cre§tinilor, o
gii.sim §i in viata lor cinstita. Ciisatoria era taina sfiintii §i via~a famil!ala
o arena pe intinsul careia se puneau in practica toate invii.tatunle cre§tme.
Tirania biirbatului fa(ii de sotie ~i copii era necunoscuta, nerespectul
copiilor fatii. de parin(i nu se pomenea, luxul in imbracii.minte ~!
podoabele de tot felul lipseau. In locul acestora dragostea cea mm
desaviir§itii. §i intrecerea nobila in practicarea virtutilor domnea intre
toti membrii familiei. Orice lucru se incepea ~i se sfiir~ea cu facerea
semnului Sfintei Cruci. Multi cre§tini nu se mul(umeau cu ducerea
aceluia~i fel de via(a ca to(i ceilalti, ci cautau sa se distinga prin
postire mai indelungata §i mai asprii., prin rugaciuni, prin cugeta:i
duhovnice§ti, prin citirea cartilor sfinte, prin abtinerea de Ia casatone
§i prin impartirea avutului lor Ia saraci. Prin aceste mijloace credeau
ei ca pot ajunge Ia un mai inalt grad de perfectiune morala §i ca prin
unnare, vor dobiindi mai u~or miintuirea sufletului lor.
237
 I'' ~',
,I
!
:i!!
Felul acesta de viatii s-a numit ascezii, adicii exercitare In virtute,
iar cei care triiiau In aceastii n€vointii s-au numit pustnici, monahi sau
cal ugiiri. '
Cu timpul, unii din ace~ti nevoitori, urmiind exemplul Sfiintului
Prooroc Ilie, a! Sfiintului loan Boteziitorul ~i a! Miintuitorului, se
retriigeau prin locuri pustii, uncle triiiau toatii viata in post ~i rugiiciune
~i in cugetarea celor sfinte.
Unul dintre cei din urmii nevoitori ai cinului monahicesc ~i riivnitor
a! traditiilor striimo~e~ti a Sfintei noastre Credinte Ortodoxe de Riisiirit
a fost ~i Cuviosul Piirintele nostru leroschimonahul loan, care ~i-a pus
toatii sarguinta spre a o piizi nealteratii. Riivna Piirintelui l,oan pentru
II, mantuire o va injelege fiecare cititor din scrierile ~i cugetiirile lui.
I'
(Monahulloanichie)
DIN PILDA ,TURTURELEI FARA SOT"
Aceastii scrisoare este adresatii Maicii Magdalena din Tara Sfantii.
Multii lnviitiiturii putem trage noi, monahii, ~i toti cei care s"au
lipsit de veselia lumeascii pentru dragostea lui Hristo~,"Mirele eel Sfiint
al sufletelor noastre. Milostivul Dumnezeu amestecii adesea buniitiitile
cele dulci cu cele amare, ca ~i 1 maica ce dii Ia copii uneori ~i cat~ o
I .i biiuturii amarii, ca sa fie mai siiniito~i ~i sa. nu le piarii pofta de man care.
Asemenea biiuturilor cu leacuri amare sunt pentru noi scarbele de tot
felul (prin stramtoriiri ~i boli), pe care Ie sloboade Bunul. Dumnezeu ca
sil-L dorim cu mai multii ravnii ~i sa ne para mai dulci buniitiitile Lui
(ciind sunt lnvrastate cu scarbe ~i boli).
'I ~tie Doctorul eel din Ceruri ce fel de leacuri avem noi nevoie ~i
:i If'
I ' ni Ie dii ca un Piirinte iubitor de fii pentru ca mai mult sa-L dorim ~i
sa ne amorteascii orice dorintii lumeascii. Dacii Sfiintul Apostol Pavel,
vasul alegerii, are nevoie de lmboldire pentru a-i spori riivna, atunci
noi cu cat mai mult avem nevoie de semne lmbolditoare pentru paza
','I ~i curiitirea sufletului. Pentru robii cei credincio~i, care slujesc numai
lui Hristos, necazurile ~i bolile cele grele sunt ca ni~te diamante
striilucitoare, care se adaugii Ia cununa dreptatii lor.
238
. Sora intru Hristos, Dobritii, sa nu stinghere~ti cu vreun semn de
. sau ciirtire pe Ingerii care lti lmpletesc cununa riibdiirii Ia
Ei sunt gala sa a§eze o floare mult mai stralucitoare deciit
de piinii acum: Este diamantul raiului, care se dii celor care
multumind In boalii. La diinsul au riivnit ~i multi cuvio~i din
cerftnd de Ia Dumnezeu ca sa le dea boalii grea, in locul celorlalte
· Rasp lata celor care rabdii In boli, este mai mare deciit pentru
· nevointe. Pentru cei piiciito~i, boala este curatire, pentru slabi este
iar pentru adeviiratii robi ai lui Dumnezeu, ea este cununii
eve~tejllli'l, impletitii de Ing~ri din florileRaiului, caun semn al veseliei
0 vorbii nepotrivitii de osiindire ori de ciirtire, sau orice semn de
lriilbd1tre, poate sii-i lmpiedice pe Sfintii Ingeri dea-ti giiti cununa.
~urnt\1~ze•u cunoa~te riivna fierbinte care ai avut-o totdeauna pentru ];I
cele sfinte §i de aceea intru cele sfinte vrea sii-!i pregat.easc~ !ilea~.
biiutura amarii a suferintei, ciici ea va fi Ia sfiir§It ma1 dulce
. . mierea ~i mai veselitoare deciit toate bucuriile Iumii.
Schitul Hozeva, 10 Iunie 1954
IUBITII
, MEl FRATI
, ~I SURORI IN DOMNUL
'
. Pentru dragostea lui Hristos, care ne apropie duhovnice§te pe cei
risipiti ~i nemiingiiiati parinte~te, pe cei oropsiti. (care su~tem de o
credintii ~i de un cin), vii rog eu, mult piiciitosul ~~ nevredmcul vostru
frate, ~a mil ingiiduiti a vii face o mica miirturisire. ~tit.i cii fiecare om
se 1ndeletnicqte in viatii cu ceea ce a 1nviitat de m1c: plugarul cu
aratul, morarul cu miicinatul, croitorul cu cusutul, lemnarul cu cioplitul,
bucatarul cu giititul, doctorul cu lecuitul ~i fiecare lucreazii acolo uncle
se pricepe ~i unde este obi~nuit.
Eu unul n-am avut parte sa deprind vreo meserie ca lumea, care
sa rna {nlesn~asca in viata. Am fost de mic stiingaci lalucruri practice
~i vaziind ai mei ca nu pot scoate nimic din mine, m-au dat pe mana
dascalilor, care s-au straduit, saracii, cu m.ine nu mai putin de 12 ani
de zile, panii ce m-au invatat desiivar~it a citi ~i a scrie.
239
 Dupii ce le-arn scos peri albi in cap ~i ciind credeau cii au tacut orn
din mine, atunci m-au sciipat tara vestela miiniistire. Acolo m-au cercat
J,, piirintii Ia felurite ascultiiri (piinii ce Ia urmii m-au trimis ~i ca viinziitor
I care avea un beci plin cu carti biserice~ti (Pidalio.ane, Ceasloave~
il Ia cra~ma miinastirii din Humule~ti) dar eu nefiind deprins, pe toate Je
taceam pe dos.
Dacli au priceput proiesto~ii, cii eu nu sunt bun .Ia nimic altceva
deciit Ia citit ~i Ia scris, atunci mi-au dat de lucru cu carlile ~i hiirtiil~
(pe Ia Seminarul miinastirii, pe Ia cancelarie ~i Ia biblioteca). Acolo arn
mucegait eu mai toata vremea, de Ia viirsta de 18 ani. Chiar ~i aici in
Palestina, Ia miinastirea Sf. Sava, m~au lasat in cele din urma mai mult
cu cititulla Biserica ~i Ia chilie (unde rna ocupam in taina ~i cu scrisul).
,: i Au inteles ~i acolo cii nu pot face din mine nici, bucatar, nici econom
I
,, ,
~i nici ingrijitot Ia metoace, de aceea m-au lasat Ia ceea ce rna pricep.
I, , A fost o vreme cand au incercat cei mari sa-mi smulgii condeiul
~i caqile din mana ~i nu ~tiu cum (din gre~eala ori de nevoie) mi -au
dat sa tin in mana mea stiingace ,ciirja" grea de egumen. Dar eu, ca
eel neincercat am apucat-o ~i pe asta anapoda ~i luneciind, m-am
poviimit Ia vale spre Marea Moarta! Dupii ce m-au biintuit mereu
valurile ei cele amare ~i siirate aproape 6 ani de zile (a), am sciipat abia
viu pe aceastii stancii de gran it, ca pe un ostrov Ia lim an (b).
Aici freciindu-ma mereu de stiinca asta grunturoasii, s-a mai luat
rugina de pe penita mea piiriisita ~i am inceput sa-mi viid de ocupatia
mea veche, adica scrisul, pe care-! am ca lucrul miiinilor in viata mea
singuratica.
Dar rucodelia mea nu se intreaba '!ici pe piatii, cac.i lumea de azi
este siitulii pana in gilt de carti ~i caiete. In vremea veche, pe Ia Sihastrii,
scrisul ~i copierea cartilor era cea mai de seama ocupatie a ciilugarilor,
ciici lumea cauta caqile ca pe aur ~i argint. Pe atunci nu era descoperit
tiparul, care sa concureze pe scriitori ~i nici radioul, ca sa distreze pe
cititori.
Acum lumea, siiraca, este tare griibitii, n-are vreme sii-~i strice
ochii cu buchiile ciilugiirilor mucegiiiti. Azi, poti zice cii se intreabii
cartile mai mult de catre cei cu dughene, ca sii inveleascii cu ele briinza
i!
~i maslinele, deciit de catre cititori.
,;
a)' A fast egumen la schitul romiinesc de Ia Jordan.
b) S-a retras· la pe~tera ~i schitul Sf. Ana.
240
Mi-aduc aminte cii acum vreo 20 de ani in urmii, mi-a povesti! un
parinte de Ia manastirea Neamt, pe nume Iov Burlacu, farmactstul
· ca a aflat aproape de Sf. Mitropolie de Ia Ia~i un negustor
· · Proloage, etc.) pe care le luase de Ia pi~te prmesto~t d~ m~da
~i acum se servea cu ele In dugheana. Intregt n-ave~ vote .sa _le
Ja nimeni. Tot a~a am aflat de Ia unii, ca ~i Ia Ierusahm po\t gast
Ja dosuri, Ia negustori pagani, multe carti biserjce~ti de mare valoare,
, care ei le au In Joe de hiirtie pentru ambalaJ. _
· .... A~a este duhullumii de azi ~i n-ai ce-i fa~e. p~ca s~ ~ase~te ~reun
Mlug~lf. care mai scutura vechiturile lm de cartt ~~ mat ptcura dt.n ele
wreuu><uJ~ de cuvinte duhovnice~ti pe hiirtie, e privit ca .ceva .neobt~nmt
Hecat:re unii. ~i eu le dau dreptate, c~ci Ia zgom?tul radwul~t, cuvan:u!
'E:v aglteli'.ei' sau a! Sf. Parinti nu se mat poate auzt. Iar Ia lu~ma el~ctnc~
Ja st:ralucirea luxului modern, nu se mai poate pricepe mtun_er:cu~ ~~
1
. · din suflet. ~i asta o zic pentru cei din lumea modema, msa o
bucattca din lume suntem ~i noi, saracii. . . .
• , Poate vor zice unii cii ~i !a radio auzi Evanghelie, Ltturghte ~~
Predici: Cum nu, cum nu! Le auzi foarte frumos dupa :e ,rag ~a bm~
1
fel de fel de mascarici lume~ti ~i te lntu~ec~ cu eel~ P.a~ane~tt., ap01
incep sa lngiine ~i cele sfiJ?.!e dupa cum ~~ dt.avolul, .tspttl~du-L. m t~t
chipul pe Miintuitorul in pustie 1I pomene~te ~~ de cuvmte dm Scnptura.
Dar oare din evlavie fac asta? _
.· Acum sa Hisiim moda In pace ~i sii ne intoa~c~m..la _vorba n.oastra.
Eu cred cii o 1ndeletnicire pe care o aveau ~~ pan.ntn dm ~e~l11me nu
vatiima deloc pe !umea de azi. Mai ales dac~ ma:en.alele, adt~a ~nmz~!e
pentru rucodelie sunt luate din Sfiinta Scnptura ~~ nu au mmtc stram
de pravoslavnica credinta. . .. . .
Or fi poate multi care sunt ghtftut\1 ~~ n-au nevote de vreo gustare
saracii pe care le-~ 1ntind eu, smeritul. Pentru asta nu este mct o
suparare. Cu sila nu pot face pe nimeni s.a prim:as;a lu_crul ~e~. Eu
Impart din rodul ostenelilor mele Ia onct~e se mtampl~, tara sa an:
vreo pretentie de plata, caci acum plata mt-ar aduce mat mult paguba
deciit folos. ·..·. . . _ _ .
u~ ·b~triin' din Egtpt imptetea CO~llJfe ~1 le ar~nca p~ apa, :_act flU
avea cui Je vinde. ~i eu impletesc ce pot ~i neavand chtp de vanzare,
241
 le arunc. la treciitori, ~dica la fratii ~i surorile de acela~i neam, pe
degeaba. Cme are nev01e, prime~te rucodelia mea ~i cauta sa foloseasca
~i altora. Altii primesc hiirtiile ca sa le a~teamii frumos pe masa, ori
pe ~un~ul curarului. Si in sfiir~it sunt unii mai habotnici, (mai grabiti
m vrata) care in graba lor cea mare, le calca in picioare pe bietele mele
impletituri, sau le sfii~ie frumos ~i se due in drumul lor. Pot eu sale
zic ceva la unii ca ace~tia? Nicidecum. Ca eu le-arn intins de buna
voie. Nu mi-au cerut ei. · .
Dupil. cum nu-mi este de folos ca sa cer plata de la cei care se
folosesc de rucodelia mea, tot a~a nu pot sa mil. supiir daca cineva 0
defajma sau o distruge. · tcu.tua,,s,"t'a nu inseamnii ca eu le-arn scris in pofida lor. Daca mai inainte
In Sf. Evanghelie, Domnul ne arata prin pilda semanil.torului, ca
s~miinta se ar~ncil. in toate pil.f!ile: ~i liingii cale, ~i in spini, ~i pe Iocuri
p1etroase, ca ~~ pe piimiintul eel bun. Cil. din toate semincioarele tot va
riisari ceva la urrna, de~i poate ca siimiinta este cam slabii.
Din ceea ce mi-a dat Bunul Dumnezeu ~i din ·cele ce am adunat
din cartile Sfin!ilor Parin!i, eu rna straduiesc sa alciituiesc cil.rticele
mici sau foi, pe care sa le am la indemiina pentru folosul meu ~i a celor
care poate sunt lipsi!i de carti, iar dacii le au, poate nu au vremea sa
le ci.te~sca in intr~g!me: De aceea, eu le scriu mai pe scurt, pentru
u~unnta. Aceste f01 ~~ cmete sunt ca ni~te siimbura~i duhovnice~ti pentru
cei cu sufletul nevoia~ ca ~i mine.
Acei care sunt satui de PO\Ime camoase, desigur ca nu se uita la
siimburi. Dar ii rog, pentiu dragostea lui Dumnezeu sa nu calce in
picioar~ ~! sa_p!arda ace~tesemi~cioare, care sunt adunate cu sudori ~i
cu lacnmi, cac1 vor vem zile, cand se vor strange de vra~ma~i ciif!ile
cele bune (ad1ca poamele cele duhovnice~ti) ~i atunci nevoia~ii vor
cauta silmbura~i vechi ~i nu vor afla.
' ' !'
. V:a veni vremea .cand va fi foamete de cuviintul lui Dumnezeu ~i
II B1senca se va refugra in pustie, prin criipaturile pil.miintului.
_ De_ a~eea vii ro~ sa pastrati ca ochii din cap Sfintele ciir!i, iar
I
I
msemnanle scoase dm ele sa nu le deraimati, dacil. ele n-au ceva strain
de dreapta credinta.
Cele scrise de nevrednicia mea sunt: o parte· tiilcuite din grece~te
(care nu s-au scris inca pe romilne~te), iar altele sunt alcil.tuite pe scurt
din Sf. Scripturil., ori din cartile Sf. Parinti (ca o esenta dintr-o floare)
242
a~ezate in calupul versului, ca sa fie mai u~or de cit~~· Toate au
cheagul dreptei credinte ~i sunt presarate cu miirtum de la s.f.
· ca ~i cu ni~te mirodenii, ca sa nu se strice. Vii rog pe toll dm
sa intelegeti ~i asta: ca eu pe toate le scriu pentru mustra~ea
;,,;,,,titltelor mele ~i pentru trezirea simturilor mele cele amortJte.
Dtodal:a ele sunt ~i ca o marturisire inaintea Ziditorului, a nen!lmaratelor
tariidelegi, cilnd nu mai am cui le miirturisi. ·
. Deci, sa nu vi se nasca parerea cii eu le scriu pentru mustrarea
· Eu toate le scriu spre mustrarea mea, ca doar va lua ~reun fo.los
meu suflet. Daca mustrarea con~tiintei mele se potnve~te ~~ la
aJllintit ~i nume striiine in foile mele, apoi asta am racut-o numai in
'fU'"~"'a Iordanului ~i nu din riiutate, ci din adiinca durere pentru un
sfiint, care se pustie~te, pentru hatiirul unuia ca Gherasim.
·Mi-ar fi cu neputintii sa alcatuiesc stihuri, piina nu si~t ~~iin~ in
mea ceea ce scriu. Cuvintele stihurilor izbucnesc dm 1mma ca
sciintei dintr-o cremene; dar asta se intiimpla numai atune! ~and
inimii este Jovita de amnarul durerii sau a! bucunei, a!
mustriirii pentru pacate sau a! recuno~tintei fata de milostivul Dumnezeu:
Ceea ce nu simt, eu nu pot .ciinta in versuri, adica nu pot lmpletJ
1
: .cuvinte In stihuri, care sa mi~te inima altora. ·. . _ .
1 Ciind scriu ceva mai mi~cator, simt o durere la 1mma, ca ~~ cum
· stihurile ar fi ni~te raramituri desprinse din insa~i inima mea zdrobita,
de aceea ~i cuvintele curg lnsotite de lacrimi uneori. Pentru. asta.:
adevaratele stihuri mi~ca pe cititori aproape tot a~a cum a fost m1~cata
~i inima celui care a scris.
. De aici puteti ln!elege mai bine c~ sti~urile n;~le z_~gravesc d_ur~rea
· ori bucutia inimii mele, iar nu duren on bucum strame. Eu pan.a n~
simt, nu pot scrie. Pana nu rna mustril. cugetul,. nu pot sa scnu st1hun
de mustrate. ·
, Si acum, fratilor ~i surorilor duhovnice~ti, de v-am jignit cu ceva
prin cuvintele mele sau prin purtarile mele, va rog In numei: eel Sfii?t
a! Domnului sa rna iertati, caci cine ~tie daca ne vom ma1 vedea m
viata asta. Sa nu aveti vreo parere gre~ita din cele ce scriu eu. Au f?st
unii care m-au rugat sa le copiez din hiirtiile mele ~i din ast~ a.m prm.s
curaj sa scriu mai multe ~i sa le impra~tii la mai multi frat! ~~ suron,
243
 I,
!
I
ciitre care eu rna simt mai indatorat pentru multe binefaceri. Ciind eu
II],
eram in grea striimtorare ~i saracie, mai toti au alergat ca sa rna ajute
cu ceva, ba unii au ajuns piinii Ia jertfii. Si eu am primit prinosul
dragostei lor cu multumire. Azi, oare de ce sa vii jigneasca, daca eu va
intind cu drag, rodul eel siirac a! ostenelilor mele? Aud ca unii se
infurie ~i vor sa impunga, ciind eu le intind cu dragoste ceea ce am.
Din nou vii zic sa iertati pe siiracul vostru frate, cii n-are ceva mai
bun, ceva mai de pre( sa vii puna inainte, ca cheza~ie pentru dragostea
ce vii datoreaza. Acest frate a! vostru a fost gata odinioarii sa se
jertfeascii pentru folosul vostm ob~tesc, dar voi nu 1-ati priceput, iar
jertfa lui a(i defiiimat-o, de aceea nu v-a putut ajuta. El insa va riimiine
adiinc recunosciitor Ia cei care i-ati ridicat oareciind crucea greutii(ilor
(ca ~i Simon Cirineanul), sau i-ati ~ters sudorile de siinge pe drumu)
eel greu a! necajitei lui egumenii.
Giindindu-ma cii multi din frii(iile voastre, inhiimati fiind la ascultiiri
in loca~uri straine, unde nu puteti auzi o slujbii ori o citire romiineascii,
m-am giindit, zic, cii poate un buche(el ori o cununitii impletitii cu
floricelele graiului romiinesc, sa vii aduca o mica miingiiiere. Daca veti
intiilni ~i spinii mustrarilor, sa nu vii tulburati, ca ei nu sunt pentru voi,
ci pentru mine. Ei sunt cule~i din inima mea cea stearpii.
lubitii mei fra(i, in starea in care rna giisesc eu astazi, nu vii mai
pot sluji la nimic, fiind prea neputincios. Dac1i a~ fi silit sa intru iarii~i
in osteneli ~i sciirbe ca inainte1 in scurta vreme rna pogor in groapii.
Din asta am ciipiitat ~i boala care nu se desparte de mine.
Ceea ce mi-a riimas de fiicut in viata aceasta este sii-mi pliing
piicatele ~i pe cat imi ajutii Dumnezeu, sa mai adun miinunchiuri
duhovnice~ti, ca sa fie ca merinde sufleteasca pentru mine ~i pentru cei
nevoia~i ca mine. Poate folosindu-mii eu, voi putea sa folosesc ~i
I !j, altora; care n-au riigaz acum sa riisufle. Altceva nu sunt in stare sa fac.
Dacii a~ ~ti cii miicar cii(iva au dragoste sa jertfeascii o ora pe
:1. saptiimiinii pentru citire, eu a~ prinde mult curaj sa descopiir multe
,I comori duhovnice§ti din limba greaca.
I
Ori daca mai este cineva din cei mari ori din friitiile voastre, care
jl ar mai ere de in sa ca ar putea sa mai puna vreo sarcina (ca inainte) pe
! striimt a! Crllcii, drumul patimirii pentru Hnstos.
spatele meu eel sliibiinogit, eu 11 rog pe unul ca acela sa se piiraseascii
de ace! gaud, ca ce nadejde poate sa mai fie Ia eel din groapii?
244
I '
Miintuiti-va cum puteti ~i prin cine pute(i, ca Slava Domnului, inca
aveti prin cine. . . . ,
Pentru mine, gropnita de aici se arata a fi m~~ pnm1to~re _de,ca!
' Sfiintului lordan. Lui Sf. loan Boteziitorul u place sa ramana
departe singur, descult ~i fliimiind, acolo pe malul lordanulm (c),
sa aibii un ucenic nepnceput ca mme.
AI vostru nevrednic frate ~i smerit rugii.tor ciitre Domnul,
loan lacob leromonahul.
. FRATEASCA. URARE PENTRU SURORILE ROMANCE
. , DE LA ELEON
Inainte de a incepe vorba despre durerile noastre, eu vii zic ~a
: Hristos a Inviat!" De a~ avea lacrimi de siinge, cu ele a~ sene
.'fiirtduln"lle acestea, ca sa fie mai bine priceputii durerea pe ;a.re o am
ne 11 u u urgisirea neamului nostru de astazi ~i pentru uracmnea ~~
tulbm:an:a care domne~te intre noi! ·
Cuvioaselor Maici, duhovnice~tilor mele surori !ntru Hris~os;
·. • Stili bine ca nevrednicul ieromonah loa? a munt d~ mul~a vr~n;e
pentru Biserica romiineasca de la lordan ~~ nu ma1 sta la mmem m
cale. ) - · d
Orice a(i zice despre el (fie de bi.ne, fie de r~u .e 1 nu va m~1 au e
~i nici nu vii poate riispunde. Dar oncum este ~~ o~mnde se .afla - a~~
piiciitos cum este - el nu inceteaza de a v~ socot.1 ca p~ m~te ~uron
intru Hristos. Legatura cea fireascii a san~elm romanesc .~~ cea
duhovniceascii a cinului ciilugaresc ne aprop1e suflet~~te, onc~t d~
riizleti am fi noi. Mii bucur ~i eu ciind aud. c~ su~te(l mul(~II_llte Jl
impiicate, iar ciind sunte(i in tulburare, atunc1. s1mt ~~ _e~. o nehm~te m
suflet, ca eel ce sunt de un siinge ~i de un em cu fra(nle voa~tre. .
Noi toti ne-am adunat sub acela~i steag, sub steagu~ S~nte: ~r~c1
~i ne-am i~bracat to(i cu acela~i ve~miint ne~ru a! pociimJeL Parasmd
patria pamiinteasca, noi am pomit pe acela~~ drum, ad1ca drumul eel
c) Schitul romfiliesc de la Jordan avea ca Patron pe Sf.· loan Botezlitorul.
245
 Toti dintre noi nazuim catre acela~i liman de mantuire ~i ravnim !a
aceea~i patrie cereasca. In calea vietii noastre, noi toti ne luptam cu
acela~i du~man a! mantuirii ~i ne folosim de ace!ea~i arme duhovnice~ti.
Acela~i bland Mantuitor ne sta !a toti in ajutor ~i ne a~teapta cu bratele
deschise In Camara cea de sus.
Deci nu suntem deloc straini, de~i traim deosebit unul de altu!.
Legatura cea duhovniceasca dintre noi este foarte puternica, tara sa ne
dam seama.
Eu unul nu vii sunt nici dasci'il, nici egumen ~i Domnul ~tie ca nici
nu ravnesc !a asta, cu toate acestea, starea fratiilor voastre nu rna Iasii
nepasator. Cuviinta vietii sfintiilor voastre este ~i pentru mine o cinste,
o pricina de mangaiere. Iar neoranduiala ~i sminteala pe care o faceti
!n fata strainilor, rna ru~ineaza ~i pe mine ~i rna amara~te.
Eu nu mai caut astazi cinstea mea (caci ea de mult s-a fe~telit de
cei ce bine mi-au voit), ci caut numai cinstea neamului meu
romiinesc ~i a cinului calugaresc. Valea Hozevei adeseori aduce
rasunetul sfezilor ~i a! tulburarilor care se stamesc intre sfiintele voastre
spre ru~inea neamului nostru ~i paguba mantuirii. Sunt~ti pe locul
acela sfiint unde a rasunat .glasul Domnului, atunci ciind se lnalta !a
ceruri, zicand: ,De Ierusalim sa nu vii departati!" Vorbele acestea au
fost rostite catre Sfintii Sai Apostoli, dar ele au un !nteles tainic pentru
noi toti. Numele ,Ierusalim" se ta!cuie~te ,Sfiinta Pace".
Deci Domnul. ne porunce~te !a toti ~i mai ales sfintiilor voastre
ca sa nu vii departati de lerusalim,. adica de sfiinta Pace. Glasul
Mantuitoru!ui rasuna mereu deasupra Eleonului pentru sfiinta Pace,
dar nu mai este cine sa-L asculte. ,Caci toti ne.am abatut, lmpreuna
netrebnici ne-am fa cut (cum zice Sf. Prooro.c David) nu este cine sa
faca bine, nu este pana Ia unul!". Amarul vietii noastre prin straini,
noi singuri 1! facem mai amar, caci ne mancam unul pe altul ~i ne
zavistuim de moarte! In Joe sa fim uniti ~i sa ne purtam neputintele
unulla altul, noi facem cu totuJ dimpotriva. Triiim mereu in dezbinare
~i cand ne vine bine ne surpam In groapa unul pe altul ~i ne vindem
prin tot felul de intrigi !a cei straini. Nu mai zic de boldu! clevetirii
~i de cornu! zavistiei, care totdeauna are de lucm !a romancele noastre.
246
.i 1:I
I
viermele neadormit care ne roade toata osteneala ~i ne lipse$te
plata .
. In !oc sa acoperim In fata strainilor pe eel bicisnic a! nostru, noi
nnt·nviL mai rau II vadim, ca sa cunoasca strainii toata procopseala
· · ~i sa se bucure vra~ma~ii no~tri!
Ganditi-va eli traim In vremurile cele mai grele ~i mai primejdioase
mfrntuirea sufletului! Ganditi-va ca toti am dimas ca ni~te
de parinti, lnstrainati de tara ~i lipsiti de sufleteasca hrana!
ca vra~ma~ii credintei noastre s-au inmultit mai tare ca
data ~i miintuirea noastra este mai primejduita: de suntem raniti
'suflet n-are cine sa ne vindece, iar de suntem in cadere, nu mai are
sane ridice! Acum este nevoie de mai multa unire ~i de frateasca
iV''lJ"··"' . Chiar daca nu sun tern cu totii Ia un !oc, dar eel putin
sa fim uniti ~i sa ne purtam neputintele unul altuia cu
ot111rare. De este unul mai neputincios !a suflet sau bolnav cu trupul,
lmpungem cu vorba ~i nici sa-l clevetim !a cei straini, ca nu
descurajandu-1, sa ne facem cu asta ucigator de frate. Daca
sa-l sfatuim duhovnicqte, bine este, iar ca sa-i vadim
;Jl.eputmtele Ia altii, !ndoita paguba. pricinuim: pe eel slab nu-l folosim
noi ne osiindim. Vadind pe fratele nostru, noi dam pricina
ca sa ne asupreasca mai rau, cu alte cuvinte noi singuri
: tlam armele In mana strainilor ca sa ne lupte mai tare ~i sa ne
~onegreasca heamul nostru. Cu asta prind !nd~azneala ~i. vr~~ma7ii
>credintei (comuni~tii ~i ereticii) ~i ne vaneaza ma1 u~or. Cac1 smmtehle
·'. dintre noi, care se fac aratate, sunt armele cele mai puternice, pe care
i Ie dam vra~ma~ilor ca sa ne lupte pe noi. Destul ne este noua amarul
· de !a straini ~i detaimarea, macar lntre noi sa nu ne sfii~iem ~i sa nu
rie lmpungem. ,Purtati sarcina unul !a altul ~i a~a plini(i Legea lui
Hristos!" striga Sf. Apostol Pavel.
Daca nu avem dragoste lntre noi, atunci nici pe Domnul nu-L
avem cu noi (a~a spune Sf. Scriptura), ciici Dumnezeu este dragoste ~i
cea din urma porunca data Sfintilor Sai Ucenici a fost porunca dragoste1.
,Porunca noua vii dau voua, sa vii iubi!i unul pe altul, cum v-am iubit
Eu, a~a sa vii iubiti unul pe altul". (loan cap. 13-14).
247
 BLESTEMUL CEL NESOCOTIT ~I CHEMAREA CELUI MD
, A iubil blestemul, ~i-i va veni lui,
nu a vail blagoslovenia ~i se va
depiirla de dansul ". (Ps. 108).
Sfiintul Macarie Egipteanul spune ca oastea demonilor este alcatuita
din doua cete mari.
I. Una este ceata vra~ma~ilor, care Juptape oameni cu patimile ~i
cu poftele cele rele ~i
II. Alta este ceata ,boierilor", care arunca pe oameni in tot feluJ
de eresuri, in blesteme, hule ~i ili.~eHiciuni.
Multi dintre cre~tini au obiceiul sa blesteme pe altii Ia miinie sau
sa se blesteme pe ei singuri. Socotind noi mai bine, vom vedea ca cele
mai multe blesteme sunt hule. La fel ~i injuraturile sunt hule. De~i nu
sunt toate hule !mpotriva Duhului Sfiint, dar nu sunt scutite de osiinda.
Orice cuvilnt greu, care se atinge de numele lui Dumnezeu, de lucrurile
I cele sfinte sau de milntuirea sufletului este socotita ca o hula impotriva
I Duhului Sfiint. Iar hula este un piicat qe moarte.
Poate unii nu hulesc pe Dumnezeu ~i nici lucrurile sfinte, dar au
I
obiceiul sa cheme pe vra~ma~ul diavol, ca sa-l ia pe cutare sau cutare
atunci ciind se manie. Ei nu socot aceasta ca un pacat, ci dimpotriva,
multi o folosesc in chip de gluma. Dar oare vrajitorii cei lepadati de
Dumnezeu nu fac ~i ei Ia fel? . Caci doara ~i ei cheama !ngerii
!ntunericului ca sa le lmplineasca voile lor ~i nu cheama niciodata pe
Dumnezeu. ·
" ·. traznet pe amiindoi ticalo~ii.
I
0, iubite frate cre~tine, oare ]!i dai seama ca chemiind tu pe ,,eel
riiu" spre razbunare (lmpotriva tratelui tau), prinaceasta nesocote~ti pe
Dumnezeu ~i faci mare bucurie vra~ma~ului celui nevazut? Se bucura
vicleanul cilnd 11 pomene~ti Ia miinie, iar razbunarea pe care o ceri de
Ia el, o socote~te ca o mare cinste. Flutura din coada uriitul, cand vede
ca tu Ia miinie nu-l treci cu vederea, ci il chemi !n ajutor.
Sfantul Pavel ne invata, ziciind: ,Pomene~te pe Iisus Hristos!", iar
'I,: tu, cjlnd te milnii, pomene~ti pe vra~ma~ul, ceriind sa-ti fadi razbunare.
In alta parte, Sf. Apostol Pavel ne porunce~te, ziciind:
,Binecuvilntati ~i nu blestema;i!" (Rom. 12, 14), iar Domnul in Sfiinta
i I 248
II
lh~~~~~~~~a~n~e invata nu numai sa nu blestemam pe nimeni, ci chiar sa
,~ pe c~i ce ne blestema pe noi. Ca sa lntelegeti mai bine
de uriit este blestemul inaintea lui Dumnezeu, voi _aduce de fa\a
·· ]nfrico~ata, cate se cuprinde in scrisoarea Sfin(ttulm Mucemc
.· Areopagitul, trimisa catre fericitul Dimofil. . .
· . Sfiintul Dionisie Areopagitul a trait in vremea SfinfiJor Apostol!, a
· rapit pe nori de Ia Atena Ia Ghetsim~ni, pentru ~ fi de fata }a
ilnc>rrrtantarea Maicii Domnului. S-a saviir~It ca mucemc Ia anul 96 m
Parisului care se chema Lutetia pe vremea aceea.
in scrisoarea' lui ditre Dimofil, spune ca mergiind el odata in insul~
. a fost gazduit de Sf. Apostol Carp, unul din cei 70 de Apostol!:
i-a povestit cum a avut el o mare suparare, din cauza ~nu!
~credincios, care in~elase pe un cre~tin ca sa-~i lepede Sfiinta Credmta
primeasdi ln~elaciune idolea~ca. . . _, .
Atunci dumnezeiescul Carp, fimd cople~It de multa 1~tnstare, nu
dat bine seama ce face. Caci el, In Joe sa se roage lm Dumneze~
intoarcerea celui pierdut, precum ~i pentt;tluminarea p~g~~ulu~,
Iasat biruit de miinie ~i de amaraciune impotnva acestor dot tJcalo~I.
seara a adormit Sfiintul cu duhul tulburat ~i cu inim~ plina de
:m"""· La ~iezul noptii s-a sculat Ia rugaciune, ca de obicei. In vreme~
'rii:giic:imiii avea inima amarilla de intristare, ceea ce nu se cuvenea unm
' shijit<Jr ~i ucenic a! lui Hristos.
. in starea aceasta de tulburare zicea in mintea lui ca nu merita sa
•. mai triiiasca acei oameni fiira Dumnezeu, care due in ratacire ~i pe
• altii. Cugetiind el acestea, se ruga lui Dumnezeu ca sa-i loveasca en
_
· ·indata ce a cugetat acestea, i se parea ca se c~tremu_;-a locul u~d~
se afla iar casa unde fiicea rugaciune s-a desfiicut Ill doua, de sus pana
jos, ia~ cerul s-a deschis. Prin o deschizatura__ a_cerul~i a va:ut pe
Domnul nostru Iisns Hristos impreuna cu negratta multtme de mgen,
care erau in chip de oameni. . .,
Viizilnd aceasta fericitul Carp, se mira foarte mult ~~ mtandu-se
apoi in jos, a vazut temelia casei destacutii in doua yi s-~ ~rata: acolo
o priipastie adiincii ~i intunecoasa. Jar !a m~rgmea p;ap_asttei a. v!z~t pe
cei doi oameni pe care ii blestemase, fimd cup_r1~~~ de f_rica ~~,de
cutremur mare. De frica lor cea mare le tremurau ptciOarele ~~ neputand
249
 a se stapiini, erau gata sa cada in prapastie. Din fundul gropii ·vedea
fericitul Carp cum se ridicau ~erpi, care se agatau de picioarele lor.
Acum ii vedea ca f1uiera, acum ii vedea cum ii mu~ca de picioare,
tragiindu-i in groapa. Deci se vedeau sarmanii ca sunt gata-gata sa
cada de sila In prii.pastie.
In vremea aceasta, fericitul Carp nu mai vroia ca sa priveasca in
sus, .catre Domnul, ci se necajea cu mintea pentru ce nu cad mai
repede in prapastie ticalo~ii aceia. Cauta ~hiar de multe ori ca sii-i
impinga singur in groapii. Dar neputiind sii-i arunce, se intrista ~i
blestema.
La urmii S"a uitat in sus. ~i a viizut ca ~i mai inainte cerurile deschise,
iar pe Domnul L-a vazut cum I s-a fiicut mila de cei doi osiinditi, care
se primejduiau ~i sculiindu-se Domnul de. pe tronul Siiu, s-a apropiat
de ei ~i le intindea mana ca sa-i scape. Impreuna cu Domnul se sarguiau
~i Sf. Ingeri ca sa scape din primejdie pe cei doi oameni.
Cum ~edea Domnul cu mana intinsa spre Oi)meni, a rostit catre
fericitul Carp aceste cuvinte. ,Love~te-Mii acum pe Mine, ca iara~i Eu
sunt gata ca sii piitimesc de. multe ori pentru mantuirea oamenilor. Si
placut imi este ca sa patimesc iaril~i ~i sa mor pentru ace~tia, ca sa nu
se osandeascii, chiar •daca alti oameni nu sunt vinovati (ca sa Ma
rastignesc pentru ei). Insa giinde~te-te bine daca Wconvine oare~i tie
ca sa schimbi prietenia cea cu Dumnezeu ~i cu Ingerii cei buni ~i sii
prime~ti in schimb pe cea de-a pururea prietenie cu ~erpii ~i cu demonii!"
(Vezi Sinaxarul eel mare, Ia 3 Octombrie, Viata Sf. Sfintit Dionisie
Areopagitul).
Atunci Sf. Carp a cunoscut ca nu este placuta lui Dumnezeu mania
cea. fiirii socotealii. Vedenia aceasta a Sf. Carp este ~i pentru noi ca o
leqie, in vremea ciind ne lupta giindul ca sii blestemiim. Sf. Apostol
Carp a blestemat pe cei doi necredincio~i, din ravna. lui cea mare
'I pentru Sfilnta Credintii, dar cu toate acestea, vedem cii Domnul s-a
i
sciirbit ~i 1-a mustrat.
Iar tu, cre~tine, ciind roste~ti blesteme asupra fratelui celui ·de o
1ll
,, I credintii cu tine, pentru lucruri trecatoare, iar nu din ravnii pentru
:I credintil, oare ce fel de raspuns vei da inaintea lui Dumnezeu?
,Binecuvantati ~i nu blestemati!" striga mereu Sf. Apostol Pavel,
iar tu pentru toata nimica arunci blesteme asupra fratelui tau? Nu te
250
i:
ca pe acela pe care tu 11 dai riiului sau mortii, pe acela 1-a
[ascumpiira1 Domnul cu Patima Sa, scotandu-1 din ghearele mortii ~i din
celui riiu?
In toata viata Lui de pe pamiint, Domnul niciodata n-a blestemat
cineva, de~i toata viata a fost prigonit ~i defiiimat de ciltre
necrea.mcaol:u· jidovi. A blestemat numai pe smochinul eel neroditor,
inchipuia herodirea neamului evreiesc. Cu aceasta a vrut sii arate
i[iiJ·~itui legii vechi, care n-a putut aduce pe om Ia miintuire.
sa ne gandim cate necazuri ~i cate piedici au intampinat
AtJostoli din partea paganilor, dar ei niciodatii n-au blestemat.
Sf. Arhanghel Mihail se certa cu diavolul pentru trupul Sf.
'J'rooJroc Moisi, n-a indriiznit sa rosteasca blestem impotriva celui riiu,
se impotrivea poruncii lui Dumnezeu, ci a zis numai atata: ,Domnul
te certe pe tine, diavole!". · .
, , Trebuie insa sa ~tim cii blestemul ~i anatema pot sa fie folostte
' Numai in cazurile cele mai grele, ciind se primejduie~te Sfilnta ~i Dreapta
' Credinta. Dar ~i atunci ele sun! ca ni~te arme pentru piistorii Bisericii,
' iar nu pentru cei de rand.
. ' · Blestemul ~i anatema nu se cuvine nicidecum a le rosti in chip de
i mare riizbunare pentru lucruri trecatoare sau pentru ambi!iile noastre
.·.(cum am viizut ca fac unii clerici nepriceputi) ba chiaqi unii dintre
monahi.
De aceea sa fie ~tiut, ca atunci cand se rostesc fiira socotealii, ele
se intorc in capul celui care le-a rostit, ca o pasiire de pradii, care
neafliind vanat, se intoarce Ia cuibul siiu.
Inteleptul Solomon zice In Pildele sale: ,Precum gadina (p~sare
mare de pradii) zboara fiira oprire, tot a~ a ~~. blestemul eel nesocottt nu
cade pe capul nimiinui". Prin aceasta pilda, Inteleptul Solomon ne face
sii intelegem cii blestemul eel nedrept, (adica fiirii socotealii], nu se
atinge de nimeni, ci zboara ca o pasilre dupil vanat. Iar daca nu are
vanat, pasiirea se intoarce iar Ia cuibul sau. Tot a~a ~i blestemul d_aca
este nesocotit nu se lipe~te de nimeni, ci se intoarce pe capul celm ce
1-a rostit.
Un oarecare cre~tin sarac de buniltatile cele trecatoare, dar bogat
in fapte bune, mergand odata pe drum, din nebagare. de seama, s-~
Iovit cu piciorul de o piatra. Fiind descul!, lovttura 1-a fiicut multa
251
 durere, iar el - ca om nedijit - sliibanogindu-se, a zis ciitre piatrii: ,De
bunii. se'!_mii eli diavolul te'a pus aici in mijlocul drumului; iar nicidecum
omul!" Indatii ce a rostit aceasta hula, a fost pedepsit de Milostivu!
Dumnezeu, in chip minunat, dupa cum se obi~nuie~te sa pedepseasca
totdeauna pe cei imbunata(i(i, in via(a aceasta, ca sa nu se pagubeasca
sufletele lor. Deci i s-a pii.rut omului in c!ipa aceea ca i-a turnat cineva
un cazan cu apa clocotita in cap ~i din asta a sim(it atiita durere, indit
a rii.mas orb ~i fiirii. sim(ire. Atunci !-au ridicat ni~te trecatori ~i !-au dus
acasii.. Acolo a zacut Ia pat multa vreme, fiind paralizat de Ia mijloc in
jos, iar cealalta parte a trupului era acoperita de rani putrede. Nimeni
nu se putea apropia de el, decal numai cei care ingrijeau de el.
A~a a zacut multa vreme, chinuindu-se fiira sa rosteasca vreodata
un cuvilnt greu sau nepotrivit, ci mul(umea lui Dumnezeu totdeauna
zicand: ,Pe cei care ii iube~te Dumnezeu, pe aceia ii ~i ceartii." ~i altele
asemenea, cu multii rii.bdare ~i ingaduialii.. Pentru rabdarea ~i pentru
credin(a lui cea mare a fost vindecat prin minune de Preasfilnta
Nascatoare de Dumnezeu.
In cartea Sfll.ntului Grigore Dialogul se spune despre un boier mare
din Roma, care avea un singur copil. Din multa dragoste ce o avea
catre el, nu se indura ca sa-l certe pentru obrazniciile lui, ci il rabda
a~a, cu neorilnduiala. Pe Hlnga alte naravuri rele, copilul s-a deprins ca
sa blesteme, fiira ca sa primeasca vreo pedeapsa de Ia nepriceputul lui
parinte.
Intr-o zi, pe cilnd il tinea ih bra(ele sale, i-a venit copilului o fricii.
mare ~i a strigat: ,Ascunde-ma, lata, ca iata ni~te negri vreau sa rna
apuce!" Aceasta-i zicea copilul pentru demonii pe care ii vedea langii
I el. Si in spaima lui cea mare a inceput iar sa blesteme, dupa cum era
'
i ,,," I obi~nuit. Atunci, numaidecat, odatii. cu blestemul, Dumnezeu a slobozit
! ca sufletul lui sa fie rapit de catre demoni.
De asemenea, mai scrie despre un alt copil, care avea obiceiul sa
I I
I:/1 I
blesteme, ticii.Iosul. Intr-o zi, cii.nd se juca cu al(i copii, a blestemat
numele lui Dumnezeu ~i in clipa aceea !-au rapit demonii cu trupul in
ii, iad ~i nu s-a mai arii.tat ~i nici nu s-a mai auzit de el.
II Deci, dacii Dumnezeu pedepse~te atilt de aspru pe ni~te prunci
,, (care pentru nevinova(ia lor nu au atilta vina), oare cu cat mai mult se
i vor osilndi cei care sunt in vii.rstii. ~i mai ales cei Gare poartii. chipul
i cii.lugaresc?
252
CURAJUL CREDINTEI
In Tara Mucenicilor de azi, o femeie ru~ineaza stii.pii.nirea
·' de Ia Miazii.-Noapte.
vremea revolu(iei din Rusia, cilnd vra~ma~ii credin(ei erau mai
110 au~• decal fiarele impotriva celor sfiilte, atunci cfmd era oprit cu
. de moarte ca nimeni sa nu poarte sfilnta cruce Ia gat, a avut
urmatoarea intilmplare, pe care mi-a povestit-o un preot care a fost
fa(ii.
'in zilele acelea de groaza ~i de salbaticie nemaipomenita, mergea
11 .u~uo"' spre ora~ul Tiraspol o femeie evlavioasa. Cu toata amenin!area
,.0 JsevJICUOI ~i cu toata grozavia pedepselor care a~tepta pe cei nesupu~i
1 rmm~•v•, evlavioasa femeie nu s-a sfiit nicidecum de legea stapilnirii,
''· rmnr" totdeauna o cruce mare, de aur, Ia gilt. Aceasta era arma,
;""''eriim1in. §i mangii.ierea ei. Era mai bucuroasa sa moara, dedit sa
semnul ce.l de mii.ntuire. Dar saraca, fiind obosita din cauza
· din vremea nop(ii, a adormit in tren. ·
In vremea asta un mare punga~, care sta aproape, i-a scos il1ceti~or
care se zarea de sub haina, fiira sa simta femeia. Cilnd s-a trezit
somn, prima ei grija a fost sa caute crucea de Ia gat. Vii.zand cii.
!l!pse~•te, a inceput sa plii.nga §i sa intrebe cine i-a luat crucea.
N\i~~~~~~:~~!~,e hotul ea a tras semnalul .de alarma. Numaidecii.t a venit
. C( intrebfind cine a tras alarma §i ce s-a intilmplat. Atunci
.ferneia, f'ara cea mai mica sfialii. a declarat di i s-a furat crucea de aur
·' pe care o purta Ia gilt. Conductorul a ramas uimit §i nu §tia ce sa
' creada . .Jn vremea aceea nu mai indraznea cineva sa poarte Ia ellucruri
sfinte ~i mai ales sa reclame eli a pierdut o cruce.
· Dupa pu(inii gilndire, funqionarul a zis catre femeie, in auzul tuturor:
Dacii tu, in vremea asta de groaza indrazne§ti sa pof\i cruce Ia gat §I
~u te sfie~ti ca sa reclami pierderea ei, pentru curajul tau se cuvine sa
opresc trenul §i, fiicilnd perchezitie, sii-li caul crucea pe care o cinste§ti
atilt de mult". Si, in adevar, a oprit trenul §i .faciindu-se cercetare, a
aflat punga~ul §i i-a dat inapoi femeii cinstita ei cruce: . . .
lata o pilda de barbatie, care ne invata cat poate curaJul credm(e1.
Ru~ine sa Ie fie celor care in vremuri de pace nu indraznesc a-§i face
semnul cruciiln fata boierilor ~i nu marturisesc credinta lor Ia vreme
de intrebare.
'I
!'i
II.
253
i
.I
I
 0 femeie a uimit prin curajul ei pe cei mai inver§unati du§mani ai
credintei, care au ramas ru§inati §i numai de ru§ine au deraimat legea lor
§i i-au flicut dreptate.
. Eu cr~d c~ in c!ip~ c~nd femeia a reclamat pierderea crucii, au
pnns ~UraJ ce1 credmciO§I care erau de fata §i Ingerii din cer i-au
impletJt cunun~ mii~urisirii cr~di?tei, iar demonii care §edeau pe
grumazul funcponanlor comum§ti s-au ascuns atunci in fumoaru],
ma§inii, neputiind suferi ru§inea. In adevar, reclamatia femeii este §i ear
ca o mar.turisire ~ credintei in fata tiranilor comuni§ti, iar curajul ei
este curaJ mucemcesc, pe ciita vreme era §tiut, ca cine poarta lucruri
sfinte sau vorbe§te despre credin(a este pedepsit cu moartea. Curajul
c:edinte! a lnspaimiintat de multe ori §i pe cei mai salbatici prigonitori
dm Rus1a. · l>n,ve:,tit-a un batriin: ,Seziind eu odinioara in pustie, a venit un
De 40 de ani incoace, §iragul mucenicilor §i a] marturisitorilor din
R~si~, nu s-a curmat deloc. Si in ziua de astiizi, irt partile inghetate din
S1ben~, un~e sunt du§i la munca silnica cei binecredincio§i, chinurile
mucemce~t1 urmeaza regulat. , '
.sunt unii dintre credincio§ii condamnati, care nu voiesc sa lucreze
in zlle de. siirbatori §i Duminici. Pentru asta li se opre~te hrana §i sunt
batu(i flira mila, dar ei rabdii toate cu multumire, pentru porunca lui.
Dumnezeu. Al(ii dintre condamnati nu vor sa lucreze deloc pentru
stapiinire, socotind cii este stiipiinirea lui anticrist, pentru asta sunt
ch~nuiti P.ilnii la moarte cu batai, cu foame §i cu frig, fiind lipsiti de
I 'j adapost ~~ de hrana. Toti ace~tia intra in riindul noilor mucenici, care
udii mereu pomul Sfintei Credinte §i imbliinzesc mania lui Dumnezeu,
Jjr
'I
1
care cu dreptate este pomita asupra lumii necredincioase de astazi.
M~i s~nt apoi. o multime de riivnitori ai credintei, care triiiesc
" ,)i
ascun§I pnn piidunle cele nestriibatute din Siberia ~i Caucaz. Ei due o
viata aspra ca §i Sfintii Parinti din vechime, iar Milostivul Dumnezeu
,IIi ' 1
ii acoperii ca sa nu fie descoperiti de stapiinire. Apoi clericii §i mirenii
'':
'
.ii
' :· venise: ,Rea este ziua aceasta pentru mine!" Iar el a lntrebat: ,Pentru
I
., I' care nu ascultii de Biserica lui Alexie, se adunii in locuri ascunse sub
I .. piim~nt (in catacombe) ~i fac slujbe. Ace§tia fac parte din Biserica
I'
libera a ,Catacon:belor" §i au astazi zece arhierei §i multime de preoJi,
!I care se poartii mirene§te la aratare. Prin rugaciunile lor, ne miluie~te
Dumn~zeu ~i pe noi, nevrednicii, care nu avem nici o sila ~i totu~i ne
po!Jcmm spre cele de~arte ~i nu purtiim grijii de miintuire.
254
DIN PATERIC PENTRU VREMEA POSTULUI
Despre paza /imbii
·,, Un frate a lntrebat pe oarecare din sfintii batriini ziciind: ,lata, mi
· sa vad pe cineva raciind oarecare lucru ~i eu spun aceasta
flira sa judec ln inima mea pe acela. Oare nu este asta clevetire?"
batriinul i-a riispuns: ,Dacii vorbe~ti cu patimii, ca ~i cum ai
ceva asupra lui, atunci este clevetire. Iar de nu este in inima ta
o yornire rea, adica nici o simtire patima~a, atunci e~ti flira de
Insa chiar de nu este vorba ta cu giind de clevetire, dar ca sa nu
mai bine este a tacea."
Ia chinovie pentru cercetare. Deci il intrebam eu cum se mai
pa:rintii' ~i imi zice fratele: ;,bine, cu rugaciunile tale". Apoi l-am
despre un frate, care avea nume rau ~i mi-a zis: ,Crede-ma,
inca nu s-a izbiivit de ace! nume" (adica tot mai pacatuie~te).
· eu- zice batriinul- cum am auzit aceasta, am zis: ,Uf!" Si indata
am zis aceasta, mi-a venit. somri ~i am cazut irt uimire. Se flicea ca
aflu inaintea Sfiintului Joe a! Capatiinii (adica Ia Sfiinta Golgota).
am viizut pe Domnul nostru Iisus Hristos rastignit intre doi tiilhari.
eu m-am aplecat sa rna lnchin. Si daca am mers piina aproape,
a poruncit catre Sfintii Ingeri care erau liinga El, ziciind:
i',S,coa:te!i-1 afara ca anticrist este (adica este potrivnicul Meu), d!ci mai
:Jh!Unl:e de a judeca Eu, el a judecat pe fratele saul"
, Deci fiind eu alungat de acolo, am voit sa ies ~i mi s-a agiitat haina
(un fel de mantie scurta) ln u~a care s-a inchis degraba, iar eu liisiind-o
acolo, am ie~it ~i lndatii m-am de~teptat.
, Socotind eu ln minte cele ce am vazut, am zis ciitre fratele ce
· ce, parinte?" Atunci i-am povestit lui cele ce am vazut ~i i-am zis:
,Haina aceea pe care o purtam pe deasupra, eia acoperamiintul lui
Dumnezeu, care era peste mine, ~i m'am lipsit de ea, cacimiriindu-ma
de fratele, l-am judecat. Dupa aceea a zis batriinul: ,am flicut ~apte ani
ratacind prin pustii, nici paine gustiind, nici sub acoperamiint intriind
~i nici cu oamenii vorbind, piina ce am vazut iara~i pe Domnul la
255

Sranta Golgota, ~eziind ~i poruncind sa mi se dea haina. Acela a fost
semnul iertarii."
Zis-a avva Iperehie: Calugarul ce nu-~i stapilne~te limba In vremea
milniei, unul ca acesta nici patimile nu le va stapilni.
Mai bine este a milnca din carne ~i a bea vin, decilt a milnca din
carnea fratilor prin clevetire.
Ca precum ~arpele odinioara, ~optind, a scos pe Eva din rai, tot
asemenea cu ~arpele este ~i eel care clevete$te (adica vorbe~te de rau
pe cineva) pentru ca ~i sufletul celui care aude se pierde ~i eel care
clevete~te nu se milntuie~te.
Avva Longhin a intrebat pe avva Luchie despre trei lucruri, zicilnd:
,Voiesc sa rna instrainez". Si i-a zis batrilnul: ,De nu vei stapilni limba,
nu e~ti strain oriunde vei merge. Deci, ~i aici unde e~ti, stapilne~te-ti
limba ~i e~ti strain". A mai intrebat iarMipe batn1n: ,,Voiesc s,a postesc".
Iar batriinul i-a zis: ,Sf. Prooroc Isaia spune, ca devei lncovoia grumazul
tau ca pe un !ant ~i ca pe un belciug, nici a~a nu se va chema primit
postul tau. Ci mai vilrtos stapilne~te-ti limba ~i gandurile cele rele".
Atunci 1-a intrebat iara~i: ,Voiesc sa fug de oameni." Deci i-a
raspuns batriinul: ,be im vei ispravi mai intili acestea de .care ti-am
spus, fiind impreuna cu oamenii, atunci nici deosebi nu poti .." '
POVESTJRI DIN LIMONAR
Despre pqtera Sf Joan Boteziitorul §i
I
i'
i
alte cuvinte de folos.
iI
';,i:
In vremea cilnd stralucea pe tronul Ierusalimului Preasfintitul
I 1
Patriarh Ilie (de care se pomene~te In viata Sf. Sava) ~~ pe cilnd' era
imparat Anastasie, se afla in milnastirea lui avva Efstorghie un batriln
sfilnt cu numele de loan. Preafericitul Patriarh Ilie a vrut sa-l
!
hirotoniseasca egumenJ!l ,lli!ilnastirii, ca eel ce este vrednic a. conduce
I
.f" turma. Dar el n-a primit, ziti;ilnd ca are blagoslovenie sa mearga pilna
T la<£f.,Munte Sinai ~i.luiind ie)illl~e <\ ..pornit ladrum, fligaduind ca dacii
se va !ntoarce, va Ina conducerea milnastirii.
256
,· ,... ~,,.·, luilndu-$i ucenicul, a trecut Sf. Iordan ~i, mergiind Inca putin
a inceput sa-l ia pe batran ni~te fiori de fierbinteal~. Pen!ru ast~
.,.· . sa mai mearga lnainte ~i aflilnd o pe~tera, au mtrat m ea ~~
. ·. riimas acolo trei zile pentru ca sa-~i mai vina In fire. •
, , ,In timpul npptii i s-a ariitat batr~lim!u! in v~denie Sf. loan Bot:zat~rul
M(:rgi~torul Inainte a] Domnulm, zicandu-I: ,Ia spune-m1, calugare,
vrei sa mergi?". Jar batrilnul i-a zis: ,La muntele Sinai". Atunci
.grait eel ce s-a aratat: ,Nu, rna rog, nu te duce!" Dar batranul nu
plecat nicidecum. . .
Dupa ce s;a dus eel care se aratase, _fierbi':_le_ala 1-a_ cupn~s ~a1
batran. In noaptea urmatoare s-a aratat 1ara~1 Mergatorul Inamte
ace1a~1 chip ~~ i-a zis: ,Pentru ce vrei sa te ostene~ti atata cal~,
Asculta-ma ~i stai aici!" Atunci i-a zis batriinul: ,Spun_e-m1,
e~ti tu?'' Si i-a raspuns eel arii~at,_ ziciind: ,Eu ~unt Bo:ezatoru!
~i pentru asta iti spun sa nu plec1 ~m:ea: pentru ca ace~sta pe~t~r~
este mai cinstita decat Muntele Sma1, cac1 de multe on venea me~
oomHul nostru Iisus Hristos ~i vorbea cu mine ~i rna milngilia. Da-m1
~vailltJJI ca ramai aici ~i eu 1\i dau sanatatea!" Auzind acestea blitranul
tagaduit ca ramane In pe$lera $i !ndata sea v,indec~t. A ramas acolo
Ia cea din urma rasuflare. La Pe~tera Sfantulm loan, el a flicut
· Biserica ~i aduniind fratime a intemeiat acolo ~ilnastire.,~oca~ul acela
numit Sapsifa. Pe harta de Ia Madava scr!e ,Saps~ . .
in pe~tera aceea a trait dupii asta un alt si_ha~tru ~~ ~ aJ~ns Ia a~~
lniiltime de virtute, !neat veneau Ia diinsul leu, Jar el 11 pnmea tara
.· frica ~i-i baga In san pe ~uii leilor. . _, •.
Spunea avva Polihrome (de Ia Sf. Teo~os:e) ca_I~ lavra _unde tra1~
el, era un batran care mergea de multe on sa se hm~t~asca ? bucata
.de vreme pe malul Iordanului $i iara~i se !ntorcea Ia ch1ha lm. Acolo,
'!n pustia Iordanului, oriunde giisea culcu~ul leulm, acolo sta ~~ se
culca. .
Intr-o zi 1ntorcandu-se In maniistire, a adus cu el doi pui de_ leu,
avandu-i lnrA$urati in scurteicii. Deci venind i-a pus ln Biserica 1namtea
fratilor, zicand: .
· ' ,Daca am fi pazit poruncile Domnului, atunci leii s-ar fi cucent,
s-ar fi temut de noi, dar a~a, iata, pentru pacatele noastre, ne temem
noi de diin~ii!"
257
 Mai spunea avva Polihronie ca parintii din Lavra Sf. Teodos1·e
:erut sa"t"t't
"le r31n
'd . · egumen a] manastirii
masca
I • b" ' 1 ·
· pe un batran oarec au
are
I ~ buna a,1 . n~a. atranu 1-a rug~t zicand: ,Lasati-ma sa-mi plang
paca~ele me!e cac1 lucrul egu~eme1 e~te numai al parin(ilor celor mari:
~lim Antome eel_ Ma~e, all~! ;ahomJe ~i a! lui Teodosie". Dar parintii
1! rugau mereu sa pnmeasca mcepatoria.
A~unci batranul le-a zis: ,Mai lasati-ma inca trei zile ~i pe urm-
?e vo1a Domnul~i Atunci _ca?d a zis acestea era Vineri §i Duminic:
!"
m vremea Utreme1 a adonmt mtru Domnul cuviosul batran.
Tot cu~iosul ~olihr~nie ne-a povestit ca odinioara s-a savar~it un
frate !a sp!talul dm !enh~n. Deci, a fost ridicat din Ierihon spre a-1
duce. m !avra. de I~ P~g~n: u~de ~ra me_tania lui. Si din ceasul in care
a Je§Jt d1? sp1~al ~! pa~a sa aJunga Ia P1rguti (langa Marea Moarta) 0
stea lu~moas_a a mso(Jt trupul adotmit a! cuviosului, pana ce a fost
acopent cu pamii.nt.
. Spunea d_espr~ Sf. Gherasim, ca s-a intamplat sa inoata in manastirea
lm ~n fr~te ~~ c~vwsul era atunci in pustie Ia lini~te. Cand paraclisierul
a ~atut m toac~ spre_ a, se aduna fra(ii Ia ingropare, atunci a venit ~i
S!antul ?h~ras1m. Vazand_ pe eel mort, s-a lntristat batranul, ca nu 1-a
i,: sarutat ~namte de adorm1re. Deci, apropiindu-se de nasalie a zis
'1:
mortulm: ,Scoala-te frate, ~i-mi da sarutare!" ' ',v•uHtll~.~~u ~tie pe fiecare!"
• Atunci fratele sculandu-s~, a sarutat pe batriin, iar batranul a zis
catre el: ,De acum dormi pana va veni Hristos sa te invie!".
0 MICA GUSTARE PENTRU .eOSTUL MARE .
Portretul smereniei
zugravit de Sfinfii Parinti.
A fast intrebat avva Longhin: ,care fapta este mai mare dintre
to~te ~aptele cele bune?" Si a zis batranul: ,Eu socotesc ca dupa cum
m~~dna este mm mare decat toate patimile, !neat a putut surpa ~i pe
una dm cer, tot astfel ~~ smenta cugetare este mai mare decal· toate
faptele cele bune, caci ea poate sa scoata pe om chiar din adilncul
.' I '
258
macar de ar fi el pacatos ca un demon. Pentru aceasta ~i
mai inainte de toti ferice~te pe cei saraci cu duhul."
Zicea avva Moise Arapul: ,De nu ar avea omul In inima sa cum
pacatos, Dumnezeu nu 1-ar asculta pe el!" Atunci 1-a !nttebat
pe batriln: ,Ce este aceasta a avea in inima ca este pacatos?"
Si a raspuns blitranul: ,Cel ce-~i poarta pacatele sale, nu vede pe
aproapelui sau!" De va pune omul prihana a supra sa Ia tot lucrul
va zice: ,Am gre~it", indata se milostive~te Domnul catre el, iar
· Ia toate este a nu judeca pe aproapele. Caci atunci cand mana
~ 01mauu1 omora pe tot eel dintai nascut al Egiptului, nu se afla nici
' easa care sa nu aibii mort in ea.
Atunci a intrebat fratele ce inseamna cuvantul acesta. Si a zis
'"'''"""I : ,De vom lua seama Ia pacatele noastre, atunci nu vom vedea
,ac.atele aproapeluL Caci nebunie este eel ce are mortul sau in casa,
lase pe el ~i sa mearga sa planga pe mortul aproapelui. Iar a muri
aproapele tau, este a-ti purta pacatele tale ~i a nu purta grija de
omul, ca acesta este bun sau acesta este rau.
Sa nu faci rau nici unui om, nici sa gande~ti .rau in inima ta asupra
Nici sa defaimi pe cineva cii.nd face rau, nici sa te pleci celui
face rau aproapelui sau. Sa nu clevete~ti pe cineva, ci zi a~a:
Sa nu te indupleci, adica sa te invoie~ti cu eel ce gtaie~te de rau,
nici te tulbura de clevetirea lui ~i nici sa nu urii~ti pe eel ce clevete~te
pe aproapele sau·.
· Si aceasta este aeeea, adica: ,Nu judecati ~i nu veti fi judecati!"
Sa•nu ai vrajba cu cineva ~i nu tine vrajbii in inima ta. Sa nu ura~ti pe
eel ee vrajma~e~te pe aproapele sau ~i aeeasta este pacea. Cu aceasta
pe sine te mangaie. Putina vreme este osteneala ~i de-a pururea odihna,
cu darul lui Dumnezeu-Cuvantul. Amin."
S-a napustit odinioara demonul asupra lui avva Macarie cu un
cutit, vrand ca sa-i taie piciorul. Dar pentru smerita lui cugetare n-a
putut sa-i faca nimic. Deci a zis demonul catre batran: ,Cate ave(i voi
~i noi le avem, dar prin smerita cugetare vii deosebiti de noi ~i cu asta
biruiti".
Zis-a un batran: ,Cel ce are smerenie, smere~te pe draci, iar eel ce
nu are smerenie se batjocore~te de ei!"
259
 A fost intrebat de cineva un batran: ,Cand dobande~te sufletuJ
smerenie?" Si a raspuns biitranul: ,Cand omul se ingrije~te de riiutiitile
sale!"
Un frate a intrebat pe un biitran, zicilnd: ,Ce este sporirea omului
cea dupa Dumnezeu?" Si a riispuns batrilnul: ,Sporirea omului este
smerenia, caci pe cat se pogoarii cineva prin smerenie, pe atata se
inalta in sporire!"
~aca smerinducte pe sine vei zice cuiva: ,Iartii-ma", atunci arzi pe
drac1.
Zis-a un batran: ,Fiilor, sa ~titi ca smerenia pe multi rara de nici
o osteneala i-a mantuit. Si marturisesc aceasta vame~ul ~i fiul eel
curvar, care putine cuvinte au grail catre Dumnezeu ~i s-au milntuit. Iar
ostenelile ~i faptele bune ale omului miindru il pierd pe dansul. Ca
osteneala ~i faptele bune pe multi i-a tras Ia mandrie ~i au pierit, cum
a fost fariseul, care se mandrea cu faptele cele bune."
. l!:n !rate a intrebat.pe un batriln, zicand: ,Ce este smerenia?" Si a
z1s batranul: ,Smerema este ca sa se socoteasca omul pe sine mai
nevrednic ~i mai pacatos dedit loti ~i tuturor supus".
Z1s-a batriinul: ,Sa nu incerci sa vezi pacatele straine, ci ale tale
pacate ~i rautati sa le vezi ~i neincetat sa te rogi lui Dumnezeu pentru
tertarea ta!
Zis-a un batran: ,Sa ~titi ca alt drum catre miintuire nu este, rara
deciit smereni~, dupa cu~ scr\e Sfanta Evanghelie pentru vame~."
De va fi cmeva neatms de pacate spurcate, nu cumva sa se inalte
cu gandul sau, socotindu-se pe sine rara de pacat, ci unul ca acela m~i
mull sa se smereasca ~i sa se pazeasca, socotindu-se pe sine mai pacatos
decal loti oamenii.
Iar de se va inalta cu gandul sau, socotindu,se ca el nu este atins
de pacate spurcate P.em;u ca nu a ciizut nici intr-un pacat trupesc ~i
I]
lumesc, de va socott ca este cu totul curat ~i vrednic totdeauna de
imparta~irea Sfintelor Taine, iar pe altul care ~tie ca are vreo cad ere iJ
I
~ocote~te n_evrednic de Sfintele Tain~, unul ca acela, cu asemenea gand
I t~alt ~~ rara smereme, este nevredmc ~i necurat ~i ural lui Dumnezeu
, I ~~merge in pierzare ~i curatia lui nu-i va folosi, neavand smerenie! Cu
'. "I mull mai placut ~i mai iubit este lui Dumnezeu pacatosul smerit decal
dreptul mandru!
·1 i
'
260
I
NADEJDEA CELUI CAZUT
, Prin nadejde ne-am mdntuit"
zice Sf Apostol Pavel.
intrebat un frate pe un batran ziciind: ,Parinte, ce insemneaza
;001:octJI prin cuvintele acestea: Nu este milntuire lui, intru Dumnezeu
Si a zis batranul: ,insemneaza gandurile deznadajdui~ii, c~re vin
draci Ia eel ce gre~e~te §i zic: De acuma nu iti este \te mantmre
Dumnezeu! Prin asta il ispitesc vra§ma§ii, ca sa-l arunce in
. Asupra lor trebuie sa se lupte omul zicand: ,Domnul
miintuirea mea §i El va scoate din cursa picioarele mele!"
Cred ca le este cunoscutii Ia toli pilda cea din Pateric cu fratele
cadea in pacatul desfriiniirii in toate .zilele §i iarii~i i~ !oate_ z!lei~
moJant:~" pe Domnul prin pocainta lui cea cu mplte lacnm1 §I ru_g~~mm.
·. · · • §i iarii§i ciidea in noroiul piicatului. Insii nu se d:znadaJdma
mantuire niciodati'i. De§i se arata mincinos intru ragadum(a lm, dar
Dumnezeu nu se intorcea de ciitre el, ci rabda raradelegea
)fratellui §i a§tepta intoarcerea lui. Si aceasta cadere a fratelui inso(it~
mustrare a urmat vreme de 10 ani de zile §i mai mull. Des1gur ca
mantuirii s-ar fi bucurat sa-l vada pe frate ca vine Ia
•·.. dupa atatea caderi §i dupa .atiitea ragaduin(e minci?~ase:
· Se a~tepta de asemenea, pizma§ul sa vada ca §i Domnul se n;ame §I
nu-l mai prime§te pe eel care i§i calca mereu ragaduin(a ~~ nu se
· · indreapHi. 1nsa cu parere de diu vede di nici fratele nu s"e dez~
· nadajduie~te de miintuire ~i nici Milostivul Dumnezeu nu se mame, c1
il prime~te in toate zilele cand se pocaie§te. -
Astfel uciga§Ul n-a mai putut suferi atiita rabdare, pe care o arata
Domnul citre eel cazut. Pentru aceasta a inceput a striga ditre Sfiinta
Icoana a Domnului, zicand: ,0, ce este mie §i Tie, Iisuse Hristoase?
Milostivirea Ta cea nemasurata rna biruie~te ~i rna surpa, pentru ca
prime~ti pe acest curvar, care se arata mincinos intoate zile!e"inaintea
Ta, deraimand stapilnirea Ta! Pentru ce nu-l afZ! pe el, ct mdelun~
rabzi §i suferi? Si multe zicand ~i iutindu-se balaurul a Hicut." ~tunct
s-a racut glas ca de Ia Sf. Jertfelnic, zicand.: ,0, balaure pr_ea ~1clen_e
~i pierzatorule, nu te-ai saturat de socoteala ta cea rea, ca at sorb1t
261
 lumea? Ci inca te sile~ti sa rape~ti ~i sa inghiti pe eel care a venit Ia mila
~ea ce~ ~espusa? Oare, ai tu atiitea gre~eli ca sa le pui in cumpana ~i
sa traga mtocma1 cu Sangele eel scump, care l-am varsat pe Cruce
pentru diinsul?
lata, Junghierea Mea ~i moartea au biruit fiiradelegile lui! Insa tu
ciind vine el Ia pacat, nu-l alungi pe el, ci il prime~ti cu bucurie'
na?aj~ui.nd ca-l vei dobiindi pe el ~i Eu oare nu-l voi ierta, oare nu-l
vo1 m!lu~, Eu eel atilt de milostiv ~i iubitor de oameni? Care am poruncit
verhovmculm Meu Petru Apostolul, ca sa ierte celui care gre~e~te ln
fiecare zi piina Ia ~aptezeci de ori ciite ~apte? A~a cu adevarat 11 voi
ierta, ca de vreme ce alearga Ia Mine, nu Ma voi lntoarce de catre el
piina ce 11 voi mo~teni. Ca pentru pacato~i, Eu M-am rastignit ~i
preacuratele Mele palme pentru diin~ii le-arn lntins, ca eel ce va voi sa
se miintuiasca, sa alerge ~i sa se miintuiasca. De catre nimenea Eu nu
Ma 1ntorc, pe nimenea nu alung, macar de~i de nenumarate ori intr-o
zi de .va gre~i ~i de nenumarate ori va veni catre Mine, nu va ie~i afara
sciirbit. Ca Eu nu am venit sa chem pe cei drepti Ia pocainta ci pe cei
pacato~i!" · ' '
Faciindu-se glasul acesta, sta diavolul tremuriind ~i neputiind sa
f~g.a. Si iara~i s-a fiicut glas, ziciind: ,Asculta, amagitorule, pentru ce
ZICI ca sunt nedrept, ca Eu catre toti sunt drept. Ca ln ceea ce aflu pe
cineva, intru aceea .iJ judec. Deci, iata, pe acesta l-am aflat stand
lnaintea picioarelor Mele ~i biruitor peste tine aratiindu-se. II voi Iua
deci pe el ~i voi miintui sufletul lui, pentru ca nu s-a deznadajduit de
miintuirea sa. Iar tu vezi cinstea lui, crapa de zavistia ta ~i ru~ineaza-te!"
, ~eci, ~tiind fratele. cu fata in jos ~i tiinguindu-se ~i-a dat duhul. Si
mdata urg1e mare venmd ca focul, a cazut peste satana ~i 1-a mistuit
pe el.
. De aici sa cunoa~tem, fratilor, milostivirea ~i iubirea de oameni a
'I
,I I Iu: D~mnezeu cea pemasurata ~i niciodata sa nu deznadajduim de
!
mantmrea noastra. ,Indrazniti, ca Eu am biruit lumea", zice Domnul in
Sf. Evanghelie ~i Sf. Apostol ln cartea sa catre Romani zice: Prin
nadejde ne-am miintuit ~i daca Dumnezeu este pentru noi, ci~~ ne
poate fi impotriva? ... Caci ciite s-au scris mai lnainte, spre 1nvatatura
noastra s-au scris, ca prin rabdarea ~i prin miingiiierea ce ne-o dau
Scripturile sa ne pastram nadejdea ... ~i Dumnezeul nadejdei sa va
! 262
II' I
t £@\4J_gp_;gz -~--Ai¥!4¥WH_-·_"--'.. ·
umple de toata bucuria ~i pacea prin credinta, ca prin puterea Duhului
Stll.nt sa va imbogatiti intru nadejde. Amin." (Rom. 15, 13).
BOLDUL INVIERII SUFLETESTI SI BOLDUL MORTII.
INTRISTAREA ,
fn Patericul Sfin{ilor Parinfi scrie despre, un .frate care mult se
fntrista iji pldngea mereu pentru pi'icatele sale. Intr-a zi i s-a aratat lui
Domnul, ziciindu-i: ,Ce plfmgi, omule, ce te 1ntristezi a~a?" ~i a raspuns
fratele: ,Nu voie~ti, Doamne, sa pliing ~i sa rna miihnesc, caci cu
atiitea Te-am sciirbit?" Atunci Domnul, intinziindu-~i mana, a pus-a pe
capul lui, ziciind: ,De acum nu te mai sciirbi, de vreme ce tu te-ai
sciirbit pentru Mine, Eu nu Ma voi sciirbi asupra ta, caci daca siingele
Meu l-am dat pentru tine, cu mull mai viirtos iti voi da iertare ~i tie ~i
Ia tot sufletul care se podiie~te curat!"
Dupa aceasta, venindu-~i in sine, fratele s-a aflat cu inima lui plina
de toata bucuria ~i s-a incredintat ca Domnul a fiicut mila cu diinsul.
Deci, toata viata lui a petrecut-o cu multa smerenie, multumind lui
Dumnezeu totdeauna. Din aceasta pildii se vede cat de mare este folosul
pe care-! dobiindim din 1ntristarea cea dupa Dumnezeu ~i cat de mult
pret\!ie~te Dumnezeu aceasta intristare a noastrii.
Intristarea este de doua feluri ~i anume: Este lntristare care omoara
sufletul ~i este 1ntristare care sfinte~te sufletul. Intristarea care este
amestecata cu dezniidejde, este boala otravitoare pentru suflet, pentru
aceasta ~i zice Sf. Apostol Pavel: ,Sa nu va intristati ca cei ce n-au
nadejde". Iar intristarea cea pentru pacate, care este 1nsotita cu nadejdea
miintuirii, vine din lucrarea Duhului Stll.nt, care ne vorbe~te prin glasul
con~tiin(ei. Mustrarea aceasta a con~tiin(ei, care nu se desparte de
nad~de, este caliiuza cea sfiinta, care ne duce spre miintuire.
In cartea cea pentru Miii1urisire scrisa de Sf. Nicodim Aghioritul
(ln grece~te) aflam urmatoarele cuvinte des pre boala intristarii celei
tara de nadejde, care se mai cheama ~i deznadajduire: ,Deznadajduirea
este rautatea cea mai mare ~i cea mai vatamatoare din toate rautatile".
De~i toate pacatele sunt potrivnice lui Dumnezeu, sunt numai pe de o
parte 1mpotrivii, pe ciind deznadajduirea este pede-a-ntregul impotriva
263
 lui Dumnezeu, in toate directiile ~i in toate privin(ele, caci ea combate
pe Dumnezeu ~i-L scoate afara din suflet, socotind rautatea drept
Dumnezeu ~i pe diavol pricinuitor a! rautii(ii.
Omul eel cuprins de boala dezniidejdii, socote~te cii rautatea este
mai putemica decii.t bunatatea lui Dumnezeu ~i mai nemarginita decii.t
insa~i nemarginirea lui 'Dumnezeu. De vreme ce el nu mai crede ca
Dumnezeu poate sa-l mantuiasca, prin aceasta omul socote~te ca rautatea
este mai presus decal Dumnezeu.
Dar oare poate sa fie o necinstire ~i o nechibzuinta mai mare ca
aceasta? Adica intru a socoti cineva ca neputinciosul pacat este mai
tare decii.t Cel Atot-Putemic sau ca eel scurt intrece pe Cel nemarginit
~i eel fara fiinta ar fi mai presus decal Cel pururea fiitor? Pentru
aceasta scrie la ,Marturisirea Ortodoxa" ca deznadajduirea este un
pacat impotriva Duhului Sfii.nt.
Sfii.ntul Vasile eel Mare zice ca daca s-ar putea masura adii.ncul
milostivirii lui Dumnezeu, atunci ar fi iertat, adica s-ar ingadui ~i
deznadajduirea, socotind multimea pacatelor noasfre. Dar cata vreme
pacatele noastre se pot numara ~i se pot masura, pe cii.nd mila ~i
indurarea lui Dumnezeu este cu totul nemasurata, deci pentru asta nu
se cade sa fie deznadajduirea, ci sa cunoasca omul mila lui Dumnezeu
~i sa-~i arate Ia duhovnic pacatele sale.
Deznadajduirea este impotriva judecatii celei drepte dici ea nu are
Joe intre cele omene~ti ~i iata pentru ce anume: cata vreme eel care a
pi'icatuit mai traie~te inca, acesta este semn ca Dumnezeu il prime~te
~i nu 1-a pariisit. Nu 1-a pierdut, a~a cum se cuvenea atunci di.nd a
pacatuit, ci 1-a lasat sa traiasci'i, anume ca sa se pocaiasca. Despre asta
ne incredinteaza Sf. Grigore PaJama.
Dezni'idiijduirea este semanatii de ciitre diavol, dupii cuvii.ntul Sf.
Efrem Sirul, dici inainte de a savar~i omul piicatul, ii ~opte~te ca nimic
nu este piicatul, iar dupa ci'idere ii zice ca pacatul este atilt de mare,
1ncat nu mai este iertare pentru el.
in sfii.r~it, sa fim incredintati ca deznadajduirea este impotriva
Sfintelor Scripturi din Legea Veche ~i din Legea Nona. Caci in Sfii.nta
Scripturii se inrati~eaza de mii de ori mila cea negraita a lui Dumnezeu,
prin care prime~te totdeauna pe cei pacato~i. Atii.tea ~i atatea pilde
arata potrivnicia deznadajduirii. Atii.tia pacato~i, impovarati cu
264
nenumarate pacate, aratii ca s-au mii.ntuit de Ia inceputul lumii numai
pentru ca nu ~i-au pierdut nadejdea, cum au fost: Lameh, Manase,
Nabucodonosor, David imparatul, apoi femeia cea desfrii.nata, vame~ul
eel smerit, Fiul eel pierdut, talharul eel credincios, Pavel eel habotnic
~i Petru verhovnicul, precum ~i toli ceilalti care s-au mii.ntuit. Pacatul
deznadejdii este ~i impotriva cuvintelor Sfintilor Parinti, care invata pe
cei pacato~i sa nadajduiasca Ia mila lui Dumnezeu ~i sa arunce
deznadejdia, dovedind ca nu este nici un pacat care sa biruiasca iubirea
de oameni a lui Dumnezeu.
,Fericit este omul care nadajduie~te spre Domnul- zice Sf. Prooroc
David" -. ,Ca prin nadejdea aceasta ne-am mii.ntuit" striga Sf. Ap.
Pavel.
MOTIVELE CARE NE DUC LA PATIMA DEZNADEJDII
Sa nu mire pe nimeni daca eu amintesc cam des despre boala
aceasta a sufletului. Astazi lumea este bantuita mai mult ca oricii.nd de
rautatea aceasta ~i cele mai multe crime - despre care aflam din ziare
- sunt urmarile deznadejdii. Nil este nici o patima din care vra~ma~ul
sa aiba atii.ta cii.~tig, precum este patima deznadajduirii. Din cauza ei
se intampla sinuciderile, omorurile ~i lepiidarile de credinta.
Jar daca unii deznadajduiti nu se omoara singuri trupe~te, adica nu
se sinucid, aceasta se datoreazii mai mult imprejuriirilor, insa ei suflete~te
sunt morti inainte de mormant. Ciici deznadejdea este moartea
duhovniceasci'i, de vreme ce omul i~i intoarce fa(a de catre ajutorul lui
Dumnezeu ~i se di'i in stiipii.nirea celui ri'iu. ,Cel care deznadi'ijduie~te
i~i ucide singur sufletul si'iu!"- zice Sf. loan Scararul in cuvantul 5
pentru Pocainta. Toate pacatele aduc du~manie intre om ~i Dumnezeu.
Sunt insa unele pacate mai grele, care se cheama pacate de moarte ~i
anume: mandria, iubirea de arginti, zavistia, curvia, lacomia pii.ntecului,
mania ~i trilndavia. Acestea se cheama pacate de moarte, pentru ca
sunt impotriva celor dona porunci din Sfii.nta Evanghelie - a iubi pe
Dumnezeu ~i pe aproapele - ~i ele pricinuiesc moarte sufletului, adica
osii.nda ve~nica. Din acestea ~a pte odraslesc toate celelalte pacate. Insa
265
 milostivul Dumnezeu a pus Ia lndemilna omului taina Pocaintei prin care
se poate. vindeca suflete~te, oricilt de pacatos ar fi el.
Vra~ma~ul miintuirii a mai nascocit o rautate, care nu are vindecare
~i aceasta este patima deznadajduirii. De~i pacatele amintite mai sus se
cheama pacate de moarte, toate se iarta prin pocainta curata. Numai
pacatul deznadajduirii, cilnd stapilne~te pe om, nu are vindecare, caci
deznadajduirea este lnsa~i parasirea pocaintei ~i intoarcerea de catre
mila lui Dumnezeu.
Pentru aceasta Soborul a] ~aptelea de Ia Niceea a hotiirilt cii numai
pacatele cele nepociiite sunt spre moarte. Deci, putem spune cii numai
acolo unde se cuibiire~te deznadajduirea, nu mai este vindecare ~i nici
iertare. Sa ne infrico§am de rautatea aceasta ~i sa fugim de ea ca de
veninul ~arpelui, caci ea este lepadarea Darului Sfilnt ~i defiiimarea
milostivirii celei nemasurate a lui Dumnezeu.
Multi dintre credincio~ii crqtini, care se adapa cu mustul
de§ertaciunii lume~ti, l~i dan seama de primejdia sufleteascii in care se
afla ~i doresc milntuirea, dar nu mai au curajul s-o caute. Ei zic ca
milntuirea lor s-a ~ters din ,Condica lui Dumnezeu" ~i orice ar face,
nu mai este lndreptare pentru ei. Socotesc ca prea mult s-au abiitut din
calea Sfintelor Porunci ~i pentru aceasta Dumnezeu nu-i mai prime~te.
Partida aceasta de oameni au pierdut nadejdea milntuirii §i sunt asemenea
unor raniti, care nu mai primesc nici o doctorie spre vindecare, iar
ranile lor se cangreneaza §i putrezesc.
Slabanogirea aceasta sufleteasca, cu indoiala ~i deznadejde, vine ~i
Ia multi credincio~i, care au hrana pentru suflet precum ~i liman prielnic
de milntuire, dar nu ~tin sa le pretuiasca. Si anume, sunt unii care au
cunoscut de~ertaciunea vietii, s-au trezit din somnul pacatului ~i au
luat drumul pocaintei. Dar pricepilnd ei cat de mult sunt datori lui
Dumnezeu pentru pacatele lor ~i vazilnd ca nu pot implini canonul
pocaintei a~a cum se cuvine, incep sa se imputineze Ia suflet ~i pierd
'
I .
'
r '
.
niidejdea miintuirii. Sunt insa ~i unele persoane care s-au pazit de
viermele stricaciunii lume~ti, au destule cuno~tinte duhovnice~ti, insii
au o oarecare impujinare de suflet ~i indoialii pentru miintuirea lor.
Urmarind mai cu de-amanuntul diferite cazuri, vom vedea ca
lmputiqarea de suflet ~i deznadejdea se ivesc din urmatoarele motive:
I. Inainte de toate ~i Ia cei mai multi este !ipsa de povatuitori
duhovnice~ti, apoi,
266
2. Necuno§tinta Sfintelor Scripturi pentru care ne robesc parerile
gre§ite §i in~elaciunea mintii. . . . .. .
3. Vatiimarea dreptei credinte cand facem pneteme cu eretlcu ~~ cu
necredincio~ii, - . . .
4. Triindavia duhului (adica parasirea celor duhovmce§tl ~~
nesimtirea) fiira cainja, .
5. Nemarturisirea curata (cilnd o facem de milntmala san cu
ascunsuri ~i pricinuiri), .. .
6. Imparta~irea cu nevrednicie (cilnd ~tim ca nu suntem pregiili\1 ~~
ne apropiem cu obraznicie, de ochii oamenilor), .
7. Cilnd suntem stapilniti de milndrie ~i nu ne plecam spre vmdecare,
8. Cilnd am cazut sub legatura cu afurisenie de Ia arhiereu san de
]a preot ~i nu cautam dezlegare de Ia slujitor~l pe care l-am scilrb_it,
9. Cilnd am fiicut vreo nedrep\ate mare (pnn furt san pnn clevetlre
~i nu cautam a repara gre~eala, imp1lrta~indu-ne neimpacati),
10. Cilnd ne Iasam robiji de intristare peste masura, caci aceasta
intristare este insa~i deznadejde,
II. Cilnd din zavistie hulim Sfilnta Credinja, ori numele lui
Dumnezeu ori persoanele sfinjite,
12. Cilnd blestemam (pe noi san pe aljii)~i ne juram fiira socoteala
~i nu cautam vindecare.
CUVANTUL SF. lOAN GUM DE AUR PENTRU TREZVIRE
SI RUGACIUNE
Frafilor, rugafi-va neincetat fora de mdnie ~i far ade cugete vic/ene,
dupa cum zice fericitul Pavel, in cartea cea dintdi cafre Timotei, cap.
2 8. Pentru ca tot cugetul care ne departeaza mintea noastra de Ia
Dumnezeu, sa ~ti\i ca este de Ia diavolul, care niciodata nu lnceteaz~
a pune lndemn in inima omului sa indeplineasca porunc!le altora ~~
motivul ca facem bine fratilor II sile~te Ia lucruri care s-ar parea de
folos. Aceasta !usa o face ·diavolul nu cu scopul de a ne folosi, ci ca
sa ne departeze mintea noastra de Ia Dumnezeu. Deci, se cuvine sa
Iuam seama ca nu cumva sa primim sfaturile cele vatamatoare de
suflet ale vicleanului, care In tot chipul se straduie~te sa tina mintea
267
 n oa.~tra departe de Dumnezeu, tragii.nd-o spre placerile cele de~arte ale
1umn.
. fnsa_ o:n~I _eel. rii.vnito: face dimpotriva. EI se straduie~te 1n tot
c~Ipul sa-~1 tma mmtea un~ta cu Dumnezeu, ferindu-se sa primeasca ~i
sa rumege cugetele cele VIC!ene, pe care diavolu! ca un zugrav p
m t t h" . I , rea
A e~ .er ce poa e. me Ipm toat.e, e plasmuie~te 1n inima noastra flicii.nd
A
mch:rmrea patimi!or, alteon. aratii.nd chipurile pacatului, iar alteori
zug~avmd d1fente persoane ~~ fete 1n minte.
Insii om~! eel ticalos, Ia care ~iavolul gase~te deschisa poarta inimii
sale, spre a I?tra ~~ a zugrav1 chipurile lui cele vatamatoare de suflet
om_u~ acela zic,. a~~ de. mult se 1n~ala cu nalucirile !neat chiar daca s~
a~a ~n Joe. pusl!~ ~~ h?I~l!t: lui i se pare c~ petrece in mijlocul cetii(ilor
~~a targunlor, pla_smme~te m m;n!e.
oamem, cu care i se pare cii vorbe~te
a~evea .. El cugeta ~~ face hotaran pentru Jucruri care nu sunt decat
nalucmle 1n~eliiciunii diavole~ti.
A Pe~tru ~cea~~a, omul tr~buie sa ia seama bine ca sa nu fie Juat de
van:ul mchi~umi JI sa zilmisleasca 1n minte lucruri neexistente, ci sa
departe~e once gand VIc!ean, pomenind nelncetat numele Domnului
nostru I1:us Hnstos, care fiind chemat cu fierbin(eala, lmprii~tie ca pe
fum toata cugetarea cea vatamiitoare.
. Unde _se aflii_ omul cu trupul, a colo sa aibii silintii sa-~i adune
mi~tea._Sa_fie str_aJAer a~~ de treaz, ~neat sii nu dea voie Ia nici un giind
stram sa patrunda mtre Imma hu ~~ pomenirea cea prea folositoare de
suflet a lui Hristos.
Dacii cum_va din nebagare de seama s-ar lntiimpla a se strecura
vr~un cuget VIclean, .care s-ar pune zid lntre inima ~i pomenirea lui
~Istos, atune! se cuvme a alerga cu siirguintii ciitre Domnu] ~i a striga
catre El, ca venmd, sa Izgoneascii giindul care tulbura mintea.
A J?e asemenea, daca vreodata diavolul ar rapi mintea ~i ar capata
mvo1r:a e1, .atune! este nevo1e ca eel ce s-a rapit sa nu zaboveasca 1n
aceasta mm1re in~elatoare ~i in lnvoire, ci degrabii sa se siirguiascii a
se sloboz1 dm aceasta, ca nu cumva 1nvoirea aceasta a mintii sa-i fie
socol!!a ca un pacat lnaintea lui Dumnezeu, Ia ziua Jude~atii, ciind
Judec?to.rul a toate cunoscator, va descoperi, cugetiirile cele ·ascunse
ale lllimiior omene~ti.
I
I'
268
l
Sa ~titi lnsii ~i aceasta, cii nu este cu putintii ca cineva sa se
jnvredniceascii de Impiiratia Cerurilor dacii nu l~i va taia mai inUii voia
sa ~i dacii nu va 1mplini rara de ciirtire ~i cu frica lui Dumnezeu toate
ciite il va sratui piirintele lui duhovnicesc, care este mai iscusit ~i mai
cunoscator al Sfintelor Porunci, dupii cum ~i Domnul ne-a aratat cu
Iucrul <i ne-a 1nva(at prin cuvinte, ziciind cii: ,M-am pogoriit din cer
nu ca sii fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis, a Parintelui!"
(loan, 6, 38).
Prin urmare, tot eel ce, silindu-se pe sine, face nu ceea ce vrea
singur, ci dupa cum este sratuit Ia cele spre mantuire de catre piirintele
lui duhovnicesc, riibdiind cu bucurie pentru Dumnezeu, sa fie cunoscut
cii aceasta tiiiere a voii lui este socotitii !a Dumnezeu ca insii~i
rastignirea. Ceea ce 1nseamnii ca. lmpreuna se riistigne~te cu insu~i
Hristos ~i ca urmare inviazii impreuna cu El, devenind prin asta ,fiu
a! fnvierii ~i a! nepatimirii, precum ~i mo~tenitor a! vie(ii ve~nice".
Pentru aceasta ~i Sf. Iacob, fratele Domnului, a zis: ,Fericit barbatul
care rabda ispita, caci ajungii.nd iscusit va primi cununa vietii" (1, 12),
adica fericit este omul acela care rabdii de bunii voie ispita, caci unul
ca acesta va fi lncercat ~i se va curati ca aurul ce l adeviirat ~i va lua
cununa cea neve~tejita, racandu-se pe sine !ilea~ lui Hristos Dumnezeu,
Cerescul Impiirat, In care va intra prin darul siiu ~i va face la el siila~luire
~i locuinta, precum a ragilduit aceasta, rara de minciuna, Dumnezeu-
Omul, Iisus (loan 14, 23).
Deci avii.nd de Ia Hristos asemenea ragiiduinje, fratilor iubitori de
Dumnezeu, 1ndeletniciti-va totdeauna Ia aceasta rugiiciune ~i fiti cu
rabdare pentru Domnul, pana cii.nd veti dobiindi mila ~i 1ndurarile Lui.
Sa nu cereti alta nimic deciit mila Lui cea nemarginita ~i aceasta este
de ajuns pentru mantuirea voastrii.
Insa cerii.nd de la Dumnezeu mila Sa, strigati cu inima 1nfrilntii ~i
smerita, de dimineata piinii seara ~i, de este cu putinta ~i toatii noaptea,
ziciind ne1ncetat: ,Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu,
miluie~te-ne pe noi!"
Deci, vii rog pe voi, fratilor, silili-va mintea voastrii ~i iara~i din
nou vii rog, ziciindu-vii: ,siliti-va mintea la rugiiciunea asta piina !a
moarte, pentru ca lucrarea ,Rugiiciunii mintii" cere mare silintii. Pentru
ca striimta este calea ce duce ciitre viata ve~nicii ~i ciiti rabdii silii, intra
269
 in ea: Caci a silitorilor este Impiiratia Cerurilor" precum a zis Domnul
(Matei, II, 12).
Vii rog ~i a doua oara, fratilor, sa nu vii dezlipiti inimile ~i min tile
voastre de Ia Dumnezeu, ci luati seama sa piiziti inima voastrii curata
de orice cuget viclean, pentru numele lui Iisus Hristos. Chemati-L pe
El totdeauna piinii ce va prinde radiicini in inima voastrii Preasfiintul ~i
Miintuitorul nume a! Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu ceva din
cele pliicute ale lumii, piina se va inchipui iniiuntrul vostru Hristos ~i
va Iuera in inima voastra darurile Lui cele cere~ti ~i puterile cele mai
presus de fire.
Si a treia rugiiminte indrept ciitre voi astfel: nu incetati ~i nu vii
leneviti Ia canonul acesta a! rugaciunii mintii, ciici am auzit oareciind
de Ia piirinti cii eel care nu poartii grijii de canonul acestei rugiiciuni nu
este cre~tin adevarat, deoarece cre~tinul ori de miiniinca, ori de bea, ori
de sta, ori de lucreaza, sau umbla, se cuvine sa strige tara incetare in
inima sa: ,Doamne Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluie~te-ma",
pentru ca aceasta necontenita pomenire a numelui Domnului nostru
Iisus Hristos sa-l porneasca Ia razboi pe balaurul care sta cuibarit in
inima. Si atunci cand se va starni balaurul, toate cele ascunse in inima,
ori de sunt daruri bune ~i dumnezeie~ti, ori de sunt naravuri re.le ~i
patimi, pe toate le va afla ~i le va cunoa~te sufletul vostru prin aceasta
rugiiciune tainicii, dacii se fndeletnice~te cu ea.
Mai intiii va vedea ~i va cunoa~te pe cele rele dinauntrul inimii,
adica orice intinaciune rea ~i spurcata, iar dupa aceea va pricepe darurile
cele bune ~i dumnezeie~ti, pentru ca necurmata pomenire a lui Iisus
Hristos se va razboi cu balaurul eel nevazut ~i-1 va smeri pe el.
I Aceasta pomenire va descoperi pacatul ~i patimile, pe care nu le
pricepem noi ~i darul rugiiciunii le va risipi ca pe o piinzii de paianjen.
Aceastii pomenire va zdrobi toata puterea diavolului, care lucreaza
in inimii ~i cu vremea va nimici puterea lui, pentru ca numele lui Iisus
Hristos, pogoriindu-se in adiincurile inimii, va infriinge pe balaurul
care tine pa~unile inimii ~i va slobozi pe suflet din stiipanirea diavolului,
'' inviind astfel pe eel Jnmormiintat de pacat.
I
I Cel care dore~te sa vadii lumina duhovniceasca, se cuvine ca sa-~1
Pentru aceasta, nelncetat chemati numele Domnului nostru Iisus
piinii cand inima va inghiti pe Domnul ~i Domnul va inghiti inima ~i
in acest chip va fi inima una impreunii cu Domnul.
270
Dar sa ~titi ca Ia treaba aceasta, nu se poate reu~i intr-o zi sau
doua, ci aveti nevoie de vreme indelungata ~i de mult~ silinta. piina ce
. satana va ie~i din inima ~i se va siila~lui Jntr-insa H_nstos. ~m ca~za
aceasta ~i Sf. Apostol Pavel zice: ,Nu ne este. noua. lupta 1mr,otnva
siingelui ~i a trupului, ci Jmpotriva Jncepat~mlor ~~ a. domnnlor, a
stiipanitorilor intunericului veacului acestuw, _Jmpotnva duhunlor
rautiitilor Jntru cele cere~ti" (Efes. 6, 12), ad1ca avet1 a lupta nu cu
oaredare vrii~ma~i simtili ~i trupe~ti, ci cu cei tara de trup ~i nevazuti,
cu demonii cei vicleni, cu boierii Jntunericului, ~i ai lumii acesteia
trecatoare.
Deci ciiti voiesc sa placii lui Dumnezeu, trebuie sa se smereasca pe
sine din tot· sufletul, socotindu-se mai jos de cat omul, s~ fie supu~i Ia
sciirbii ~i Ia striimtorare, numai ca sa se invredniceasca de ve~nicele
bunatati ~i de odihna cea ve~niCa. . .
Prin urmare vii rog pe voi, fratilor, ca inainte de a vii impartii~1 dm
hrana, sa slujiti intiii lui Dumnezeu prin rugiiciune ~i dupa aceea miincati
piiinea voastrii. Caci zice Proorocul David ~~i i~tiii.: ,Siujiti_D~mnulm
cu frica" ceea ce se intelege vremea rugacmnu ~~ pe urma z1ce: ,$1
) A ••
vii bucurati Lui cu cutremur", ceea ce se intelege vremea manciim.
Vedeti cii ~u zice Proorocul sa miincati raziind cu nebagare de seama
~i cu 'nesimtire, ci ,cu frica ~i cu cutremur, pentr? ca cine i~driizne~te
sa se porneasca Ia ras atunci cand se aflii inaintea Imp~ratul~1? _Des1gur
ca nimeni nu face asta de fricii ca nu cumva sa-L mame ~~ sa capete
pedeapsii. Jar cilnd ciinta(i, sa ciintati cu multa umilinta, cu. atentie ~i
cu zdrobirea inimii, pentru ca ~i inima sa se veseleascii, 1ar mmtea
fiind luminata de Duhul, sa Jnteleagii cele ciintate. Sa nu ciintati cu
trandavie ~i cu nebiigare de seama, pentru ca min tea sa privegheze cu
atentie impreunii cu trupul, iar sufletul sa sporeascii in t.ot ~ucrul ~~n":
Atunci ciind cantati sau asculta\1 troparele care se canta de altn, sa
patrundeti in inteleger~a acestora ~i Ia veselia care vine prin ele. Sa nu
vii amagiti numai Ia pliicerea melodiei, tara vreun folos oarecare. .
pazeascii inima curata de cugetele miiniei, ale zavistiei, ale yomenirii
de riiu, ale clevetirii, ale mandriei ~i celelalte, precum ~~ de toate
patimile cele trupe~ti ~i suflete~ti.
271
 , Dii?potriv~, el tr_e~uie sa fie ?~and, smerit, pa~n.ic, marturisindu-~i
gandunle care II supara, spre a lm mdreptare. Trebme sa fie infriinat Ia
mancare ~i Ia bautura, petrecand totdeauna in rugaciune. Mai cu seama
el trebuie sa aiba in inima dragoste curata, care este varful tuturor
bunatatilor.
Petredind in chipul acesta, va mo~teni viata cea nesfiir~ita, pe care
de am mo~teni-o ~i noi, prin darul Domnului nostru Iisus Hristos a
Caruia este Slava ~i Stapiinirea in vecii vecilor. Amin. ' ca ei sunt departe de tulburarile lumii, iar nu pentru mireni, care au
.Aces! cuviint s-a tradus din grece~te in romiine~te, spre folosul
I
fra(IIor mei, de ci'itre nevrednicul Ieroschimonah loan Iacob, in ziua de
13 Noiembrie. (pomenirea Sf. loan). El a fost trimis unui egumen, care
a cerut lamunre.
Schitul ,Sf. Ana" de Ia Hozeva.
CATEVA CUVINTE DESPRE RUGACIUNEA MINTII
Sa nu creada cineva ca numai clericii ~i monahii sunt datori a se
ruga neincetat. Toti cre~tinii suntem datori a ne afla totdeauna in
rugiiciune, adicii in pomenirea cu mintea a numelui lui Dumnezeu.
Preasfintitul Patriarh Filotei al Tarigradului scriind viata Sfiintului
Grigore PaJama, arhiepiscop a! Tesalonicului, care se p~mene~te in
Dumm1ca a doua dm Postul Mare, poveste~te ~i aceasta: Sfiintul Grigore
Palama avea un prieten iubit cu numele lov. Acesta era foarte simplu,
dar imbuniitiitit cu viata. Xiind ei odati'i impreuna, a venit vorba ~i
despre sfintita rugiiciune. Intre alte sfaturi, Sfiintul Grigore a adaugat
~~ aceasta, cii fiecare cre~tin, fiira deosebire, trebuie sa se roage
necontenit, dupa porunca Sf. Apostol Pavel, care zice: ,Neincetat sa
vii rugati!". La fel ~i Sf. Prooroc David, miicar cii era imparat ~i avea
atatea griji, zice Ia Psalmi: ,Vazut-am pe Domnul inaintea mea
· totdeauna prin rugiiciunea cea tainica a mintii. De asemenea ~i Sfantul
Gngore Teo!ogul invata pe loti cre~tinii, zicand cii mai des ni se cade
a pomeni numele Domnului decilt a rasufla.
. Ziciind acestea de mai sus ~i altele despre rugiiciunea tainica, Sf.
Gngore, despre care e vorba, a mai adaugat ciitre prietenul sau Iov ca
272
· •se cuvine ca ~i noi sa ascultam de poruncile Sfintilor ~i nu numai ca
· trebuie sa tinem noi in~ine rugaciunea mintii neincetat, ci sa indemnam
~i p~ a!Jii, pe toti _de ob~~e, pe calu~a~i ~i mire.~i, pe ce! s~mpli ~i pe
.cei mvata(l, pe barba(1 ~~ pe feme1 ~~ pe copn, ca to(! sa se roage
ne!ncetat. Auzind acestea prietenul sau, i s-a parut ca sunt nilscociri ~i
din aceastil cauza a inceput sa se certe cu Sfiintul Grigore, zicand ca
rugaciunea cea neincetata este numai pentru siha~tri ~i pentru monahi,
atiitea treburi ~i atatea griji .
· Sfiintul Grigore i-a adus ~i alte marturii pentru asta, cu dovezi
netagaduite, insa batriinul Iov nu s-a lasat convins. Atunci Sfiintul,
obosind de vorba multa ~i de cearta, a tacut din gura ~i au mers fiecare
Ia chilia lui.
· In vremea ciind bi'itriinul Iov i~i fiicea rugaciunea, s-a aratat !naintea
lui Ingerul Domnului ~i 1-a mustrat pentru ca s-a certat cu Sfiintul
Grigore ~i s-a impotrivit unui lucru pricinuitor de mantuire cre~tinilor.
Apoi i-a poruncit ca din partea lui Dumnezeu, sa ia seama pe viitor a
nu se mai !mpotrivi Ia asemenea lucru prea folositor pentru suflet, caci
atunci se impotrive~te vointei lui Dumnezeu! ~~ nici macar in minte sa
nu primeasca asemenea parere potrivnica invi'itaturii Sfiintului. Atunci
necioplitul batriin a mers !ndata Ia Sf. Grigore ~i ci'izand Ia picioarele
lui, i-a ecru! iertare pentru ca s-a impotrivit ~i s-a certat, aratandu-i
'
toate ciite i-a descoperit Ingerul Domnului.
Vedeti, fratilor, ca toti de ob~te, de Ia mic pana Ia mare, suntem
datori sa folosim necontenit rugaciu11ea tainica, zicand cu mintea:
,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie~te-mi'i pe mine,
paditosul!" Mereu sane obi~nuim a zice aceasta cu mintea ~i cu simtirea
inimii. Daca Dumnezeu a trimis din cer pe Sf. Inger spre a descoperi
aceasta omului, inseamna ca lucrarea acestei rugaciuni este de mare
folos ~i nu se poate tagadui.
Dar ce zic mirenii ~i unii dintre ci'ilugarii mai necajiti: Suntem
!mpovarati de treburi ~i de griji in mijlocul lumii ~i nu putem sa ne
rugam mereu! Sfintele Scripturi insi'i ne arati'i ca Dumnezeu nu cere de
Ia noi niciodata lucruri cu neputinta de !ndeplinit. Pentru eel care are
ravna fierbinte pentru mantuire, rugaciunea mintii nu este un lucru cu
neputinta. Daci'i aceasta lucrare tainica ar fi cu neputinta de !ndeplinit,
273
 atunci nu s-ar fi gasit nimeni din lume, dintre mireni ca s-o aibai' -
d - " · , . , , · nsa
ve . e?" ca au 10st. ~~ sunt mea multi. Intre altii vom pomeni aici pe
!en~It~l ~onstantm, tat~! Sf. G;igore PaJama. El traia in palatele
!mp~rate~tJ. dm Constantmopol ~~ era soc~tit ca dascal ~i parinte al
!mp~r~t~lm Andro~Ic. ~I . fimd m_ toate z!lele impresurat de grijile
Imparatiei ~~ de _chivemlSlrea fam11I~i sale, cu toate acestea, el era
totdeauna ne~e~partit de_ ~umnezeu pnn rugaciunea cea tainica a mintii.
Pen:ru ~edeslipi_rea mmtn !mia rugaciune, de multe ori uita sa vorbea;ca
cu Imparatul ~~ cu sfetmcn de Ia curte. Boierii se tulburau uneo ·
pent!u mtarea lui, ne~tiindu-i nevointa. f!
. , Imparatul, car_e ~tia _I~crarea lui tainica, il apiira in fata boierilor,
~Jean~: ,Const~ntm, fencitul, are grijile cere~ti ~i acelea nu-l Jasa sa
~~ ammte Ia c~vmtele ?oastre, care. sunt numai pentru interese trecatoare
~~ de~arte, J?l~ntea lm, ~la,goslo~It~l,_ este pironita Ia cele cerqti ~i
p_entru asta mta pe cele pamante§l!, cac1 toata aten(ia lui este Ia rugaciune
~~ Ia Dumnezeu!"
;ericit~l ~cesta Constantin, era atilt de placut lui Dumnezeu incat
s-a mvredmc1t sa faca ~i minuni! ' necontenita a purtatorilor de Dumnezeu Parintilor no~tri celor de derriult,
INVATATURA CUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU PAISIE
VELICICOVSCHI, STAREJUL MANASTIRII NEAMTU,
DESPRE RUGACIUNEA MINTII ' Tarigrad, iar Ill vremile din urmii ~i in Rusia mare.
_ A_ ajuns piina I~ n?i vestea despre oarecare persoane din cinul
~alu~aresc, ~are, b1zu!ndu-se nu.mai pe nisipul intelepciunii lor,
I~d~aznesc sa h~leasca dumnezeiasca rugaciune a lui Iisus, care
savar~e~te pnn mmte sfiinta slujbii in inima.
La ac:asta indraznesc a spune ca vra~ma~ul ii Jnarmeaza ca sa
P_on?~easca cu _hmb!le lor, ca ~i cu ni~te arme, acest lucru dumnezeiesc
.~I sa mt~ne_ce Imma lor prin orbirea mintii. Temiindu-ne ca nu cumva
I,
auzmdu-1 cmeva sa ca~a In asemenea hula ~i sa gre~easca Inaintea lui
Dumnezeu .... am socot~tca, chemiind !n ajutor numele eel prea dulce
al D?mnulm I1~us, s~ scnu despre respingerea acestei cugetari
'
I.
I mmcmoase a barfitonlor ~~ spre Intarirea turmei celei alese de
i'
I
I 274
It
Dumnezeu, care s-a adunat Ill miinastirea noastra, cateva cuvinte despre
·dumnezeiasca rugaciune a mintii, pe temeiulinvataturii Sfintilor Parinti.
A~adar, eu, pulberea ~i cenu~a, plecandu-mi genunchii mintii ~i ai
. inimii mele inaintea maririi celei neajunse a slavei Tale celei
dumnezeie~ti, Te rog pe Tine, Unule nascut, Fiule ~i Cuviintul lui
Dumnezeu, Cel ce ai luminal pe orbul din na~tere, lumineaza ~i
lntunecata mea minte, daruie~te sufletului meu harul Tau, ca aceasta
]ucrare a noastra .sa fie spre slava numelui Tau ~i spre folosul altora,
care voiesc prin lucrarea mintii Intru rugaciune sa se lipeasca de Tine
cu duhul ~i sa Te poarte pururea In inimile lor, precum ~i spre Indreptarea
acelor care din pricina marii lor ne~tiinte, au lndraznit sa huleasca
aceasta sfiinta lucrare.
Mai departe urmeaza Invatatura despre rugaciunea mintii In 6
capitole.
In capitolul I, staretul scrie di rugaciunea mintii este opera Sfintilor
Parinti ~i o apara Impotriva hulitorilor.
Cunoscut sa fie ca aceasta. dumnezeiasca lucrare a fost lndeletnicirea
care au stralucit ca soarele In multe locuri pustii ~i in miinastirile cu
viata de ob~te: in muntele Sinai, in Schitul Egiptului din muntele Nitriei,
In Cetatea Ierusalimului ~i prin manastirile dimprejur, In Sf. Munte
Athas ~i prin ostroavele marilor, cu un cuviint, lu tot Rasaritul ~i In
Prin aceasta lucrare a mintii, a Sf. Rugaciuni, multi dintre purtiitorii
de Dumnezeu Parinti, 1nflacariindu-se cu focul serafimic a! dragostei
catre Dumnezeu ~i catre aproapele, s-au racut cei mai riivnitori pazitori
ai poruncilor lui Dumnezeu ~i s-au lnvrednicit sa ajunga vase alese ale
Sfiintului Duh.
Asupra acestei dumnezeie~ti lucrari a mintii ~i a piistrarii raiului
inimii, nimeni dintre ortodoc~i n-a Indraznit ciindva sa rosteasca hula,
ci toti s-au aratat cu mare respect ~i deosebita evlavie catre ea, ca spre
un lucru plin de mare folos duhovnicesc.
insa diavolul, incepatorul rautatii ~i potrivnicu!Ia toata fapta buna,
vaziind ca cinul calugaresc, care ~i-a ales partea cea buna, mai cu
seama prin aceasta rugaciune _a mintii, ~ade Ia picioarele lui Iisus,
sporind ciltre desaviir~ire prin \mplinirea poruncilor dumnezeie~ti, a
275
 inceput vra~ma~ul sa intrebuinteze toate puterile ca sa biirfeasca ~i sa
huleascii aces! Jucru miintuitor ~i de i-ar fi fost cu putin(ii, sa nimiceasca
. 'untrice cu durere in suflet, avfmd u~1 e mm(n me Jse.
cu totul rugaciunea asta de pe fa(a piimiintului.
El, adica vrii~ma~ul, ciiuta sa facii aceasta uneori prin distrugerea
car(ilor, alteori prin amestecarea neghinelor otravitoare in griiul ceresc
. ~ e Dumnezeu. Sfiintul Prooroc Moise se ruga cu ~mtea ~~ Domn~l a
eel adevarat, ca astfel oamenii !ara judecata ... sa spuna hule impotriva
acestui lucru sfiint.
Nemul(umindu-se cu aceasta, diavolul a ciiutat ~i a gasit in (inutul
Calabriei din tara Italiei pe ereticul Varlaam, care, prin miindria lui era
asemenea cu diavolul, care s-a sala~Juit in el intriind cu toata puterea
sa, indemniindu-1 pe acesta sa huleasca ~i sfiinta noastra credin(a ortodoxa,
precum ~i rugaciunea min(ii. Vede(i dar, prieteni, care lndrazni(i a huli
rugaciunea min(ii, oare nu vii faceti parta~i acestui eretic ~i eelor impreuna
cu diinsul? Nu vii cutremurati oare cu sufletul ca ve(i ciidea asemenea
lor sub anatema Bisericii ~i ve(i fi departa(i de Dumnezeu?
. Si, in adevar, care este pricina care vii indrepta(e~te sa huli(i aceasta ·
neprihanita rugaciune? Eu nu rna pot dumeri de Joe. Oare vi se pare
voua nefolositor sa chemati numele lui lisus? Dar de mantuit nu vii
pute(i miintui prin altul, deciit prin numele Domnului nostru Iisus ·
Hristos. Sau mintea omului, care savar~e~te aceastii rugaciune, este
prihiinita? Dar ~i aceasta este cu neputjn(ii, caci Dumnezeu a !acut pe
om dupa chipul ~i asemanarea Sa. lnsii chipul ~i asemiinarea lui
Dumnezeu se af1a In sufletul omului ... Dar poate merita a fi hulitii
inima, in care se aduce lui Dumnezeu jertfa tainica a rugaciunii, intocmai
ca pe un jertfelnic. Dar nici asta nu, caci ~i inima este fiiptura lui
Dumnezeu, ca ~i tot trupul ~i este foarte buna. A~adar, daca chemarea
numelui lui Iisus este mantuitoare, dar mintea ~i inima omului sunt
fiipturi ale lui Dumnezeu, atunci care este pacatul omului, care din
adancul inimii lnalta cu mintea Rugaciunea dulcelui Iisus ~i cere de Ia
EJ mila?
,Tu, insa, cand te rogi, intra In chilia ta ~i lnchiziind u~a ta, roaga-te
Tatiilui celui ce este 1n taina ~i Tatal tau care vede In taina iti va
raspliiti Ia ariitare" (Matei 6, 6). Pe aceste cuvinte ale Domnului din
Sfiinta Evanghelie, Sfiintul loan Gura de Aur, Gura lui Hristos,
Lucea!arul a toatii lumea, le tiilcuie~te ca aici nu este vorba de
276
aciunea care se roste~te numai cu buzele ~i cu limba, ~i ~~ rugaciu~e~
rug ai tainica care se inalta !arii glas, din adiincul m1mn, cu lacnm1
cea m ' · · ·1 · ·· - h. Dec1 ca
,.
Ia, · 'Sfiintul loan Gura de Aur aduce rugaciunea Sf. Prooroc Mo1~e
~a:~~~tei Ana. Ca ei, lara sa rosteasca nici un cu~ant au fost auz1(1
d_ a-tre el· Ce strigi catre Mine?" Sfiinta Ana, cand s-a rugal: macar
· S . - t ~a
a nu i se auzea
Z!S C · "
glasul, 1nsa ~i-a do bandit cererea e~. usp1~a ~~ ;t a :
~a Moise. Sfii~ie-ti a~a ca el inima ta, iar nu ~e~~mtele, dm_ a~an~un
strigiind ciitre Dumnezeu: ,Dintru ~dancun s~ngat-am cat1e Tme,
D0 amne!" cum zice Sf. Prooroc Dav1d Ia PsaltJre. . _.
De jos, din inima inalta glas, adica In taina sa fac1 rugac1une~ ta.
Si In alt Joe zice iar Sfiintul loan Gura de Aur: ,Tu nu te :ogi oameml~r,
· 1 · Dumnezeu Celui ce este pretutmdenea de fata ~~ care ~u e
c1 u1 ' c · - · t d te gand1. tu·'
inainte de a striga tu d'itre Diinsul ~i are ~t~e mai? e e a_
de te vei ruga a~a, mare rasplata ~e! ~ua. ~a-~1 fimd nevazut, v01e~te
ca ~i rugaciunea ta sa fie a~a, ad1ca m lama · _ . . _
Vedeti fra(ilor, dl dupa marturia ma;elm Stalp _a! P:avoslavi~I: ~n
afara de ;ugaciunea rostita cu buzele, mal este ~~ al~a ru~acmne ~m1~a:
nevazuta, !ara glas, care se lnalta ci'itre Dumnezeu dm a~ancul su e~u m
~i care este primita ca o jertfii curata ~i ca _o ;mre~sma cu bun n:Jrosj
Se bucura de ea Domnul ~i se vesele~te, vazand :a u~e~t~ cu Dan~u.
mintea omului, care mai mult ca altele, trebme mchmata Domnu UJ
prin rugaciune. . . M' - · N t
Sfiintul preacuviosul parintele nostru Pms1e de Ia anas~rea . ear_n,,
scriind ]a ni~te frati care au biirfit lmpotriva aceste1 rug~c!lln~, _z1ce
ciitre ei: ,Pentru ce, dar, voi vii inarmati imp?tnva aces!~! ru~a:mm,
cu hula mintii voastre, ponosind-o, uriind-o, balJOC?:md-_o ~~_lepa_dand:~
cape eel m~i rau ]ucru? Si, 1n scurt sa zic, nu don(! mel chmr.~a auz1(1
de diinsa? Groaza ~i cutremur rna cuprinde Ia vederea nebune~tn voastre
..
pornm.
,, -· · c -ciune cii
Dar eu va 1ntreb iara~i: oare de asta ura(! vo1 ace~s a .:uga . ,
poate vi s-a intamplat sa vede(i sau poate a(I auZJt _ca um~ dm :e1 care
fac aceasta rugaciune s-au vatamat Ia minte, on au caz~t m vreo
ln~e!aciune, ori au suferit vreo vata~~re sufle~e~~ca? lar V0J a(I socotJt
ca pricina tuturor acestora a fost rugacmnea mmtn? Dar nu.1 N!cidecum.
277
 1
,,
/11
,!,i

,I.

I! Atunci dar ~i osta~ii ar trebui sa fie opriti a purta sabie daca vreunul
s-ar intiimpla sa se strapunga cu sabia. Dar precum nici
II nici sabia nu pot fi socotite vinovate de raul ce ar pricinui, tot
I' I sabia duhului, adica rugaciunea mintii nu este vinovata pentru
' I
celor nepriceputi.
I
I
!
........ , De vina este miindria ~i incapatiinarea, pentru care unii cad in
, :ispitele drace~ti ~i sunt prada tuturor relelor suflete~ti. Daca voi ati
· '_cerceta lnvataturile Sfintilor Parinti cu deplina luare aminte ~i credinta,
I
atunci n-ar fi slobozit Dumnezeu sa cadeti in a~a adancime a hulirii.
I Ci El v-ar fi inflacarat cu harul sau prin aceasta lucrare, ciitre dragostea
Lui cea negraita, lnciit ~i voi sa fiti gata a striga lmpreuna cu Apostolul:
,Cine ne va desparti pe noi de dragostea Lui?" (Rom. 8, 35).
Si voi atunci n-ati mai rosti hule asupra rugaciunii tainice, ci ati
fi gata sa va puneti ~i sufletul pentru ea, simtind din fapte ~i din
iscusinta, folosul eel negrait pentru sufletele voastre.
Pentru izbavirea de vatamare a tuturor celor care se lndoiesc, eu
nu gasesc o lucrare mai potrivita, decil.t sa va arat pe dit m-ar invrednici
Dumnezeu, cum lnvata Sfintii Parinti despre aceasta sfil.nta Rugaciune
saviir~ita de minte in inima, dupa marturia Sfintelor Scripturi.
Acestea sunt cuvintele Staretului Paisie de Ia Neamt catre monahii
biirfitori. Mai departe, cuviosul nostru parinte lamure~te de unde i~i are
Sfiintul Cuvios Paisie eel Mare de I M' - . . N
M a anastirea eamt ale ca · Sfi inceputul rugaciunea mintii, cu dovezi de Ia Sfintii Parinti. Dupa aceea
oa,te se presupun a fi cele aflate de cura'nd Ia M:'- t' rNUI mte
anas 1rea eamt. urmeaza invatatura cuviosului Vasile, staretul de Ia Schitul ,Poiana
~~ntat ruga~iun1 e a, n;intii saviir~ita prin harul dumnezeiesc
curata pe ~m Marului", judetul Ramnic, care a fast duhovnic cuviosului Paisie.
e oa e pa!JmJ e, J] mdeamna la pastrarea cu riivna a tutu; , .
~~~nezeie~ti ~i-1 fere~te nevatiimat de toate sage!ile vra~~~~~~:~n~~~: POVESTIREA CUVIOSULUI lOAN
. Daca i~sa, cineva va indrazni sa faca aceasta ru aciune d Despre cuviosul Paisie
!SUCl,USnlut. dupa ranldUJdala Sfintilor Parinti, rara intrebar~a ~i sfat:] ~~f~;
l J ~~ mm a es aca este ' d - · · ,
ascult~re acela cu d - t n:an r~, pa!Jma~ ~ 1 nemcercat, traind rara M-am dus odinioara Ia cuviosul Paisie ~i mai inainte de a bate in
ispitele diavolului. ~are~=~f cJla:~?z~a~! audeo:st~ade ~n toate curse_]~ ~i
u~a chiliei lui, l-am auzit vorbind inauntru cu oarecine ~i sfiindu-ma a
ispitei? Sa nu fie! · a rugaciUne este pncma bate, stateam afara. Insa am racut putin zgomot, pe care auzindu-1,
cinstitul parinte a ie~it afara ~i vazandu-ma pe mine, tot bucuril.ndu-se,
cutit~l: ~~~~ v::e:~li~~~:r,aJ~~~~~:!~l~~ a!~~~~~r~~~~psfag::i~ev1inovat
a1e.
rn-a imbrati~at ~i rn-a sarutat ~i eu asemenea pe el. Apoi intril.nd cu
dil.nsulln chilie ~i nevazand pe nimeni altullnauntru, rna lntrebam cine

278 279
 \
sa fi fost oare acela care vorbea cu cuviosul putin mai 1nainte. Deci
cautam 1ntr-o parte ~i alta sa viid pe cineva ~i el rn-a lntrebat: ,de ce
I te uiti aici ~i acolo ~i nu lntelegi, ca ~i cum ai vedea un lucru prea
slavit?" Iar eu i-am raspuns: ,cu adevarat lucru prea sHivit vad ~i
I nedumerindu-mii nu ~tiu ce sa zic, ciici putin mai Jnainte am auzit
glasul altui om, care Jmpreuna vorbea cu tine ~i acum nu viid pe
I!
altcineva ~i nu ~tiu ce este aceasta. Deci, rog a ta cuvio~ie sa-mi arate
aceastii prea slavita taina." Iar dumnezeiescul parinte mi-a zis: ,0,
Ioane, taina prea sliivita vrea sa-ti descopere astiizi Dumnezeu. Acesta,
prietene, prea a!esule, pe care 1-ai auzit vorbind cu mine era marele
Constantin, Jntaiul 1mparat a! cre~tinilor. Si s-a pogoriit din ceruri, ·
trimis fiind de Dumnezeu, ~i mi-a zis: ,Fericiti sunteti voi, care v-ati
1nvrednicit a avea petrecerea monahiceasca, .caci dupi'i adevar a voastrii
este dumnezeiasca fericire a Milntuitorului". Iar eu am zis: ,Si cine
e~ti tu, Domnul meu, care zici acestea ~i mult ne ferice~ti pe noi,
monahii?" Mi-a riispuns acela: ,,Eu sunt Marele Constantin ~i m-am
pogorilt din ceruri ca sa-ti arat slava care o dobandesc monabii 1n
ceruri ~i prietenia ~i 1ndriiznirea ce o au ci'itre Hristos. Si te fericesc pe
tine, o, Paisie, pentru ca-i Jndemni pe diin~ii Ia aceasta sfintita petrecere
a pustniciei, dar rna prihiinesc ~i rna ocarasc pe mine ca nu m-am
1nvrednicit de o riinduiala mare ca aceasta a monahilor ~i nu pot suferi
paguba ce am luat". Atunci l-am 1ntrebat iarii~i: ,pentru ce, o,
minunatule, te ocarii~ti pe tine, oare n-ai do bandit tu slava cea pururea
fiitoare ~i dumnezeiasca stralucire?" Simi-a raspuns: ,Am dobiindit-o,
dar nu am aceea~i 1ndraznire ca a monahilor, nici cinstea 1ntocmai cu
ei, caci am vazut sufletele oareciiror monabi care, despiirtindu-se de
trup, zburau ca ni~te vulturi §i cu multi\ 1ndrazneala se suiau Ia ceruri.
i. Iar ceata cea potrivnica a dracilor nu Jndraznea sa se apropie cu totul
desavilr~it de aceste suflete. Apoi am vazut ca li se deschideau lor
u~ile cerului ~i intrau 1nauntru ~i stateau de fata cu multa Jndrazneala
Ia scaunul lui Dumnezeu.
Deci, pentru aceasta vrednicie minunandu-ma eu de voi, monahilor,
va fericesc §i rna ocarasc pe mine, ca nu m-am Jnvrednicit a lua 0
I
Jndrazriire ca aceasta! 0, de a~ fi lasat vremelnica Jmpiirii(ie §i haina
I!
cea 1m pariiteasca ~i coroana sa rna fi fiicut siirac ~i sa fi purtat sac,
I
lmplinind toate cate se cer de catre randuiala monahiceasca!"
I
I I
280
;II
ALTA DESCOPERIRE A SFANTULUI PAISIE CEL MARE
Cuviosul Paisie rugiindu-se odinioara pe':_tru un taniir ce era lu~tat
de duhul curviei, iatii ca i se arata fiira veste Ingerul Do~1_1ulm, ~vand
. e diavolul legal cu lanturi §i i-a zis: ".ra-J pe a~e.sta ~1-l. ce~rt~ C~ll_l
p ., Jar diavolul a zis ditre dumneze1escul Pa!Sle: ,Vm m1~. P.ana
~· · · · ~~ce
. cand rna munce~ti cu rugaciunea ta ~i-1 pazqU prm ea pe ·
]ocuiesc 1n pustia aceasta?" . .
Cuviosul Paisie a zis dltre diavol: ,Spune-m1 m1e, pentru. c.e-:
ispite~ti pe tiinar, Juptandu-l pe dan~ul cumpl}t? S1 pe~tru. c~re yn~~~~
lupti dintru 1nceput pe cei ce se nevmesc cu ~:ata neb~n;e ~~ s~.lb~tlcl: ·
Iar 'diavolul i-a raspuns: ,,Eu nu rna apropn denou mcep~to:1, can~
1ncep nevointele faptei bune, ca darul lui Dumnezeu nu-m1 da Joe s_a
rna apropii d~ dan~ii, fiindca atunci se n~voiesc cu mare .fier~mteal~:
Iar dupa ce se duce de ]a dan~ii dumneze1escul d~r•. atune! rna apropu
u de diin~ii ~i-i stii.panesc ca pe un viinat gata, ~1-l am pe e1 ca pe o
Jucarie". Acestea ]e zicea diavolul nevriind ~i lndata a fug1t. Iar monabul
eel tanar s-a slobozit de supararea draculu1.
*
* •
Un frate s-a dus Ia Marele Paisie ,ca sa-l vada ~i afli\nd~1-l pe
dfmsul dormind ~i avilnd ca pazitor pe un Inger prea frun:os, s~a ~m~nat
ace] frate ~i a zis: ,,ntr-adevar, Dumnezeu paze§te pe ce1 ce nadaJ~mesc
spre Dilnsul. Si s-a dus de acolo slavind pe Dumnezeu, eel ce slave~te
pe ce-i ee-L iubesc pe Dilnsul" ·
sA NU JUDECAM PE ALTUL
Sfaturi duhovnice~ti
In zilele noastre multe suflete ravnito~re s~ pag~besc, ne§tiind
sa-§i pazeasdi riivna cu deplinajudecata. Cae1.dupa Cuvantul S~ Pavel,
Jnsa§i mucenicia nu este ¥rimita 1n~mtea lm Dumnezeu, daca nu se
face dupa lege, cu dreapta socoteala.
281
 lata de pilda, sunt multi dintre noi care arata mare siirguinta pentru
dreapta credinta ~i pazesc cu frica riinduiala calugareasca, dar de sporit
nu sporesc duhovnice~te.
Sa punem - bunaoara - vina pe lumea de azi, ca este rea ~i
amagitoare. Dar pe noi ne-a ales Domnul din lume ~i ne-a intarit
picioarele pe stiinca de miintuire. Sa zicem ca miinastirilc nu sunt in
regula, dar cre~tinii nu aveau nici biserici ~i nici miinastiri ~i cu toate
acestea erau mai sporiti cu viata decal monahii de astazi.
Sa dam vina pe egumeni ~i pe pastorii suflete~ti, ca nu sunt iscusiti
~i nu poarta grija de turma, pentru asta ne primejduim ~i nu sporim.
Dar asta o pot zice numai noii incepatori ~i oamenii simpli ~i
necunoscatori, iar noi, care am imbatriinit cu rasa ~i am nimerit
Ierusalimul, nu putem arunca vina pe egumeni. Daca am cauta apoi sa
ne pliingem ca suntem straini ~i necajiti, atunci ne riid cre~tinii cei din
vechime, care erau totdeauna izgoniti de pagiini ~i multi erau du~i in
robie, unde sufereau cele mai grele necazuri. Dar cu toata prigoana ~i
cu tot amarul robiei, viata cre~tinilor de Ia inceput stralucea ca o flacara
in intunericul pagiinatatii.
Orice vina am cauta sa punem pentru amoqirea noastra, nu putem
sa ne indreptam. Toti aproape cunoa~tem poruncile, ~tim cum sa ne
pazim Sfiinta Credinta, toti am imbracat haina pocaintei, am luat pe
umeri jugul eel U§Or a! Domnului ~i mergem pe calea Noului Testa-
ment. Nu sunt ca altadata prigoane, nu mai este robie, dar pa~ii no~tri
tot se potrivesc ~i nu sporim.
Fratilor, daca vom socoti mai bine, atunci vom vedea ca pricina
poticnelii suntem noi in§ine. Caci noi, mergiind pe calea cea striimta a
Crucii, nu luam seama Ia mersul picioarelor noastre, ci cautam Ia
picioarele altora. Vreau sa spun ca lasam pacatele noastre uitate ~i
diutam Ia pacatele straine. Dar nu numai ca luain seama Ia cele straine,
ci ne siirguim sa le aratam §i altora ~i sa le judecam!
,Nu judecati ~i nu veti fi judecati ~i cu ce masura veti da, cu aceea
veti §i lua!" zice Domnul in Sfiinta Evanghelie, iar noi judecam pe altii
cu asprime, iar de sus a§teptam mila! De multe ori osiindim pe altii,
tara sa tim incredintati daca sunt vinovati ori nu. Dar ceea ce ne
282
"li: I
fl
vatama mai mult este dijudecam §i clevetim pe sluiitorii Sfiintului Altar,
de care nu se cade a ne atinge.
,Cine e~ti tu, care judeci pe sluga straina!", zice Sf. Apostol Pavel.
Stapiinul care 1-a pus in slujba, Acela ri va judeca, iar dad'i aluneca,
El poate sa-l faca sa stea, ca Dumnezeu este puternic.
Pacatele §i neputintele clericilor nu se cade a le scoate Ia aratare.
Clericii sunt §i ei oameni neputincio§i, ie§iti din plamadeala lumii
de§arte. Ei n-au pogorat din cer, nici n-au crescut intre ingeri. Lumea
de azi i-a odraslit, in lumea aceasta de§arta au crescut, Ia §Coala lumii
au invatat. Iar dupa ce au intrat in slujba Altarului, lumea tot nu-i lasa
in pace. Viermele lumesc este azi mai iute §i mai stricator ca altadata.
El patrunde ca §i viintul eel rau in toate paqile.
Viintul stricaciunii cu moda cea noua calatoresc astazi repede ca ~i
gandul. Cele ce se fac ori se vorbesc Ia capatul pamiintului in America,
peste ciiteva clipe se fac cunoscute piina §i de copiii cei mici de Ia
corturi. Altadata trebuiau sa treacii ani de zile pentru ca sa vina o veste
de acolo, iar acum vine repede ca fulgerul. Si dupa cum merg ve§tile
tot a§a de repede merge ~i stridiciunea prin lume.
Preotii fiind in legatura cu lumea azi se vatama mai u~or ca
inainte. Datoriile lor sunt acelea~i ca ~i Ia inceput, insa piedicile au
sporit, duhul lumii s-a inasprit ~i s-a siilbaticit. Stiinta a declarat eel
mai aprig riizboi impotriva vietii duhovnice§ti, iar lumea merge orbe§te
dupa ~tiinta, departiindu-se de Sf. Credinta. Stapanitorul viclean al
veacului acestuia arundi. cele mai aprinse sageti impotriva fetelor
biserice~ti. Lumea aceasta de~arta, dupa ce otravqte duhul omenesc
cu tot felul de amagiri, mai are ~i pretentia sa vada pe clerici sfinti
de pe icoana. Insa unde au vH\starit oare clericii? Nu din radacina
lumii?
Daca radacina ar fi mai de soi, atunci ~i vlastarele ar fi mai bune.
Sarea care se scoate din mare, u~or se tope§te ciind da de umezeala.
Preotii sunt sarea cea ie§ita din marea lumii ~i pentn1 ca viinturile
lum~~ti sunt astazi mai rele ~i mai patrunzatoare, pentru asta §i sarea
se tope§te mai U§Or ca altiidata §i uneori se strica de tot. Dacii lumea
este in veacul a] optulea, preotii nu pot sa fie ca cei din vechime. Toate
se schimba dupa duhul vremii.
283
 CATEVA CUVINTE DESPRE PATIMA BE'"fiEI
Dintre fratii, no~tri din Palestina cred cii nu este niciunul rob it de
patima aceasta. lnsii chiar de nu sunt piitima~i, dar sun! multi atra~i de
pliicerea biiuturii, dintre care eel dintiii sun! eu.
Pentru aceasta caut sii scriu ceva despre viitiimarea betiei, ca sa fie
spre mai multa paza, atilt mie, cilt ~i Ia altii care sunt egali cu mine Ia
neputinta.
Este lucru ~tiut ca atraqia duce Ia deprindere, iar deprinderea rea
I' duce Ia patimii. Acum, In pragul postului, se potrive~te mult mai mult
'I,,,
1
,,,
cu cuvilntul acesta, dici obiceiul ,camavalului", adicii a! ospetelor Ia
. liisatul secului, ne vilneazii pe multi ca sa bern ori sa miinciim peste
miisura ... Sf. Apostol Pavel strigii: ,Nu In ospete ~i In betii ... ~i In
fapte de ru~ine, nu In ceartii ~i In pizma, ci vii lmbriicati In Domnul
nostru Iisus Hristos ~i purtarea de grija a trupului sa nu o faceti spre
pofta".
De frica postului negru, care se apropie, multi l~i umplu caruta
pilnii cilnd se rastoarnii. Aceasta aduce de multe ori boala ~i vrilnd-
nevrilnd, trebuie sii dezlege postul chiar de Ia lnceput, ca sa vindece
boala, pe care ~i-au tacut-o singuri. Ceea ce scriu urmeazii nu spre
mustrarea cuiva, ci spre mai multa paza pe viitor, atilt pentru mine, cilt
~i pentru altii. Cei care citesc pot spune ~i Ia altii,, care sun! mai slabi
de fire, dobilndind prin asta plata de Ia Dumnezeu.
* lata cum zugriive~te Sf. loan Gura de Aur pe omul betiv:
• •
Piinii acum am tot scris despre naravuri ~i patimi, care vatama
cinstea aproapelui nostru sau lovesc In Sfilnta Credintii. Acum voi
lncerca sa scriu despre un narav mai delicat, care s-a; parea cii nu
vatiima pe aproapele, nici credinta ~i nici pe eel care lucreazii naravul.
: Si anume vreau sa ln~ir cilteva cuvinte despre betie. Boala aceasta este
' '
I'
tinutii Ia Joe de cinste de ciitre lumea rasfatata, care este striiina de
I cuvilntul lui Dumnezeu. Multi o socotesc ca 'o voinicie ~i ca un lucru
de falii. La o ariitare, patima betiei se Jntati~eazii Jn chip de petrecere
delicatii ~i nevinovatii, pentru aceasta lumea o lmpodobe~te cu numiri
frumoase. Unii li zic distractie cu cinste, altii chefuialii, iar altii Ji zic
284
darul biiuturii. insii pe dl.t de ginga~a li este numirea, pe atilt de salbatica
este lucrarea acestui narav. El este vlastarulliicomiei pilntecelui care sta
pe lista celor ~apte plicate de moarte. Dupii socoteala Sf. Pii~inti, ?eJia
este patima pilntecelui, care vine din prea multii biiuturii a vmulm ~~ a
celorlalte bauturi spirtoase, precum ~i a materiilor otriivitoare
(stupefiante ), cum este ha~i~ul, cocaina ~i altele. Cu alte cuvinte, betia
este lntrebuintarea biiuturii peste miisurii ~i tara cumpatare. Sf. loan
Gurii de Aur spune cii nu lntrebuintarea bauturii pricinuie~te be(ia, ci
necumpiitarea, care este riidacinii Ia toate relele. Be(ia aduce tulburare
Ia minte ~i Ia suflet, otrave~te ~i ruineazii organismul omului, pricinuind
tot felul de boli.
Sfiintul Vasile eel Mare zice: ,fntrebuintarea cu miisurii a vinului
este siinatate, iar abuzul (necumpiitarea) este vatiimare". ,Vinul vesele~te
inima omului ... " zice Sf. Prooroc David Ia Psaltire, pe cilnd ,Betia
este du~mi'mie cu Dumnezeu", zice Sf. Vasile eel Mare. Deci, oricilt de
frumos ar diuta s-o numeascii lumea, betia este un piicat de moarte,
patimii lnfrico~atii ~i foarte greu de vindecat, care sporqte mereu.
Orice lucru care se face tara miisura este nepotrivit, Jnsii necumpiitarea
Ia biiuturii este mai rea ca toate. Caci din asta vine distrugerea siiniitatii,
Jntunecarea mintii ~i !ndobitocirea omului.
Cel care se Jmbatii nu este In stare sa tina nici o taina, nu ~tie de
ru~ine, se aprinde repede Ia desfrilnare, produce greatii ~i primejdie
celor dimprejur. ,Vai celor ce se scoala de dimineata ~i cauta bauturii"
zice Sf. Prooroc lsaia Ia cap. 5 vers 12.
Dobitoacele cele necuvilntatoare beau atiita cat le cere setea lor ~i
"niciodata nu se lasii biruite de pofta ca sa bea mai mult deciit le cere
trebuinta trupului lor. Pe cand omul eel cuviintator, care covaqe~te
masura' Ia bauturii, se face mai nesocotit ~i decal dobitoacele. Si mai
rau este cii pe aceastii boalii, cum este necumpiitarea Ia vin ~i Ia alte
bauturi, care aduce atatea rele ~i atiitea primejdii, pe aceastii boalii -
zic - (a betiei) oamenii nu o socotesc ca ar fi un narav rau ~i plin de
pacat". ii a~zi pe unii case laudii, ziciind: ,Noi bern destul de mult ~i
cu toate acestea ne tinem tari ca fierul. Nu cunoa~tem nici o vatamare
din bauturii!". A~a 'zic cei voinici, care au fire mai robustii. Si cu
adeviirat ca vatamarea bauturii nu se simte Ia toti In data. Din asta multi
285
 I prind curaj Ia bauturii ~i urmeaza cu chefurile tara fricii. Dar tocmai 1
aceastii piirere sta primejdia cea mare. Caci omul viizand cii nu sn
1mbolnave~te din bautura cea multii, prinde curaj ~i 'race tot mai mult~
I I
dezlegare (adica abuz, cum zice Iumea).
. ~ar sa_ fie_ ~tiut di viitiimarea cea mare din biiutura (adica boala) nu
vme mdata, c1 se _fun~e~za lncet-lncet, cum face pisica cand pande~te
~oarece~e. ~atena arzatoare, care se varsii In trup prin biiuturii
necumpatata; nu este altceva deciit o otrava, care pipaie toate organele
omulm, ca s~ afle unde ,este partea mai slabii ~i acolo se cuibiire~te. 0
parte se urea Ia cre1er (m ch1p de fum), alta intra In maduva oaselor
o _altii parte. riimane In stomac, iar restul se 1mprii~tie in toate vinele:
Dm asta vme uneori viitamarea ochilor, riinirea stomacului, oftica,
damblaua, 1drop1ca ~~ stncarea mintii.
Dacii _be(ia ar aduce nu~a.i viitilmarea trupului, atunci primejdia
n-ar fi chwr a~a de mare. Cac1 trupul este stricacios ~i treciitor. Insa
be(!~ vatamii ~i sufletul, lipsindu-1 de mantuire. Pentru cii aruncii pe
om m ~ulte pacate grele. Be(ia 1! aprinde pe om spre desfranare 11
duce la Jur~mmte nesocotite, 11 face grabnic milnios Ia ocara, Ia h~le,
!a uc1den ~~ chwr Ia lepiidarea credintei.
Sf. Vasile eel Mare spune cii nara~ul be(iei este demon de !a sine
dont~ ~mea rautatu, potrivnic virtutii, care pe eel curat 11 face
dest~a~alat, P,e eel barbatos 1! face fricos, betia nu cunoa~te dreptate ~i
leapa~a cuvun(a. Sf. loan Gura de Aur nume~te be(ia maica intristarii,
buc~na dwv~lulm, care na~te zeci de mii de rele, ea este nebunie de
buna vo1e, tradarea cugetelor. Cel care se !mbatii este mort insufletit
d_emon de bunii voie, bolnav care nu are crezare, ciidere tara rasp~n;
~~ slu(eme de ob~te a neamului omenesc.
Acestea sunt numirile cu care impodobesc sfintii pe cei betivi. Iar
Apostolul P~~el, _In cartea cea dintiii catre Corinteni (cap. 6, ~ers. 9-
lO)scr~ei?almf~~co~at, caci zice: ,Nu vii amiigi(i, nici sodomenii, nici
fum, lllCllU~Jtor_n_de argint, nici be(ivii, nici bitrfitorii, nici rapitorii nu
vor mo~tem1mpara(1a lm Dumnezeu!" Apoi 1n cartea cea catre Galateni
(cap. 5, vers. 10-20) mai scrie ~i acestea: ,Faptele trupului se cunosc.
Ele su_nt: deta1~area; ~ecurati~, 1nchinarea Ia idoli, vriijitoria, du~miinia,
cer~unle, za~1s~m, mama, dezb1narile, smintelile, eresurile, ura, uciderile,
be(1a, destrabalarea (d1strac(ule necuviincioase) ~i allele asemenea
286
'
I
,II,
""" ______-········ ,
acestora ... Cei ce fac unele ca acestea, nu vor mo~teni imparatia lui
J)Urnnezeu!"
Vede(i, fra(ilor ~i vii Jnfrico~ati de cuvintele apostole~ti. Sa nu mai
a 'zica cineva ca be(ia este o distractie nevinovatii, dici ea poarta samiinta
desfraului §i a pierzarii suflete§ti. Daca deschidem Sfilnta Scriptura,
vedem indata doua pilde infrico~ate care dovedesc ca ln~i~i robii cei
ale~i ai lui Dumnezeu sunt Jn stare sa faca lucruri necuviincioase ~i
faradelegi, atunci cand se Jmbatii. Noe ~i cu Lot erau barbati sfinti ~i
drepti, dupa cum marturise~te insu~i cuviintul lui Dumnezeu. Pe Noe
1-a pazit Dumnezeu de potop, ajungand a! doilea lata a! neamului
omenesc, iar pe Lot 1-a pazit de arderea Sodomei. Dar cilnd s-au Jmbatat,
au ciizut 1n nesimtire §i s-au batjocorit. Cu toate acestea, faptele lor
sunt vrednice de iertare, ciici numai o singura data s-au lmbatat (Lot
de doua ori) ~i anume prin nqtiinta. Noe nu cuno~tea taria vinului,
caci atunci prima datil a siidit vie. Iar Lot a fost amiigit Ia biiuturii de
c~tre fetele sale. Cel care padituie~te din ne~tiintii dobiinde~te mai u~or
iertare. Dadl be(ivii n-ar cunoa~te vatiimarea biiuturii ~i n-ar ~ti ca ~ste
pacat de moarte liicomia biiuturii, atunci ar fi vrednici de iertare. Insa
fiecare cunoa§te prea bine urmarile betiei ~i aude mereu cuvantul
Apostolu!ui, care striga: ,Nu va Jmbiitati de vin, In care este
desfriinarea!" (Efes, 5-18). Iar Ia Sfilnta Evanghelie Domnul zice catre
to\i: ,Luati aminte de sinea voastra, ca nu ciindva sa se lngreuneze
inimile voastre cu mancarea ~i betia!" (Luca, 21-34).
Trebuie sa am in tim ~i aceasta, ca tot pacatosul poate sa-~i ascundii
pacatul sau. A~a, zavisniculi§i ascunde zavistia, vicleanul i~i ascundc
vicle~ugul, eel mandru 1~i ascunde miindria, !a fel ~i pomenitorul de
rau, !nsii be(ivul se vade~te ori de ciHe ori se lmbata. Pentru aceasta ~i
sminteala este mai mare Ia oamenii care se robesc de biiutura. in tara
aceasta mai ales, unde necredincio~ii nu prea folosesc vinul ~i rachiul,
se face mai mare smintealii, dind se lmbatii cre~tinii. Caci vaziind
paganii cum se imbata cre~tinii, se smintesc ~i hulesc credinta Domnului
nostru Iisus Hristos.
Caci iatii ce zic piiganii: Dupa cum este viata cre~tinilor a~a este
~i credinta lor! Aceasta este hula 1nfrico~atii impotriva adevarului sfiint
care se cuprinde Jn credin(a noastrii. Aici se adeveresc cuvintele
287
 r
Apostolului, care rasuna in cartea catre Romani: ,Numele lui Dumnezeu
pentru voi se hule§le intre neamuri!" Sa mai fie §liut §i aceasta, ca
otrava care se aduna in trup din multa biiutura, nu stii degeaba nici o
P E C ET [_

clipii. Ea lucreaza pe nesimtite ca §i viermii in lemn. Ea atacii organele

cele mai ginga§e ale trupului, mai ales pliimanii, stomacul, ficatul §i Sf. VASiLE CEL MARE
creierii. Dar omul nu pricepe aceasta decal atunci ciind 11 ruineaza
desiivaqit. Viermele biiuturii lucreazii mocnit, insa merge in plin spre
distrugere. Pot sii treacii 5, uneori 10 §i chiar 20 de ani piinii ciind se
ORiCiNE
ive§te boala. Insa boala nu vine singura, ci vine mai totdeauna insotita
de alte douii sau trei bali grele. Atunci nu mai este vindecare, ciici toti
SE VA AFLA
doctorii spun ca bolile care se ivesc din alte pricini, se pot vindeca prin CLE VETiND PE ALTUL
leacuri sau prin operatii, insa cele care se ivesc din biiuturii, nu mai au
sfiir§it decal Ia moarte.
SAU ASCUL1 AND PE CEL CE
Bunul Dumnezeu sii ne ajute Ia loti. Amin.
CLEVETE~TE Cpr-a~:i-lrnu5h·c)

+ ss
AI friitiilor voastre smerit rugator,
leroschimonahul loan Jacob,
Schitul ,Sf Ana", Hozeva, 1958.
'-9'
DESPRE NARAVUL CELEVETIRII - ODRASLA CEA
IUBITA A ZAVISTIEI cp-1/FU~~\_~
Din ciite am scris mai inainte poate li s-a piirut unora ca eu le scriu
spre mustrarea lor, de§i eu nn le scriu spre mustrarea altora, ci mai
mult spre indreptarea lipsurilor mele, mai intiii, §i apoi pentru folosul
celor care vor citi. Insii riindurile de fa(a, vii marturisesc di sunt mai Cautand prin dirti un leac pentru niiravul meu de a cleveti, am
aflat aces! canon a! Sfiintului Vasile §i m-am infrico§at. .
mull spre mustrarea naravului meu, care nu se sfie§te a se cuibari §i
Deci, 11 pun aici ca o pecete pentru cuvantul ce vreau sii scnu
in fundul pustiei.
des pre ,Boa Ia cea molipsitoare a clevetirii". . _
Boa!a aceasta a clevetirii rna urmare§te in tot locul §i mii giindesc
«Pe eel ce clevete§te in ascuns pe vecmul sau, pe acela l-am
ca poate scriind mereu cuvinte de !a Sf. Parinti, se va ru§ina odata §i
izgonit». (zice Sf Prooroc David in Ps. 100, 6)
va fugi de Ia mine, cu daru! lui Dumnezeu ~i cu rugiiciuni!e Sfin(i!or.
Aceasta a§ dori sa se intample cu toti fratii §i surori!e mele ce!e
duhovnice§ti, care piitimesc ca §i mine, ca nu cumva sii se piigubeascii
I
de miintuire prin uraciunea niiravului.
I,

288 289
I

I'
'

~ 2ti'
 Clevetirea este vorbirea de rau lmpotriva fratelui, nefiind el de fati'1
cu scopul de a-1 ponegri, miicar de sunt ~i adevarate cele spuse, dup~
cuvantul Sf. Vasile eel Mare.
Clevetirea este o taradelege ~i o mare nedreptate pe care o facem
lmpotriva aproapelui. Porunca dumnezeiasca spune: ,Sa iube~ti pe
aproapele tau ca pe tine lnsuti!" Deci noi, daca vorbim de rau pe
fratele nostru de ~ceea~·i credin(a, oare mai putem zice ca iubim pe
aproapele nostru? Iilsa unii dintre noi poate vor cauta sa se lndrepteze
ziciind: ,Daca spun ce este adevarat, oare fac vreo nedreptate cuiva?
Cu asta doar nu rapesc nici averea ~i nici dregatoria nimanui. Nu am
gand rau ca sa-i fac vatamare, ciind vorbesc de cineva. Dimpotriva, eu
caul sa-l folosesc, aratiindu-i neputin(ele ~i lipsurile, cu durere de inima!"
Cam a~a cauta sa se apere cei care clevetesc pe fra(ii ~i pe vecinii lor.
Dar iata ce ne spun Sf. Parin(i pentru asta: ciind spui altora gre~elile
fratelui tau, pricinuie~ti o paguba negrait de mare, chiar daca spui
adevarul ~i chiar ciind faci aceasta fra(e~te, din compatimire, tara sa ai
scop a-i face vreo vatamare. Sa ~tim totdeauna ca descoperind noi
pacatele sau neputin(ele fratelui nostru, prin aceasta noi ponegrim cinstea
~i numele eel bun a! lui. Si dupa cuvantul Sfintei Scripturi: ,Numele
bun este mai presus deciit multa boga(ie" (Prov. Sol. 22 1).
Daca neputin(ele celui clevetit n-au fost cunoscute de al(ii, atunci
prin vorbele clevetitorului se scot Ia aratare. tacandu-se necinstire
fratelui ~i sminteala celor care aud. Jar daca acele pacate sau neputinte
au fost cunoscute ~i de al(ii mai lnainte, acum prin limba clevetitorului
se 1nnoiesc in mintea altora ~i se 1ntaresc spre mai multii incredintare.
lata, deci, cum se jefuie~te cinstea fratelui, .care este cea mai scumpa
avere ~i se lntineaza auzul celor mul(i. Cum po(i sa mai zici ca nu-i
faci nici o paguba prin clevetire?
,Gura ta a inmul(it rautatea ~i buzele tale au impletit vicle~uguri,
~eziind ai clevetit lmpotriva fratelui tau ~i ai pus sminteala impotriva
fiului maicii tale. La ziua judeca(ii te voi mustra ~i voi pune lnaintea
fe(ei tale pacatele tale!" ,De~arte a grail fiecare catre vecinul sau ...
pierde-va Domnul toate buzele cele viclene, limba cea mare graitoare".
Ps. 49, 19-22.
In Cartea catre Romani, Sf. Apostol Pavel zice: ,Para de raspuns
e~ti o, omule, oricine e~ti tu, care judeci pe altul!" (cap. 2 vers 1): Sf.
290
i
I
Apostol Jacob, fratele Domnului, ne invata, ziciind: ,Nu vii_ cleveti(i ~nul
pe altul, fratilor, eel care vorbe~~e impot~tva_ frate~m san, Jndeca pe
fratele sau, acela vorbe~te lmpotnva Legn ~~ JUdec~ Legea. ,Sf. _loan
Gura de Aur zice: ,Cel care clevete~te pe veemul sau, acela a mancat
carnea fratelui san!" .
Sf. Nectarie, Mitropolitul Pentapolei, spune ca: ,Pr:cum ue_tga~ul
rape~te viata omului, tot asemenea ~i eel care clevete~te, rape~te cmstea,
deei amiindoi sunt ueiga~i de oameni". . . . ,
Jar Sf. Vasile eel Mare soeote~te ca este vredmc de afunseme, atat
eel care clevete~te, cat ~i eel care aseulta clevetirea, tara mustrare:
Caci zice Domnulla Sf. Evanghelie: ,Amin zic vou~, devreme ee att
tacut a~a Ia unul din ace~ti frati ai Mei, Mie Mi-ati tacut" (Matei 25,
40). . - ,
Multi dintre cre~tini ~i mai ales partea femetasea nu socotesc mtr~
nimic nilravul clevetirii ~i nici nu cauta sa se marturiseasca. P~ntru/1
clevetirea este un motiv de distraqie ~i cei care au talent Ia clevelire
· sunt mai bine vazuti Ia petreceri ~i Ia adunari. Milostivul Dumnezeu sa
ne izbaveasca pe toti de asemenea boala molipsitoare, caci daca socolim
mai bine, vedem ca prin naravul clevetirii se defaimii toate evanghehcele
porunei ~i anume iata pentru c~: . , . .
Porunca dragostei cre~tine~t1 cupnnde m sme toate celelalte por~nct
dumnezeie~ti. Caci insu~i Domnul a zis: ,Pe ac~ste doua p~runc1 se
sprijina toata Legea ~i Proorocii" (Matei'22, 4_0)._ S1 aceste dona porunct
sun! poruneile dragostei catre Dumnezeu ~1 ca:re ap:oapele. Jar ce!
care clevete~te este evident ca nu are dragoste fra(eas~a. Cum po~te sa
ziea cineva cii iube~te pe aproapele sau, ciind el defmma ~1 nedreptate~te
pe fratele san prin clevetire? . , .. - . . -
,A~adar m,1 vii judecati unul p~ altul, ~1 gan:h,p-va mat bme sa nu
dati tratelui pricina de policmre ~1 de smmteala! - ztse Sf. Apostol
Pa~el in cartea cea catre Romani.
Daca eel care ieri a gre~it, astazi s-a pocait ~i s-a indreptat inaintea
. lui Dumnezeu, atunci oare ce raspuns vom da Ia jude~ata pentru
necinstea ~i sminteala pe care o :aeem prin ~levetirea celm nevmovat,
eaci tot eel care s-a poca1t, nevmovat este mamtea lm Dumnezeu.
Daca Sf. Vasile eel Mare hotara~te sa se afuriseasca persoana care
clevete~te precum ~i cea care se lndulce~te de clevetire, tara mustrare,
291
 putem intelege din asta cat de mare osanda i~i agonisesc cei care
ponegresc pe slujitorii Bisericii ~i pe monahi, care ~i-au inchinat viata
lui J?umnezeu! Unii ca ace~tia cad sub afurisenie de sute de ori, ta;a
sa-~1 dea seama. De nu vor cauta sa ceara iertare ~i dezlegare de Ia
clericii pe care i-au ponegrit, atunci mantuirea lor este in mare primejdie.
Caci de unde ~tiu ei daca Arhiereul sau Preotul clevetit nu roste~te
cuvmtele de legatura impotriva lor?
Pentru aceasta trebuie sa avem mare paza de a nu cleveti pe cei
sfin!i!i ~i pe cei afierositi lui Dumnezeu prin cinul calugaresc, caci eu ·
am cunoscut persoane care aveau talentul clevetirii mai ales impotriva
persoanelor sfintite ~i au ajuns Ia urma vanatul vrii~ma~ului. Au venit
in a~a de mare orbire, incat ~i-au pierdut mintea, iar unii s-au Iepadat
~i de sfilnta credinta.
lata care sunt roadele clevetirii in viata aceasta ~i Dumnezeu ~tie
ce fel de osanda ii a~teapta dincolo, de care sa ne izbaveasca Bunul
Dumnezeu pe to(i. Amin.
ALTE MARTURII DESPRE CLEVETIRE
DE LA SF. lOAN SCARARUL
Clevetirea face parte din familia zavistiei ~i se na~te din pomenirea
de rau ~i din ura. Este o boala delicata, care bantuie peste tot ~i nu prea
este priceputa, pentru asta greu se lecuie~te. Intocmai ca o Iipitoare
suge puterea dragostei frate~ti, apoi secatuie~te sufletul ~i-1 omoara.
Demonii se silesc in tot chipul ca sa ne arunce in pacate. Iar daca
vad ca nu reu~esc sa ne surpe in cele mari, atunci ne invata naravul
I clevetirii. Prin niiravul acesta se defaima cea mai mare poru~ca din Sf
I Evanghelie ~i anume porunca dragostei cre~tine~ti. ,Iubiti-va unul pe
I
altul, precum ~i Eu v-am iubit!" zice Domnul in Sf Evanghelie. ,Tot
eel care ura~te pe fratele sau este uciga~!" (loan I, 15).
Deci spune Sf. loan Scararul ca precum singura mandria poate sa
ne aduca pierzarea sufletului, tot astfel ~i clevetirea singura poate sane
lipseasca de miintuire. Avem ca pilda pentru aceasta pe fariseul din Sf.
Evanghelie care, deraimilnd pe vame~ inaintea lui Dumnezeu, s-a osandit.
292
,,
!.
Tot Sf. loan Sciirarul ne spune ca nici unul dintre credincio~ii care
u adevarat se pocaiesc, nu aluneca in pacatul clevetirii. Caci eel care
~~i vede pacatele sale, nu are vreme, ?ici curaj ~a le isco~:asca_ pe eel~
straine. Pe ciind eel me~ter Ia zugrav1rea neputmtelor strame mcwdata
nu ajunge Ia cuno~tinta de sine. . _ , . _
Tot eel care dore~te sa afle o cale ma1 scurta spre mantmre, sa
· asculte cuvintele Domnului, Care zice: ,Nu judecati ~i nu vet~ ~
'udecati!" Iar daca vrea sa ~tie eel care clevete~te ce fel de plata 1!
~~teapta, sa auda glasul Evangheliei care zice: ,Cu ce judecata ve!i
judeca, cu aceea veti fi ~i voi judecati!" (Matei, 7-2).
DESCOPERIRE PENTRU PLATA NEVOINTELOR
Odinioara postind Cuviosul Paisie douazeci ~i doua de zile: i s-~
aratat insu~i Domnul nostru Iisus Hristos ~i i-a zis: ,Mult rau patlme~ti
pentru Mine, o, alesul Meu, Paisie!~' Atunci cuviosul a z1s: ,_SI,ce?'~are
]ucru este a mea proasta rea piitlmire, o, Bunul meu Stapan. Iar
Mantu~torul i-a raspu?s: ,Tot_ lucrul bun este bine primit ~ie ~! le .v7,!
rasplatl celor ee-l fac mtocma1 cu osteneala lor, d7c1 urmeaza-M1 ~'e:
Jar cuviosul I-a urmat Domnului pana ce au aJuns Ia o pe~tera d1~
pustie ~i atunci a zis Mantuitorul catre diinsul: ,Intra inauntru sa ~ez1
un barbat cu adevarat nevoitor!" Intrand in pe~terii cuvwsul Pms1e a
vazut un om, care se tavalea pe pamiint ~i l~i freca gura ~i fata sa d~
tariina. Deci, mirandu-se cuviosul de coviir~itoarea nevointa a barbatulm
~celuia, a ie~it afara, rugand pe Domnul sa-lin~tiinteze despr~ nevointa
cea mare a barbatului. Iar Domnul i-a zis: ,Vazut-ai pe nevoaorul Meu
ce fel de mari osteneli rabda pentru Mine?" ,Am viizut, Stapane, a z1s
cuviosul Paisie, ~i m-am spaimantat de osteneala nevointelor ,;ui, ci m~
rog, Stapiine, sa-mi descoperi, care este Anevomta lu1_!. ~tunc!
Mantuitorul a zis: Numai doua zile are de cand poste~te ~~ 1ata, vez1
· cum se zbate de f~'ame ~i de sete!" Auzind acestea cuviosul Paisie a
zis: ,Si cum eu am douazeci ~i douii de zile po~tind ~Ai ~u patimesc
asemenea ca el?" Si a d\spuns Mantuitorul: ,Pe tme te mtare~te darul
Meu ~i de aceea poste~ti tara de osteneala, iar acela, ca un patlmJtor,
293
 din singura voirea lui poste~te cu multa osteneala ~i lnflacarat cu doru]
eel pentru Mine, sufera sa patimeasca mai presus de puterea lui".
~i cuviosul Paisie a lntrebat iar pe Domnul: ,Ce plata va Iua de Ia
bunatatea Ta pentru cele doua zile de post?'' Iar Domnul a raspuns:
,Pentru cele doua zile va lua aceea~i plata ca ~i tine pentru cele douazeci
~i douii de zile! ~i deopotriva vii voi zice: ,intra In bucuria Domnului
Tiiu, ca lntocmai ati racut binele ~i v-ati ariitat amiindoi osiirdnici dupii
puterea voastrii!"
Atunci cuviosul Paisie a zis: ,Ma rog, Hristoase a! meu
sloboze~te-mii de miinie!" Iar Domnul a zis ,De voie~ti a birui m;:ini~
~i iutimea, ia aminte sa nu rane~ti cu vorba, nici sii ociirii~ti ori sa
defaimi pe cineva. Si de vei pazi acestea, nu te vei mania".
, Cuviosul Paisie L-a lntrebat iara~i: ,Stapiine, Iubitoru!e de oameni
~i Inde!ung rabdiitorule, dacii cineva face poruncile Tale ~i se duce Ia
C~l care Te m~esc p~ Tine sa ,~Iujeascii trebuintelor lor, oare are cii~tig
dm aceasta on se pagube~te? Iar Domnul a raspuns: ,Precum eel ce
lucreaza l~tr-o .tar!nii l~i ia plata de Ia stiipanul tarinei, tot a~a ~i cei
care fac bme ~~ aJulii sau lnvata pe al(ii, vor lua ln ceruri stralucite
plati".
Apoi cuviosul Paisie L-a lntrebat iar: ,Doamne a! meu, daca cineva
se nevoie~te Ia fapta buna ~i sluje~te ~i pe altii, iar altul numai cat se
nevoie~te, d~r pe altii nu-i sluje~te, ce deosebire este lntre ace~tia?" Si
Dom~ul a raspuns: ,Acela care se nevoie~te numai pentru sine, este
ucemc a! Meu, mr eel care se nevoie~te pentru sine ~i sluje~te ~i pe
al(u, acela este Mie fiu ~i mo~tenitor a] Meu!"
Si iara~i a lntrebat. cuviosul: ,Daca cineva se sarguie~te spre slujba
al.tora ~~ se ~~vme~te ~~ pentru sine cat li este cu putinta, lnsa lmpiedicat
fimd cu s!UJirea altora nu poate ajunge Ia nevointele celor care nu au
a sluji aitora, oare unul ca acesta asemenea plata 'va lua ca ~i cei care
se nevo;~sc. mm. mult?" ,A~a! a riispuns Mantuitorul, asemenea plata
vor lua! S1 z1cand acestea Domnul, s-a suit Ia ceruri.
.. Zis-a un batran: ,Sa nu deraimezi pe eel ce-ti sluje~te tie. Ca tu nu
~tu, daca este mai mull duhul ~i darul lui Dumnezeu lntr-lnsu! decilt
ln tine. Pentru aceasta sa nu fim nesocotitori spre cei care ne ~lujesc
nouii".
I 294
I
'I·.
[_
I
*
* *
Povestit-a oarecare dintre biHriini ca un frate ce petrecea ln Egipt
mergea pe drum ~i sosind noaptea a intra! lntr-un mormiint sa se apere
de frig. Treciind ~i dracii pe acolo, au grail unul catre altul: ,Vedeti
dita lndriizneala are aces! calugiir, ia sa-l lngrozim pe e!!"
Si a raspuns altul: ,La ce sa-l mai lnspaimantam pe el, ca acesta
este a! nostru, raciindu-ne voia noastrii: miinciind, band, clevetind ~i
negrijindu-se de slujba sa. Ci mai vartos, piina ciind va ziibovi el In
acestea, noi sa mergem ~i sa neciijim pe cei ce ne necajesc pe noi ~i
ne luptii cu rugaciunea ziua ~i noaptea!"
Din asta putem lntelege cii pe cei care nu poarta grijii de mantuire
li tree cu vederea ~i demonii, ca ei se grabesc sa ca~tige vanat mai
gras, adicii pe nevoitorii care li suparil totdeauna ~i-i ranesc.
DESCOPERIRE PENTRU IESIREA SUFLETULUI
De Ia Cuviosul Nifon,
Episcopul Ciprului.
Un oarecare frate a lntrebat pe cuviosu! Nifon, ziciind: «Mii rog
sa-mi spui, oare este durere ~i silii atunci ciind Se desparte sufletul de
trupul siiu, sau iese cu u~urinta ~i cu lini~te?». Atunci cuviosul Nifon
i-a raspuns: «Fiule, pe ciitil vreme !neil n-am murit, ce pot eu sa ~tiu,
Jnsa dupii descoperirea ce mi s-a racut, Jti voi spune tie, dar sa iei
aminte. Sunt unii dintre cei drepti care au moarte amarii ~i iara~i sunt
unii dintre cei pacato~i care au moarte !ina. Deci, sa ~tii caprin greutatea
~i amarul ce patimesc dreptii Ia moarte, li se ridica amarul gre~elilor
pe care le au ca ni~te oameni ce sun!, caci nimeni nu este raril de
pacat, dedit numai unul Dumnezeu.
Iar dulceata ~i lini~tea de Ia moartea unora care sunt pilcato~i, face
sa li se ~tearga ~i putinul bine pe care de multe ori cu sila 11 fac ln
via(a. Si a~a, iata, eel drept iese cu totul curat din viata asta, iar eel
pacatos merge cu totul lipsit de orice bunatate. Dar sa ~tii, fiule, ca
de~i s-ar arata amara moartea ce!ui drept, asta este pentru pu(ina vreme,
295
 ci'ici el, dupa aceea se bucura ~i se vesele~te 1n veci. Iar Ia eel pacatos
chia~ de se arata moartea u~oara (~i. c~ dulceata) ea trece 1ndata ~i p~
urma se arde ~~ se pedepse~te ve~mc m focul eel nestins.
Mai putem vedea uneori ~i ca unii racatori de rele au moarte amarii
~i numaidecat se trimit 1n muncile iadului. Jar unii dintre cei drepti au
moarte u~oara ~i se trimit 1ndata Ia viata cea ve~nicii. Multe 'sunt
judecatile lui Dumnezeu prin care se socote~te sfar~itul potrivit cu
viata fiecaruia.
Dar nu trebuie sane speriem de moarte, ci de ceasuljudecatii. Atunci
cand ~e desparte sufletul d~ trup 11 iau pe el o multime de fngeri, caci
atune! alearga !mpreuna ~i Jngerii cei care pazesc neamul cre~tinesc ~i
1sco~esc ca sa vad~ c.e va fi cu sufletul ac~la. Se aduna de asemenea ~i o
multime de demom ~~stan atunci de fata. Jngerii scotIa ivea!a faptele lui
cele bune, iar demonii pe cele rele. Deci, se iau atunci Ia intrecere
amandoua partile ~i a~teapta pana vine hotariirea de sus, fie spre miintuire,
ori spre osii.ndire. Nu-ti po!i inchipui in ce chin ~i in ce durere ~i
strii.mtorare se afla atunci Sufletul! Socotind elin sine ca hoti'irarea poate ·
fi spre osanda, incremene~te de frica. Cand insa socoate ca va fi spre
mii.ntuire, se mii.ngii.ie in sine, 1naltandu-~i adesea mainile 1n sus, se roaga
ca sa nu .fie dat 1n mii.inile demonilor 1ntunecati. Atunci ~i Ingerii sunt
nelmi~tip, a~teptiind hotariirea miintuirii cu nedibdare. Jar duhurile cele
necurate a~teapta sa primeasca hotararea pierzarii.
Deci, unde va hotar1 Dreptul Judecator, acolo va fi slobozit sufletul
adica ori in miiinile dumnezeie~tilor Ingeri spre miintuire, ori a viclenilo;
demoni spre pierzare.
. Fiule, aceasta este groaza ~i teama de a nu fi judecat spre osii.nda
~~ de a nu cadea 1n miiinile viclenilor demoni caci a muri este lucru
firesc ~i de ob~te pentru toti, iar ceasul cii~d va auzi porunca lui
Dumnezeu chinuie~te mai mult sufletul, care tremura ca nu cumva sa-l
ajungii hotarii.rea care duce ]a pierzare.
DESPRE SUFLETELE CARE IES DIN TRUP
, ~~gii.?du-se odatii Sfilntul Nifon, a vazut portile cerului deschise ~i
Jngem lm Dumnezeu se !ngramadeau 1ntocmai ca albinele Ia ~tiubei
unii ie~eau, iar altii intrau, aduciind sufletele oamenilor. ' multi, ~i a Serafimilor celor cu aripi multe, care ne!ncetat zboara ~i 11
296
~i erau in vazduh \!nii care se sileau sa rapeasca sufletele omene~ti
~i sa Ie arunce jos, iar Jngerii se !mpotriveau cu tarie, lovind pe ace~tJa
~i scapiind sufletele.
Altadata Cuviosul Nifon a cazut 1n uimire ~i i s-a descoperit cum
lngerii duceau sufletul unui cleric pa,cat?s .~i auzea. cun: se Ialea~
demonii ca au tacut mare isprava, !neat ~~ dmtre slnJI!orn Domnulm
Jisus au doborat.
Atunci unul dintre demoni a !nceput si'i-i desconsidere, dovedindu-le
ca sun!, 1n schimb, multi clerici de care ei nu se pot apropia deloc. Jar
ceilalti au raspuns ca de n-ar fi puterea semnului Sfintei Cruci, atunci
s-ar ~edea cat pot ei. Insa demonul eel care le sta !mpotriva a zis:
Daca ne temem de lemnul pe care s-a rastignit Jisus, atunci
"
inseamna ca nu suntem buni de nimic. Dar nu lemnul este eel care ne
sperie, ci puterea care iese din el, care !ntocmai ca un ~ulger ne arde.
~i nu numai fulgerul care iese din ace] lemn ne arde, CI oncare lucru
pe care 11 pecetluiesc, (adica 11 !nsemneaza cre~tinii, cu semnul lor)
este foe arzator care iese ~i ne arde. Fericitul Nifon, fiind 1ntrebat de
catre un frate despre faptele care !narmeaza sufletul spre miintuire,
cuviosul a raspuns: Postul este o puternica arma a sufletului, !nsa este
nevoie ~i de ne!ncetata rugaciune, de lini~te ~i de tacere. Dar pe lii~ga
toate acestea este nevoie de citirea Sfintelor Scripturi, dupa cum z1ce
David: Ca de n-ar fi Legea Ta gandirea mea, atunci a~ fi pierit 1ntru
smerenia mea. (Ps. 118, 92).
CUVANT AL SFANTULUI VASILE CEL MARE
Ce este chipul monahicesc Ji cu ce se aseamiinii. Ce t~ebuie sa
piizeascii monahul dacii vrea sa se asemene chipului Ingeresc.
Ce sa zic ~i cu ce sa aseman chipul ~i cinul monahicesc, sau mai
bine sa zic !ngeresc; (di este cu adevarat !ngeresc, dupa cum to\i
Sfintii Parinti cu o gura 11 marturisesc ~i prin viu glas 11 propovaduiesc ).
ii
Chipul cinul monahicesc sunt o oriinduiala a celor tara de trup.
Chipul ~i cinul monahicesc sun! o stare a Heruvimilor celor cu ochi
297

sla,vesc p~ Dumnezeu eel peste toate ~i Atotputernic, strigand ~i zicand:
Sfant, Stant, Sj!int, Domnul Savaot, plin este ceml ~i pamantul de slava
Ta, Si precum Ing~rii ~u ~u~t leg.a(i de lucrurile cele vremelnice, a~a ~i
I
'I monahu nu trebme sa mba mc1 o legatura cu !ucrurile vremelnice
stricacioase ~i trecatoare, ca cele lume~ti toate sunt trecatoare ~;
vremelmce, c1 pururea sa se lngrijeasca de cele cere~ti care petrec ln
veci, ~i niciodata nu pier: Sa slaveasca ~i sa laude necontenit ~i nelncetat
pe Dum~ezeu, prin psalmi .~i prin cantari, ziua ~i noaptea, ca ni~te
Inger!. $1 precum Heruv1mu au ochi multi, a~a ~i monahii trebuie sa
aibii ochi lmprejurul sufletului, ca sa priveasca Ia bunatatile cele gatite
lor Jn veacul eel viitor, Ia frumusetea Raiului, Ia Jmparatia Cerului. Si
sa se pazeasca din toate partile de cursele vicleanului vra~ma~, eel ce
cauta ca un leu sa lnghita ~i sa piarda sufletul. Si precum Serafimii au
aripi multe, a~a ~i monahii trebuie sa aiba aripi de jur lmprejurul
s~fletu~m, .ca sa zboare Ia ln~l!imea faptelor bune, sa se apere de
gandunle ~~ de cugetele cele urate ~i spurcate, care totdeauna napadesc
~~ navalesc asupra sufletului monahilor Ia lndemnul celui r1m!
Ochii sufletului monahului sunt fecioria prin care pot sa vada curat
ciit este cu putinta omului, sa vadii pe Dumnezeu, ca ~i Heruvimii; ia;
ce1 ce nu au Ia sine feciorie ~i curatie, aceia nu sunt ca Heruvimii
aceia,(~i nu rna voi sfii a spune, de~i cu greu va cadea cuviintul) sun;
ca draCll: Ca numai ei urasc fecioria ~i curatia, ~i iubesc necuratia.
Ari~il': sufletului monahilor sunt smerenia, supunerea, ascultar~a,
necarllrea, dragostea, bliinde(ea, rabdarea, postirea, privegherea
rugaciun.ea, prihanirea de sine, ~i nerautatea. Acestea sunt aripil~
sufletulm monahJ!or. Acestea aviindu-le monahii, sunt ca ni~te Serafimi:
i ~u acestea ei pot sa zboare Ia Jnal!imea cerului, sa ajunga Ia scaunul
Imparatului Hristos, ~i sa-I stea lnainte, ~i sa se Jndulceasca de vederea
Lui, cantiind ~i ziciind: Srant, Srant, Sfiint, Domnul Savaot, plio ·este
cerul ~i pamiintul de slavaTa. Iar cei care nu au acestea, nu sunt ca
Serafimii; ci ca o pasiire cu aripile smulse ce a~teapta din ceas in ceas
sa vina uliul sa 0 prinda ~i sa 0 manilnce.
Cu ce voi mai asemana chipul monahicesc! Monahul este asemenea
unei mirese: dupa cum aceea fiind logodita, a~teapta lmpodobindu-se,
ca venmd m1rele ·sa intre bucuriindu-se ln camara de nunta, a~a ~i
298
I.
monahul, fiindca s-a logodit cu Mirele siiu Hrist~s •. trebuie sa, a~tep~e
Jmpodobindu-se cu toate faptele, eel~ ~une, ca sa mtre cu pansul I~
ciiJilara cea de M1re, care este Impara(Ia Cerunlor, bucurandu-se ~~
veselindu-se de frumusete nepovestitii, auzind glasuri nesp~~e. Ch1pul
monahicesc este ca ~i al do ilea botez, precum se spune: Cali m Hnstos
v-ati botezat, in Hristos v-ati imbdicat. . _ . ., _
V-ati dezbracat de omul eel vee hi, ad1ca de pacat, ~~ v-a\I 1mbracat
In eel ~ou, dupa ce 1-ati pad\s.it, in p~cainta pentru _to! re~;ul ~ieti~
voastre. Si sa nu zica cineva dmtre vm ,eu nu a~ pacatu~t , fimdca
·menea nu este fiira de pacat, rna car o zi de ar fi vm(a lm; c1 totdeauna
U1 • - - d 't t c
sii se smereasca, ziciind ~i cugetiind, cii este ma1 pacatos eca oa a
zidirea. Monahul este o fire silita, firea cere sa miin~m::e, sa _se ~~tur~,
1 trebuie sa se lmpotriveasca, sa maniince numm atat cat sa trmasca.
~irea cere sa bea sa se sature. El trebuie sa bea, atilt cat sa nu se
sature: ca ~i Jn bautura de apa se afla betie, dad\ va bea cineva totdeauna
cu Jndestulare ~i sa se sature. Firea cere sa doarma, sa se satur': de
somn: el poate sa se Jndestuleze.in ..do~a.ze~.i ~i patru de ,ceasun cu
patru ceasuri. Cii multi dintre cuvw~n Pann_tn ?o~tn, nu man~au ~IOU
beau ciite trei zile, ~i c§.te o siiptamiina. Altn ~~ cate pa~ruzec1 de ztle,
darul Duhului Sfiint hranindu-i pe diin~ii. Au fost um1 care nu s-.au
culcat pe a~temut in toatii viata lor. Altii dacii dormeau, oncum putm:
dormeau pe scaune. Altii, ci'md ii supara s?mnul, se le~au cu franghn
de pod ~i in multe feluri se luptau impotnva son:nulm. _
De Ia monah se cere ca nicidecum sa nu-~1 p1arda vremea cu
glume, sau sa radii, sau sa graiasc_a cuvinte de~arte~ sau sa_ spun~
minciuni sau sa vorbeascii de~ertacmm, sau sa osandeasca ~~ sa
cleveteas~ii, sau sa piirasca, sau sa se intinda pan a la. pipaire, sau altele
ca acestea sa fad\, prin care sa departeze Darul lm ?umnezeu de Ia
dfmsul, ~i sciirbe~te pe Duhul eel Sfflnt. De~i aude mmcmm, glume ~~
rasuri, sa fuga, astupandu-~i urechile sale. . ..
Monahul, intalniri, discutii inutile ~i toviira~ii sa nu a1ba mci?ecum;
~ide se va intampla sa se intiilneasdi unul cu altul sa treaca, plecandu-s_e
cu smerenie. Si de va fi mare nevoie ~i trebuin(a, at~nc1 sa vorbeasca,
iar altfel nu. Ca din vorbe nefolositoare multe rauta\1 se nas~, p~m.care
se vatama sufletullui. De la monah, mania ~i iutimea, zav1stm ~~ p1zma
299
 cu totul sa lipseascii, ~tiind cii din acestea cade in altele mai cumplite,
~i niciodatii sufletlil lui nu va fi curat, ci totdeauna patat ~i· mintea erne ca _m vec1. sa_ va- ma'nga'J'at1·· sa· nu pretuiti
· · cele treciitoare.
t~~~i~ ~f umbra este viata aceasta, iar ~ealaltii ce va sa fie este tara
· - -d
intunecatii, ~i scopul gre~it ~i depiirtat de Dumnezeu. e
fa <it 1
Monahul trebuie sii-~i petreacii viata, piinii la sfiir~itul zilelor sale, s ar,Fill
:. _mtot deauna o og 1m - da· a celor cere<ti
. t-
acolo unde ~i-a tuns piirul, ori In Miiniistire, ori la Schit. Sa asculte In ' ' acolo. .sa fie ·mmtea· voas
· 1ra
r~a Ciiliitorie este viata aceasta, ciiliitor~ll decJ cu l~Jma ~
toate pe staretul ~i poviituitorul siiu. Sii-~i omoare vointa sa. Sii se puru . Nu sliibiti pe cale, nu vii imputmatJ, nu pregeta\1, nu va
I
I I considere mai mic deciit toti. Sii se socoteascii ca un osiindit, ca ~i cum Dumn_ezeu~ - i an"evoioasii este calea, insii duce la loc bun. Acolo
J-ar fi rascumparat cineva, sa nu doreasca sa aiba haine bune ~i m~=~~us:~:~~fcf sciirba, nici miihnire, nici intr_istare. Acolo unde e~te
frumoase, ci tot pe cele mai proaste sii le iubeasca. Sa nu iasii afara in
lume, printre mireni deciit dacii 11 va trimite mai marele siiu. Sa stea
~~deanna
d
~i
bucurie veselie, _ac?lo und~
te lumina cea neapusa ~~ nestmsa, aco o,
fan~~~~~ e~~:~:a~e~~oc~l
este
..
in chi lie ca intr-un mormiint: ~i sa nu stea nici un minut fiira de lucru; unar:
m e~ristos Dulceata Proorocilor, a Apostolilor, a Mul~centJLcJlor,Oa
'
ci, sau sa citeasca, sau sa lucreze cu mainile. Si lucrand cu miiinile, sa
nu umble cu mintea spulberand incoace ~i incolo la lucruri necuvioase
Cuvio~ilor ~i 'a tuturor ' dr~p\l_or_c~rebii~~i:adulceata
-1 d' c bme I-au p acu u1. '
aceea! Si o vom
~i nefolositoare, ci sii aibii In minte rugaciunea lui Iisus, ~i pomenirea de ~r d~ Dun_mezeu c~!l 7o;usfuc~l chipului nostru eel monahicesc,
mortii, ~i judecata ce vasa fie. Sa-~i aducii aminte de piicatele sale, ~i
sa pliingii cu lacrimi fierbinti, ~i dacii se va intiimpla sa fie dintr-o ~~~:::~f~;!~~c~~~~!u:~~:~~
~i
~r?s~~~~:f~~c~~:~~a~fJ~~~' C~~~~:~o~
familie instiiritii, sa nu se inalte cu giindul sau, ~tiind cii unul este cu cuvine slava, cinstea
se lnchiniiciunea, in vecu vec!lor, Amm. . _._
neamul nostru, striimo~ul Adam. Celor biitriini cinste sa le dea. Scris de pe o carte (Acatistier) cu /itere sl~vone, tzpar;ta
Cu cei tineri sa nu vorbeascii deciit daca e nevoie. Acestea toate in Episcopia de Ia Buzau, anul 18J2.
~i allele mai multe se cer de la monah. Si ciind acestea le va piizi, cu
adeviirat poartii chip ingeresc, dupa cum am zis mai sus, este Inger in
trup, ~i se va invrednici in ceata Ingerilor, de unde au ciizut ingerii ALTE INVATATURI DESPRE VI~TA cALUGAREASCA DE
aceia care s-au fiicut draci. . LA SFINTII PARINTI
0, ingeri piimiinte~ti! 0, petrecere cereasca! 0, slugi ale lui Hristos!
0, oaste a Impiiratului Celui fiirii de moarte! 0, cum vii veti bucura! Ciilug. iirul este implinitorul poruncilor l~i Hdstos,M cre~tin _de~av:r;~~
. . - -rta patimilor lm Hnstos, ucemc m o
·1 1 ·~~ d1mpreuna . ~ moar e -1n ostenelile cele duhovnice~ti.
0, cum va veti veseli! 0, cum veti dantui! Pentru aceasta, fratii mei,
urmiitor r de bunayavo1e
~tiind ce este chipul monahicesc $i cu ce se aseamiina, siliti-va, . .
intreceti-vii la nevointele ce]e hudovnice~ti. Defiiimati pe toate ce]e ~ii~u~~:~f~~~~ stiilpul riibdiirii, adiincul smereniei, izvor~l
/acnml 1or,
dulci ale lumii acesteia. Treceti cu vederea slava ei ~i desfiitarea.
Cii~tigati-va suflet viteaz, ca sa puteti sta biirbate~te impotriva curse lor ~i:~\~~iaal~u~~r:;:{; ~~;:~~=to~~d\u~;:u~tetes~:~:;~~~!a~~e~~:~~~~rc~:J~
diavolului, ca neincetat are sa vii ispiteasca ~i sa vii SUJ,?ere, ciiutiind sa - t tii aducere ammte e moar e,
nemc~ a - . - d doarme Ciilugiirul este nevointa cea fireascii ~~
I , .

vii amiigeascii ~i sa vii in~ele, sa vii riipeasca din ceata Ingereasca ~i sa pr:veg e~za Y ~a~ea cea n~imputinata a simturilor. Ciilugiirul este
vii tragi\ la ceata sa.
lj
ne;n~et_att ~~ paz~ miintul eel or fii;ii de trup care se lucreaza in trupul
Dar nu va putea, dacii voi veti lua aminte ~i vii veti inarma cu toate orandem~ ~ ~! a~elza
I armele lui Hristos ~i veti incepe razboi asupra lui. Treziti-va, piitimiti eel tarana, ce ce t'.me numai de ale lui Dumnezeu in toata vremea,
in tot l~cul ~i in tot lucrul.
I'·
300
301
I ,
l.i
 ~i nu este lui cu ·putin(ii a sta neincetat inaintea lui Dumnezeu, daca
nu se va da spre Dumnezeu cu toata inima, in toate nevoile ~i sa se
lepede de toata grija. Ciind vei voi sa incepi fapta cea buna, mai inainte
I pregate~te pentru ispitele care vor veni asupra ta ~i abia atunci sa incepi
!
a Iuera faptele cele bune. Sa nadajduie~ti spre Dumnezeu neindoindu-te
nicidecum cu mintea. Caci este obiceiul vra~ma~ului in aces! fel: daca
vede pe om ca a inceput a vie(ui bine cu calduroasa credinta, atunci 11
intiimpina pe el cu ispite de multe feluri ~i infrico~ate, ca, din aceasta
!nfnco~iindu-se: sa-i scada voin(a cea buna, iar dadi te vei pregati mai
mamte pen~ru _ISpitele ce vor veni asupra ta pentru lucrarea faptelar
bune, atunCJ sa te fere~t1 de oamem. Cel ce se indoie~(e de ajutorul lui
Dumnezeu, acela ~i de umbra lui se teme ~i tara de ispitire. La fiecarc
om ~tiin(a lui sa-i fie inva(ator ~i mustditor. In tot lucrul pfma nu vei
socoh fiecare cuviint, sa nu-l roste~ti. Tot lucrul ce se face in graba nu
este bun.
. Ia aminte cu in(elegere ~i cu dinadinsul, calugare! Paze~te-te pe
sme cu ~are fenre, de vreme ce umbli prin mijlocul patimilor ~i a
la(ur!lor m fiecare ceas. Dm toate par(ile patimile te inconjoara, din
!oate par(Ile ~unt curse intinse, ~i fere~te-te sa nu fi prins de vra~ma~ul
m patimi ~~ m curse.
Multa nevoin(a trebuie celui ce este cu trup sa se lupte cu cei tara
de trup, unul cu mii are sa se lupte. Multe lacrimi trebuiesc multa
rabdare, multil osteneala ~i ferire. Multime de ochi ne trebuie din toate
par(ile, c~ci se ridica asupra noastra c~ un leu rapitor, duhul eel rau ~i
me.~te~ugare(, dar Domnul este cu noi. Caci are mai mult decilt ~apte
mu. de am de cii~d se deprinde in a viina pe om. El nici nu maniinca,
mc1 nu doarme, mci se odihne~te, ci de-a pururea cauta pierzarea noastra
in tot felul.
DESCOPERIREA SFANT_ULUI _ANTONIE DESPRE DARUL
CALUGARIEI
Spunea Sfiintul Antonie: m-am rugal lui Dumnezeu ceriind ca sa-mi
ar~te cu ce ajutor este inze~trat mona~ul prin darul calugariei. ~i mi-a
aratal tache mare de foe ~~ ceata de Ingeri cu palo~e care inconjurau
302
pe'calugarul care do:e~te sa, se mii~tuiasca. ~i ~-a au::it gla~ de la Duhul
Sfant, ziciind catre Ingen: m toata vm(a lm sa nu va departa(I de Ia el
(adicii de Ia calugar). ~i ciind am vaz~t a~a d~ .ma.re .aJulor am ~flat,
ziciindu-mi in sine: Vai (ie, Antome, cat aJu!or I(! tnm1te spre paza, Jar
tu te leneve~ti! Apoi m-am rugal iara~i ~i am zis:. Doamne, ,cum.de caldi
~i in~ ala dia~~lul pe calugar,. c~nd el e.ste inconJ~.lr~t de atata aJulor? ~~
am auz1t 1ara~I glasul acela, zicandu-mi: Ve1 ~!1 ca diavolul nu are putere
sa biruiasca pe dilugar, caci prin intruparea ~ea am stariimat puler~~
lui, insa fiecare se biruie~te de a sa triindavie ~~ nepur~are de ~nJa
(adidi nu se siirguie~te). Jar eu am zis: Doamne, oare to(I n:onahu au
aces! ajutor? ~i mi-a aratat Domnul mul(Ime mare de monalu ~~ fiecare
din ei aveau acela~i ajutor pe care il vazusem intiii, adica ciite o taclie
mare de foe ~i dite o ceata de Ingeri. . . .
Ciind am vazut aceasta, am zis: Fericit este neamul cre~tmiior ~~
cu deosebire fericit este neamul calugiiresc, aviind in ajutor pe un
asemenea Stapiin bun, iubitor de oameni ~i milostiv. Deci, ~i noi, fra(ilor
sa ne ingrijim tara de lenevire pentru miintuirea sufleteasca spre a n~
mvrednici impara(iei cere~ti cu darul ~i cu iubirea de oameni a Domn~lm
nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava dimpreuna cu Tatal ~~ cu
Duhul Sfiint, in vecii vecilor. AMIN.
DESCOPERIRE PENTRU SF. LITURGHIE
Din Vedeniile Cuviosului Nifon, Episcopul Ciprului
Ucenicul Sfiintului Nifon ne-a povestit, ziciind: ,intr-una din zile
ne-am dus Ia cinstitul Uica~ al Sf. Nicolae. Cum am ajuns acolo,
fericitul Nifon s-a rugal pu(ina vreme marturisindu-se lui Dumnezeu
intru cuno~tin(a ~i uimire multa. Ciici el daca tacea r~gaciune. ~i. nu
vedea intru aratare pe Hristos, nu socotea ca a tacut rugacmnc, c1 ~Ice a
cii in zadar s-a ostenit. Deci, ciind a inceput Preotul Dumneze1asca
Liturghie, fericitul a vazut ca s-a pogoriit foe din cer )i a acoperit
Preotul ~i intreg Jertfelnicul. Preotul insa nu vedea mmic dm cele
ariitate. Ciind Preotul ~i cei dimpreuna cu dftnsul a inceput a z1ce:
Sfinte Dumnezeule" atunci s-au pogoriit patru lngeri, ciintiind impreuna
~u e1. Cfmd a citit ,Apostolul" a venit fericitul Pavel Apostolul ~i a
303
 i
I
miisurat cele citite. Iar cand a inceput Preotul Sf. Evanghelie or·
' ' d' , ICe
cuvant care Ie~ea m gura lui, se ridica Ia cer intocmai ca o rae lie ca
ar de ~~· ce1e ros!Jte
· se ,aceau
""
in!elese de toti.
Duya asta, cand urma ca s.a iasa cu S~~tele Ia vohodul eel mare,
deodata fencitul N1fon vede ca s-au desch1s cerurile in chip minun
~~ a ven~t o ~mrea~mii .negriii!ii, cii~i se pogorau Ingerii cantiind un im~
d~ lauda. M1e~ulm Hnstos-Fm! lm Dumnezeu. Terminiindu-se aceasta
~anta:~. 1-a aratat un prune preacurat ~i dulce !a chip, pe care il aduceau
Ingem, fimd culcat pe palme!e lor. Apoi liisiindu-L din mainile !o
L-au a~ezat pe Sf. Disc, unde erau Sfintele Daruri.
Dacii s-a. a~ez,!!l Pr.u~cu! ac:Ja preacurat, 1-au inconjurat pe E!
multime mul!a ?e I~ge~I m ve~mmte a! be. Si cu toata podoaba lor, se
vedeau cum.m~I~I eiJ?nmesc st:.aiucire de !a Prune. Ciind s-a apropiat
J'_reotul ca sa nd1ce D1scul ~~ Sfantul Potir pentru vohod, atunci a Iuat
~~ Pruncul care era culcat acolo, impreunii cu Sfintele Daruri a~eziindu-le
deasupra capului siiu. '
Cui? a. ie~it Preotul.(ros~nd ruga.ciunea cuvenita i!,J tainii, iar cei de
!a strana canta~d) ~tunc I .a vazut cuviOsul cum Sfintii Ingeri 1! insoteau
P~ Preot, zburand Imprelur~l capului siiu; doi dintre Heruvimi ~i doi
dmtre Sera~!ll.I mergeau m~mtea Preotului cu o mul!ime de Ingeri care
aveau negraita. bucune. Cand s-a in tors Preotu! !a Sflinta Masii, doi
~m!re Heruvimi au stat in dreapta, iar doi dintre Serafimi in stilnga lui.
Insa Preo.tul nu vedea aceasta. Dupa ce a rostit Crezul ~i a inceput
Preotu! sa blagosloveasca Sfintele Daruri, ziciind: ,Preraciindu-le cu
puhu.I Tau eel Sfilnt. Amin", atunci fericitul a vazut cum unul dintre
Ingen, lua~d .sabia, a junghiat pruncul ~i silngele Lui I-a turnat in
Sfilntul Pol!r: Jar preacur.atul Lui Trup, impiirtindu-l in chip tainic, !-a
a~ezat. pe ~fantul D1sc, m locul Darurilor. Fiiciind aceasta Ingeru! a
~ezut Iara~I Ia locul siiu cu ev!avie. ' Ta gandirea mea, atunci a§ fi pierit intru smerenia mea".
Ciind a venit vremea sa inaJ(e Sfintele, rostind Preotul cuvintele:
,Sfintele Sfintilor" (iar cei de la stranii ziciind: ,Unul Sfilnt, unul
Domnul!Jsus Hnstos, intru Slava lui Dumnezeu Tatiil. Amin"- atunci
u~u_J dm ce1 care stiiteau ~e fata a zis catre cuviosul Nifon: ,Ma rog,
~annte, pentru ce a ros!Jt Preotul ,Sfintele Sfintilor?" Cuviosul a
ras~u,!ls: Ac~asta o roste~te Preotul spre a vesti pe cei care sunt sfinti
(ad!Ca curati) ca sa se apropie de Sfintele Madu!are ale lui Hristo~.
Atune! acela a intrebat iarii~i (ciici era om simplu): ,Dar ce insemneaza
I, 304
li
b
sfintenie, Parinte?" Iar fericitul Nifon i-a zis: '"Dacii cun:va, fiuie, e~ti
urvar, teme-te a te impiirtii~i cu asemenea Tame, ~~ 1ara~1 dac.a m cu
re
~ineva du~manie, sa nu te .apropii. D~c~ e~ti riizator.(adica.deraJmator~
ori clevetitor al aproapelm tau, atunc1 sa nu te atmg1 de Madular~le lm
Hristos. Daca e~ti vrednic, vino, iar daca nu, sa nu te apropn". S~
1
zicilnd acestea, a tiicut. Deci, ~edea cuviosul N!fo1_1 aviind se~n !a eel
care se impiirta~eau cu Sfintele Tame. La umi dmtre e1 se megreau
fetele, racandu-se ca ale arapilor, iar !a altii se luminau fetele ca soarele,
odata cu primirea Sfintelor Taine. .
r,
Vazand aceasta, cuviosul se spiiimanta, clatinilnd capul cu m1rare.
La fe I state au ~i lngerii neviizuti, privind Ill ei. Can.d se apro pia car~v.a
dintre cei drepti, (adica vrednici) spre Sf. Impartii~Ire, atunc1 Inge.m 1!
acopereau !a f~ta cu niiframa alba, iar pe cap ii puneau cununa ~~ a~a
se ducea. Iar cand se apropia eel pacatos, atunci se intorceau de !a el
Sfintii Ingeri ai lui Dumnezeu, iar Preacuratul Trup §i sange il luau
inap~i in chip n~vazut. Cu asta ii racea ru~ine ~i pl~ca i_!lt~n~cat.. .
Deci savar~mdu-se acestea astfel, dupa ce s-au Imparta§Jl to!I ~~
Preotul; potrivit cele Sfinte, la.sfilr~itul Liturghiei, intreg Pruncul, se
afla din nou pe mainile Sfin!ilor Ingeri. Si indata s-a desfac.ut acoper:§ul
Bisericii ~i s-a ina!tat Mielullui Dumnezeu precum a fost ~~ !a pogorare,
in cantarile de lan'da ale Ingerilor §i cu o negraita mireasma. .
Aceste taine pe care le-a vazut in Biserica, m1 le-a povest1t
preafericitul Parintele nostru Nifon. ·
Fiind 1ntrebat fericitul Nifon de un oarecare frate despre faptele
care inarmeaza sufletul spre mantuire, Cuviosul a raspuns ca postul este
puternica armii a sufletului, dar este nevoie §i de neincetata rugac1~ne,
de Iini~te §i de tacere. Insa pe liinga toate acestea este nevme de citlrea
Sfintelor Scripturi, cum zice Sf. Prooroc Dav1d: ,De n-ar fi fost Legea
CUVANTUL 86- AL SF. lOAN GUM DE AUR
- Pentru cei ce vorbesc de diu pe preofi -
Toate mijloacele sa le intrebuintam ca, Darul Duhulu_i ~filnt s~
fie cu noi, §i, la cei sfin!i!i care lucreaza cele Sfinte, multa cmste sa
le dam, ca mare este vrednicia preotilor. ,La cei care vetJ 1erta,
305
 iertate vor fi piicatele lor (loan cap 20) De aceea <. Sf A 0 POVESTIRE FOARTE INFRICO$ATA
p 1 · .A . . .. · · ,1 . postal
ave Zlce. sculta(I pe mai marn vo~tri ~i vii supuneti lor (Ev .
13.17) ~~ cu multa cmste sa-i intilmpinati Pentru ca tu ai: gr 1··~ re~ Din viafa Sfdntului lflimie eel Mare
d t" · · · d - · . . ·· Ja numa1
e me >mgur ~I, aca vie(Uie~tJ cum se cade, nu-ti cere socotea!a .
I' pentru al(n. · ~~ In Miinastirea Sfiintului Iftimie din Palestina era un dilugar de !a
I
ll
I' Roma cu numele Emilian. Aces! calugar, din tinere(ile lui, avea via(a
Dar preotul, chiar dacii are via(a cu fapte bune ~i nu poarta ··-
cu fapte bune ~i curat Ia trup, foarte cumsecade ~i inlelept. Pe aces!
de poyorul pe_ ca~~ 11 pastore~te cu multii Iuare aminte, va merg~r~~
I

I i
munca cu !acatorn _de rei~. $i se intampla de mu!te ori sa-~i piarda
sufle!ul nu pen:ru via(a lm,_ c~ numai ca nu poarta grija pentru voi cu
I' multa_luare, a~~nte. Dec I, vazand perico!ul eel mare a! preotilor sa v·
p_urtafi ,':u dan~n c~ multa cinste ~i respect. Jar daca impreuna" cu ~eilalt~
i
~ 1 VOI_ n. de!aimati, aceasta va fi spre paguba voastra.
d d~a :~cern ca sunt foarte decazuti preotii, in sa toate slujbele !acute
e ~n~n vo~ fi s~ntite, caci Darul Sfantului Duh se va pogori pentru
cei bmecredmcio~I. Pentru ca nu cura(ia preotului savar~e~te aceasta
CI daru! Im ~umnezeu ~are pe toate Ie lucreaza. Ca daca pe vecinul til~
n~ se cad~ sa-l vo~be~:~ de rau, cat de greu este cand vorbe~ti de rau
p pr~~t ~I-1 superi. Cat de aspru va cauta spre tine Dom I , .
JUdecatn! nu In zma
c~ci cele dohovnic~~ti pe care le are ~i Ie [mparte preotul, nu sunt
1
a1e m, CI numm ale lm Dumnezeu daruri sunt <i chiar d . .
omul 1 - -1 · ' e ar aJtmge
. D a mare ma (Ime ~ faptelor bune, va fi mult mai prejos de darul
1
m . t~mnezeu. $I vii ZIC ac~asta nu ca sa petrecem cu lenevire viata
~oastra, CI ca voi, ca:e vem(I Ia biserica cand unii din preoti vietuie~c
~~ le~ev:r~ ~~ ~u nebagare de seama, din aceasta sa nu luati pric,inil ~i
sa va vatamati foarte mult pe voi. $i de ce sa amintes~ numai de
preo(I.
. Nici fnge,r, nici _Arhanghel nu poate sa savar~easca ceva din ace lea
pe care le-a mcredm(at Dumnezeu preotilor, ci Tatiil, Fiul ~i Sfiintul
guh toate le :conomise~te. Deci, acestea toate avandu-le in vedere, de
umnezeu s~ ne temem ~~ pe preoti sa-i cinstim ~i sa Ie dam tot
respe~tul, c~ ~~ p_entru fapte!e noastre cele bune ~i pentru cinstea cuveniC
H
pr~o(Ilor, sa luam multa rasplatire cu Darul Domnului nostru Iisu:
nstos. Amm.
'I
I, 306
I.
II
frate monah 1-a pizmuit diavolul ~i intr-o Duminica i-a dat mare riizboi
trupesc, ~i nemaiputand rabda ispita, primea in mintea lui ace!e giinduri
spurcate ~i se invoia indulcindu-se de ele. Cand s-a dus noaptea in
Biserica pentru a citi Utrenia, Sfiintul Iftimie s-a intii.mplat sa fie liinga
ace! frate care avea razboiul trupesc ~i sim(ea ca ie~ea mare putoare de
· Ia ace! frate.
Sfilntul Iftimie a inteles ispita vra~ma~ului ~i certandu-1 pe duhul
eel necurat, 1-a aruncat pe ace! frate Ia pamant, du~manul omenirii
muncindu-1. $i el, vaitiindu-se ~i plangiind, scotea spume din guriL
Atunci Sfilntul a poruncit sa aduca lumina, ca era noapte ~i 1ntuneric,
~i zise catre ceilal(i parinti: «Vede(i, fra(ilor, pe acesta care are fapte
bune ~i curat din tineretile lui, 11 vede(i cum se tiiviile~te acum pe
pamant Ia picioarele noastre, vedere jalnica ~i de plans, numai ca a
primit giindurile cele spurcate in mintea lui.
Deci, sa ia seama bine fiecare ~i sa se impotriveasca giindurilor
celor spurcate ~i sa Ie izgoneasca din mintea lui, chiar de Ia 1nceput,
cand nu au mare putere. Iar daca le primim cu bunii placere,
1ndulcindu-ne, macar di nu ne apropiem de trupul altuia, dar cu sufletul
am curvit, dupil cum zice Ia Sfanta Evanghelie, ~i ca cei preacurvari
ne vom osandi in ziua aceea a Judecatii, cand cele ascunse ~i cele
nepricepute se vor descoperi."
Asculta(i ~i alta pilda 1nfrico~ata:
Mi-au spus ni~te Piirinti din Egipt di intr-un ora~ era unul care se
parea de toti cii avea via(ii minunata ~i plinii de sfin(enie Ia aratare. Dar
in ascuns foarte mult mania pe Dumnezeu cu gandurile cele de~arte ~i
cu mi~carile inimii, care se 1nvoia cu gii.ndurile cele necurate. Dar cu
fapta niciodatii nu a pacatuit, 1nsa cu mintea de multe ori curvea.
Acesta odata s-a imbolnavit greu, de moarte, ~i toata lumea din ora~
se intrista ~i plangea socotind ca moartea lui e paguba tuturor. S-a
intamplat sa fie insa in acea zi un biitran Sfilnt, care era cu Darul
307
 1.'~'.
1'1

'

postulln zilele cele randuite: Lunea, Miercurea ~i Vinerea, iar in celelalte

l~aint~-viiziit~r, ~i viiziind pe toti tri~ti ~i pliingiind, s-a dus ~i elln b- zile sa dezlegam. A mai zis ca cine poste~te Sambiita ~i Duminica este
~~
Arhrereu cu toti clericii liinga diinsul tiniind I ,a ~o.sr aco o~ ved~. pe
sa m rertare blagoslovenie de !a diinsul. Ciind ·1 I gra a
eretic ~i se afurise~te.
I!
a~teptau sii-~i dea sufletul. ' · umanan apnnse m mami, Acestea auzind fiii cei duhovnice~ti ai duhovnicului celui mai
sus-numit care fiicea pogoriimiint, mancau ~i beau pe saturate. Si din
lnfrico~atii ~i de cei multi neviizutii 1dn a ~at s_u a. Sr v~de o minune
Griibindu-se Sfiiniul I-a ajuns cii c- . fl . aceastii pricina s-a lntunecat mintea lor ~i au cazut ln nesimtire despre
'II Vedea un uria~ lnfrico~at 'care avea ~~ a~Ja m~a ~~ vredmcii de plans. datoriile lor ~i nicicum nu se mai giindeau Ia cele suflete~ti, fiind robi!i
de patimi trupe~ti, care sunt lmpotriva vietii monahice~ti. Si umplandu-se
I',, 0
care o infigea In inim I . . . mmm urea de foe cu trei dinti
"
I
fiira nici 0 milostivirea s~l ;ra~~t~~~s ;~fletul cu m.ulta silii, (vai) ii de giinduri spurcate lntre dan~ii, lndriizneau ~i se lmparta~eau cu Sfintele
I
acest suflet nu s-a odihnit nici . , sus c~re zrcea: ,Dupa cum Taine.
' a~a ~ tu s~ nu t~ leneve~ti, nici
1
sa lncetezi strapungandu-l pe
A ,
°21
e1 ~~ prea aspru sa-l chmuie ti"
Mai tiirziu a murit duhovnicul care dezlega postu!. Si !-au lngropat

~i sa-~e~~:ci~~~~~u~le S~nt~l i~
in Biserica ca pe un sfiint, langa Tronul Impiiriitesc, In stiinga. Intr-o
!a parinti, Iftimie ii lnviita !a seama noapte, ciind paraclisierul a intra! In Biseridi sa aprindii candelele,
la Emilian ~i de !a :lt:7toct:e~una d~ re~rr~a .su~et~!ui, sa ia pildii de vede ca arde strana Arhiereului. Indata s-a dus sa spuna egumenului ce
Sfiintul Iftimie fii~ii~d a sa. nu ~at_easca ~~ dan~u tot !a fel ca el. s-a lntiimplat. Duciindu-se repede ·Jn Bisericii, vede ca adevarat ardea
acela s-a umplut de o putoa!o~er:u1,acm_ne pentru eel b_ol~a~, tot locul cu foe care nu mistuie. Uitiindu-se ~i spre Sfiintul Altar, vede un
auzit glas ziciind: ,eu sunt duhul e~rt~, c~ de pucwa~a ~~ dm fum s-a Arhiereu lmbracat in haine Arhiere~ti ~i liinga diinsul doi Ingeri in
cii daca cineva are iindu · c~rvrer : e spunea ~~ aceasta Sfiintul, ve~minte albe. Intelegiind cii este vedere Dumnezeiascii, a lnchis u~a
sa le miirturiseascii fa cei ~~t~~t~~~~~a practrca
~ 1 m~r~are t~ebuie Bisericii ~i lua aminte Ia cele ce se petreceau. Si vede ca cei doi care
erau lmbracati ln ve~minte albe, mergeau din Sf. Altar spre mormilntul
ca sa-l numaideciit
poatii lndrepta.
duhovnicului ~i scotiind trupul afara, !-au ridicat cu multii cinste ~i
evlavie ~i !-au adus In fata u~ilor Sfiintului Altar. Dupii aceea a ie~it
ALTA POVESTIRE MAl INFRICOSATA Arhiereul de !a Jertfelnic tinand ln miiinile lui Sf. Disc ~i !-a pus la
De Ia S.fantu/ Nil din S.fantul Munte Athas gura trupului celui mort.
Dupa aceea 11 lovea in spate, ~i de ciite ori il lovea, ie~ea ciite un
In Insula Creta erau mai mult fi I . d , _ . . , Margaritar al Sfiintului Trup a! Stapiinului cu care s-a lmparta~it ~i
afla ~i un Schit ln care triiiau _e. ~un e Manastm, mtre care se cadea pe Sf. Disc. Pe urma !-a a~ezat pe Sf. Masa. Dupa aceea a luat
mantuirea lor. Ace~tia aveau doi ~~~n,r :nonahr care se lngrijeau de ~i Sf. Potir ~i 1-a pus !a gura lui, ~i tot a~a lllovea ln spate ~i ie~ea Sf.
cu altul. Unul lnvata pe u e ... I . ~_mcr, care nu se potriveau unul
0
Siinge al Dumnezeie~tii Impartii~iri, care cu nevrednicie s-a lmpiirta~it.
dedit numai patimile ne l~p~c;l m ca/o~tul nu f~lose~te !a nimic, Caci, dupa cum Preotul curvar este oprit sii slujeascii Dumnezeiasca
miincare multa se nasc patimiJe ~:I v;. ar;:a .. Ia_: .celalalt z1cea ca din Liturghie, tot a~a ~i duhovnicul care face pogoramiint ~i nu canonise~te
1

fructele odrasJesc din cop c . · , mtar rara~r zrcea ca dupa cum dupa Lege ~i dupa Canoanele Bisericii, ~i nu face marturisirea cum
a ~~ cu cat se uda co a 1 · fi
mare~te ~~ se intiire~te, tot a~a ~i omul , _ , P _c~ ~~ ructul se trebuie ~i iau bani de Ia cei ce se marturisesc, sunt opri!i de a sluji Sf.
- .
se intiire~te ~i se mi<ca patim 'I cu cat mananca ~~ bea mai muJt,
Liturghie.
. _,. , r e. Dupa ce Arhiereul a luat Stapfmescul Trup ~i Sange de !a mort, a
yl a~a se certau lntre ei, ziciind eel d' t" 1.d .
aceasta ca sa-l laude Jum _,. _ D mat ce m e a! dorlea, cii face zis catre el: ,Du-te de Ia Mine in osiinda focului vqnic care l-am
ea. yl ca umnezeu a poruncit sa pazim
I 309
308

L__
pregatit pentru tine ~i pentru fiii tai". Indata 1-au rapit Sf. Ingeri cei
- . du a cum rna vezi, nu sunt om, ci Inger ~i am v_enit sa _te 1~va\
lmbraca(i in haine albe pe trupul eel mort ~i cu necinste !-au aruncat
f~~~{:· pe ~are nu le ~tii ~i dore~ti sa le 1nve(i. DeCJ, mtreaba-ma ce
in groapii, lovindu-1 cu pietre, !-au acoperit ~i !-au liisat. Dupa aceea voie~ti ~i eu lti voi raspunde". - . . - M I esc Tie
Atunci biitriinul a fiicut melanie Ingerulm, ZJCand: " u (urn ,
flaciirile focului !-au lnconjurat ajungilnd Ia u~a Bisericii. Au adus ~i
alte trupuri moarte care erau fiii lui cei duhovnice~ti ~i i-au pus lnaintea
U~ilor Impariite~ti unul dupa altul, cu evlavie pentru Preacuratele Taine
e oamne ca mi-ai trimis conducator ca sii rna lnve(e acelea pe :;are nu
~tiu ~i doresc sa 1nva( tainele cele ne~tiute ~i ne~raite':; At~n-c!, !ng~ru~,
- punziind a zis· Deci intreaba-ma, sfin(1te Pannte . S1 ~aspundz_an ·'
care erau ln trupurile lor. Si Ia fel a venit Arhiereul ~i a luat de Ia to(i ras ' ·" '· Sfi 'I daca se cunosc mtre an~u
cu Discul ~i Sf. Potir, Preacuratul Trup ~i Cinstitul Sange, dupii cum batranul zise: ,Spune-mJ, mte ~gere, - . -- .. '?"
menii cei adormiti care au !recut dm aceasta vm(a ml~mea ve~n_lc;el.
~i Ia duhovnic, zicand ~i catre ei: ,Duce(i-va de Ia Mine ~i voi cu 0
~ In erul zise: ,Asculta, sfintite Parinte, dupa cum m a_ceasta ume
piirintele vostru, in muncile cele ve~nice ale iadului". Pe urmii Sf. ~ g .. d " a dimineata ,j se scoala ~1 pe eel de len u cunosc, se
Ingeri, tragilndu-i cu neciste ~i lovindu-i cu pietre, i-au aruncat 1n oamenu orm pan · ' - b - · 'ntreabii
felicita ~i vorbesc ~i stand de multe ori impreu~a se ucura ~1se 1 b _
mormilnt, acoperindu-i cu pietre. unul pe altul, tot a~a este ~i in lumea cealalta, se c~n?sc ~1 _se u~~ra
Egumenul cu paraclisierul s-au lnfrico~at foarte tare ~i stiiteau - reuna i vorbesc unul cu altul, dupa cum se afla c~neva m pm,a ~1
nemi~cati, miriindu-se de ce]e petrecute. Si sunilnd clopotele, s-au adunat 1
~blo vedi boieri ~i saraci ~i intrea~a cine este acesta ~1 em~ est~ acela,
toti fra(ii ~i egumenul le-a spus toate cu de-amiinuntul. Pe urma a :i a~a aflii ce n-a ~tiut niciodata: In aces! chlp .se fac.~ ~1 aco o, ZlC,
poruncit sa deschida mormiinturile, ie~ind din ele o putoare nesuferitii pentru cei drep(i, iar cei piicato~l ~1 de asta se hpsesc . . .
care a tinut ~apte zile In chipul celor ~apte piicate de moarte ~i trupurile
nu s-au mai aflat ln mormiinturi. (Scrisii din gazeta ,Aghia Marina", Chipul acesta ne infiiti~eaza scara pdna Ia ceruri a virtufilor cre:) tzne§L·tz,
' -1 - .. . . nnz'i jiecare pe partea 1or a
Feb. 1970, din grece~te.) pe ale ciirei trepte se suie ca ugarzz F '}'~'-'-"_'..:,..==~;-TJ!:___
picioru/ scarii se vede ba/auru: CU §Gpte , 1
capete, pacatele de moarte, zngrozznd
DESCOPERIREA CARE A FACUT-0 INGERUL DOMNULUI pe cei ce vor a se sui Ia cerun, prz~
SFANTULUI MACARIE DESPRE TAINELE credincio:)ia :ji vie{uirea cre§tzneasca
CELE NESTIUTE SI NEGRAITE SI DESPRE dupa dreptarul Ortodoxiei Sfinte, §Z
POMENIREA MORTILOR impiedicdnd pe cei ce se swe cu
hotardre $i statornicie, pe treptele
Cuvdnt foarte folositor . virtuti/or cre§tinqti Ia Dumnezeu,
Visti~ria Sfinteniei, bunata{ilor :)i a
Sfiintul Macarie mergilnd odata prin pustie, 1-a ajuns din urma statorniceifericiri. De asemenea, caput
Ingerul Domnului, ~i a zis ciitre biitriln: ,Blagoslove~te, Piirinte sfin(ite". :jarpelui lupta :ji pe mireni a-i impiedica
Batriinul, gandind cii e un ciilugar din pustie, lntociindu-se ciitre dilnsul, de a se apropia :ji sui pe scarafapt':/or
a zis: ,Dumnezeu sii te ierte, fiule". Ciiliitorind pu(inii distan(ii, se uita bune. La capatul de sus a/ scarzz •.
Ia fa(a ~i chipul monahului cu mirare, ~i zise ciitre el: ,Te viid, fiule, Mdntuitorul a:jteapta pe bunii ostenzton
~i rna mir, cum de e~ti Ia fa(ii ~i Ia chip a~a impodobit; ciici In lume §i biruitori in tupta cea cran:ena cu
n-am viizut aceasta frumusete Ia oameni ~i giindesc cii nu e~ti om ~ide balaurul-dracon (Ape. 17), zncunu-
a:ceea te jur In numele Dumnezeului Cerului sa-mi spui adeviirul". ndndu-i §i rasplatindu-i cu viafii $i
Atunci Ingerul a fiicut lnchiniiciune monahului ~i a zis: ,Blagoslove~te fericire ve:jnica.

311
310
 Atunci biitriinul zise: ,Te rog spune-mi ~i acestea, dupa despartirea
sufletului de }rup ce se face, ~i de ce se face pomenirea mortilori" Si
riispunziind, Ingerul zise: ,Ascl!_ltii, sfintite Parinte, dupii despiirtirea
sufletului de trup, il iau Sfintii Ingeri dupa trei zile, ~i se suie !a cer
sii se 1nchine Domnului nostru Iisus Hristos.
De !a pamant pana !a cer se afla scarii ~i !a fiecare treaptii este 0
ceata de diavoli care se numesc vame~i, ~i-l 1ntampina pe ace! suflet
d~hunle ~ele necurate, aduc o carte scrisii de diin~ii ~i o arata Ingerilor
ziCiind: ,In cutare zi ~i !a atiitea ale lunii cutare, aces! suflet a racut
aceasta, sau a. furat,
. .
sau a curvit,
.
sau a preacurvit, sau a racut malahie'
sau a spus mmcmn1, sau a s~tuit pe cineva !a lucrul riiu, ~i ori ce a!t
riiu a racut, to!lte le arata !a Ingeri.
Atunci ~i Ingerii arata orice bine a racut ace! suflet milostenii
rugiiciuni, a platit Liturghii, ,sau post ~i orice alta fapta buna a racut:
Le pun 1n cumpiina (ciintar) Ipgerii ~i diavolii ~i dacii atiimii ceva mai
n:uit f~ptele cele bune, il iau Ingerii 1ndata ~i se suie !a alta treaptii, iar
d1avolu scrii~nesc din din!i ca ni~,te ciiini siilbatici ~i se silesc sa riipeasca
p~ ~e~ajitul suflet din miiinile Ingerilor. Iar suflet\!1 fiind cuprins de
fnca ~~ cutremur, cautii cum sii se ascunda 1n siinul lngerilor ~i se face
mare 1ntrebare ~i mare tulburare piinii ciind scapii pe necajitul suflet
din miiinile ac.elor diavoli. Si iarii~i, se suie alta treaptii ~i acolo gasesc
alta varna mai putern}cii ~i mai salbaticii. Si aici se face iarii~i multa
cercetare ~i tulburani mare ~i nepovestitii, cine sa ia pe ace! suflet
neciijit. Si strigau diavolii mustriind pe ace! suflet, raciindu-i mare
fricii, ~i ziciind: ,Unde te duci? Nu qti tu acela care ai curvit ~i ai
spurcat Sfiintul Botez, nu e~ti fu eel care ai spurcat chipul eel Ingeresc?
Acum unde vrei sa te duci? Intoarce-te, 1ntoarce-te 1n cele dedesubt
1ntoarce-te 1n iadul eel lntunecos, 1ntoarce-te Jn focul eel mai dinafara'
1ntoarce-te Ia viermele eel neadormit". Si, dacii ace! suflet iese osandit:
11 1ntorc viclenii diavoli 1n cele mai de jos ale piimiintului, In Ioc
1ntunecos ~i cu multe chinuri, ~i vai acelui suflet ~i vai de ceasul Jn
care s-a nascut ace! om. Si cine poate povesti, sfin!ite Parinte, nevoia
aceea care o au sufletele cele osiindite ale locului acela.
, Iar dac~ se. gase~te sufle~ul curat ~i rarii de pika!, se suie !a cer cu
atata bucune ~1-l 1ntiimpinii Ingerii cu lumini ~i tiimiiieri, 1! saruta pe
el ~1-l due !a Stapiinescul Tron ~i se 1nchina Domnului ~i Dumnezeului
312
I
I
nostru Iisus Hristos. Atunci vede cetele Sfintilor _apo~toli, a Sfi?l!l?r
Mucenici, a Sfintilor Piirinti, cele nouii c~te ale Sfint1lor Ingen, lummatla
cea negriiita, ~i aude melodia cea Ingereasca ~i frumusetea cea
nepovestitii". .
Apoi Sf. Macarie a 1ntrebat ~i de pomenirile mor(ilor, cum ~~ de _ce
se fac? Iar Ingerul i-a riispuns: ,Ascultii, sfin(ite Piinnte, cele tre1 z!le
se fac pentru ca, dupii cum am spus, piinii !a !rei zile nu se suie sufletul
spre Jnchinare, de aceea se face ca un dartrimis !a Do~nu} pe~tru ace!
Suflet. Dupa ce se 1nchina 1! 1ntorc Sfintp Ingen pe pamant ~1-1 arat~
Iocurile pe unde a petrecut aceastii via(ii. Ii aduce aminte de faptele lm
cele rele ~i de cele bune, ziciindn-i: ,,Aici ai furat, aici ai curvi_t,. aici
ai clevetit, acolo ai racut malahie, aici ai racut omor, acolo a1 JUrat
stramb, aici ai racut nedreptate, acolo ai 1njurat, aici ai dat cu do banda,
acolo te-ai Jmbiitat, aici te-ai certat, acolo ai smintit". Pe urmii 1i arata
cele bune: ,Aici ai racut milostenie, acolo ai postit, aic_i te-ai poc~it;
acolo ai dat Liturghii, aici ai racuf paradis, acolo pnveghere, a1c1
rugaciuni, acolo ai racut metanii, aici stare d~ toata noaptea, aco~o
1nfranare". Si a~a, 1i aratii pana !a a noua zi. In zma a noua se sme
iarii~i !a 1nchinare ca a treia zi. Iar pomenirile se y·imi_t ca ~
aducere-aminte (ca un dar) pentru suflet Ia Domnul, casa-l pnveasca
cu ochi milostivi. Si poate pentru asta scrie: ,ai ceva de folos", pentru
ca mult folose~te sufletului milosteniile, Liturghiile ~i pomenirile
(parastasele ), ca acestea pot sa scape ,Pe snflet de !a munci. . .
Dupii a doua 1nchinare, iar 1l aduc Ingerii 1n !urn~, ar~tandu-1 Rami,
Gradina cu maslini, siinul lui Avraam, corturile ~~ od1hna drep(!lor.
Cand vede Sufletul bucuria aceea nespusa, se miingiiie, se bucura ~~ se
roaga Ingerilor ca sa-l a~eze ~i pe el cu drep(ii. Pe urma 1i arata ~i
muncile celor paciito~i, zicand: ,Acesta este raul eel d~ foe, ace~a e
viennele eel neadormit, acesta este 1ntunericul eel mal dm afara ~~
acesta eel mai dinauntru, aceasta este scra~nirea dintilor. .. " ~i dupii
cum urmeaza toate muncile piicato~ilor. Nu este, sfintite Parinte, muncii
mai chinuitoare ~i mai 1nfrico~atii ca a curvarului, a hotului ~i mai cu
seamii a monahului celui curvar ~i a ciilugaritei, a preotului celui cnrvar
~i a preotesei... , . _. , .
Dupii ce i-a ariitat ~i a viizut acestea toate, !l aduce Jara~Jia mchmare
!a 40 de zile. De aceea se fac pomenirile mor(ilor pentru cii sufletulm
313
 Ja 40 de zile i se da hotariire de a merge unde voie~te Dumnezeu, dupa
IucruriJe ~i fapteJe care Je-a racut in Iumea asta. Si 11 a~eaza pe suflet
unde voiqte Domnul, piina Ia invierea mortiior, ca sa 1nvieze cu trupul
~i sa dobiindeasca plata dupa lucrurile lui".
Atunci suspiniind batriinuJ ~i pliin&iind cu aqar, a zis: ,Vai de ziua
aceea in care s-a nascut omul ace]a". Ii zice lui Ingerul: ,A~a, cinstite
Parinte, pentru eel pacatos, zic, iar pentru eel drept fericita este ziua
in care s-a nascut". Atunci a zis batriinuJ: ,Te rog, spune-mi ~i aceasta:
Pacato~ii au vreo miingiiiere, s-au sfiiqit muncilor lor?" IngeruJ,
raspunziind, a zis: ,Nu, sfintite Piirinte, nici lmparatia dreptilor nu are
sfiir~it, nici munca celor paci\to~i. Daca ar Jua cineva la o mie de ani
un bob de nisip din mare ducilndu-Jln alta parte, ar avea nadejde ca
s-ar tennina vreodata. Dar munca paciito~iior nu are nicioadata sfftr~it".
BatriinuJ zise: ,Te rog, spune-mi ~i aceasta: Care din Sfinti sunt
mai milostivi catre om, ca sa se roage necajitui om Ja diinsui?" I~gerul,
raspunziind, a zis: ,To(i Sfintii sunt miiostivi catre oameni ~i tacatori
de bine. Dar voi, oamenii, sunteti nerecul}oscatori ~i nemuJ(umitori, Ji
faceti sa se miinie pe voi. Ca ~i Sfintii Ingeri au mare compatimire
catre oameni, ca pentru miintuirea oameniior au vazut ~i ei cele prea
minunate ale lui Dumnezeu. Dar mai cu seama Doamna noastra ~i
Stapiina Nascatoare de Dumnezeu are mila mai mult de neamuJ omenesc.
Sfintite Parinte, neamuJ omenesc trebuie necontenit sa aibii numeJe ei
ln gura lor, dar diavolul i-a Jn~elat pe ei ~i nemuitumitori (nevrednici)
s-au racut, ca numai pentru rugaciuniie ~i mijlocirea ei se afla Jumea
piina astazi. Oamenii au dispre(uit pe Dumnezeu ~i pe Sfinti. Si i-a
dispretuit pe ~i ~i Dumnezeu cu Sfintii". BatriinuJ iara~i a zis: ,Spune-mi
pne, Sfinte Ingere, care pi!cat este mai mare deciit toate pacatele?"
Ingerul, raspunziind, a zis: ,Cinstite Parinte, orice pacat desparte pe
om de Dumnezeu, dar pomenirea de rau ~i hula (JnjuriituriJe), sunt mai
presus de, toate pacateJe, ca ~i numai acestea pot sa arunce pe om 1n
1aduJ eel mtunecos, Jn ceJe mai dedesubt ale pamiintuJui ~i ale marii".
Biitriinul iara~i a zis: ,Care pacat mai mult deciit toate 11 ura~te
Dumnezeu?" IngeruJ a zis: ,Siava de~arta, ca aceasta singura a pierdut
toata lumea, ca pentru slava dqarta Adam eel dintiii zidit a fost izgonit
din Rai. Din pricina ei, eel mai mare al diavoliior ~i-a gasit pierzarea.
Din pricina ei, fariseuJ ~i-a pierdut osteneaia, atunci ciind omul va
314
I
"dea Jn aceasta patima, greu se mai poate ridica". Atunci a,zis batriinui:
c~are dintre to(i oamenii se osiindesc mai mult ca a]tii?~ Ingerul ~1se:
"Ti-am spus, curvarui ~i huiitorui de cele sfinte, dar It!. spu~ (le ~~
"'easta' ca dedesubtui tuturor muncilor, se afla munca grea ..~~ infnco~ata,
~ . .
care se cheama afania (neviizuta). Acolo se mu~ces_c p~eo(u" c~1 curvan,
calugarii ~i caJugari(eie_ care curves"c. Pen,tru ~a, c:ns~1te Pannte, _ceat~
ingerilor care a cazut dm Cer,_are sa se remnoms~a d~n~re~tn ee1 b.un~
~i din Calugari ~i I~ mare cmste" vor fi. I~r ~alugan! eel vi.clem ~~
pacato~i Ia mare necmste ~~ mun~a s~ vo.r tnm1te, dupa cum ~~ p:eo(l~
are calca dumnezeie~tile porunc1. S1 eel care se fac cu darun ~~ a~e1
~are nu Jmplinesc slujba lor, pentru gr!jile lumii aceste1a. Ca numm ~~
entru o slujbii au sa dea sea~a Jn~mt~~ lm D~mne~eu~ }ar .despr~
~reo(ii cei betivi, ce sa vii spun ~~ ce sa grmesc? Vm de e1, ca mfnco~ata
munca Ji a~teapta". . . . .
Batriinul atunci a mai zis: ,Te rog, spune-m1 m1e ~~ acea~~ta: Ce1
care defaima sfiinta Duminica au· vreo o~ihna "acolo?'~. Ingerul~
raspunziind, a zis: ,Vai de ei, biitriinule, ca l~f:1~o~ata ~u~ca u a~teapta
pe ei, dici cei care necinstesc .sfft~ta pummJca,. d.~fanna pe- Domnul,
i Domnul Ji va defii1ma pe e1, ca zma DummJcn este a Domnulm.
bne cinste~te Duminica, pe Domnul cinste~te. ~i iara~i, ~ine cinste~te
(ziua) pomenirea Sfin(ilor ~i sarbiitore~,te p~mem~ea _Sfinplor, are mul:
ajutor de Ia diin~ii, ca Sfin(ii au mare mdraznea~~ catre J?umne~eu, ~~
orice vor cere Je va darui Domnul. Dar oamenn au lepadat fn~a lm
Dumnezeu de Ia diin~ii ~i nici pe Dumnezeu nu au prieten, .n~cl pe
Sfinti · ci s-au lip it de lucrurile lumii acesteia pierzatoare ~~ stncatoare
~i v~ 'fi vai de ei. Cunoa~te, batriinll:le cinstite: di fieca:e o_m, preot:
monah, sau mirean simplu care nu cmste~te sf~nta Dur:nmca, fata lm
Dumnezeu nu ova vedea, nici nu va avea nadejde de mant~Jre._Ac~m,
cinstite batriin, !ntreaba-ma ce mai voie~ti, ca e vremea sa rna su1 Ia
ceruri ca sa fiu lnaintea Domnului meu". . .
Atunci batrfmul suspiniind ~i pliingfmd, cu am~r, a z~s: ,Vm d~
mine, iata robul eel bun al Domnului meu, Inger fimd rara. de tr~p ~~
rara de pacat, se grabe~te sa sla~?sloveasca pe ?um~eze~, mr no1, ~?,1
pamiinte~ti ~i pacato~i, nu ne gnJlm, c1 dera1m~m mantmrea_n?astra .
Atunci batriinul mai zise: ,Te rog, spune-m1 m1e ce rugac~~ne se
potrive~te monahului?" Si i-a zis lui: ,Dadi omul este cu ~tnnta de
315
 carte, sa zica Psa.Imii luipavid. sau ,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Iu·
. milUJe~te-ma
Dumnezeu,
· _ . . pe mme , paciitosul". Aceas t-a rugacmne - ·
mm puter~I~a ~~ cea mm U§oara de zis. Caci multi din cei cu ~tiinta d a
c~rte au par~sit pe_ toate ~~ numai aceasta rugaciune ziciind, s-au ma~tui:
faci .aceasta ru.¥acmne pot s-o zicii ~i tinerii ~i batranii, barbatii :
eJ?~Ile,. mon~hu Y mo~ahiile, cei lnvatati §i cei fiira §tiinta de ~art! I
c~I Isteti ca §I ceJ .simp h. Cine vrea sa se mantuiasca sa z'ica aceast,
z~u~ ~~ noapte.a, §I fn casa ~i pe drum, ~i stand §i ~ergand Ori d a
ca~ato~e§te, on de luc.reaza, sa zica aceasta cu dorinta §i cu r~vna.
e e <yu?s pe?tr~ .tali ce1 care voiesc sa se mantuiasca".
- _Batranul_ Jara~I a zJs: ,Pentru ca ai venit sa rna inveti e mine
paca~osul,-rna rag sp~~e-mi ~i aceasta: Dacii se giise~te un ;nf
~are I~vata pe altu! ~~ II sca~;a pe el de !a pacate §i ii arata lui ~ale c~
~~te une, are vreo P_latii?" I~gerul ii zise lui: ,Oricine lnvata pe altul
~~ ~c,oate pe.el dm pacate ~I-I arata lui cale cu fapte bune s-a miintuit
pee ,msu~I §I s~fletul aceluia 1-a seas de !a munci. Tot aia e §i cu eel
f:r~~~~~a}a pe, ci;ev~ .I a rau, nu nu~ai acela se pierde, dar ~i sufletul
, d a m mam1 e Iavolului. Dec1, nu este mai mare piicat deciit a
m emna pe cmeva Ia lucru riiu".
. Acestea ziciind Ingerul, plecand capul catre batra'n ._
Bmecuva'nt - fi t. p- · . , I a ZIS.
,1J h· eaza, , s mIte
: annte
. 'I
'' rna iartii" · Atune!· , zan a ranu I
ca- , d b-t ,
1 genunc .I, s-a mc~mat lm,-ziciind: ,Mergi in pace, ~i stand in fata
Sfintei Treimi, roaga-te 'I pentru minel" De - t- d I-
't 1 · · ' · par an u-se ngeru s-a
su~ . a cerun, Iar Sf. Macarie, multumind lui Dumneze~, s-a dus !a
chih.a lui JI a poves!Jt toate acestea unui oarecare impreuna-vietuitor in
pus!Je, slavmd §I bmecuvantand pe Dumnezeu in vecii vecilo;. A mm.
VEDENIA UNUI CRE~TIN, CU NUMELE DUMITRU
DIN ANUL 1580
i mare bucurie ~i odihna?" Iar el a raspuns: ,Am vazut eu singur cu
in apropiere de Sfiintul Munte Athas din Grecia era un sat cu
II ~~~ej~ i~voros,flcare astiizi. se cheama Stratonica. in acest sat, pe !a
;r r
. . , se _a a un cre§tm cu numele Dumitru. Era om sim lu i
I
~~~nt, se paz~a d~ to ate cele care vatama sufletul, iar !a celepbu;e
I a 51 mta ca sa le Implmeaca. Pentru aceasta s-a invrednicit ca sa-i
escopere Dumnezeu acestea pe care le veti citi mai jos:
I 316
I
,I
Robul acesta a! lui Dumnezeu, Dumitru, avea un baiat de 12 ani §i
1
e ce el §i femeia lui il iubeau foarte· mull. insa a voit Dumnezeu sa le moarii
baiatul. Tatal lui de prea multa suparare a cazut in boala grea ~i zacea
Ia pat. Dupa 15 zile, intr-a seara i-a venit lui Dumitru un fel de le~in ~i
a murit. Atunci femeia lui §i cu soacra-sa, care fl lngrijeau, au fnceput
sa planga cu glas mare, cum este obiceiulln lume. Ciind au auzit vecinii,
au alergat indata ~i pliingeau lmpreuna. Acum trebuia sa-l imbrace cu
c: haine de ingropare. In vremea cand !-au dezbracat de hainele vechi, au
vazut ca toate madularele lui erau reci, insa pieptul lui era inca cald.
Deci, s-au hotariit ca sa mai a~tepte pana ciind se va raci cu totul ~i
iiciito, atunci sa-l imbrace. A§teptiind ei doua, trei ceasuri, 1-au aflat iara§i
cald. Astfel, stand in a§teptare_ multe ceasuri, a venit noaptea §i tali cei
din casa au mers !a culcare. Insa, femeia ~i soacra raposatului, ~i cu
unele rudenii, au ramas ca ·~a privegheze liinga mort. Dar din multa
oboseaHi, au adormit cu totii. Ciind a inceput ca sa se lumineze de ziua
(o, minune) mortul a suspinat din greu ~i s-a ridicat. Cei care §edeau
de paza liinga el, auzind suspinarea lui, s-au trezit indata ~i vaziind pe
Dumitru '::iu, se mirau cu to\ii, cautiind sa-l Jntrebe cum a murit ~i iara~i
.. a inviat. lnsa el nu riispundea nimic, ci tinea mana !a gurii §i tacea,
privind in pamiint. A stat a~a vreme de trei zile, fiira ca sa miinfmce ori
sa bea ceva, iar femeia lui, aduciindu-§i aminte de raposatul lor baiat,
I , sta a!aturi §i pliingea. Auzind Dumitru pe femeia lui pliingand, a deschis
gura, ziciind catre ea: ,Pentru ce pliingi, socotind ca fiul nostru a murit?
Sa §tii ca fiul nostru triiie§te §i se afla Ia mare bucurie, in Joe luminos
. §i slavit. Macar de-am fi §i noi acolo unde este el §i sa traim §i noi
asemenea viatii fericitii". Femeia lui a auzit vorbele acestea, Jnsa, de
multa pliingere, nu 1-a mai Jntrebat nimic. Dar soacra lui, care §edea
aliituri, i-a zis:
,De unde §tii tu, Dumitre, ca traie§te fiul tau §i se afla !a a§a de
ochii mei unde se afla biiiatul meu". ,~ice anume ai vazut?" a intrebat
iara§i soacra-sa. Atunci el a Jnceput sa povesteasca astfel: ,Cum eram
bolnav !a pat, odata deschizand ochii, am vazut un om prea luminal,
a carui frumusete nu pot s-o spun prin cuvinte. ~i Jndatii ce l-am vazut,
mi s-a rapit mintea §i nu mai simteam nimic din lumea asta, ci numai
Ia diinsul priveam §i nu-mi puteam dezlipi ochii de !a el. Mi s-a parut
317
 insii ,cii m-a_m despart~t de voi ~i rna aflam in bratele lui, iar el,
apucandu-ma, a z?u~at m sus. Cum urcam noi a~a, mi s-a parut ca am
!recut ~apte .cerun ~~ dupa ce le-arn !recut, ne-am aflat in alta Jume
Lumma lumi~ de acolo era mull mai striilucitoare ~i pamilntul de acol 0·
~ra mull. mm frumos ca. pamiintul acesta. Era ca un camp frumos
Impodobit cu tre1 somn de copaci infloriti, iar mireasma lor ~j
f~umusetea nu po~te o~~l s-o.povesteasca. Un soi de copaci imi piirea
c~ sunt illi('dah ~nflonti, a!tu semanau cu trandafirii ro~ii, iar altii
parea~ ca m.~te cnn; varatec1. Tot pamiintul acela era plin cu asemen~a
~op~c1. J?eci, me~g~d no1 pe locul acela, am vazut dona porti de fier
mch1se ~~ pe~etl~I:e. In fat~ portii din dreapta stateau de paza 0 "multime
de. o~mem .!In~n m ve~.mmt~ albe, iar la cea din stiinga pazeau ~i~te
u:w~I n~gn. Cand ~m aJnns m fata portilor ciilauza cea minunatii a zis
catre r;:me: ,Pleaca~t~ reped,e ~i teJnchina". Atunci eu m-am plecat ~i
m-am ~nchm~t cu fnc~, ,ramanand mtms la piimiint. Acolo am auzit un
~las du; departare, ZI~and: ,Pentru ce 1-ai adus aici pe acesta? Nu
\I-am Zis ~a sa-l aduc1 pe el, ci pe vecinul san Nicolae sil-l aduci
Acesta ma1 are inca de trait pe piimant".
~u~ a a~z~t ~lasul a~ela, calauza mea rn-a ridicat indata ~i ne-am
porn It cat:e rasant. S1 Iata ca ne-am aflat intr-un camp mare ~i frumos
~~ prea placut; Acolo erau multime de copaci frumos infloriti. Fiecare
copac a~ea cate ~n om, care ~edea ]a umbra lui. Oamenii ~ceia erau
de aceeu~I statur~ ~~ ~rosime,. dar infiiti~area lor nu era ]a fel: unii
ave~u ~hipullummos ~~ vesel, Iar altii erau negri ca arapii ~i chipullor
era I~tnst~t F1ecare cuno~tea orice a fiicut altul in lumea asta, fie bine
fie ran, cac1 a~eau m~te sen;ne pe ei care aratau tot ce au fiiptuit i~
h:me. on furti~ag, on desfranare, ,ori preacurvie, ori betie, san alte
pacate .. ~~ cum mergeam no1 pe campul acela, uitandu-ma eu intr-o
parte ~~ Ill alta,. am cunoscut pe multi din cei care au trait ]a noi ~i
acum sunt mort1.
Am, vazut ~~olo intr-o liv~dii patru copii luminati ~i frumo~i, care
Jede~u Impreuna la un copac mflorit ~i prea frumos. Cum i-am vazut
m ~tat~ vesehe, m-am opr~t, cuge!iind la frumusetea acelor copii. Privind
ma1 bme, am cuno~cut ca ace~tw erau copiii mei.
. A~ol? seafla bmatul men care a murit de curiind (in viirsta de 12
a~I). S1 cand ~:aT? c~noscut, s-.aveselit inima mea. Atunci calauza mi-a
ZIS. ,Poate ~tu a1 cm sun! copm ace~tia?" Jar eu am zis: ,Da, Stapiinul
318
meu, ei sunt copiii mei ~i eu rna sciirbeam di au murit, iar acum ciind
ii vad a~a de frumo~i, rna bucur ~i a~ dori ca sii raman cu ei". Acestea
ziciind, ne-am depiirtat indata. Eu insa, viiziind podoaba locului aceluia,
am cutezat sii zic catre eel care rna insotea: ,Stiipiinul men, oare acesta
este Raiul, pe care 1-a sadit Dumnezeu?" Jar el mi-a zis: ,Nu-i acesta
Raiul ci ~ste pamiintul dreptilor ~i locul de odihna al binecredincio~ilor
cre~tini. In locul acesta a riinduit Dumnezeu ca sa stea sufletele lor
piinii va face judecata ~i rasplatire. Jar bunatiitile cele ve~nice pe care
le dobiindesc cei drepti, precum ~i muncile pregatite pentru chinuirea
celor pacato~i, sunt acolo unde ai viizut dona porti de tier, ~i acestea
vor fi la sfil.r~itul lumii, in ziua cea infrico~ata a judecatii, la a dona
venire a lui Hristos. Atunci vor merge pacato~ii in munca cea ve~nica
iar dreptii in viata cea ve~nica".
Auzind eu acestea de la ciilauza cea minunatii ~i mergiind ciitre
amiaza, am ajuns intr-un Joe intunecos ~i uriit, care era murdar ~i avea
multime de oameni inlauntru, cu fetele foarte intristate. Atunci am intrebat
· pe calauzii, cine sunt ace~tia. Jar el mi-a zis: ,Ace~tia sun! neamul iudeilor
care n-au crezut in Hristos". Mai mergiind putin, am ajuns Ia un Joe mai
intunecos, care avea noroi ~i putoare multa. Acolo era o multime de
oameni in chip de copii mici, altii in c)lip de catei mici fiirii ochi, iar altii
ca viermii care mi~unii in murdarie. Intrebiind despre ei, mi-a riispuns
ciiliiuza: ,Ace~tia sunt neamul ismailitilor ~i al ereticilor".
Dupii ce am mai mers putin, am dat de neamul Faraonilor (Egiptenii
vechi) ~i erau intunecati la fata ~i negri. De aici am !recut prin multe
locuri ~i am vazut multe neamuri de oameni. Fiecare credinta ~i erezie
avea Joe deosebit. Intrebiind eu pe ciilauzii, rn-a liimurit de.spre toate.
Cum imi povestea el multe ~i felurite, am auzit o detuniiturii mare sub
picioarele noastre ~i indata s-a fiicut clocot mare ~i a ie~it tipat amar
~i sciirbos ca de un balaur mare, sau de tiara salbatica care love~te ~i
fluierii. Auzind eu aces! tipat necurat, m-am speriat ~i ciiutam sii mil
ascund in siinul calauzei mele, intrebiindu-1 cu fricii: ,Domnul meu, ce
este tipiitul acesta infrico~at?" El mi-a zis: ,Acesta este iadul care
inghite pe toti piiciito~ii ~i pe cei necredincio~i care n-au crezut in
Hristos, ~i niciodata nu se mai saturii". Atunci am auzit un glas de sus,
care zicea: ,Ce stligi ~i te framiinti? Mai a~teaptii putin ~i te vei satura
de multi arhierei nevrednici, de preoti ~i de monahi".
319

Pe cand era inca in urechile mele glasul acela, m-am aflat chiar
aici, pe patul meu. Vazandu-mi trupul meu eel ural, nu voiam ca sa
intru. Insa calauza, ea rn-a silit, fiira voia mea, ca sa intru in trup. Si
atata rn-a durut trupul meu, !neat mi s-au zdruncinat toate oasele ~i
1ncheieturile".
Cand a auzit soacril-sa aceste cuvinte de Ia Dumitru, le-a vestit in
!oatil eparhia aceea. In vremea asta se afla pe acolo ~i parintele duhovnic
Mitrofan ritorul, barbat 1nvatat ~i bun cuvantator, care auzind despre
asta, a mers acasa Ia Dumitru ~i 1-a 1ntrebat cu de-amanuntul despre
vedenia lui. Iar Dumitru a spus duhovnicului toate ciite s-au scris aici.
Parintele Mitrofan duhovnicul spune ca a mers in trei riinduri Ia el
acasa ~i 1-a descusut pe Dumitru cu multii atentie ~i s-a 1ncredintat ca
vedenia (descoperirea) este adevarata. ·S-a 1ncredintat mai ales din
1mplinirea cuvintelor cares-au zis catre calauza (Ia 1nceputul vedeniei),
adica atunci ciind a strigat:
,Lasa-1 pe acesta ~i adu-1 pe vecinul sau, Nicolae". In adevar,
Nicolae acesta era sanatos in vremea aceea ~i dupa doua zile de Ia
vedenia lui Dumitru s-a imbolniivit ~i a murit. Si a~a cele care au fost
pregiitite pentru ingroparea lui Dumitru, acelea au fost folosite Ia
ingroparea lui Nicolae. Acestea le-arn aflat cu adevarat ~i le-arn scris
spre folosul oamenilor credincio~i, in Manastirea Lavra Sf. Atanasie,
codicile No. 55 din Sf. Munte Athos.
0 VEDENIE FRUMOASA DIN VIATA
SFANTULUI TEODOR TIRON ,
Pentru o mai buna liimurire am scris aceasta minune a Sfiintului
Marelui Mucenic Teodor Tiron, care se giise~te scrisa in grece~te in
cartea cu slujba Sfiintului.
I
Un om oarecare, bogat ~i evlavios, avea mare credinta Ia Sf. Marele
' Mucenic Teodor Tiron. Aces! om avea un servitor bun ~i cinstit, pe
care, pentru cii a fugit pe ascuns, 11 cauta ~i nu-l gasea ~i din aceastii
pricinii era in mare 1ntristare. Atunci alerga catre Sfiintul cu rugaciuni
~i Liturghii, rugandu-1 pe el ca sa-i arate pe servitorul lui. Dupa ce a
320
, B' · a- trer· zr'lc ,i trei nopti nu i s-a aratat lui Sfiintul, ~i
dimas m rsenc ' ·' , . .- , d . ,
t- anul se seiirbea ~i 1~i pierdea rabdarea. In a trera noap~e, matan ~-se
~tantul1naintea lui ii zise: ,Ce te superi ~i ciirte~ti impotrta mea, ca :ru
cult ru aciunile' tale pentru servitorul tau .. Nu am ost a:cr, , eacr
~umneze~ mi-a poruneit sa rna due 1n Const~ntmopol pentm ca Sfantul
Iosit; scriitoml de ciintari, om 1mbun.atatit)l cu tem~r~ge ])~m~ezeu,
murit. Acela, care mull a cinstit ~~ a slavrt ~e toll m\11 m umea
:ceasta, pe Prooroci ~i pe Apostoli, pe Cuvro~l ~~ Muc::mcr. ~1 pe to(r
care au fost plaeu(i lui Hristos, adevaratul Dumnez~u,_ bar~atr ~~ femer,
]ciituind pentru ei Tropare ~i Candace, cu cuno~tm(a ~1 mtelep.cmne,
~are i-a fost data lui de ]a Dumnezeu. De aceea am fo~t chematr toa~c
cetele Sfintilor sa 1nsotim sutletului lui Ia ceruri, c~ m~lta cms~e, ~~ slava,
1ntorcandu'-i dragostea ~i cinstea eu care el ne-a ernst!! pe nor m ]umea
aceasta. . · 1 t- ' - nu te
Din aceasta cauzii nu am fost aicr, pentru servrtoru au, msa
sdirbi ci du-te Jn cutare lac ~i ai sa-l giisqtl pe. el".. . .
T~t cam Jn felul acesta cred cii s-a 1ntamplat ~~ Ia re~rrea sutl~tulm
Cuviosului Parintelui nostru Ieroschimonah;tl loan. Iacob. Cac~ o
·umatate de ceas dupii ce i se legase hmba ~~ nu mar putea vorbr, a
{· t . ana ridicata 1n sus, blagoslovind ~i fiicand s~mnul Sfinter Crucr
,rin~arsus ~i mai jos, ~i 1n drcapta ~i in stiin&a, dupa cum blag~.slovqte
~reotulin vremea Sfintei Liturghii, ciind zrce: ,Pace t;tturor : .
·caci el a~a avea obiceiul. Ciind venea cmeva Ia dansul ~1-1 ce;ea
blagoslovenie el mai intiii ii fiicea semnul Sfinter Crucr eu m~n,~
deasupra cap~Iui, dacii eel ce a venit era cre~~n Ortodox. Pe ur~.a n
diidea mana (sa o sarute), zidind: ,Domnul sate blagosl?veasca .
Si eu a~a cred, eii aeeia pe care 1.i blag?s_Iovea erau Sfm\11 pe ~are
i-a laudat ~i i-a slavit in scrierile ]Ul. (sensa de monahul Ioamchre)
DESPRE FOLOSUL BOLILOR ~I FELUL_
CUM SE iNTELEGE BOALA TRUPEASCA
I L saiconul Sfiintului Munte gasim urmatoarea povestire scrisii
de :On::ul Atanasie, doctorul de Ia Miinastirea Lavra: Aproape de
manastirea Lavra, in partile Viglei, se afla o. chrhe c~ hramul Sfintrlor
,Trei Coconi". Acolo petreceau in hm~te trer pustmcr ~~ anume staretul
321
 ,
~-..
c:
.•·..
....

in ascultare Ia un biitran de Ia Schitul Capsocaliviei, invrednicindu-se de

Ana~i~ impreuna cu ieromonahii Azaria ~i Daniil. Rucodelia lor era
zugravitul Icoanelor pe marmora. Unul dintre ei, anume ieromonahu]
Azana, a pmahzat, cu dureri nesuferite la toate incheieturile. Aceasta a
dura! 12 am de z!le .. Dupa ace~ti 12 ani de suferin(a, au incetat durerile
~~ a ran;as numa1 cu o da~blagire piina la moarte. Timp de
16 ~m, cat a dura! boala, Azana a fast cu totLil paralizat. Numai capul
~~ hmba au ramas nevatamate ~i le putea mi~ca dupa voie.
, . J?m cauza _neputi_?!~i lui, au fast sili(i ~i ceilal(i doi sa-~i lase lucru]
mam!lor (ad1ca zugrav1rea) pentru a Jngriji pe bolnav. Caci era nevoie
sa:! Jntoarc~ ]a fiecare ceas ~i sa-l a~eze cilnd pe dreapta, ciind pe
stanga, ca sa-1 ma1 u~ureze durenle ~i sa nu faca rana, zaciind multa
vreme jJe o coasta. · ca ~i ]a mireni. Marturisesc despre asta to(i doctorii care a_u avut d~-a
In aceasta stare de chin afliindu-se bolnavul, daca venea vreun
mo_n~h ~train ~i c~uta sa-l inc~rajeze c~ sa aiba rabdare, elle raspundea:
,P~rm(Ilor, eu pa!Imesc dupa cum mi se cuvine, insa la cei care rna
slujesc sa le doriti mai vartos rabdare!" .
Colegii lui insa ziceau totdeauna: ,Ce rabdare sa avem noi care
suntem sanato~i ~i sprinteni? Pentn1 eel bolnav este nevoie de rabdare"
Deci prin boala fratelui lor a iconomisit Dumnezeu sa dobiindeasc~
c~nuna rabdarii ~i cei doi colegi sanato~i. Ace~tia insa neaviind vreme
sa mm zugraveasca, au dat pricina sa odrasleasca ~i fapta milosteniei
pe_ liinga rabdmea lor cea cu mul(umire. Monahul Iftimie de ]a Chilia
lm Ioasaf se Jndatore~te sa-i hraneasca pe to(i cu cheltuiala lui. Staretul
;\n~ma, unul din cei care ingrijeau pe bolnav, se imbolnave~te ~i mo~re
mamte de eel d~mblagit. Dupa asta se lmbolnave~te de atac ~i
!eromonahul Dannl, dm cauza celor 16 ani de osteneala cu bolnavul.
In s[iir~it moare ~i damblagitul ~i ramane eel atacat singur.
In chpele cele ma1 grele, Dumnezeu trimite pe un tiinar din insula
!
Creta, in viirsta d~ 7 ani, cu numele Anania. De~i to(i parin(ii de Ia
celelalte Schitu:I II _mdemna sii nu se apropie de eel atacat, tilnaru!J~i
Ia obhga(Ia sii mgnJeasca de eel bolnav, cu toata lepadarea de sine
fiira sa aibii frica de molipsire. In scurta vreme fratele Anania s~
calugare~te ~i este trecut in actul Schitului ca mo;tenitor.
Dupa asta nu trece mult ~i moare ieromonahul eel bolnav de atac.
Atune! _tiina~ul Anania, care gustase din dulcea(a ascultarii, in Joe sa-~i
1.
Ia ucemc1 ~~ sa ramiina stare( a] Schitului, el se Iipse~te de toate ~i intra
roari daruri duhovnice~ti.
lata pilda de virtu(i care se lucreaza in zilele noastre Ia Sihastria
din Sfiintul Munte. Sunt unii dintre noi, calugarii, care au mare paza
sa nu se atinga cumva de vreun frate biinuit ca are boala molipsitoare
(cum este atacul ~i altel~)- Al(ii so~otesc ca toate bo!ile s~n! ~~ Ia
demoni, cu alte cuvmte e1 socotesc ca to(I ce1 bolnavi sun! stapam(I de
duhuri rele. Mai sunt apoi al(ii care socotesc ca toate bo!ile vin Ia
oameni drept pedeapsa pentru plicate. Nici una din parerile acestea nu
sun! intemeiate pe dreapta socotcala. .
Mai intiii, este lucru ~tiut ca bolile la calugari nu au acela~1 mers
face mai multii vreme cu bolnavii miinastirilor. La calugan boala vme
de multe ori fiira veste ~i fiira vreo pricina fireasca din afara. De
asemenea ~i vindecarea ]a calugiiri se face intr-un chip deosebit ~i
anume: sunt boli la calugari, care se vindeca Jn chip minunat, fiira leac
~i fiira opera(ii. Dar iara~i sunt unele boli calugarqti pe care doctorii
Ie pot pricepe ~i care nu se pot vindeca cu nici o doctone. ~u trebme
sii ne miram de asta ~i nici sa dam totdeauna vma pe duhun necurate.
Viata calugareasca este via\a cea mai presus de fire, adica o via(ii
traita m~i mult cu duhul; pe~tru asta se nume~te ~i viata duhovniceasca.
Iar cinului calugaresc i se zice ~i cinul!ngeresc. Scopul vie(ii ciilugarqti
este desaviir~irea duhovniceasca, sau dupa cuviintul Sfintilor Parinti ea
este omoriirea trupului ~i sfin(irea lui. Deci, daca via\a calugarulm este
mai presus de fire, atunci ~i bolile lui sunt mai nefire~ti ~~ nu se
potrivesc cu ale mirenilor. La calugari mersul bol~lor atiima de_ s~area
sufle(easca. Dar asta nu ne indrepta(e~te sa z1cem ca numai ce1 pacato~I
se Jmbolnavesc ~i nici sa credem ca duhul necurat pricinuie~te boala.
Afarii de asta intre monahi nu se cadc a avea frica de mo!Ipsire, a~a
cum obi~nuiesc mirenii. Dumnezeu cunoa~te slabiciunile noastre eel~
suf1ete~ti ~i ne trimite boala ca pc un fel de doctone a sufletulm. ~~
piina cand nu se vindeca sufletul, nici boala trupului nu se vindeca.
Mai sun! ~i cazuri ciind unii calugari n-au patimi suflete~ti, dar neaviind
pova(uitor ~i nici loc !ndemiinatic pentru via(a calugareasca, sun! ln
primejdie a se molipsi de Ia al(ii cu apucatun rele. P~nt:n asta Dumnezeu
trimite anumite boli trupe~ti ca sa nu cada Jn patimi suflete~ti.

323
322
:I
 DESPRE INSEMNATATEA CANONULUI
Dupa cum este cunoscut de toti, Taina cea Sfiinta a Pocaintei este
alcatuita din doua parti principale' ~i anume: ' pacate. Vina pacatelor noastre a platit-o Miintmtorul nostru lls~s Hnstos
1. Cainta inimii ~i
2. Marturisirea pacatelor.
La un loc cu marturisirea este socotit ~i canonul, care completeaza
lucrul marturisirii. Pocainta nu este deplina, daca nu este urmata de
1mplinirea canonului riinduit de preot. Deci, putem spune ca regula
canonu!UJ este completarea marturisirii ~i zavorul Pocaintei.
Multi dintre cre~tinii de azi nu pot 1ntelege ce rost ar~ canonul de
la marturisire. Vnii J~i dau cu parerea ca prin Jmplinirea canonului
omul 1~i rascumpara iertarea pacatelor. Cu alte cuvinte, ei socotesc
canonul ca o despagubire sau ca un fel de plata pentru pacate. Altii
socotesc canonul ca o pedeapsa sau taxa de ispa~ire pentru vinovatia
pacatelor. Sunt apoi ~i altii, mai nepriceputi, care cred ca prin can~n
se razbuna preotul asupra eel or vinovati, iar altii, din multi\ nesimtire
nu dau nici o atentie Ia riinduiala canonului, ziciind ca este ceva nu~ai
de forma sau numai o scomitura a preotului.
, Toatc parerile acestea sunt gre~ite ~i aduc mare paguba pentru
mantmre. Dupa 1nvatatura Sfintilor Parinti ~i dupa predaniile Bisericii,
canonul de Ia marturisire nu Jnseamna nici rasplata sau despagubire
pentru pacate, nici pedeapsa pentru vina grqelilor, nici arma de
razbunare pentru slujitorii Bisericii ~i nici forma goala sau nascocire
cum cred unii. Canonul face parte din taina cea sfiinta a Pocaintei ~;
este ca o reteta pe care o recomanda doctorul la eel bolnav.
Cel care a fast viHamat de riiutatea pacatului este asemenea cu un
om ranit,. care are nevoie de Jngrijirea doctorului. Dupa ce lecuiqte
pe eel ramt, doctorul li riinduie~te ~i o anumita dieta pentru ca sa fie
pazit de infeqie sau de inflamatie. Chiar daca se 1nchide rana si chiar
daca se tamaduie~te bolnavul, tot mai este ncvoie de paza ~i de J~tarire.
Tot asemenea ~i duhovnicul, dupa ce 1i cite~te molitfa de iertaciune
sau.·inainte de molit!a, Ji riinduie~te o dieta la eel marturisit, care s~
nume~te canon.
De aici putem cunoa~te ca nu se da iertare in schimbul canonului
caci 1mplinirea canonului urmeaza dupa molitfa de iertaciune pe car~
o c1te~te preotul.
. I
' I
324
1.1
i'
/ ..: I
Darul iertarii Ia taina marturisirii nu se da pentru canon, ci din mila
cea nemasuratii a lui Dumnezeu. Sa nu creada cineva caprin canon J~i
acoperii vina pacatelor sau ca el da pretul _de rascumparare pe_ntru
pentru toti oame?ii ~i pentru !otdeau~a, aduciindu-Se p~ Sme J~rlfi'i;
prin Sfintele Lu1 PallmL Insa nu pnmesc 1e~are decal num~l ce1
binecredincio~i, care fac pocainta curata. To ate Jertfele noastre y to ate
canoanele nu au nici un pret, !ara Jertfa cea mare a Domnulm.
Vn singur pacat a saviir~it stramo~ul Adam ~i dupa el,_ vreme de
cinci mii cinci sute de ani, toti Dreptii, to(i Patriarhii ~i toll proorocn
din Legea Veche, n-au putut sa rascumpere pacatul mo~tenit de la
Adam. Dacii pentru o singurii gre~eala n-a;1 putut _sa plateasca top
ale~ii cei din veac ai lui Dumnezeu, atune! cum sa ne b1zmm nm,
pacato~ii, ca vom pli'iti numai prin canon toata vina gre~elilor noastre,
care sunt mult mai grele ca ale lui Adam.
Numai jertfa cea negraita a Mi'mtuitorului acopera mul(imea
pacatelor noastre, daca avem credinta ~i J_Tiiirturisire cura!ii·, Caci ~rin
rana Lui, noi toti ne-am vindecat, cum gra1qte Sf. B1senca. In pnvm(a
aceasta, multi se Jn~ala, puniindu-~i nadejdea In canonul care 111mplinesc
voinice~te, iar Ia marturisire nu au deplina umilinta ~i de multe ori
osiindesc pe cei mai slabi, care nu pot lmplini canonul, ca ei, en
metanii piina Ia pamiint. .
Dar sa ~tie to(i ca nu numai metaniile ~i 1nchinaciunile sunt socot1te
drept canon. Ar Jnsemna ca numai ce~ voinici !atr_up ;se mantmesc. D~r
sa ~tim ca toti oamenii au canon. Atat ce1 vom1cl cat ~~ ce1 slab1, atat
monahii, cat ~i preotii ~i patriarhii au canonullor. Canonul este de ma1
multe feluri ~i se riinduie~te dupa puterea ~i 1nlesnirea fiecaruia. La
unii, duhovnicul riinduie~te sa faca .metanii mari sau inchinaciu~i, Ia
altii le riinduie~te post ma1 lndelungat, unora le porunce~te sa nu
m~niince came ~i sa nu bea vin, iar pe al(ii 1i opre~te de a se Jmparta~1
cu Sfintele Tf!ine, pentru o vreme oarecare sau pentru toata viata. L~
unii le riinduie~te sa faca mai multe rugaciuni sau milostenii, pe unn
Ji Jndeamna sa citeasca mai mull din carti sfinte, pe mireni 1i opre~te
de a merge Ia teatru sau Ia petreceri, pe unii 1i lndeamna ~a-i s!a!uiasca
pe cei ne~tiutori, iar Ia altii le porunce~te sa p~zeascii mm mult tacerea~
Toate aceste randuieli pe care le da duhovmcul la martuns1re poarta
numele de canon, adica dieta duhovniceasca .
325
 lata ce scrie Cuviosul Nicodim Aghioritulln Sfatuirea ciitre Duhovnic·
,]\fu Uita,, duhovmce,. de ,a sflitui pe cei pacato~i ca sa nu-~i pun~
~adejdea m canon, mc1 sa nu creada ca numai prin canon sau pr'
mdreptarea l~r vor dobandi iertarea pacatelor de ]a Dumnezeu!~~
NI~Idecum, c~c1ac~asta este o parere gre~ita a ereticilor. Pacatul fiind
o rautate nemar~I~Ita:. care aduce ocara lui Dumnezeu, Celui nemarginit
nu este cu, P.utm(a, sa se dezlege numai prin faptele sau lndreptaril~
_?mu~m. Cac1, dup~ g:am],Sf prooroc lsaia: , To(i ne-am niiscut cu
mtma~mne, ca o 3~rpa lepadata este toata dreptatea noastra".
Sa a;em t~ata mcredm(area ca luam iertarea piicatelor prin mila
~ea nemasurata a lm Dumnezeu, prin riiscumpararea siiviir~itii de ciitre
ml lm Dum?ez~u, ~nn .moartea Sa ~i prin sangele Siiu eel viirsat e
Cruce ~~ apm pnn sargum(a noastrii. Cum zice ~i Sf. Apostol Pav~l·
,N~ prm luc;-unle pe care fntr.u dreptate le-arn flicut noi, ci dupii a Lui
mila ne:a mantmt pe nm" (Tit 3, 25).
. lar m carte_a I a Sf. Apostol ~i Evanghelist loan zice: ,Sangele lui
H~Istos ne cura(e~te pe noi de tot piicatul". Aceasta se adevere~te ~i
pnn cu.vi!ltele pe care fnsu~i Dumnezeu le roste~te ciitre Sf. Prooroc
Is~Ia, Zicand:. ,Eu sunt care ~terg fliradelegile tale, pentru Mine!" adicii
pnn miloslivirea Mea.
Deci, n,u canon~! sa~ 1aptele noastre ~terg piicatele, ci darul lui
Dumnezeu Impreuna cu sargum(a noastrii. Canonul este pentru pazii ~i
semnul pnn care ne aducem aminte totdeauna de pacatele ce am flicut
Despre ,aceasta ne lam~rqte ~i Sf. loan Gurii de Aur ziciind: ,Nt;
pentru ca sa-(1 munce~~ gandul tau, ci ca sa l(i lnve(i sufletul tau sa
nu zburde 1~ pat1m1 ~~ sa nu cada iara~i In acelea~i, ~i pe lang a aceasta,
pentru ca sa cuno~ti cu adevarat, prin aducerea aminte, darul eel mare
P.e care !-ai prumt de.la Dumnezeu, iertiindu-(i atiitea pacate, precum
~ 1 Pavel I~! aducea ammte totdeauna cii a prigonit Biserica" (Cuviintarea
a 38-a la cartea I ciitre Corinteni).
CE INSEAMNA DEPARATREA DE SFINTELE TAINE
PENTRU CEL CARE SE POCAIE~TE '
, Multi di~tre noi ne lmpu(inam la suflet ~i ne descurajam atunci
cand duhovmcul ne opre~te pentru o vreme de la Sfiinta Impiirtii~ire.
326
Am avut prilejul sa cunosc unele persoane, care fiind oprite de la
Sfintele taine de ciitre un preot, au alergat la. altul mai milostiv, sa le facii
pogoramiint. Aceastii cerere nu ar fi spre viitiimare, daca persoana
care s-a miirturisit, s-ar cunoa~te ca este nevinovata ~i nu are ceva
vrednic de oprire.
Dar In cazul ciind cineva este vinovat de pacate grele ~i cauta sa
precupe(easca marturisirea, atunci l~i aduna prin asta osiinda peste
osiinda. Ciici nesocotind sfatul unui preot, care l(i dore~te miintuirea ~i
alergiind Ia altul, care este mai nepasator, aceasta !nseamnii ca faci
precupe(ie cu Taina cea mare a Pocain(ei. Mai sunt ~i unii, care nici
pe eel care II sflituie~te nu-l asculta ~i nici pe altul nu !ntreaba, ci !~i
dezleagii singuri canonul ~i se !mpiirta~esc flira sa aibii blagoslovenia
cuvenita. Pe unii ca ace~tia n-are cine sa-i pliinga ~i !i ajunge flira
zabava mania lui Dumnezeu, caci ei cu buna ~tiin(ii se fac defliimatori
de cele sfinte, .cum spune Cuviosul Nicodim Aghioritul.
Dupa toate acestea ili graim (ie, frate, dl se cuvine sa paze~ti cu
dinadinsul departarea de Imparta~ire, cii(i ani va rilndui duhovnicul tau.
Pentru cii depiirtarea aceasta, la cei cazu(i In piicate grele, este o
!mplinire de canon a tuturor canoanelor. Si aceasta departare de
lmpartii~ire este nevoie la cei vinova(i de piicate, ~i trebuie socotita
aceasta depiirtare ca o temelie a Pocain(ei celei adeviirate.
Pentru cii de vei fndrazni sa te fmparta~e~ti fn ace~ti ani, prin
aceasta te faci ca un a] doilea ludii. Si de vei sili pe duhovnic sa te
ierte, atunci te ara(i prin aceasta ca nu ai pociiin(ii, ci te afli ca e~ti un
silnic, adicii e~ti un tiran, care sile~ti Legile cele dumnezeie~ti ~i
~anoanele Sfintelor Soboare ~i ale Sfin(ilor Piirin(i. Atunci dumnezeiasca
Impartii~ire nu-(i este spre iertare, ci spre osanda ~i mai multii muncii.
Si pentru ca sa ln(elegi aceasta mai bine, prime~te aceasta pilda: precum
un om care are rani ]a trup, merge de se arata la doctor ~i prime~te de
la diinsul porunca sa puna cutare plasture la rani ~i pe liinga aceasta sa
nu bea vin, sa nu maniince anumite bucate, caci altfel nu i se vindeca
ranile; in acest chip ~i tu frate, ai avut rani giindite, adica duhovnice~ti
la sufletul tau (adica pacatele).
Ariitiindu-te la duhovnic, acesta (i-a riinduit sa pui plasture la rani,
care este canonul postirii, al miincarii celei uscate, a] metaniilor, al
milostivirii ~i a] Rugaciunii. Deci, daca nu vei asculta sfatullui, ci vei
327

l~a cele oprite, ad~ca Sflntele Taine, atunci ranile tale nu se vindeca ~i
pacatele nu s~ cu,ra(esc,. c1 d1mpotriva, mai cumplite ~i mai mari se fac.
Dar n~ numm atat, CI ~~ moarte sufleteasca ~i trupeasca J(i pricinuiqte
aceasta .neascultare, precum z1ce dumnezeiescul Pavel: ,Pentru aceasta
multi dmtre vm sunt neputincio~i ~i bolnavi ~i multi raposeaza, adica
mor suflete~te. ~~ aceasta zice Sf. Apostol, pentru ca unii fiind
nevredmci,. se imparta~esc ~i din cauza aceasta ajung bolnavi,
~eputmciO~I ~~ mul(I dmtre e1 mor. Noi ~tim ca toti oamenii se
!m~olnavesc trupe~te ~i nimeni nu este scutit de neputintii ~i de moarte.
Insa boala ~~ neputm(a precum ~i moartea celor care se fac vinovati de
Trup~l ~~ Siingele D?mnului, nq, sunt obi~nuite, ca Ia to(i oamenii: De
o_bic~I Ia ace~t1a bohle ~~ neputmtele sunt mai mult suflete~ti, dar se
ras!rang ~~ asup:a trupu~ui;La ei· vine boala pe nea~teptate ~i rara sa .
a1ba vreo pncma flreasca. II aJunge de multe ori paralizarea sau boala
grea Ia cre1er. Mm to(I au mereu flori de frica, neastiimpar ~i sunt cu
1d~ea ca 11 ur~are~te cineva ~i Ji persecuta. Intocmai cum spune Ia
S!anta Scnptura,despre Cam. Acela s-a racut vinovat de siingele fratelui ·
sau, mr eel care mdrazne~te Ia Sflntele Taine, rara sa aiba blagoslovenie ·
se face vmovat Trupului ~i Siingelui celui scump a! Domnului. Iad
pentru ce Sf. Parin(i Ji aseamana pe acqtia cu viinzatorul Iuda
Iscanoteanul.
DESPRE FOLOSUL CANONULUI
. Cel, care paze~te canonul sau. este flu adevarat a! Bisericii. A~a
sene ~fa~1tul Nicodim Aghwntul ~~ anume iata ce spune despre aceasta:
de ve1_raz1 c.anonul duhovnicului tau, arati prin aceasta ca in adevar
te. pocme~ti ~~ e~t1 ade~iirat ,fiu a! lui Dumnezeu" dupa dar ~i al Sflntci
Bisenci, care a riindmt aceasta ccrtare a canonului.
lar dacii dimpotriva, vei !epiida canonul duhovnicului tau aceasta
e~te semn ca pocain(a ta nu este adeviirata, ci mincinoasa. E~te semn
c~ e~!I adev,arat flu a! lui Dumnezeu ~i a! Bisericii. Aceasta se adeverqte
~~ dm cuvantul Sf. Apostol Pavel, care zice: De suferiti certarea
Dumnezeu se poarta cu voi ca ~i cu ni~te fii, ca'~i oare est~ vreun fl~
pe care tatal sau sa nu-l certe? Iar de ramiineti rarii certare, care este
,, i
II,, 328
i
}''
ob~teascii pentru to(i, atunci nu sunte(i fli, ci copii nas·cu(i rarii de lege
(bastarzi). Fiecare certare nu ni se pare Ia inceput bucurie, ci intristare,
dar mai tiirziu aduce prin ea roadele diitatoare de pace ale drepHi(ii!"
(Evr. 12, 7, 8 ~i 11).
Sf. loan Gura de Aur, tiilcuind aceste cuvinte apostole~ti, spune ca
omul piicatos este asemenea unui cal nariiva~. Ciind il vede stapiinul pe
cal cii nu merge bine pe drum ~i cauta sa-l dea in prapastie, atunci Ji
pune zabale in gurii, 11 smuce~te cu putere ~i de multe ori 11 love~te cu
biciul. Dar aceasta nu o face spre razbunare sau spre pedeapsa, ci ca
sa-l inve(e a pazi drumul. La fel sa se Jn(eleaga ~i canonul pe care 11
rfmduic~te duhovnicul celui care aluneca in diferite plicate. Caci ~tiut
este eli daca leaga duhovnicul, Dumnezeu nu mai leaga a doua oara,
~i ciind ne judeca duhovnicul, atunci scapam de judecata cea viitoare
a lui Dumnezeu. Deci sa nu para ca o asprime sau ca o tiranie canonul
duhovnicului, ci dimpotriva ca o mare bli'mde(e ~i ca o iscusita
vindecare.
Se Jntiimpla uneori ca duhovnicul sa fle prea milostiv ~i sa-(i
riinduiasca pu(in canon. Atunci se cuvine ca tu singur sa-l rogi sa-ti
dea mai mult, precum obi~nuiesc sa faca multi din cei care se pocaiesc
cu fierbin(eala, pentru a Jmbliinzi prin canonul acesta vremelnic
Dumnezeiasca dreptate ~i ca sa te incredin(ezi mai mult ca Dumnezeu
ti-a iertat pcdeapsa cea ve~nica, care se ciidea tie pentru pacate.
PENTRU CEI CARE DEFAIMA CANONUL
DE LA MARTURISIRE
In(eleptul ierarh Gavriil a! Filadelfiei scrie in cartea sa ,Pentru
Taine" urmatoarele: ,eel care nu s-a supus canoanelor, este nevoie sa
se trim ita Ia judecii(ile cele de acolo, adica Ia Jude(ul celinfrico~at ~i
va da cuviint pentru rautatilc ce a racut, ca eel ce a calcat legile
Bisericii". La aceste cuvinte, adauga ~i Sfiintul Nicodim Aghioritul
sratuirea sa, zici'md: ,,n scurt i(i zicem ca una din douii cuvinte se
cuvine sa alegi, o, frate: sau aici sa iei vremelnic canonul pacatelor
tale, sau acolo ve~nic, in lumea cealalta. Daca 11 vei primi aici, in viata
aceasta, atunci scapi de eel de acolo. Iar de nu 11 vei lua aici, negrqit
il vei lua acolo ve~nic.
329
 I
II . Dacii nu as~ult!. de cuviintu] duhovnicului ~i nu prime~ti canonu
legmit, atune! sa ~!11 cii duhovnicul nu are putere sa~ te 1'ert ~ · · 1
'
Sf V ·1 1M ~ e, cac1 Zice
d: aas1 e ce ~ are ca puterea de a ierta piicatele nu este absoluta
I a IC~. nu se ~da a~a cum se fntiimplii, ci dupa ascultarea celui care s~
pocaJe~te, catre eel care fi ingrije~te sufletul (Cuv. 15 a] Sf V ']
Mare despre Certari). · as1 e eel
?eci se cuvine sa primeasca paciitosul cu bucurie canonul sau
~fca sora lm Mmse nu ar fi fost izgonitii afarii din tabiira timp de 7 care zdrobe~te inima ~ide multe ori stoarce lacrimi fierbinti, este socotita
ZI e, cano~ pentru gre~eala, nu s-ar fi curiitit de lepra. Da~ii omul eel
prea desfranat dm C?nnt nu s-ar fi dat satanei, dupa canonul Sf. A ostol
atune! nu s~ar fi ~antmt sufletul lui (I Cor. cap. V). p '
La fel ~~ tu, frate, de nu vel lua aceasta putina certare a canonului
atuncJ n~cJ de leprll pacatelor nu te curate~ti de~aviiqit, nici sufletul ta~
nu se mantm~~te. _J~paratul David, ca sa-~i 1mplineasca canonul, a fost
Izgon.It
munti 1
?e ]a Impara(Ie de catre 1nsu~i fiul sau Avesalom Umbl
~· . . , . a pnn
. picioarele Miiotuitorului ~i le ~tergea cu parul capului, iar Sf. Apostol
d : ~ pnn v_m ~u p~ciOarel~ goale ~i era uriit ~i lmpro~cat cu pietre
. e ca~re semenn sai, ca~J~ de~! prm marturisire 1-a iertat Dumnezeu nu
I s-a. Ier!at canonul, adica certarea vremelnica pentru piicat. , semn de pocainla curata. Mai este ~i !ntristarea falsa, care nu vine din
I~par~tul Teodosle cel·MJixe, care este In riindul sfintilor a fost
~an~msit e Sf AmbroZJe sa nu intre in Biserica 8 luni de 'zile' ;"r alt
~mpa~at pen~ru~ omorul ce fiicuse, a fast canonisit ca dezbriiciind~~;~ de
ame e !mparate~t:, sa mearga descult pe un munte 1nalt ~i acolo sa
pe~reaca 40 de z!le In rugiiciuni, gustiind numai iiine i a ~ .
O~Ih~I?dts~pe pamiint gol. Si alti lmparati au fiicut c!non gr~u p~~~:~:
r:~~J e e o;. a~ tu, omule, oare e~ti mai mare deciit aceia sau mai ginga~
nu te~~e~at e~. ~e ce~ nu pnme~l! P~tmu] canon pentru piicatele tale? Sa
. ~e egan ul ca prm bam veJ rascumpara canonul tau Impa f'
~ce~t\~av~au mai ~~lli bani deciit tine ~i ar fi putut sa plateasc~ mili::~~
e ga ~ e~I, num~J sa nu Ia acest fel de canon. Dar aceasta nu este cu
putmta sa se faca. Trupul care a pacatuit, acela trebuie sa se certe.
INTRISTAREA CEA PENTRU PACATE
Am am· t't ·• · ~ sa se marturiseasca, fiira sa ajunga la primejdie.
sa . ~ d m I I?ai l~aJ~te ca eel care se pocaie~te cu adeviirat, trebuie
. s~m~. uJere m :mma pentru pacatele sale, adica sa aibii lntristare
~~ z ro Ire e Imma. Avem ca pildii!ntristarea Sf. Prooroc David, care
330
'I
J
I,
uda cu lacrimi a~ternutul sau ~i biiutura sa cu lacrimi o amesteca. Iar in
Sf. Evanghelie, avem pilda vame~ului eel pacatos, care din multa ru~ine
~i intristare, nu indraznea sa ridice ochii sai catre cer, ci se tiinguia,
biitiindu-~i pieptul cu pumnii.
Orice om care gre~e~te inaintea lui Dumnezeu simte o durere laun-
trica, o parere de riiu pentru cii a sciirbit pe Dumnezeu. Aceasta lntristare,
ca cea dintiii jertfii pe care o aduce omul pentru pacatele sale. ,Jertfa
lui Dumnezeu este duhul umilit, inima 1nfriinta ~i smerita" (zice
Sf. Prooroc David). Iar Sf. Apostol Pavel, in cartea sa catre Corintcni
scrie ca ,intristarea pentru Dumnezeu na~te pocainta neschimbacioasa,
iar 1ntristarea lumeasca, na~te moarte" (2 Cor, 7, 10).
Apoi femeia cea pacatoasa din Sf. Evanghelie uda cu lacrimi
Petru, ie~ind 9in curtea arhiereului a plans cu amar pentru cuvintele
lepiidarii lui. Insa trebuie sa luam seama ca nu orice !ntristare este
pocainta, ci din ambitie ~i din iubirea de sine.
A~a, de pilda, ciind cineva se zdrobe~te ~i se boce~te de frica ca
nu cumva sa se descopere pacatul lui ~i sa se faca de ru~ine. Aceasta
se 1ntiimpla la oamenii miindri, care nu pliing pentru ca au scarbit pe
Dumnezeu prin pacate, ci pliing de frica sa nu se descopere uraciunea
lor ~i sa patimeasca ru~ine. Ei se tiinguiesc ~i se roaga lui Dumnezeu
nu pentru iertare, ci ca sa-i izbiiveasca de ru~inea oamenilor, adica sa
le acopere pacatul. Iar daca unii ca ace~tia s-au 1ncredin(at ca nu s-a
descoperit pacatul lor, atunci uita 1ntristarea ~i urmeaza din nou cele
vechi. Tot asemenea ~i cei care au pacate grele nemarturisite, ciind
ajung Ia vreo primejdie de moarte, atunci !i vezi ca se zdrobesc ~i se
tanguie cu amar. Dar aceasta !ntristare nu este dupa Dumnezeu, .caci
este schimbacioasa. Ea vine numai de frica mortii, iar nu din pbcainta
curata. Cel care are cainta adevarata, nu a~teapta sa vina boala grea,
sau alta primejdie mare spre a se pocai, ci totdeauna se caiqte ~i cauta
Pe ciind cei care se caiesc numai de frica mortii, au 1ntristare
1n~elatoare. Unii ca ace~tia, ciind vad ca a !recut primejdia, parasesc
pocainta. Atunci ii vezi ca se schimba numaidecat, uita intristarea cea
331
 pentru pacate ~i de multe ori se ciiiesc pentru ca s-au pocait. Jar daca
din intamplare au apucat sa spuna Ia cineva o parte din pacate, atunci
se feresc de persoana aceea ca ~i cum ar avea o boala molipsitoare.·Ba
uneori se poarta cu du~miinie fata de persoana care i-a indemnat Ia
pocainta. Pentru ca a !recut primejdia, ei nu mai au frica de moarte.
Incep iara~i du~maniile vechi, pe care le-au curmat Ia vreme de primejdie
~i lucreaza iar fiiradelegea. Aceasta este intristarea cea mincinoasa, care
izvorii~te mai mult din ambitie, iar nu din frica lui Dumnezeu. ,lntristarea
cea dupa Dumnezeu na~te pociiinta neschimbiicioasa", dupa cuvantul
apostolesc, iar intristarea care vine numai Ia vreme de primejdie, nu este
semn de pocainta, ci este o intristare falsa sau lumeasca, cum o nume~te
Sf. Apostol Pavel ~i aceastii intristare aduce moarte. A~a a fost intristarea
imparandui Saul ~i a lui Ahab, care nu le-a folosit Ia nimic.

CHIPUL POCAINTEI. U~A MANTUIRII

Dupa cum vedeti in chipul zugravit aHituri(* ), u~a nu este prinsii

de tocuri. Daca am pune numai tocurile, nu putem zice ca am asigurat
casa. Si iarii~i, daca punem numai u~a singurii rezematii de zid tara sa
aiba tocuri, nu facem treaba de ispravii. Pentru asigurarea casei este
nevoie de u~ii impreuna cu tocurile.
Deci, dupii cum u~a de Ia casii este prinsa de tocuri, tot a~a ~i
miirturisirea este legatii de podiinta inimii ~i amiindouii impreunii
alciltuiesc Taina Pociiintei care asigurii miintuirea noastra.
A cum sale luam pe fiecare deosebit ~i sa vedem cum sunt alciituite:
Piirtile din care se na~te cainta inimii sunt patru Ia numar, dupa cum
~i tocurile de Ia casa sun! fiicute din patru lemne.
I. Pragul ciiin(ei este cercetarea con~tiintei. Fiira pragul acesta
nimeni nu se pocaiqte.
2. Din cercetarea cugetului se na~te 1ntristarea pentru piicate, care
alciituie~te lemnul din dreapta tocurilor.
3. Dupa aceea ne hotaram ca sa nu mai lucram cele rele. Aceasta
hotariire este latura din stiinga a tocurilor, dupii cum se vede in poza
alaturata.

* In poezia ,Cuget<i.ri smerite" partea a II-a, lipsqte din desen a 7-a strofii, penultima.
'I 333
332
I'
',i'
 4. In sfaqit se pune ~i partea de sus a pragului, care este impacarea
• cu to(i pe care i-am suparat ori i-am nedrepta(it, iertiind ~i pe cei care

I-i 5 ne-au grqit noua. Fara impacare, cain(a noastra nu este deplina.
Dupa ce facem aceste patru lucruri adica: cercetarea, intristarea,
botariirea ~i impacarea, cape ni~te tocuri ale pocain(ei, pe urma a~ezam
~i u~a, adica facem marturisirea pacatelor.
Marturisirea trebuie saviir~ita filra pricinuire ~i cu deplina umilin(a,
acestea sunt ca ~i stinghiile care sunt de-a curmezi~ul u~ii ca sa
intiireasca sciindurile. lmplinind marturisirea, noi cerem apoi canonul
cuvenit, care este ca un zavor pentru u~a pociiin(ei. Abia dupa ce
fagiiduim ca vom implini sfatul duhovnicului, primim dczlegarea de
pacate prin molitfa preotului, care este cheia de Ia taina pociiin(ei.
Trebuie ~tiut eli prin canon nu se in(elege numai metanii ~i
inchinaciuni, ci orice indeletnicire pe care o riinduie~te duhovnicul (fie
post, milostenie, tiicere, iertaciune, citirea ciir(ilor, etc.).
Cu asta se impline~te pociiinta desiiviir~itii, care este ca un a] do ilea
• Botez .

NJ KA 0 ISTORISIRE DIN MANASTIREA LAVRA,

SI<'ANTUL MUNTE
Despre felul cum s-a mtintuit o ca/ugarifii,
care a cazut in pacat
I

I Un sihastru cu via(ii sfiintii ne-a povestit cii in vremea veche se

I
I
afla in cetatea Tesalonic o miiniistire de fecioare. Din lucrarea diavolului
__ s ,_,._. . ,_ e.~j.,"" h... oW\,(~
una dintre ele a fast luptatii ca sa iasii din manastire. Si iqind a cazut
. Tc ~,..,_.._ -~~---;;-;:~_..-----] in pacatul curviei. Zabovind ea o bucata de vreme in necura(ia aceasta,
]a urma ~i-a venit in sim(ire ~i prin darul Preabunului ~i lubitorului de
i.
!
c.: .,..: ..~=::__~ ~ ~-!~~":'~~~~~::.~" :- J oameni Dumnezcu, s-a cait de piicatul ei. Deci, s-a porn it spre miinastire,
cu hotariirea nestramutata de a petrece restul vie(ii in pociiin(a ~i
~ ti-. ~~--..:c..t_.
ostenealiL Dar in poarta miinastirii, ciind voia sa intre inauntru, a cazut
Cr~ce_a vietii omene~ti: Necazuri, str8mtodri J......:;<.A;.._wt .~
bah >I prigoane. Acestea riibdiindu-le cu ' ? d._,~ ~;t: jos ~i a murit.
multumire -: cu_ darul lui Dumnezeu - vom .X.... :1.....:-.t ,/,_ ~- In vremea aceea, Dumnezeu a descoperit unui e_piscop sfiint despre
s~ ·"40..,.. .. -&
dobandJ negre~it m§ntuirea! ~ .v. .¢...-. sfiiqitul ei. Si anume a viizu episcopul cum au venit lngerii sa ia sufletul
;,......,.. calugari(ei, iar demonii ~edeau imprejur, certiindu-se ~i ziciind: ,Pentru
334
335
 d Din ele ie~e& o duhoare nesuferita. Un oarecare barbat
ce ne faceti nedreptate ~i o luati pe aceasta? Ea este a noastra ca ceea :Putre. i:tat !a chip, i~a aratat acele trupuri, z!cilnd: ,I_atii, a~e_st t:ur este
11110
ce ne-a slujit noua atiita vreme prin patima curviei!".lar lngerii ziceau: ~:~eie acela de copil. Deci lmp)ine~te~\1 ~o~a cat~vre1. Insa ~e~tru .
.,Aceasta s-a lepadat de voi ~i a alergat Ia pocainta". Atunci demonii au ,ge Hi lacere socote~te de .ciite osteneh apa te pagl\be~!l, ~aci ce
grail iara~i: ,Dar ea n-a intra! inca in miiniistire, deci cum ziceti cii s-a ,~c~:~ti doara alta qecat. ace~,te putregaiuri• ,Yezi. pentru cte p~cat se.
pociiit?". Ingerii lnsii au raspuns: ,Sa ~titi ca chiar din clipa ciind ' ,0 sese oamenii de jmparatia cereasca.! val §I, ama;neamu u! oi?~nesc,
Dumnezeu a viizut pornirea ei cea buna ~i hotariirea ce avea de a se :\lP
. - 1·' pentru
··. . •un· ceas
· . d·.·e .·pI".acere.
· · se ..grab
.. .esc.
.. a-<J
' .pwr.de
. " . .toata
- . . osteneala
.. t
marturisi, precum ~i siirguin(a cu care a alergat Ia miiniistire, i-a daruit cac • . ·. ·. ·· d · · - · tel" Zicand acestea barbatul mcuvnn\a a
iertare, pentru aceasta s-a miintuit. Caci lntorcerea de Ia rau ~i pocainta nevotmtelol.~a·· r~d%~~IPn.:~~v~a· Ili.e di.ri.adal1c~l. pamiintului.. Atunci,
vem ~1 · 1 't pulm '<I a<a
sunt Ia voia omului, iar viata ~i moartea sunt Ia voia lui Dumnezeu". ;::venm . ···'.m filre , ..a.
'.· 'du-~1 · ·. simtit ca a -mcetat
. ,. . . . . . . . raz
· - bom.
. . . ru .· ' s-a
Auzind acestea demonii s-au dcpiirtat ru~ina(i. Deci, sa cunoa~tem 'lritors Ia pe~tera lui, multummd lm Du,mne,zeu.
~i noi, fratilor, bunatatea cea nemarginitii a lui Dumnezeu ~i sa alergam
!a pocainta ~i Ia marturisire, pentru a ne lnvrednici de asemenea iertare.
Daca 1nsa~i hotariirea omului pentru miirturisire ~i fugaduinta inimii au DESPRE PATIMA CURVIEI
a~a de mare pre( inaintea lui Dumnezeu, atunci cu cat mai mare pret
este primita marturisirea cea curata ~i supunerea celor care traiesc in Pofta trupeasca vine Ia ~ameni ~neori: . .
miinastiri de ob~te. Miintuirea lor este asigurata, numai sa piizeascii 1 din multimea sangelm,. alteon, · ·.· . . _ fd
dragostea fra(eascii fa!ii de to(i, ciici uriiciunea pe multi nevoitori li 2:din hranii sau biiutura prea multa, din somn mult ~~ dln ras atare,
lipse~te de mantuire.
apm,. · . · . · .
3. din Jucrarea dmvolulm,
4 din clevetire ~i · · · · • · ; ·1· - - t · · · e
DIN LIMONARUL SFANTULUI SO:FRONIE ·5'· dw
. ,ma"! tarea · ·mm
' ·1·'·
11,
· c·a'ncl
. . .
c.el. nepatat
· · · •
se . ma •ta d'1ll· ru · sm
- "•
socotindu,se m~i vredni~, deca! alti~tiue :~nil ~=~f:ci~t~~ s:~~~~;~~i~
Ne-a povestit avva Ilie (zis Ciobanul) ca ~eziind elintr-o zi aproape sloboze~te Dumnezeusa ~ada, ~e.. c ~, ··· · ·c· -· el miindru
·

de miinastirea Famenilor, pe Ia al ~ase!ea ceas din zi a biitut in poarta smerenie, fucaJ1clu~li-se CU asta pnc!Ha de mantmre. aCl C .
miinastirii o femeie.le~ind el, a intrebat ce dore~te, iar ea a zis: ,Si eu, piina nu cade, nu se smere~te. ·
domnule avva, petrec viata pustniceasca ~i stau in cutare pe~tera (acea
pe~terii era ,cam Ia un kilometru ~i jumatate departare de manastire) ~i
mergiind eu prin pustie, zicea ea, am insetat foarte din cauza ciildurii, CE INSEAMNA 0 MICA CLATINAREDIN
deci fii dragoste ~i-mi dii putina apa sii beau!". Atunci avva i-adat sa RADACINA CREDIN'fEl. .
bea, ~i potolindu-~i setea, a plecat cu pace. lnsi\ dupii aceea, a lnceput PILDA [)IN VIATA SF FAlSIE
vicleanul sa-l lupte cu pofta ciitre ea, a~a de tare, lnciit neputiind el sa
mai rabde focul patimii, a ie~it din pe~tera lui ~~ luand toiagul s-a
pornit sa mearga Ia ea.
A~umvreo ~aisprezece veacuri in urma striiluc~a in piiiJil~ Eg\ptu~~~
. o stea lun1irioa~a Cuviosul Paisie eel Mare: Dl.n numaru ce m ..
Mergilnd el putin, a cazut in uimire, adica a avut o vedenie ~i a
viizut pamantul desfucandu-se ~i primindu-1 pe el inauntru. Acolo, in ~f ucenicilor sai, Cuviosul Paisie a~ea peun~l mf,~ ~:~a)~~abdf~i~:~:
sanul pamiintului, a viizut cum zaceau trupuri moarte, spintecate ~i
11 iubea mult peritru n:erautatea ~~ pentru Slmp 1 a .

337
336
·i. 111
'!''

te departe de parerea jidovului necredincios. Indoiala ~ea de o :~pa,

acest ucenic a mers in cetate spre a vinde !ucrul miiinilor. fntorciindu-se es re s-a strecurat in mintea lui cea proasta, a fost soc~lita ca o !epa ~r~
in schit dupa ciiteva zile, ucenicul vede cu mirare ca duhovnicescu] ca Hristos i Cuviosul Paisie a cunoscut cu duhul caderea. ucemc~ Ul
lui parinte, adica Paisie, care il avea Ia atiita dragoste, acum nu-i mai de s-a tulbu~at. Nepasarea §i sfiala pe care a ~ratat-o ucemcul fata de
da nici o aten(ie. Nici macar blagoslovenia obi~nuita nu i-o mai dadea ~~dovul hulitor a fost ca o tradare a sfintei credmte; pen~ru .asta s~ ferea
biitriinul, ba inca se ferea de el ca de un strain. Se uita lung la el ca Jl . d · AbJ'a dupa 0 pocainta cu multe !acnm1 fierbm(l, ca
cuvJosu1 e ucemc. · · · - · , 1 'b- de
~i cum nu 1-ar cunoa~te. Mirat de aceastii straina schimbare, ucenicu] . , d Sf Apostol Petru a fost prim it ucemcul mra§l Ill s UJ a
~~ oarecan . •
ilintreaba: ,Parinte, de ce te fere~ti a§a de mine?". ,Dar cine e§ti tu,
ditre Sf. Paisie. · Sfi t" p- · ti
ca eu nu te cunosc!" ii raspunde batriinul. ,Cum nu rna cuno§ti, nu Din aceasta pilda putem cunoa§te ciita aten\Je ~vea~ m,n an~.
sunt eu cutare ucenic, pe care il iubeai a§a de mult?". ,Ucenicul acela 'nd era vorba de taina Credintei. Lepadarea ucemculm s-a facut pnn
era cre§tin, raspunde el, nu a§a cum e§ti tu. Chipul tau din afara ca tiinta din cauza prostimii lui. Iar daca se 1ntampl~ c~mva c~ cm~va
i
seamana cu diinsul, dar sufletul tau a murit duhovnice~te. Semnele n:§taga'd~iasca cu buna §tiinta sfftnta §i dreapt~ Cre~m~a, atuncdl tot~ s~
credintei celei vii s-au pierdut de Ia tine §i e§ti ca un mort intre noi. s~ . i entru eel mort, §I mmem dmtre ere mcJO§l
1
Spune-mi, ce ai pa(it pogoriindu-te in cetate?". ,N-am patit nimic §i tangmau p~ntr~ ~a'ca~ale§gfturi cu eel lepadat. Mai tare se fereau de el,
nu avea v01e sa li .
I I
nici n-am saviir§it nici un rau", raspunse ucenicul. ,Tica!osule, ii zice d 't de eel bolnav de ciuma. . .
batriinul, ai suferit cea mai mare paguba §i mai zici ca n-ai patit nimic! ecjn asemenea cazuri, Biserica punea legatura ~e a~unseme P.~ny.~
Atiita de nesimtitor e~ti! Fugi acum de Ia mine caci nu mai pot sta de eel cazut din credinta §i numai dupa o. lu~ga r,oca~nt~ era P_n~J _ ~n
vorba cu eel care s-a lepadat de Hristos!". ,Cum parinte, eu m-am nou intre credincio§i, insa nu avea voile sa ste Jffic·Jpap~::~ee~c;r:pat~~ Ia
Iepadat de Hristos!" a strigat cu spaima ucenicul §i a inceput a pliinge .. · d eli era cumva c enc, a un
cea.s~l mortn, wr_ :iata A a era 1n vremea veche. Dar astazi, ce ne
cu suspme.
Apasat de mustrarea cea aspra, bietul ucenic §i-a adus aminte despre sl~~b~~e:at~~~~~a1n l;~ea §cre§tinilor no§tri? Cutare frat: sau cutare
o intiimplare pe care a avut-o ciind mergea spre cetate. Si anume s-a ~~eric predica 1nvatatura comunista, ~auda ~og:neie.cele far~ Du~n~:ee~
intiilnit pe cale cu un Evreu foarte me§ter Ia cuviint §i viclean. Acesta ale ~t~ilor,. ba fa_c §i dtovara~ie cu ~~n§~nl: ~~m~~: ~e~~:~ ;~~ln ede cei
se arata a fi un om 'inva(at §i iscusit in cuvintele Scripturii. Vaziind el §i mel nu I se da pe eapsa cuvem · - · r altii mai
pe ucenic ca este simplut §i cam sfios a inceput sa discute despre
Domnul nostru Iisus Hristos. fntre altele, jidovul eel viclean §i-a varsat
~::~~!iicti[ifa~~s; p~eu~~ie~~· a~:~~:~~-:~ ~~~r~~~e:~:r~~· s~nt ra~nitori
I
veninul lui de §arpe, ziciind ca nu este Hristos adevarat acela pe care pentru dreptate. (Dumnezeu Sfantul sa ne pazeasca de asemenea
I
II cinstesc cre§tinii, ci altul este Hristos, adica acela pe care il a§teapta 1n§elaci~ne!). . b' edem ca 1n<elaciunea comunista, cu1ntunericul
jidovii. La aceste vorbe hulitoare, ucenicul, din cauza prostimii lui, n-a Daca socot1m me, v ' I d 't
. . . toaHi ceata ateilor din Apus nu este a tceva eca ?
indraznit sa mustre pe spurcatul nepot a! lui Iuda, nici nu §i-a astupat
urechile §i nici nu s-a tulburat ca sa se departeze de el, ci a mers cu ~~~~:;~~~e §~~~dinta. ca sa fie. pro.tejati de gu~e~nu~ at~~~~~ ~~::og~;
. · · d asHiZI toJagul mustram §I P
el inainte pe cale. S-a sfiit de vicleanul jidov §i in Joe sa-l mustre, a eel ~uh?':_mce§li a~c~n .. I ti Ba unii 1i !auda pe stapanitorii
cautat sa-i tina hangul Ia vorba §i anume a rostit eli poate sa fie a§a credm\eJ. m lfat,a sptaapraadn_aJr(J~e ::!-~ri). Se tern pastorii sa nu jigneasca
cum zice el. Prin cuviintul ,poate" ucenicul a dat sa 1nteleaga ca nu comum§tl §I e 1ac
este nici el sigur de venirea Domnului, ca §i cum ar zice ca nici el nu pe fiarele cele cuvantatoare.

339
338
 IUBIREA DE ARGINT, RADACINA TUTUROR RELELOR
.•
* *
Un monah era· bolnav ~i ],a luat. un parinte din. chinovie siH . • . Zis-a nn batriin: ,Daca dore~ti .lmparatia ceru~ui, e~ti dator a nu
lngrijeasca pe .baza,ca nu are cele d.e trebuinta. Deci lndemna ,acest •. oti averile. Ca nu este cu
parinte milqstiv ~ipe fratii din miinastire, ziciind: ,,Siliticva ciitputeti s"Oc . putinta a VJe\ur dupa Dumnezeu, fimd
. .,
iubitor de dulceti ~i iubiton de argm!J ·
sa odihnim pe bolnav!". Bolnavul insa avea a oala plina de aur ~i
sapiind .sub a~temutul pe. care zacea. ~i-a ascurys aco)o comqara .. *
N-a !recut multa vreme ~i s-a lntiimplat de a murit .c~l bolnav, lara . ' ' .. '* '~ ' .'
sa miirturiseaspa nimic despre anr. Dupii ce l~aulrygropat, ~ zis. avva Zis-a un batriin: ,De !a caluga~l eel nevoitor ~i silitor pentr~
ciitre.frati: ,Ridicati a~ternut¥1 acesta de aici!".. tar ei. striingiind mantuirea sa, aceste doua lucruri le cere mm m.ult Dum':.eze~.
a~ternutul au aflat sub dlinsul aurullngrojJat, pentru c~ se cuno~tea dill ea oniseala ~ifiira de grija, Ca aceste doua lucrun ~mm(e~c pe calugar
sapatl!ralocului, ~i !"au dusla avva. Iar el vaziindamnl ~i in~tiintiindu-se ~~ I~ lnvatatura lui lisus Mantuitorul ~~ de !a umilmta, adJca. agomseala
cum s~a aflat, a zi:s: ,,de vreme ce, nici traind ~i nid murind, n'a <i giilceava''. . · ·
martirrisit. peiltru diinsrtl, ci !a. ei.I~i avea nadejdea,,nu se cadesa ·rna < *
ating de el, ci luati-1 a~a cu!n este ~i,llngropati cu ·el, adica lmpreuna • *
cu stapiinul lui". · · ·· ··
. Deci' s-au dus fratii ~i !-au p\ls ln monhiint. Dar in vremea cih\d se , ··•· Povesteau
. · ·. .. . 'd'mtre panntl
oarecare -· · · de~pre
· ·· un .batran
,- care
.. _ s-a
.
lntoarceau ei, iaia ca s-a·pogoriit foe din cer peste mormiintul· acela ~i - d ·• 't ·de mari daruri de la Dumnezeu $1 s-a vestlt m toate parple
mvre mc1 .· . · . . . _ . - , · - D · · . ns vestea
a· tinut multe· zile, nestingiindu-se, piina ce· a mistuit ~i pietrele, ~i ele lui pentru viata lin cea JmbunatatJta. ec1, a aJu .. ,
tariina ~do ate cele ce erau ln mormiint ~i toti care vedeaw erau cuprin~i ~~:re el ~; Ia lmpanitul, care, trilllitand oamenii s~i, 1-a chemat lasJ~e
de spaima ~i de. mirare. . ·b-t - . ·'Du.pa· ce imp· arattil a luat blagosloveme de Ia el, a. stat e
pe ·a ran. · · d b-tr- 1 urul
* vorba ~i mult folosindu-se, i-a dat aur mult. Pnmm .. ~ • an~.·. a , ,
* * s~a lntors ln pairia lui. Acolo a lnceput sa cumpere (anm ~~ vn ~~ alte
.Un pustnic oarecare a fost luptat de patima iubirii de argint. Acesta Illcturi de agoniseala; ca ~i mirenii. ··. . . . . _.
a adunat din lucrul miiinilor s.ale un galben, <\poi doi; dupa asta trei ~i . Inca dinairite lumea avea obiceiul sa aduca la el boln~vt :a _sa~;
a~<\ nevoindu-se .a ca~tigat cinci galbeni. Nu mult dupa aceea a cazut kcuiasca. Iris~ de~i all. adus !a el ~n 1ndraciq~,a poruncJt b_atranu.
bolnav Ia pat. I-au putrezitpi~joarele. ~i a platitdoctoruluicinci g<llbeni, dracului, ziciind: ,Ie~i din zidirea lm Dumnezeu~ . _Dracu!J-a raspuns.
dar boala lui tot nu lnceta. Intr-a dimineata i-a zis doctornl:. ,Este Nu te voi asculta pe tine!". Atunci a lritrebatbatr~nul: ,P~ntru ce n~
nevoie ca sa-ti tai piciorul ciici altfel va putrezi tot trupl!Itau!.". ~a asculti?". Iar demonul a zis: ,pe vteme ce te-aifiicut ~~ tu ~a un~
Monahulinsa n-aprimit, ci s,a datpe sine mortii.Daca a ~ositnoaptea dintre noi, ca. un demon prili ~a~ml! ie, c~ci ai ~as at aducerea a.I11;nte :
~i else zviircolea pfilngiind, a venit Ia ellngerul Domnului ~i CUITI zacea Dumnezeu care o aveai mal mm~te ~~ te-m. ~pucat .d~. gn~J e c~,1
el, l~a apucat de picior ~i netezindu-Izicea catre el: ,}\cum ce !llaizici~ ai pamante~ti,'pehtru aceasta riu te VOl asculta, mel nu vm Je~J dm om. .
sa mai aduni cinci?" ~i ln clipa aceastittamaduindu-se bolnavul, lngerul
s-a fiicutnevazut. Deci, !acandu-se ziu~, a venit doctorul, batand, ca de *
obicei, Ia. u~a. Jar pustnicul sculiind\1-se 1-a lntampinat pe el. Atunci * *
doctorul vazandu-I vindecat, a ram as lnmarmurit ~i afliind despre cele ce . Un frate a lntrebat pe un biitran, ziciind: ,Voie§ti .sa tin Ia mine doi
s-au facut cu el, a prim it Botezul cre~tinesc, caci era pagilh. - ' - '"'?" ·
bani; pentru vreme de boa Ia~ trupeasca.

340 341

Si i-a riispuns biitrilnul: ,Nu este bine sii (ii mai mult dedit l(i este
trebuinp. Deci, de vei (ine acei doi bani, niidejdea ta se aflii !a diln~ii.
Si de se va ~ntilmpla sii-i pierzi pe ei, Dumnezeu nu mai poartii grija
de tme. Dec1 sii arunciim !a Dilnsul grija noastrii, cii El va purta grija
de noi.
0 MARE RATACIRE CARE SE ASCUNDE
SUB MASCA EVLAVIEI
In anii din urmii am avut prilejul sa cunosc pe un frate care venea
din Grecia pentru inchinare !a sfintele locuri din Ierusalim, ~i care
avea idei gre~ite asupra clericilor ~i a tainelor biserice~ti. Intrebilndu-1
eu dacii nu riimilne !a vreo maniistire din Palestina, el mi-a dispuns:
,Piirinte, eu n-am venit la sfintele locuri pentru ciilugiirie, ci am venit
ca sii mii u~urez de piicate". ,Ei, bine, i-am zis eu, dar ca sii te u~urezi
de piicate, ai nevoie de pocain(a ~i pentru asta nu este loc mai potrivit
deciit milniistirea". Atunci el mi-a zis cam riistit: ,,A fost odata milnastirea
milniistir:e ~i preo(ia preo(ie, dar astazi nu mai este. S-a departat darul
~i Dumnezeu nu mai lucreaza prin slujitorii de azi. Biserica s-a ~ters
de pe piimilnt".
Din vorbele acestea am in(eles ca bietul inchinator era ori
deznadajduit, ori ratacit in credinta. Am riimas pe gilnduri cilteva mi-
nute, apoi am zis: ,Daca nu mai lucreaza darul prin slujitorii Sfi\ntului
Altar, atunci nu mai este Biserica cre~tina, pentru care Domnul ~i-a
varsat silngele, fiigaduindu-Se ca va fi cu ea pilna !a sfilr~itul veacului.
Caci zice !a Sfilnta Evanghelie: ,lata, Eu sunt cu voi Jn toate zilele
piina !a sfilr~itul veacului. Am in.".
Iar in cartea cea catre Efeseni, Sf. Apostol Pavel scrie cum a iubit
Hristos Biserica: ,Si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca ... ca
s-o infii(i~eze Sie~i Biserica slavitii, neavilnd pata sau vata~are ... ci ca
sa fie Sfilnta ~i fiira prihana". (Efeseni, 5, 26).
. Atunci fratele a oftat zicilnd: ,Eu, parinte, sa-ti" spun adevarat ca
m1-am p1erdut once incredere in preotii ~i arhiereii de azi. Pentru asta
rna silesc sa vin in fiecare an !a sf. locuri, sa rna botez in apa Iordanului
~i sa primesc Sfilnta Lumina, spre iertarea pacatelor mele". ,Foarte
342
I
" ~ " . . ?"
bine faci, i-am zi:> eu, insii Botezul !a Jordan .~~ sava;~e~l! ~mgur. :
Singur cu Sfintii Ingeri "mi-a raspuns el. ,S1 e~l! mcredm(at ca pnme~U
, prin asemenea botez, care se repeta,""1~ fi~ecar~ an·?
"iertarea' pacatelor
l-am intrebat eu. ,Mai poate fi indoiala pentru aceasta? m~1 z1s~ dansul:
dadi nici apa Iordanului nu ne cura(a de plicate, atunc1 cme sa ne mm
t ?" .
cure.e. . . . d
Aceste vorbe ale bietului inchiniitor m1-au umplut Jmma de urere
~i viizand prostimea lui, precum ~} primej~ia ~ufleteasdi ~~ c~e se
afla, am cautat sa-l Himuresc ce mseamna Tam~ Bo~ezul~.~ ~~ cum
trebuie sfintita dupa sfintele Canoane. lata cum s~ m~ala b1e(11 cre~tm1,
care nu au marturisire ~i nu cunosc Sf. Scnptun. . .
Domnul n-a poruncit !a nimeni sa se boteze singur, dupa cu111 mel
El nu S-a botezat singur pe Sine, ci a chemat pe Sf. loan ~ote~atoru!
sa slujeascii !a Botez. Taina Sf. Botez se sii~iir~~~te. num~.~ o _smg~ra
data in viata ~i aceasta se face de catre sluJ!toru B1sencu, cac1 z1ce
Domnul !a' Sf. Evanghelie catre Sfintii Apostoli, pre~~m y pentru
urma~ii lor, care sunt arhierei ~i preo(i: ,Merge(! dar.~~ .mvatat; toate
popoarele, botezandu-le In n~mele Tat~lm ~~ ,al_ Fmiu; ~~. al Sfantulm
Duh ... ~i iati'i Eu sunt cu vo1 m toate z!lele pana !a sfaq1tul veaculm.
Amin." (Mt. 28, 19-20). Iar Jn cartea cea catre Efesem a Sf. ~p:>std
Pavel scrie lamurit acestea: ,Nu este deci'tt un Domn, o Credm(a, un
Botez!". . _ .
Deci cine crede ca se curata de plicate daca se boteaza smgur:
oriciind dore~te, acela este Jn mare ratacire. Canonul 47 a! Sf. Apostol!
zice: ,oricare episcop sau preot va boteza a dou,a oara pe eel care are
Botez adevarat ... sa i se ia darul, ca unul care 1~1 bate JOC de Cruce~
~ide moartea lui Hristos ... ". La felhotiirii~te ~i canonul 57 a! soborulm
de !a Cartagina. Deci, daca clenc11, care nu socotesc Botezul eel bun
~i boteazii a doua oari'i sunt pedepsi(i prin ca~erisire,_ atune! ~a~e pers_oana
nesfintita care se boteaza singura, aviind 1deea ca se curata de pacate
, , b d -?
ca ~i cum ar si'iviir~i taina, oare asemen~a persoa~a n~ este su _pe eapsa.
Rog pe cei care citesc aceste.. randun sa ,rna 1erte ca a111mtesc
despre aceasta ratacire, care !a fratn no~tn romam sunt s1gur c~ nu se
aflii. Dar pentru ca traim in aceste locun unde pu~em vedea mm multe
obiceiuri straine este bine sa ~tim cum sa pova(mm pe altulla nevo1e.
Mai ales ca Jn' ultima vreme, s-au ivit ~i unii clerici, care spun
343
 lnchiniitorilor cii dacli cineva se scalda In Jordan, faciind scufundarile . -deJ'de ne mantuim" zice .Sf. Apostol.Pavel. ,Din straja
. · .Pnn na . ·. . · · D ]" · Sf
b
p ooro~ David. Nadejdea miingiiie pe eel bolnav,. mt~re~te pe ce s 1 a
obi~nlljte; acela pririle~te iertarea pacatelor '~i pentru asta nu mai are dimi~etii .pana In noapte sa nadajduiasca Isr&el spr7 ;omnu , zJ~e
nevoie de marturisire. Am cunoscut ~i preoti care invatau ca data
cineva este m!botezat ~iprirrie~ie scufundarile de hagiu 111 Iordan, aturici rs ri'ina e cellmpovarat de qatrilne(e. Nadejdead~cwaJ celo~ c~r~
,nu mai este nevoie, de Taina Botezlllui; lata, fra(ilor, ni~te pareii gre~ite, ~ 1 plupJta c~ necazurile ~i cu ispitele vie(ii .. Pnn nadeJ~e se ca~!lga
se . ·· _· . . - · - · Nadejdea se na~te
care zdruncina lnsa~i temelia Sfintei noastre Credinte, care este Taina biruintele asupra eel or vazu\1 ~~ nevazU\1 ':_ra~ma~1. . _ , ... D _
Ia
Botezului. Aghiazma care se face I6rdan atunci cand vin lnchinatorii o data.cu sufletul ome]lesc ~i alcatuie~te stalpul ~e ba~a a1 V!e(ll. aca
este pentrU a lua blagoslo'venie, lnsii nu este Jnsa~i Taina Sf. Botez car fi virtutea nadejdii, atunci nici credin~a ~!.lllCI dragostea n,-ar
chiar de roste~te cineva ~inumeleSfintei Treimi. Aceasta e~te o simp!~ n 1 · 'in sufletul omen esc ,j viata s."ar p1erde . .Ea este puterea cea
putea ocm ' o • - · · - tele
sfe~tariie, iar nu un botez, de~i zice lumea ca s"a boteiat, ciind s-a minunata a sufletului, care ridica din groapa. pe eel.. ra~J!l cu pac~ d'
scaldat in Iordan. , , . i-i aducela pocain(a. Niidejdea este raza cea lum~o~sa pentru eel. m
fntunericul necuno~tin(ei, care iiindreapta la_adeva~, :n ,putme cuvmte,
put em Z!Ce. .ca-.· omu!.
. care· . are .nadejde
· . nestramutata
_. . · · .m suflet, nu este
NADEJDEAMANTUIRII ;E:~TE STALPUL VIEJII NOA,ST~E biruitniciodata de furtumle ~~ de greuta(Jle v!e(IL . • . • ,

·' ·. La temell<J vietii noastre Sl!nt !rei pletre mari ~i anume: Credinta,
CUVANT DE NADEJDE CELO:R ,FARA PE NADEJDE
Nadejdea ~i Dragostea. Dilliretoate, niid;;jdeaalciituie~te sprijinul ~el
mai puternjc a! sufletului omenesc. Farii piatra niidejdii, cliidirea vietii .. Traim in veacul eel de pe Ufll).ii ~i vra~ma~uln;a~tuirii se sil.e~te
no11strese dariima. Daca cumva se zdruncina aceasta piatra de latemelie, mai tare cu me~te~ugullui; vazilnd ca se apropl~ sfar~Jtul. Su~~ zile;~
attmci]Jietrele cladirii se zdruncina ~i cad; adicii (oate virtutileoml!lui .. . . . . t . mare seceta .de cuvilntul lm Dumnezeu, I_PS~~ e
sliibesc ~i se pierd. Ciind sHibe~te mai ales nadejdea pentru miintuirea smmtehlor 21_es e _ · · ·.· · , . A 1- · multi dintre cei credmc!O~l
ovata cea sanatoasa pentru mantmre. s azl, . .. . . _. . .
sufletului, .awnci credin(a slabe~te,. iar dragostea cre~tineascii serace~ie Pajung Ia dezniidajduire,din. cauza lipsei de povatmtor, cacJ ,a 1ipS!! ce 1
~i via(a omu]ui n-arenici un rost. . . ..
ios'' . cum zice psa]mJstul. . . . . .. ... . ' . . .
Taina vie(ii cre~tine~ti se sprljina pe nadejdea milntuirii, dupa cum cuv Mal dureros Jnsaeste ca boala deznadejdii se s(re~oar~ ~llll ;mm?
~i copacul se sprijinii In radaeina. Dac~ nadejdea aceasta a Sl!fietului, eel or care au imbracat ,haina mantuirii",ba chw~ ~~ Ia unu ,dm c encl:
(ldi,cii riidacina suf]etului se. usucii, atunci de unde sii mai odras!e(lsca
fapte]e cele bune, .de undy. sa mai lnfl 0reasca sfiinta credi11(a ~j ~urn
Indoiala pentru miintuirea sufletului se ve.de astazJla .m_u)\1. cr.eltml
· a · Ia ce 1· robiti de. pat.imi sau. stram1 de B1senca, c1 ~~ a.. u~d
l:
poate sa mai rodeqsca ,miintuirea? Dupa cum copacul J~i !rage hrana nu num 1 · · · · · ·· · · · ·· d - 1 [(' t E1 va
care mer . e calea pocaintei, cu ravna pentru a evaru. s an ·c . ,
din pamiint prin riidacina, tot a~asuf]etuLomenesc !~i !rage puterea de
vi<1!ii prin nadejdea miintuirii.
stricaciu;~~ dimprejurul lor,v~dl apoi .li~~a c~a :::;,~e cda:l~~~~i~o:i
uneori vad ~i !ipsa de credm(a a. ,eel m s e~ . '.. . .• . . . . .
:Sfintii Parinti aseamana .nadejde11. cu o ancora. Via(il omului este lumineze, ~i pentru asta se Jmputineaza Ia suflet bJe\11 cre~tml ~~ unu
lntocmai ca o corabie care se poarta pe valurile vie!ii ~~ de mu](e ori
se primejduie~te de furtuna ispitelor. Dacii n-ar avea omul ancora se d~:ac~ed;~~r~ti~eazii vial~ monahala sunt mai adapo;titi ?.e val~r~e
nadejdii, atunci ar fi biruit de valuri totdeauna. Para sprijinul acesta • . . .. . . . -d r sa de spor dl!hovnicesc §I pentru asta u cupnl1 e
sufletesc, omul n-ar putea ajunge niciodata .Ia limanul mantuirii .. ~~:itde~~d~i::av;en:fu miintuire, slabanogindu-se !a suflet. Prin aceste
344 345
 riinduri, eu nu caut sa judec nici sa osandesc pe cei care au indoiala
pentru mantuirea lor, ci rna silesc ca sa le pun Ia indemiina un ,tonic"
adica o doctorie intaritoare pentru suflet.
Fratilor, Ia inceputullumii nu era nici moarte pe pamant, nici boala
int:e. oa1p.eni ~i nici amarul sciirbelor ~i a! necazurilor. Era deplina
fenc1re. Insa prin obraznicia stramo~ilor no~tri Adam ~i Eva s-a racut
du~manie intre oameni ~i Dumnezeu; s-a departat fericirea. Atunci a
venit ~i moartea pe pamant, s-au ivit ~i bali intre oameni ~i toate
necazurile care urmeaza piina azi.
Timp de aproape 5.000 de ani, adica de Ia caderea lui Adam ~i
piina Ia venirea Domnului, toti oamenii mergeau dupa moarte ]a
intunericul din iad, fie ca erau drepti, fie ca erau pacato~i, toti Ia
intunenc se sala~luiau. Nimeni nu era in stare sa-i scoata nici credinta
lui Avraam, nici bunatatile proorocilor ~i ale dreptilor nu ~uteau acope~i
paguba pacatului stramo~esc.
Jertfele care se aduceau lui Dumnezeu pentru pacate nu erau in
stare sa rascumpere sufletele de Ia moarte. Osiinda pe ca~e a rostit-o
Dumn~~eu dupa gre~eala lui Adam era: moartea ve~nica pentru toti
oamenn. Dupa 1zgonirea stramo~ilor din rai, portile fericirii s-au inchis
pentru totdeauna. Moartea ~i iadul ii inghitea pe loti. Trebuia ca omul
sa biruiasca singur moartea, dupa cum el singur ~i-a cii~tigat-o. A~a
s-~r fi cuvenit. Dar bietul om a ajuns rob al pacatului ~i nu mai putea
scapa dm ghmrele mortu. Numai eel strain de piicate putea sa biruiasca
moartea ~i sa scoata pe om din legaturi. Insa toti cei din Adam erau
sub vma pa~atului, toti purtau pecetea osiindirii stramo~e~ti, ca ni~te
rob I a1 mortu. Dreptatea dumnezeiasca cerea o jertra rara prihana, care
sa pretuiasca atilt cat pretuie~te viata tuturor oamenilor. Nimeni dintre
oameni nu putea pliiti pretul rascumpararii, chiar daca ar fi avut toate
bunatatile. ~entru asta s-a pogoriit Domnulla noi, s-a imbracat in trup
omenesc ~~ ne-a seas dm robia mortii ve~nice ~i din legaturile
blestemului. Fiecare dintre noi §lie toate acestea, dar eu Ie amintesc
aiel ca sa vedeti di bunatiitile oamenilor n-au fast in stare sa dezlege
bles!emul eel vechi ~i nici sa izbaveasca sufletele.
Indreptarea noastrii ~i izbiivirea de osanda am do bandit-o prin jertfa
cea de pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, dupa cum n-au
putut sa scape de osandii toti alqii lui Dumnezeu din legea veche, cu
346
toate bunatatile lor, tot a§a nici noi, cei de azi, n~ p~tem sa ~e miintuin:
prin faptele noastre, rara darullui Dumnezeu .. Intm este sfantul dar JI
' pe urma faptele noastre, care ajuta Ia mantmre: Aceasta o spun dm
cauza ca sun! multi dintre cre§tini ~i n:ai ales dmtre mon.ahi, care se
bazeaza mai mult pe faptele lor ~i mai putm pretmes~ d~llm ?umn_ezeu.
Ciind unii ca ace~tia patimesc vreo alunecare Ia pa!Imi, sau cand slabesc
cu trupul ~i nu mai pot implini faptele cele bune sau ne~omtele lor
obi~nuite, atunci se dezniidajduiesc de man_tuire: Caci niidejdea lor er~
]a nevointele ~i Ia bunatatile lor, iar nu Ia mila lm Dumnezeu. Pentru ~1,
dl.nd s-a terminal voinicia trupului sau ciind au sufent vreo alunecare m
pacate mari, atunci s-a tern:inat. ~i cu ~iintuireac d~I;,ii ~o~oteal.a l~r.
Fratilor ~i surorilor, care vii md01t1 de mantmre, sa va m!Ipanti bme m
minte ca: .
De-ar face omul toate bunatatile ~i chiar de s-ar da ~~ Ia moarte
pentru apararea dreptatii, insa rara' darul ce.I sfiint al Domnulu! nu ~ste
miintuire. A Domului este miintuirea ~~ peste poporul Sa~ bme-
cuviintarea"Sa" cum zice Proorocul David in Psalmi. Si iara~I: d~-ar
saviir~i cineva toate rautatile din lume, insa daca nu:~i p!erde nadejde~
in Dumnezeu §i daci'i alearga Ia pocainta, tot se mantme~te .. ,De~art~
este miintuirea omului" zice psalmistul, adica toata striidama omulm
este zadamica rara ajutorul lui Dumnezeu. Fie care om este luptat. d~
felurite pacate ~i se rane~te de ele. Dec~ noi singu_:i, oric.iite b~natati §!
oriciite nevointe am face, nu suntem m stare sa ne vmdecaJ? ~~ sa
dobiindim nevoinovatia. Darn! lui Dumnezeu implinqte toate hpsunl.~
noastre ~i ne vindeca spre mantuire. Nimeni dintre drept credmcw~n
cre~tini sa nu se imputineze )a suflet incat sa zica sau sa c~ge!e ca. nu
mai este miintuire pentrn el. Imputinarea aceasta a snfletulm ~~ I~dOial~
pentrn miintuire vine de Ia vra~ma~. S~rp.ele care a in~el?~at o~mwara
pe stramo~i sa maniince dm rodul opnt ~~ nu v~r mun mcw~ata, ,acun:
~i-a schimbat glasul ~i le ~opte§te Ia mu]t1, z1cand: ,Zadarmc. mancati
piiinea vietii" caci ,nu mai este mantuire p~ntrn voi!". Auzi\I ce glas
in~elator rasuna astazi? Sf. Prooroc David pnce~ea glasul acesta, pen~ru
aceasta zice Ia Psalmi 3,2: ,Multi zic sufletulm meu: nu este mantmre
lui intrn Dumnezeullui!". Dar else intiirea cu nadejdea in Dumnezeu,
zicand: , pentrn ce e~ti miihnit, suflete a! men ~i pentru ce te tulbun?
Nadajduie~te spre Dumnezeu, ca-L voi Ianda pe El, miintmrea fetei
347
 II
I

!'I mele $i Dumnezeul meu" (Psalmul 4! 6_7) Si t . . ..

!I le roste~te de. mai . multe :ori aratiihd cu· a.st .·aces e_dcuvmte.Pr?orocu] .0 PARERE GRE1;>ITA CARE VATAMA PEMUL'fl
d "d 'd c· · · ' a pnmeJ ta care vme d'
, e:n.a eJ e. J!I(I cu biigare de selima la-Ps ]f, . · . · . . , In
I~ta:Jteste imparatul David cu nadejdea m, t a Ir~J/ ve(l ve~e.a cat de fn paginile ce urmeaza am in~irat ciiteva cuvinte de.lamurire pentru
I
~~ mc1 bucuria Invierii Domnului n'a cu:n mni. ~u ~ra mc1 botezat adevaratul inteles al pacatului, dupa marturiile Sfintei Scripturi.
clup tainic, dar niidejdea miintuirii rasunii ~~ct~t-_o aratata, CJ numai in Mi s-a Jntamplat sa stau de vorbii cu multe persoane care sunt de
asta nici el n-a fost scutit de ranile pa t l . b t; p~alm~IlUI. Afara de piirerea cii, daea nu ·Umb]a pe ca]ea. desfrau]ui. 1\imesc, atunci nu au
grele .ran. i, ·.din preacurvie. <i din ucc~du tu, Da me~ a p..atim. It .cele mai pacate ~i deci nu au ce sa marturiseasca la duhovnic.
, f . · ' I ere. · ar nadejdea Jm
:~K:;~~~etc~:~~~i;~:~~~~rt s~~~r~~~u;t. ~i. s~a~finji!. Soc~titi a~~i s~; Sullt ciitiva ani de ,ciind indemn pe un frate din manastire sa mearga

d~r nadejdea lui .a ramas neclintita

n~dejde, atunci n-ar fi indriiznit sa
p:~~ f:
. _. .
~~m~tuC!mp~varat de tele,
· ac1 e _n-ar fi avut
·]a piirintele duhovnic pentru marturisire. ,Ce am eu cu' duhovnicul, Jmi
zice el, doar n-am omoriit'petata ~i nici rtu traiesc in plicate'!,;_
cand ~ei veni intru Imparatia Ta!". Zica. ,Pomene~te-ma; Doamne, lata ~urn intelege el pilcatul ~~multi sun! care inteleg ca ~~ el, de~i
rrierg la duhovnic. Fratele cu pricimt socoate 2a o napiistuire indemnul
, ' Cat de dureros este ciind vezi cii m ]!' d.1 . . . . ,
mtru Hristos prih Taina Sfiintului B 0 t . u J ~ ce: c~ s-au Irnbtiicat pent~u marturisire. El, nevinovatul, nu ~tie Inca de duhovnic, pentru ca
Vietii, adicii cu Trupttl Dom . ezl ~~· se Imp.a.rta~esc cu·. . Piiinea nu are piicate! Si doar -.sa nu se deoache.- nu es.te mai breazdecat
' · · · nu 1UI cu a te c · t - d ··
chemati sa. mo~teneasca imparati , .l . u~m e,· can vezJ pe cei ,fiulce! pierdut" din. Sfanta Evanghelie, dar pentru ca ... (sa mii iertati)
miintuire 1 Mare d . · a cerun or ca se ·deznadajduiesc de nu are fe!lleie, el se crede fiirii pacat.
· · urere pentru Sfiinta B · · - . .
duhovniceascii, care se sile<te ca •t . • Isen~a, malca noastra lata. unde se miirginqte pacawl dupa socotea)a lui ~i din
T0 f1 Sfi .. )· · . ' · pe 0 1. 1 Ba· ne mantmasciil ,, nenorocire multi sunt piirta~i .cu el ~i se .impartii~esc regula!, fara sa
• : mtu I ann!! miirturisesc [ t 1 - · 1· ·
a~a de viHamator, pre~um estepiicat~l rd~~n1;:>.~a_n!c ~n piicat nu este ~tie de parintele duhovnic. Prapastia ·adiinca este .asta pentru bietul
ca ·w lepadarea de ·D p aJ umi, cac1 el e aproape suflet, caci se defaima cea mai trebuincioasii tainii pentru miintuire,
· · umnezeu. entru aceasta fi t'J -
lhima pentru piicatele noastr . • . . , ra,I or, sa ne doara adicii Taina Pocaintei, care Jmpreunii 'cu Sfiintul Botez deschide u~a
D , . e, cac1 pnn · ele am supiirat B 1
umnezeu, dar mtnstarea noastrii s· fi . t td. .- . . pe unu niiului la toata lumea. Caci cine socoate ca uu este piiciitos, acela.
in mila.Piirintelui Ceresc ~i niciod ~~ ~~ o eaun~ msotita cu nadejdea nu are nici pocainta ~i· nu ~tim urrde este mantuirea lui. Sfintii ·
Obiceiul vra~ma~ului este sii ad . ~~sa nu ~vern mdo1ala de miintuire. Parinti ne invata ca orice abatere de Ia bineeste socotita pacat, dici
tulburare, ca prin asta sa arunc~cae ~ Im~a fnc~ cea dobitoceascii ~i
1
~i pruncul-anl. milnie ~i pizma, Sf. ProoroC'David se pliinge ;,cii
ere~ tine, chiar daca L-ai vedea P mDm dezna~?Jd?. Dar tu, frate lntru 'piicate mcam nascut" (Ps. 50), 'iar noi, care am Jmbatranit in
~e la.tine ~i nu te mai socote~tf~~~~u~:l 1mnul ca l~Imtoarce !ata Sa iele, zid~m canu facem pacate? Oare humai desfriiul trupesc este
Irnputmezi,. c.i roagii~te cu stiir . !" d e ale, tu ll!CI atunciSa nu te
piicat? Dar Tablele Legii, ciite porunci ne-a dat Dumnezeu pana Ia
cea necajita catre judecatorul n:~~~~t";.El; precum seruga ~i vaduva
porunca a ~1:\ptea(sa. nu faca desfrilnare)? Iar la cele noua Fedciri
~i nu vei riimiine ru~inat. Strigii. _ d a; •
11
ct;rn spt:ne IaSf. Evanghelie,
din Sf Evanghelie, oareferice~te Domnul.numaipe cei. curati cu
cum ,striga ~i Sf. Prooroc Davi~u :~,ra%~e~ a la gandunle cele otriivite,
~~ mantuitorul meu ·d · • ' . an · " omnul este lummarea mea trupul?D;~r nici nu aminte~te de asta, caci daca n-ai inimii curata,
, e cme rna. vorteme?'' <i · ·• ·N· , . . nici. trupul nu este curat ~i nici sufletul. Avern sute de. marturii
este Tatiil,. scaparea mea t . f'
1 . ~ apo 1 ZL , adejdea mea.
Sfiint!''. · es e IU ' acoperamantul meu este Duhul des pre asta ~i noi ne Jn~elam adesea socotind ca piicat numai desfraul
obi~nllit din·Iume, iar allele' care sunt mai vatamatoare nu le luam

348
349
I,
I
 Ia s-o luam de Ia Jnceputullumii, sa vedem, noi suntem gre~iti, ori
in semna.- Da.r oare numai eel care tu~qte este bolvav? Ca . a gre~it Scriptura. Lucifer, mai marele Jngerilor, doar, nu a racut desfranare
atacati
. - de ofl!ca
· ' de rae sau alte bol'I 1-aun t nee
. daca nu tu. !I sunt
· (ca eel care nu avea trup) ~i cum s-a prabu~it din cer cu a treia parte
sempa, oare ei nu sun! bolnavi? , ~esc ~~ nu din ingeri, prefadindu-se In diavoli? Oare mandria ~i !ncapatfmarea lui
nu este pacat? Adam ~i Eva n-au racut desfriinare ~i totu~i au pierdut
raiul ~i prin ei tot nea111ul omenesc s-a osiindit Ia moarte. Oare lacomia
CUM INTEioEG CEI MULTI PACATUL ~i obraznicia stramo~ilor nu este pacat, ca ~i desfriiul? Dupa aceea,
pedeapsa lui Cain oare pentru desfrau a fost? Pizma lui care a nascut
Un preot misionar din Gre · 1d· . .
ca mergand odata ciltre un sat:~~=pe ~n:r~ ceil mm ravn!to~i povestea primul omor 1ntre oameni, oare nu este pacat? Lacomia de agoniseala
taran care se intorcea de Ia camp. Ca s- -I , esa omc s-a mtalru! cu un a lui Iuda care 1-a 1nvatat sa vanda pe Stapanul, oare nu este pacat?
preotul a zis eatre el· Bu - a mceree pe om de rabdare, Dar imperecherile care s-au ivit in sanul Sfintei Biserici ~i prigoanele
o~ului ~anEdara, rasp~~zan~a ;:ea~~~~f~~~~~~~~;· i~ v;~~~~~~;a~-a sa~it
1
0 0

cele infrico~ate care nu inceteaza nici astazi, oare din pacatul trupului se
~ 11 asta · u sun! eel mai bun ere tin di "o ' - · · ~ un e nasc? Ravna cea fara socotealii ~i uraciunea, oare nu sunt ~i ele pacate?
Joe intru piicate!". Viizilnd preot I~ t n s.at, ~a nu ma ~tm patat de Caci doar toti ereticii ~i prigonitorii Bisericii au fost ~i sunt foarte riivnitori.
sa sch~mbe vorba ca sa-l lini~tea~c~o~:~ :-~ ~os~tc~~pbl~lucl a cauta~ Dar ravna lor este :fara socoteala ~i pentru asta urasc adevarul ~i hulesc
vrut sa vorbeasca .~i a pi 1 _ , · mu n-a mm pe Dumnezeu.
despre omul acela c .e?a suparat. Ionteresandu-se preotul in sat Dar oare, fratilor, razboaiele ~i mizeria care bantuie lumea numai
tulburarilor din sat. ;ot;r~~~~:re~ua~:t fa eld era ero~l sfez}lor ~i a! din pacatul trupesc se nasc? Goana cea nebuna pentru stapiinire, ravna
e ca C.: vac~ ~are Impungec Ia avutia straina, care atata pe 0111 Ia razboi ~i-l face mai crud ca o
0
Poate vteti sa riide ·
lui? Ganditi-vii in sa put::~~:a i ~e~ocot~ala !ara~ulm ~~ de supararea fiarft, oare asta nu este pacat, ca ~i desfranarea?
. Acela, pentru ci'i. s.e ~tia in ci'i.salorie l::i~i~~a~JfJ~ ~ve~ s?~oteala ~u!· Vedeti ca piina Ia desfriinare sun! alte pacate mai grele ~i mai greu
era de parere d\ este eel mai bu . ' m casmc1e c~nstlta, de vindecat. Ne in~elam rau daca socotim pacate numai caderile trupe~ti,
f~~~:c~il!~~~~;~i cc1al~;arite~ catr:~s~~~d~~n~~i~i a;:~i~~~bi~ ~~~~:~~~;
1
curvia ~i tot neamul ei. Sa nu creada cineva ca este fara prihana, dadi
. -am ms ramal e pacate ~i
traim 'h -
L1fii a fost ferit cumva de ,gripa" desfrilului trupesc. Gripa aceasta, adica
pacatul trupesc, este vadita in toata lumea ca o boala generala ~i i se
Ch mr daca pe de alta part
chiar daca, am intrece pe ;u~m aJ~ng.e b~
· 1 masura lui Luci~er
· ' pn ana
in miindrie: cunosc cauzele ~i leacurile perfect. Dar ia ganditi-va dite boli ascunse
pentru toti ca a~ prm m Irea de argmt, chmr dacii am fi
se cuibilresc In sufletul nostru fara sa fie vadite Ia aratare ~i fara sa
, - ,

f~o~f~f~~:~~r~~ai~;f[~!~~~f;v~~~em~~n~~:Ar~~v~~~~}·d~~~ara!aci
0
pricepem de unde se nasc ~i cu ce leacuri se vindeca.
Deci, fratilor, sa nu ne fericim pe noi, sarmanii, daca suntem feri(i
ca sa nu mai Jn~i~ mulle ~h:~: ~ ' yre~~m su~t e~, primul, in sfiir~it,
11
de gripa ~i in schimb in noi mocnesc boli mai grele din cele suflete~ti
mocirla tuturor fliradelegilor ~i d:c:~~nll ~~ ~: mme ne-al? ~alaci ~n pe care nu le pricepem u~or, dar care ne rod haina sufletului ca ~i
lncrun ratamice, noi fericiti ne so f um . a m calea .fanseJ!or prm
pe cata vreme nu ne' ~tim in pacat~o:; ~a m~te ponu?bite nevinovate, viermii. Sa nu socotim pacatos numai pe omul desfraului ~i nici sa
0! ferice de noi · .. '_ Ica nu suntem 111 desfraul lumii. numim plicate numai pe cele trupe~ti, caci atunci facem mincinoase
Cam a~ a cugetam m~f~~~~~ea~~i ca,nu uT?.~lam in ca.lea p~cato~ilor! Sfintele Scripturi ~i nu ne putem cunoa~te ~i nici indrepta boala sarmanei
ia stati pu;in sane dez~eticim' 0 , sarmann. Dar, frati~or ~J surorilor, noastre fapturi.
· are nu cumva ne m~elam cu parerea?
351
I 350
'

VEDENIA STARETULUI IOASAF J:IIN MANASTIREA
SF. SAVA, AN.UL J854
· Calea'spre' El~onul celde Sus. ,,'Eieon" se
tdlcUie$te. in- /imb'a noaSt!·ii: ·, Mimiele MGS!inilor "--
CUM A' CAUftORIT - in vedenie ~ STARETUL
10ASAF din Sf Sava 'Ia lmmtele eel minunat din
ceruri:
I1', AceastCi vCdenie:s-a· td!Cuit d{n gfeci$te·in anul J:942,:
iCrr clcltin .~:..a scri~ -pehtru folosuf·de Ob$te, de· Ciitre.
-cet mai nevrednic dii1tre· Ier~mo'nahi, locin Jacob,' in
Schilul ,SfAna" -Hozeva, 17Noiembrie 1957.
lata cum poveste~te· monahul Ioasafvedenia pe care a avutco la Sf.
SaVa: In l3 zile ale lunii Martie (era ziua de.joi), ora 6 din.noapte,
m-am sculat sa ascult slujha Utreniei. Am mers in Biserica ~i m-am
a~ezat in strana, iar fratii citeau Miezonoptica. Atunci eu cugetam ]a
patimile Dommilui nostru lisus.Hristos, zicfmd. In mintea mea: ,Un
Durrinezeu fiicator; ziditor ~i creator a toate a primit sa se faca om
pentru noi, S'a rastignit ~i Sea 1ngropat. Acestea toate le-a suferitpentru
miintuirea oamenilor''. · multime de oameni oarecare 1n ve~minte striilucitoare, to\I tmern cu
Cllgetiind ell acestea, mi s-a 1nduio$at inima $i mi-a venit atiita
bllcurie in sufletul meu, $i o'lini$te negraita s-a revarsat In mintea mea,
inciit am ajuns Ia a$a de mare umHin(a, cii lacrimile curgeau pilriiu din
ochii mei.Aturtci mi-a venitlrtsufleto negraita dragoste dumnezeiasca
care rna inflacara, nia aprindea la inima. Dim]Jreuna cu dragostea mi-&
venit §i o · smerenie a~a de mare, in cat nu gaseam nici o fiiptura a$a
ticaloasa cu mine. Atunci mi s-au deschis ochii in a$ a chip, ca $i cum
s-ar fi fiicut o cale din ininia mea pilna la Tronul lui .Durimezeu.
In vremea aceea, min tea: mea dimpreuna cu a~ezarea Guviintului,
adicii cugetarea ~i ell inima mea erau legate $I mii rugam' in taina cu
mintea, fiira o piedica oarecare. Atunci eu ziceam cilrrd :rugaciunea,
ciind barecare• CuVinte umilincioase. Dupa aceea mi-a Venit o a$a
dragoste pentru aproapele meu !neat rna rugam pentru cei care rna
du~miineau $i pentru cei care urau $i din bucurie a inimii mi s-a umilit
duhul (sufletul meu). Ciltii vreme eram in aceasta stare mitvedem pe
352
mine ca sunt ln Biserica ~i-i vedeam ~i pe fratii care citcau. D~pii aceea,
nemaiputiind sa stau in picioare, am tras sciindura de la strana $1 m-am
a$ezat, rugiindu-mii mereu cu mintea. Atunci am fast cu~nn_s de o a$a
de mare dragoste dumnezeiasca !neat n-a mm fost chip sa ma.odihnesc
e piimiint. In acele clipe nu mai aveam teama de Dumnezeu, CI sim(eam
~ mare indraznealii $i dragoste ciitre El. .
Fiind stapiinit sufletul meu de o asemenea dragoste,. n-am .m~I
putut sii zic rugaciunea mintii $i nici vreo alta rugacmne, c1 ~um~I ~at
simteam In sufletul meu o aprmdere $1 o dragoste dumne~emsca,. m-
tocmai ca o flacarii care lmi ardea inima. Sufletul meu era p1romt cat~e
Dumnezeu ~i numai Ia El cugetam,. iar din ~chii. m.ei curgeau ca uu rau
Jacrimile. Mi s~a lnduio~at duhul dm bucuna mi,mn ~~ ~ram cup~I~S de
mare smerenie. Atunci, deodata m-am fiicut mtru uimire, ad1ca am
~ost rapit cu duhul ~i nu mai vedeam nici Biserica, nic_i pe fratii dinauntm
$i nici nu mai auzeam cele car: se cit.eau !a strana: _
Mii aflam atunci en duhul mtr-o l!vada mare $1 foarte frumoasa,
care era lmpodobita cu tot felul de copaci ~i cu. flor! pline de mireasmii:
Podoaba ~i frumusetea ei nu se poate descne $1 mc1 nus~ poate povest1
de Iimba omeneasca. Grad ina era plina de atilta lumma ca ~~ c_um ar
fi fost luminata de ~apte sori. Am privit de departe ~~ am. vaz~t o
viirsta ~i frumo~i Ia chip. Fiecare din ei stralucea ca soarele ?i pii$eau
incet, incet. Atunci simteam mare bucurie 1n sufletul meu ~I ZI~eam;
nedumerindu-mii In sine: ,Oare a cui sa fie livada aceasta ~~ cm,e sa
fie oare ace~ti oameni? ~i cum rna aflu eu aici?" . Aceste cu_getiind~-le,
mergeam ~i eu cu diin~ii. Dupa ce am mers o m!ca dJstant,a, am v~zut
~i pe alti oameni, multime nenumiira~ii, care. stateau t?li Impreuna ~~
erau Jmbracati In haine soldate~ti. To(I erau tmen cu varsta, v,omiCI la
trup ~i foarte blanzi ~i frumo~i Ia chip, stralucind ca soarele. Cand 1-am
vazut eu pe acqtia m-am oprit, privind ]a frumusetea ~~ la podoaba lor,
simtind o mare bucurie In sufletul meu. Dupa aceasta, am auZit o v_oc~
de ]a diln~i~ zicilnd astfel: ,Fratele nostru lo~saf are mare donnta sa
meargii ]a Impiiratul, dupa cum $lim noi to~L Dec1, cme dmtre noi
putea sii-1 conducii?". Atunci s-a despiif\i_!: unul dmtre ei, care e~a mal
tiinar, mai voinic ~i mai frumos decilt to\I. In mijlocul celorlal\I stralucea
353
 1ntocmai cum stralucqte luna 1n mijlocul stelelor ~i se arata ca uu ofiter
peste cei!alti. Deci s-a lntors ~i a zis catre ceilalti tineri: ,Eu 11 ~oi
conduce, caci precum ~titi, are deosebita dragoste catre mine. Ziua ~i
!J-Oaptea rna ruga pentru aceasta ~i de mu!te ori m-am pus cheza~ Ia
Imparatul pentru el". Zicand el acestea, s-a porn it catre mine. Jar eu
cugetam cu mirare zicand: ,Pe oamenii ace~tia eu nu i-am mai vazut
alta data, dar ei unde m-au vazut ~i de unde 1mi cunosc numele? Apoi
de unde au aflat ca eu doresc sa merg Ia Imparatul?" Cugetiind eu
acestea, tiinarul acela a venit !anga mine ~i mi-a zis cu fata vesela:
,Urmeaza-ma, ca sa mergem Ia Impar~tul!" Iar eu i-am ;;:is: ,Te rag,
frate, lasa-ma, cine sunt eu sa merg Ia Imparatul? Si care Imparat este
acelacare sa rna cunoasca pe mine?". Atunci el a zilmbit putin cu fata
vesela ~i mi-a zis: ,Oare te prefaci ca nu ~tii care Imparat 'este aceia
Ia care vreau sate due? Ori poate nu ~tii cine sunt eu? Pentru ca m-ai
iubit ~i m-ai rugat ziua ~i noaptea, iata, am venit sa te iau ~i sa te
conduc spre a merge Ia Imparatul. Este cu neputinta sa te las, trebuie
sa rna mmezi!". Atunci eu, neavand ce sa mai raspund, l-am urmat.
Cum mergeam eu a~a, imi zicea giindul sa-l intreb cine este el, de arata
catre mine atiita dragoste, pentru ca nu-l cuno~team inca cine este. Dar
iara~i, rna ru~inam sa-l intreb ziciindu-mi in giind ca poate voi afla pe
urma. Aveam 1nsa mare u~urare in su11etul meu cilta vreme 11 vedeam
lilnga mine.
Deci, am mers noi multa distanta de lac, de Ia acea campie
frumoasa, a~a !neat nu se mai vedea nimeni afara de noi doi, care
mergeam. Cand s-a terminal acea ciimpie mare ~i frumoasa, am ajuns
Ia o cararuie ingusta, care era foarte lunga, inciit nu i se vedea capatul,
iar de o parte ~i de alta erau ca ni~te ziduri inalte. Calea aceea era atilt
de ingusta, in cat abia putea trece un singur om pe jos. Ciind am ajuns
acolo mi-a venit 1n inima mea o oarecare sfiala, pentru ca !ocul acela
era salbatic ~i tara de nici o milngiiiere, dar ciind vedeam pe ca!auza
mea, se vese!ea suf1etul meu. Atunci ca!auza mea oprindu-se putin,
rn-a privit cu fata !ina ~i vesela ~i mi-a zis: ,Pentru ce frate, este
tulburat sufletul tau? pentru ce te-ai lasat stapanit de !ene ~i se
raspiinde~te mintea ta incoace ~i incolo? Pentru ce nu-ti paze~ti mintea
Ia cugetarea numelui lui lisus Hristos? Au nu ~tii ciita pagubii are omul
354
ciind se Ieneve~te la rugaciune, chiar ~i numai Ia, o singur~ rasuf1are?
Si iara~i oare nu ~tii ciita fo!osinta dobande~te cand cngeta totdeauna
1 miintuitorul nume a! Domnului nostru Iisus Hnstos? Un asemenea
:m se izbave~te de patimi ~i de pacate, fiiciindu-se sala~ al Sfintei
Treimi. Acela va sa ajunga Ia desiiviir~ita dragoste, dm care dragoste
ai gustat o parte ~i tu prin nespusa n_ulostiVlre a lm Du~nnez_e~ ~I-I
cuno~ti dulceata. Deci, pentru ce m neghpt aces! lucru ~ad1ca ru~ac:unea
mintii)? Piina ciind vei ramiine, frate, in acest somn adanc ~I ~ra~daviei,
eza"nd in nelucrare? Adu-ti aminte de a~ezarea ta cea mal dmamte, pe
~are ai neglijat-o cu desavilr~ire! Oare nu Dumnezeu _est~ eel c~re te-~
invatat chipulin care sa iei de mijlocitoare ~~de cheza~mre a mantu1rn
tale pe Pururea Fecioara Maria, Nascatoare de Du,mnezeu? Oare nu El
te-a invrednicit sa af1i povatuitor nein~elat spre mcredmtarea a:estm
Iucru? Au nu cuno~ti, frate, milostivirea ~i dragostea ce !I-a aratat-o
Dumnezeu? Dar cu toate acestea, mare milostiv1rea lm Dumnezeu este
catre tine!,. .
Ciind mi-a grait aceste cuvinte calauza mea, _rn-a cup_nns o mare
umilinta ~i cu inima infriinta, ziceam: ,Doamne l!su~e Hnst?ase, Fml
lui Du~nezeu, miluie~te-mii". Si ciind auzeam rugiicmnea a:at de mult
mi se aprindea inima spre dragostc ~i i~bire dumneze1asca ~~ a~~ de
curat rna rugam, caci nici un lucru ~~ mc1 un cuget _nu ,era ca sa-1m
tulbure mintea, ori sii rna impiedice de Ia rugac1~ne. S1 atatde mu;t n;1
s-a adancit mintea in rugaciune ~i atiita putere am luat dm ea, meat
mi-a fugit frica ce rn-a cuprins mai inainte. . . . . _ •
Atunci d\lauza mea s-a intors spre mme ~~ m1-a z1s: ,AI vazut c~
e~ti mai bine dad\ zici rugaciun:a? Daca vr~i sa fii totdeaun~ in ~ceasta
stare ~i sa te miintuie~!I, scoala-te_ dm adancul somn ,al tran~av1e1 ~!
unelte~te iara~i a~ezarea ta cea mm dmamte . Cea d1~tmA treaba a ta sa
fie paza poruncilor lui Dumnezeu cu ne~ovi"iire. _Ioat~ r~vna ta s-o pm
in cugetarea numelui lui Iisus Hnstos, precum. ~~ a Stapanei noast!e de
Dumnezeu Ni"iscatoare. Ia seama sa paz~~!I ~~ a~easta cu sAcu~patate:
adica: Sate marturise~ti curat in toata zma, oncate !I s-ar mtamp!a ~~
. l t• I"
sa nu ascunzi vreun cuget de catre duhovmcu au. . . .
Ziciindu-mi el acestea, am inceput sa mergem pe uhciOara cea
ingusta ~i cum mergeam, am vazut deasupra zidului, liinga drum, m~te
355
 I
'I
i
cruci, ca semne ale drumului. Ciind am ajuns aproape de cruce, calauza
s-a oprit, racand de trei ori pemnul crucii ~i ziciind: ,Crucii Tale ne
1nchinam, Stapiine ~i Sflinta Invierea Tao laudam!".
Mi-a zis apoi ~i mie sa fac la fel cu dansul ~i am racut. Dupa ce
I am mers o mare distanta de Joe, am ajuns In partea cealaltii, din fata
la capatul ulicioarei. Terminandu-se drumul, am ajuns 1ntr-un Joe d~
care te cuprindea frica ~i cutremur vazandu-1. Pentru ca era o prapastie,
ca un fel de haos 1ntunecos. Se arata o groapa adanca ca o mare a
carei lungime ~i latime era :tara sfliqit. Nu se vedea acolo nimic de~at
1ntuneric bezna. In partea din lata a gropii - foarte departe - se' vedea
un mu,nt~ inalt, a! ciirui viirf ajungea piina Ia cer. Pe Ia mijlocul acelei
gropi_mfnco~ate era o punte 1ngrozitoare, pentru ca puntea aceea era
numa1 dmtr-un lemn r?tund, a carui grosime era numai de o palma ~i
unul dm capetele pun(ll era Ia capatul ulitei celei 1nguste, iar celalalt
capat era Ia poalele muntelui celui 1nalt. Ciind sufla vantul, tremura
puntea ca o fi·unza de copac. Daca am ajuns noi mai aproape ~i am
vazut acea groapa 1nfrico~ata ~i puntea, atunci mi-a venit frica ~i
cutremur In sufletul meu, cand rna gandeam ca este nevoie sa trecem
pe puntea accea. M-am uitat 1ntr-o parte ~i In alta sa vad de nu este
cumva un alt loc sa trecem dincolo de groapa, pentru a ajunge Ia
muntele eel 1nalt, care se vedea depmte. Dar nu se afla nicaieri nici
drum ~i nici Joe uscat de !recut, ci era numai groapa aceea toata, ca o
mare 1ntunecoasa. Atunci s-a 1ntors iara~i calauza spre mine ~i mi-a
z1s, ca ~I cum m-ar certa: ,Iara~i ai lasat rugaciunea ~i pentru asta te
cupnnde de fnca. Da-mi1ncoace mana!". Atunci eu i-am dat mana cea
dreapta ~i el apuciindu-ma rn-a ureal deasupra pe punte ~i ne-am pornit
sa mergem.
Dupa ce am mers pu(ina distan(a, am vazut ca puntea se cliitina ~i
tremura ca frunzele ciind le sufla viintul. Eu am privit 1ntr-o parte ~i
In alta a gropii ~i mi-a venit frica sa mai merg pe ea, dar cu toate
ace~tea, cih1d vedeam pe caliiuza mea ca rna tine de mana, mai prindeam
pu(m curaJ. Atunci s-a ~prit pu(in caliiuza mea, 1ntorciindu-~i fa(a spre
mme ~I m1-a z1s: ,Fa-(1 semnul crucii de trei ori ~i cheama numele
Stiipiinei noastre de Dumnezeu Nascatoarei ~i Pururea Fecioarei Maria
pentru ca In locul acesta mare putere are numele Ei!" Atunci, eu a~
356
[iicut de trei ori cruce ~i am zis In mintea mea: ,Preasflintii Nasciit?a;-e
de Dumnezeu, ajuta-mi!" Si (0, minune), atilta putere m1-a vemt m
sufletul meu, !neat n-am mai simtit vreo sfiala sau frica. .
Totu~i, puntea tremura ca piinza de paianj_en, ciind merge~n;_ no I pe
ea. Dupa multa vreme de cale, am aJuns I~ capatul puntn. _Te~mandu:se
puntea, am ie~it la picioa_rele muntelu~ aratat. Atunc1 cal~u~a !fl!;~
slobozit mana de care rna (mea ~I m1-a ZJs: ,De-acum nu mal a1 fnca.
Dar eu, din multa dragoste pe care o av,eam catre caH'iuza, mea; n;t
voiam sa rna despart, ci tot rna tineam de mana lm ~I mergeam 1mpreuna.
Daca am mers a~a o mica distanta, am 1nceput sa urcam muntele.
Atunci m-am uitat In sus ~i nu se vedea viirfullui, a~a era de 1nalt. Era
~i greu de ureal, dar ~i ~ocul _era yrea veseli;or. Dupa_c~ am ureal o
buna distanta, m-am opnt putm ~I am prlVlt m toate par(Ile muntelm,
minuniindu-ma, pentru ca toate partile muntelm erau ~co~e~1te, ~u
maslini. Si mi-am zis 1n mintea mea: ,De unde s-au gas1t mc1 ata(I~
maslini?" Si iara~i am 1nceput sa urcam spre viirf. Dupa ce a.~ ~a~
mers o buna distan(a, am ajuns deasupra, In viirful muntelm. $I_I~ra~I
mai mergiind pu(in, am ajuns Ia o poarta m~re, car: er~ desch1sa. .
Atunci ciiliiuza mea a racut semnul crucn de tre1 on, asemenea ~I
eu, apoi am intrat pe poarta. , . , , ,
M-am uitat eu acolo ~i am vazut o camp1e atat de mare, meat nu
i se vedea capatul, nici In lungime ~i nici In latime: precum este taria
cerului, a~a de mare era ~i ciimpia aceea. Frumuse(ea ~I podoaba e1
cine este In stare sa le p·ovesteasca?
URMARE LA VEDENIA STARETULUI IOASAF
DIN MANASTIREA SF. SAVA
De-a~ voi sa descriu frumusetea acelui camp nu a~ putea, pentru
ca nu este vreun Iucru pamilntesc cu care sa-l aseman. Limba omeneasca
nu poate sa spuna frumusetea lui, nici mintea ~u p~ate sa o 1nteleaga.
Ace! ciimp era 1mpodobit cu tot felul de copac1 ~I mfrumus_e(at c_u tot
felul de flori cu buna mireasma. Lumina de acolo era ca ~I lumma a
~apte sori.
357
II
I·,
i i
I
. ~eci, cand am viizut ace! camp, inima mea s-a rob it de frumus t
lm~~ po~e~m rami\~
sa acolo. Dar J;ovatuitorul meu lmi zise: ,De a~~:
m sa yez1 ~~ alte lucrun ~~ locun ma1 frumoase <i dupa aceea ai sa--L
<J I - ]" _,. y vezi
, pe -:r'paratu . yi merg~am, bucurandu-ne, pe acest camp frumos. i
~m-vazut de departemul!Ime de oameni Jmbracati In haine calugare ~
msa nu negre, c1 ro~n stralucitoare. Hainele lor straluceau ca lumina ~. '
~i ~~~
fetele lor ';'ai mult decil.t soarele. Vederea frumuse!ea lor era
p~es~s de_ mteleg~rea omenea~ca. Unii dintre ei erau tineri, iar altii
b~tram. ~! aproprnndu-ne de e1: ne-au primit cu mare bucurie ~i au z'is
calre povatu~:orul meu: ,Bucura-te,mare mucenice Gheorghe, iubitule
a! m_ Hn~tos : As~,menea ~~ elle-a ZIS lor: ,Bucurati-va ~i voi cuvio~ilor,
mbi\11 lm Hnst_os . Atune! to(I ~1-au Jntors fetele lor spre mine ~i cu
vesehe m1-au z1s: ,Fmle Ioasafe,_ de ar dobilndj omul toata Iumea ~i 1~i
va p1erde _s~fletul, ce_ v~ folos1 ~~ de ar trai o suta de ani ~i ar dobandi
!oate bunatatJle Jumn ~I ~e ~i-ar face toate pofte]e, tot trebuie sa vina
mfnc~~~tu~ ceas a! mo~tn ~~ toata via(a lui i se va parea un vis ~i 0
umbra. ~nsa tu, ~e te V~I scula dm lenevire ~i vei Jncepe iara~i viata ta
cea dmtai: ve1 placea !~1 Dumne;eu ~i te vei lnvrednici cere~tii fericiri ~i
te ve1. bucura I~preuna cu nm m vee!. Iar de-(i vei petrece viata ta cu
le~evi;e,_ v:I aJunge In valea car~ primqte pe cei Iene~i ~i tra~davi ~i
nep?cmp. F I~Ie, nu _vmesc ca tu sa mbe~ti mai mult ace! no ian intunecat
decat aceast? fe~Icire. Nu voiesc a pune mai presus Ienevirea decal
drago,stea _I:n Hnstos! Adu-ti aminte din ce Jnaltime ai cazut ~i de ce
te-m mstram_at ~~ ce a1 pa~ubit! Intoarce-te ~i cazi Ia milostivirea lui
Dumnez:u ~~ no1 nu vom mceta rugandu-L pe dansul!"
Dupa aceasta ne-am despartit de ei ~i am plecat mai departe
Atu~ci sufletul meu s-a lnfrico~at de toate acestea. Am aflat c~
pov~tu~torul meu este Sfiintul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de
~Irum\a. M1-am adus ~minte ~i _de cuvintele ce le-a zis el, cand se
mtr:bau ac:' osta~I: ,Cme dm no1 sa-l pova(uiasca?" Caci zicand: ,Eu
0 sa-l povatmesc, pentru ca are de_osebita dfagoste ciitre mine ~i de
multe on m-am pus ch~za~ ~~ miJlocJtor catre Imparatul pentru dansul"
l-am cunoscut pe dephn, caci de Ia Jnceput aveam mare ~i deosebit~
I
dragoste
Sf Gh ·
-
catre
· eorghe, mm mult deciit aveam fa(ii de alti Sfinti. ~i de multe ori
I 359
358
]-am pus mijlocitor pentru mantuirea mea. ~i multe minuni a fiicut cu
mine ~i oricfmd l-am rugal nu rn-a liisat neajutorat.
Deci, dind am cunoscut capovatuitorul meu este marele Mucenic
· Gheorghe, din multa dragoste ce o aveam ciitre el in sufletul meu,
n-am mai putut riibda, ci l-am imbra(i~at ~i l-am sarutat mult timp.
Apoi mergeam mai departe Jmpreuna, tinandu-ne de mana. Iar sufletul
meu era lipit de dansul, din multa dragoste ce o aveam catre el.
Mai mergand noi putin am vazut de departe ~i al(i oamenj, ~i
ace~tia tot cu haine ciilugare~ti Jmbracati, ca ~i ceilalti. Insli
Jmbriidimintea ~i fetele lor straluceau mai mult dedit soarele ~i aveau
mai multii ~i mai mare slava deci'tt ceilalti, dar erau pu(ini Ia numar.
Atunci am Jntrebat pe povii(uitorul meu, ziciind: ,Sfinte Gheorghe,
cine sun! ace~tia? Ce sunt de au atiita slava, stralucire ~i frumuseje ~i
ce au siivar~it In viaja lor?" Atunci el mi-a riispuns, zicand: ,Acqtia
sunt calugarii cei de acum, care fiira povlijuitori ~i tara pilda faptelor
bune ale altora, ci numai din singura lor buniivoin(a au riivnit faptele
bune ale calugarilor celor de demult, siiviir~ind faptele cele bune ale
lor, bineplaciind lui Dumnezeu. ~i pentru aceasta i-a proslavit pe ei
Dumnezeu".
Iar eu iarii~i i-am zis: ,ln vremea aceasta au lipsit faptelc bune din
Jume, dar cum se poate sii fie in ea aces! fel de oameni ale~i?" ~i mi-a
riispuns ziciind: ,Aces! fel de oameni ale~i sunt putini in zilele acestea
In !urn e. Dar eel ce ·va face in aceste zile pujine fapte bune, dupa
puterea lui, ~i va placea lui Dumnezeu, mare se va chema aici, !n
Imparajia lui Dumnezeu. Caci cine face cateva fapte bune, le face dm
singura lui bunavointii, tara povatuitor ~i fiira pilda altora. ~i pentru
aceasta Dumnezeu le prime~te ca pe ni~te lucruri desavaqite. Frate, 1n
zilele aces tea au .lipsit. faptele bune din lume, s-a lnmultit rautatea, a
prisosit nedreptatea, a lipsit dragostea, s-a prapadit adevarul din gurile
oamenilor, a lncetat cuviintul lui Dumnezeu ~i se obi~nuiqte osiindirea
~i minciuna. In Joe de smerenie, Jniiljarea, in Joe de dragoste, vraj ba,
In Joe de milostivire, nemilostivirea, Jn Joe de dreptate, nedreptatea.
S-au inmultit tinerea de minte a raului, pizma ~i altele asemenea. Toji
s-au abatut Ia rau. Nu este eel ce face bine. Foarts_ pujini sunt cei ce
saviir~esc faptele cele bune ~i plac lui Dumnezeu. In zilele acestea se
 ~~trive~t: cuviintul: ,Cel ce mantuie~te, miintuiasca-~i sufletul saul"
C I~nem sa ~u a~tepte, aJutor de Ia altul, ci numai de Ia Maica Domnu]~·
e c~ va _cadea Ia d~nsa cu t~t sufletul, il va povatui ~i cu adevarat s~
va ~antm, pen~r~ ca toate cate le voie~te le poate, ciici: ,Mult o
rugacmmle Marcn spre 1mbliinzirea Stiipiinului". p t
Aceste cuv~n~e mi-a zis ~i iara~i am 1nceput sa mergem. Si du a
ce dam mers putma departare spre partea Riisaritului a ace lui camp ~
~e. ea de departe un palat mare ~i frumos. Inaltimea, latimea ~i lungi~e:
v~I erau f?arte man. Zrdunle lui nu se puteau asemana cu altceva ~i se
dean ca erau ca dm aur curat. Stralucirea care ie~ea din el lumin
tot locul ac~la. Forma palatului era nefnteleasa. Podoaba ~i fru:Uusete:
nu ~e pot mtelege cu mmtea omeneasca. Atunci l-am 1ntrebat ,pe
povaturtorul meu: ,S~nte Gheorghe, ce palat este acesta?" Simi-a zis·
,Ac. esta este palatul Imparatului unde am sa te due" D . , d.
· 1 .. . ' · · . ecr mergan
;m ~Juns a palat ~~ am vemt Ia o poarta mare ~i 1nalta care era deschisa'
. ovat~rt~rul meu ~r-a :facut de !rei ori cruce, asemenea 'i eu 'i a~
mtrat mauntru
. . pe poart-
. a -mt r-o curte, rar
· dm · ea se vedeau toate
' '
partile
1 1
ja atu UI acel~ra. Srvaziindu-le, m-am minunat de podoaba ~i frumuse,tea
~r, b~ntru ca ochr de om nu le-au vazut. Vedeam ~i oameni mt;lti
P Im andu-se pe acolo ~i erau ]n marc slava. ·
. . Atunci ~ovatuit~rul meu rn-a apucat de mana dreapta ~i rna tinea
~~ merg~am rmpre~na. Dupa aceasta am !recut printr-o poarta car~ era
des_~hisa ~~ am ~at mtr-o sala mare ~i frumoasa. Iar 1n partea de Rasarit
a sa n era o alta poarta mare ~i in alta, care era :facuta cu un me te u
pe c~re mmtea om~neasca nu poate sa-l 1nteleaga. Ea era impo~o~it:
cu pretr~ scumpe. In partea dreapta a por(ii era o icoana a Domnului
nostru _hsus Hnstos, ~ezilnd 1n jill, iar in sala era o multime multa de
oamem, totr 1mbracati calugare~te cu acela~i fel de 1mb;acamint d
;.amele lor erau _ro~ii ca sangele ~i straluceau ca fulgerul, iar 1n ~iii~~
,me;~ CfUCJ ~~ st~lpar:. Frumuse~ea ~i podoaba lor Ill! pot sa 0 povestesc.
cum ne. vazura; au vemt m 1ntiimpinarea noastra ~i ne-au rimit
c~ ~ar~ bucune. Pnvmd lOll spre mine, mi-au zis cu glas dulce· ~rate
p~na can~ sate a~teptam? Pentru ce nu te sile~ti pe sine?" Ap~(au zi~
~atre, p~vaJ~Itor~l meu: ,Frate Gheorghe, iata ca 1-ai luat 1n stapiinirea
a, can m- ver aduce?" Sfiintul a raspuns: ,Ciind va voi Domnul".
360
Atunci accia m-au luat din mana povatuitorului ~i rna tineau ci de miiini,
aratiindu-mi prin aceasta mare dragoste.
Atunci povatuitorul meu a mers ~i a stat inaintea icoanei Maicii
Domnului, Ia fel am mers ~i noi toti ~i am stat 1naintea ei cu multa
riinduiala. Si toti au inceput sa ciinte cu dulce glas: Cuvine-se cu
adevarat sa te fericim ... Si ciind ei ciintau fiecare cuviint al troparului
atilt de curat 11 auzeam, !neat se intipiirea in sufletul meu. Si saviir~ind
ciintarea rn-a luat iara~i povatuitorul meu ~r :faciindu-ne de trei ori
cruce, ne-am inchinat Ia icoana, asemenea au :facut toti Sfintii de acolo,
apoi mi-au zis: ,Aceasta pentru tine s-a :facut ca sa nu ai 1ndoiala fata
de cele pe care le vezi ~i lc auzi, ca ~i cum ar fi nalucire diavoleasca.
Nu este nalucire, ci milostivirea lui Dumnezeu!" Apoi ei s-au departat
putin ~i numai eu ~i povatuitorul meu am ramas in dreptul u~ii. Si :fara
de veste s-a deschis u~a singura ~i s-a vazut multa lumina afarii, care
ne-a inconjurat. Am stat in afara u~ii ~im-am uitat mull timp. Apoi am
auzit dinlauntru un glas dulce, ziciind: ,Mare este mila Ta, Doamne,
catre fiii omene~ti!"
Si ciite am vazut acolo este cu neputinta ale descrie cineva. Pentru
di ochi de om nu a vazut, urcchi nu au auzit, Ia inima nu s-au suit ~i
minte de om nu poate sa fnteleaga. Ca am vazut o Biserica mare, iar
zidirea ei era ne1nteleasa. Frumusetea ~i podo~ba ei nu se pot spune ~i
nici se pot asemana cu vreun lucru omenesc. Inspre mijlocul Bisericii
era un tron inalt ~i preaslavit El era ca ni~te carbuni aprin~i ~i stralucea
ca soarele. In !ron statea Imparatul slavei, Hristos. Imprejurul tronului
~i al Imparatului sta multime nenumarata de oameni de toate viirstele.
Unii dintre ei erau foarte tineri ~i 1mbracati 1n haine albe. Unii erau
jmbracati 1n haine monahice~ti, iar altii In haine osta~e~ti. Chipul
lmparatului era a~a cum se vede ,zugravit pe icoane. Era cu trupul
voinic ~i lmbracat cu haine arhiere~ti, iar pe cap avea cununa de pietre
scumpe. Podoaba ~i frumusetea Imyaratului cine poate sa le spuna?
Din lumina care stralucea 1n fata Imparatului se lumina toata ceata
aceea a Sfin\jlor ~i toata Biserica. Si to)i dreptii aceia s-au :facut
asemenea cu Imparatul 1n stralucire.
Atunci mi-am adus amiute de cuviintullui Agapie din cartea numita
,Miintuirea pacato~ilor", care poveste~te pentru slava raiului, ziciind:
,lnlauntru 1n carbunii cei aprin~i ciind bagi un fier, arde ~i se face ~i
361
If
1
a~~la foe ~i nu ~ai ~~ii care sunt carbunii ~i care este fierul. A~a este
~~ m rm. Dm stralucirea care iese de Ia Dumnezeu se '1mpa"rta" <
t "I · d ·· ' ,esc ~~
s ra uces~ ~! , rep(H, ca ~i Insu~!. Dumnez~u!" Aces tea aduciindu -mi
am~nte ~~ _vazand acestea cu och11 me I, imi ziceam in sine: Ciite au
scns sfin(11 pe~tru slava raiului sunt foarte pu(ine, pentru ca"toate
sunt cu putmta a Ie scrie".
, , Lumii~a care ie~ea d:. Ia Imparatul slavei era atilt tie stralucitoar
m~at, daca s-a:. ad.un_a m11 de mii, de milioane de sori, ln-ar fi straluc~t
at~t~. Bunacuv11n(a ~~ frumuse(ea Imparatului slavei, stralucirea Iuminii
~e e1 n~zidi~e, buna pod~abii a Bisericii, slava dreptilm;, cine poate sa
e _spuna?,Ca. ma1 d~graba ar putea numara mul(imea stelelor ~i nisipul
r~a~n ~ecat sa spuna a~est~a; ~i daca s-ar aduna toate limbile oamenilor
~ca stele,le cerul~I, lllSipu! miirii ~i frunzele copaci!or s-ar face
Imbi, toate Impreuna n-ar putea spune nici miicar o parte din slav
=·
?e~i, afara de u~ii st~nd eu ,~i privind !a slava aceea, am vazut pe
pov~tmtor~l m?u ca a mtrat m Bisericii ~i a mers sii se inchine
!mparatulm .. ~I mtorciindu-~i fa(a ~i viiziindu-mii ca nu vin dupii el s-a
m!ors ~~ ve?md_ a?ro!lpe ~e mine mi-a zis: ,Ce stai? Vino impreun~ cu
mme sa. ne l!lchmam Imparatulm!" Pregiitindu-ma sa intru ~i eu iniiuntru
am au_zit €e. Imp~ra!ul zicand: ,Gheorghe, lasa-1 pe el afarii, ca nu est~
vredmc. sa mtre mauntru, ciici nu are imbriicaminte de nuntii!" Ciind
am a~z1_t ~eel gla,s m-am, te~ut putin, ca nu cumva sa rna osiindeascii.
Dar Iara~I am ca~tiKat mdrazneala, pentru ca dragostea care era in
suflet~l meu €entru. Imparatul alunj?;a frica. Atunci povatuitorul meu
rn-a lasa_t afar_a ~I a mtrat smgur !a Impiiratul. ~i toatii ceata aceea s-a
~cul~t ~~ a cmst1t pe pova(uitorul ~eu, _ell pe c; mare capetenie a
Imparatu!~I. ~~ nu. n?mm ceata drep(Ilor, c1 Insu~i Imparatull-a cinstit
cu mare. cmste, caCI degrabii S-a ridicat din tron, 1-a primit cu mare
cms3e y bucune, siirutandu-1 pe obraz, apoi iarii~i a stat. Apoi
p_ova(mto;ulmeu a f!icut tre1 metanii, a siirutat picioarele Impiiratului
~~ a stat
am· t d mamtea
, Lu1 cu smerenie
. ~i a zis ciitre EI·. , Do amne, a du-ti·
~n e ~ sange 1e car~ L-m viirsat pe Cruce pentru piiciito~i! Adu-Ti
?m1~1te ca Te-m pogorat pe piimant sa miintuie~ti pe cei paciito~i 1 De~i
mrta ac_est suflet ~~-~ poviituie~te pe calea miintuirii! Adiinc nema~urata
este mila Ta, Stapane ~~ are trebuin(ii de facerea de bine!" Atunci
362
impilratul a raspuns: ,Gheorghe, ~tii prea bine dragostea care o am
catre el din inceput; pentru di i-am ariitat tainele cele ascunse ~i dragostea
· Mea cea mare. ~i multi oameni s-au nevoit in toata viata lor, mai mult
dedit acesta ~i nu au cii~ligat, iar acesta avand-o in sufletul san a
trecut-o cu vederea, alegiind mai bine lenevirea ~i impiitimirea lumii,
deciit pe Mine. ~i pentru aceasta nu este vrednic de iertare".
nu ~i iarii~i povatuitorul meu a zis: ,Doamne, rna rog, iarta-1, cii de-l
vei judeca dupa dreptatea Ta, vrednic este de pedeapsa; ci sa prisoseascii
darul ~i milostivirea Ta cu el. Cele ascunse ale inimii lui sunt inaintea
Ta pururea. Vezi buniivointa lui, pline~te-i cererile inimii lui ~i nevriind
el, miintuie~te-1! Doamne, vezi ~i a~ezarea lumii! Unde este pilda cea
buna? Unde este cuviintul Tau in gurile oamenilor? Unde este
indemiinarea? Ca de ar fi cineva sa voiascii sii fadi binele, 11 face
numai din buna lui voin(ii, caci duhovnicii ~i staretii ii opresc. Fiecare
cele pentru folosul eel trupesc al siiu cauta. Pentru aceasta, te rog,
a 1nvatii-l sa facii voia Tal Povatuie~te-1 pe calea miintuirii! Chivemise~te-i
in pace viata lui! Fii-1 mo~tenitor impiira(iei Tale, caci to ate ciite le
voie~ti, le ~i poti". ,
~i iara~i a raspuns Imparatul ~i a zis: ,Gheorghe, iubitul!V[eu, vad
starea lumii, cuvintele Mele au 1ncetat din gurile oamenilor. In locul
cuviintului Meu, osiindirea. in locul dragostei, uriiciune, vrajba ~i pizmiL
In Joe de dreptate, nedreptate. A pierit adeviirul. A lipsit smerenia. A
prisosit r1mtatea, sodomia, curvia, preacurvia. S-a stricat ]urnea. Acestea
toate le fac nu numai mirenii, biirba(ii ~i femeile, ci ~i preo(ii ~i dilugiirii.
Mii piitrund Ia cele dinlauntru; a doua oar~ Mii riistignesc. ~i-au spurcat
desiiviiqit chipul calugiiresc eel ingeresc. Insa toate le rabd cu nerautate,
asteptiind indreptarea ~i pocainta lor. Iar pe acesta n-am 1ncetat a-1
povatui piina astiizi ca sa faca voia Mea. Nu am incetat a-1 striga prin
cuvant viu sa nu facii ceea ce nu-Mi place Mie. Iar el glasul Meu
auzindu-L ~i cunosciind cum ca Eu sunt, dupa cum s-a adeverit de Ia
multi duhovnici ~i robi ai Mei imbuniitatili, nu M-a ascultat. De multe
ori i-am adus aminte de cea dintiii petrecere a lui ca sii se intoarca
iara~i Ia aceea, dar el a ramas neindreptat. Deci fiira de r~spuns este
\naintea Mea". Atunci povatuitorul meu a cazut Ia picioarele Imparatului
cu mare smerenie ~i a zis catre Dansul: ,Doamne, adu-ti aminte de
siingele care l-am varsat pentru dragostea Ta, ~i-mi daruie~te mie acest
363
 suflet ~i-1 iarta pe el. A~a, Doamne, te rag! ~i lnvrednice~te-1 sii bea ~i
paharul pe care-! poftea!".
. Atu.~ci, cu fata_ ve~ela ~i eu bucurie, a zis Impiiratul: ,G~eorghe, fie
vo1~ ta!_ Apo: povatmtqrul :neu s-a sculat ~i a stat 1naintea Jmparatului
~u !ndrazn~ala. Atune! Jmparatul a !uat cu mana stanga un pahar plin,
msa ce era m. el nu ~tm, e1 numm ca era ro~u ca vinul ~i cu mana dreaptii
1-a blago~lovit ~~ 1-a dat povatuitorului meu ~i a zis: ,Aeesta este paharu]
dragoste1 Me!e, da-i-1 sa-l bea!" Atunci 1-a luat eu mana dreapta ~i mi
1-a adus Ziciindu-mi: ,Fii-ti eruce ~i-1 bea'" Jar eu fiicand de trei ori
cruce, l-am baut. ~i era a~a de dulce, 1nciit nu se asemana cu ceva
pamiintesc. ~i,dupa ce l-am baut, mi-a venit In suflet o neasemuita
dragoste ~i dor dumnezeiesc, ca o para de foe arziind In inima mea
Atunci am vazut pe povatuitorul meu, aproape de Impiiratul, ca J-a dai
paharul de~ert. Deci eu, nem,aiputiind suferi am intra! 1nauntm In Biserica
~~ m-am dus aproape de Jmparatul ~i cazand Ia picioarele Lui cu
1ndrazneala le-arn 1mbrati~at ~i !e-arn samtat mult timp. ~i sufletul ~eu
era cu des~var~}r~ lipit de Diinsul ~i nu mai puteam sii rna mai ridic de
JOS. At~nc1 a_ z1s Jm~aratul.catre povatuitorul meu: ,Gheorghe, ia-1 ~i
~erge!I ca sa se ma1 nevmasca, sa cii~tige dragostea Mea pe care a
p1erdut-o ~~ sa se gateasca. ~i ciind va fi voia Mea Eu 0 sa-!
1nvrednicesc sa bea ~i paharul!" , ~i rn-a lasat singur Ia miJlocul puntu.
. At~nci pov~(uit~ml,apucan.du-ma de.llliina dreapta, rn-a 1ntors 1napoi
~~ 0cand amando1 cate tre1 metan11 Jmparatului, 1nchiniindu-ne
picJoarelor Lui, am ie~it din Biserica $is-a Jnchis u~a. Atunci am vazut
eu pe oamenii cei mai sus zi~i, care erau In sala, cii au venit sa ne
1ntiimpine $i, diutand spre mine cu fata vese!a mi-au zis· Frate
sile~te-te, ciici iata, te a~teptam!" ~i ie$i~d din s;la ain venit·!~ curt~
~i a~ stat putin. Apoi am zis catre pova(uitorul meu. ,Sfinte Gheorghe,
mb.It~ fr.a~e, nu se poate sa nu mai mergem In lume, ci sa ramiinem
mc1? ~-~ Iilli ::1se.:. ,,A~a este vo1a Domnulm ca sa mergem 1napoi 1n
:a
IUJJ_Ie, t~ g~te~!J cu tot felul de fapte bune, pazind toate poruneile
Lm. Sate ISpite~tJ ca aurul1n topitoare ~i a~a sa vii aici. ~i de nu vei
face ~~a, c: v_ei ramii~e In !enevire, ai vazut valea care prime~te pe cei
len~$! ~~ pacato~I? Paze~te-te ~I-\I adu ammte ciite ai vazut ~i ciite ai
auz1t, dm multa ~i nemarginita mila a lui Dumnezeu ciitre om".
Apm am mers putin ~i am ie~it afara din palat ~i fiiciindu-ne trei
cruc1 In poarta, am 1nceput a merge pe ace! frumos camp. ~i mergiind
364
utin am vazut iara~i ceata aceea cu putini ca!ugari, care avea slava cea
~~re. ~i m-am uitat sa vad daca cumva voi cunoa~tc pe vreunul
dintr-1n~ii. ~i nu am eunoseut pe mel unul. _ _ . .
Deei terminiindu-se eiimpul, am Ie~It afara, pe poarta ~~ am vemt
In viirful' muntelui celui 1nalt. ~i am stat ~i ai~i putin, ~ri~ind 1n toate
artile muntelui care era 1mpodobit cu o multime ~e mashm. Jar !~cui
~ce'Ia era foarte veselitor, numai ca se vedea ~~ acea glodoasa $~
Jntunecoasa yale. Frica ~i. eutn:mur aducea c~lm ~e o ~ed~a. j\P~!
ne-am pogorat dm munte $1 povatu:to:ui m_e~ m1-a ZIS .."Da-mi mana.
~i i-am dat-o. ~i, tiniindu-m_a de ~ana, wra§I ne-am s~ut pe acea punte
1nfrico§ata ~~ am mers fiira fnca sau temere. ~~ cand a~ aJuns Ia
mijlocul ei, povatuitorql meu a stat, ~i~a 1ntors fa(a spre. mi~e $I_mi-a
zis: ,Fratele meu iubit, Jmparat.m .cerunlor se sile$te $1 sii:tom o rape_sc
pe ea! lata, ai viizut milostivi~ea lm. Dumnezeu. Sa nu te ara\I
nemul(umitor fata de Fadltorul tau de bme, D:lillnezeu. Nevoie$te-te
sa Cii$tigi dragostea Lui. Gale$te-te ca sa bel paharu!. ~I dam! _Im
Dumnezeu ~i a! Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu n~ te va lasa
sarman nici eu nu te voi lasa singur". Apoi, fiiciind de trei on semnul
cinstitei cruci pe fata mea, a zis: ,Preasfii~ta Nascato~re de Dumnezeu,
ajuta robului tau!" ~i s-a _!'acut nevazllt. ~~ nul-am vazut unde s-a dus.
. .
Atunci s-a fiicut mare tune! $1 tulburare dm va!ea ~ceea. -~~ auze~m
strigari salbatice ziciind: ,A cum a ~am as ~ingur, _haide!I sa-l ~urpam
jos!" Al(ii ziceau: ,lata om care vme~tesa treaca $1 nu $he ca, avem
sa-l surpam acum?" ~i scrii$neau cu dmtulor asupra mea,_stnga,~~ c~
mare glas: ,Sa-l surpam mai 1nainte de a vem Gh~orghe_ sa-l m! II~sa
nici unul n-a putut sa se apropie de mine, ci numai stngm~I? tulburan
fiieeau. Jar puntea se clatina ~a o frunza: Atune! eu pn~I~,d Ia aeea
adiincime, am zis: ,Doamne, eme poate sa ajute omul me1? . Atune! a
venit un glas ea de tunet $i a zis: ,Faptele bune aJula mnul a_1e1. De va
face vreo mila Preasfiinta Nascatoare de Dumnezeu". ~~ dupa st~Igarea
aceasta au ineetat tulburiirile drace$li. Atunci eu am chemat ajutorul
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu $i a! Sfiintului Gheorghe $1 cu
ajutorul lor mi-am venit in sine*.
* Aceasta urmare a vedeniei staretului Ioasaf s~a gas it 1n Siantul Munte Athas Ia
Schitul Rom§nesc Prodromul din manastirea Lavra de ciitre parintele Ieromonah Stefan.
365
f;''
,
'-. ,. '

. - -. . d . sta vor dobiindi iertare de plicate. In

INTOARCEREA FIULUI RISIPITOR !a saracJ, nadajdum ca pnn a If" i hiitri care i~i fac socoteala ca
sfiir~it- ce sa mal ZIC - sunt ~ 1 a .Jl ma ' sta ei se silesc !a
(Adica lndreptarea tuturor piicato~ilor)
podiinta este primita ~i 1nal11te de moarte. ~entn~ a e batranetea
plicate' ac_um, ciH mai este vreme, ca sa nu-l apuc ,
Poate ca am scris eu uneori ~i cuvinte care nu se potrivesc la loti
sau care nu-i intereseaza pe toti. Insa cuviintul pe care vreau sa-l scriu nepr~~~::~~ocaintei este !a batranete, zic ei: ~i piina awn~~~~b~=r~~
aici, eu cred ca ni se potrive~te absolut tuturor. ~i anume vreau sa scriu - d"n VJ·ata- Ace,tia fratilor sun! fin ceJ nsip!ton 9' ra
gust am 1 , · ' ' , ' . - · rt a~a cum se
ceva in legiitura cu pilda ,Fiului Risipitor", din Sfiinta Evanghelie. departe de casa Parintelui ceresc, adJca _nu ca~ta Je area reu~it fiul
Cuviintul se potrive~te tuturor, pentru ca toti am ajuns in tara straina . . u o cauta deloc. Acum sa urmanm cum a
~i loti ne-am fiicut mai mull sau mai putin ]a f~l cu fiul risipitor din cuvpl111.teo,r sdai~ ~f Evanghelie sa dobiindeasca iertare. p,ecare cu_noat~t~
ns1 · _ . · - t r de porc1 111 ara
~~~-a Dl~i~~c~o:j~~sn;;:p::~:itlo: ;f~:i~:~~~ ~ltii.
Sf. Evanghelie. Cu alte cuvinte, ·vreau sa spun ca nu estc. nimeni dintre
noi care sa nu fi gre~it cu ceva inaintea Piirintelui Ccresc. Caci pacatul ?ildda pentru Cac!
nu este altceva deciit departarea omului de !a voia lui Dumnezeu. ~i 111 epa ... - - - - . altii rautatea. Foametea 111Seamna
a pa~te porcu mseamna a I11V~\a ?' pe '. d · 1 de bel~ugul pe
daca suntem gre~iti, inseamna di ne-am departat de ,casa parinteasca" lipsirea darul~i Ciind a pamanzl2 fi~l, ~~~~a\~:e~':~ ~a ~i-a venit in
~i am risipit averea darului ceresc in tara indepartata. Unul a risipit mai care 11 avea 111_ casa pa~mt~asc~. ce cuno tinta caderii a ajuns ]a
mult, altul mai putin, insa nimeni nu poate zice eli n-a risipit ceva din simtire,_ cunoscan~u-~J cadeiea, mr pn~ caint~ ;i s-a pregatit pentru
mo~tenirea duhovnicesca pe care a primit-o !a Sfiintul Botez. cainta. Insa n-a ramas numaJ cu ace~s a - d, ~ sine· Sculiindu-mii,
Caci Sf. loan Evanghelistul scrie in cartea cea dintiii a sa: ,De 1
marturisire. Caci ~i-a fiic~t soc?tealla:. ~ct~nam gre~it -~~·cer ~i inaintea
vom zice ca nu avem pacat, ne in~elam pe noi singuri ~i adevarul nu rna voi duce Ia tatal meu ~ 1 vm ZJce u1. fia a! t- "'a rn-a ca pe unul din
este intru noi". Deci, daca toti gre~im, inseamna ca toti suntem la fel ta ~i nu mm. sunt vre dme · sa- rna- numesc m au ; '"- · · cum trebuie sa
cu fiul eel risipitor ~i to(i avem nevoie sane intoarcem in casa Parintelui .. -i'" Planul pe care ~i ]-a facut fiu] eel nslpltor _. t
I
arga,tn 1a . _ . . _ altceva deciit pregatJrea pen ru
ceresc prin pocainta. Caci nu este alta cale de intoarcere deciit Taina vorbeasca panntelm sau, nu _est~ . a cum se intiimplii ~i n-a
Pocaintei. Iar Sfiinta Evanghelie, prin pilda Fiului Risipitor, ne lamure~te marturisire. Cacl n_-a mer_s la JertacJubn~ a~_ spuna 'i a plecat Jndatl't.
in chip minunat, cum trebuie implinita pocain(a, pentru a dobiindi amana!- p 1ecarea, Cl s-a gand1t . ce _tre me . . sa - franta' dar ~i cu depl111a
. -
iertarea pacatelor. Unii cred ca este de ajuns o baie in Iordan sau un Deci a mers la casa pannteasca cu 111Jma m ; d . - fata
. - - - t ta de !ndreptare. Can a aJuns 111 ,
simplu bocet pentru iertarea pacatelor. Al(ii cred ca pentru iertarea nadejde ~~ cu hotarare_ nestramuha . d"ntai vorba a fost marturisirea.
piirintelui sau, ~ c~zut m gen:mc 1 ~ . ce! '- seamna iertarea pe care o
1
pacatelor nu este nevoie deciit de o simpla molitfii, pe care o cite~te
preotul in u~a Altarului, inainte de Sflinta Imparta~ire. Mai sunt ~i unii Imbra!i~area 91 sarutarea. panntelm sa~: 1~ e capul celui care se
care fac marturisire, dar in Joe sa-~i puna pacatele lor, ei citesc numai daruie~te duhovmcul pnn puncrea mmm or p
modelul de marturisire a! Sf. Dimitrie al Rostovului, care cste calapodul marturise9te curat. d-
arintele din Sf. Evanghelie,
1
de proba. Bine este ~i aceasta, dar nu este de ajuns, caci Sf. Prooroc H~in~le ~~ ~andalele _P,~ carei ~a~ ~oilea botez) precum ~i cinstea
Isaia ne inva(a ziciind: ,Spune tu mai lntiii fiiradelegile tale, ca sa te reprez111ta ve~mantul nestncacJ~l11 ( _ etea darului duhovnicesc ~~
lndreptezi". Deci, fiecare sa-~i spuna deosebit 1n ce chip a gre~it la e care o pierduse fiul. Inelul mseamna pee · -a Vitelul eel
P .. d - ntru mo~temrea cereasc . ,
toate poruncile dumnezeie~ti ~i de ciite ori. semnul infiem de-a- o~a oara pe Evan he lie inseamna Trupul ~i
Sunt apoi ~i persoane care nu fac nici una, nici alta din cele amintite, gras pe care 1-a Jertht panntde!e dm ~f. a ]a foti cei care se marturisesc
dar -in schimb- platesc din gros Liturghii !a preoti ~i impart milostenii Sangele Domnulm, care se a spre ran ,

367
366
,I
lj
'I·.
i

curat ~i se pocaiesc cu adevarat lar v ]' ,

piirinteasca din Sf Evanghelie ln~eamna e~e Ja care s-a fiicut la casa
-
""
: ··--
..,.,
,.
:;

Egiptului. Cu alte cuvinte, nevoia de civiliza(ie a sugrumat dreptatea ~i

pentru fntoarcerea celui pacato~ dupa cum uc_~Ja care s~ face ]a ceruri Jibertatea lumii. Civilizatia falsa a lnvii(at pe oameni sa inventeze cele
fn Sf Evanghelie. , rna unse~te msu~J Domnu] mai grozave arme pentru pierzarea lumii ~i prin asta a izgonit ~i dragostea
de pe pamiint. ,
De luat aminte: In primul razboi mondial - 1914-1918 - s-au
pierdut numai 13 milioane de oameni, ca o Romiinie din acea vreme,
TURNUL BABILONULUI
fara Transilvania. S-a socotit ca !argile, adica nasaliile mortilor din
(din zilele noastre) primul razboi mondial, daca s-ar ln~ira una liinga alta ar face o linie
de 6.459 de kilometri, care ar putea lnconjura toata Europa.
In urma potopului, oamenii s-au abatut iara'i de la cale l . In razboiul din urma, ~tiin(a a sporit, mintea s-a fiicut mai iscusita
.Dumnezeu ~~ se a~te t · - · 1 l ' a UJ ~i s-au ucis cu armele 54 de milioane, adica cum s-ar pierde trei
zideasca TurbuJ Babptu da:~~~ a at potop. Pentru asta au lnceput sa
lnalte , d e, a.. Jca cetatea Bab!lonului. Aveau de giind s-o Romiinii in intregime.
neb~ maJ presus e nom cerului, ca sa nu-i mai lnece a a Pentru Numai ln Japonia, unde s-a aruncat bomba atomica, s-au pierdut
. - ma .lor: Dumnezeu le-a amestecat atunci Jim bile 'i ~ a,u p t t 250 de mii de suflete ln ciiteva clipe. Dar pe locul acela, nici piina
1sprav1 mm 1c. ' - uu astazi n-a incetat priipiidul! fn timp de I 0 ani de la razboi fncoace s-au
A . Lumea moderna de astazi nu este mai breaza deciit cea de atu . nascut 652 de prunci mor(i, 1.500 de prunci s-au nascut cu oasele
21 aproape to(1 oamenii cunosc ca s au d -
pentru asta se a~teapta Ja 0 ede _ - epartat de laDumnezeu ~i
. chivotul scaparii adica !a ~orab~~s~ .cerea_sca. Dar ln Joe sa alerge la
nc1. strambe, 429 au ramas bolnavi: unii nu vad, altii nu aud etc., 313 din
cei 11ascu(i au riimas cu limba lipita, 25 sun! fiira creieri ~i 8 fara ochi .
Insa bomba cea noua cu hidrogen este fncii mai lnfrico~atoare.
pocainta ln Joe s~ caute Jsencu, pnn dreapta credinta ~i
l~i zid~s~ iara~i , turnuri~'e cDumnezeu~
."
odamlenii buimaciti cu civiliz~(ia,
a ~~ oarecan a Bab!lon
Razele ei sunt a~a de otravitoare inciit pot ucide pe to(i pamantenii, ba
omoara ~i pe~tii din apa, iar copacii ~i verdeata pamiintului se piirjolesc .
sau ci!~~~~~~~~Ilonului" din zileJe noastre nu este ; cladire de piatrii lata, deci, roadele civilizatiei. S-a lnmul(it mintea ~i cu asta a
L . 1 a, CI goana cea nebuna dupii niiscociri sporit ~i nebunia lumii prin niiscociri pierziitoare. Dar nascocirile aces tea
umea Zice cii niiscocirea ma,inilor 1· · nu aduc numai paguba trupului, ci pagubesc mai ales bietul suflet.
viata omului · ,. - . ' ~ a arme1or moderne u~ureaza Stiinta moderna a !acut pe oameni sa zboare prin vazduh ~i sa
la
;at 'de ln~elat~:r~ ~:;:;~r~~:as~c~:s~~~, ~~~ca n~ P~ne _adiipost. Dar
mcoace, de ciind s-a modernizat Jm~ea I not ve em c_a de o .vreme
calatoreasca ln ceta(i plutitoare pe apii (vapoare mari, ca ora~ele). Stiin(a
i-a !acut omului aripi de pasare, ~i picioare de metal ca sa alerge In
atunci s-a lnmul(it ~i rautatea iar .. t ~~ tu spont nascocmle, de calea de~ertaciunii, dar i-a impiedicat in calea rugaciunii. In calea spre
mai lmpresurata de primejdii~ Nic~~~~~aomu UI s-a fiicut mm amara ~i Bisericii, ~tiinta moderna a inal(at ziduri uria~e de lmpiedicare, iar pe
~i mai deznadajduita ca ln . n-a fo,:;t lumea mm tulburata calea fiiriidelegii a a~temut asfalt ~i a presarat flori.
Dupa cum vedem vremuri 1e noastre, cand a sporit civilizatia. La Sfintele Locuri, poporul simplu nu mai poate veni spre inchinare
noua, i-a lnvatat pe o~~:~~o:;e:~b:sta de civiliza(ie, cu moda ~ea ca a!Hidata, iar in zilele de sarbatori s-au randuit adunari de~arte,
ru~inea din Ju~e I-a dascal"t e ~a! mult go1, ad1cii a izgonit distrac(ie ~i plimbari, ca sa nu mai mearga lumea Ia Biserica.
d . · I pe oamem sa nu mm caute pe Du Prin viteza ma~inilor s-au scurtat distan(ele dintre (ari ~i s-au
ln~~\: :~t~i~e s~~i~~ ~: ~fii~ta_credin(ii I-a ln~ii(at pe stapiinit;~~~es~
0 apropiat urechile oamenilor prin telefoane ~i prin radio. Me~te~ugurile
easca popoarele maJ cumplit deciit faraonii cele noi au apropiat ~i au rasfa(at astazi trupurile, iar pe Dumnezeu
368 369
 4
"l'l!r.··
~-au l~depa~at din inimi. A sporit mintea, dar s-a racit inima. S-a
ImbogatJt §l~mta•. dar s-a piigubit credin(a. Civilizatia de azi a scurtat
fustele. feme !lor Jar pe altele le~a lasat goale, a modificat mult hainele
oamemlor, le-a secerat barba §I pi\rul capului §i dupa asta a retezat ·
I '
' I sfintele a§ezaminte. §I
Deci, pe scu~, ~espre pacostea ~sta d~ civilizatie, sau progres, prin
a~ta se fi\lqte pamanteanul: a spont ma1 mult ca niciodatii Iacrimil
dm lume, a largit In chip de speriat cimitire]e prin riizboaie, a lntuneca~
zarea cu fumul motoarelor §i a lmpanzit vazduhu! cu piisiirile ce]e
una~e cu cwcul de fier care stan gata sa piarda !urnea. Iar ca sa aib-
':_feme sa termine ,tumul babilonului" (adicii nascocirile §tiintei) samsari~
l~nlor ce1 gra§I fac mereu soboare pentru pace. Dar Dumnezeu, vaziind
~IC!e.§ug~llor, le-a amestecat min tile, dupa cum Ia Babilon a amestecat
hmbile §I nu se mai pot lntelege.
MANASTIREA SF. GHEORGHE DIN VALEA HOZEVEI
, In vech_i~e, ~~lestina era tara cea mai bogata In Loca§uri Sfinte.
~tat_ locahtat!le e1 1~tonce, cat §i pustietatile cele mai lndepartate, erau
Impanzite cu B1senci marete ~i cu miinastiri. Din istoriile vechi se
poate vedea ca Ia lnceputul veacului a! 7-lea numai In Valea Iordanului
erau Ia vr~o .40 de m~nas:iri §i schituri. De Ia Iemsalim ~i panii Ia
~untele s:nm, loca.§unle sihiistre§ti se (ineau !ant. De aici se explica
§I faptul ca _m~n~hu de Ia ~inai nu ln~epeau Sf. Liturghie In Siimbata
cea Mare. pan a cand nu pnmeau vesl!rea pogoriirii Sfintei Lumini de
Ia Ierusahm. Miiniistirile erau a§a de numeroase !neat se putea vesti _
de Ia ~na Ia alta - prm sunetul clopotelor ~i a! toace]or venirea Sf.
Lummi Ia Ierusalim.
. Piina Ia niivalirea Per§ilor, care a fost In 614, starea maniistirilor
dm Pa!estma. era nespus de lnfloritoare. Dar mana cea piingarita a
barb_anlor a d~stms c~]': ~ai multe ~i cele mai lnsemnate loca§uri sfinte,
a~ c_aror numar se nd1ca Ia 200, Jar numarul monahilor omoriiti de
pagam trece cu mult de 10. 000 (dacii ne gandim cii numai Ia manastirea
~f. ~ava au fost ?morati. de Per~i cinci mii de monahi). Desigur ca pe
langa acestea ma1 erau §I alte loca§uri sfinte, care au ramas nedariimate
370
de barbari, dar vremea cea necrutatoare le-a macinat §i pe acestea,
!neat multe din ele n-au Uisat nici o urma. . . , _ .
Dintre miinastirile care au fost distruse de Peq1 este §I Manasl!rea
Sf. Gheorghe de Ia Hozeva. Aceasta miinastire dateaza d~ Ia lnceputul
veacu!ui a! 5-lea §i, cand te cobori din drumul eel vech1 (Ierusal~m --:
Ierihon) In valea Hozeva ai impresia ca ai intra! lntr-o cetate cu z1dun
uria§e de gran it. Riimiii 'uimi t de adiincimea priipa~ti.o~sii a p~r~ului
Hozevei §i de lnaltimea stiin~ilor abrupt.e, c~re ~? nd1~a amemn_tator,
din toate partile, !nchiziind onzontul. Aiel te Sim(I mdata c~mplet Izolat
de restul Iumii, caci nu vezi lmprejur deciit stanci!e do~.onte de ~oar:,
cu pe§teri nenumarate, In care ~u ~rail cu m~~le _siha~tm de odmwar:,
· iar astazi l§i au !ocuinta bursucu ~~ porum ben sal.batiCL Nu se ~ude m
vale deciit glasul speriat a! pasarilor de pustie ~~ murmurul placu~ a]
apelor care coboara gra_bit pe cana~ul stra_vechi a! Macabe!lor §I a!
lrozilor, care s-a lnn01t 111 vremea d111 urma. _, , _
Miinastirea Sf. Gheorghe Hozevitul este a~ezata 111 valea cea adanca
a Enonului" cum o nume~te Sf. loan Evanghelistul, (cap. 3, vers. 23):
,,E'ra Jnsa §i loan In Enon, aproape de Salim ~i boteza, pentru ca era~
acolo ape multe". In Testamentul Vechi, valea aceasta era cunoscuta
sub numele de Horit sau Horat, uncle a petrecut o vreme Sf. Prooroc
Hie iar astazi se nume§te Valea Hozevei (posibil de Ia numele ,Hasv~·~,
Joe~! uncle s-a nascut Adam, despre care se vorbe§te ~n Cartea .Fa~em,
cap. 38, vers. 5). Manastirea Sf. CJ_h~orghe_ Hozevi.tul sta hp1~a de
stiinca uria~a, In partea stanga a paraulm, mtocmm ca un cmb de
riindunica. · · ·h ·
Cei dintai ctitori ~i vietuitori ai laca§ului au fos: cmci SI a§tn
vestiti, din partile Siriei (Prom, Ilie, Gannen~ Rnan §I.Zmon) .care n-au
trait In aceea~i vreme, ci au urmat unul dupa altul. E1. au zidit pnmele
chilii ~i Biserica Sf. Arhidiacon Stefan, uncle s-au od1hmt §I cmstitele
lor moa~te. Dupa ei a venit In par(ile acestea Sf._ loan Hozev1tu!:
mitropolitul Cezariei Palestinei, ~i a completat l~Icmlmceput de Sfinlll
Sirieni. In vremea lui, miinastirea aceasta a pnm1t numele ,Na~terea
Maicii Domnului" dupa hramul Bisericii ~ari, iar numa~l ~onah~lor
a sporit uimitor. Din viata Sf. loan Hozev1t~l s.e con~t~ta ca numar~l
Iocuitorilor pustiei de Ia Hozeva a spont simtitor pa?a !a CJ~CI mu:
Erau cu adevarat ca ni~te lngeri In tmp, care ~1-au rasl!gmt pal!m!le §I
371
 Cimitirul vechi se af1a Jn afara de miinastire §i el s-a descoperit Jn
au urmat lui Hristos piina Ia moarte. Multi dintre ei erau vazatori cu
I !880 de ditre sihastrul Roman Iustin §i de altul grec, I~a~af, de
duhul ~i racatori de minuni. Miiniistirea a ajuns vestita pentru
anu hitul Sf Ana. Acolo se pot vedea mormane de osemi~te e a c~re
nenumaratele minuni care se raceau aici, Ia Sf. lcoana a Maicii
Domnului, care se numea ,Hozevitissa". Aceasta icoana prea minunata
~a ~co aroma. de moa§te sfin(ite. Ele sunt a~ezate pe categoru, c~ ~numi.te
nu se mai afla astazi Ia Hozeva. Prin veacul a! 9-!ea, din cauza
tulburarilor ~i a niivalirilor barbare, monahii de Ia Hozeva (frunta~ii
~:~p::~~~:i £:~~~ ~~~:~\i ;:~~~. i~~~:l~lt~:nst;~J:.:~~se~in~;[~
ar 11 . , cu num~le !a ~i a unei diaconese. Dupa inscnp(nle car~ se
din miinastire) au plecat Jn insula Amorgo (a Cicladelor), !nand cu ei
~i Sf. lcoana, spre mai multa siguran(a. Acolo au giisit o coasta
un~l regi~~ca Jn dre tul fiecarei despar(ituri, se poate cu~?a§.te c~ a~
prapastioasa, asemenea cu cea de Ia Hozeva, unde au Jntemeiat o nona ~fl~ rne;opati ~ici cle~ci §i mireni din toate l~tu:ile Jmpara(le~ b!~~ntl~e.
manastire, cu numele ,Hozevitissa", care a fost Jnnoita ~i Jnzestratii cu . o Roma din Grecia, din Egipt, din Ant!Ohla, dm Capa oc Ia, l.n
metoace de ciitre Jmparatul bizantin Alexie Comneanul (I 080-1 088). ~~atea Ti;ului, din Ascalon, din Damasc, din Arabm, dm Mesopotamia
§i di~e~:~ ~:r~ii.mitirului, Ia vreo 40 de metri JnaJtime, se. a~ a p~~tera
Desigur cii n-au plecat to(i monahii de Ia Hozeva Jn insula Amorgo.
Via(a monahiceascii din Valea Hozevei a urmat Jnainte, Jnsii mai mult
sub forma idioritmica, cu traiul deosebit, ~i mai ales isihasticii Sf I an H~zevitul, ale carui moa~te cinstite s-au descop~nt ~n ann dm
(sihastreasca) traind cei mai multi Jn Schitul Sf. Ana, din apropierea . ~ de catre ieromonahul Gavriil, care traie§te ast~z; m pe~teral
urma, . d . ft re se afla m cuprmsu
miiniistirii ~i prin pe~terile Jnconjuratoare. Cladirea cea mare a manastirii Sfiintului. Locuri mai vredmce e amm! ' ca - - mozaicul
atriigea de multe ori privirea !acoma a jefuitorilor pagiini, pentru aceasta miiniistirii, Jn afarii de Bisedr!ca cea_maarlea, vmeccha;ed~ep~a::~~~~~ Bisericii,
Jn multe randuri a fost pustiita ~i chiar diiriimatii, iar pe~terile cele · h' unt· 0 parte m zugrave .
ascunse s-au aflat mai bune pentru ada post, Ia vremuri grele. lnforma(ii dl:7~~~~~~~ ve~hi al parin(ilor, mormintele sfin)ilor ctiton, pe§ter~
amanun(ite ~i date mai sigure asupra trecutului miinastirii nu se afla. ap Prooroc Ilie, care a adapostit Jntr-o vreme Y pe Sf. §1 Dreptu
~;~ch~m, ~i prir~trir;ni1~:~.f~:~~~;:r~;; !:~a~~;tti~ ~~c;~:~:
1 1
Schimbarile furtunoase ~i necurmate, care au trecut peste piimantul
unde a
Palestinei, n-au cru(at nici zidurile vechi ale miinastirii, nici odoarele
biserice~ti ~i nici arhiva cu documentele istorice. Au ramas numai ~~e~a~~~:~eett:;fe amon~ii~tul Sf. Gheorghe Hozevitul, Jn care s-au
traditiile mo~tenite din gura siha~trilor din vechime, icoanele vechi de fl 1 te din cinstitele lui moa§te. . _ ·
pe ziduri ~i diferite inscriptii. a a P~rf:~i batriini din miinastirea Sf. Sava eel sfin(It, .mtr: ~arte. §lei
Ca sa-~i poata face cineva o idee mai clara despre trecutul acestei · · - d - sute de am manas m
duh ovnicul Sava ' mi-au_povest1t ca acum oua ,
1 1 d'n Valea Hozeve1 §1 m
. . d'
miinastiri, trebuie sa cunoasca viata celor mai de seama ctitori ai
din Palestina fiind stramtorat~, au.~ ecMa tl I Athos avand Jntre ei
miinastirii, adica a Sf. loan Hozevitul ~i a Sf. Gheorghe Hozevitul, care Schitul Sf. Ana vreo 300 de siha§tn m un e e ,
au trait cam o suta de ani dupa Sf. loan. In vremea lui s-a Jntiimplat
§i un arhiereu. · ·D · t ·A a
§i naviilirea Per~ilor §i el este eel care aduna iaiii~i pe monahii Jmpri\§tiati Atunci au luat cu ei ~i cinstitele moa§te. ale Sfintei ~fi rep 11 nj~
~i Jnnoie§te viata miiniistirii de Ia Hozeva. Inal(imea virtu(ilor lui ~i
a§eziindu-le Jn Schitul aghiorit care av~a §1 el ~ramul m~eldin n:~hit
), minunile care se raceau prin sfintele lui rugaciuni, au hiirazit acestui ceea tocmai se Jncepuse clad1rea B1sencn mardi .
loca§ un Joe de frunte Jntre miinastirile din Palestina. De aceea, dupa Vremea a ' · · o·lOU!Sle
· · a I Tangra u1u1._
saviir§irea lui din via(a, miinastirea a primit numele de Sf. Gheorghe (anu I 1754) , cu cheltuiala patnarhulm
· . - d -
· .
· vmtii aspra ca §1
·
Bietii siha§tri hozevi(i au volt ca sa uca ~ceea§l , IM t -
Hozevitul (care este ~i hramul principal a! miinastirii), iar mormiintul Ia. Hoz~va. Dar nefiind deprin§i cu frigul Iernn dm Sfftntu un e, m
lui a devenit locul eel mai scump ~i mai cinstit din cuprinsul miinastirii.
373
372
I'
I
I

Dupa aceea s-a pustiit din cauza barbarilor ~i a ramas mult timp
scurta, ~reme au murit cea mai mare parte din ei Se s
ca 1~hn
• . nelocuita. Pe Ia anul I 080-1088 milnastirea a fast lnnoitii de catre
300 ,ca(I .erau· Ia lnceput, dupa
. trei
. ani de zi'Ie , a.u ramas
. punenuma 70 cej lmparatul bizantin Alexie Comneanul. 0 istorisire amanun(ita despre
In BIsenca mare a Schitulm se • t · . ·
!ntemierea acestei miiniistiri nu se giise~te scrisa nicaieri, caci toate
pici~rul drept a! Sfi~tei Ana, Ia car~a:er~~~~ec~e~:~e fm~tf piina azi
In valea Hozeve1 au trait multi Romani din vr ~ ~J,e ea .• actele ~i lnsemnarile cele vechi din manastire s-au pierdut, din cauza
Un calugar roman, care a trait In ~chitul
Sf Ana d efu~
mdepartate. deselor jefuiri pe care le-a suferit acest Sfftnt Jaca~. In anii din urma
monahul Varsanufie care mai lnaint d . · • . e a ozeva a fost s-a alcatuit o istorie a manastirii de prof. universitar Boiagidis, pe baza

faufn~~~i~t~~h~~:~J;i:~~~f~:~~a~i:e;:::~~~~~~~a~~~~a ~~~~::
econom. In g~opnita milnastirii se vede i a~i craniu~ :Ju~s aJutor ~e
diferitelor povestiri care s-au pastrat din batriini, adica din tradi(ie.
Toate ciite s-au petrecut In miinastirea aceasta de Ia zidirea ei ~i
piina astazi, sunt In legatura cu Sfiinta Icoanii a Maicii Domnului
Ban_u, cu mscnp(ia lui Varsanufie cu litere~ch' T C rhlm. Nectane fiicatoare de minuni ~i care se cheama ,Hozevitissa", de Ia care a
cuvmte a fiicut-o Nectarie, lnainte demo rt m Jce .. ~mpun~rea acestor primit numele ~i manastirea din ostrovul Amorgo, care mai lnainte era
s-o scri~ pe craniul sau ~i sa-l past / e; poruncm u-IIm Varsanufie necunoscut ~i acum a ajuns vestit 1n lume din cauza acestui odor
aminte. In adeviir, monahul Varsanu r ze !n camera sa, spr~ aducere nepretuit, adica Icoana Maicii Domnului. Vestea minunilor care se
sa, pilna Ia moarte Ch'li .h. fie~ pastrat acest cranm m camera
astazi In schitul de .Ia Hlozae:~ astreasca a lui Varsanufie se vede ~i
saviir~esc acolo aproape zilnic atrage multa lume spre !nchinare.
Cre~tinii din Amorgo se miindresc eli au un asemenea Loca~ vestit,
Cam In aceea~i vreme cu \r; fi .. , .
monahii Teofan, Calist ~i un :~:~nu Ie au trait m sch!tul Hozevei ,~i
care le face cinste. Insa nici locuitorii ostrovului, nici dilugarii din
miinastire ~i nici 1nsu~i autorul grec care face istoria miinastirii, nu-~i
:~::au~~~~;~;~ ~~n~i~l toti ~-aurr~r~ f::a~~st~~~~~ s~~]. ~~~~~
1 0
prea dau seama de unde se trage cinstea aceasta ~i numele vestit al
manastirii. Dqi autorul aminte~te ca dupa traditie, miinastirea
manastirii ~i din !etecri~i~~ ~~~a ~~:~~u~~ g~e. co~ect~ p~ntru zidirea
0

fra(ele siiu, care era In primejdie s-a, ~are; om sa salveze pe

Hozevitissa din Amorgo este 1ntemeiata de dilugarii refugiati din
Palestina, prea pu(in vorbe~te despre loca~ul unde au trait calugarii ~i
pescar ~i me~ter ]a construirea b~ .1 m~at ~ elms~~J..Era de meserie
1

1n Valea Hozevei unde era iira ~c! o~. e aceea a sJm(Jt multii atractie unde se afla Icoana fiicatoare de minuni numita Hozevitissa.
pescarii de Ia Io~dan, mon~hut C~~ ;lfuga~de pe~~e. La multi dintre Lipsa de aten(ie fa(a de stravechea Lavrii din pustia Hozevei, care
pentru pescuit. s e-a acut barc1 ~~ a]te unelte a dat na~tere manastirii din Amorgo, face sa scada mult din valoarea
car(ii prof. I. Boiagidis. Si aceasta se 1ntiimpla din cauza ca piina azi
nu ~i-a dat aproape nimeni silinta sa scrie Istoria din Valea Hozevei
Despre biitranul loan (barba I · " · .. ·
avea o barbii piina Ia genunchi ~tm, ~~m 1.1 zJc~au Grecu) se spune ca
!~i ascundea barba In san ,i, nu vola
n:u I_ voiau sa-l fotografieze, dar el 1ntr-o limba u~or ln(eleasa de to(i. De asemenea, nu s-a vorbit mai
sa stea Ia fotografiat.
nimic despre minunile Maicii Domnului de Ia Hozeva.
In limba latina se afla o carte 1ntreaga cu minunile Icoanei
MANASTIREA ,HOZEVITISSA" DIN AMORGO Hozevitissa, scrisa de Sf. Grigore Dialogul. Acum ca(iva ani mi-a spus
un calugar catolic ca aceasta carte s-a tractus de curiind ~i 1n limba
(lnsemnare scurta) franceza. Mult s-a mirat ciind a aflat ca In limba greceasca ~i romiina
Inca nu se afla scrisa.
Mai!fi ~~~~~~~~~!~;-Insulele C!cla~e, se afla o maniistire cu hramul Atunci ciind va fi cunoscuta istoria strabunei Miinastiri de Ia Hozeva,
prin veacul a! no~iilea dea~~~~~i~:~~~~a~~~aesltaii Hmanastirde .a fipost zi?ita precum ~i minunile Maicii Domnului din acest loca~, atunci abia vor
ozeva, m a!estma.
375
374
 'I'
I
putea fn(elege mai bine cititorii ~i istoria miinastirii Hozevitissa din Amorgo,
Acum voi aminti doar pe scurt ciiteva ~tiri mai lnsemnate din istoria
acestui sfiint loca~.
Traditia spune ca pe vremea ciind erau prigoane ln Palestina, din
cauza sfintelor icoane, o parte din ciilugarii de Ia Hozeva s-au mutat
ln ostrovul Amorgo, luiind cu ei ~i sfiinta Icoana fiiditoare de minuni
a Maicii Domnului. Acolo afliind ei un Joe stiincos pe coasta unui
munte priipastios, ca ~i eel de Ia Hozeva, au zidit miinastirea care a
primit numele Sfintei Icoane de Ia Hozeva, adica Hozevitissa.
Imparatul Alexie Comneanul (I 080-1 088), afliind-o ruinata ~i
piiriisitii, a zidit-o din nou.
Traditia aceasta este lntarita ~i de istorie, caci in adeviir, pe Ia anul
812 ln Palestina au fost prigoane din partea atabilor ~i in multe piirti
au oprit cinstirea Sfintelor Icoane. Infiiti~area miinastirii din Amorg~,
se aseamana mult cu, cea de Ia Hozeva. Alt Iucru de mirare se poate
vedea in acest loca~. In coasta stiincoasa a muntelui, care sta ca pe un
perete, se poate vedea o daltii de fier lnfiptii ln piatra, deasupra
clopotnitei. Cine a lnfipt-o acolo, nimeni nu poate pricepe, caci nici o
scara nu ajunge piina acolo. Biitriinii spun ca Jn vremea ciind a lnceput
a se zidi m~niistirea s-a ales un Joe pu(in mai departe de locul unde
este astiizi. Insa tot ce se zidea acolo ziua, noaptea giiseau ruinat, iar
uneltele lucratorilor le giiseau dimineata atiirnate de dalta cea de fier
(despre care am pomenit). Din aceasta au cunoscut ca sub daltii este
voia Maicii lui Dumnezeu ca sa se zideasca miinastirea.
fn ziua de 16 Octo\nbrie 1952, ciind s-au luat de catre guvern
metoacele miiniistirii, atunci a ciizut singurii dalta cea de fier pe terasa
miinastirii, ca semn ca s-a miiniat Maica Domnului pentru lnstriiinarea
averilor.
In multe riinduri ~i in multe locuri s-au izbiivit oamenii de seceta,
de foamete ~i de alte necazuri grele, fiiciindu-se litanie cu Sfiinta Ieoana
,Hozevitissa", iar vindecarile care se dan bolnavilor sunt nenumarate
~i prea minunate. Adeseori cad pietre mari din viirful muntelui, insii
niciodata n-au vatamat pe vietuitorii din milnastire, care au Sfilnta
icoana a Maicii Domnului, ca un adevarat acoperiimiint ~i ajutor grabnic.
I
.I
376
j:
DEFAIMAREA NALUCIRILOR SI FOLOSUL ISPITIRILOR
Pilde din Pateric
fn piirtile Iordanului era un sihastru, care a petr.ecut m~lli ani ln
nevointe, 'fiind el acoperit de Dumnezeu, nu pnm~a bantmehle
vra~ma~ului, ci era aproape nefuptat. De aceea, .catre ~0\1 c:1 ~e ve~eau
Ia diinsul pentru folos, el defiiima pe satana ~1-l o.eara, ztcand ca nu
este nimic. Apoi mai zicea eli vra~ma~ul nu a:e met o. putere asupra
nevoitorilor, de nu va afla pe cei asemenea I.m spurca(J.
Dar toate acestea le zicea sihastrul nestm(md darn! eel de sus, care
nu Jiisa pe satana sa-l biintuiascii. . .
Ciind s-a apropiat sfiir~itul lui, dupa slobo~e~ta Iu: Dum,nezeu, s-a
infiiti~at Jnaintea lui diavolul, in chip ~riitat, zteand ca_tre dansul. :,Ce
am cu ' t'me , avvo , pentru ce rna ocare~tt? Au .te-am suparat
· 1 vreodata
· · tcu
a ?" Atunci biitriinul seuipiind asupra lm a rostJt ace ea~J cuvm e:
eev
ea de· obieei, ziciind: ,Mergi
' inapoia mea, sa:ano,. ca- mm · 1c nu pot1
,
r robilor lui Hristos!" Vrii~ma~ul lnsa. 1-a z1s: ,A~a, a~a. cu 1
as up a ai de trait inca 40 de ani ~~· nu vot· 'mce ta mc1
adeviirat! · · rna-car _un ceas
sa-ti pun piedicii in atii(ia ani!" Zicii.nd acestea, s-a fii~ut ne~~zut: .
'Atunci monahul a fnceput a se lupta cu gandul, zican~u-~I .m :me.
Am ata(ia ani ticalo~indu-mii aici ~i iatii ~umnezeu _vre~ sa_ mat trat~.se
:•mea- patruzec1· d e an1'· Mii voi duce ,dar. m lume
. .sa-m1
, vad
, drudennle
- -
mele ~i voi petrece eu diinsele vreo ca(tva am, apo1, mtorcan ,u-ma rna
voi apuca iar de nevointa mea. Deci, socotind el acestea, a mceput a
le implini cu fapta. ~i ie~ind din ehilie a pleeat Dar ~-a mers mult prea
departe ~i Iubitorul de oameni, Dumnezeu, ~iloshvmd~-Se spre el JI
neliisiind ca sii-~i piarda ostenelile lui, a tnmis pe Sfantul Inger m
ajutorul lui. , d' 1 u d e i
intiimpiniindu-1 pe el Ingerul, a zis catre ansu .: , ? : m rg:
?" La cetate!" a raspuns biitriinul. Atunct 1-a ZIS mgeru!:
a~;~~r~e:'te ~i
Ia chilia ta nu te potrivi satanei, ea, nu eumva ~a
ramat
batjocorit". Deei veni~du-~i in_ s~ne. biitriinul, s-a mtors Ia chtha sa ~~
mai traind Jnca tre1 zlle, s-a savar~It. . . .
lata cum unelte~te vrii~ma~ul ca sa in~ele pe cei nevOit~n. A~
avut prilejul sa cunosc o persoana din neamul nostru, care se lauda ca
377

ea nu moare pima ciind nu are vestire de la Dumnezeu. Socoteala asta
nu este sanatoasa, caci Dumnezeu nu este obligat sa descopere fiecaruia
ziua mortii. Iar dacii descopera unora, aceasta o face ciind este nevoie
pentru folosul sufletului, iar nu dupa socoteala noastra.
Multi a~teapta descoperiri pentru slava de~arta, aviind parerea ca
sunt ]a masura sfinteniei ~i asta Ji duce la Jn~elaciune. Atunci vra~ma~ul
tabiira cu nalucirile ~i cu semnele lui. De multe ori veste~te lucruri care
se Jmplinesc, dar care nu folosesc spre miintuire.
lata, de pilda, cum scrie la Pateric despre ni~te frati care aveau
naluciri de Ia vra~ma~ul ~i s-au dus la avva Antonie ca sa-l intrebe
dadi sunt adevarate sau nu. Fiind calea cam lunga, au luat cu ei ~i un
miigar, care a pierit pe cale. Deci, cum au ajuns · la Sfiintul Batriin,
apuciind el mai inainte, le-a zis: ,Da' cum de a murit magarul pe
cale?" Si ei au Jntrebat cu mirare: ,Da' de unde ~tii, avvo?" ,Dracii
mi-au ariitat", a raspuns el. Atunci au zis fratii: ,Noi pentru asta am
venit, ca sa te Jntrebam, nu cumva sunt Jn~eliitoare nalucirile pe care
le vedem, ca de multe ori se fac adevarate".
Deci i-a Jncredintat pe ei batriinul din pilda magarului, cii.
descoperirile pe care le au ei sunt naluciri drace~ti. Poate se vor mira·
unii ca ~i Sfiintul Antonie a avut naluciri driice~ti ~i vor zice: ,pentru
ce nu i-a descoperit Dumnezeu despre Jntil.mplarea fratilor?"
Sa fie ~tiut lucru cii ~i sfintii au naluciri ~i tot felul de ispitiri, dar
ei nu le primesc. Iar Dumnezeu nu descopera lucruri care nu sunt de
folos, cum a fost moartea magarului. Vrii~ma~ul veste~te lucruri
nefolositoare, iar dacii vede cii le primim ca adevarate, atunci ne veste~te
in chip mincinos ~i lucruri care ne vatama sufletul, cum a lost de pilda
vestirea mincinoasa pentru sihastrul de ]a Jordan.
Tot la cuvintele Sfiintului Antonie gasim scrise urmatoarele:
,Nimeni nu va putea sa intre neispitit in Impiiratia Cerurilor, cii de se
vor ridica ispitele, nu este cine sa se mil.ntuiasca. Si accasta este lucrarea
cea mare a omului, ca gre~eala s-o puna asupra sa inaintea lui Dumnezeu
~i sa a~tepte ispite piina Ia rasuflarea cea mai de pe urma".
Zis-a un biitriin ca un frate se ispitea de ganduri timp de 9 ani ~i
din evlavie se osiindea pe sine ziciind: ,Mi-am pierdut sufletul!" Caci
socotea ca singur el este pricinuitor al ispitei. In cele din urma
ingreuindu-se ~i ajungiind la deznadejde, a zis Jn sine: rna voi duce in
lume, caci m-am prapadit!"
378
Dar dupa ce s-a pomit la drum: s~a. !a~ut glas .din c~r catre ~]
. 'ndu-i. Cei 9 ani Jn care ai fost tspltlt, !t-au pncmmt tie cun~na,
~~:tru asta,lntoarce-te la locul tau ~i te.vo~ u~ura de gandun!" Dect s-a
, tors fratele ]a chilia sa ~i a aflat odthna. . . . . . ..
tn Din asta intelegem ca dizboaiele duhovniCe~!I, cu felunte tspttm
ne pricinuiesc cununa.
TAINA POCAINTEI
lnnoirea Sffmtului Botez, cu un adaos despre patima deznadajduirii
Tot omul este supus gre~elilor ~i nu e.ste c~ putinta ~ici biit;_batil?r
elor iscusiti ca sa scape de prihana gre~ehlor dm toate z~lele. Cand ztc
c re elile din toate zilele" Jnteleg gre~elile cele vredmce .de :ertar~,
,g ~ nt pa-cate de moarte Acestea vin dm cuvmte, dm gandun,
care nu su · 11 · D caci
din ne ricepere sau din uitare ~i se iarta cu daru. m un.m~zeu: .
se nas~ din neputinta firii, iar nu din rautat~ sa~ dt~ necredmta. :tmem
nu este scutit de bantuiala giindurilor, diet rrm cade:ea lmflA ~m set
departat mintea omului de Ia Dumnezeu ~~ demonn au a at o~ e
. , . . a Insa noi chemfmd pe Domnul cu smereme ~~ cu
mtrare Ill llllill . ' . . r e fac din
zdrobirea inimii, Jndata ne iarta acel.e m:c~ g~e~e I, care nu s D .d.
voia noastra, ci din neputinta fin~, cact ztce Sf~ Prooro~,, avt .
Marturisiti-va Domnului ~i chemati numele eel Sfant al Lm.. -
" Pentru' cei care se lupta ca sa nu gre~easca, dar dm nep.utmta sau
din uitare alunedi Jn mici pacate, !ara voia l~r, pentru ace~tm ziCe Sf.
Anastasie Sinaitul ca primirea Sfintelor Tame !e este spre Iertar~a
pacatelor chiar de nu vor putea sa le martunseasca regula! !a ~uhovmf.
Cine n-a '!recut prin judecata cea duhovniceasca de pe pan: ant, ;ce a
va trebui sa primeasca hotariirea cea Jnfrico~atii dm cerun, un e nu
este mila nici Jndurare. ,
Pe pimant, judecata marturisirii se .face s~re mdreptare ~~ spr~
vindecare, iar Ia cea din ceruri nu mat este mdreptare pentru cet
nepocaiti ci osfmda ve~nica. . .
Aid Judeca preotul, care este un om cu neputi~t~, ca ~~ no!, .aco 1o
va judeca Jnsu~i Dumnezeu, de care se cutremura Ingem. Aiel este
379
 mila ~! i~gaduiala: ia; a~olo este numai dreptate, tara partinire ~i ra "
pogora~~nt. Pe pam~nt 1~1 denunta fiecare pacatele sale, iar in cerura
va ~. parat ·de. catre Ingeri ~i de catre demoni, tot omul care nu f1
pocme~te. A1:1 nu es.te altul deciit duhovnicul, care sa ne auda taine~e
noastre, pe cand la)udecata cea mare, toate cele nemarturisite cu e
trebme; se vor arata Ingerilor ~i 1naintea tuturor Sfintilor inaintea tutu m
oamemlor care ~u !raitpe piimant ~i inaintea de~onilor. La judec:~;
aceast~ de pe pamant ~ se da omului vreme de pocainta, pe ciind Ia
cealalta nu ma1 este mcJdecum vreme de pociiinta r'n · d
pocain!if'. , · , Ja nu este
. La j~decatoriile lume~ti, vinovatul este reclamat pentru a fi ped ·
mr I I M'"' · · .. · epsJt
. .a ama ""~nsmi, vmovatul se denunta singur pentru a lua iertare'
A1~1"est~ deo.s~blrea cea mare intre procesullumesc ~i eel duhovnic ·
ad1ca marturiSirea. esc,
,Am av~t "oca,;;:ia sa. cu~osc oameni care rad cand aud rostindu-se
cuvantul ,pacatos ~~ te 1au m batjocura ciind Ie vorbe~ti despre pocainta
Ace~tia sunt oamem ,m.odernizati" de care nu se mai Iipesc cuvint~l~
duhovmce~~L ,E~te ru~me, parinte, zic ei, sa mai vorbim asemenea
cuvmte ~stazi; cand lumea a sporit in ~tiinta ~i nu se mai ocupa cu
lucrun bab~~ti. A tre~ut vremea lntunericului, acum suntem ln viirsta
r~dwulm. ~~ a bombei atomice. Mintea omului de azi zboara ln alta
direcpe ~~ nu are vreme sa se o~upe cu slovele cele afumate din cartile
b Isence~ti". · Sa vedem acum care sunt motivele care ne due ]a 1mputinarea
. Cam a~a ras~und cei care s-au procopsit in viata spoita a progresului
mmcmos "de astaz1. Pentru e1 nu mai este nici pacat ~i nici de pocainta
nu, ~or sa mm aud~,. de~i noroiul piicatelor li lneaca ~i numai baia
pocamtei ar putea sa-1 scape de pierzare. Cu asemenea oameni nu mai
P0 l1 vorb1 despre suflet sau despre mantuire caci ei sarman 1·,· sunt
numm tr " M · · ' ' ' duhului este numai o simp Hi lenevire trupeasca. Caci lenevirea trupeasca
" " up · . atena ~ste Jdolul lor ~i viata rasfiitatii este raiullor. fn
afara, de" matene ~~de ~asratullumesc, pentru ei nu mai este nimic. Mai
fun~ I~sa oa~em ca.re '?lele? rostul miintuirii suflete~ti ~i se ridica spre
umma, ca" nJ~te cnm m mijlocul balariilor. Unii ca ace~tia, daca au
pa,rte de paston duhovnice~ti ,dupa Dumnezeu" atunci sporesc i se
mant~Iesc~ Iar daca s: lntiimpla sa fie lipsiti de povatuitori, at~nci
VIata or tanJe~te ~~ mantu1rea se primejduie~te.
380
Multi dintre credincio~ii care se adapa cu mustul de~ertaciunii lume~ti,
J~i dau seama de primejdia sufleteascii ~i doresc miintuirea, dar nu mai
au curajul s-o caute. Ei zic ca miintuirea lor s-a ~ters din condica lui
Dumnezeu ~i orice ar face, nu mai este Jndreptare pentru ei. Ace~tia
socotesc ca prea mult s-au abatut din calea ,poruncilor" ~i pentru
aceasta Dumnezeu nu-i mai prime~te.
Partida aceasta de oameni au pierdut nadejdea miintuirii ~i sunt
asemenea unor raniti, care nu mai primesc nici o doctorie, iar ranile lor
se cangreneaza ~i putrezesc. Pe liinga ei nu trece nici un ,samaritean
milostiv" care sa-i ridice. Slabiinogirea aceasta sufleteasca cu Jndoiala
~i cu deznadejde vine ~i Ia multi credincio~i riivnitori, care au hrana
pentru suflet, dar nu ~tiu s-o pretuiascii ~i nici nu cauta s"o foloseasca
cum trebuie. ~i anume sunt unii care au cunoscut de~ertaciunea vietii,
s-au trezit din somnul pacatului ~i au luat drumul pocaintei. Dar vaziind
ei cat de multe datoreaza lui Dumnezeu pentru multimea pacatelor lor
~i neputiind lmplini canonul pocaintei a~a cum se cuvine, ei incep sa
se imputineze Ia suflet ~i pierd nadejdea miintuirii.
Neputinta fireasca ~i piedicile care stau ln cale li descurajeaza.
Aceasta descurajare, care este sora cu deznadajduirea, vine la unii din
necredinta, iar la altii din ]ipsa de iscusinta Ia cele duhovnice~ti. Pentru
ca nu au sfat ~i nu cerceteaza Sfintele Scripturi, nu au cumpaneala ~i
se poticnesc.
sufletului ~i deznadajduirii: Aceste doua fiice, adica Jmputinarea
sufletului ~i deznadejdea, au ca mama dreapta pe urata triindavie a
duhului. ~i zamislirea lor se face din samiinta cea mai aleasa a
vra~ma~ului miintuirii. Ele odraslesc mai ales in inima celor triindavi
Ia lucrul duhovnicesc. Dar sa nu creada cineva ca triindavia aceasta a
ne lupta pe toti, insa nu vine deznadejdea, nici !mputinarea sufletului
din aceasta simpla biintuia!a, ci din parasirea faptelor duhovnice~ti,
care sunt: rugaciunea, !nfriinarea poftelor, citirea caqilor sfinte, cugetarea
mintii la cele dumnezeie~ti, apoi dragostea frateasca, iertarea ~i pacea
cu toti cei de o credinta cu noi.
Deci triindavia duhului este o stare de lenevire, care robe~te sufletul,
!ntunedi mintea, alunga curajul ~i stinge fiiclia nadejdii din inima
381
 omul~ui. Aceasta este cea dintai pricina care aduce imputinarea ·
deznade.Jdea. , ~I
. A d?u~ pricina este !ipsa de marturisire curata. Toti cei
bmecred.mciO~I fac miirturisire, dar nu toti o fac cum se cuvin~ u ··
dm nepn~eper.e,_ iar altii din vicle~ug. ' ' nu
1 tn:Ia ~pncma, care duce Ia imputinarea de suflet ~i deznadejde
es.te Impa~a~Irea cu sr:ntele Taine cu nevrednicie, adica atunci cand
~tu bme ca. nu ai prega!Irea cuvenita ~i te apropii cu obraznicie d
Sfi?tele Ta.me, pentru ochii oamenilor. Mai sun! unii impresuratie
stramt~rati; de pa!Ima deznadi'ijduirii din cauza unor Iegatu~:
duhovmce~tJ. I
?e
A~a,_ pilda, .dac~ c!neva a flicut vreo nedreptate sau vreo necinstire
unui s!UJI!or. a! B:sen.cu, preot sau arhiereu sau au defliimat cele ale
Sfintei Creda~,te ~I pnn aceasta au cazut sub blestemul preotesc.
Deci,. daca unul ca acesta a cazut sub Iegaturii de afurisenie sau
bl~stem y nu s-a ~arg~it sa dobilndeasca dezlegare, atunci miintuirea
hu ~ste mpnmeJdi~ ~I. e_~te c~inuit de gandul dezniidejdii.
~ In pa!Ima d~znadejdll mm cad ~i unii monahi nevoitori care au
slabit cu trupul ~I nu mm pot implini nevointele, adica postul, metaniile
~I pn~eghenle, a~a cum au fost obi~nuiti. Aceasta se intiimpla 1 ·
care ~I~au pus nadejdea mai mult in faptele lor iar nu in daru~ ~~;
Dumnezeu. ' ivit §i pelicanul. La zgomotul aripilor lui, §arpele a parasit cuibul, fiira
~ In sfiir~it, dezn,iidejdea vine ~i din cauza miindriei ~i a semetiei.
Ca~J eel mandru, cand a_1unge Ia o ci'idere mare, nu mai socote~te ~ici
un e~c vredmc de a repara paguba suferita.
Sa r~z~mam acum care sunt motivele care due ]a imputinarea
su f1 etu 1YI ~I Ia dezni'idajduire: ' coasta cu ciocul §i cu siingele sau adapa pe toti pui§orii care sunt
I. Ina~nte de toate este l~psa de povatuitori duhovnice~ti.
2. Necun?a~terea Sf. Scnptun, de unde vine §i necunoa~terea de
cele suflete~tl.
3 .. Trilndiivirea duhului, adica parasirea eel or duhovnice§ti
nesim\Irea. §I
. 4 .. )Vatamarea dreptei credinte (ciind se face prietenie cu cei rau
voiton .
5. Nemarturisirea curata.
I 382
I,
6. Impiirtii§irea cu nevrednicie ciind ~tii ci'i nu se cade §i te apropii,
dar o faci de ochii oamenilor.
7. Sataniceasca milndrie.
8. Legatura cu afurisenie de la arhireu sau de Ia preot, ciind cineva
da pricina, §i nu cauta sa ia dezlegare de la sfintitul slujitor pe care 1-a
sciirbit.
9. Nedreptatea, ciind cineva nedreptiite~te pe vecinul sau prin
furti§ag sau prin clevetire §i nu repara gre~eala, adica nu lntoarce
paguba.,
10. Intristarea cea peste masura, ciind se intiimpla vreo pagubii sau
vreun necaz mare.
11. Hu1irea credin(ei sau a persoane1or sfintite.
12. Blestemarea, naravul blestemi'irii ~i a! juramiintului.
IZVORUL VIETH
In istorisirile vechi se scrie despre urmatoarea intiimplare: In cuibul
unui pelican a intra! odinioara un ~arpe veninos. Pelicanul nu era in
cuib, erau numai pui~orii singuri. Sarpele a lnceput sa mu~te §i sa bage
veninullui ucigator in toti pui§orii. Ciind era aproape sa~i inghita, s~a
sa guste din prada.
Bietul pelican vede cu durere ca pui§orii lui sunt pe jumatate mor(i,
fiind otraviti de vri'i§ma§ul ~arpe. Fara sa mai stea mult pe ganduri, el
se hoti'iri'i§te sa-i scape cu orice pre(. Si iata anume ce face: l§i gaure§te
ametili de veninul §arpelui. Siingele lui curat are minunata putere sa
taie otrava §arpelui ~i prin aceasta pui§orii lui se invioreaza §i scapa de
moarte. Pelicanul este o pasare de pustie, cu giitullung, ca ~i batlanul.
Cand pui§orii lui sunt aprin§i de sete sau sunt vi'itamati de j iganii
otravitoare, atunci pelicanuli§i rane~te coasta sa §i ii adapa cu sangele
sau. lata o pilda minunata de dragoste pi'irinteasca, care ajunge pana la
jerfli.
Daca vom !ua seama bine, vom vedea ca in cantarile Prohodului,
la starea a II-a se pomene~te despre pelican §i iata cum zice: ,Ca un
383
 pdican, lmpungiindu-T: acum, Cuvinte, Inviezi pe fiii Tai, reviirsandu-J
dm coasta Ta 1zvor mantmtor!"
. Cuvinte!e Prohodului aseamiina jerfa cea de pe cruce a Do
c rt£ I I . - . mnu 1UJ
U J~ ape ICanu Ul, Care 1~1 varsa sangeJe pentru viata puiJor sai. c- ·
d~pa cum ~arpel~ ce_I firesc o:rav:~te pui~orii pelicanului, tot astfetc:
-
VJcleanul d1avol mtrand oarecand m <arpe a otravit pe stra"mo<··
. . . . ' ' ,n no~tn
~.
m _rm, ?.nn sf~tu! Im _eel p1erzator.. Cu nimic nu s-au putut izbiivi
stramo~n no~tn dm osanda cea ve~mca, deciit numai prin sangele
scump a} Dom?ulm. Toti cei nascuti din Adam aveau in firea ~~r
otra~a _pacat~Im ~.triimo~esc ~i pentru aceasta erau osiinditi Ia moarte
ve~mca, ca ~~ pun pel!canului din istorie.
_ Domnul no:tru Iis~s Hristos ~rime~te de buna voie sa-i strapungil
sfant~ Lm coasta cu suh£a•. pentru 1zbavirea zidirii Sale. Din Sfiinta Lui
i ~oasta s-a~ desch1s dona 1zvoare de miintuire: siingele ~i apa. Aceste
I
1zvoare mantmtoare alcatuiesc temelia Sfintei noastre Biseric1· - ·
du - - t 1 Sf:' 1 · , cac1
_pa _wv_an u antu u1 loan Gura de Aur, sfiinta noastrii Biserica este
plamadlt~ ~m ~oasta Domnului. ~i anume, apa care a ie~it din coasta
Domn_u)m J~C~Ipme ~a~na Sfiintului Botez, iar siingele 1nchipuie Taina
S?~teJ lmparta~m. Fara aceste dona Taine nimeni nu se poate miintui
cac1 ele sunt che1le mantuirii. ' de multe ori illnvata pe diinsul batriinul graind: ,Cu adeviirat, fiule, te
D~pii _cum odinioarii 1n rai, cand dormea striimo~ul Adam, a
lu~t fimta Eva,. n;a1ca noastra de ob~te dupa trup, tot astfel, pe
Stanc~ Golgotei, Ill vremea ciind Domnul era adormit cu somnul
mort11, ~ luat fimta Sfiinta Bisericii, care este maica noastra duhov-
mceasca.
Eva este cuviint evreiesc ~i se tiilcuie~te ,viata" pe Iimba noastni.
,Dm. coasta lm Adam este femeia, din coasta cea 1nsulitatii a
Dom~ulu1 _s-a pliimadit Biserica" zice Sf loan Gura de Aur. '
~~ dupa cum Eva este os din oasele lui Adam ~i trup din trupullui
tot astfel ~: Stiinta noastrii Bisericii este plamaditii din siingele lui
Hnstos ~~ ramane in veci nebinlita.
_Adam a do bii~dit fii din Eva,. 1nsii ~i Domnul a do bandit ~i
dobande~te mereu f11 duhovmce~!J pnn Sfiinta lui Biserica. Cu siingele
~: cu _a~ a care_ a~ curs dm coasta Domnului, Biserica hriine~te pe fiii
sm pana Ia sfar~Jtul veacului.
384
,I.··
Cu apa s-a intemeiat Sfiintul Botez, iar cu siingele s-a lntemeiat
e Taina Sfintei lmpiirtii~iri .
. ,Acesta este eel ce vine prin apa ~i prin sange", iar ,Sangele Lui
ne curata pe noi de orice piicat" (scrie Sf. loan evanghelistul).
Tiilcuirea aceasta se vede ~i in ciintarile Octoihului, unde zice:
· Piciiturile siingelui celui din Dumnezeu curs ~i ale apei, care s-au
~arsat din coasta Ta, au innoit lumea, ciici cu apa speli pacatele tuturor,
Doamne, iar cu siingele scrii iertare".
1
~i mai departe iara~i zice: ,Cu stropirea dumnezeie~tii curgeri, ce
s-a scurs din dumnezeiasca coasta a Fiului tau curata, spala ranile
inimii mele ... " (vezi Octoih, glasul 3).
,ASA, !>OAMNE IMPARATE, DAR!-IIESTE-JYII CA SA-MI
VAD GRESELILE MELE SI SA NU OSANDESC
PE FRATELE MEU"
Un batriin oarecare locuia in Siria, intre hotarele Antiohiei ~i avea
un frate ucenic, grabnic spre a judeca pe oricine vedea gre~ind. Deci,
in~eli ~i-ti pierzi numai sufletul tau, de vreme ce nu ~tie nimeni ce este
in om, f:ira numai duhul care este in el. Caci de multe ori unii saviir~esc
fapte rele inaintea oamenilor, iar In taina se podiiesc inaintea lui
Dumnezeu. Pacatul lor noi il vedem, iar pocainta ~i faptele lor cele
bune saviiqite in tainii, numai singur Dumnezeu Ie ~tie. Pentru aceasta
~i cu ochii de vei vedea pe cineva padituind, nicidecum sa nu-l judeci
pe el, ciici numai unul Dumnezeu este judecatorul.
Ca tot omul ce judecii pe altcineva se aflii ca un anticrist, f:iciindu-se
rapitor al dregatoriei ~i al Stiipiinirii pe care Tatiil Ceresc a dat-o Fiului.
Tot eel ce judeca piicatul strain se face prin asta judeciitor inaintea
Domnului.
De vei vedea cu ochii tiii pe cineva ciiziind in piicat, indatii sa zici
satano, cii omul acesta alta vinii nu are!" ~i a~a iti
"Anatema tie , '
intiire~te inima spre a nu judeca pe fratele tau, caci se duce Duhul
Sfiint de la tine. Jar in giindul tau sa zici: ,Precum acesta s-a biruit, tot
385
 ~,
_;·I•
·,-;--"'

asemenea ~i eu pot sii rna biruiesc! Deci, cugetand a a Jan . .

aJu!oru! lm ~umnezeu. ~iitime~te lmpreunii eu eel ce ~a ~~timf; hr~ere *
vo~e, ca~1 nnnem nu vme~te sa gre~easca lui Dumnezeu. de * *
, J'u JUd~~a pe eel curvar, daca tu soco(i eii e~ti curat caci jud Aproape de un biitran Jocuia un frate pu(in mai triindav In nevoin(a.
can u- 1 P~ ~nsul calcJ legea, caci Cel ce a zis: ,Sa nu c~rve~ti" e- fn vremea ciind era sa moara acest frate, s-au adunat oarecare din frati
Ace 1a a z1s ~1 ,Sa nu judeei!" · 1ot Ia chilia lui. Viiziind batranul pe frate!e eel putin trandav ca se arata
bucuros ~i vesella fata In ceasul mortii, a zis catre elln auzul celorlalti:
* ,Frate, noi loti ~tim ca nu prea erai osiirdnic Ia nevointa, deci cum de
* * te arati a~a vesel acum, In ceasul ie~irii?" Si a raspuns atunci fratele:
-- ~a u_n ~ihastr~ oarecare .obi~.nuia sii vina un preot din manastire e
~d I/~nparta~efsca, Ia anumJte ZJ!e, caci el nu ie~ea nicaieri din chiliea ,Crede-ma, parinte, adevar ai grail, lnsa de ciind m-am lacut monah,
nu tin minte sa fi judecat pe cineva, sau sii fi tinut In minte raul asupra
a a a vemt a aces! Sihastru o persoana, aduciind nenumarate riha . :
asupra pr~otu!ui _amintit. Piirile acestea au slabit evlavia cu~iosu~~
1 · cuiva, ~i de s-a lntiimplat vreo prigonire cu cineva, In ace! eeas m-am
DecJ,. venmd Iara~I preotul ca de obicei cu Sfinte!e Taine n : lmpacat cu el. Deci, voi zice catre Dumnezeu: Stiipiine, Tu ai zis: ,Nu
dfsch~s sJhast_:uJ ~~ s-a lntors lnapoi sfin(itul slujitor. Atun~i s~a aa:~; judecati ~i nu veti fi judecati", ~i iarii~i ai zis: ,Iertati ~i vi se va ierta
gas dm cer, catre sJhastru: ,auluat oameniiJ'udecata Meal"~·, - voua!" La aceste vorbe ale fratelui a zis batriinul: ,Pace tie, fiule, ca
cu glasul - , · · . · yllmpreuna ~i lara de osteneala te-ai miintuit".
, , -' a cazu1 m, mmJre adJcii i s-a descoperit o vedenie. A viizut
o fa~tana de a~r,. avand cmtura ~1 funie tot de aur, iar apa din fantana
era oarte buna ~I hmpede. Insii era lueru de mirare pentru e! caci I
care scotea apa ~1 turna, era un bubos. , ce LA U~A RAIULUI
Ar fi vrut sihastru! nostru sa bea dar se sfia de bub I In pragul Postului Mare
ap · ' osu care scotea
. a, ~1 .pen1ru asta nu s-~ apropiat sii bea. Atunci a auzit iarii i las
Am intra! In anotimpul bisericesc a! Triodului, care ne veste~te
~ca~d. ,Pentru ce n~ beJ apii, ce pricina are bubosul care scoaie =pa? apropierea Postului Mare, ciind Sfiinta noastra Biserica ne lndeamna
, aca sc_oate ~1 toarna, se vatiimii apa?" Dupa aceste vorbe ._ .'
mai mult ca oriciind Ia Jucrul Pocaintei. Niciodata masa duhovniceasca
I~ fireds1h_astrul ~1 soeo.tind cele din vedenie, a chemat iara~i ;:e~t~~~~ a slujbelor biserice~ti nu este mai lncarcatii ~i mai Jmpodobita ca in
sa-1 a uca Sfintele Tame ca ~i mai lnainte.
vremea Postului Mare. Ciintarile ~i citirile sfinte care se cuprind In
* slujbele Triodului ne zugravesc in culorile cele mai vii toate tainele
* * vietii omene~ti de Ia 1nceputullumii piina Ia slavita fnviere a Domnului.
· c Un· frate
· 1 a lntrebat
- · ..
pe avva Iosif ziciind· Ce v . ,
' ·, 01 1ace avvo ca
_ Ni se lnlati~eaza caderea stramo~ilor, osiinda care a venit asupra
Ja a, ~~~Jle e pa~Jilllfl nu. PO! s~feri, nici a Iuera ~i a face 'milosteni~ neamului omenesc ~i ticiilo~ia vietii de pe pamiint care a purtat pecetea
nu po.: t~ncJ 1-a Zls lm batranul: ,Daca din toate acestea nici una
t
n.u 0!1 ;mp!mi,. att:ncJ paze~te-ti ~tiin(a ta sa nu judeci pacate!e straine
~~ e mantme~tJ, eacJ Dumnezeu c;re de Ia noi suflet lara de pacat".
blestemului vreme de peste 50 de veacuri. Auzim parca din cantarile
cele duioase ale Triodu!ui, tiinguirea durcroasa a lui Adam din
surghiunire, auzim tnsa ~i fiigaduinta Parintelui Ceresc pentru izbiivirea
omului din osiinda. Inaintea ochilor no~tri se desfii~oan'i grozavia ciiderii
* * omene~ti ~i amarul care a venit in lume prin pacat, dar ne este dat sa
Zis-a avva Teodor: ,Nu este alta faptii buna precum a nu defiiima". vedem ~i nadejdea cea nestramutata a miintuirii, din sufletul ale~ilor
lui Dumnezeu. Niidejdea aceasta pentru venirea Miintuitorului a fast
386
387
,,
'
 ~!~~:a~eec~~:i proorocii ~i cu ea s-au miingiiiat patriarhii ~i dreptii din I
vatame pe om. Sarpele, care lnainte era eel mai bland ~i mai iubit
Dumnezeu n-a facut lum - ' - animal de om, dupa cadere a devenit eel mai fioros ~i mai otravitor
de ea, ci din bunatatea Lui ea pama~teasc~ pentru ca ar fi avut nevoie dintre toate animalele; in locul cuvintelor 1n~elatoare ale vra~ma~ului,
eel Sfant al Lui. Din bunat~;:a n{~a~u~~~t P:~~u a ~ sl~vit nume]e a riimas otrava sub limba ~arpelui pentru totdeauna. Mintea omului
a~~zat pe cea dintiii pereche de oameni (Ada~a ma am, UI, ~?de a s-a fntunecat dupii ciidere, pacea ~i multumirea din inima lui au pierit,
Ramlm se afla Pomttl y 1·e11-1-, d. , ~ 1 Eva). In IDIJlocu] 1. iar trupul a lnceput sa sliibeasca, caci pomul vietii era lnchis In griidina
" m care mane t - ··
pentru asta nu se Jipea de ei ~ici boa] . . . au s ramo~n no~tri ~i 1

Raiului. Dupii ci'iderea lui Adam, mintea omului are aplecare mai mult
porn aveau un a a d , ' , a ~! lllCI moartea. Roadele acestui
spre rau decat spre bine, pentru aceasta, omul biruit de patimi ~i-a
lmbatriinea nici~dat~r, ~~rat~~~~id~:~c~~f fr~ totdeauna _sanatos ~i nu pierdut frumusetea cea dintiii precum ~i taria trupeasca ~i sufleteasca.
cuno~tintei binelui ~i raului, din care nu ~r:\nm:~:~a ~~ alt porn: a] Din prieten iubit a! lui Dumnezeu, omul a ajuns rob a! pacatului. Cel
Dumnezeu a pus aceasta conditie omului, ca d~ca It sa gus~e om~J. care era facut dupa chipul ~i asemiinarea lui Dumnezeu, adica icoana
pomul acesta, atunci va trai In ve~nicie ca 1nsu~i D nu va m~nca dm cea cinstiti"i a Celui Prealnalt, omul eel lmpodobit cu cinste ~i cu
va miinca, atunci va fi pedepsit cu moarte un_m_ezeu, Iar daca frumusete, care era ca un lmparat peste firea pi"imanteasdi, a ajuns ca
C 't- - . a cea ve~mca
a a vreme a pazlt porunca el era ca i un D . un vas netrebnic ~i organ a! rautatii. Vasul eel ales In care Dumnezeu
Toate fapturile erau supuse lui 'Vazduh 1~ u~_nezeu pe_ pamiint. a pus comoara mirului Sau, prin cadere s-a dogit ~i nu mai folosea la
sii-1 vatiime cu frigul cu ci"ildur~ pam' ~ nudse sc Jmba mcwdata ca
1 nimic. Dumnezeu 1-a facut din fnceput ca sa ajunga la desaviir~ire ~i
sine; fa~a osteneala 'omului, adimale~~ ~r~~ ;~a;~a~ ~ufatarile de la sa aiba aceea~i slava ~i fericire ca ~i El lnsu~i. Dupa ci.idere, scopul
omulm, Iar Dumnezeu umbla rin Ra· . an e ~~ supuse
cum v orbe~te t~tal cu familia h~. In ini:;~ ~~r~~~ ~~ ~~~: ~i Ebva: a~a
1
acesta s-a zadarnicit Nimeni dintre oameni nu putea sa repare
~~ mu tum1re, Iar mintea lui era d 1 . _, , una ucune stricaciunea pricinuita de pacatul lui Adam. Trebuia ca omul sa aduca
tainele firii. Vointa lui era lndreptat~~ e u_mmatab meat .c~no~tea toate o jcrtfa prin care sa lmbliinzeasca mania lui Dumnezeu ~i sa lmplineasdi
· . . · a a numm spre me NI , d - dreptatea Lui. Insa jertfa aceasta trebuia sa fie neprihiinita, iar dintre
~~ mci o pomire patima~a nu avea Joe I fi. t . c~ un gan rau
vreo tulburare. Atunci era cu adevarat n un.a omeneasca, ca sa faca oameni nu se afla nimeni fara prihana. Firea lor era otravita ~i toti
~i parta~ al fericirii Lui. ca un pneten allm Dumnezeu aveau pecetea blestemului. Cu vremea, oamenii s-au lnrautatit mai
Dar fericirea asta n-a tinut m lt - · d · . mult ~i s-au departat de Dumnezeu. Sim(eau In ei vina pacatului, dar
a ci"ilcat porunca lui Dum~ezeu ~~· ca~I . m z_avistia diavolului omul nu se puteau lndrepta. Cautau sa lmblanzeasca mania lui Dumnezeu
ve~nic ~i a fost izgonit din raiul. des~~~~-~~~ pier?ut drept~J de a trai prin felurite jertfe de animale nevinovate, iar uneori aduceau ~i jertfe
am ll_IO~tenit vina piicatului ~i pedeap~aa~~rt~mp~fdtere_a 1m Adam, toti omene~ti. De la un limp au uitat de Dumnezeul Cel adeviirat cei mai

om ~~ D~fnezeu s-a stricat ~i a intrat du~ma~i~ D:r::~~~e~a~ era ;ntr~ multi dintre oameni ~i se lnchinau la idoli. Numai poporullui Israel a
mai pazit credin(a, dar nici el n-a fast statornic.
kaf ~~~a c~~~~:ss~~~ ~~amului omenesc ca _s·a nu mai poat~ai~:~~~
de, fericirea cea ve~nica ~i d:~~~~:~;~ae~a. lata cu~ s-a ya~ubit omul
scarbe, de osteneala ~ide durere Raiul uce ,o ~ata_nec~Jila, plma de sA NU JUDECAM PE SLUJITORII LUI DUMENEZEU
fast curmata de moarte. · s-a me IS, Jar VJata omului a
Pamiintul a lnceput sii rode - · · 1· fi 1 . In istoria bisericeasca scrisa de lnteleptul ierarh Meletie, se spune
viizduhul s-a tulb t · . asca spmi ~ e unte plante vatiimatoare ca dupa ce s-a terminat eel dintiii sobor a toata lumea de Ia Niceea, se
ura ' mr ammelele s-au salbaticit ~i au lnceput sa-J
bucura mult Sfantul Imparat Constantin eel Mare, pentru biruinta
388
389
 Bisericii lmpotriva celor hulitori p-· d . A _
cinstit pe Sfintii Parinti cu daruri b~;at ~IJm~arat~l de. fata Ia sobor, i-a zile. Insa diavolul, viiziind riibdarea biitranului cea lmbunatatita, a
Pafuutie li saruta lmpa;atul cu mule 1e . upa vre mcie. Iar cuviosului me~te~ugit sa-l ispiteascii cu osiindirea. Deci a indemnat vicleanul pe un
cele ciuntite de tirani. De asem a ev ~VIe ochu C~I sc.o~I ~i miiinile lui frate oarecare ce era lndracit, sii meargii Ia batriinul ca pentru
siiruta cu cinste pentru a lua sfiinetne~ ~di ple t~(I ceilalti marturisitori li blagoslovenie. Si ajungiind Ia pustnic, mai lnainte de a rosti alt cuvant,
A . ,eme e a ramie pe ca ] · striga cellndracit catre biitriin, ziciind: ,Preotul tau are miros de piicat,
;n vremea pngoanei. Unii dintre - . .. . re e-au pnmit
Imparatului ni~te jalbe, adicii pliinge p~nntu Soborulm .au d~t in scris deci sa nu-l mai la~i sa intre Ia tine!" Iar biitriinul eel insuflat de
rele.A n, Impotnva unor episcopi cu purtari Durnnezeu a zis catre el: ,Fiule, to(i oamenii l~i leapada afara murdaria,
A -~nsii marele lmparat Constantin n- . . . - - . . iar tu ai adus-o Ia mine! dar s;;ris este: ,Nu judecati ca sii nu fiti
hartule lor ~i nici nu s-a interesat . a VOit me~ macar sa Citeasca judeca(i". (Matei cap. 7, vers. I). Insii de~i preotul este piiciitos, Domnul
tuturor a ars hiirtiile cu plaAnge ... c~ned sunt _clencu vmova(i,. ci In fata 11 va miintui pe el, caci scris este In cartea Sf. Ap. Iacob 5, vers. 17):
A . n Zican urmatoar ] · · '
msumi a~ vedea cu ochii piiciituind ~ e cuvi~te: ,Daca eu ,Ruga(i-vii unul pentru altul ca sa vii tiimiiduiti!"
cu hlamida mea". pe vreun clenc, atunc1 1-a~ acoperi Dupii ce a rostit aceste cuvinte, !aciind rugaciune batranul a alungat
Sf. lmparat a ciiutat prin aceasta - d . _ pe demon din om ~i 1-a slobozit saniitos. Iar Bunul Dumnezeu, vaziind
pacatele sau neputintele cele ascunss: ta pi 1d.a tuturor spre a nu viidi neriiutatea batranului, i-a descoperit lui un semn minunat. Si iatii cum
aratare piicatele sau n~putintele re . a e clencilor. Cei care scot Ia rniirturise~te singur, prin lnse~i cuvintele lui, ziciind:
t
de Lege, ciici toti clericii ;unt ~luJJ:~~:· ~~Ctibaceasta de!aimatori
.s~nt unii cre~tini care nu ·ud _I . eg~I. UI . u,?lnezeu.
,Cand voia preotul sa lnceapii Sf. Liturghie am viizut pe Ingerullui
Dumnezeu pogorandu-se din cer ~i punand mana pe capul preotului. In
I clencilor, dar In schim b se ferescJ s- ~c~ 1~~ n~ci nu. vadesc ~eputinjele clipa aceea s-a !acut preotul ca un stiilp de foe. Iar eu, miriindu-mii
cu neputinte omene~ti sau piitima~~a Ia:g~s .~vem~ d~ Ia c_ei cunoscuti pentru acea vedere, am auzit un glas zicand ciitre mine: ,Omule, de ce
Liturghii ori se lmpiirtii<es 1 · aca se mtampla de pHitesc te-ai mirat pentru lucrul acesta? Ciici, dacii impiiratul eel piimantesc nu
fium~aza,- . ' c a asemenea clerici · - -
on se imbatii sau alunecii In alte . . ~~ J?e u~~- afla cii lasii pe boierii siii ca sa stea intinati lnaintea lui, ci toti sunt lmbracati
se_ cmesc pentru ca au cerut sfinjenie d 1 pahm~ ~tunc: I cre~.tmu ace~tia cu slava multa, atunci cu cat mai mult nu va curii(i puterea cea
~acar de nu judecii Ia ariitare cu
judeciitori persoanelor sfin(ite.
vo;b: cAei ~atima~I. Unu ca ace~tia,
' msa cu purtarea lor se fac
dumnezeiasca pe slujitorii Sfintelor Taine ciind stau lnaintea slavei
celei cere~ti?"
Fra!Jlor, daca preotul sau arhiereul d . . Auzind aceste graiuri lngere~ti, viteazul nevoitor Marcu s-a sarguit
!!i
fi.m !ncredin(aji ca darul Sf. Duh 1 este _rept credmcws,. atunci sa rnai mult a cinsti persoanele sfintite, sporind ln nevointele sale. lata ce
bisenceascii - oriciit de paCt
caterisit de ciitre Sobor ori d: 0
ucreaza pr!n el Ia once Taina
-~ ar f~ .el. Numa1 cand este oprit sau
pe fatii vreo credintii gre~ita a~~~:~ ar Ieleu~ locului, sau ciind predicii
daruri minunate primesc cei care nu osandesc pe clerici. Sa nu ne
facem, judecatorii slujitorilor lui Dumnezeu.
*
Sf. Duh prin e] Atunci d , . _cu a evarat nu mai lucreaza darul * *
. oar po(I .sa te fere~ti de asemenea cleric.
Zis-a un batriin: ,De vrei sa vorbe~ti pentru gre~eala ~i pacatul
* * vreunui frate, socote~te-te dac1i 11 vei lndrepta pe dansul sau pe altul
In cartea Sf.Piirinti care se nume t p · . 1l vei folosi; atunci sa vorbqti despre el, iar daca nu urmare~ti folosul
Marcu Egipteanul cum a petrecut 30 ~~ a.tenc, ~e scr!e de~~re avva fratelui, ci vorbe~ti cu ratiirnicie numai casa-l mustri ~i sa-i descoperi
avea obicei preotul Schit 1 . d ~m ne:e~md dm cluha sa. Si gre~eala ~i pacatul lnaintea altora, atunci sa ~tii ca nu vei scapa de
u UI e venea sa faca Liturghie In anumite dumnezeiasca certare. Apoi ~i tu lnsuti In aceea~i gte~eaJa ~i pacat vei
j, 390
391
:11. I
jl
 ..
.
~..
f
'.'i;\V;.:

cadea, _:;au in ~.Itc~va mai rau, ~i vei fi paras it de a. utorul lui Du

~~ de catre al(u fimd mustrat, te vei ru~ina., J mnezeu 4. Dacii am ciiuta sa ne pliingem ca suntem straini ~i neciiji(i, atunci
ne riid cre~tinii cei din vechime, care erau totdeauna prigoni(i de pagani
* ~i multi erau du~i in robie, unde sufereau cele mai grele necazuri. Dar
* * cu toata prigoana ~i cu tot amarul robiei, via(a cre~tinilor de !a inceput
Zis-a, avva Antonie ca de !a aproapele este viata ~i moartea C' striilucea ca soarele in mijlocul pagiinata(ii.
vom do band! pe fratele, pe Dumnezeu dobiindim i~r d . . a de Orice vina am ciiuta sa punem !a amor(irea v1e(u noastre
fratele, inaintea lui Hristos gre~im. , e vom smmtl pe
duhoynice~ti, nu ne indreptii(im. To(i aproape cunoa~tem poruncile,
* ~tim cum trebuie sa ne pazim Sfiinta Credin(a, to(i am imbiitriinit in
* * haina pocain(ei, am luat pe umeri jugul eel u~or a! Domnului ~i mergem
. Z~s-a avva_Pi;nen lui ava Iosif ,Spune-mi cum sa rna fac calu - ?" catre Noul Ierusalim. Nu mai sunt ca alta data prigoane ~i nici robie,
,s;t ~ rasp un~ b~t;anul: ..J?e voie~ti sii ai odihna ~i aici ~i acolo p~~:;u
1
, ucru sa ZICI: ,Eu cme sunt?" ~i nu judeca pe nimeni". ,
dar pa~ii sufletului nostru se poticnesc ~i nu putem spori. Fra(ilor, daca
vom socoti mai bine, vom vedea ca pricina poticnelilor ~i a primejduirii
suntem noi in~ine mai intotdeauna. Ciici noi, mergiind pe calea cea
*
• • striimta a Crucii, nu luam seama la pa~ii no~tri, ci cautiim la picioarele
altora. Vreau sa spun cii lasam uitate pacatele noastre ~i cii.utii.m !a
. In zile!e noastre multe suflete riivnitoare se piigubesc .
piicatele striiine. Dar nu numai cii luam seama la cele striiine, ci inca
p.r:meJdme_sc pen,tru cii nu ~tin sa-~i pazeasca riivna cu deplina 'ud:l s_e
ne siirguim ca sa le descoperim ~i sii le judeciim.
~:~;te~uk~ ~~~ntul ap;st~lului, insa~i mucenicia nu est~ pri::~ ,Nu judeca(i ~i nu ve(i fi judecati" zice Domnul, ~i iara~i: ,Cu ce
lege. nezeu, aca nu se face cu dreapta socoteala ~i dupa miisura ve(i da, cu aceea ve(i ~i lua", iar noi judeciim cu asprime pe
altii ~i a~teptiim de la Dumnezeu mila. De multe ori osiindim pe al(ii
d I~ta, de pil~a •. su_nt multi dintre noi care arata mare siirguinta pentr fara sa fim siguri daca sunt vinovati sau nu. Dar ceea ce vatama mai
reap,a credm(ii ~~ ~azesc cu frica riinduiala calugareasca dar des 'tu mult este cii judeciim ~i clevetim fiira inconjur pe slujitorii Sfiintului
nu sporesc duhovmce~te. ' pon ,
Altar, de care nu se cade a ne atinge. Pacatele ~i neputin(ele clericilor
. i; Sa dam acum vina pe lume cii este rea ~i amagitoare? Dar pe
no,l t u~nezeu ne-a ales din lume ~i ne-a intarit picioarele p. e calea
nu se cade sa le scoatem la aratare, caci prin asta racim evlavia celor
multi ~i dam mai multa pricina necredincio~ilor ~i rauta(ilor ca sa
man mrn.
ponegreasca dreapta credin(a.
, 2. Sa zicem c~ miinastirile nu sunt in regula. Dar ere tinii de Clericii sunt ~i ei oameni neputincio~i, care ~i ei au ie~it din aceea~i
;nc?ut n-avea.u lllCI miinastiri ~i nici Biserici pentru inchfnare ~i ~~ plamiideala a lumii. Ei n-au pogoriit din cer ~i nici n-au crescut impreuna
doa e acestea Vla(a lor duhovniceasca era mai sporitii deciit a monahilor cu ingerii. Lumea de azi i-a odraslit, in lumea aceasta de~arta au crescut
e az1. ~i in ~coala lumii au inva(at. Jar dupa ce au intra! in slujba Altarului,
sun/: Sa ~;.uncam vina pe egumeni ~i pe pastorii cei suflete~ti care nu lumea tot nu-i lasa !n pace. Viermele lumii este astazi mai iute ~i mai
. lscus~,l ~~ nu poarta grija de tunua ~i pentru asta ne pri:Ueiduim stricator ca alta data. El patrunde ca ~i viintul eel rau in toate par(ile.
~ 1 nu sponm Dar asta o pot · · · · 0 Niiscocirile noi due stricaciunea ]a urechea tuturor atilt la sate, ciit ~i
· I' . · _ . . ZJce numa1 ce1 no1 incepatori ~i oamenii
~~~p I ~~lnecunoscaton, mr noi, care am imbatriinit cu rasa ~i am ajuns Ia m§.niistiri. Viintul stricaciunii calatore~te iute ca fulgerul. Cele care
a erusa Ill, nu putem arunca vina pe egumeni. se lucreaza sau se vorbesc ]a marginea pamiintului in ciiteva clipe se
fac cunoscute ~i de copiii cei mici. Si dupa cum merg ve~tile, a~a
392
393

merge ~i stricaciunea. Preo(ii fiind In legatura cu lumea, se vatiima azj
mai u~or ca 1nainte. ~tiinta de azi a declarat eel mai pericu]os razboi
impotriva vie(ii duhovnice~ti ~i pentru asta 1mpotriva clericilor se
1ndreapta cele mai aprinse sage(i. Duhul lumesc de astazi, dupa ce
otrave~te sufletele slujitorilor, mai are preten(ia sa-i vada sfinti de pe
icoanii. Dar oare cine i-a odraslit ~i cine i-a diiscalit? Daca radacina ar
fi mai de soi, atunci ~i vlastarele ar fi mai bune.
Preotii sunt ca ~i sarea care a ie~it din marea lumii, ~i pentru ca
vanturile lume~ti sunt astazi mai rele ~i mai piitrunzatoare, pentru asta
~i sarea se tope~te mai u~or ca alta data ~i adesea azi se strica. Daca
lumea este din veacul al 8-lea, preotii nu pot sa fie ca cei din veacu]
1ntai. Toate se schimba dupii duhul vremii.
* ~i din acela~i cin. Nu este rana mm dureroasa ca rana pncmmta de
* *
Pe Ia anul 380 pastorea 1n Cetatea Chesariei Episcopul F aretrie.
Era episcop numai cu numele, caci grija lui nu era pentru miintuirea
turmei, ci pentru avere ~i trai rasflitat. ~tia cum sa se lingu~easca pe
langa dregatoriile 1mpariite~ti pentru a ca~tiga protectie ~i nume bun
peste tot. Era - cum s-ar zice - un om diplomat, care schimba masca
Ia orice 1mprejurare ~i nu i se pricepe vicle~ugul.
Tinea Ia curtea episcopiei lui o droaie de clerici destrabalati ca ~i
el ~i duceau cu to(ii o viata fericita. Nimic duhovnicesc nu se vedea
Ia curtea acestui episcop tri'mtot. Era ca o mortaciune ne1ngropata, dici
dupa cuvantul Sfin(ilor Parinli, cei care nu au deloc viata duhovniceasca
sun! ca ni~te morti ne!ngropa(i.
Dar iata ca Ia hotarele Chesariei se ive~te un cleric din cei care
alunga triintorii. ~i cine crede(i di era aces! cleric? Era Sf. ierarh loan
Gura de Aur, slava amvonului din toata lumea ~i din toate veacurile,
care cu flacara cuviintului siiu izgonea !ntreaga tabara a demonilor ~i
putea sa arda mii de triintori de seama lui Faretrie. Insa pentru adevar
~i pentru dreptate el era acum prigonit de capetele Jncoronate ~i trimis
In surghiun. Escortat de osta~i, ele era silit sa mearga pe jos peste zece
hotare, prin locuri salbatice. Fiind pe-n~erate, Sf. Ierarh ~i cu Jnsotitorii
lui au poposit in Cetatea Chesariei. In puterea nop(ii, cand toti se
lini~teau, aud ni~te strigate s~lbatice. Cine putea sa fie 1n vremea nop(ii,
decal barbarii sau tiilharii? Insa nu erau barbarii ~i nici talharii, erau
394
-
lu ile lui Faretrie care urmareau pe barbatul ce 1 s tra?t.. ca~tau sa-l
~z ~neasca ~i de acolo, ca nu cumva sa-i fadi vreo m~ampmare cu
1g te ca ~i ]a Chesaria. N-a avut 1ncotro ~i a trebmt sa piece ~~ de
cm~o 'noaptea Ia drum, spre Jocul surghiunului, acela de care_ lumea
:~~ta nu era vrednica. s-_a d~s albin_a ce·a cereas~~ pe cal~a surghmnulm,
r · d pe triintorul zav1stmc ca sa huzureasca m fenc1re~ ~u~. . ·
asa~ata pfma unde ajunge rautatea za_vistiei! De_ mull~ on _tanle _aJu~~
e mana celor tirani, jar Bisericile a]ung pe mana_ pas:onlor nmm1(1,
~aci oamenii vrednici n-au parte de lo~ul c_uv~mt, dm :auza ~elor
zavistnici. Milioane de suflete se pierd fimd hpslte de pova(~ltor_u eel
d varati. Este vrednic de amintit aici ca sageata asta a zavlslwl este
~:i ve~inoasa atunci cand ea vine c~iar de Ia !ratele de ac~la~l _n~am
zavistia frateasca. · d' ·
Zavisti~ frateasca a adus eel dintiii omor ~n lu_me ~~ m c_auza e~
a fost viindut ca rob prea frumosul Iosif, eel mal mbll fiu al pa:na~hulu~
!acob. Din cauza zavistiei dintre fra(i s-au o~orii~ 1ntr~ da_?~u. !C:ll
feciorii ~i urma~ii Sf. Constantin eel Mar~ ~~ a aJuns Impara(la m
mi'linile unui om lepadat de Dumnezeu, Iuhan Paravatul.
IN FATA OGLINZII DUHOVNICE~TI
Pentru ca am de scris despre un lucru cam greu de_!nteles, ~_?-an:
giindit sa vii amintesc. o Jntiimplare, ~ar_e poate sa ne lam urease a mal
bine cuvi'mtul nostru. In preajma unul targ de Vile_ s: afla un m~ga~m
mare de sticlarie. Intre alte lucruri scumpe de st!cla, erau ~~ d!fente
soiuri de oglinzi mari de perete. . • .
intr-o buna zi, dind venea lume multa Ia mrmaroc, erau .m~m~e 1a
aratare 1n vitrina magaziei cele mai frumoase oblecte de stlcla, mtre
. . da- mare cu rama Toti targovetn care treceau pe
care se a fl a ~~ o og1m • · ., _ .. · . .
alaturi de magazie 1~i vedeau chipul m oglmda. Un~l dmtr: el. se opreau
anume ca sa-~i potriveasca palariile in fata oglmzu. Dm mtamplare, a
trecut pe alaturi ~i un negustor de vile, care ducea de fume un tap
voinic ~i ni~te capre Ia iarmaroc.
395

In fa(a oglinzii (apul n-a riimas nepasator. El vede mi~carea ln
oglinda. Si anume vede un (ap voinic ca ~i el, care vine lmpotriva lui.
I Se incoardii, flutura din cap dar nici potrivnicul din oglinda nu sta
degeaba. Negustorul care-] tine de funie nu ia seama Ia oglindii, caci
are ~i ni~te capre slobode liinga el. japul vede ca nu-i lucru de gluma
cu inamicul lui din oglindii. Si pentru cii este deprins cu lupta ~i ca sa
nu ayuce celalalt inainte, se repede una ~i buna asupra lui ...
In ciiteva clipe s-a terminal lupta cu tapui eel obraznic din oglinda.
Geamul eel mare, adica vitrina magazinului, impreuna cu oglinda ~i cu
alte lucruri scumpe de alaturi au fast rapuse fiira mull efort.
Pretul vilnziirii tapului n-a fost de ajuns pentru despiigubirea
striciiciunii .care s-a fiicut. A trebuit sa mai plateasca ~i ceva pe deasupra
ca sa. !ermine buclucul. Pi\nii una-alta, s-a fiicut putina discutie intre
oamenii care erau de fa(a ]a magazin. Unii ziceau cii stiipiinul (apului
este de vina pentru cii nu 1-a (inut bine de funie, al(ii ziceau ca vina
este a sticlarului, pentru cii a deschis magazin prea liinga drum, iar cei
mai aprigi puneau vinii pe oglindii, ciici, ziceau ei, daca nu era ea, care
sa stiirneascii tapul, nu s-ar fi lnti\niplat nimic. Dar mai erau ~i unii
~are tineau apiirarea oglinzii, ziciind: ,Pe drum ciitii lume nu trece?
Insa nimeni nu-~i pune mintea cu geamurile. Pentrl! un tap nariiva~
lnseamnii di nu trebuie sa mai facii oamenii oglinzi?" In sfiir~it, fiecare
avea piirerea lui. Dar unul mai socotit Ia minte, care a mai avut de
furcii cu (apul eel biitau~, a spus tuturor ca nimeni nu este de vina,
deci\t naravul tapului, ,caci de multe ori era sa rna strapunga ~i pe
mine, zicea el, rna car ca nu sun! de sticla ca ~i oglinda".
Acum, fratilor, sa ne oprim pu(in ~i sa revenim Ia vorba noastra.
Caci eu voiam sa vii spun despre altii oglinda, dar am adus vorba mai
pe departe, ca sa rna ln(elegeti mai bine.
Cuvintele din Sf. Evanghelie, apoi Jnvataturile Sf. Parinti ~i orice
sfiituire duhovniceasca, alciituiesc Jmpreuna un fel de oglindii pentru
sufletul nostru. Aceasta este oglinda care ne intereseaza pe noi. In
cuvintele cele duhovnice~ti, care au marturii din Sf. Scriptura, fiecare
dintre noi poate sa-~i vada chipul eel dinauntru ca ln oglinda. Unul J~i
poate vedea patimile cele ascunse, altul l~i cunoa~te virtu tile, unull~i
vede chipul bliinde(ii ~i al smereniei, altul 1~i vede 1nviirto~area inimii
~i miindria.
396
Unul l~i cunoa~te colli~orii clevetirii ~i ai za~istiei, _a~t~l ~.~i vede
cornitele miindriei ~i ale miiniei. Unull~i vede florde bu~ata(u, 1a: alt~l
1 i cu~oa~te spinii rautatii. Pe scurt, putem zice ca dm cuvmt:I~ Scnpturn
. :utem sane cunoa~tem ci~e.~untem ~i incotro mergem. C~~~ ~cr;p~u~:
oglinde~te toate tainele v1e(11 omene~t1, de Ia facerea lumu ~~ pana
srar~itul veacului. d. - ']
Pentru aceasta ~i fericitul Augustin, aduni\nd lntr-una Ill c~r\l_e
sale cele mai alese cuvinte din Sf. Scripturii, le da. numel~ de Oghn~~·
In multe riinduri am ciiutat sa adun ~i eu unele cuvmt~ mal de ~olos ~n
Sfintele Scripturi, alcatuind din ele un fel de og!mz1 d.uhov.mce~tl. .~n
asemenea oglinzi poate sa-~i vadii fiecare nar~vu~de_ ~~ _hps~n e
duhovnice~ti, precum ~i mijloacele de ln~reptare. Insa va n:art_unsesc
ca eu sun! eel dintiii care lmi vad slu(ema ch1pu~m celm dl~la~nt:u._
Desigur cii In fata acesto: ogli~zi. duho_vn~ce~tl n~ poate ~a ram~~~
cineva nepiisiitor. Unii se ru~meaza ~~ ca~ta sa-~1 ~a1 ascund~ o:~ sa ~~
!ndrepte Jipsurile cum !~i potrivesc um1 hamele m fa(a oglmzu. D~:
cei care sunt mal: apng1 · · ~~· mm· patm1a~1,
- · · ca_n
- d . aJ· ung in fata
. . oglmzu
_ _
duhovnice~ti, se incordeaza mai rau ~~ flutura _dm. cap .ca ~~_yapul~ lnsa
pe dlt mai mult se salbaticesc ~i ciirtesc, cu _atat ~~ ~g~nda u ar~ta rna:
uriiti ~i cuvintele Ji mustra mai riiu. Iar care ~~cearca sa.lo~easca, ad1ca
sa ~e Jmpotriveasca, ace~tia se lnteapa cay m boldun, cac1 c~v~ntele
Scripturii sun! bolduri pentru cei patima~1, care pornesc cu mame, ca
~i tapul asupra oglinzii. . .
· Acestora Ji se potrivesc cuvintele Domnu!UJ r: care le-a roslit
ciitre prigonitorul Pavel, aproape de Damasc: ,G.reu 1:1 este (~e, Saule,
· - boldtJri" Deci <i eu indraznesc a ZJce catre ce1 care se
a 1OVl ll1 · ' - ] .. ' C . t ]
manie ~i cautii sa strice oglinzile. Greu vii este sa ov1(1 m . uvm e_ e
cele duhovnice~ti. Ciici nu sunt de Ia mine, ci din _s~. Scnptun. In
sfiir~it puteti sa-l ociirati pe eel care sene, pute(1 sa-1 scoate(l toate
ponoa~ele, dar sa ]uati ~eama cum vii arata oglind~. ~i ~adi cu:nva
observati cii se viid col(i~ori, corm(e on semne ro~~l, sa ~!ill ca nu
este vi~ovatii oglinda, nici negustorul. .. Ascult.a(l glasu; acesto~
oglinzi ciici este glasul eel mi\ntuitor al Sf. Scnptun, care ne mdean:na
pe to(i 'Ia pocain(a, caci ,zilele sunt rele ~i iarna este grea", cum zlce
Sf. Apostol Pavel.
397
 DESPRE UN BALAUR TRIMIS DE DUMNEZEU
SPRE PEDEAPSA P ACATULUI TRUPESC
A ~n ~ra:e tii~iir, fiind trimis din milniistire !a ascultare, intra lntr-o
carc!uma ~~ s~ I~batii ~e vin ~i cade In pacatul necurii(iei trupe~ti.
Intr-u~a d1? zi!e, se mtorcea !a milniistire, dupii ce savilr~ise piicatul
eel obi~n~It. $1 mergilnd prin pustie, a intra! lntr-o piidurice ~i iata ca
s-a repez1t de nii~razn~ ~n bal~ur n:are, vril~~ sii-l lnghitii pe el. $i s-a
'I
I
apucat monahul sa fuga ~~ se zbatea mcoace ~~ mcolo ca sa se izbaveasca
I de baiaur, insii acela II alunga pe el. Strilmtorilndu-se fratele de
pret~Itm.dem ~~ neaviind unde sa se mai ascundii, a fost ajuns de balaur.
Dec1, ~md acum gata sa~llnghita, ~i-a adus aminte de fericitul!mpiirat
Elesvo~, ca:e s-a p.ustmcit pe acele locuri ~i lntorcilndu-se fratele ciitre
bal~ur 1-a _z1s: , Te JUr cu r~gaciunile preasfintitului ~i dreptului Elesvoi,
departeaza:te de. !a mme . Iar balaurul, ca ~i cum s-ar fi ru~inat de
numele Sfantulm ElesvOI, a stat, ~i prin porunca lui Dumnezeu Iwlnd
f,las ome~esc, a zis ciitre monah: ,Cum te voi cruta pe tine? Ciici
Inger~I lm Dumne:e~ venind, mi-a poruncit mie ca sii te milmine pentru
~ecuray~Ie ~~ spurcacmmle tale. Pentru cii te-ai fiigiiduit a sluji Domnului
m cura(Ie, mr acum petreci spurciind trupul tiiu ~i miiniind pe Sfiintul
Duh".
. Auz!nd monahul pe balaur vorbind omene~te ~i vadindu-i faptele
lm, a ramas :tara de raspuns ~i tremuriind, ruga cu juramilnt pe
balaur ca sa-l crute pe el: ~ar Abalaurui i-a zis: ,De ce rna juri pe
n:n:_e ~~a, CI tu smgur ma1 mtaJ JUra-mi-te cii de acum nu vei mai
sav~qi spurcata pofta trupeascii ~i te voi liisa pe tine". Iar fratele
s-a Jllr~t,. ZI~ilnd; ,~ii j~r pe Dumnezeul eel ce Iocuie~te In cer ~i
peA r~gacmmle cmstitulm lmpiirat E!esvoi, cii de acum nu voi mai
mama pe-~omnul meu, ~e care acum rauL-am mania!, prin necuratia
trupeasca : Acestea Zicand monahul, lndata s-a pogorilt foe din cer
~~ a mistuit pe balaur _inain;e~ lui. Iar el,. fiind cuprins de fricii ~i
de cutrem~r, s-~, dus m manast1rea sa ~~ n-a mai indriiznit dupii
aceea a_ ma1 ~~e~~ mamtea Domnulm cu pacatul curviei ~i s-a siiviir~it
cu buna pocamta.
398
DESPRE UN ALT BALAUR TRIMIS DE DUMNEZEU
PENTRU P ACATELE CRE$TINILOR
In vremea ciind se pustnicea In Muntele Taborului, un cuvios Roman
cu numele Irinarh, dimpreuna cu ucenicul sau Nectarie, din porunca
lui Dumnezeu a venit un balaur mare din lunca Iordanului ~i sta intr-o
pe~terii de Iilnga chilia pustnicilor Romani. Avea o lungime de 20 de
coli ~i mai bine, iar grosimea lui era ca o cora din cele mai mari ~i
capul ca de om mare. Era tot negru ~i numai pe piept era alb ca de trei
pa!Ihe. Manca porci salbatici, precum ~i iezi ~i miei din turmele ce
treceau pe liinga pe~tera aceea, pentru pacatele stapiinilor.
Cuviosul Irinarh Romiinul, mergand lntr-o zi ca sa culeaga verdeturi
pe coasta muntelui, a viizut cii mi~cii ceva In pe~tera unde era balaurul.
Deci, ducandu-se !a chilie, a luat o lumanare ~i chibrituri ~i intrand In
pe~tera, a aprins lumanarea ~i a vazut pe balaur griimadii, lncolacit In
mijlocul pe~terii, iar capul II avea ridicat ca de cinci co(i deasupra
intrarii pe~terii. Deci cand a vazut pe cuviosul Irinarh ca se apropie,
a lnceput a sufla ~i fluiera. Jar cuviosul i-a zis: ,Taci, taci nu te mania,
cii eu n-am venit sii-ti fac nici tm riiu, dar nici tu sa nu-mi faci mie
riiu". $i s-a lntors c;viosul In fuga spre chilie, iar balaurul nu s-a
mi~cat de !a locul lui. Dar duhoarea aceea pe care a suflat-o balaurul
a lnecat rasuflarea cuviosu!ui ~i !-a durut pieptul trei zile .
DIN VIATA CUVIOSULUI PARINTE NIFON CEL DIN
, TARIGRAD
Cuviosul Nifon, mai lnainte de a se face ciilugar, 1~i petrecea viata
sa In dezmierdari trupe~ti, intovara~indu-se cu tineri desfrana(i de o
viirstii cu el. $i fiind el cu totul vas a! piicatului, mai pe urma prin
pociiin(a adevaratii s-a fiicut vas ales a! Sfiintului Duh, precum se a:ata
pe larg in viata lui pe luna Decembrie, 23. Pe cand era in lume N1fon
avea un prieten cu numele Nicodim, care, vazandu-l!ntr-o Zl, a !nceput
a-! privi cu mirare ~i a se spaimanta, lnsa tacea. Deci a zis Nifon: ,Ce
cauti a~a !a mine ca ~i cum nu m-ai cunoa~te?"
399
 '~
,!It:.

Raspuns-a Nicodim: ,Crede-ma irate, ca niciodata nu te-am vazut

pe tine lntr-acest chip, precum te vad acum, cii fata ta este fnfrico~ata
ca de arap". Aceasta auzind tiinarul Nifon s-a lnfrico~at ~i ru~iniindu-se
~i-a acoperit fata cu miiinile ~i a plecat miihnit. Mergiind pe cale, zicea
ln sine: , Vai mie, pacatosului, daca ln lumea aceasta sunt negru cu
sufletul ~i cu trupul, dar Ia judecata lui Dumnezeu cum voi fi? Cum
rna voi arata fetei lui Dumnezeu? Amar mie, patima~ului, unde e~ti
acum, suflete, vai mie, ce voi face? Oare rna voi putea pocai?"
Unele ca acestea ~i altele ziciiud ln sine Nifon cu multi! zdrobire
de inima, a mers acasa. ~i li aducea vra~ma~ul giinduri potrivnice ~i
lnfrico~ate, a~a !neat din multii fricii a ciizut Jn slabiciune mare ~i
boalii. Cii nu suferea vra~ma~ul ca sii-1 vada pocaindu-se. ~i
Jndrep!ilndu-§i viata. A doua zi a mers ln Biserica §i catiind spre icoana
Maicii Domnului, s-a rugat cu multi\ umilinta, marturisindu-~i
fiiradelegile sale §i ceriind ajutorul Preacuratei. Deci, rugiindu-se el
lndelung ~i varsiind multe lacrimi fierbinti, a vazut cum ziimbea chipul
Maicii Domnului de pe Sfiinta Icoana ~i cauta spre diinsul cu privire
foarte vesela ~i bliindii.
Aceasta minune vaziind Nifon, s-a mirat §i a lnceput a se bucura
cu inima §i a zis in sine: ,vezi, ticiiloase suflete, cat ne iube§te pe noi
Dumnezeu, iar noi singuri fugim de Ia Diinsul. lata, ne-a dat nouii spre
apiirare pe Preacurata Maica Sa, iar noi Inca ~i pe aceastii ajutatoare
o trecem cu vederea. Deci, a§a miingiiindu-se tiiniiml Nifon, a sarutat
cu ciildura Sfiinta Icoanii §i pleciiud de !a Biserica, a lnceput a-§i indrepta
viata, ferindu-se de desfriiu.
'Intr-una din zile mergiind el iarii~i Ia Biserica ca sii se roage, a
vazut Jn cale pe oarecine fiiciind fiiriidelegi §i 1-a osiindit pe el ln
mintea sa. Intriind elln Biserica, ~i-a ridicat ochii sai ca de obicei catre
lcoanii §i a vazut pe Maica Domnului cu fata lnfriCO§ata ~i posomoriita,
lntorciindu-§i chipul de Ia el. Jar Nifon s-a lnspiiimiintat ~i cautiind ln
jos a zis in sine: ,vai mie, paciitosului, numai o bucurie aveam: Chipul
Tiiu, Preasfiintii Stiipanii, iar acum §i acesta I§i Jntoarce fata sa ~i nu
§liu pentru care vinii". ~i atunci §i-a adus aminte ca a osiindit pe cale
pe eel ce piiciituia §i a Jnteles ca pentru aceea i§i lntorcea Maica
Domnului fata de Ia el. Deci, a zis cu pliingere, suspiniind din adiincul
inimii: ,Dumnezeule, iartii-mii pe mine, piicatosul, ca, iata, am rapit
va i dre iitoria Ta §i am osiindit pe aproapele meu_, l~ainte de a-1
j~~eca§ nad~J~U~~~;e l~~:::~
Tu. f;sa miluie§te-mii, Stapii_ne, ca spre Tine
. de acum nu voi mai osiindl pe fratele meu ~ICIO ~ a_ . -
~~a~l an~ vaz~t-o
multe ziciind cu lacrimi, a ciiutat iarii§i spre leo §I a
~iimbind ~i ca mai Jnainte §i de atunci cu mare ~~~re ~m;nte pazee~
se
sa nu osiindeascii. Aceasta o fiicea totdeauna: daca I s~ mtampla a gr §
cu ceva atunci J~i lntorcea Prea Curata Matca lm Dumnezeu
oareciind , . . , d t
. fata sa, ~i cu aceasta se certa Nlfon ~~ se ,m ,rey a. , . .
, Odata, scotiind el apii cu ciutura dm f~nt~n~, 1-a lmJl_le?lca; pe ~I
diavolul §i a alunecat lniiuntru cu amiindou~ plc:oa:ele, ~az~n~ ~~ ~P:·
Y
Mergiind spre fund, s-a apucat cu miinile de Cl,utu;a a stngat. " t~pan '
. t• . l"el" "i indata s-a aflat stand Ia fantan2., pe un lemn, mtreg
aJu a-mi m · Y - - -
§i nevatiimat. De atunci a cunoscut cum ca Nascatoare_a e ~ E"
d 0 mnezeu
11 iize te pe el, §i se siirguia ca sa atba de-a purun ?ume e, I p~
bu~ele :ale. A§a fericitul Nifon, cu ajutorullui Dumnezeu;ndrept~ndu-~1
viata sa s-a lepiidat de lume §i s-a fiicut monah. El se s~r~ma m_ m_an
ne~oint~, omoriindu-~i trupul siiu §i sup~~iindu-1 Du~ulm,..m ~a~nm~ ~~
asprii p~caintii petreciindu-~i zilele sale, I~ I punea paza gum, pa;md; s~
de cuvinte d~~arte ~i mai cu seamii de cuvinte spurcate, de JU eca a ~~
de clevetiri.
DESPRE NARAVUL BLESTEMULUI
,A iubit blestemul ~i-i va veni lui;
nu a voit blagoslovema,
$i se va depart a de [a ddnsul" (Ps. 108)
Ce se Jntelege pnn , 1 , Bl es1em "?· Am scris mai lnainte
. cuvantu . cat
de uriit este 'lnaintea lui Dumnezeu obiceiul de a bl_este~a, :Uai a1es
ciind se face pentru ni§te lucruri de nimi~ §i fiira n!':' o ca~nta. Pentru
ca sunt unii care socotesc blestemul obi~nmt ca o hu}a tmpot~~~~ D~hul~I
Sfiint eu voi cauta dupii putere, sa liimuresc ce mseamna es emu .
De~i :Uu!ti dintre d;scali spun cii blestemul se, lnrud~~te cu ~ulal ~c~s~a
nu lnsea~na cii orice blestem este hulire tmpotnva Sfantu m u .

I
,I ,
400
401
 ,I

A~e~~radt es_tedcii atiit bl_estemul, ciit ~i hulele odriislesc din radii .

mameJ, ec1 m aceea~J radiicina Pentru
stau ~e acela~i can tar ~i amiindoua. poarta v:~~~s~~ blestemul ~~ hula
~~~::c~e~:~:~~ca6~~~: maniei: are l~cul de cins~ ~~7r~ ~:~~a~~~~
0
hula Bl t 1 . obJ~nme~te sa blesteme, u~or alunecii ~i 1
blag~slo~se~~u are~~ ~n d~~~!~ ~~!~iv~:~ebl~gosloven~ei. Si dupa cu~
blestemul arata o dorinta spr~ paguba cuiv~J 'slpsre mantmre, tot a~a,
A t _· - .· , pre p1erzare.
m pu ea z1ce ca ~1 blestemul este 0 ru a · , -
omului, ci spre paguba lui De aceea le g c~u~e, msa nu spre folosul
blestemului El poate s" 1"- . . gea cre~tma opre~te lntrebuintarea
· a Je 1o1os1t numm de p- t ·· d h · ·.
o legiiturii pentru duhurile cele necurate sau caas om u <:.vmce~tl, ca
nepoca_i!i, care fac smintealii poporului. o pedeapsa pentru cei
- , CeJ ~are _blestema la orice supiirare, dau dovadii cii n . Psaltirea la psalmul 108 stih 16-18 ~i 27. lata cum 11 Jmpodobe~te Sf.
sanatoasa, on n-au credintii curata. Blestemele eel u .au mmtea
m~te piciituri de otravii, ~are izvorasc din ini e n~soc?tJ.te sunt ca
ales dm mima necredinciosului De b. . ::;a celm mamos ~1 maJ
cma pentru iertarea oamenilor, iar nu pentru pedeapsii. Cum ar fi putut
lngadui Domnul blestemul, cand Elinvata pe toti, ziciind: ,Iubi!i pe
vra~ma~ii vo~tri, binecuvanta\i pe cei ce vii blestema, faceti bine celor
ce vl'i uriisc ~i vii rugati pentru cei ce vii nedreptatesc ~i vii prigonesc
ca sa fili fiii Tatalui vostru care este in ceruri". (Mt. 5, 44-45).
Vedeti cum i-a oprit Domnul pe Sf. Apostoli de a rosti vreun
cuviint greu, de~i ei cereau aceasta din riivna cea mare pentru credinta
~i din dragostea lor catre Dascalul ~i Stapiinul lor.
Acum gandi!i-vii ciit de vinovati sunt cei care uneltesc blestemul
pentru toata nimica. Multi au cuvintele: ,arde-1-ar focul" sau ,manca-1-ar
moartea" ca ~i cum ar zice: ,buna ziua". Obi~nuinta li face sa nu se
mai sfiasca de greutatea blestemului.
Dar vii rog pe cei care aveti obiceiul de a ble>tema, sa deschide!i
Prooroc David pe eel care blestema, caci zice: ;,Si au iubit blestemul
~i-i va veni lui, ~i nu a voit blagoslovenia ~i se va departa de la

~~~i:~:11~e;~~ed~procopseala ~ celo;p~~f~a/~:~~~~e s~~~~er~~~:

diinsul!" Si s-a imbriicat cu blestemul ca ~i cu o hainii ~i a intra! ca apa
in matele lui ~i ca untul de lemn In oasele lui. Iar mai departe zice:
Evangh e ]'Je. ~ omnul blestemul, voi am inti un paragraf din Stllnta ,Biestema-vor ei ~i tu vei binecuviinta!" Pentru aceasta ~i Sf. Apostol
Inainte de Stinte!e p t'1 · , d D Pavel ne porunce~te la loti cre~tinii, ziciind. ,Binecuvfmta!i ~i nu
spre Ierusalim, a trimis ;e ~;i~:ndint;emu~~n~~r!C: ~u ~r;nt~i Apostoli
blestemati!", caci: ,Cei care binecuviinteaza vor mo~teni pamiintul, iar
cei care blestema, vor pieri!" (Ps. 36, 22).
de-al Samarinenilor, sa vestea~cii des r . . 1}n~m e mtr-u~ sat
Samarineni n-au voit sa-l primeas - p ~vemret Lm. Insa necredmcw~ii Sunt unii care rostesc cuvinte de blestem ~i de afurisenie, in chip
de gluma, pentru a face haz.
I~cob ~i loan s-au tulburat ~i au ~~/:atr~~:~:u~~tr~ aceaDsta apostolii Desigur cii aceste blesteme nu se lipesc de nimeni, insa cei care
sa z1cem sii se p " d. · " re1, oamne, ca
, , . ogoare ,oc m cer precum a fiicut ~i !lie?" D 1 fac aceasta, nu raman fiira de pacat, mai cu seama daca sunt clerici.
msa J-a mustrat pentru socoteala lor .• d· . . .' - ~mnu Mi-a povestit un ieromonah, ca in vremea dind era egumen la Sf.
sunteti voi ciici p 1·ul Om 1 · : ZJcan · ,Nu ~ll!J a1 canu duh
· • u u1 n-a vemt ca sa p' d" · - • . Spiridon, in Ierusalim, mereu venea la diinsul o araboaica ~i se ruga ca
I sufletele oamenilor" ,i au tre t • mr a, CJ sa mantmascii sa-i citeasca o molitfii pentru pruncul ei, care avea duh necurat.
Du , ' ' cu m a1t sat (Luca, cap. 9).

I lmpotri~: ~~:a:7ne:~t;; ~;~~1 ~uApostoli !acob ~i loan s-au miiniat

pentru asta voiau sii-i p;depseascii v~~~ sa pnmeasca pe Domnul ~i
ca sa rosteasca un fel d bl
Domnul • - .
.
·. cJ, au cerut vo1e de Ia Domnul
e e_:;t~m, adJcii sii-1 ardii focul pe necredincio'i
Insa J-a mustrat, cacJ nu voia sa che . . . ':
Egumenul nu voia cu nici un chip, caci femeia era turcoaica. Dar ea
avea evlavie la Sf. Spiridon ~i la rugiiciunea egumenului,
Intr-o zi, cfmd egumenul nostru era foe de supiirat, a venit iara~i
femeia cu pruncul bolnav, rugiindu-1 ca de obicei. Atunci evlaviosul
parinte, a rostit o injuratura greceasca, lunga ~i raspicata. Biata femeie
cu s1la ~1 nici nu voia sa fac- _ b me P~ mmem la credmta a luat injuriitura lui drept molitfii ~i s-a bucurat, rugandu-1 ca sa facii
. a raz unare asupra cuJva. Caci El a venit
~i semnul crucii asupra bolnavului. Egumenul s-a miiniat ~i mai tare ~i
402
403
 r
rT faciind mai mult 1n batjocura semnul crucii, a rostit totodata ~i un pui~or
de blestem asupra copilului, ziciindu-i 1n grece~te: ,Sa piei de aici,
~
~ aratare, sa nu te mai vad!" Sarmana femeie, ne~tiind ce a zis el, i-a
multumit cu lacrimi in ochi ~i s-a dus acasa, cu deplina nadejde ca se
~ face bine copilul, prin rugaciunea egumenului. ~i 1n adevar, din ziua
aceea, pruncul s-a facut sanatos, iar femeia venea adeseori Ia Biserica
-=: cu daruri ~i povestea Ia toti minunea care s-a !acut prin blagoslovenia
L...J cuviosului egumen. S-a speriat ~i el singur de puterea credin(ei, dar
neaviind curajul sa marturiseasca ce fel de rugaciune a !acut, s-a lipit
r-· de el duhul eel rau, care necajea pe copil ~i piina 1n ziua de azi il
LJ..J tulbura, dupa cum singur marturise~te.
q Din pilda aceasta putem 1n(elege ca blestemul eel nesocotit, adica
~ nedrept, sau rostit in batjocura, se \ntoarce in capul celui care 11 roste~te,
iar persoana blestemata, daca este nevinovata, nu se alege cu blestem,
ci dimpotriva, prime~te dupa credinta ~i blagoslovenie .
._j Un lucru insa trebuie ~tiut: ca de Ia eel care are obiceiul blestemului
cq se departeaza blagoslovenia, cum zice Sf. Prooroc David ~i niciodata
nu procopse~te, caci blestemul nu este altceva deciit izgonirea darului.
Drept dovada ca blestemul eel rostit pe nedrept nu se lipe~te de
nimeni, ci se 1ntoarce de unde a ie~it, iata, vii amintesc despre o
.~ intilmplare minunata, care a avut Joe in tara noastra, pe vremea dind
s ,
era domnitor Cuza Voda, iar Ia Episcopia de Rilmnic pastorea Sfiintul
Episcop Calinic.
Intr-a duminica, Sf. Ierarh Calinic mergea cu trasura de Ia Riimnicul
JI))JJ) Valcea spre miinastirea Frasinei. Era pe Ia sfiir~itul lui aprilie, cand se
=l
I...IJ
terminase cu aratul ~i samanaturile incepeau sa 1nverzeasca. Insa mare
i-a fast mirarea Sfiintului Episcop, cand a vazut pe un om ariind in ziua
I z:: de duminica. Din rilvna lui cea mare pentru lege, Episcopul s-a tulburat
:::::J .

I --
1-.)
a:: )
cu duhul ~i a zis in giindul lui: ,Blestemat sa fie eel care necinste~te
ziua Domnului!", cum zice Ia Sf. Scripturii. in clipa cilnd a cugetat
I Sfiintul acestea, un diacon, care era cu elin trasura, a vazut cum a ie~it

I ~~,,
I
o limba de foe din gura Preasfin(itului. ~i privind cu mirare, a observat
ca limba cea cu foe a zburat asupra omului care Iuera pe ogor, 1-a
inconjurat de trei ori ~i pe urma s-a intors iara~i in gura Sf. Calinic.
Diaconu! n-a indraznit sa spuna chiar atunci cele vazute, ci mai
tilrziu, cand au ajuns Ia milnastire. Auzind Sfiintul despre vedenia

I
,I
404
405
 diaconului, a inteles indata ca aceasta s-a fiicut pentru cugetarea lui.
Pentru aceasta se giisesc prin cimitire trup~r~ innegrite ~i nepfare~it_~
Cuvintele pe care le-a rostit in mintea lui, au fost ca o legatura pentru
~ltn numb~~~i~a ~~ tr~I
.. . rt a trupului neputrezita. De aceea s-a acu 1 .
cre~tinul care Iuera in zi de sarbatoare. Dar pentru ca limba de foe nu iar Ia c: sa se dezgroape trupurile riiposa(ilor,
s-a oprit Ia taran, ci s-a intors inapoi, pentru aceasta Sffrntul a socotit multe pte
ocun.am pentru a se cun oa<te
o , dacii au vreun semn de legatura,·
ca omul este nevinovat. Deci a trimis imediat o sluga ca sa cheme Ia
manastire pe taran, caci nu era departe ogorul lui. Tiiranul a venit cu
saut~r~ a li se' face molitfa de dezlegare. Aceasta se face de .mtulte 1 oi_rni
pen . - - . ·
. ""ra dezgropare Jar Ia manastm se ,ace '" <J mutarea osemm e or". t
multa frica ~i cazand Ia picioarele Episcopului, se ruga sii-1 ierte. Atunci ~~ ,a ' r · 1 orba de un blestem care n-a 10s
Sf. Episcop 1-a intrebat ce nevoie mare 1-a silit ca sii lucreze Duminica.
Bietul cre~tin a marturisit cu lacrimi ca n-a fiicut aceasta din :~~~f:~~t~:~~~s;~gce~a~,fia;~~~~~a~aea~~gr: ~;~~:ab~::~~:ep~:!~~~e:~~
defiiimare sau din necredinta, ci din multa lui striimtoare ~i sariicie. n-a fo_stt vt i~o;:Sttii;!~n!~l;~:n~r:
s~a .ara a , ,., sS~. Ierarh Calinic, pentru a nu face
Ciici zicea el: ,Cilt a fost vreme de arat, nimeni nu s-a indurat ca sii-mi
dea plugul cu boii ca sa-mi ar ~i ogorul meu. Abia astiizi, ciind toti vreo hotariire. asu~rat. cma.vltaa: f'5~:~:~Per;::~~· care blestemul a fost rostit
Acum vo1 amm I o ' . fiicut
siitenii au terminal treaba ~i dobitoacele sunt slobode, am putut giisi ~i
eu un plug cu o pereche de boi, fiirii plata, Ia un vecin ~i pentru asta ~~ ~~e~~~~~ve~~;ea~~~~~ :~~~o~~~s~~~r~~ ;~~~iue~~~~~~~ ~~~~~~~ut s-a
am ie~it Ia treaba, caci trecea vremea aratului ~i am casa grea, neaviind
cu ce plati lucrul". Acestea le zicea bietultaran cu lacrimile de umilinta lipit.Cred cii multi vii aduce(i aminte de fratele D_um~ru,- care ..at stlat
~i se vedea ca avea frica lui Dumnezeu in inimii ~i multii cainta. ,
inainte Ia miinastirea . mr
Sf. Gherasim, . mm. P.e urma
- ate,ost mgnJ I orSf.a
mormiintul
ca~ele ~~~J~!~i t~~:t ~r~~~~~~ ~~ra~ed~~~~ac~':ne:~ul ~i
Din povestirea lui a cunoscut Sfilntul Calinic cii Dumnezeu, pentru
multa lui siiriicie, nu i-a socotit pacatul ~i pentru aceasta nici blestemul umbla cam
pa nar . . d eori amestecate cu hule pentru ce 1e
nu s-a lipit de el, ci s-a intors inapoi, ca o pasiire care nu aflii adapost.
Deci, i-a citit omului o molitfii de dezlegare ~i diindu-i un ajutor,
fiirii
sfinte.rost~ Iar glume
Facea vorbeled.lm erautalee~fintei
m cuvm e · Evanghelii ~i lua in batjocura
1-a slobozit cu pace. Insa din ziua aceea se piizea Sfiintul Ierarh Calinic
de a nu rosti sau de a cugeta vreun cuvant de legiiturii. El sfiituia pe
tainel~ Sf. Credin(e.t de multe ori duhovnicul miinastirii ll mustra cu
Dm cauza aceas a, . - . . S- t. astupe Dumnezeu
toti clericii sai, ca sii fie ~i ei cu pazii despre aceasta. Iar daca vreunul
ar fi rostit cuvinte grele asupra cuiva, atunci el singur, adicii preotul,
asprime, u I_oare,llbba_lr~:~~f~I'7Iy:~ad~ji~~
iarhunl.etori
gura ta cea · s~-·~fia de nimeni ~i nu
sa aiba grija sii-1 dezlege ciit este in viata. Caci zicea Sfiintul, Ia ziua mai inceta cu barfehle. - · t e gura
judeciltii, din mana lui se va cere sufletul celui care a fost legal, daca La sfar~itul vie~ii l~i, a slo~o!i~~~~~~:~~t c;e s~i~t~e p~~e~~ni, din
intr-un chip groazmc. '>' _an~m
1 preot care cuno~tea bine via(a
legatura a fost pe nedrept. 1
Din intiimplarea aceasta se poate vedea cat de mare putere au care i s-a tras ~~ moartea. ill! spunea un f - t din
cuvintele persoanelor sfintite, cand sunt rostite din ravnil pentru lui ca a fost de fatii ciind poli(i~tii i-au scos un .cearcea ~~~~ulele
Dumnezeu ~i pentru Stanta Credin(a. Dacii Preasfintitul Calinic a giindit giitlejullui. lata c~~~~
.s:a impt
pe care le rostea. n~~~~ pne en
li~:\~\e~t~~:;ed~~o;e~:~~~r~~!~agat
ciirpe
numai Ia greutatea osiindei pentru cei care defaima ziua Domnului ~i •
indatil s-a viizut para de de foe ie~ind din gura lui, sii ne giindim deci, in gat ~i !-au inabu~It. . - - ·d ~i aceasta
cu cat mai greu cad cuvintele celor sfin(iti, ciind sunt chiar rostite Uneori se blestema omul pe sm~, fiirafisa-? ead se~~;~dinta cu el
asupra eel or vinova(i. Aceasta este ~i mai greu ciind se intiimpla chiar
fn vremea slujbei. :~ ~~~~~~~:ac!~~~~:~~n~s~!~::~=r~;a~;,t~~~~~ r~est~~~:~~~~i~~~~
, Tatiil nostru" se blestema pe sme, fiira sa pnceapa . .,
406
407
 ·' :'_.,·.,

zice: :;Si ne iarta noua gre~elile noastre, precum ~i noi iertam ..

no~tn ', aceasta este ca ~i cum ar zice· D _ _ . gre~rtrlor ' · dar mai ales 1mpo!riva neviizutilor vra~ma~i. Nimeni dintre cre~tini nu se
. . . . " oamne sa mr rna rertr d • indoie~te de asta. Jnsii mai minunat este cii semnul Sfintei Cruci lucreazii
cum mer eu nu rert pe fratele men!" · upa
~i .celor necredincio~i, cand vrea Dumnezeu ca sa iconomiseasca
~a?a 1· se pare cuiva cuvilntul acesta rea as
atuncr d rog sa caute in Margaritarele"
1 C , "
sE t 1 .Plru sau d~ necrezut,
1an u m oan Gura de A .
miintuirea lor. Pentru asta voi aduce oarecare pilde din istorie ~i din
Vietile Sfintilor.
a~ume, a uvantul 19: ,Despre pocainta" ~i acolo va afl · ur ~~
~~ mar mfnco~at. · a mar pe larg 'fmparat~l Julian Paravatul (adica lepiidatul de lege, apostatul) era
Sa ne gandim, fratilor ca rugaciun T •1 , nepotnl Sfiintului Constantin eel Mare. El a fost crescut de mic in
rugaciune alcat~ita de oam~ni, ci insu~i ;~n{~ll~t: la~~~~~u nu. este -~ Iegea cre~tineasca ~i a invatat mai intai carte prin manastirile
Apostoh, rar e 1 au scris-o in Sfilnta Ev h !" . Sfintdor Sa1 Capadochiei, unde a 1m bracat ~i haina ca!ugareasca.
nume~te Rugaciune Domneasca ang e re, pentru aceasta se Mai tarziu a fost dasca!it de filosofi pagani, care du~maneau de
Deci cand avem uraciune in inima , . . . moarte cre~tinismul. Fermecat de filosofia pagiina, taniirul print a inceput
"'ata"l
1 nostru", atnnc1· ne egam · " · asupra · unm frate v<r zrcem·· sa urascii credinta cre~tina ~i a ragaduit pagilnilor ca daca ajunge il),lpiirat,
" ; 1
Dar ca sa nu v- •d 1· · < •
1
u~a iertarii, precum ~i noi 0 inc~~~~~~~r:d~~re~~n:t;.a sa ni se lnchida ridica iara~i inchinarea !a idoli, care era oprita de Sf. Constantin. Jmpins
de ambitia maririi, s-a 1mprietenit cu cei mai aprigi du~mani ai
Sf. Evanghelie dea laa~a:er ~:~~ ~ors~f~e ~ce~ea, vii r_o~ sa de~c~ide(i
1
,,rata! nostru", iar mai jos veti afla scrise .a . coo. ga~I!I r;r~acmne~
cre~tinismului ~i mai ales cu vrajitorii, care 1-au ajutat. Dar dintre toti
s-a aratat mai iscusit la 1n~elaciune un vrajitor evreu. Acesta i-a tagaduit
Jerta oamenilor gre<elile lor <,i Tata"l v t ceslte cuvmte. ,,Cacr de Ve(I ca 1l va ajuta la scopullui, dar i-a pus condi(ia sa se lepede de Hristos.
· ' ' os ru ce ceresc va 1erta 1'1
voastre, Jar de nu Ve(i ierta oamenilor gre<e]J'!e 1 .. "' "1 gre~e I e Jidovul 1-a lndemnat pe tiinarul Julian ca sa faca lepadarea in scris pe
ceresc • · < or, mcJ 1 ata vostru eel hil.rtie ~i sa mearga el singur in capi~tea idoleasca ca s-o !ncredinteze
. nu va va rerta gre~elile voastre". (14--46)
Dm cauza ace a t - · .. d · · demonilor. 1-a pus in vedere ca atunci cand va arunca scrisoarea in
,Tatiil nostru" pe c~ia~!'r~~~~a:~~echjme opreau d.e a r~sti r~gaciunea vazduh sa cheme pe demoni, nu cumva sa faca semnul Crucii. Dar in
fra(ii lor. Aceasta o fac ~i u~ii duhov~~f~:~ ~\nr voJau sa se rmpace cu clipa cand a aruncat scrisoarea in capi~te, s-a aratat o tabara !ntreaga
se bl~stema singuri tara sa ~tie ~i cei care fa~I :e~~oastre. De asem~ne~ de demoni. Inspaimiintiindu-se de chipul lor, Julian a racut semnul
care mbesc razbunarea <J. nu lasa- . . d eptate, precum ~~ ceJ Crucii, din obi~nuinta, ~i atunci demonii au fugit in adiincul iadului,
" < mc1 un ram neras t t'1t " - d ·
care n nedreptiitesc orifi neciijesc Ace~!' , d . P a _, ,ata e cer neprimindu-i scrisoarea. Po~ta satanei n-a suferit semnul crucii, ea
singuri prin cu~intele prooroce~ti care g;:~~f~sc~I!Desoc PsaltJrDea, se leaga cerea alt timbru pentru scrisoarea lepadarii.
meu de a ta t · " amne, umnezeul Atunci s-a dus nebunul tiinar iara~i la jidovul vrajitor ca sa !ntrebe
- ,- . m acu aceasta, de este nedreptate in " '1 1
rasplat1t rele eel or ce-mi ras latesc m. . _ mamJ e me e, de am care este pricina neizbutirii. Jar acela i-a tiilcuit ca semnul Crucii a
prigoneasca dar vra~ma~ul s~fletul me~e ~~~~~~~~~~ c~a~!~~~upre~c ),, sa stricat treaba. Pentru ca are obiceiul sa faca cruci atunci cand se
vw(a mea~~ slava mea in liiriina s-o a~eze!" (Ps. 6, j-6). m pamant sperie, 1-a invatat afurisitul ca sa junghie un prune botezat ~i sa
aduca la dansul inima pruncului. Atunci sa fie sigur ca semnul crucii
nu inai impiedidl treaba. Faciind dupa sfatul jidovului, nu s-au mai
DESPRE SFANTA CRUCE speriat po~ta~ii iadului cil.nd le-a aruncat scrisoarea, ci au primit-o,
dlci miiinile celui lepadat erau acum manjite de siinge nevinovat.
Domnul nostru lis us Hristos n d- · - Prin lucrarea vrajilor ~i prin tot felul de uneltiri viclene, Julian
semnul Sfintei Cruci ca sa ne fi" c:~rmaa:mt bnoua,_ ~elor c~edincio~i, Paravatul a ajuns imparat la Constantinopol dupa moartea feciorilor
' - ne IruJta rmpotnva raului ,
Sfiintului Constantin.
408
409
 , I

fn vremea lmparatiei lui, credinta cre~tineasca a fost prigonita ln

I •.

... - "n
spr!Jma .
1 tot ch!pul ca sa- dezra"d"acmeze
· · e urmii de credintii
one · din
chip ascuns, lntocmai cum face stiipiinirea comunistii ln ziua de azi. N-a
lnchis ~in-a dariimat bisericile, dar a lncurajat lnchinarea Ia idoli. Averea sufletul ti?erim~i prin tot felul der~g~~:ae.pentru asta au luat lnvatatura
'I

bisericilor a fost sechestrata de stat pentru lntretinerea spitale!or ~i a Au .vazut ca nu reu~esc cu p , . "!" a ea
capi~tilor pagiine~ti. Cre~tinii au fost sco~i din functiile statului ~i din de la afurisitul Julia~, ca sa _nu priceapa lum;a ~~ un~~ ~~~:u~l~~r~~u:
uterea Sfintei Cruel este sageata care va z r~ l cap . .
~coli. Ereticii care erau afurisiti de Soborul Bisericii au fost pu~i iara~i ~u ~i
darul Domnului Miintuitorului nostru Ilsus Hnstos. Amm.
ln drepturi ca sa pricinuiasca lmperechere ~i sminteala ln poporu]
pravoslavnic.
Dupa ce a slabit Biserica ~i a vatiimat-o mai rau deciit lmparatii
pagiini, vipera aceasta vicleana, cum li zicea Sfiintu] Vasile lui Julia~,
le-a dat ajutor jidovilor ca sa zideasca din nou Templul din Ierusalim.
Prin asta ciiuta sa arate cii sunt mincinoase cuvintele Domnului, care
au fost rostite pentru risipirea templului. Dar ciind au lnceput sa faca
~anturi pentru temelie, atunci s-a cutremurat pamiintul ~i a ie~it din
adiinc para de foe ~i pucioasa. Pentru asta n-au mai lndraznit sa
lucreze.
fn vremea aceea a fost lnchis ~i Sfiintul Atanasie eel mare, caci el
era socotit ca eel mai mare du~man a! lui Julian. Se cauta ln tot chipul
sa-l omoare pe Sfiint, dar Dumnezeu i-a scurtat zilele tiranului. Caci ln
vremea ciind era ln riizboi cu barbarii, Sfiintul Mucenic Mercurie 1-a
siigetat ln inima. Atunci Julian, cunosciind de unde vine pedeapsa, a
strigat: ,M-ai lnvins, Galileene!" In vremea aceea, Sf. Vasile se afla in
Bisericii, rugiindu-se Sfiintului Mercurie ca sa ajute pe poporul
pravoslavnic ~i sa faca izbiinda asupra tiranului. Deodatii vede cii chipul
Sfiintului Mucenic a pierit de pe icoana. Rugiindu-se cu mai multe
lacrimi, s-a aratat iara~i chipul Sf. Mucenic ca ~i mai lnainte ~i i-a spus
Sf. Vasile: ,Sa rna ierti cii n-am fost aici, cii am mers ca sa pierd pe
tiranul Julian'" fn fclul acesta s-a izbavit cre~tinatatea de eel mai
primej dios vrii~ma~, care se arata in fata ca este cre~tin, iar cu lucrul
era pagan. El a dat foe Ia mai multe moa~te de-ale Sfintilor din vechime DIN VIATA SFANTULUI CONSTANTIN,
~i a distrus multe ciirti sfinte. Atunci au fost arse ~i Cinstitele Moa~te CARE A FOST DIN NEAMUL EVREIESC
ale Sf. Prooroc loan Botezatorul, ale Sf. Prooroc Elisei ~i ale altor
Sfin(i. Se praznme~
- . te la 26 Decembrie' vezi Sinaxarul eel mare al Sf.
Tactica lui Julian Paravatul o folosesc astazi ~i comuni~tii, care se Nicodim Aghioritul. . d' Cetatea Sinada care se afla ln tara
prefac ca sprijina Biserica, dar lasa slobodii toata oastea ateilor ~i o
; Frig~¥vk~~u~~~~t~f:'~a~f:ti ~rei ~i a ajuns m'ai tiirziu slujitor ales
I 410
I 411
I·
fl
 allui Hristos ~i racator de minuni. De mic obi~nuia sa mearga impreuna
cu maica sa prin cetate. Odata s-a lntamplat ca sa vada pe un cre~tin
care-~i racea cruce Ia gura ciind li venea sa ca~te. Din asta a Iuat
obiceiul ~i copilul sa facii Ia fel. Dar nu numai semnul Crucii, ci ~i alte
obiceiuri a inva(at de Ia cre~tini ~i Ie pazea cu adanca credinta. Pentru
asta s-a luminal fata lui cu o stralucire cereasca ~i a fost lnvatat de Ia I ... • I
Dumnezeu dogmele credin(ei cre~tine~ti, petreciind atunci nemiincat . CACI,
mai multe zile de-a riindul.
S-a niipustit odata asupra lui o evreica cu multa neru~inare, iar el, iUNDE I
raciind semnul Sfintei Cruci peste ea, a cazut jos moarta. Dar tot el a
lnviat-o cu semnul Crucii.
Aces! tanar luminal a fost calauzit de catre un nor Iuminos,
care era Ingerul Domnului, piina Ia miinastirea Tuvotia, unde erau
monahi cu viata lnalta. Acolo a povestit egumenului cele intiimplate
cu diinsul. Iar acela, ca sa se lncredinteze cii nu min(ise, i-a adus
_~~_010 ESTE LJB~_B.TATEA. ·
o cruce ca s-o sarute. Deci, sarutand el cu multa fricii ~i cu evlavie
partea cea de jos a Crucii, s-a racut un semn minunat cu el ~i ·. zicE
anume: ciind s-a plecat ca sa sarute picioarele Crucii, atunci s-a
plecat ~i Sfiinta Cruce intreagii pe capul lui ~i s-a 1ntiparit semnul \ SF.AR
ei ca o pecete pe fruntea tiinarului. :PAVEL··
co
\ CATRE
De atunci a ramas pecetea Sf. Cruci intipiirita pe frunte pana Ia ~

moartea lui. Dupa aceasta, tiinarul s-a botezat, primind numele Cons-
. l {'_! ...... • :
tantin. Dar ~i in vremea Sf. Botez s-a vazut un semn minunat Ia el. !
Ciind a ie~it din cristelni(a, pe piatra unde a stat el au riimas sapate -: CORiNTiEN! -[
urmele picioarelor lui.
Dupa Sf. Botez a ramas in maniistire, petreciind cu multii evlavie
··~ .....----------·-········
_______
~i cu mari nevointe. Me~te~ugul lui era facerea corturilor din piele, ca ..

~i Sf. Apostol Pavel.

Cand racea el rugaciunea, locul acela se umplea de o mireasma I
:-______,_
11 .........
negraita, iar u~ile Bisericii se deschideau singure ciind intra el.
Pentru multa lui ,cura(ie is-a dat darul de a cunoa~te giindurile cele
ascunse ale fratilor. Intr-o vreme a postit 40 de zile de-a riindul, stand
I
l
ingropat piinii Ia briiu In pamant. Mai tarziu a primit ~i darul preo(iei, \
tara sa vrea el, iar ziua mortii ~i-a cunoscut-o cu opt ani 1nainte.
Cu ale lui sfinte rugiiciuni sane miluiasca pe noi Domnul. Amin.
413
412
 FULGERE DIN CER
Infiereazii pe Jidovi cu pecetea Crucii Ia Templul lui Solomon

Imparatul Julian Paravatul, dupa ce a adus din nou inchinarea Ia

idoli, se giindea cum sa faca sa piarda cu totul religia cre~tineasca.
Pentru asta el a sprijinit pe evrei, ~tiind ca ei sunt cei mai neimpacati
du~mani ai cre~tinilor.
Tiranul socotea ca daca va inalta iarii~i pe evrei in slava lor cea
veche, atunci se va intuneca lumina Sfintei Evanghelii. Voia sa ridice
neamul evreiesc in locul Bisericii lui Hristos.
Cu scopul acesta le-a dat ajutoare mari evreilor pentru a se aduna
din toate partile Ia Ierusalim, ca sa-~i zideascii din nou templul eel
risipit al lui Solomon. Era hotarat ca dupa aceasta sa cliideasca un
amfiteatm Ia Ierusalim, spre a merge ca sa se veseleascii ~i el impreunii
cu jidovii, in timpul ciind cre~tinii vor fi sfii~iati de fiare in ieatrul
piig~nesc!
In vremea aceea era patriarh al Ierusalimului Sf. Chiril, care
indemna pe cre~tini sii aibii rabdare, caci cuvintele Domnului nu vor
ramane mincinoase. El a zis Sfin!ilor siii ucenici di nu va riimiine
piatra pe piatrii ~i cuvintele Lui se vor 1mplini negre~it prin minune.
Bietii c.rqtini ascultau cu 1ncredere cuvintele Sfin(itului Patriarh ~i nu
se tulburau.
Deci, au lnceput jidovii sa curete locul unde a fost vechiul templu
allui Solomon, dupa ce mai lntiii au batjocorit ln tot chipul pe cre~tini.
Mii de lucriitori munceau ziua ~i noaptea ca sa pregateascii locul pentru
zidire. Dupa ce au carat destule materiale pentru zidiirie, a venit vremea
ca sa a~eze piatra pentru temelie. Atunci s-a stiimit deodatii un cutremur
infrico~at, 1nsotit de furtuna cu fulgere ~i cu triiznete, lnciit se cliitina
piimiintul ca apa cand fierbe in clocot. Atunci tot lucrul jidovilor a fost
ziidiimicit, ba ~i temeliile vechi ale templului au fost scoase afarii din
piimffint de cutremur.
In acela~i timp, valuri de foe arziitor se pogorau din cer ~i pii.rjoleau
pe 1\!criitori, iar alte valuri de foe ie~eau din piimiint ~i ardeau uneltele
lor. Insa un lucru de mirare era, cii semnul Sfintei Cruci s-a intiparit
ca o pecete, atilt pe hainele jidovilor, cat ~i pe trupurile lor, intocmai
cum ar fi 1nsemnati cu un fier ro~u, cum se infiereaza vitele pentru
cireada.
415
414
 I'
, I,
I
I! ALTA MINUNE CU SEMNUL SFINTEI CRUCI
riimas neagrii. Dar era lntiparita a a d:~t. u~m~asa, mr Ia urmii a
Pecetea crucii de pe ei era Ia lnce I . - .

~t.erge cu nici un chip. Fiind uimiti ~de are, meat flu .se mal putea in al cincisprezecelea veac stapanea ln Egipt sultanul turcesc Melee
aceste semne mfnco~ate, multi
Mina. Acesta avea ca sfetnic al sau de taina pe un evreu turcit cu
numele Musa, care avea mare ura lmpotriva cre~tinilor, pentru ravna ~i
dmtre jidovi <i dintre pa-g' . ,
' am au crezut in H · t D
Dumnezeu Iulian a descons·d t ns os. ar lepadatul de evlavia lor. Uraciunea evreului se Jndrepta mai ales lmpotriva sfin(itului
mtamplanlor fire<ti spre a fi dat ·~- ..
, , - . ' I era semnele <i 1 , ,
, ' e punea m randul
Pentru intelepciunea ~i sfintenia vietii lui, Patriarhul era cunoscut
' ' e UJ am. Patriarh Ioachim al Alexandriei.
semn de lntoarcere ~i de poca· t- a cea nebJru~ta .a Crucii, ca sa fie
Dumnezeu a aratat atunci putere . .-
~i cinstit de sultan. Dar pizma~ul de evreu nu putea vedea cu ochi buni
m,a pentru necredmcw~i. cinstea cea mare care se da ierarhului cre~tin de catre sultan ~i pentru
aceasta cauta sa-l piarda. Zavistia Iudei nu-l Hisa sa se lini~teasca. A
Jndemnat deci pe sultan ca sa-l pofteascii Ia curte pe Joachim pentru
SFANTA CRUCE IN PER~IA a discuta cu el despre credinta.
Fiicandu-se discutie intre ei in fata sultanului pentru dreapta credin\l'i,
Dupii ~ase sute de ani de Ia Na te e D evreul a dimas ru~inat Ia toate lntrebarile. Marturiile aduse de lnteleptul
striimtorat mult de ciitre - , .. ~ r a omnulw, cre~tinismul a fost
.
ierarh au astupat gura vicleanului vizir.
soarelui. paganu per~r, care se inchinau focului ~i Pentru ru~inea asta se giindea ca de acum l~i va pierde Jncrederea
cea mare pe care o avea Ia sultan ~i diuta tot timpul sa prinda ln cursa
Pe Ia anul 614, barbarii ace~tia a
u c~cent ~alestma, Sma, Egiptul.
. . ..
Atunci au prefiicut in ruin- t pe sfintitul
piimantul sfiint iar poporut oat!~ cetatile ~~ Sfintele Liica~uri din Dupa ceierarh.
s-a terminal discutia, evreul a zis catre patriarh: ,Hristos
va spune Ia Evanghelie ca cine are credinta cat un bob de mu~tar,
Od
o!lre
I au fost
'
~i
jefuite
ere~ mesc a fost luat ,
Biserica S"' t I . ,
b·
Ill ro re. Sfintele
'an u UJ Morman! a fost - poate sa urneasdi ~i muntii din Joe. Deci, dad\ vei muta ~i tu muntele
d ,n vremea
p . aceea au luatpiig'ann.. ~~. S"' ,antul lemn al Cru ..arsa.·1 acela, care se vede ln departare, atunci am sa cred ~i eu in legea
cu ~~ -au
us m ersra 1mpreuna cu batran I P t .

evrei, care ciiutau riizbuna:e ,~

t .
La pustiirea care au fiicut-o er ii~n nar~ Zahana al !erusalimului.
.erusahm,. au fost ajutati de catre
voastra!"
Patriarhul a primit propunerea, dar a cerut sa-i dea ragaz trei zile
ca sa se pregateascii. Dupa trei zile a venit iar Ia palat. Acolo fiind de
neimpiica(i ai Crucii au riiscumr~p~tnva- cre~tmrlor.. Ace~ti vrii~ma~i fata sultanul ~i cu vizirul evreu, sfmtitul Ierarh a tamiiiat de trei ori
per~i ~i pe toti i-au ucis fiira m~~ra p nouaz~cr de mu de cre~tini de Ia muntele din zare, apoi a fiicut de trei ori semnul Sfintei Cruci, chemand
in robie ln Persia a aflat mult- ~- ?poru crqtmesc care a fost dus preasffint numele Domnului.
in clipa aceea, Ia vederea tuturor, s-a desracut muntele in trei piir\i
care era acolo. a mangarere de Ia Lemnul Sfintei Cruci,
~i a lnceput sii se mi~te ciitre cetatea Alexandriei. Fiind cuprins de
Nenumaratele minuni care s-au a , . spaimii, sultanul a strigat: ,Patriarhule, izbiive~te-ne, poruncqte
au racut sa se vesteascii <. i s-
1 ~ var~rt atuncr. cu Sfilntul Lemn muntelui ca sii ste'!;, caci altfel ne pierdem!" Atunci sfintitul Patriarh
Joachim a rostit: ,In numele Domnului nostru Iisus Hristos, stai !'' ~i
' a se pros aveasca numele D 1·, '
perseascii a~a de mult inciit - , .. . omnu UJ m tara
nezeu cre~tmrlor
. , • pagann zrceau ca Dum 1 . '. s-a oprit atunci pe Joe muntele, care de atunci se cheama ,Dur Dag"
a vemt m Persia!" "
pe limba turceasca, iar pe romi'me~te se tiilcuiqte: ,Stai, Munte!"
~i mergiind Ia cre~tini ascultau 1 -et-te mmlum, erau cuprin~i de fricii
Multi dintreei viiziind preasliivit I
,
. .
nva,a ura or ~~ se botezau.
(Vezi ,,storia Bisericeasca" de Lascar)

417
416
 lf/
,}-

I
CATEVA PILDE DE LA SFINTII PARINTI
II De::,pre folosul ascultGrii cdhd . j. , cuvios savait a trait in aceea~i vreme ciind traia ~i Sf. loan Scararul de
' se ace pentru Dumnezeu la Sinai. S-au cunoscut amiindoi Ia Muntele Sinai ~i pentru folosul de
i I
, f~chin aceastii mica adunare de cu . . . . ob~te, Sf loan Scararul aminte~te cele auzite de la loan SavaituL Si
:
Sfanta, care se ostenesc 'In as It- vmte irat!lor ~~ suronlor din Tara iata anume cum poveste~te 1nsu~i staretul: ,in manastirea mea din
' d. . cu an pnn M' - 1. · ,
mere m(are ca nu-~i vor pi d 1 _ anas m straine, spre Asia, de unde sunt eu, se afla un biitriin lene~, supariicios ~i nerabdiitor.
fiira ciirtire. Nevrednicul 1nt:: ~/ ata lor daca vor sluji cu rabdare ~i Nu ~tiu cum a reu~it de ~i-a gasit batriinul un ucenic cu numele Acachie.
Zis-a avva Ruf ca eel ce C ,romonahi, loan Jacob. Acesta era cu multa simplitate in ideile lui, 1nsa foarte intelept cu
are mai multa plata' deciit ''e! s a m ascultare Ia un piirinte duhovnicesc socoteala ~i cu buna a~ezare in toate vorbele ~i lucrurile lui. Atilt de
" 1 d. ~ care petrece smg , . .
ca unu m parinti a povestit zicand. A ~r In pus!Je. SI e! spunea multe rauta(i indura el din partea batriinului, 1nciit pentru mul(i sunt de
anume: cea dintiii ceata a c 'I . " m vazut patru cete 1n cer <i neerezut Caei nu era pedepsit numai eu oeari ~i cu necinstiri, ei era
D e or care sunt bo! · · '
. umnezeu, a doua ceata a celor cares , . navi ~~ mul(umesc lui chinuit in fiecare zi cu rani grele ~i nesuferite.
~Iln aceasta stau ~i slujesc at . e_mde!etmcesc cu iubirea de straini Insii vrednicul de fericire Acachie le suferea pe toate cu deplina
nu doresc sa vadii om, a pat;a c~::~ ~::~~~; celor car~ umbla dupa pustie ~i tacere ~i supunere, cu inima curata ~i fiira vreo pomenire de rau. Aceasta
duhovnice~ti ~i se supun lor pentru Dom~:e sunt I.n ~scultarea piirin(ilor rabdare a lui era a~a de mare ~i a~ a de smerita ~i minunata Jnciit pe to(i
!ant de aur ~i pavaza ava'nd m . I- L SI cei dm ascultare purtau ii mi~ca la inima ~i-i umplea de mirare.
' m mu ta slava d , · . ,
pentru ce au mai multii slav- . . d ecat cei!ai(L Intrebiind e! Deei, vazandu-1 eu (zice Sf loan Savaitul) tidilo~indu-se in fieeare
1 ·, a ce1 ma1 e pe u - · .
UI mgerul ziciind: ,Ce! care umblii d - . rma ~~ mai mici, i-a raspuns zi ~i ehinuindu-se peste miisura, intoemai ca un rob cumparat, ii zieeam
petrece 1n pustie, din voia lor f: upa IUbirea de straini ~i eel care adeseori lntiilnindu-l: ,Ce este, frate Aeachie, cum te afli astiizi? Ai
miinastire, ori deosebi isJ· lasa- taocataceaslta. Iar eel care face ascultare in dobiindit ceva cil~tig sau nu?" Si el, fericitul, lmi arata numaidecilt,
p ' ' e YO! e sal 1· ' - '
entru aceasta mai multa sla - . e ~ atarna de parintele sau ciind ochiullui viinat, ciind grumazul lui umf1at, iar alteori capul ranit
B - va a 1uat ca cei!alti " ·
una es!e ascultarea, care se face entr~ D de lovituri. Eu lnsii (zice Sf. loan) cunoscilnd prea minunata lui rabdare
g ascuitare, I~iin~uirea tuturor cre~ncio~ilo~nezeu.
0' as cui tare, nascatoarea tuturor faptelor bun~ I
ii ziceam: ,Bine, bine, fii eu rabdare ~i vei dobitndi mull fohs din
aceasta!"
' ascu tare care des h. . . . . Deei petreeilnd el noua ani in asemenea ascultare Ia batranul eel
Ia cer! ' c IZI cerunle ~~ sui pe oameni de Ia pamiint
nemilostiv, ~i-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu ~i a fost ingropat
g' ascultare,
ascultare, hriinitoarea tuturor Sfintilorl
care e~ti
locuitoare fm., ·, ,
in cimitirul parintilor.
Dupa cinci zile a mers biitriinul lui Ia un parinte vestit, care era
preuna cu Ingerii! staret In loeul acela (ace! stare( era insu~i Sf. loan Savaitul, care ne
povcste~te, dar nu vrea sa spuna). Deci a zis biitriinul catre stare(:
DIN VIAJA U~U! CUVIOS, CARE A TRA ,Parinte, a murit fratele Acaehie!" Acela (adica S[ loan) i-a raspuns:
IN MANASTIREA SF. SAVA IT ,Drept sii-!i spun, mie nu-mi vine sa ered ca a murit!" Dar biitriinul a
zis iara~i: ,,Vino de vezi cu in~i~i ochii tai ca sa cuno~ti adevarul!"
fn cartea Sf loan Sciirarul - . . - Atunci s-au seulat ~i au mers impreuna Ia cimitir. Acolo, staretul
stare( dm vechime cu numele Io~~:~~. o n;_munata povestire a unui a strigat pe eel mort ca ~i ciind ar fi fost viu, zieand: ,Frate Aeachie,
m manastirea Sf Sava. Acest ai murit?" lar aseultiitorul eel recunoscator ~i supus, voind sa arate ~i
418
419
 dupii moarte adevarata ascultare a riis u . -
,Cum este cu putintii piirinte .' - p n_:; catre marele starq, ziciind· piina Ia sfiir~it, acela se va miintui!" Si sa-ti fie cuviintul acesta unit cu
· · ' ' ca sa moara eel ce ' ·
A A uzmd acestea, batriinul s-a ffifj . . _ A paze~te ascultarea?" rasuflarea ta ~i de-a pururea nedespiir(it. Dupa cum unuezi cu rasuflarea
tanguindu-se. Apoi ceriind de la e u~ce~at ~~ c~z~nd la p~milnt, pliingea a~a sa-ti aduci aminte ~i de cuviintul acesta ~i de porunca mea. Deci,
a petrecut cealaltii vreme a VI.et·~ 1 Ao chilie m apropiere de cimitir sa cau(i de este cu putinj:ii pe eel mai aprig, mai suparacios §i mai
. Ad - . ,II sa e m mare -. - . '
Zican catre tO(I cu lacrimi fierbinti· I . - poc~m(a ~~ smerenie, aspru parinte §i stare( din ciiti sunt pe lume. Sa te supui lui ca lnsu~i
pe frate]e Acachie cu neomenoa ,t·., erta(I-ma, fra(Ilor, cii eu am ucis ]ui Dumnezeu, piina Ia sfiir§itul tau, cu toata rabdarea ~i vointa. Ca
"A .
La s1ar~Itnl ' sa Irame pe care am -t -
acestei povestiri Sf I S _ ara at-o catre e]!" mierea ~i ca laptele sa bei In toate zilele ocarile, batjocurile ~i toate
eel mare, care a vorbit cu A ' h: oaln cararul are piirerea ca stareh•] deraimarile lui."
Ioan Savmtul, . cac Ie ce mort d · · .1 A •u
care din multa 1 . . e CI~CI ZI e este msu~i Acestea graindu-le batriinul, monahul a lntrebat: ,Bine, parinte,
smgur. UI smereme n-a Volt sa se descopere lnsa daca cumva acela (adica stare(ul Ia care rna trimi(i) l§i petrece
viata lui cu triindiivire §i lenevire, nelucriind dupii Dumnezeu, atunci
eu ce trebuie sa tac? Sa raman ori sa plec de sub conducerea lui?"
SA AUZIM ACUM 1>1 ALTA POVESTIRE DESPRE Atunci Sf. loan i-a raspuns: ,Chiar §i curvind de 1-ai vedea, sa nu te
ACEST CUVIOS SAVAIT despar(i de el, ci sa zici In cugetul tau astfel: ,Prietene, oare ce ai venit
sa faci aici? Oare ai venit sa cercetezi pe fiecare ce face ~i cum
Pe vremea ciind ~edea elln MA - . petrece, sau ai venit ca sa te supui ~i sa rabzi toate cele grele, adica
~rei monahi mai tineri, ceriind sa-i a~astirea_ ~f Sava, au venit pe la el toata reaua patimire, pentru ca sa-(i cii§tigi miintuirea!" Atunci ai sa
I-a odihnit biitrilnul trei zile fi' ~ m~ascaJ~ ascultarea lui. Dupa ce vezi cum se risipe§te din inima ta umflarea miindriei, care mereu te
,Ierta(i-ma, fratilor eli eu Slin't omnn - eJ oboSI\I de pe drum, le-a zis· biintuie, ai sa vezi apoi cum se ve~teje§te aprinderea desfriinarii, iar ln
. · ~~· pentru ' asta' nu p t - . rau ~~. curva
t men . r d'm fiIre, Jar
· VOI· sunteti· sufletul tau va straluci lumina cea nespusa a fecioriei ~i a cura(iei."
Aceia lnsa fiind AI do. sa _!m pe mcmnul liingii mine!" , Avva Daniil zicea pentru avva Dula: Ca lntiii a ~ezut in viata de
. ncre mtat1 despre fapt 1 1 b
1
~ cunosciind sfintenia sufl~t~l · _ e e ce e une ale biitriinului ob~te 40 de ani, apoi Ia Schit s-a lini§tit §i lntre parin(ii cei mari s-a
stiiruiau, rugiindu~] ca sa- . UI sau _nu s-au smintit nicidecum ci socotit. Deci, acesta - avva Dula - spunea ca In multe feluri cerciind,
, d 1 - -I pnmeasca. Ciind - . _ '
~~ up eca, au ciizut la picioarele lu. A au ~azut ei ca nu se a aflat ca cei ce petrec ln miinastire de ob§te sporesc mai mult ~i mai
sa le riinduiascii cum trebuie sii- i ~~;r~ga~du-1 ca sa-1 canoniseasca ~i degraba in lucrarea faptelor bune, deciit cei ce se lini~tesc, dacli vor
locUJasca pentru folosul miint . ~- ~ ac~ VIa(a lor ~~ anume unde sa avea ~i vor 1ntrebuin(a supunerea din inima curatli.
primi porunca lui cu supuner~Ir:L unoscan~ Sfiintul biitriin ca ei vor
,Fiule, Domnul Voi·e,te ca t '~ cu smereme, a zis ciitre eel dintiii· *
A '
Impreuna cu un piirinte biitriin i -
u sa petrecJ A r0

~~ Ini~te, adicii ln pustie,

•
0

* *
Mai spuneau parin(ii despre avva loan, ucenicul lui avva Pavel, ca
celui de-al do ilea· Mergi de / _sad te supui lui cu siirguintii. A zis ~i avea mare ascultare. Ca erau lntr-un Joe morminte ~i locuia acolo o
Hristos ~i dupa p~r~nca Lui -r,IdVI~ de ctoate voile tale, daruindu-le lui leoaica. Iar batriinul a viizut acolo baligi de bou. Deci li zice ucenicului
0b t A ' 1 Ican rucea sa ·A
~ e. · colo sa ai rabdare ln toate . ' . )e~1 m miiniistire de sa mearga ca sa le aducii. Iar el a zis: ,Dar ce voi face, avvo, pentru
toate cele grele care lti vor ven· A t ste?ehle ~~ ISpite]e precum ~i ln
0
leoaicii?" Iar biitranul glumind a zis: ,De va veni asupra ta, s-o legi ~i
dobiindi comoarii ln c~ruri· , D I_m oata v~emea vietii ~i negre,it vei s-o aduci lncoace ."
.. · · upa aceea a ZI 1 ·d . '
tn mmte :tara uitare Cuviintul Ev h ]' . s ~~ ce UI e-al treilea: ,Sa Deci s-a dus fratele acolo catre seara ~i iata a venit leoaica asupra
ang e lei care Zice: ;,Cine va riibda
lui. Iar el, dupa cuviintul biitriinului s-a repezit s-o prinda ~i a fugit
420
421
I
I

leoaica. Dar el, alergiind dupa ea, zicea stri iind. A ~ ~ .

avva a! meu ca sate leg'"_,. . A d g ·" ~teapta, ca mi~a zis
I · . yi pnnzan -o, a legat-o.
n vremea asta se neciijea biitriin 1 A. A
se aratii ucenicul, aduciind leoaica d~ ~~tepta~du-!· !n
sfiir~it, iatii ca
minunat. Dar pe. ntru ca sii-1 sm ~ uniie. "' _vazand biitriinul, s-a
ereasca, -a lov 1t p · · A
" Ne bunule, caine turbat mi-ai ad us . "? ".1 d ; ucemc Zicand:
lasiind-o sa se duca. aiel. '>' a ezlegat mdata pe leoaica,
* Zis~a
* *
Zicea Sfiinta Singlitichia- Ciind suntem A .
?e
mai mult ascultarea deciit ne~~inta" A . m VIa(a ~ob~te sa alegem
socoteala trebuie sa ociirmuim s~fl~t t?'
~a~ zicea Ia~a~I:_,Cu dreaptii
sa nu ciiutam cele ale noastre nici ~a~ can ~untem m VIaJ:a de ob~te
aceluia care ne este parinte ; e plecam socoteln noastre, ci
' sa ne supunem dupa credin(ii.
*
* *
Zis~a iarii~i
un biitriin: ,De vor veni unii Ia tine, mai lnainte de a
ajunge ei, sa faci rugiiciune ziciind: ,Doamne lis use Hristoase,
izbave~te-ne pe noi de clevetire!" Si dupii aceea sloboze~te-i cu pace.
*
* *
un batriin: ,Obi~nuie~te-ti inima ta ciite putin sa zica pentru
fiecare din frati a~a: ,Acesta rna lntrece dupa Dumnezeu'" Iar pentru
altul sa zici: ,Acesta este mai osiirduitor deciit mine!" Si a~a vei dobiindi
smerita cugetare, socotindu~te pe tine dedesubtul tuturor. Atunci sa ~tii
ca locuie~te In tine Duhul lui Dumnezeu.
Iar de vei deraima pe cineva, atunci se depiirteaza darul lui
Dumnezeu de Ia tine ~i te arunca In pacate trupe~ti. Atunci !i se
lmpietre~te inima ~i nici o umilinlii nu se afla In tine."

CUVINTE DE LA SFINTII pARINTJ *

* *
Un batriin zicea catr fi ~ Zis~a oarecare dintre sfinti, cum ca nu este porunca mai mare
de vreme ce tac.erea e;te e~~n :at~: ,Paz~~ te-te, fiule, de vorbii multii, deciit aceasta, a nu judeca pe lratele tau ~i pentru aceasta nici tu nu vei
se 1ntilmpla uneori a fi ~i d 'fi tna.A Ia~ dm vorba cea multii, macar de ti judecat. Iar de vezi pe fratele tau gre~ind ~i nu-i vei zice ca sa-~i
nefolositoare. e ·~ os, msa pnn ea se amestecii ~i cuvinte cunoasca gre~elile sale, atunci din miiinile tale se va cere siingele lui,
Paze~te-te, fiule cu multa lu . adicii vei da seamii de sufletul lui.
nu te ciiie~ti mai pe 'unna de celea~ee mmnte pentr~u vorbele tale, ca sa Iar de va auzi sfatul tau ~i nu se va lntoarce de Ia pacatele sale,
~I-au pierdut cinstea iar altii ,j aidvorbJt. Ca mui(I pentru vorba atunci el va da seama lnaintea lui Dumnezeu. Deci bine este a sratui
D · . ' · ' -au p1er ut vmta. cu dragoste, adica a mustra pe eel ce gre~e~te, dar nicidecum a cleveti
e-ai c1evet!l cumva pe vreu fi . . ~ . sau a-1 acari pe fratele tau ca pe un vra~ma§.
tau, atunci sii mergi cu smere . I n rat~ ~~ te mustra pe tme cugetul
Ia pamiint sa zici· !art~ > n.'e a ac~el irate ~i, inchiniindu-te lui pilnii
' ·" a-rna 1rate ca am g "t ·
dupii aceea sii te piize'ti. a· ' . • . re~I ~~ te-am clevetitl" lar
• ' nu mai c1evetJ pe nime . ~ . I . DESPRE INSEMNATATEA RUGACIUNII
moartea sufletu!ui. · . m, cac1 c eve!Irea este ~I CARE ESTE VREMEA EI
De va cleveti. cineva ci"ltre tine · fi ~ ~
vreun cuviint Ia clevetirea lui . . pte . rat~ 1e. sau, sa nu adaugi ~i tu Avva Agaton a fost intrebat de fra(i: ,Care este mai mare, osteneala
, CI on ac1 on ZI a~a· E fi t A ·
sunt fioarte piiciitos ~i osiindit A A ' ~ A · " u,. ra e, msum1 cea trupeasca san pazirea celor dinlauntru?" Iar batriinul a zis: ,Omul
te vei izbavi de osiindire 'i p' ~naccatlnuApl ot ~a, osandesc pe al(ii." Si a~a este asemenea unui porn. Deci, osteneala cea trupeasca sunt frunzele,
' e a I ve1 10 los I."
iar pazirea celor dinliiuntru sunt roadele, Si dupa cuviintul Scripturii:
422
423
 , Tot porn~! care nu ~ace roada buna, se taie ~i se arunca in foe" Un frate a intrebat pe un batriin zicand: ,De mi se va intiimpla a
7, 19), aratat
- · este
. ..ca, pentru roada este toat-a osar
, d.1a noastra- ad·
(Mt.- mil ingreuia de somn ~i va trece vremea pravilei mele ~i pentru asta nu
Pen1ru.paZirea mm(u. Insa este trebuinta · d - , . ' lea voi avea curaj sa mai incep slujba de miihnire, ce sa fac eu atunci?"
frunzelor, adica de osteneala cea tr , ~1 _e acoperamantul ~1 podoaba
upeasca. $i i-a raspuns lui batriinul: ,De ti se va intiimpla a dormi piina diminea(a,
* atunci tu, sculiindu-te, inchide u~a ~i ferestrele ~i 1ti fi\ pravila ta dupa
* * putin(a, pentru ca scris este: ,A ta este ziua ~i a ta este noaptea, ciici
L-au intrebat iara~i fratii ziciind. p- · _ _ . . in toata vremea se slave~te Dumnezeu."
are mai multa ostenea!a?'; ~i b-t ,·,I ~nnte,_care fapta buna dm VIa\ii
este alta osteneala ca rug!iciuneaac~~~u De-a raspuns~ •:Socotesc ca nu
voie~te omul sa se roa e - . . . umnezeu. CaCI totdeauna ciind UN LEAC PENTRU AABDARE
ca nu se impiedica de gni;;;~a~~~~u vmesc s~-1 opreasdi pe el. Ei ~tiu
Dumnezeu. ~i toata lucrarea care e;:
;al mu t ca d,e rugaciun_ea catre
rugaciunea are nevoie de credinta p' ~cf o~ulfldobande~te odlhna, iar
(din Pateric)

, ana a rasu area cea de pe urmi\., Un frate oarecare a intrebat pe un parinte iscusit, ziciind: ,Spune-mi,
parinte, care fapta este folositoare ~i mai odihnitoare omului?" ~i
• batriinul i-a raspuns lui, ziciind: ,Fiule, fapta cea mai folositoare ~i mai
• * odihnitoare omului este aceasta: Unirea voii omului cu voia lui
. Un sfiint biitriin zicea catre un frat . D , . .
zma sau noaptea ziciind· Sco t . e. " e :e v~ mdemna 1mma ta Dumnezeu".
sa ~tii ca Sfiintul Inger a.! 'iui D~~te ~ te roaga lu! Dum~ezeu, atunci
1 Zis-a fratele: ,Spune-mi, parinte, .in ce chip ~i cum este aceasta,
Scoala-te ~i te roaga' nezeu, care te paze~te, 1\1 spune tie: unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu?" Atunci a zis batriinul:
,Fiule, unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu este in acest chip:
Deci, daca te vei scula atunci ~i el s 1 . Sa-~i faca omul aceasta hotiirilre, ziciind: Doamne, iata eu de acum
impreuna cu tine, intarind~-te in n . e _va_ scu a~! va sta Ia rugaciune
eel necurat care te in,ala- . - evomta ~ 1 alungand de Ia tine duhul 1nainte imi unesc toata voia mea cu voia Ta, a~a fel1nciit voia mea sa
. ' ' ~1 racne~te ca un leu as I d nu se mai 1mpotriveasca, nici sa mai banuiasca, ori sa mai ciirteasca
ve1 scula, indata se va departa d 1 . , ~pra 1a. ar e nu te
miiinile vra~ma~ului tau." e a tme Ingerul ~1 atunc1 vei cadea in 1mpotriva vointei Tale. Orice vei dori ~i va fi placut voii Tale, aceea
sa doreasca ~i sa fie placut ~i voii mele.
De va vrea ~i va fi p!acut voii Tale ca sa-mi vina mie oarecare
* sciirbe ori suparari ori necazuri (fie din boala trupului, fie din primejdie,
* • fie din pedeapsa), cu alte cuvinte, orice rea patimire iti va fi placuta Tie
,De vei avea o ocupatie oarec ' h"J" · . ca sa vina asupra mea, aceea imi va fi placuta ~i mie ~i bine primita
rugaciunii sa · · · . are m c 1 la ta ~1 va vem ceasul
, nu Zlcl cumva· la sa mai I
acest Jucru, ci indata te scoaia fiul
f , - .
. , as pu;m pana VOl saviir~i ~i vointei mele. De asemenea, daca va fi bine primit ~i placut voii Tale ca ·
te roaga cu osiirdie ca sa-f ~· d e, ~1 mchmandu-te _Im Dumnezeu, sa se pomeasca un frate oarecare asupra mea, cu mare ocara, cu sudalma
pazeasca de loti v;a,ma,lc~nl. re.?tetze Dudmnez~u Vla(a ta ~i sa te ~i cu defi\imare ori ~i cu bataie, acestea vor fi placute ~i bine primite
' d · " ' ' vazu 1 ~1 e ce1 nevaz f · - ~i voii mele. $i toate care vor fi placute ~i iubite ~i bine primite voii
mvre mceasca Imparatiei , Sa1e. , · u,1 ~1 sa te
Tale, acelea vor fi placute ~i iubite ~i bine primite ~i voii melc.
* Deci, de-acum inainte nu va ie~i voia mea din voia Ta nici se va
* * desparti, ~tiind ca voia Ta este totdeauna spre binele ~i folosul meu ~i

424 425
 fara voia 'fa ni.mi~ nu se lu"creaza, nici .se face \n !urn e. De mi-a !acut
cmeva vreo scarba san suparare, a~a a vrut voia Ta' Deci , 1· vo 1·a
• . . · ,, mea
asemenea dore~te, supunandu-se vomte1 Tale.
. Ia_ta, fiule, !i-am spus care fapt~ este mai folositoare ~i m ·
od1hmtoar~ omului. Si !i-am ariitat in ce chip este unirea voii omul~:
cu vo1a 1m D_umnezeu. Dec!, merg1 acum ~i Ia a~a ~i atunci vei fi
pururea od1hmt ~~ te vei miintui."
* Iar tu, frate, cu tot sufletul ~i cu toata vointa inimii, priine~te-le pe
* *
. , . Zis-a un alt pii_rinte: ,~St"ej~r~l de nu va fi clatinat de viinturi, acela
nici nu ~a. cre~~e ~~ mc1 ~adacma nu va slobozi. La fel ~i ciilugiirul, de
nu va pa!Imi ~~ nu va rabda, nu poate sa fie osta~ viteaz."
*
* *
Zis-a un parinte oarecare: ,Ceara de nu se va \nfierbanta cu foe
spre .a se mum, nu este cu putinjii a se intipari pecetea ce 0 vei pune
pe dansa. Asemenea ~~ omul•. de nu. va fi muiat prin focul sciirbelor,
~I b~hlor, a! osteneh~or, a! !spite! or~~ a! neputinjelor, nu se poate tipari
mtr-msul pecetea S~antulm Duh, ca pentru aceasta zice Domnul catre
Pav~l ~postolul: ,AJunge j1e darn! Meu, ca puterea Mea intru neputinte
se s~var~e~te!" ' Dumnezeu in felul urmiitor: ,Doamne, pentru toate piicatele pe care
~ns~~i Sf. Apostol Pavel zice In cartea sa: ,Cu du!ceata este mie
a rna Ianda ~ent~~ neputintele mele, ca sa se siila~luias~ii [n mine
puterea ~UI Hnstos . Dec1 ~~ tu, fiule, rabda pentru Domnul cu multumire
toat: scarbele, necazunle, napastele, bolile ~i orice ispita l!i v~ veni,
dupa VOla 1m Du~nezeu, pentr;_u folosul tau. Caprin rabdarea scarbelor
cu muljumJre, va mt;a omul in Impii.ratia Cer;_ului, precum [nsu~i Domnul
z1ce. ,Cu multe scarbe se cade a mtra in Imparatia Cerului."
• In apropiere de starejullui mai era ~i un alt biitriin foarte imbuniitatit
* *
~is-a iara~i ~n sfant parinte: ,De-ti va trimite tie Dumnezeu vreo
boala trupulm ta?, n~ cumva sa te mahne~ti sau sa te sciirbe~ti de
a~easr_a ca unul" dm :e1 necredincio~i. Stiipanul ~i Fiicatorul tau voie~te
sa-11 lamureasca ~~ sa-11 c~rateasca sufletul tau, cu boala ~i cu pedeapsa
trupulm, ca pururea purtator de gnJa pentru miintuirea ta.
426
Iar tu, !aptura fiind, pentru ce sa te mahne~ti ~i sa te sciirbqti
asupra Facatorului tau, Care te-a fiicut pe tine dintru nefiinja lntru fiinjii
~i dintru ce nu erai, in ceea ce e~ti. Caci El, vaziindu-ti ~i cunosciindu-ti
stricaciunea ~i imbolniivirea sufletului tau, pe care ai dobandit-o prin
piicatele tale, vrea ca pe aceasta striciiciune s-o liimureascii ~i s-o
tamiiduiascii prin boala ~i pedeapsa trupului tau, precum Insu~i ~tie ce
trebuie.
toate lntocmai a~a cum lti vin tie dupii voia Lui; adica pe cele inti ~i
amare ca ~i pe cele dulci, cii toate sunt bune ~i folositoare. Multume~te
bunavointei Lui 9i te roaga totdeauna ca siHi dea riibdare piinii Ia
sfar~it. A~a fa ~i te vei mantui!"
CUNUNA MANTUIRII DIN SCARBE SI NECAZURI
Pi/de din Pateric
Un biitran locuia Ia Chiliile ce se numeau pustnice~ti, care erau
aproape de Alexandria. Biitriinul era foarte iute ~i putin cam nerabdiitor
Ia suflet. Auzind despre el un frate mai taniir, a fiigaduit inaintea lui
le-arn fiicut in lume, voi merge ~i voi sluji lui, silindu-mii ca sa-l
odihnesc."
Deci, primindu-1 biitriinulin ascultare, 11 ocara in toate zilele cape
un ciiine. Dar Dumnezeu, viiziind smerenia ~i rabdarea fratelui, dupa
~ase ani de ascultare, li aratii lui in somn zapisul piicatelor lui. Si hartia
aceea era pe jumiitate scrisa ~i pe jumiitate ~tearsii. Deci eel ce tinea
hiirtia ii zicea: ,,lata jumiitate din datoriile tale le-a curatit Stiipiinul
Dumnezcu, sile~te-te ~i pentru celelalte!"
~i duhovnicesc. Acela cuno~tea tainele fratelui ~i auzea totdeauna cum
il ociira ~i-1 neciijea pe nedrept. Apoi vedea cum fratele li punea melanie
~i batriinul fiicea pace cu el. Deci, ciind 11 1ntiilnea aces! batran
duhovnicesc pe fratele, lllntreba: ,Ce este, fiule, cum ai !recut ziua de
astiizi? Oare ai dobandit ceva? Oare ai ~lets ceva de.pe hiirtie? (adicii
de pe zapis)."
427
 - ~i d~cii se 1ntiimpla vr~odatii ca sa treacii o zi in care nu 1-a
ocarat on nu 1-ar fi scmpat ~~ nu 1-ar fi izgonit batriinu!!ui t · fl r fi
se duce: seara Ia biitriinu! eel de aproape ~i zicea planga'n~ ~n~ _rat~le
ay~o, ca re_a ITI_I s-a racut mie ziua de astazi, caci nu am dobii~dit .m~e,
CI mtru od1hna am petrecut!" mmic,
De~i, rabdiln? !oate necazurile cu vitej ie, dupa ce au mai !recut .
~~se am, a adorm1t mtru Domnul ace! frate. ~i batriinul eel duhovniceai(I
dt apro~1ere, care ~tia toate tainele frate!ui, ii incredinta pe to(i z· , s~:
" ~~~, v~z~t pe :I ~~~reunii cu mucenicii ~i se ruga J~i Dum~ez~~~~
mu a :n ,razne~la_ Zicand: ,Doamne precum m-ai miluit e mine .
;~~~r~a~an, ffil~UJ~~~:-1 ,~i pe el pentru 1nduriirile tale !1e mult~r~~
Du ai~6 ~o ~I Tau! Ace~sta era rugaciunea fratelui adormit.
a~ezandu-1 in ~~~lec~/~~t ~~i~~~- Dumnezeu ~i pe batriinul eel aspru,
Iata_ ce fel de indrazneala dobiindesc cei care sufera de b - .
necazunle pentru Dumnezeu. . una vo1e
* mananc, deci rna voi scula ~i rna voi duce in alta parte."
* *
Zis-a a':va _Teodor: ,De se va da insu~i omul de buna voia lui s re
grertate, scarb_~, suparare ~i rabdare pentru Dumnezeu eu cred c- P
ace a cu _sfi~\11- mucenici 11 face piirta~ Dumnezeu, pentru cii :c~=
f~e~t~t~:~s~~~~-~, pe care o rabda cineva pentru Dumnezeu, se socote~te
1
• incredintat ca negre~it au sa vina ai sai de acasa. Si vorbind cu batriinul,
* *
_\)n iubitpr de Hristos a fost dat Ia mucenicie prin para d_e catre
s1UJnica sa. 1n vremea ciind era du 1 _ _ ' vreme ti-ai milntuit snfletu! cu rabdarea." Si de atunci s-a cumintit
car~ idl vaM'ndul se ~i luii~d _el inelu! :u~~~c~~r~ ~tzp~~e t\~~md.caat seal.
le
Zican u tumescu t t - t . '"" . '
bunataii'!'" . -.I ,Ie ca e-ai ,acut mie pricinuitoare de astfel de
• MARTURISIREA FALSA CU ROADELE El
* *
. Spuneau parin(ii despre un frate care locuia Iii - - ,
~~ ace! frate intra in chilia batriinului ~i fura. Srantu~g:a~~n~~fe ~atran
aceasta, dar nu-l mustra, ci Iuera mai mult, ziciind ca poate fr:tel~s~~:
428
trebuin(a. ~i avea batriinul multii striimtoare, cu !ipsa afliindu-~i pilinea
lui. La urma, ciind era sa moara batriinul, 1-au inconjurat fratii, ~i
vazandu-1 pe eel care 11 fura, i-au zis lui: ,Apropie-te de mine!" ~i
apropiindu-se acela, i-a sarutat Sfantul batriln miiinile lui, zicand:
,Multumesc mainilor acestora caprin ele rna due in imparatia cerurilor!"
Iar fratele acela umilindu-se ~i podi.indu-se, s-a racut ~i el monah
iscusit, din faptele pe care le-a vazut Ia ace! mare batriin.
*
* *
Mai povestea unul din sfin(ii parinti, ca era un batriin betiv ~i Iuera
cilte o rogojina pe zi ~i apoi mergilnd Ia sat, o vindea ~i bea pretul ei. Mai
pe urma a venit un frate Ia diinsul ~i a ramas cu el. Deci Iuera ~i ace! frate
cate o rogojina in fiecare zi, iar batriinul o vindea ~i pe aceea ~i pretul de
la amiindoua rogojinile il bea, aduciind fratelui abia seara putintica paine.
Trei ani de zile racilnd a~a batriinul, nimic nu-i zicea fratele. Iar dupii
ace~ti trei ani a zis in sine fratele: ,Iata, go! sunt ~i painea mea cu !ipsa o
Dar peste putin timp, iara~i a socotit in sine, zicand: ,Unde rna voi
duce? Mai bine sa raman aici, caci eu pentru Dumnezeu stau impreuna
cu batrilnul". Atunci i s-a aratat lui indata Ingerul, zicand: ,Nicaieri sa
nu te duci, ca vin maine la tine!" Deci a doua zi a rugat fratele pe
batrilnnl lui, zicand: ,Parinte, sa nu mergi nicaieri astazi, ca ai mei vin
acum sa rna ia". Batranul insii nu voia sa creada, irtsa fratele 1-a
a adormit intru Domnul fratele. Iar batrilnul vazilnd a inceput a pliinge,
zicil.nd: ,Vai mie, ca multi ani am petrecut in lenevire, iar tu, in pu(ina
batrii.nul ~i s-a racut iscusit.
In cartea care se cheama ,Milntuirea Piicato~ilor" la cap. 14 se afla
urmatoarea povestire:
0 femeie oarecare era la aratare evlavioasa, sii.rguindu-se
intotdeauna la post ~i la rugaciune, dar in ascunsul inimii era foarte
429

miindrii, socotindu-se pe sine cii este buna ~i sfiintii. Afarii de asta era
a~a de 1mpietriti'l Ia inima inca! daca s-ar fi certat cu cineva, nu mai ierta
niciodata ~i nici nu putea sa mai vada In ochi persoana aceea, ci ramanea
neimpacatiL La sfiir~it s-a imbolnavit ~i chemiind pe duhovnic s-a
marturisit, insa nu ~i-a descoperit toate pe deplin ~i cu socotealii a~a
cum se cuvine, ci numai de forma ~i fiira rost, neaviindu-$i con~tiin(a
curata. Dupa o marturisire ca aceea, de mantuialii ~i cu multe ascunsuri,
preotul a adus Sfintele Taine ca s-o Jmpartii~easca. Dar ea i~i lntorcea
capul spre perete ~i nu putea sa vadii Sfiintul Trup.
Pentm a cunoa~te cei de fata pricina ~i dreapta rasplatire cu munca
cea ve~nica, ea a strigat cu glas marc, fiind silita de puterea lui
Dumnezeu, zicand: ,Dupii cum eu, din cauza miindriei n-am iertat pe
cei care mi-au gre~it ~i nu m-am lmpiicat cu ei, ci mi-am lntors spatele
ciitre diin~ii, tot a~a ~i Domnul l~i Jntoarce fata Sa de catre mine ~i nu
poate ca sa-L primeasca nevrednicul meu suflet ~i niciodata nu voi
putea ca sa II viid in Imparatia Sa, ci dupii dreptate rna ard In focul eel
ve$nic." Ziciind acestea, ticaloasa ~i-a dat sufletul.
A~a fac multe din femeile cele nesocotite ~i fiira de riinduialii. Si
anume, lasa pacatele cele mari nemarturisite $i le spun numai pe cele
mici $i ne1nsemnate. Pe cele mari le ascund ori din nepricepere, ori din
vicle~ugul lor, spre a nu se face de ru~ine ~i pcntru asta se osandesc
am arm c.
Despre asta ne putem lncredinta din marturisirea unui indracit.
Caci fiind adus odinioarii un lndracit Ia un duhovnic sfiint, acesta a
poruncit duhului necurat ca sa iasii din omul bolnav. Dar inainte de a
se departa demonul, a fast jurat de ciitre duhovnic ca sa-i spuna care
sunt mai multi dintre cei osiindi(i, femeile sau barbatii. Atunci demonul
a raspuns ca dintre femei se osiindesc mai multe.
,Nu te cred, a zis duhovnicul, caci femeile nu se lndeletnicesc cu
afacerile ~i cu schimburi, nu obi~nuiesc sa viinda sau sa cumpere. Ele
nu au pricina ca si'i in~ele ~i sa nedreptateasca, a~a cum fac barba(ii."
Atunci a riispuns demonul din bolnav: ,lata, numai din aceste
patrn plicate se osiindesc mai tare femeile: Mai lntiii, cii se impodobesc
~i se sulemenesc, adicii i$i schimononesc trupul cu dresuri $i cu boieli,
pentm a Jntrece frumuse(ea cea fireascii pe care le-a dat-o Ziditorul. AI
doilea, pentrn ghicit $i iscodit prin vriiji: unele varsa carbuni ori cautii
430
ln ghioc sau aruncii sortii pentru a cunoa~te noro~ul~ Allele_ se paze.sc
ca sa nu Jmprumute Ia lnceputul lunii sau sa nu apn~da foculm anumrte
zile. Apoi mai cred ln glasul pasarilor ~i alte gh1crtun ca acestea unel~esc:
AI treilea pentru vrajba $i clevetirea pe care o fac nu numar ac~sa, ~~
inca $i ~~ Biserica, nebagiind In seama cele_ care se :rc Ia s mte e
slujbe A patra pricina ~i cea mai grea este ca nu se martunsesc cum
trebui~. In Joe sa spuna toate faptele cele ascunse, ele spun duho~mcuim
numai te miri ce, de forma ~i a~a se lmparta~es~ cu nevredmc1e mu te
din femeile cele nesocotite, ~i astfel, ele se osandesc.
*
* *
CUVINTE DESPRE MARTURISIRE DIN CARTEA
,SF. ENGOLPION"
Pacatul este ca 0 rana, care, daca nu se arata Ia doctor atunci
putrezqte ~i pe urma este nevindecata. _ . 1, • Sf
,Rautatea nemarturisita este ran a asc~nsa a su~etuluL. ~rc:. ·
Vasile eel Mare. La marturisir~ trebme paz_rte doua lucr~n. Inta1. ea
trebuie fiicuta fiirii de ru~ine ~~ al dmlea .sa nu se aduca pncmmre,
adica sa nu dam vina pe al(ii pentru gre~ehle noastre. Ru~me~ care ne
vine lnainte de pacat este semnul darului, caci ne este spre 1zbavrre, rar
ru~inea care ne vine Ia Marturisire este de ]a eel vrclean ~! ne poate
· · · - d- Mustrarea pe care o simte omul pentru pacate, este
pncmm osan a. h ·1 · · ~ s·
glasul Sfiintului Duh, care nu vorbe$le Ia urec e,. ~~ a !mma.. : anu~
e
glasul aces! a ne striga: ,pana cand ~ai ziibovqll m pac~t ~; rata, boa a
ne lmpresoara, a venit batranetea p moartea. este Ia u~a..
1 . ,
,Scoala, eel ce dormi ~~ te ndrca drn mor(l ~1 te va lumma Hnstos,
cum zice Sf. Apostol Pavel.
Trebuie sa alegem una din doua: .
I. Ori aici pe pamant - sa- d escop er1m pacatele numai ln fata
duhovnicului. - d -t e
2. Ori le ascundem aici, ca sa fie scoase 1a aratare e car
infrico~atul Judecator In fata ingenlor ~1 oamem!or , . Sf
Mustra-te-voi ,j voi scoate Ia aratare toate pacatele ta1e , zrce ·
" David.
Prooroc '
431
 DESTAINUIREA GANDURILOR
Zis-a iara~i un batriln: ,Precum ~arpele daca iese din gaura sa
indata fuge, a~a ~i gilndurile cele rele descoperindu-se, indata pier. ~i
iara~i precum viermele strica ~i manilnca lemnul, a~a ~i giindurile cele
rele strica ~i maniinca inima omului. Ca eel ce i~i descopera ~i l~i arata
giindurile sale, indata se tamaduie~te. Jar eel ce l~i acopera ~i i~i
tainuie~te gilndurile sale, acela are milndrie. Ca de nu vrei sa
destainuie~ti cele ascunse ale inimii ~i sa nu te lncredintezi nimanui,
aceasta lnseamna ca nu ai smerenie. Ca smerenia toate bunatatile le
are. Toti sfintii se socoteau ~i se aveau pe sine ca cei mai gre~iti ~i mai
pacato~i deciit to(i oamenii.
Jar de va chema omul din tot sufletul sau pe Dumnezeu ~i atunci
va merge ~i va intreba pe cineva ceriind sfat pentru giindurile sale,
Dumnezeu va raspunde prin omul acela, adica 11 va lumina, ca sa dea
sf~t bun ~i folositor. Ca insu~i Dumnezeu, eel ce a deschis gura magaritei
lm Valaam, va deschide ~i gura acelui om pe care 11 vei intreba pentru
folosul tau, macar de va fi ~i piicatos omul acela."
MARTURISIRE ~I INCREDERE
Ciind vrei sa mergi ca sa-ti descoperi giindurile tale unui parinte
duhovnicesc ~i cauti sa te folose~ti, atunci se cuvine ca mai lntiii sa te
rogi lui Dumnezeu ziciind: ,Doamne, pumnezeul meu, cele ce voie~ti
Tu ~~ le ~tii cii sunt spre folosul sufletului meu, acelea sa le pui in gura
acelui parinte ca sa mi le zica mie ~i cuvintele lui ca din gura Ta sa
le primesc ~i sa rna folosesc!" Deci sa te intare~ti pe sine prin aceste
cuvinte, de vreme ce osteneala, tacerea ~i saracia cu reaua patimire
aduc omului smerenia, iar smerenia iarta toate pacatele.
NEPOMENIREA DE RAU ~I IERTAREA
Zis-a iara~i un sfiint batriln: ,De vei auzi ca cutare frate sau sora
te-a clevetit, te-a grail de rau ~i te-a defaimat, sa nu te sciirbe~ti asupra
lui. ~i de va veni acela Ia tine, tu sa nu-l descoperi peel, cite vesele~te
432
Jmpreuna cu dansul ~i sa arati fata veselii catre el, ca sa ai lndrazneala
catre Dumnezeu In rugaciunea ta."
~I IAAA~I: PENTRU PRAVILA
De va veni Ia tine vreun frate sau vreo sora, atunci pentru
drai~stea lui sa la~i orice treabii, Inca ~i pravila ~i umilinta ta. Jar de
vei avea pHingere sau lacrimi, sa le ascunzi in in!ma ta pilna ca~d se
va duce fratele. Jar daca va iqi ~i sc va duce fratele, atune! Jar te
apuca de umilin(ii ~i de pravila ta, de vreme ce se tern dracii vazand
umilinta ta."
DREAPTA SOCOTEALA
Zis-a un batriln oarecare: ,De e~ti neputincios ~i slab cu trupul,
dupa puterea ta sa-ti faci pravila ~i postul tau ~i sa nu te sil~~ti peste
putinta ta ca nu cumva sa cazi In boala ~~ vel pofh atune! unele ~~
altele' inireunand pc altii care iti slujesc tie, iar de te tulbura pe tine
gilndt;ri spurcate ~i necuviincioase, sa nu le tainuie~ti,. ci in data s.a Ale
dcscoperi duhovnicescului tau parinte. Caci pe cat i~I ascunde ~~ 1~1
tainuie~te omul gandurile cele rele, cu atilta se lnmultesc ~i se lntaresc
mai mult in inima lui."
CUNOSCAND NEPUTINTA, sA AVEM SMERITA CUGETARE
Zis-a un batriin: ,De vei auzi desprc petrecerile celc mari ale sfintilor
parinti ~i aprinziindu-te cu rilvna, vei voi sa le urmezi, apuca-te. ~i tu,
chemand numele Domnului sa te lntareasca ln lucrul pc care 1-ai ales.
~i daca cu ajutorul lui Dumnezeu vei saviir~i, atunci multume~te Celui
ce ti-a ajutat. Jar de nu vei putea sa savar~e~ti nevomta lor, atune!
ma~ar sa-ti cuno~ti neputinta ~i slabiciunea ta. ~i defaimiindu-te ye
sine, smerqte-ti giindul tau pilna Ia moarte, socotmdu-te pe tme
nevrednic ~i sarac ~i nerabdator. Sa ai mustrare ln suiTetul ti'm totdeauna,
ca eel ce ai inceput ~i nu ai savilr~it. ~i a~a poti ~i lu sate miintuie~ti."
433
 CUMPANIREA LA NEVOINTA MOTIVELE CARE DUC LA PATIMA DEZNADAJDUIRli

Mai zicea un alt sfiint parinte, ca vicleanul obi~nuiqte cape cei ce Sa nu fie de mirare nimanui daca eu amint~sc c~m des despre
se nevoiesc, cand nu poate sa-i impiedice de Ia nevoin(a, sa-i indemne boala aceasta a sufletului. Astazi lumea este bantmta mm mull ca
Ia cele peste masura, ca prin aceasta sa-i surpe in groapa miindriei ~i oriciind de rautatea aceasta ~i cele mai multe crime, despre care scnu
nu este nici un lucru mai uriit lui Dumnezeu decal patima aceasta. ziarele sun! urmarile deznadejdii. . , .
Deci, tu calatore~te precum zice Scriptura, pe calea imparateasca N~ este alta patima din care sa aiba vra~ma~ul mal n:uit _ca~t.Ig,
~i nu te abate nici in dreapta, nici in stiinga, ci masura cea de mijloc precmn este patima d~zniidajduirii. ?in cauza ei se intiimplii smuCidenle,
intrebuin(eaza Ia miincare, adica cu masura miinciind in fiecare seara. omorurile ~i lepadanle de credm(a. . . . _
Jar de i!i vei urma nevoii tale, fie din neputin(a sau boala, fie din Jar daca unii dezniidajduiti nu se omoarii smg~n tr~pe?c, ad1ca nu
alta pricina ca sa strici ceasul eel obi~nuit, sa nu te indoie~ti, adica sa se sinucid aceasta se datoreaza mai mult impre~uranlor, msa e1 suflete~~e
nu lf impu(inezi Ia suflet, caci nu suntem sub lege, ci sub dar. sunt morti inainte de moarte. Caci deznadiijdmrea nu este altceva d~cat
Insa ciind maniinci sa nu voie~ti sa te saturi ci te tine cu infriinare moartea 'duhovniceasca, de vreme ce omul i~i Jntoarce fata de catre
mai ales Ia bucatele cele poftitoare ~i inde~natoa;e spre lacomie: ajutorul lui Dumnezeu ~i. se d~ in stapiinirea celm riiu. _ ,
Miincarurile simple sa le iube~ti totdeauna ~i inima ta sa o paze~ti in Cel care dezniidajdme~te 1~1 uCide smgur sufletul sau . (Sf. Joan
tot chipul, nevoindu-te Ia smerenie. Ca jertfa lui Dumnezeu este duhul Sca;~rul, Cuviint pentru Pocainta) . . . _
umilit, inima smerita ~i infriinta Dumnezeu nu o va urgisi, precum zice Cercetiind mai cu de-amanuntul d1fente cazun, vom vedea ca
Proorocul David in Psalmul 50. indoiala pentru miintuire, precum ~i deznadajduirea se 1vesc mm ales
~i tot el zice in alt Joe: ,Smeritu-m-am ~i rn-a miintuit Domnul."
din urmatoarele motive: . _ , ,
Deci toata nadejdea ta, fiule, arunciind-o spre Domnul, mergi cu pace 1. !nainte de toate ~i Ia cei mai multi este hpsa de povatmton
In calea ta ~i judecata ta ca Ia miazazi.
duhovnicc~ti. , . ,
2. Necuno~tinta Sfintelor Scripturi (din care se nasc parenle gre~1te
~i Jn~elaciunea min(ii). . ..
FOLOSUL DEFAIMARII
3. Vatamarea drepte1 Credm(e. . . . .
4. Trfmdavia duhului (adica piirasirea celor duhovmce~U cu nesim(Ire
Zis-a un biitriin: ,De i!i vei aduce aminte de eel ce te-a necajit sau
te-a necinstit sau te-a pagubit, dator e~ti ca sa-(i aduci aminte de el ca ~i lara nici a cainta). , . _ .
5. Nemarturisirea curata (ciind facem de mantmala sau cu ascunsun
de un doctor trimis de Hristos ~i sa-l ai pe el ca un fiicator de bine.
Daca te necajqti sau te tulburi pentru el, atunci inseamna ca bole~te ~i cu pricinuiri), • ' ' , -
6. Jmparta~irea cu nevredmcie (cand ~Urn ca nu suntem Il1 regula
A -
0

sufletul tau. Deci, dator qti sa mul(ume~ti tratelui ~i sa te rogi pentru

diinsul, caci prin el cuno~ti boala ta ~i sa prime~ti cele de Ia diinsul,
acari sau vorbe rele, ca pe ni~te doctorii trimise de Ia Domnul.
Jar daca te sciirbe~ti asupra fratelui, aceasta inseamna ca ~i cum ai
zice Domnului: ,Nu voiesc sa prim esc doctoriile Tale, ci voiesc sa
putrezesc intru ranile mele." Deci eel ce voie~te sa se vindece de ranile
sale cele sufletqti este dator sa sufere cele ce se aduc de Ia doctor in
orice chip ar fi. ' furti~ag sau prin clevetire ~i nu cautam a repara gre~eala).
~i ne apropicm cu obraznicie, de ochn oamemlor). _
7. Ciind sun tern robi!i de patima miindnei ~~ nu ne plecam deloc
spre vindecare. , . . .
8. Ciind ne-am fiicut vinova(i ~i am cazut sub afunsema arhier?u]~I
sau a preotului ~i nu cautam dezlegare de Ia eel pe care_ l-am ~carb~t.
9. Cand am fiicut vreo nedreptate mare cu deplma ~tnnta (pnn

434 435
 10. Cand ne lasam robiti peste masnra de Jntristare (care este
insa~i deznadejdea) ~i asta se intampla deseori cu bolnavii care i~i pierd
rabdarea.
II. Cand din multa zavistie hulim Sfilnta Credin(a, numele lui
Dumnezeu sau persoanele sfintite.
12. Cand ne blestemam pe noi (sau pe altii) tara socoteala, luilnd
in de~ert numele Domnului ~i nu cautam vindecare.
CUVANTUL SF'ANTULUI SIMEON,
ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI
Ca raspuns Ia Jntrebarea: Daca cineva cunoa~te pi'icatul preotului ~i
are necredm(a, ~~ anume ci'i nu prime~te sfintirea de Ia el, ce trebuie sa
faci'l?
paci'i cineva cunoa~te ca vreun preot este in pacat, atunci, dupi'i
cuvantul Sf. Vasile eel JY!are, trebme sa vesteasca pe arhiereul lui,
pentru a face cercetare. Insa, mai inainte de a hoti'iri Biserica adica
arhiereul locului sau Sinodul, nu se cuvine ca omul sa socote~sca pe
preot ca ar fi oprit de Ia slujba sau ca ar fi lipsit de dar. Pentru aceasta,
p~n~ cilnd ~u se opre?te Jnsu~i preotul, fiind mustrat de con~tiinta lui,
pana at~nc1 nu se cuvme casa-l vadeasca cineva, ori sa-l Jmpiedice de
!a slujba, sau sa-l defmme. Iar daca preotul care este in pacat J~i vine
smgur in fire, cunoscandu-~i pacatul, atunci omul, care s-a smintit, sa
mearga Ia un alt preot, Jnsa cu deplina credin(a. Dar sa fie ~tiut ca eel
care cunoa~te pacatul preotului, dacil nu-l vade~te, ci Iasa Ia judecata
lui Dumnezeu ~i primqte blagoslovenie de !a ace] preot, ca de !a un
organ a! lm Dumnezeu, atunci omul acela prime~te sfintirea deplina ~i
are multa plata, ca eel ce din credin(a s-a apropiat mai mult pentru
.Sfilntul dar, iar nu pentru virtu(ile preotului, cautiind numai pe
Dumnezeu, iar nu pe om.
Iar daca nu face a~a, atunci se vede ca nici nu se apropie cu
credmta de cele sfinte, caci dupa cuvilntul Sf. Scripturi: ,Tot ce nu este
din cr_edinta: es.te piicat" ~~ iara~i: ,,unde este credin(a, sa se apropie".
Dar s~ se ~lle ~~ aceasta, ca de va JUdeca omul acela pacatul preotului,
atune I de mare plata se va lipsi, adica din a judeca pe fra(i, dupa cum
436
spune Sf. Evanghelie. Se mai poate ca omul acela sa fie in~elat in
parerea lui ~i dac~ va Jncepe a judeca, m~I ales. p~ preot, dup.a ~ceea
prin Jucrarea celui rau va JUdeca ~~ ye eel. cur~(! ~.I nevmova(I ~~ a~a,
fiind stapanit de uriiciune, se va pnmeJdm mantmrea lm.
DIN CUVANTUL SF. ANASTASIE SINAITUL
Pentru a nu judeca pe clerici
Mai ales pe Slujitorul lui Dumnezeu, sa nu~l jude~am niciodata
pentru cele ascunse ~i nearatate, pe care le-arn a_uz1t vorbmdu-se d~spre
el. Sa nu zici cumva ca preotul este pacatos ~~ nevredmc sau osand1t
~i pentru aceasta nu vine darul Preasfiintului Dub !a jertfa adusa de el.
Ia seama sa nu cugeti una ca aceasta. Altul este Judecatorul, care
cerceteaza cele ascunse. 'Cunoa~te-te ~i cugeta ca e~ti pacatos, lasand
judecata !a Dreptul Judecator.. N~m.ai s~ nu gre~easci'i preotu~ !a
dumnezeie~tile dogme ale Credm(ei, Jar cat despre altele, nu e~tl tu
judecator. . . . .
Pentru aceasta vii rog sa nu judecati pe mmem ~~ mm ales nu
judecati pe slujitoru~ lui Dmnnezeu, c! s~ v~. a~ropi~li de Sf!!nta
Imparta~ire cu deplma credm(a, cu ade~arata. camta •. a_vand con~tn~(a
curata. Si atunci cu sigur,an(a eli ve(I pnm1 sfin(Irea, ad1ca blagoslove?Ia.
Caci de ar fi chiar Ingerul lui Dumnezeu acela care aduce Sfanta
Jertfa ~i daca tu nu e~ti nevrednic, nu poti s~ te izbave~~i ,de pacatele
tale. Si ca sa crezi ca este adevarat ceea ce I\I sp:m, 1~ta I~s~~~ caz~l
lui Iuda te Jncredinteaza, cac1 acesta a pnm1t Sfanta Imparta~Ire dm
curatele Maini ale 'stapanului Hristos, dar fiind nevrednic, Jndata a
intrat diavolul in el. Daca cineva nu judeca pe altul, se izbave~te d:
pacatele sale, iar daca judeca, atunci i§i inmul.tq~e pac~t:.re, ~upa
Cuvantul Sfintei Evangheln: ,Nu Judeca(I ~~ nu veti fi judeca\1! , ,Lasa\I
~i se va Iasa voua!" . . . • _
Pe multi ii aud zicand de multe on: ,Va1 de mme, cum sa rna
milntuiesc? 'ca sa postesc nu pot, ca sa priveghez nu ~ti~, ca sa pastre:
curatia nu pot, sa rna departez de !ume nu pot. Oare m ce ~hip o sa
rna ~iintuiesc ~i eu?" in ce chip, iata ca-ti arat eu: ,Lasa ~~ y se va
Iasa", iata o cale u~oara ca sate miintuie~ti. Sa-ti arat acum ~~ a doua
437
 cale: ,Nu judecati ~i nu veti fi judecati!", iatii ~i alta tara post ~i tara
pn~eghere s~u ~stene~lii. Nu osandi deci pe fratele tau, chiar daca 11
ve~1, cu ochn tm racand piicat, pentru ca unul este Judecatorul ~i
Stapa~ul, ~are va da fiecarma dupa faptele lui ~i una singura este calea
JUdecatn, mtru care vom sta goi ~i dupa faptele noastre vom Iua ~i mila
d~ Ia Dmnnezeu~ Pentru ca nici Pa~inte_Ie Ceresc nu va judeca pe
mmem, ca~1 toata judecata a dat-a Fmlm Sau. Deci, daca cineva va
Jude~a mm mamte de venirea Domnului nostru Iisus Hristos, Miintuitorul
nostru, acela se face vinovat, caci rape~te vrednicia lui Hristos.
· CUM SE INTELEGE IERTAREA.
CARE SE DA PRIN TAINA MARTURISIRII
. Am, scris 1n mai multe riinduri despre aceasta, lnsa viid ca unii tot
mm au mdoJa]ii despre iertarea pe care o primesc Ia marturisire. Din
muita_ n~d~m:rire ajung uneori Ia deznadiijduire, pentru aceasta mai
scnu 1ara~1 cateva cuvmte spre liimurire .
. Multi sc lntreabii C\_1 mintea: ,Pentru ce se mai da canonul ~i uneori
chwr. ~pnrea de Ia Sf. Impiirtii~irc, de vreme ce eel care s-a miirturisit
a pnm1t Iertare?" _Aces! lucru !i face pe multi sa se lndoiasca ~i pentru
asta nu dau atentia cuvemta Ia taina miirturisirii.
. Vaziind ca li se da canon dupa marturisire, ei cred ca nu primesc
Ie:tare de pacate, piina ciind nu termini"\ canonul riinduit de preot. Aceastii
parere _e,ste _c~ to:ul gr~~ita ~i strain a de credinta noastra. Papista~ii au
aceasta mvatatura gre~Itii, pentru care au ~i nascocit Purgatoriul, adica
locul unde se curata dupa moarte sufletele care nu ~i-au 1mplinit canonul.
Ace~tJa spun ca afara de Raj ~i de iad, mai este un Ioc numit Purgatoriu,
unde se pedepsesc o vreme sufletele celor care s-au marturisit ~i au
pnm1t Sfintele Tame, dar n-au apucat sa !ermine canonul riinduit de
preot.
Noi, cre~tinii ortodoqi, credem ~i marturisim ca tot eel ce se
pocaie~te, marturisind~-~i pacatele cu zdrobire de inima, prime~te iertare
ge _Ia_ Dumnezeu ch1~r !n ~lipa ciind li cite~te preotul dezlegarea.
Invatatura aceasta este mtanta de Sfintele Soboare ~i anume prin canonul
2 a] Soborulm dm Laod1ceea, prin canonul 3 a! Soborului de Ia Niceea
'
438
apoi prin canonul 102 a! Soborului din Trulan ~i prin canonul 5 a!
Soborului din Ancira. De asemenea, se lntare~te aceasta ~i prin canonul
74 a! Sf. Vasile eel Mare, precum ~i prin canonul 3 a! Sf. Grigore,
Episcopul Nisiei (ciitre Litoion).
Avem apoi ca marturie cuvintele Sf. Simeon, Arhiepiscopul
Tesalonicului, care spune ca iertarea pacatelor se da chiar 1n ceasul
miirturisirii, ciind omul 1~i destainuie~te deplin toate pacatele sale cu
zdrobire de inima ~i cu hotariire statornica de a nu mai pacatui. Si ne
lncredinteaza pentru aceasta Sf. Simeon, aduciind ca pilda cuvintele
Sf. Evanghelii, unde spune cum a primit 1ndata iertare vame~ul eel
smerit din Templu, mai marele vame~ilor zaheu din Ierihon, slabanogul
de Ia Vitezda, apoi Fiul eel pierdut, tiilharul eel credincios, femeia cea
desfriinata ~i altii care s-au cait din toata inima.
Potrivit cu pildele acestea din Sf. Evanghelie, a scris ~i Sf. Atanasie
eel Mare catre Antioh, ca toti cei care cu adeviirat se pocaiesc, intr-o
clipa se elibereaza de greutatea cea mai dinainte a pacatelor ~i de
osiindii. Pentru aceasta zice Sfiintul: ,Chiar de va muri a doua zi eel
care s-a marturisit, este prim ita Ia Dumnezeu pocainta lui".
Sfiintnl loan Gura de Aur spune cii pentru iertare nu este nevoie
de zile sau de ani multi ... caci de sc va 1ndeparta omul de relele cele
mai dinainte, ragaduind lui Dumnezeu cu adeviirat ca nu se mai atinge
de ele, atunci nu cere Dumnezeu mai mult ca raspuns (din cartea cea
catre Sf. Filogoniu).
Din aceste marturii poate sa 1nteleaga oricine ca prin pocainta ~i
marturisire curata cre~tinul dobiinde~te indatii iertarea pentru pacate,
insa nu i se iarta 1mpreuna ~i canonul pacatelor. Cu alte cnvinte, pacatele
se iarta prin marturisire, dar certarea pentru pacate rami:ine. De aici a
ie~it ~i proverbul 1n lume: ,De iertat e~ti iertat, dar canonul ai de
purtat".
Avem ca pilda certarea Sf. Prooroc David, care a fost iertat de
Dumnezeu pentru pacatele lui, dar canonul 1-a tras cu viirf ~i indesat.
Iertarea a primit-o In data ce ~i-a marturisit,pacatul, ciind a zis proorocul
Natan: ,Domnul a ridicat pacatul tau!" Insa certarea, ad1cii canonul
pentru vina pacatului nu i s-a iertat. Caci de~i s-a cait ~i a primit
1ncredintarea de Ia proorocul Natan pentru iertare, totu~i, dupa aceea
a fost izgonit de Ia lmparatie de catre fiul sau Avesalom. Apoi tiiierea
439

~i_ alte rnii de rele _au ven~t asupra casei lui David, ca o certare pentru
pacatele sale, dupa cum 1-a proorocit Jnsu~i Natan.
La fel se lntarnpla ~i cu cei care l~i rnarturisesc pacatele cele grele
a~a cum se cuvme: pnrnesc 1ertare prin rugaciunea preotului, dar raman
asupra l_?r certarea pentru pacate, adica canonul. Daca nu prirni~
certarea m vm(a aceasta, atune I o luarn ve~nic pe lurnea cealalta. Sfiintul
Prooroc Da~I~ a prirnit cu bucurie certarea cea vrernelnica ca sa scape
de cea ve~mca, pe~tru aceasta Zl<;e Ia Psalllre: ,De certat rn-a certat
Dornnul, dar rn~r\11 ~u rn-a dat!" In ziua de azi exista lndoiala pentru
1ertarea de Ia rnartu~ISire rna1 ales se lndoiesc cei cu pacate grele, care
su~t opnp_de Ia Sf. _Irnpartii~ire pentru o vrerne. Caci zic ei: ,Cum sunt
1e1 tat, daca am legatura canonului?"
L~ aceast~ r~spunde Sf. Nicodirn Aghioritul, zicilnd: ,Adevarat
e:te ca se 1arta pacatul, pnn rnarturisjre Jnsa pe baza tagaduintei cii va
paz I canonul ~: departarea de Sf. Irnpiirta~anie". Pentru ac~asta se
ob1~nUJe~te ca. mamte de molitfa iertarii, duhovnicul sa-i rilnduiasca
c~nonul potnv1t pentru piicate. Canonul nu este Jnsa~i plata pentru vina
paca.tulm, CI este rnm mull o condi(ie care se pune Jnainte de iertare.
Cuvwsul ~Icod1rn mm spune ca rostul canonului, Ia cei care au plicate
grele nu este ;mmai pentru certarea piiciltosului, ci rnai cu searna a se
cerca ~~ a s: mternew cre~tmul mai rnult ln darul iertarii, pe care 1-a
pmmt Ia rnarturlS!re.
_ ~u alte cuvi~te, este ~ev~ie de aceasta dieta duhovniceasca pentru
a I paz1 pe o:n sa .nu-~I pmrda darul, ad1ca sa nu alunece iara~i Jn cele
vech1. D~c1 sa_ fie mc.redm(at fiecare caprin rnarturisire curata, prirnqte
Iertarea mdata, _oncat de mare ar fi pacatul lui. Durnnezeu iarta cu
~ceea~~ u~unn(a, a~ilt pe cele rnici, cat ~i pe cele mari. Caci zice Jn
c~rtea mtm sobormc~asca a Sf. Evanghclist loan: ,De vorn marturisi
pacatele noastre, credmc10s ~~ drept este Domnul spre a ne ierta pacatele
noastre ~~ a ne curati de orice nedreptate'"
. Tot: ce1 ~are m; fast 1nvrajbi(i cu Durnnezeu prin pacate grele, Ia
lama rnartunmn se m:_paca iara?i cu Durnnezeu, care le Jnnoie~te dreptul
de rn~~temre cereasca ~~ e1 pnrnesc iara~i darul pe care ]-au pierdut.
Sa~ut~rea fiul~I p1erdut din Sf. Evanghelie lnchipuie lrnpiicarea
· celm pacatos cu Panntele Ceresc, iar inelul pe care 1-a prirnit fiul eel
p1erdut, este darn! Sf. Duh, care se lntoarce iarii~i Ia eel care se pociiiqte
440
I,
dupa lege. Apoi vi(elul eel gras, care s,a lnjunghiat Ia aflarea fiului,
Jnchipuie Trupul ~i Sangele Dornnului, care sc jertfe~te pentru noi,
pacato~ii. Toate canoanele ~i toate nevoin(ele noastre nu au nici o
valoare tara aceasta jertta durnnezeiascii. Izvorul iertarii noastre este
Jertfa cea negraita a Mantuitorului nostru.
Insu~i Dornnul spune Ia Sf. Evanghelie de Ia Matei ca a venit Jn
]urne, ,ca sa-~i de a sufletul Sau pentru rascurnpararea rnultora".
Iar Sf. Apostol ~i Evanghelist loan spune: ,Sangele lui Iisus Hristos,
Fiul lui Durnnezeu, ne cura(e~te pe noi de orice pacat". (I loan, I, 7).
CUVANT DESPRE ADEVARATA MARTURISIRE
~I DOUA PILDE DESPRE MINCIUNA
Multi dintre noi ne-arn obi~nuit sa Jn~irarn Ia rnarturisire nurnele
pacatelor, tara sa aratarn ~i gradul sau rnasura Ia care au ajuns aceste
pacate. Ne place sa ne rnarturisirn cam Jn felul acesta: ,,Am gre~it
parinte, cu rnandria, cu zavistia, cu lacornia, cu rninciuna, cu trilndavia,
cu clevetirea ~i cu tot felul de pacate. Ma rog de rna iarta ~i de rna
dezleaga!"
Nici nu se poate o rnarturisire mai frumoasa ~i rnai u~oara ca
aceasta. Dar sa ne Jntrebarn, oare am deschis noi inirna ln fa(a
duhovnicului ln~irand nurnai pornelnicul obi~nuit al pacatelor? Oare
in(elege preotul siarea noastra sufleteasca? Nurnai daca est~ vazator cu
duhul poate sane priceapa ranile, altfel nu poate pricepe. Intr-adevar,
acelea~i pacate le rnarturisesc ~i copiii, precurn ~i oarnenii cu via(a
aleasa. Toti gre~irn. Dar cat de rnult se deosebe~te rnasura pacatelor de
la unul ]a altul! ~i copiii se rniindresc ~i spun rninciuni, dar pacatele
lor nu sunt de rnoarte, caci ei lnca nu ~tiu sa deosebeasca binele de rau
~i nici nu au vicle~ug ca oamenii ln varsta. La unii este mandrie
copilareasca, iar la altii rniindrie sataniceasdi, asernenea cu a rniindrului
Lucifer. La fel este ~i cu rninciuna: unii spun rninciuni ca sa faca haz,
iar al(ii prin rninciuna pricinuiesc durere ~i necaz. Minciuna care este
spusa tara rautate, pricinuie~te rnai ales rils, tara a face viitarnare altora.
Jar ci'md rninciuna izvora~te din rautate, atunci ea aduce !acrirni ~i
blesterne, ba uneori aduce deznadejde ~i ornoruri. Minciuna care nu
441
 izvora~t~ din rautate )i ~u urmar~~te vatamarea altora, aceasta nu este
cu ~devar~t mmcmna, c1 este mm mult o vorba prefiicuta sau 0 gluma
nevmovata. De multe on vedem ca ~1 oamenii cei sfinti s-au folosit de
asemenea vorbe prefiicute pentru a acoperi faptele ]or cele bu
"""
Pen t;u a fi1 detmmat1 . de oameni. ne, sau
In vremea ciind au niivalit pagiinii Peqi in Palestina, in anul 614
se_ afla P~ Munte_Ie _Ele~n o miiniistire, in care triiiau 400 de fecioare:
Cand au_ mtrat paganu m ace~st~ milnastire, au inceput sa le junghie
ca pe m~te yorumb1te. Dar mamte de a le ucide, ciiutau ca sa le
b_a~ocoreasca cu stla. Unul dintre osta~i a ales pe una mai tiinara
taran~-o cu s~ne spre_ a ? ne_ci~sti. Atunci fecioara a zis catre el: ,M~
rog, !mere, sa nu rna st!c~!I ~1 eu ili voi da ni~te untdelemn cu dar
mm~nat: Cu acesta d_aca te _ungi, nu poate sa te riineasca nici 0 arma,
Ia razbo~. El te va paz1 mm bme deciit pavaza ~i scutul".
Au:md aceasta osta~ul, i-a fiigiiduit ca ova cruta dar in giindull ·
d~r~a- sa dobiin~easca mai intiii untdelell}nul eel ~i~unat ~i pe urr:~
sa-~1 1mphneasca P?~ta IL~1 cea spurcata. In sfaqit, fecioara a adus un
vas cu unt~ele~n ~1 I_-a z1s ca sa se unga Ia gat ~i ea sa-l Ioveasca cu
sab1a, c_a s~ se mcred~nteze _de puterea cea minunata a untdelemnului.
_ El msa n-a. pnm1t, CJ 1-a ZIS sii se ungii ea intiii ~i el sa faci.i
mcercare cu ~ab1a. Atunci fecioara s-a bucurat, caci aceasta era dorinta
e1. Dec1 ~n¥andu-se ea Ia gat, i-a zis s-o loveasca cu sabia fiira frici\.
Atl~UCI paganul_ a !O~Jt cu to_ata puterea ~i mare i-a fost mirarea ciind
a vazut cap~! e! cazand Ia pamiint. Atunci a priceput ca a fost in~elat
~1 mul~ s-a mtnstat, pentru ca nu ~i-a implinit pofta.
Pnn_ me~t:~ugul acesta, sfiinta fecioarii ~i-a pastrat fecioria
nestncata, dob~ndm~ ~~ cununa neve~tejita a muceniciei.
_ PI}da e1 a mcu:aJ~t ~~ pe celelalte fecioare ~i ciiutau Jn tot chipul
sa se unpotnveasca pagamlor, cu dorinta de a muri curate.
Iata o mmcmna care a pricinuit cununa.
~unt _Jn~a .~i minciuni care aduc numai viitamare ~i pierzare.
In manas!Irea de fecioare care era sub conducerea Sf Paho ·
unde ~e afla~ vreo 700 de fecioare, a avut Joe urmiitoarea f~tiimp~:::
A vemt odata Ia poarta milniistirii un me~ter croitor, intrebiind dacii n~
au ceva de cusut. Atunc1 a 1e~1t o calugarita tilnara ~i a zis croitorului:
I 442
,Noi avern aici croitorese ~i nu este de lucru pentru altul strain". Numai
atilt .!1 rostit calugiirita ~i a intrat iara~i fn miinastire.
In vremea cilnd vorbea cu strainnlla poarta, a vazut-o una dintre
ciilugarite. N-a !recut multa vreme dupa aceasta ~i s-au sfiidit fntre
ele, ciilugarita care a vorbit cu strainul ~i cea care a vazut-o vorbind.
Aceasta din urma, voind ca sa se razbune, a clevetit-o pe cealaltii
ciitre altele, ca a cazut Jn piicat cu me~terul croitor. Ciiteva dintre ele,
fiind cuprinse de riiutate, au prim it minciuna drept adevar, raspilndihd
vorbe Jn toata miinastirea. Biata ciilugiiri\ii, care nici en giindul nu s-a
dus Ia asemenea ]ucru, n-a mai putut suferi ru~inea care s-a fiicut Jn
miiniistire ~i din multa intristare, s-a aruncat pe ascuns Jn riiu ~i s-a
Jnecat.
Atunci cealalta dilugaritii, viiziind pierzarea sufleteascii ~i ru~inea
din milniistire, care s-a fiicut pentru minciuna ei, a ciizut Jn dezniidejde
~i s-a spiinzurat. Afliind acestea preotul ~i economul miinastirii, a
poruncit sii nu se pomeneasca Ia rugiiciune nici una, nici alta. Iar cele
care din rautate s-au fnvoit Ia minciunii ~i au riispiindit-o, au fost oprite
~apte ani de Ia Sf. Impiirtii~ire.
Din aceste pilde se vede cat de mull se deosebe~te minciuna
unuia de a celuilalt. Deci ciind ne miirturisim sa nu facem numai o
in~irare seaca a pacatelor, ci este nevoie sa spunem ~i masura riiutatii
lor, cu ce scop le-arn fiicut ~i ce fel de vatamare am pricinuit cu ele.
De pildii, cand spunem Ia marturisire cii am gre~it cu lacomia, aceasta
nu fnsemneaza ca ne-am aratat pacatul deplin, caci nu este nimeni
care sa nu gre~easca cu lacomia. Unul maniinca !acorn diteodatii
ciind este prea obosit ~i prea flamand. Altul miinancii ~i be a cu lacomie
totdeauna pana ciind se umfla ~i amete~te. Iar altul, din lacomie
nedreptatqte ~i napastuie~te pe fratele lui. Deci nu este aceea~i
lacomie la loti.
Cel dintai aluneca uneori numai Jn piicatul liicomiei. Cel de a!
doilea este robit totdeauna de patima liicomiei, care este piicat de moarte.
Iar eel care din lacomie nedreptatqte ~i napastuie~te pe altul, acela
siivar~e~te un pacat ~i mai mare, care striga riizbunare Ia cer. Dadi nu
facem marturisirea liimurit, atunci dezlegarea preotului nu ne folose~te,
iar Sf. Imparta~ire se ia cu nevrednicie, caci preotul ne dezleaga fiirii
sa cunoasca boala noastra ~i niciodata nu poate sa dea canonul san
sfatul care ni se cuvine.
443
 , . eb Ia muntele Sinai, un monah triindav ~i nep~sator, cu
CUM TREBUIE SA IN'fELEGEM RUGACIUNEA LVI IISUS
nu.m~r: {~i~~~ A~esta s; 1m~ot~f:i~~~~~a !~r~ j~ ~:~~ ;;~~\:u~:~!
In cartea I a Sf. Apostol Pavel ditre Tesaloniceni scrie: ,Neincetat, lm vreme de un c~as. rup~ . t Cum s-a trezit a strigat ca sa Iasa
aceea ~1-a revemt m:re, ~ m_v ~,· ul A zidit !~data u~a chiliei cu
1
1
ruga(i-va!" Sfintii Parin(i, tiilcuind aceste cuvinte, spun ca ,a ne ruga
ne!ncetat" 1nseamna a pomeni numele eel sflint a! Domnului 1n toata afarii to(! care se a au- aug~ hans IZ
ani de zile In vremea aceasta
vremea. Mai clar se vede aceasta in cartea catre Filipeni, unde Sf. bo1ovan.i '<i cu .var ~~. a. ramas
.
me IS · . , ·
viint <i totodeauna pliingea ~~ se tangma,
Apostol Pavel scrie: ,,n numele lui Iisus tot genunchiul sa se piece, a! n-a vorbit cu mmem mel un cu ' -
celor cere~ti ~i a! eel or piimiinte~ti ~i a! celor de dedesubt ~i toata limba
sa miirturiseasca cii Domn este Iisus Hristos, 1ntru slava lui Dumnezeu
, d
cuget~n 1a c,e 1e te vazuse pe Iumea cealalta.
Can~ au m(e .~s ~
arintii din miinastire ca i se apropie sfilr~itul~ au
, , d Ia dansul 1nauntru, 11 rugau ca sa le
Tatal". stricat Z!dlfea, U~ll ~I rerg~]ll' a n-a vorbit CLI ei nimic, decal numai
Sfilntul Ioan Carpatiul zice cii atunci ciind rostim rugaciunea lui spuna un cuvant d~ fo os. ms rte i Ia ras unsul ce va da Ia Judecata
Iisus, adicii: ,Doamne Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluie~te-ma acestea: ,Cme se gande~tf Ia mof ~ este c~ putinta ca sa pacatuiasca
pe mine, paciitosul!", Ia fiecare chemare a Sfilntului Sau mime, Domnul cea 1nfrico~ata a Domnu Ul, ace adnu . cu pace Acestea le poveste~te
ne raspunde in chip tainic: ,Fiu!e, iertate sii-ti fie pacate!e tale!" · · d c I" "· ziciind acestea, a a orm11 · . . . h
mcw a a. ?'I I "ost de fatii in chilia fencJtulm mona .
Iar Sf. loan Gurii de Aur zice ca oricilt de piiciito~i am fi noi, Sf. loan Scararu , care a 1' ,

rugaciunea aceasta ne cura(e~te, ciind o zicem din inimii. N u este alta *

arma mai puternica in cer ~i pe piimilnt decilt chemarea cea Sfilntii a * *
Domnului nostru Iisus Hristos. Cand zicem: ,Doamne Iisuse Hristoase, . . c d a ajuns patriarh al ceta(ii
Sfiintul Ierarh loan Mtlosl!vu 1, can . . - , I d a
Fiul lui Dumnezeu", prin aceste cuvinte noi marturisim toate tainele . . . ideciit ca sa-I zideasca mormantu , ar s
credin(ei noastre, caci, dupa cum spun unii dintre sfin(ii parin(i, aceste Alexandnei, a poruncit_n~:na 'nd se!mbraca 1n ve~minte lummate,
cuvinte cuprind in ele toata Evanghelia pe scurt.
Acestea sun! cele cinci cuvinte despre care pomene~te Sf. Apostol ~~;aa~~~;~~i ;: ~r~ji~;;~;~~:=~~fa s~ vi~i~~e~~ia~!~e~~~!is;t~:;~
Pavel, in cartea sa catre Corinteni, unde zice: ,Voiesc mai bine cinci sa-i aminteasca_ despre. moArman ' cf 1\a vestit pe sfiintul, 1n auzul
porunce~te ca sa-l termme. ~a regu a . _
cuvinte cu mintea, decilt zeci de mii de cuvinte cu limba".
d £ - · d ate ori era Ia slujba.
Pentru asta, Rugaciunea lui Iisus se mai cheama ~i Rugaciunea celor e a(a, on e c d. tfi 1 aducilndu-~i aminte de ceasul
min(ii. Jar cand rostim ~i celelalte cuvinte din Rugaciunea lui Iisus, Aceasta o race~ dma m_:;, ca a:a e ~ntru multa cinstire, pe care o
adica ,Mi!uie~te-ma pe mine, pacatosul!", atunci noi marturisim mor(ii, sa nu se mandreascat cumodo~ba ve~mintelor. Caci ale~ii lui
nevrednicia ~i josnicia noastra, cerand de Ia Domnul mila, caci daca avea de Ia oamem sau pen r~ R mea asta decilt numai de slava
1
avem mila Lui, atunci toate cele bune !e avem. D umnezeu nu se tern . de. mmic m t"u · cilnd 'se departeaza daru 1 1u1·
de~arta, care vine dm u1tarea mor,n, ~~
Dumnezeu.
0 DOCTORIE TONICA .PENTRU SU:FLET: *
POMENIREA MOR'fll
. . ,
* *
ciind se Jncoronau 1mpara(ii
,Tot trupul ca iarba ~i toata slava omului ca floarea ierbii", zice Sf. I in vechime era obJceml ,ca m vremea feluri de ietre ~i erau
Prooroc Isaia. In cartea Sf. loan Scararul, care se zice Scara, Ia treapta
~apte, aflam urmatoarea povestire:
1:tr~b!t~r~f~a~~ ~~f~:~~!~r~n;~~!~~ ;~~~f~~~a mormant~l. Aceasta se
, ' '

445
444
 Dar toata uneltirea vra~ma~ului, c,u dc~ert_ac£iu·ntile _lrta:~lee~~~ ~~ ~~
racea in Bisericii, inaintea poporului. Atunci Imparatul trebuia sa aleaga . 1. ft totllmpreuna ac ova '
o piatra pentru mormiint, din cele patru aduse de probii. Tocmai ciind naravurile trupulm ce l11 mo . uros, · i de viata viitoare. Toti ne
era 1n culmea slavei, 1i aduceau aminte de moarte, ca nu cumva sa fie depiirteze de Ia aducerea ,a~l~te :~ mo~~~v~ ca nu ~om muri. Jucariile
cuprins de ingamfare ~i sa uite ca este om muritor. ~opt~sc mereu ca ~~~~r~~:~in~~ po:nirea ~ortii, dar 1mpreuna cu ea
Aducerea aminte de moarte a fost pre(uita ~i de popoarele pagiine, ]umu de az1 1zgo . d" . . - Mintea omului se Jnmulte~te,
care se 1nchinau Ia idoli. Spre exemplu, Ia vechii egipteni era obiceiul izgonesc ~i frica lm Dumnezeu m mlma. .
sa a~eze pe masa 1nciircata de miincaruri ~i un chip de mort, cioplit din iar dragostea se race~te.
lemn. In vremea ospa(ului, ciind to(i se veseleau, stapiinul casei le
ariita musafirilor chipul mor(ii, zicand: ,Milnca(i ~i vii veseli(i, cugetiind
DUMNEZEIASCA PENTRU RASPI,ATA
totodata ~i Ia sfiiqitul vostru!" Desigur cii ]a asemenea pozii ~i Ia DESCOPERIRE
asemenea cuvinte, cei de Ia masa nu mai indrazneau ca sa facii ghidu~ii NEVOITORILOR.
necuviincioase ori sa se imbuibe prea mult cu mancarea ~i bautura.
Striimo~ii romilnilor, adica Dacii, erau ~i eu inchinatori de idoli,
dar credeau 1n nemurirea sufletului ~i in via(a viitoare. Ciind se na~tea
Avva Atanasie, e~m~~~~s~~~~~~~~'s7::u~:et~i-tada~it~~ ~~ ~:~;~~:
un prune din neamullor, atunci se adunau megie~ii ~i rudeniile, racilnd ~~~~~a~ ~~~:-~t;;l~~eae~a soarele ~i ]-a apucat pe sihastru de mana,
tanguire cu lacrimi ~i cu bocete, pentru eel nou nascut. Se ti'mguiau ca · , d ·. Vino ca ai a te lupta!" · .
z1can u-1. , ' fi rt are adica Ia un Joe de pnve1t~te
~i Ia mort pentru na~terea pruncului, iar daca murea cineva, atunci .,.1 1 a dus pe ella un teatru oa em ' .
priiznuiau cu multii veselie, cum fac azi ]a nunta ~i Ia cumetrii. Si " - d , t tletii In partea dreapta a teatru 1m erau o
aceasta o raceau socotind ca eel care se na~te intra in Valea Pliingerii, undt fac Ju~t~erf ~~~;:::~~e 1~b;a~ati in haine albe, iar in partea stanga
a~a numeau ei via(a aceasta plinii de necazuri, iar pentru cei care
mu (1me e .1 .· ' h . e rc S-a aratat apm un una~ care
erau o multlme de arapl cu am~ n g . ana Ia norii cerului. Atunci
mureau, erau de parere ca s-au terminal chinurile ~i merg Ia fericire.
a trecut 1n arena ~ 1 capu l 1 ~ aJ~nf~~ipcare era 1nsu~i Domnul, a zis
1
Pentru asta crau cei mai vesti(i riizboinic~ caci nu se temeau de moarte
tanarul cellummos care 1-a us aco ~ d luptat'" adica cu uria,ul.
~i multii vreme n-a putut sa-i biruiasca Impara(ia Romei. I c cu acesta a1 e · , '
Pomenirea mor(ii este mai de nevoie pentru noii, ciilugiirii, ciici catre avva Teo dor: , a a, · , d se ti'marului zicea:
Auzind a~a sihastrul a 1nceput a tremura ~1 rugan u- ?" ,
dupa tagaduin(a noastrii trebuie sa primim moartea in toate zilele pentru Dar cine ;lintre oameni poate sa se lupte cu a~~s~~- mer i cu toata
Dumnezeu. Gasim Ia Pateric pe un cuvios, care zicea: ,Ciind lucrez, de
, Si i-a dispuns tanarul eel lummat.l ,Nl umt' dansuf Eu Jti voi
cate ori pogor andreaua - mai 1nainte de a o ridica - rna pogor cu · t · cand te vel apuca a up a cu ' '
mintea Ia mormilnt". Tot sfillftul acesta mai zicea ca: ,Omul care are sarguinta , ta .~1 a uncl
. , na cu cununa, de b.lflilll· t'a.,, Luand curaj ,
moartea 1naintea ochilor, in tot ceasul biruie 1mpu(inarea. de sufletl" da ajutor, ~1 te VOl mcunu . 1 insotit i tfrnarul eel cu darul
Dupa cuvi'mtul Sfin(ilor Parin(i, calugarul este sufletul eel cu durerc Teodor a intra! 1n arena te~trul~l, u?-~~s -;lristo~ :i 1-a !ntarit a~a in cat
1ntru neincetata aducere aminte de moarte. lar Sf. Vasile eel Mare de biruinta, adica Do~?u[J nos r: ~a urma a fost lncununat de catre
striga catre noi, zicand: ,Priviti ca 1ntr-o ogliuda cele ccre~ti totdeauna. a biruit pe una~ul ce m nco~atfin uiau cd amar ~i au fugit ~i nu s-a~
Calatorie este via(a aceasta, caliitori(i drept aceea cu placere de Domnul ~tmul(lme de arapl se . ~- d"cii ingeri aduceau laude lm
Dumnezeu. Nu slabi(i pe cale, nu vi\ 1mpu(ina(i, nu pregeta(i, nu vii mai vazut, wr ceata celor lumm_a,I, ~~hului odpa aceasta vedenie,
muia(i. Striimta ~i neciijita este calea, dar Ia rasfa(at Joe duce: acolo D~mnezeu, cliare .at dl aTr~~~~:r~l~J:it~~ lupta ;ietii sihastre~ti, adica Ia
unde nu este nici sciirba, nici miihnire, nici intristare, acolo unde este luand curaJ enc1 u '
de-a pururea bucurie ~i veselie". pustie.
447
446
 ostul ~i Jnfriinarea ~i alte
* Pentru aceea, de la bolnav nu se cere ~ cu osardie ~i cu
* * osteneli, ci datoria lui este sa mu:(umeasca_ Rurur~a -bdare".
Ne-a mai povestit eel pomenit mai inainte, avva Atanasie de la toata inima sa lui Dumnezeu, rugandu-se sa I se ea ra
Eli on cii i-a venit Intr-a zi aces! giind: ,Oare ce fel de bine vor avea * * * .
nevoitorii?" Atunci a ciizut In uimire, s-a riipit duhul ~i a vazut un . . 'b 1 a trei cete sunt cinstite lnaintea lm
Zrs-a avva Iosr: ~~ eu cui este bolnav ~i i se adauga isprte, mr
biirbat care i-a zis: ,Vino cu mine!" ~i 1-a dus intr-un Joe plin de
Dumnezeu ~~ anume.lcan~ omA doua ceatii este cand cineva i~i face
lumina, oprindu-se ]a o poarta negrait de frumoasa. Inauntru se auzea
el le primqte cu mu, (umrre. i Dumnezeu ~i nu are nimic lumesc .. Iar
o melodic a~a de dulce precum ar cilnta mul(ime de glasuri, laudilnd
toate lucrunle curate mamtea lu 1 ur· parinte duhovnicesc ~~ de
pe Dumnezeu Domnul. Batiind In poarta tiinarul, a raspuns cineva . , d · va stii sub ascu tarea un D
dinauntru ziciind: ,Ce pofte~ti?" ,Vrem sa in tram!" a zis tiinarul a trem, can cme -d- 1 a acesta are o cununa mai mult. ar
toate voile sale se leapa a, unu c
(calauza). eu zice avva Iosif, boala am ales-a. . Intru rabdarea voastra ve(i
Atunci a dispuns un glas dinauntru: ,Aici nu intra nimeni din cei , Caci zice Domnul la Sf. Evangehe: ,
care petrec in triindavie! Iar daca vrea sa intre acela pe care 1-ai adus, dobiindi sufletele voastre!"
atunci sa mearga sa se nevoiasca ~i nicidecum si.i nu cugete la lumea
cea de~arta!" Venindu-~i in simtire cuviosul Atanasie, a cunoscut ca
tiinarul din vedenie a fast Sfiiutul Inger, pazitorullui, iar cele descoperite AL SFANTULUI SIMEON, NOUL TEOLOG
CUVANTUL 71
au fast spre intarirea lui ]a nevoin(e cu mai multii riivnii. Despre cillugarii fncepiltori

* , _ . tin inainte a lepiidat lumea

* * Ace! calugar care este mcepator ~~ cu pul. - ... alugare<ti daca
Zis-a un biitriin oarecare: ,Fiilor ~~ fra(ilor, sa in(elcge(i ~i sa ~ti(i
to(i aceasta: cii nici una dintre faptele cele bune nu este a~a de iubita
1
~i toate cele din ume ~ a b1
.
. 'ntrat In nevomte e a~ezarn c ' ,
v~ea sa lnvete aces! me~tqug
a plecat din lume pentru umne:eu ~~fi zadamicii 'departarea lui de
~i de placutii lui Dumnezeu ca atunci ciind mul(ume~te omul in sciirbe. ·1 r <i dore<te ca sa nu re .
al me~te~ugun o ' d' , t sa- faca cu toata bunavoin(a ~~ cu
Si nu se bucura Dumnezeu de alta mai tare, decal atunci ciind cineva ·e este ca e 1a mcepu , · t
Iume, de nevor . . .. . - d-m in scris o oarecare mam e
rabda bucuros orice fel de sciirbii i s-ar intiimpla lui, cum este de pilda siirguin(ii lucrunle vrrt~W:. ~: ca ts~tefor adica a~ezarea calugareasca
boala, clevetirea pe nedrept sau prigonirea ~i alte necazuri. Povatuire pentru aceasta ~tun, a a ~In ' ' - d'rn lume <i au intra! la
De asemenea ~i de ]a eel care este bolnav cu trupul sau, nu cere ·. , - · nu de mu t au vem1 ' d
]a cer mcepator~, .care . , r aces! fel de pova(ii le dau e
Dumnezeu de la diinsul post ~i lnfriinare de la miincare ~i de biiutura aceasta 1ndeletmcrre, _ca ?I mtr-o ~co_a, a, . te niiscuti duhovnice~te din
sau alta osteneala ~i nevoin(a a trupului. De la el cere Dumnezeu . t 1a ~ 1 pe eel mar mam . .
la inceput ~~ P~ ace~ mo tenit-o de Ja parin(ii no~tn.
numai multa mila ~i rugaciune duhovniceasca ~i sa-i lie mintea lui nou, dupa trad1(m pe care aiTI ~~ dezbriicat de omul eel vechi
pururea la Dumnezeu. Iar postul ~i osteneala trupeasca le face omul d t b ie sa <tun ca ace ce s-a , b - t
A~a ar, re '~ .' - cu hainele cele mirenqti ~i s-a 1m raca
pentru domolirea zburdaciunilor firqti, adica pentru infranarea precum ~~ de gnp lm: odata _ - este nevoie sa se scoale Ia
necuratelor pofte ~i a patimilor trupe~ti. Boalatrupului este mai presus 1n omul eel ceresc ,Pn_n chrpul calu_garesc: fad1 o rugaciune oriinduita
deciit postul ~i rabdarea cu mul(umire a bolnavului este mm presus miezul nop\ii mal :namte -~e ~tre~~~ i~~:eunii cu to(i fra(ii ~i sa aibii
dect'tt !oatil nevoin(a ~i osteneala trupului. ~i atunci sa mearga Ia s1UJ a u ren

448 449
 atent.ie m.are in .toat~ ':remea slujbei, luiind aminte Ja cei ~ase psalmi, Ia
psa~tire ~~ Ia _cit;re ~~. sa_ nu se !ase sa ~.e inmoaie madularele trupului siiu
~: s~ stea _0r~ randu;ala sau sa se spnJine pe ziduri sau stalpi, ci trebuie
sa ~Ibe m~I~Ile sale !mpr~un~te inaintea lui ~i picioarele lui sa fie striinse
ama~doua IillJ:>re_una Ia pamant ~I capul lui nemi~cat ~i sa nu priveasca
ICI ~~ colo, CI sa fie plecat ~I sa nu-~i raspiindeasca mintea nici sa
cerceteze pe .unul ~au pe al~ul, nici sa. mear~a impreuna cu c~i Jene~i,
c~re ~e statmesc)I ~opt~sc m ascuns mtre e1, ci sa-~i pazeascii ochiul
sau ~I sufle~ul sau ca sa nu riitiiceascii ici ~i colo ~i sa ia seama cat
P?at~ numm Ia. rugiiciune ~i Ia c_itire ~i Ia in(elesul troparelor care se
canta ~I I~ cuvi~tele Sfintei Scnptun, care se citesc, ca sa nu scape
vre~n ~u~~nt tara de .folos,. ci sii hraneasca sufletul siiu din toate acestea
~I :a vm~ mtru umiiin(a ~I smerenie ~i intru dumnezeiasca luminare a
Sfantu!m Duh.
Deci, fra(i~or, piirin(ilor ~i fiii mei, vii rog pe voi pe toti ~i vii dau
ca pe o r:gula de suflet miintuitoare ca sa vii siirguiti ~i sa puneti
asemenea. I~ceput Ia a~est lucru a! lui Dumnezeu, pentr'u care primi~
d~ Ia El ~~ raspl~ta dup_a ost:n~ala noastra: de acum, de este cu putinta
s~ nu ~:ce(I sluj ba tara. lacrm.u._ Caci de te vei obi~nui, o, frate a! m~u:
sa fac1 I~ aces! c?I~, m putm~ vreme vei spori ~i vei cre~tc ~i vei
a1 unge barba_t desav.ar~Jt, m. masura viirstei plinirii lui Hristos.
. P.entru ~a, cu. cat te ve.I sii~gui. pe tine ca sa nu petreci Ia slujba
B1s:ncn tara la~nmi, te obi~n~Ie~lJ Ia acest bine dupa multii vreme ~i
dobande~!I la~nmi, ca ceva firesc de Ia sine ~i atunci se hriine te
s~fletui t~u ~I cu. psalmn ce se citesc sau li auzi ~i cu troparele ~ ~i
p~trunzi m .ele ta!nele lor cele dumnezeie~ti ~i prin mijlocirea celor
CI!Ite. s~ ndicii mmtea ta ~i se lnal(a Ia cele tara de materie ~i abia
a:unci la~rm;ezi ~u n:_ulta dul~eata ~i te.~!Ji in Biserica in a~a chip, ca
~~cum a1 fi_m ~e~un.Impreuna cu Sfin(n Ingeri. ~i sa nu ie~i niciciind
dm_ Bisenca ,pana .c~nd spune preotul ~i ultima rugaciune (,Pentru
rugacmml~. · · )_ decat m situa(n de mare trebuinta, deci sa stai cu rabdare
Ia. locul tau, caci z;ce dumneze.Iescul cuviint: ,eel ce rabdii piina Ia
s~ar~It, a:eia s~ m~ntme~te". ~I mai lntiii vei lua de Ia Dumnezeu
;jutor tara ca ~a P.ncepi ~I apoi cu vremea vei in(elege ~i ajutorul lui
umnez~u c~ SIU:!I~ea sufletului tau ~i, dupa pu(inii vreme, cu Juminarea
dumnezemsca. ~~ cand se sfiir~e~te s!ujba utreniei, indatii ce ie~i afarii
450
din Biserica, sa nu incepi a vorbi cu unul ~i cu altul ~i sate impra~tii ici
~i colo, ~i sa ziibove~ti Ia vorba, ci mergi numaideciit in chilia ta ~i fii-ti
pe riind rugaciunea cea oriinduita a ta cu lacrimi ~i cu multa bagare de
seamii ~i numai atunci incepe a-ti face sau lucrul miiinilor sau citirea; ~i
nu cumva sa stai cu totul nelucrator in chilia ta, ca sa nu te inve(e
ne!ucrarea tot raul, ce nu se cuvine ca sa-l spun; dar nici sa colinzi
miinastirea ~i sa ispite~ti pe cei care lucreazii sau slujesc.
Paze~te doar tacerea ~i sa te fere~ti de to(i, ciici asta este adeviirata
instrainare, ~i ia seama ciit po(i de sine numai ~ide lucrul miiinilor tale
~i sa nu mergi Ia altul in chilie, afara numai de a parintelui tau
duhovnicesc ~i numai ciind te trimite inainte stiitiitorul sau dregiitorul
miiniistirii, dar ~i ciind mergi, ia seama sa nu zici sau sa asculti vreun
cuviint afarii de nevoia pentru care e~ti trimis, iar dacii dai riispunsul,
intoarce-te repede; ~i dacii se intiimplii ciind treci, cii vezi pe vreun
frate care ~ade singur ori cu al(i frati ~i ar vorbi afara de cele cuvenite
vremii pune-le lor melanie ~i treci cu tacere ~i sa nu mergi sa stai
impre~na cu diin~ii, ci adu-(i aminte de cuviintul sfiintului Psalmist
David care zice: ,fericit barbatul care n-a umblat in sfatul ne-
credincio~ilor ~i in ca!ea piiciito§ilor ~i pe scaunul pierziitorilor n-a
~ezut". Pentru cii ace~tia sunt cu adeviirat pierzatori, adica uciga~i ~i
viitamiitori de suflet, dupii cum zice ~i Sf. Pavel: , Vorbele cele rele
strica obiceiurile bune". Pentru ca oricine este pierziitor, ace Ia este §i
uc1ga~.
Deci nu sta, iubite frate, impreunii cu cei care ziibovesc Ia vorbii,
nici sa spui catre ei, ,sii aud §i eu ce spune(i", ci dupii cum am zis,
pune melanie ~i treci §i pleacii Ia treaba ta ~i paze~te lini§tea ~i
instrainarea, iar lini§tea va sa te pazeascii de vei zice in sine: ~i ce am
a spune eu, care sunt cu totul prihiinit §i nepriceput, strain ~i nevrednic
a vorbi, sau de a asculta, ori de a rna socoti desiiviir~it cu oamenii?
Iara~i instrainarea §i departarea de catre to(i o vei pazi de vei
cugeta ~i vei zice in sine: ,Cine sunt eu, neputinciosul ~i netrebnicul,
mojicu! ~i saracul, care vreau sa merg in chilia altcuiva? ~i cine sa rna
vadii ~i sa nu mii respingii ~i sa rna urascii ca pe o lepadiiturii? Oare
dacii voi merge, nu-mi va zice: ,ce a voit aces! miir~av, a venit sa-mi
murdiireasca chilia?" ~i cugetiind acestea, pune inaintea ta pacatele
tale ~i zi acestea ce le-arn spus cu tot cugetul ~i daca nu po(i Ia inceput
451
 sa le zici din tot sufletul tau, pu(in ciite pu(in vei veni ~i Ia aceasta cu
ajutorul darului dumnezeiesc, adica sa nu te 1ndoie~ti de acestea. Numai
asculta-ma pe mine, smeritul, ~i incepe lmpreunii cu Dumnezeu sa zici
~i sa faci acestea ce (i-am spus ~i nu te va piirasi Dumnezeu, pentru ca
te iube~te mult ~i vei veni Ia cunoa~terea adevarului ~i te vei miintui.
Deci, frate, petrece-(i timpul1n acest chip, piina in vremea Liturghiei
~i atunci mergi iara~i in Biserica ~i fll precum ti-am riinduit sa faci ~i
Ia slujba utreniei ~i sa nu uiti nicidecum umilin(a, ci sa stai cu fricii ~i
cu cutremur, ca ~i cum ai vedea pe Fiul ~i Cuviintul lui Dumnezeu,
care se jertfqte pentru tine. Iar de e~ti vrednic ~i ai !wit invoire de Ia
duhovnicul tau, mergi cu frica, dar ~i cu bucurie ~i te 1mparta~e~te cu
Preacuratele Taine ~i dupa incheiere mergi impreuna cu toti fratii in
trapezii; iar dacii e~ti oriinduit sa sluje~ti, fll-!i slujba ta 1n a~a fel cu
dragoste curata ~i rara vicle~ug, ca ~i cane! ai sluji pe 1nsu~i Hristos,
iar nu pe oameni ~i pe to(i fra(ii tai ca pe Sfin(i, sau precum am zis,
ca pe insu~i Hristos ~i da Ia to(i cele de nevoie cu aceea~i dragoste, ca
~i cum le-ai da de sufletul tau ~i 1nsuti pe tine cu totul de buna voie,
fiind incredin(at ci'i iei sfin(ire prin slujirea ce le-o faci lor. Dar daca
stai ~i tu 1n trapeza impreuni'i cu to(i, ia seama sa nu 1ntinzi cu singura
ta voie mana Ia bucate, pana nu 1ncep sa manance cei mai vechi ca tine
~i piina nu binecuvanteaza preotul; ~i ciind 1ncepi sa maniinci 1mpreuna
cu fratii ~i parintii tai, ai sfiiciune mare ~i tacere ~i sa nu vorbe~ti deloc
cu cineva, ci ia aminte Ia citire ~i precum te hrane~ti trupe~te cu bucate,
tot 1n acela~i chip sa-(i hrane~ti ~i sufletul cu cele de Dumnezeu insuflate
cuvinte ale Sfiintului Duh. Pentru cii ai ~i trupul ~i sufletul ~i trebuie
sa te hrane~ti ~i suflete~te ~i trupe~te. Iar trupul tau, ca eel ce este
sim(it ~i pamiintesc, trebuie si'i-1 hrane~ti cu cele simtitoare ~i pi'imiinte~ti
bucate, pe ciita vreme sufletul tau, ca eel ce este netrupesc ~i
dumnezeiesc, sa 11 hrane~ti cu cele dumnezeie~ti ~i giindite bucate ale
Cuvantului lui Dumnezeu.
Deci, nu cerceta por(iile ce sunt a~ezate In trapezii, care este mai
mare ~i care este mai mica, ci orice fel de portii (i s-ar da, maniinc-o
cu mul(umire ~i cu Jnfriinare, ferindu-te de toata saturarea; ~i cugetiind
ca nu e~ti vrednic sa stai 1n trapeza de ob~te a fratilor, zi in sine: cine
sunt eu, netrebnicul ~i nevrednicul, ca m-am invrednicit sa stau ~i sa
mananc impreuna cu ace~ti fra(i? Si ziciind acestea cu mintea ta, sa te
ai pe sine pacatos 1n sufletul tau.
452
Si precum un si'irac imbracat iut~-o ;a~a v~che, d~ca se afla in
mijlocul boierilor ~i a! bogata~ilor !umma\1, tmb_rac~(l ~~ tmpodobl\1, se
ru~ineaza ~i se sfie~te ~i nu 1ndrazne~te sa se_ at:nga, met sa se aprop1:
de cineva dintre diin~ii, tot astfel sa te a£11 -~~ tu t~tdea~na Ia toata
s:
fratimea ~i sa alegi totdeauna locul eel mat dm urma ~~. te ru~mez1
a sta mai sus de cineva, ca ~i ciind to(i aceia ar fi bogat; m f~pte ~ 1 t~
singur ai fi go! ~i si'irac de orice virtute ~~ vredmc d~ a mane~ 1mpreuna
cu ei. Dar ~i cand vrei sa 1ncepi a manca, adu-\J amt~te ~e pacatele.tal:
· · · - · •.n s1·ne·. oare nu cumva sa-mt
~~ zt wra~1 1 . fie_ spre
. osanda
. . de vm mane
vreuna din bucatele ce-mi stau 1namte? Cac1 eu dm tmere(ea .me,a nu
l-am ascultat d\ndva pe Dumnezeu, C:el ce le-a ra~ut ~~ .m le-a dat ca
- ]e miindim ,i Sfintele Lui porunc1 nu le-arn p~z1t ~~ cum eu, eel
sa '
osiindit ~i nevrednic, • d'm b una-t-t'l
sa mananc a,l e L_m.? • _
Cu ce obraz sa maniinc ~i sa beau ~~ sa rna bucur tmpreuna cu
ace~ti Sfinti Piirin\i, eu, eel vicl~a~ ~i ne_:nul(umJt?_r ro~, _car~ sunt
departe de fata Stapanului meu, pana nu ~a vm p~c~t ~~-sa_ mu 1ertare
de ]a iubitorul de oameni Dumnezeu, dupa cum_ mananca ~~ b_ea~ ~~ se
veselesc acei care n-au gre~it deloc, sau cu eel care au gre~Jt ~~ s-au
pociiit ~i au dobiindit iertare de Ia D_umnezeu? . • _ 7 , • _
· Nu nu voi miinca eu ca ~i ace~t1a, c1 numa1 atat sa mananc y s~
beau c~ sa triiiesc ~i sa rna nedijesc ~i sa rna stramtorez ~~ sa m~
d f im pe sine ca sa vadii Dumnezeu din ina! tim~ stramtorarea _?Jea ~~
s~ii~ba mea ce~ de bunii voie ~i sa rna miluiasca ~~ sa-~1 terte pacatele
mele cele multe. Acestea deci sa ti le ammte~tl -~~sa. le cuge\1 de~a
ururea. Pentru aceasta osiinde~te-te ca sa maniinc1 ~~ pam~ nu~a1 at~t
~a sa nu te saturi, dar nici prea putin fa(ii _de t:eb~mta ta ~~ fata de ca:
poti si'i te !ii. La fel, oriinduiqte-\1 ca ~~ ~pa ~a be; unul_ s~u doua
ahare ~i acestea Jntr-o anumita vreme a z1le1; t~r cand m~na~c~ n~
· ;sculta de giindul ce te Jndeamna sa alegi vreuna dm bucat~ sa _manancJ:
ci sa te pazqti cat poti sa mananci numai aceea ce este m fata ta. St
iara~i din ceea ce se ~flii 1n fata ta, de se Jntam~la ca este fruct sa:1
orice alta man care ~i iti place ~i-\i z}ce giindul !au: aceea e_ste buna,
ia-o ~i 0 miinanca, tu nevoie~te-te cat pott ca sa nu te btrmqtt, lll~ 1
- sa- o att'ng1·. ca- Adam n-a fost izgonit din . rat de altceva, decal
macar • ·
pentru ci'i i s-a parut rodul pomului frumos ~~ bun Ia mancare ~~ a
miincat din el.
453
 Astfel, cei care vor sa se intoarca iara~i in ace! rai, sau sa zic mai
bine, sa mearga pentru Impara(ia Cerurilor, au nevoie ca sa piizeasca
infriinarea chiar Ia fructe, fiirii vreo hotariire, pentru ca sa nu alunece
incetul cu 1ncetul in viitamiiri mai mari, adica in pofte. Si daca te
indeamna fra(ii ce stau impreuna cu tine ca sii maniinci sau sii bei mai
mult, nu raspunde nimic altceva ci 1mpreuneazii mainile tale ~i ridica-te
pu(in, pleaca-(i capul ~i zi cu voce bliinda ~i lini~tita: ,ierta(i-ma!", ~i
nu numai Ia aceasta, ci ~i Ia toate celelalte in acela~i chip sa raspunzi:
~i nici tu sa nu dai Ia altcineva din cei care privesc, nici de Ia altul sa
nu prime~ti ceva; iar daca nu bei vin, sa nu cau(i nicidecum sii-1 iei
spre a-1 da altui frate, doar daca este strain ~i a venit Ia tine pentru vreo
nevoie. Sa nu indrazne~ti vreodata sii dejunezi nici sa pr_iinze~ti sau sa
cinezi sau sa gu~ti dupa cina vreodata a doua oara, caci toate relele din
asta se hasc ~i acestea sun! cursele diavolului, care par a fi bune, 1nsii
au ascuns iniiuntru otrava cea purtatoare de moarte. De asemenea,
trebuie sa se fereasca eel care rna crede ~i paze~te cuvintele mele, caci
1mpreuna cu lucrarea darului lui Dumnezeu va ramiine neispitit ~i
nevatamat de catre diavol, iar ceilal(i vor trai via(a mireneasca cu chip
ciilugiiresc, care vor cadea in priipastie ~i priibu~i(i fiind, nu o vor
sim(i. De unde tu, prea iubitul meu frate, hotarii~te-te asupra celor ce
(i-am zis, !neat dacii este nevoie sa ~i mori pentru asta.
Pentru cii in alt chip nu vei putea scapa de demonul1mbuibarii. Sa
~tii ~i asta, di daca vei pazi acestea, diavolul nu sufera ca sa te vada
~i va ridica impotriva ta pe toti cei lene~i ~i vicleni ca sa te judece ~i
sii te cleveteasca ~i sate pizmuiascii ~i sii te batjocoreascii ~i pentru asta
sa-(i pricinuiasca ~i necazuri nenumarate, spre a te face sa la~i acest
scop bun ~i sa incetezi de Ia aceste lucruri care i(i pricinuiesc mantuirea
sufletului. Pe care, de le vei rabda, vei afla mare ajutor ~i miingiiiere de
Ia Dumnezeul ~i Miintuitorul nostru. Jar daca al(ii stau Ia cina ~i mananca
~i tu nu maniinci, ci sluje~ti sau stai sau faci altceva, nu uita sa zici cu
mintea ta aceasta: ,Dacii ~i eu rn-a~ fi podiit ~i a~ fi luat iertare pentru
pacatele mele, de buna seama ca a~ manca ~i eu ~i 1mpreunii rn-a~ veseli
cu fra(ii mei. Dar, de vreme ce eu, ticiilosul, m-am fiicut nevrednic prin
lucrurile mele cele spurcate, cu. dreptate primesc acum dupii faptele
mele". Si zicand acestea stapiine~te-ti pantecele cat po(i; sa nu cau(i,
nici sa dore~ti niciciind ~ederea Jn frunte, ci sa o ura~ti din tot sufletul
tau, ca ceea ce este cauza miindriei, pentru ca smerenia ta te va 1nal(a
454
~i ceea ce ceri de a fi mai jos deciit al(ii, te va fa?e eel dintiii, caci este
scris: ,Tot eel ce se 1nal(a pe sine se v: smen, _mr eel se sn:er:~;e r:
·
sme se v a 'Ina-Ita"
, . Deci , daca te scoh 1mpreuna
. _ cu to(I fra\11 ~~· - mal(I
d c
multumire ditre Dumnezeu ~i te sloboze~t1 de catre pr~ot, mergi m ~ a
cu tiicere Ia chilia ta ~i inchide-(i u~a, ia c_arte~ i~ man~ ~~ Citqte _P~\m.
De este vreme de varii, odihne~te-te pu(m, _c~ci pe cat te _vei pa~I d~
siiturare ~i 1ntrebuin(ezi man care u~~ara,. ad1ca pame ~~. apa cu masura
~i legume sau semin(e, atunci dorm! p~\m ~~ te treze~ti rel?ede. Jar_ d:
este vreme de iarna, daca lucrezi pu(m m rucodeha ta ~~ sta; I~ ea, pan~
ce toaca de vecernie, atunci pleacii Ia Biseric_a ~~ s_tm cu fhca ~~ cu nmlta
atentie Ia toatii slujba vecerniei ~i nu vorb1 mc1decum cu cmev~,. Ia2'
cii.ncl se sfiir~e~te vecernia, daci'i te po(i infrii~a sii _nu ~iinanci, mci sa
bei deloc, aviind randuialii ca sa miinii.nci o smgura dataye z1: ve1 afla
multa folosin(ii ~i ajutor Ia rugaciunile tale eel~ de noapte ~1la pnv~ghe_re:
Jar daca nu po(i, maniinca numai un pe_smet J' beaun p~h~r de apa, af<tra
de boaia sau de slabiciunea stomaculm, ~~ cand plme~ti catre Dun:nezeu
rugaciunile pavecernite! i_mpreuna ~u ce_ilal(i, l?une ~e:ame Ia pici~arele
egumenului ca ~i Ia picioarele lm Hnstos, 1~ rugacn:ne de Ia ac~la,
siiruta sfintele icoane ~i mergi in tiicere Ia chilm ta ~~ sa nu vorbe~ti de
fel cu nimeni. , _ . . ,
Si intriind inauntru, 1nchid~ u~a,_ ia carte~ in _m~na ~~ citc~te m ea
cat po(i, ridica-te apoi Ia rugaciU~e ~~ t~ roaga hm~!It_Im Dumneze_u ~a
sii nu te audii cineva. Ia seama msa sa stm cu barba(Ia suflet~IUI tau
~i sa-(i aduni_ cugetele in r~gac~~nea !a ~i s~ nu le la~I sa se pin~ be Ia
alte Iucruri. Impreuneaza-(I mmmle m_ fa(a. ?' _J?ICIOa_;ele tale_ sa \I le
pastrezi drepte ~i nemi~cate ~i inchide-\1 och:I !~I.e~ sa nu vada ~ltcev~
nimic ~i sa ti se riispfmdeascii mmtea; apo1 ndica-(I n:mtea ~! toat~
inima ta spre ceruri ~i spre Dumne~eu J' cere de I~ Dansul m!la Lui
cu Jacrimi ~i suspine; ~i sa a1 psalm1 ?randm(I_ de catre_ duh~vJ~_I~escul
tau piirinte, cii(i sun! pentru noapte ~~ pncm_me_:;c ~acnmi ~~ ca(I s_un~
dupa puterea ta, caci dupa puterea ta ~~ dup~ barba(Ia !a trebm~ sa ai
oranduit ~i psalmii ~i plecarile genunch1lor ~~ YU:pul starn, _ca sa nu t:
mustre con~tiin(a ta ~i siHi zicii, di mm ai mea putere sa stm ~~ sa
slavoslovqti pe Dumnezeu. . . _ . _
Pentru aces! Iucru sii ai oriinduite ~i alte rugiic_I@l: care sa ct~pn?da
mul(umire ~i laudii catre Dumnezeu ~i ~tiit_ea sa z1c~ di_~mea(a ~~ at~tea
seara, iar daca termini rugiiciunea, fii Iara~I pu(ma CI!Ire, .
ap01 stm Ia
455

r?c?delia ta ~i intiirzie piina Ia al treilea ceas din noapte apoi ridica-t
~~ crte~te ,~el flira prihana" ~i t~ odihn.e~~e pe rogojina ta: pecetluindu-t~
tot ~rupul ~~~ cu semnu.l Sfinter Crucr ~~ dormi piina Ia miezul no !"
apor fli rara~r precum tr-am randuit. P n,
Pentru ~c~a~ta sa-ti marturise~ti cugetele piirintelui dnhovnic daca
es~e cu.put~nta m t~t ~easul, Ia fiecare ora; iar de nu este cu p~tinta
~e P~lm s_a nu ~~~~ sa treaca vreo zi in care sa nu te marturise r'
I~data dupa u~re~re, .cerceteaza-te bine ~i arata duhovnicului toate c~t~
p-au urmat ~~ sa ar credinta sigura catre acesta · chiar daca lume
r~treaga l-a~ clev.eti .~i_l-~r ?~andi ~i daca tu singur l-~i vedea ca curve tea
sa ~e smmte~tr, ~rcr sa-tr u;nputinezi credinta ce o ai catre el ascult~nd
% satiu ~i viata flira de sfiir~it, Caruia ii auzim in fiecare zi glasul eel
pe . rstos: Car~ zrce: ,Nu .)_udecati ~i nu veti fi judecati". Iar cand te
~~~or~~~~ m chrpul acesta m fiecare zi, sa fii incredintat ca nu va
m_:rrzra : a ~e cer~eta Dumnezeu de sus, ci iti va trimite ajutor din
Sfant?l Sa.u s~la~ ~~ ya ven~ catre tine darul Sfiintului Duh.
_ .S! PUJm cate putr~ spormd, vei deveni biirbat desaviir~it ~i te vei
n;_an ~~ v~rsta .duhovmc~asca ~i vei ajunge biirbat desavar~it a! masur"
~ars.te;, l~r Hnstos, lummat de Duhul Sfiint cu lumina cuno~tintei ;:
ut?ma~ , ca un ~oare pe. to_ti aceia care sun! aproape de tine. Sa te
~rane~tr rmpreuna ~u er ~~ ~a slave~ti cu lucrul ~i cu cuviintul pe care
tr le.-a dat harul Sfantulm ~~ Facatorului de viata Duhul L · c- ·
I. cuvme to c 1 · ·, . arura se
UI.
. Aa a. s ava, cmstea ~~ mchmaciunea, acum ~i pururea <i in vecii
I veer 1or. mm. ' taiere a voii de sine. Caci eel care face voia lui, fle oriciit de mica, nu-i
CUVANTUL 72 AL SFANTULUI SIMION, NOUL TEOLOG
a. Despre lepiidarea ~i tiiierea voii
b. Fiecare trebuie sii-~i giiseascii povdfuitor iscusit ca
sii deprindii fapta bunii.
c. Fiecare trebuie sii aibii credintii ciitre piirintele
duhovmcesc.
d. Despr~ privirea luminii, de Ia care se lumineazii
once sufiet ~i spore~te in dragostea lui
Dumnezeu.
D l. Iubitii mei fr~ti, de multe ori ati diutat ca sa auziti cuviintul lui
umnezeu de Ia mme, nevrednicul.. ., dar eu n-am voit sa vorbesc
456
catre dragostea voastra ca ~i cum ar fi Ia intiimplare, cele cuvenite ~i
de nevoie. Pentru aceea, acum, cand este vreme potrivita, am voit ~i
eu cu riivna, nu ca sa vii invat, caci sun! nevrednic, ci ca sa vii amintesc
cele care folosesc sufletuluj vostru ~i sa vii indemn spre departarea de
lume ~i spre instrainarea de patimi, spre dragostea lui Dumnezeu ~i
spre cea desaviir~ita nepatimire. De vreme ce am a vorbi catre oameni
care flamfmzesc ~i inseteaza pentru mantuirea lor, am cugetat ca trebuie
sa fac inceputul cuviintului de Ia aces! nesecat izvor, de Ia Domnul
nostru Iisus Hristos, dici Acesta este ~i la incepatori temelia credintei
~i la cei de mijloc nadejde neru~inata ~i Ia cei desaviir~ili dragoste flira
sfiint care zice: ,Oricine nu va liisa pe tatal sau ~i pe mama sa ~i fratii
~i toate ciite le are el, ~i luiind Crucea sa-mi urmeze Mie, nu este Mie
vrednic".
Aceasta, deci, am invatat"o din Scriptura, ~i am invatat-o ~i din
incercare, deoarece Crucea s:a pus la urma celorlalte ca sa ne arate
sciirbele ~i ispitele ~i in sfiir~it insa~i moartea cea de voie, pe care
trebuie s-o rabde eel ce vrea sa se faca urmator lui Hristos, dupa cum
in acele vremuri cand erau tiranii, prigonitorii cre~tinilor, au rabdat
multi cu bucurie moartea cu felurite chinuri. Acum insa, ciind este cu
darul dumnezeiesc pace desavar~ita Ia cre~tini, suntem incredintati ca
nu este alta nimic Crucea ~i moartea deciit desaviir~ita omorare ~i
cu putinta sa urmeze poruncile Lui. Si atunci ca sa fac cuvantul meu
catre dragostea voastra, ca unui frate, zic astfel:
2. Frate, roaga pe Dumnezeu adesea cu multa riivna ca sa-ti arate
omul care ar putea sa te povatuiasca bine ~i pe care sa-l tina tainic
Dumnezeu cu darul .Sau, in chip vazut ori aratat printr-un rob al Lui,
mergi la el ~i sa ai respect ~i evlavie ciitre diinsul, ca ~i cum ai avea
pe insu~i .Hristos. Pentru ca precum ai nevoie ca sa te supui lui
Dumnezeu, a~a se cuvine sa te supui ~i catre dansul, pentru ca sa te
invete cele de trebuinta ~i orice 1ti spune trebuie sa le faci flira ~ovaiala,
chiar daca-ti par potrivnice sau vatamatoare de suflet cele ce 1\i
porunce~te. Caci mai bine este ca sa te nume~ti ucenic al ucenicului,
decal sa petreci viata ta de sine ~i sa-ti agonisqti flira folos rodurile voii
tale proprii.
457
 3. Si atunci, dacii auzi de !a diinsuJ astfeJ, ie~i din piimiintul voii
tale ~i din rudenia cugetelor tale, nu socoti ~i nici cumva sa te ru~inezi,
biruit fiind de slava de~artii. Iar de ti-ar spune: ,vino In piimiintu]
ascultiirii ce ti-l arat", a!eargii, cu toata puterea ta, nuda somn ochilor
. tai, ca nu cumva sate biruie~ti de tica!o~ie sau de triindavire, caci poate
acolo se va ariita ~i tie Dumnezeu, care te va face parinte mu!tor fii
duhovnice~ti ~Hi va darui pamantul ragiiduintei, pe care 11 mo~tenesc
numai cei drep(i. Dacii lti porunce~te ca sate urci !a munte, urca-te cu
siirguintii, caci sunt lncredintat ca vei vedea pe Hristos, Care se va
schimba ]a Fa(ii ~iva lumina mai mult dedit soare!e cu lumina dumnezeirii
Lui ~i poate vei cadea jos, neputiind suferi sa vezi ceea ce n-ai viizut
niciodatii ~i sa auzi glasuJ de su~ de Ja Tatal ~i sa vezi norul ce umbre~te
~i proorocii ce stau de fata ~i II lncredinteazii pe El, ca este Domnul
vii! or ~i a! mor(ilor.
Dacii l(i spune ca sii-1 urmezi, striibate cetatile lmpreuna cu el cu
lndriiznealii, cii te vei folosi mull, dacii prive~ti numai spre el ~i nu spre
altceva. Si daca-1 vezi ca maniinca cu curve ~i cu vame~i ~i piicato~i,
sa nu cugeti ceva piitima~ ~i omenesc, ci toate nepatima~e ~i sfinte;
cugetiind In mintea ta aceea cii ,m-am fiicut tuturor toate cape to!i sii-i
dobfmdesc". Vaziindu-1 cii se pleaca spre patimi!e omene~ti, sa nu dai
crezare Ja asta nicidecum, caci te ln~ala ~i acestea dupa cum am aflat
cu lucrul, ci urmeaza-1 ~i crede cuvintelor lui ~i nu ciiuta spre cei ce
sunt lmpreuna cu tine ~i nici sa zici cumva pentru cineva: ,Doamne,
dar acesta ce este?", ci ia aminte totdeauna de sine ~i ai In fata ta
moartea ~i cugetii cu luare aminte, cu ce fel de faptii bunii sa slave~ti
pe Dumnezeu. Sa nu te mandre~ti pentru lnvatatorul tau, daca e~ti
cinstit de catre cineva mai mare, nici daca ai pe multi care !i se supun
pentru numele lui; ci mai mult sa te bucuri daca s-a scris numele tau
In cerul smereniei. De vezi pe demoni ca tremurii ~i de urmbra ta, sa
nu-ti lnchipui cii asta ar fi din iscusinta ta proprie, ci atribuind totul
rugaciunilor parintelui tau, atunci se vor !nfrico~a demonii mai mult
pentru smerenia ta. Dacii lti zice sa stai Ja masii, alaturi de el, prime~te-o
cu multumire ~i paze~te respectul ~i cinstea catre dansul cu tacere ~i
sa nu lncepi a miinca ceva, fiira rugaciunea lui, dar nici sa nu lndrazne~ti
a da ceva altuia, sau sa pofte~ti a!tceva, fiira de ~tirea ~i porunca
aceluia; iar de-ti porunce~te ca sii stai mai Ia urma dedit to(i, sa nu zici
ca ,eu vreau de-a dreapta ta", sau de-a stiinga ta, ~tiind cii aceasta
458
. . . I u1 eel din urma, ca ~i cum li-ar fi eel
altora s-a pregattt, ct ~nme~te o~ istos care zice ca eel ce voie~te sa
r
dintai. De v~eme C':_ a~ au_:z;t or riube~te pe lnvatatorul tau cape ce_va
fie primul, sa s~ fa_ca s uja u ?T , cele mai mari. Sa nu lndrazne~tl ~
de .mare ~ret ~~-s\n~ ln~i~~~/~tora tu impreuna cu el, pentru ca ~tn
!ntmde mana ta m . _ t: - ~ta
foarte bine ci.ne a indr~zmt s~ a~a ~areie fere~te-te cu evlavie; dar ~i
Iar de vo1e?te ca sa-lt sp.e e p!Cl _ i ~oi spala picioarele", da cu
de auzi: ,n~ al p~rte cu mme,- de n~a~l s ele, ca sate inveti din eel~
siirguinta chwr ~~ I?tret;_ trupul tau ca. dumnezeu Facatorului. Daca
ce se lucreaza Ia tu~e, malta s~er~me .a mult deciit daca ai spala tu
ai con~tiinta, atune! te vet .fo osl Ima~aca a; zice ca unul dintre voi
picioarele parintelu~ duhov~~~~sc._ ~~ ascunzi vicle~ug~l, ci de cuno~ti
rna va vinde, sau ma.va smm ~ ' sa ti nimic cazi Ia picioarele
ca ai racut-o, martuns':.~te-o; Iar de nu cu;e~ Doam~e?", ciici pacatuim
0
lui cu lacrimi ~i intreaba-1: ,~u cumva sun ,
multe din ne~tiinta ~i nu pncefe~: ntelui tau caci nu 1\i este de folos.
Nu-ti zic sa caz1 pe .P 1eptu pan ste ce' 0 avea catre Hristos, a
Pentru ca de~i loan, dm ~ul;a drag~m i a cazut pe pieptul lui, cu
indraznit ditre Acesta ca ~~ catre un - ~ce.tlal\1. ca de ar face toate
h - 't · el !mpreuna cu , ·
toate acestea a otara ~ 1 _ · e rob netrebnic. Daca vez1 pe
poruncile Lui, sa se num~asc~ P.e ::n sHive te . crede ~i te bucura ~i
1nvatatorul tau ca face mm~m. ~~.merit ase~~nea invatator. Si iara~i,
multnme~te lui Dumn~zeu, ca ~~ m -I ie~te de se intiimpla vreodata
daca 11 vezi d\ se ?ecmst~~t~ ~ 1 s~ P~ ~~ nu te sminte~ti de dansul, ci
~i se tara~te de eel care II ~Izi?mes.1 'taie nu numai urechea celui care
ia sabia ca ~i un alt Petru r~vn.Ito~ ~ -lmuiasca pe duhovuicescul tau
se lncumeta . sa .cleyetea~~~ ba ~~i P~hiar daca vei fi mustrat, pre cum
parinte, ci tale ~~ mana. ~t !~ d t i, mai mult pentru multa dragoste a
Petru, lnsa totdeuna vel 1 au_ a ~-nfrico ezi 'ca un om ~i zici: ,nu am
ta ditre el ~i credinta. Iar dac~ te ~ r~ma- cu amar pentru asta ~i nu
t " liingt mal pe u · ·
vazut .pe o~u~ a9es a ', p d' t ca acela intiii te va trage Ia sme, ~~:
te deznadaJdlll ~~ sm~t mere mta - fiicator ~i patime~te de Ia oamenn
daca-1 vezi case rasll.gn~~te ca. u~ ~au_ reuna cu el, iar de nu est~ cu
rai, daca este ~u ~utmta, ro:l ~~ ~r ~:~potriva cu oamenii cei _ral, ca
putinta sa mon, sa .m: te ac~ m~~a cu ei Ia siinge nevinovat, c1 ca un
un rau ~i tradator .~~ sa te fa~l P~ r ~- d singur pe pastorul ~i 1nvatatoru1
rob ~i fricos riizletmdu-te putm ~ 1 asan
459
 ,,
,,tl',
•.:
tiluc]Jiistre~ziHi credin(a ~n el, ~i dacil se ~loboade din legilturi, mergi
Jara~J Ia dansul ~~ a1 mm mult respect ~~ evlav1e ciltre el, ca Ia un
mucemc; de moare In necazuri ~i chin uri, ia lndrazneala ~i cere trupullui
~1-l cmste~te mm ~nit deciit canq ar. fi viu, unge-1 cu miruri ~i-llngroapa
cu ~are c:nste. ~ac1 ~~ ~e n-ar mv1~ Ia tre1 zile, lnsa In ziua cea de pe
urma va mv1a 1mpreuna cu to(I ~~ crede ca sta de fa(a 1naintea lui
~umnezeu_ cu indraznea]a, macar ca tu ai lngropat in mormant trupullui
~~ c~re flira lncetare rugaciunea Iu~ ~i 1!i va ajut.a In via(a asta ~i te vei
paZI de ~oate cele potnvmce. SI mra~I, daca mon, te va primi acolo ~Hi
va prega!J locum(a ve~mcii.
Si mai Ia urma de toate cele care le-arn spus, daca te va chema
deo~art~ ~:-!I va spune, sa t: lini~te~ti, ziciind: ,stai aici ~i nu ie~i deloc
afara, pana _ce te ve1 1mbraca cu putere de sus, asculta-1 cu nadejde
nestramutata ~~ cu mare bucune, pentru ca asemenea 1nvatator este
lntru totul nem~ncino~ ~i adeviirat ~i va veni acum Ia tin~ aceea~i
puler: ~ Pr:asfantulm Duh, ce a coborat ~i Ia Sfin(ii Apostoli, nu
a:atata m chip sfin(It ca !ocul, nici cu mult vuiet ~i cu suflare grabnidi,
cac1 ~sta s-~ flicu; at.unci Ia Sf. Apostoli pentru cei necredincio~i, ci se
va arata _Ia tme gand1t, ca ~~ o lumina in(elegiltoare cu toata seninatatea
~~ ~ucuna, care lumina este 1nceputul vqniciei ~i incepiitoarei ]umini
st_;aluCJrea ~~ razele ve~nicei ferici;i. Numaideciit se pierde orice cuget
pa!Jma~ ~~ se gone~te once pa!Jmii sufleteasca ~i orice neputintii
trupeas~a se vindeca. Atunci se cura(a ochii inimii tale, ~i vad ceea ~e
este sen~ Ia fe;1cm, atune! pnve.~te ca 1n~r-o oglindii ~i cele mai mici
gre~eh ~~ vmo mtru mare smereme, cugetand Ia slava cea nespusa a lui
Dumnezeu. I~:~a ta se umple de toata bucuria ~i voio~ia ~i se uime~te
de acea_ negrmta mmune ~~ scoate IZVor de lacrimi ~i in aces! chip se
sch1mba pe de-a-~tregul omul ~~ cunoa~te pe Dumnezeu, caci numai
a~es~ dar al Preasfantul m Duh face pe om ca sa dispre(uiascii toate cele
pamantq!J ~1 pe cele de acum ~i pe cele viitoare ~i 1ntristatoare ~i
vesehtoare, ~~ II face pneten al lui Dumnezeu ~i fin a! Celui Preainalt
~~ Dumnezeu dupa dar.
. Deci acestea le-arn scris ciitre dragostea ta, ca sa ]e cite~ti oriciind
vr~1; ~~.de. crezi cii !i le-a vestit Preasfiintul Duh, din iconomie pentru
mme ~~ fimd de folos, se vor 1mplini Ia tine toate pe care le-arn zis ~i
pe c~r: le-~m Iasat. .Pentru ca sun! multe despre care te va Jnva(a
mdata msu~I Hnstos, Jar daca l!i par de necrezut ~i nu-(i plac, iartii-mii,
460
dici cele ce am aflat, te sfatuiesc, iar tu urmeaza-i pe cei care ~tii cii
sun! mai buni. . . .
Ia seama frate sa nu se lntiimple sa urmezi flirii sa vre1 pe ce1 mm
rai. Caci cei car~ ~tiu sa pastoreasca bine ~i sa vindece suflete
cuvfmtiitoare, sunt lntr-adevilr foarte putini, mai_ ales In v_;emunle d~
acum, pentru ca multi poate s-au ariitat cu flitam.Icie, ca po~t~sc ~!
privegheaza, aviind ~i evlavie in afaril, lngaimil cuvmte multe ~~ mvata
cu u~urin!il poporul de ob~te. . . . .. _
Insa foarte pu(ini se gasesc ca sa d~zdidacmeze ~al!mii~ cu ~nul.mta
~i cu ]acrimi ~i sa saviir~easca virtu(Ile ~ele d_e cape:eme; ':_lrtu(I de
capetenie numim smerenia, care dezradacmeaz~ patJmJle ~~ da na~ter~
Ia nepatimirea cea cereasca ~i lngereasca: Ap01 ~ragost:a, ~are nu. st~
nicicand, nici nu cade, ci pururea cre~te ~~ adaug~ ~or~nta catre do:mta
~i iubire catre iubire, din care se na~~e .~esavar~Ita socotea,la c~
povatuie~te cu bine pe acei care o urmeaza ~~ n tr~c~ marea cea gmJdita
flira primejdie, pe care socote~Ja tr.ebme ca s-o cen ~! tu de Ia Dumnezeu
~i sa-L rogi ca sa ti-o dea ~~ ma1 ales, a~um, ca sa Jndeci ?me starea
ta ~i a~a cu socoteala sa te nevoJe~U pail~ ce v~1 ~fla_ pe. Hr:stos, ~are
~i Ia cele de acum sa te ajute ~i p~ vntor sa-(I d~rmasc~ ~o~anda
stralucirii Sale ~i nu cumva sa urmeZI pe I up, .drept p~st~r, mc1 sa. mtr:
Jn turma care ar avea boalii sufletcasca ~~ patiml, mc1 sa te ~fl1 smgur
aparte, ca sa nu cazi in gura iupului pier~ator de su~ete, d1~v~lul, ~~
sa fii inghitit ori te vei imbolnav1 de boala peste boala y pauma peste
patima ~i sa mori suflete~te, ori aflandu-te sm~ur, sa caZI ~~ sa nu
ca~tigi nimic. Vai unuia daca ar cadea, pentru ca ~cela care a mme:.~~
un bun pova(uitor ~i se da pe sme cu totul. acestma, n_u v~. ~v~a gnJa
pentru vreuna din aces tea, ci va petrec: v1a(a IUl flira p1.1a ~~ se ~a
mantui intru Hristos, Domnul nostru, a Carma este slava m vee!. Amm.
CUVAL'fTUL 73, AL SFANTULUI SIMION NOUL TEOLOG
Trebuie sa ne supunem de buna voie, sa nu uitam
fagaduintele catre Dumnezeu, ~i sa nu dirtim in s/ujbe
Aduceji-va aminte, fia(ii mei, de porunca lui Dum~ezeu, care spune:
,Nu judeca(i ~i nu ve!i fi judecati". Si nu cauta(l mc1decum ce face
461
 unul .~i ce face altul, ~i mai cu seama cele ce vo .. · Mustriind, sunt dispre(uit, 1nvinuind, sunt uriit, pedepsind, sunt in
vo~tn duhovnice~ti face(i; ~i nu faceti dupa fa~~~~~ ~reo(n ~~ panntn
• ..
0

schimb pedepsit ~i izgonit ca du~man ~i !aciind acestea nu pot sa-mi

fa~~f~51f05; ~~r~~ic!a:c~~.~le~= ~~ zi~ voua ~a facetrr;~~~u~r ~~~ aflu vreo odihna. Ma giindesc sii 1ncetez ~i sii-mi viid mai bine de
asculta(i-ma pe mine,· n~vrednic~~a, ca m~t~ rob1 a1 Jui H~istos, pacatele mele, dar ciind socot sa o fac pe aceasta, atunci se aprinde
sufleteasca ~i Ia triindavia mea ci ~a~~ nu cauta(I I.ao Impu(marea inima mea ca o flacarii ~i iara~i rna giisesc in acelea~i ~i rna sciirbesc
voastre ~i nevoi(i-va ca sa faceti 'poruncirleoglu' IpDurta(I gnJa de ;mfl~tele mai mult piicatele voastre, deciit 1-ar sciirbi pe fiecare ale lui; ~i rna
N 'rf · - · umnezeu cu sargu c aprind ~i rna 1nflaciirez pentru voi ~i socotesc viata mea nefericitii ~i
ci
ca
~~~c~l:-~~~:~~: ~:b~:i~d ~~~~~c~cul1i!nlim1~
t . . , .,
mie zul n?ptii Ia
Iezu1 noptn m-am sculat
sl~)6:; nu rna pot dumiri cum am ajuns in asemenea nesim(ire. Facem toate
0 0
Iucrurile noastre \mpotriva sufletelor noastre ~i ne sfii~iem pe noi 1n~ine,
sa n:abunsesc Tie pentruj_udecii(ile dreptei Tale". Si,multumiti ·
1 1 siirind ~i juciind spre pierzarea noastra; ~i Iegiind striins sufletul nostru
g~~~:~:~~~nPc:~!i~~;)F~~~~~:Pf~i
. . .
:~ ~;~~~:eJ!rc~tt
ngem. entru ca eel care n-a
1
:~~s~~~~~
obd
J~f1 cu pacatele, ne veselim; iar pe cei care se straduiesc ca sa ne dezlege
din legiituri, 1i sfii~iem; ~i dacii ne 1mpiedidi cineva sa nu facem ceva
1
t~~~~~e~~~!~~;~e~Jia~=~~r!~ ~~:e:~~!e in ~ungil?ea sl:~o~fovi:~e lu~
potrivnic sufletului nostru, 11 Iatram ca ni~te ciiini 1nfi.Iriafi ~i 11 clevetim
~i nu ne astiimparam piina ce nu saviiqim Iucrul eel riiu ~i ne pierdem
sunt prea dulci in at! . I I P. put ca cuvmtele lu! Dumnezeu sufletele noastre. ·
deca_1 mierea
. . g eJu ce or care mbesc pe Dumnezeu , 1_5 ma1
~~ faguru] - . •v
· du] ·
CI Dupa aceea, cu vremea, ne obi~nuim Ia asemenea rele ~i ne facem
10
:;:~:~~.~~Iude~~~~i;~~t~~~~iJa ~~~~~eao~;~~~o~~~ ~~~~~~~~~~~ ~~~~~: rai 1ntr-un chip oarecare firesc ~i nici ca mai voim ca sa ie~im din
1ntunericul acestora ~i sa ne venim 1ntru simtire. Zicem ca suntem
binefacerile ce ni le-a dat Dumn~uste ~~~a .simla In chip. duhovnicesc monahi ~i neoam !acut mai rai ca mirenii. Am !agaduit sii flamiinzim
Dumnezeu fi par am . zeu. aci toate lucrunle cele dupa
are ~~ nu cunoa,te du 0

t b · · ~i sii 1nsetam ~i sii ne chinuim ~i nu ne ru~inam a 1njura pentru o bucata

vedeti ca bun este Domnul" Si ' pa cum re me: ,gusta(l ~i de paine, pe care poate ~i o cerem in afarii de vremea riinduita pentru
1
este ~a s-a 1nstrainat de dragoste:c~t d~~~~a~~ ~~~a~t~ ac~asta, tratat masa. Am venit Ia miinastire ca sa parasim toate ale lumii, ~i parinti
n-a SII_;J\It dragostea ~i dulcea(a lui Dumne~eu (vafi~os, Jar ce care ~i frati ~i prieteni, iar noi nu 1ncetam a-i hrani pe ace~tia mai ales cu
aceasta IIpsii pentru cii m am hota 't Ie, a mea este piiinea maniistirii. Am lepadat lumea ca pe un du~man ~i iubim pe
potrivnic lui Dumnezeu 'i ~train de _Irma pa~raotsa JUdecl cele straine), este
0 •

p v a.m cerun or. mireni §i pe cele lume~ti mai mull dedit sufletul nostru. Te 1ntreb,
sa do~~~~a~~a~~ic:~e aaJ~ulnfrt~.sa niifidiij~uiascii? Si a ciirui dragoste
0 _ ·

frate, spune-mi ciind ai venit Ia miiniistire, ai crezut cii este 1nviere,

viit ?D . ngmere, Ie In VIata aceasta fie in cea judecatii ~i riisplatirea faptelor fieciiruia? Ai miirturisit ca Dumnezeu
111noda;:~naafac~~~:::e!e~lns~:ratnicf~!b ciirte~te ii ble~temd pe cei care va riispliiti fieciiruia dupii faptele lui? Ori n-ai pus in mintea ta nici una
ziua judecatii, pentru cas-a ~Irea UI. um~ez~u, ~eraspuns va afla in dintre acestea? Spune-mi, ciind te-ai fiicut ciilugiir §i ai venit lnaintea
p:ndtru al(ii? Cr~de(i-ma, duho~~~~:~~~~e~:/Jr~~a~~n~~ apuedntarucesit·ne ~i
atiitor martori, ai avut scop ca sa piize~ti !agiiduintele ce ai fiigaduit ~i
va pe careva dmt 0
· 0
• • s ea ~~ contractele ce le-ai 1ncheiat, prin care te-ai 1nvoit cu Hristos? Ori ai
sciirbesc 'i se raon ret VOI .ca pregeta_ pentru acestea, atiita de nespus rna fiicut-o cu vicle~ug ~i cu pretacatorie? Ca adica vrei sate faci tiate de
v e~ e Imma mea meat 1m·1 o - ·. miinastire ~i miidular a! fratimei, iar scopul tau a fost ca sa maninci ~i
0

nu simt vreo alta man -- ' .. . . pare ca rna aflu m 1ad ~i

Pliing ,i mo 1- · ga~er~ a lumu, CI mi-e silii ~i de aceasta viata 'i sa bei ~i sii-!i saturi piintecele ~i lacomia piintecului tau ~i sii petreci
a angmesc ca ~~ cum eu fi 1
a~ 1 ce care rna osandesc ~i cu
v ° - ' '
toate cii vii rag p : viatii fiira de grijii ~i fiira osteneala? De ai venit sa te faci rob a! lui
e vm, nu sunt ascultat.
Hristos ~i frate al nostru, paze~te, te rag, poruncile lui Hristos ~i te
462 463
 ,,tl!·'···
'f,~:
hotar_a~te sa-~ sluje~ti cu siirguinta, c~ sa. arati din fapte ca e~ti cre~tin
adevarat ~~ sa te fac1 ~~ frate a! nostru, mb1tor de Dumnezeu, !aciindu-te
intru toate asemenea noua; ~i sa suferi lmpreuna cu ceilalti frati ca un
bun osta~ a! lui Hristos, pentru a te incununa, a te slavi ~·i a t~ bucura
impreuna cu ei intru slava cea ve~nica. Iar de ai venit cu vicle~ug, nu
ca sa te fac1 calugar in adevar, ci numai ca sa maniinci ~i sa bei
aflilndu-le pe toate de-a gata, asculta ce-ti spun ~i eu in cele ce urmeaza:
Afla mai intiii ca nu te-ai unit cu Hristos, ci e~ti potrivnic Lui ~i
tradator, de vreme ce alta cugeti cu mintea ta ~i alta !agaduie~ti cu
gura. Si iti inchipui ca ln~eli pe Dumnezeu eel cu totul nein~elat?
Acela vestqte pe fata Ia toti: ,Nu vii 1ngrijora(i pentru maine, ce
veti mii~ca sau ce ve(i bea sau cu ce vii veti 1mbraca.". Si tu pentru
as~a te-m !acut calugar ca sa ai bani ~i lucruri, pe care poate daca erai
m1rean, nu le·m fi avut? Apostolul Pavel porunce~te: ,Aviind hrana ~i
1mbracaminte, cu acestea sa fim multumi(i" ~i tu nu te multume~ti cu
cele ce-(i trebuie, ci furi ~i lti insu~e~ti lucrurile miinasdrii pentru
pliicerea ~i miingiiierea trupeasca ~i vrei sa fli frate intru toate cu cei
car~ s-au ostenitmult pentru lucrullui Dumnezeu. Iar de vezi pe unii
fra(1 ce. se nev01esc cu tot sufletul lor 1n postiri sau privegheri sau
osteneh trupe~ti, in umilinta ~i necurmata rugaciune, ori in starea cea
de _t_oata noaptea, 1n slavoslovii ~i ciintari duhovnice~ti, tu spui ca e~ti
stram ~~ nu p0\1 sa le faci pe acestea ~i te ascunzi ~i nu vii !a slujbe
~! lJi in:hipui..ca i(i folose~te? Vai orbirii celei mai mari ~i nepriceperii
~~ m~elacmnu cugetelor tale! Dar ~i mai rau dec at asta ca daca se
iv~~te i~ fat~ ta ~i cea maimidi ispita ori te sciirbe~te pu(in egumenul,
vomd sa te mcerce, lepez1 ~~ sch1ma aceasta, dupa cum eu am vazut
pe multi ca ziceau: ,Nu cumva oare am venit sa fiu rob cuiva, ori ca
~a fiu ocariit?" 0, ce nesocotinta! N-ai venit frate, ca sa te nevoie~ti
1mpotnva vra~ma~ilor no~tri nevazu(i, demonii? N-ai venit ca sa te
lup(i cu patimile tale? Dar pentru ce ai voit ca sa te faci osta~ a! lui
Hristos ~i sa te numeri impreuna cu fra(ii osta~i ai lui Hristos? Ca sa
prime~ti plata ~i bucate ~i bauturi 1ntocmai cu aceia? Si sa stai ca Ia
crii~ma ~i sa dormitezi ~i sa te 1mbeti?
Daca cumva cuge(i acestea, vai de tine in ziua judeca(ii, ciind va
v~m dreptul Judeciitor ca sa riispliiteascii fiecaruia dupa faptele lui ~i
sa ceara de Ia calugari legaturile ~i !agaduin(ele ce le-au fiicut catre El,
464
in fata multor martori, inaintea Sffintului Altar ~i a Sfin(ilor Ingeri. Pentru
ca atunci ciind ne intreabii preotul ,de ce ai venit, frate, caziind inaintea .
Sfiintului Jertfelnic ~i a sfin(itilor inso(itori, dore~ti via(a monahiceasca ~i
petrecere lngereasca?" Ce raspundem !a acestea? Noi zicem: ,Da, ~instit.e
parinte!" Iar preotul zice. iara~i: ,~a ~tii, ~rate, di de. vreme _ce a1 vemt
ca impreuna sa te numen cu slugile Imparatulm Hnstos, gate~te~te P~
sine de ispite, caci de acum inainte vra~ma~ul nostru dmvol, va Js~odJ
mai mult orice me~te~ug impotriva ta. Deci, trebuie sa ~i fla'_llii~ze~li, s~
~i insetezi, sa ~i race~ti ~i sa fi.i scuipat ~i batjocorit ~ipalm~.'t ~~ sa rabz1
toate cele suparatoare ce \1 se fac pentru Dumnezeu. S1 no1 ce
raspundem? Nu ne !agaduim ca sa le patimim ~i sa le rabdam toate
acestea? Si la fiecare intrebare ce ne-o face preotul, n~ z1cem:. ,Da~
cinstite parinte?" Nu marturisim lnaintealui Dumnezeu ~~a Ingenlor sa
pazim infriinarea ~i privegherea ~i rugaciunea ~i ascultarea piina la moarte,
catre stare! ~i ditre fra(i? .
Si acu~ am ajuns in aceasta star~ nef~ricit~, ca ~etrecem VJ.a(a
nostril cu atiita netemere de Dumnezeu ~~ cu atata d1spre(mre a poruncilor
Lui, ca ~i ciind n-ar mai fi nimeni care sa ne i~trebe d~ asem~nea
!agiiduin\e ce le-arn !acut? Si nu _judec~m ,numm. p_e fra(J, dar J' P~
in~i~i stare(ii no~tri, apoi dirtim ~~ vorb1m 1mpo~nva ~~ ble~temam ~~
facem aproape toate ciite le ura~te Dumnezeu ~~ ne arunca sufl~tele
noastre in focul iadului? Unde a(i auzit ciindva asemenea in~elac1~ne
~i me~te~ugire? Sau care diavol poate sa iscodeasca vre~n al.t ';I'Jlo~
mai mare deciit acesta spre pierzarea sufletelor noastre? S1 mm bme sa
zic, ce altceva mai rau pot demonii sa cugete ~i sa iscodeasca sp:e
pierzarea noastra? pentru ca demonii, vaziindu-ne, ca s~ntem r~b1(1
voin(ei trupului, vad ca ne instrainam de darul Sfant~lm Duh ~~ ne
omoriim suf1etele noastre, caci departarea sufletulm de catre Dumnezeu
este moartea lui; ~i pentru care alta cauza poarta ~i ace~tia razboi
impotriva noastra? Caci tot razboiul demonilor ee-l poarta impotnv~
noastra pentru aceasta este, ca sa ne departeze de catre darul Sfiintulm
Duh.
Dar noi, precum vad, chiar inainte de a ne lupta acei~, ne dezbr~cam
pe noi ln~ine de asemenea dar al lui Dumnezeu, pnn acee~ ~a n~
plinim poruncile lui Dumnezeu ~i prin aceea ca nu ~v:m m_cwdata
bunavoin(a ca sa-L diutam din tot sufletul nostru; cac1 daca L-am
465

cauta, n-am petrece viata noastra cu atilt lenevire; de-am avea grija
pen:ru cele cere~ll, nu ne-~m nevoi atilt de mult pentru cele Iume~ti;
d~c~ am cugeta cele nep1entoare, n-am fi legati cu totul absolut de cele
p1entoar:; daca am_ dori pe cele ve§nice, n-am iubi Jn felul acesta pe
cele trecatoa~e; daca am mb1. pe Dumnezeu, nu ne-am lntoarce a~a de
mult de Ia ce1 care ne povatmesc catre El; daca ne-am sili ca sa Iucriim
fapte bun.e, nu ne-am lipsi d~ l~v~ta.torii !aptelor b~ne; daca am primi
c~ bucune postul, nu am cart! mcwdata pentru hpsa bucatelor ~i a
ba~!unlor; da:a n_e-a~ nevo1 ca sa ne lnfriinam de Ia patimi, nu am
sluJI cu silmta placenlor; de am avea credinta adevarata n-am face
lucrunle celor necredincio~i; daca am avea ln inima noa;tra frica de
Dumnezeu, nu ne-am lmpotrivi robilor celor adevarati ai lui Dumnezeu .
pen~rtl ~rice lucru bun; daca am avea smerenie, ~u am nesocoti p~ ·
robn lm Dumnezeu; daca ne-am lnvrednici sa dobiindim adevanita
drago~te: am cun~a~t~ .§i pe J?umnezeu, am alege mai degraba nu
nu~~I .sa fim nec~ns!I\I, dar §I pedepsiti §i a fi nedreptatili ~i a fi
necaJI!J §I a sufen cu bunavointa orice ispita ~i striimtorare pentru
dragostea lui Hristos.
Dar acum s:'nte_m ~tilt~~ mult robili d~ patimi §i_intru atiita orb ire §i
pros!Ime ne aflam, u:cat me~ ~u ne ~emm mtru SIID\Ire ca sa cunoa~tem
1~1 ce fel de rele ne gas1m, mc1 nu §lim deloc ca suntem ln aceasta stare
!Jcaloasa. P_entru acee~ §i de ne-ar Jn~iita cineva pentru vreun pacat
oarecare, raspundem m a§a fel, ca §I cum n-am fi auzit niciodata
dumnez_ele§tile Scripturi §i li zicem:' ,Oare §i acest ]ucru este piicat §i din
ce cauza se nume§te acesta pacat?" De ne-am pazi noi macar de cele mai
man r~le, p~n~ru ca Dumnezeu nu va face ati'tta Jntrebare pentru cele
prea miCJ. ~~ cme le z1c acestea? cre§tinii, fiii lui Hristos care au racut
atiitea ragaduinte catre Dumnezeu, ciind s-au botezat §i mai ales monahii,
care au flicu~ a dona legatu!a §i m~rturisire cu Dumnezeu. Cei care poarta
ch~pul calugaresc cape o VIrtute §I au numele de monah ln Joe de sfintenie
c~1 care au racut legiitura cu Hristos ca sa paraseasca lumea ~i toat~ eel~
d.mlume ~~ c~re ~u marturisit w s~ ]Jaraseasd\ ~i parinti ~i rude ~i prieteni
§I au ragadu.Jt ca v_or fi. supu~1 panntelm lor duhovnicesc ca lnsu§i lui
Dum~ezeu §~ vor paz1 v_Iata ]JUstmceasc~, grijindu-se piina §ide privire ~i
de on~e cu~a?t .nelu~rator,. Jar acum gandesc ca nu este pacat pizma ~i
c!e.ve~re~ ~~ car:Jrea §I vorb1rea Jmpotriva §i minciunile, vietuirea deosebi
~~ JUramantul ~~de a fura pe ascuns vreun lucru al miinastirii, spre a-1
466
avea ca a! lor, ori casa-l dea Ia altii, rara de §tirea proest?sului; §i d:
aces tea Inca giindesc ca nu este nicidecum. pacat, prm ac:ea ~a
chivemisesc rau ascultarile lor, adica raciind Ia sluJ bele lor cev~. cu part1mr:
ori cu Jmpatimire ori cu rautate ori cu pizma, ori rara con§timta ~~ dupa
osteneala.
0, omule, nu te lnfrico§eZi auzind ln fiecare zi pe Du~nezey ca~e
Jti zice: ,Cuvant de§ert sa nu iasa din gura voa~tra; cac1, amm, z1c
voua, §i pentru cuviintul de~ert veti da riispuns! ~~ pentru un pahar cu
apa rece veti lua rasplata". Nu auzi!? ...
VIATA SFANTULUI DANIIL SIHASTRUL
DE LA MANASTIREA VORONET
Acest biirbat sfiint a fost din tineretile sale lmpodobit de Dumnezeu
cu daruri alese asemenea unui porn lncarcat de roade. El s-a nascu!
dintr-o familie de oameni saraci, de pe mo§ia Episcopiei de Riidauti §I
a primit din botez· numele de Dumitru. .. . _ _
Pe ciind Iuera pe mo~ia miinastirii lmpreuna cu monahn, fimd m~a
baietandru, aprius multa dragoste de viata calugareasca, lnvatiind pravJ]a
~i ascultiind sfaturile monahilor.
Evlavios Ia suflet ~i cu inima plina de smerenie ~i bl~ndete, t.fm~rul
Dumitru a Jndragit calea Domnului ~i piirasind de~ertacmmle vietn, a
intra! Jn cinul monahicesc, primind melanie ln manastirea. R~dautilo~
Numele lui de calugarie a fost David. Acolo a avut pn!eJUI .ca ~a
unneze ~coala episcopiei din Radauti, adaptiindu-se cu lacomie dm
izvoarele Jnvataturii celei miintuitoare.
Sporind c~ Jnvatatura, el sporea ~i .Ia lmbunat~tirea ~i~lii ~ntru c.ele
duhovnice~ti. Luminiindu-se Ia cele dmauntru pnn rugacmm fierbm!I
~i tot felul de nevointe, s-a lnvrednicit in scurta vr~me de da~u~
tamaduirilor ~i al proorociei. Pe liingii acestea, mm avea ~~ darul sfii_tmru
duhovnice~ti, din care se vedea adiinca lui 1ntelepciune pe care o pnm1se
de Ia Dumnezeu.
Cuviosul David (adica sihastml Daniil de mai tiirziu), n-a ramas
multa vreme ln miinastirea Radauti, ci s-a retras ln Miinastirea Sf.
Lavrentie, aproape de Vicovul de Sus, pe locul care se nume~te Lavra
(unde a fost pe vremuri !avril de calugari).
467
 In n_:iiniist~r~a a~easta: urmeazii aceea~i viata lnalta, petreciindu- i
e!
vremea m rugacmm fierbm(t, pe care le flicea stand In genu h · ~ Ani intregi s-a ostenit cuviosul, cioplind stiinca cea viirtoasii, piina
~~ cu multe ?steneli. Lucrul. miiinilor era lmpletirea co~uril~~ d~ ~~k~st
mr hrana. l~t erau verde(unle ~i radacinile. fn chilia lui nu se stin e~
lumma mcwdatii In vremea noptii Era aspru- ata't cu 1 ' · 'g ·
It" ' - 1 · · e msu~t cat ~ 1
de~ a .,U - t.nds~ a toate avea dreapta socoteala. Multi oameni se fd!oseau
m vm(a ~~ m sfatunle lm.
. Od~ta,, fi!nd trimis de egumenul miinastirii Ia tiir ul din ora
~tret, a mtarziat prea mult, fiind silit de credincio~i ca slle dea sfatJul
, ent:u. asta, egumenul 1-a canonisit foarte aspru. Tiinarul David r~
t~pl!m.t ca~onul fiirii ?e ~iirtire, lnsii dupa aceea n-a mai stat In
ma?~stlr~, ct s-~ r~tra.s !n smguriitate, In Valea Piiriiului Putna ent
a-~I tmpl!m flira ptedtca, nevointele sale. ' p ru
Odata c~ r~tragerea lui Ia pustie, cuviosul David a lmbracat schim
ce~ mare, pnmmd numele de Daniil. Si-a ales locul de sihastrie tocm a
~~lbe /~ varsa. da ,Yiteului in piirftul Putnei, acolo era locul eel m::
a a tc ~~ mm .~pa~at d~ lum~. In .Partea stiinga a Putnei, cum urci
f\deal p~n co~m.cet nepatrun~t, se tvesc ni~te stiinci uria~e de gresie
n rt-unaD ~~.lstanc!le acestea, a inceput sa-~i sape locuinta sa cuviosui
nos ru ann .
Chili~a de piat~a in care s-a nevoit smeritul intre monahi
Sfantul CuvJOs Daniil Sihastrul de langa Manastirea ,
Putna.
468
ciind ~i-a fiicut o incapere pentru locuintii ~i alta pentru Paraclis, care
se vad piina in ziua de astazi ~i poartii numele Sfiintului Daniil Sihastru.
Via(a lui cea minunata n-a putut sa ramiina tiiinuita de lume. Aroma cea
duhovniceasca a faptelor s-a riispiindit in toate partile. Au inceput sa
curgii spre chilia lui multime de credincio~i, unii mergeau pentru sfaturi,
iar al(ii pentru a se tamiidui de felurite boli. Toti il cinsteau ca pe un
sfii.nt, caci pe liingii altele, cuviosul Daniil avea ~i darul proorociei.
Era cunoscut ~i cinstit nu numai de poporul eel simplu, ci de insu~i
Voievodul (arii ~ide toti boierii. Dupii toate marturiile istoriei, se poate
vedea ciit de mult s-a lmprietenit cu Stefan eel Mare, Inca din anii
tinere(ii lui, ciind era stapiin in Moldova Bogdan, tatiil lui Stefan.
Cuviosul Daniil era mai in viirstii ca Stefan, care ·II avea Ia mare
evlavie pentru' faptele lui cele minunate ~i mai ales pentru adilnca lui
intelepciune.
Unii scriitori de azi sunt de parere cii voievodul Stefan a cunoscut
pe Sihastru abia atunci ciind a fost tara in primejdie, dupa infriingerea
Moldovenilor Ia Valea Alba. Adevarul insa este cii Stefan Voda il
cuno~tea pe Sihasiru Inca din tinere(e, inainte de a se urea pe tronul
(iirii. El venea adesea Ia chilia Sfiintului, pevremea ciind se lini~tea pe
Valea Putnei, ~i uneori petreceau impreunii mai multe zile de-a riindul,
ascultiind inva(iiturile lui ~i dormind pe o prispii de piatra, dupa cum
povestesc oamenii din apropiere, caci au auzit de Ia batriinii lor. Apoi,
ciind .tat a! voievodului Stefan a fost ucis Ia Reu~eni (de Petru As an),
atunci tiinarul Stefan vine iara~i Ia chilia Sihastrului, uncle aflii miingiiiere
~i imbarbiHare in necazul lui eel mare. Atunci - spune traditia - i-a
proorocit Sf. Daniil tiinarului Stefan cii va ajunge voievod al(iirii, dupii
cum s-a ~i lmplinit cuviintul. Asta a fiicut ca numele lui sa fie ~i mai
cinstit In fata poporului.
Din aceasta vreme, aproape toatii viata Cuviosului Daniil se
lmplete~te cu faptele cele miire(e ale voievodului Stefan. Aceasta se
dovede~te din istoriile vechi ale cronicarilor, din diferite inscrip(ii ~i
din traditie.
Voievodul, In marea lui evlavie, 11 asculta totdeauna ~i pentru aceasta
1-a blagoslovit Dumnezeu cu multe biruin(e asupra vrii~ma~ilor tiirii,
mai ales asupra piigiinilor Turci. De aici putem in(elege pentru ce
469
 Voievodul ~tefan a primit numele de: ,Cel Mare ~i Stant." Caci mai toti Sfilntul Daniil era acum batriin ~i mergea aplecat, sprijinin?u-se in
oamenii cei mari, care au avut legaturi cu sfinti(~i au ascultat de sfatul toiag. El vindeca felurite boli, ave a adeseori .~edenii minu~at: JI sp~n.ea
lor, au ajuns ~i ei !a sfintenie (cum au fost Sf. Imparat Constantin eel mai !nainte cele viitoare. Multi dintre ucemcn lm au a~ut vmta malta, I~r
Mare, Teodosie eel Mare, Justinian eel Mare, Voievodul Neagoe unii au ajuns pana !a scaunul Mitropoliei, cum a fost mitropohtul Gngone
Basarab, Mircea eel Batrfm ~i altii). Ro~ca, ucenicul Sfilntului.
Pe ciind sihiistrea Cuviosul Daniil pe Valea Putnei, fiind cercetat
odata de Voievodul ~tefan, Cuviosul1! sfutuie~te ca sa lnalte o maniistire
in acele locuri frumoase ~i lini~tite. Voievodull-a ascultat ~i a zidit DANIIL SIHASTRUL
acolo vestita Manastire Putna, unde se afla ~i mormiintul lui ~tefan
Voda. Aceasta mfmastire a fost sfintita in anul 1471; miinastirea nu (1476)
este departe de chilia Sihastrului Daniil. La aceasta sfintire au luat · Sub o riipa stearpa, pe un riiu cu spume,
parte Mitropolitultarii, Teoctist, Episcopul Tarasie a! Romanului, Antim
Unde un sihastru a fugit de lume,
Teodor de la Bistrita, arhim. Iosaf de !a Neamt, care a ajuns apoi
egumen !a Putna. Cu varsarea serii un strain veni,
~tefan eel Mare ar fi dorit casa-l puna staretla Putna pe Cuviosul - ~tefan a! Moldovei, vine a-ti vorbi!
Daniil, ca eel care era parintele lui duhovnicesc, insa Cuviosul n-a voit - ~tefan a1 Moldovei! - Daniil 1i spune:
egumenia, ci s-a retras !a chilia lui. Dupii aceea, parintele nostru Daniil ,Sa a~tepte afara! - sunt In rugaciune!"
n-a mai avut lini~te in Sihiistria lui ca mai lnainte. Valea Putnei era - ,Bunnie Parinte! sunt ranit ~i-invins;
mereu calcata. de trasurile boiere~ti, care vizitau manastirea Putna ~i insa~i a mea mama astazi m-a respins!
din evlavie treceau ~i pe !a chilia Sihastrului Daniil. Srantul a inceput Vin sa-ti cer povata: ,daca nu-i mai bine
sa se giindeasca !a un alt loc de lini~te, mai ferit de lume. Dar tocmai
Turcilor Moldova de-astiizi sa se-nchine?"
in vremea aceea, s-a saviir~it din viata mitropolitul tiirii, Teoctist. ~i,
dupa cum spune traditia, ~tefan Voda avea ca scop sa-l aduca !a scaunul Daniil sihastrul domnului a zis:
mitropoliei pe Sf. Daniil Sihastrul. - ,,Ma 1n~ala auzul, ori eu am un vis?
S-au pregiitit toate pentru alegerea lui ~i s-a pomit mult alai, soborul Capul ce se pleaca palo~ul nu-l taie;
clericilor de la Suceava cu boierii cei mari spre chilia Srantului. Dar
Dar cu umilinta lantul incovoaie!
in. noaptea aceea, Cuviosul luase drumul prin munte spre Voronet.
Trimi~ii Domnului ~i Soborul au aflat chilia sihastrului goalii.
Ce e oare train! ,daca e robit?
Sfiintul Daniil - avand oarecare semne despre planul Voievodului Sarbiitoare-n care nimeni n-a ziimbit.
- a apucat 1nainte calea pustiei. A trecut muntii Obcina Mare, apoi pe Viata ~i robia nu pot sta-mpreuna,
apa Voronetului, care se mai nume~te ~i apa Corbului ~i a ajuns in Nu e tot deodata pace ~i furtuna.
ni~te Jocuri saJbatice ~i necalcate de oameni. Acolo, sub sti.inca ~oimuJui, Doamne! Tu ai dreptul a schimba-n mormiinturi
pe apa VoronetuJui, ~i-a flicut noua Jui chiJie. Pentru ne-atiirnare oameni ~i pamiinturi;
Mai Ja vale de Ja chilia lui era miinastirea de caJugari, unde era Dar nu ai pe-acela ca sa-i umile~ti;
egumen MisaiJ pe Ja 1471. Biserica aceasta de lemn a fost zidita apoi Poti ca sa-i sfliriimi, dar nu sa-i robe~ti!
din piatrii de ~tefan, dupii indemnuJ Sf. Daniil.
Daca miina-ti slaba sceptrul ti-o apasa,
In scurta vreme, a mers vestea iarii~i prin tara despre faptele lui ~i
Jumea a lnceput sa-1 caute, iar ucenicii roiau 1mprejuru1 lui ca ~i albineJe. Altuia mai vrednic locul tau 11 lasa!

470 471
 Ciici este mai bine ,supus" liiudat,
Decat cu ru~ine ,domn" ~i ,atarnat"!
Dupa. aceste vorbe, ~tefan strange-o~tire
~1-nvmgand paganii, Ina! ta-O manastire!
(dupa Dimitrie Bolintineanu)
..cand tara.!"'oldovei se afla In pericol, _Yoievodul ~tefan a!erga Ia
I
chiiia Sf Da~ul pentru a-1 cere rugacmm ~~ sfaturi. A~a de pilda dupa
lupta cu Tu_:cu de Ia ValeaAlba, und.~ mol~ovenii avura pagube mari,
~tefan Voda a mers Ia ch1ha Sf. Danul. lata cum scrie cronicarul loan
Neculce despre vremea aceea:
,Iar ~tefan Voda, mergand de Ia Cetatea Neamtului In sus pe
Molct.ova, a :U,ers pe IaVarone!, unde triila un parinte sihastru, pe nume
f.!anul. ~~ ~atand ~tefan Voda In u~a sihastrului sii-i descuie, a raspuns
sihastru.l sa _a~.tep.te ~tefan Voda afara, panii l~i va ispravi ruga. ~i dupa
ce ~1-a Isp~avit s1hastrul ruga, 1-a chemat in chilie pe ~tefan Voda. ~i
s-a spovedit ~tefan Voda Ia dansul.
_ ~i 1-a_lntre_bat ~tefan_Y~da pe sihastru ce va mai face, ca nu poate
sa se mm bata _cu Tu~cu: mchma-va oare tara Ia Turci, au ba? Jar
Sihast~ul ~ ZIS sa nu se mchme, ca riizboiul este a! lui. Numai ca dupa
c: va Izband1, s~ faca.? maniistire acolo, In numele Sf. Gheorgh~, care
sa fie hramul B1sencu.
D,eci a purees ~tefan Vo~a in sus, P'7 Ia. Cerniiuti ~i pe Ia Hotin, ~i
~ stran~ oas~e, felun. de felun de oamem, ~~ a purees In jos. Jar Turcii
mtelegan~ ca va vem ~tefan Voda cu oaste In jos, au !iisat ~i ei Cetatea
Nea:ntu~m de a o ma1 bate. ~~ au lnceput a fugi spre Dunare. Jar ~tefan
V:o?a a I~ceput a:I go~I dm urma ~i a-i bate piina i-a trecut Dunarea.
~~ mtorcandu,-se map01 ~tefan Vodii, s-a apucat de a racut Manastirea
Voronetulm ~~a pus hramul Bisericii-Sfiintul Gheorghe" (din 0 seamii
de cuvinte" de Ion Neculce ). . "
?upa cum se vede, cuviosul Daniil era destul de cunoscut de ~tefan
,Yoda, pe~tru ace~sta n~ se sfie~te sa-i zica sa mai a~tepte afarii. Jar
I~de.mnunle 1m catre Vmevod erau mai ales pentru zidirea manastirilor
~~ aJutorarea celor nevoia~i. Prin cuvantul Sfiintului, se preamarea
Dumnezeu ~~ ~finte!e Loca~uri, iar darul lui Dumnezeu preamiirea pe
evlaviOsul Vmevod, care dadea ascultare Sfiintu!ui.
472
Sfiintul Daniil a ajuns sa vadii cu ochii lmplinirea dorintei sale, caci
Ia 1488 a fost sfintitii Manastirea Voronetului, pe vremea egumenului
Efrem.
Dupii spusele traditiei, Sf. Daniil ar fi fost stare! In Manastirea
Voronetului dupa Efrem, care a fost pe vremea sfintiei sale. Acest
!ucru se dovede~te ~i din slovele care sunt pe mormantul lui. La anul
!488, 17 August, ~tefan Voda diiruie~te maniistirii Voronet Toplita
Rece ~i Suha Mare cu toate poienele ~i muncelele, cu izvoarele
Racaoane, Astra ~i Negrileasa.
La moartea staretului Efrem, Sf. Daniil se afla in miiniistire, fiind
silit de batriinete sa piiriiseascii sihiistria lui cea mult iubitii. Pentru
aceasta, soborul manastirii Voronet il alege staret. Nu mult dupa 1488,
viteazul nevoitor, impoviirat de multimea auilor, i~i da sufletulin mainile
Domnului. A fost ingropat in pronaosul Bisericii, in partea dreaptii.
La inmormiintarea Sfiintului, dupa cum spune traditia, a fost de
fata ~i Voievodul ~tefan, cu un mare sobor de clerici. Din porunca
Voievodului, s-a a~ezat pe mormiintullui o lespede frumoasii de gresie.
Pe aceasta lespede sunt sapate unniitoarele cuvinte: ,Acest mormant
este al parintelui nostru David, ca schimonah Daniil". Inscriptia este
simpla, tara cuvinte de slava, dupa cum a fost ~i viata lui, simpla ~i
smerita. Dupii cinstita lui adonnire, evlavia credincio~ilor n-a contenit
~i nici nu s-a mic~orat, ci mai vartos a sporit prin multimea minunilor
care se raceau Ia mormantul lui.
Veneau vladicii ~i poporul din departare pentru a saruta cinstitele
lui moa~te ~i toti aflau ajutor ~i miingaiere in boli ~i necazuri. Numele
Sf. Daniil Sihastrul ~i vestea minunilor lui se raspande~te in toate
col!urile tarii ~i ajunge sa fie cunoscut ~i de alte natii. De pildii, vestitul
teolog ucrainian Zaharia Kopistemschi, ciind pomene~te despre Sfintii
Romani, in cartea sa ,Paidonia" scrie ~i despre Sfilntul Daniil de la
Voronel numindu-1 ,ciudovore!" ~ fliciitor de minuni.
De asemenea, Cuviosul Daniil este !recut pe lista Sfintilor
moldoveni In .actele curtii imperiale din Rusia, scrise de catre
~ambelanul Andrei. Nicolaievici Muravier. Lista aceasta cu, Sfintii
Romani a fost ceruta de Mitropolia Moldovei in anul 1857. In actul
acesta sunt trecuti 17 Sfinti Romani cu vietile lor, intre care ~i Sf.
Daniil.
473
 , ~ir~~ul Sfin!ilor romiini era destul de bine cunoscut ~i se gasea r"
manastmle noastre, de unde ajungea cunoscut ~i d t - · · pIn
cazl!,l cu teologul rus de mai sus. e s rami, cum este
1
M ~n volu mul IY din Vietile S~n(ilor scris de mitropolitul Dosoftei a]
~ ovei, ,1a yagi~a 152, se afla sense urmatoarele: ,Deci multi sfinti
~e ac, ~~ pana astazi se fac ... caci in vremea de acum multi sfi~ti su~
e pet:e~ cu no;. pe ca~e numf!i Dumnezeu ii ~tie la invierea ]o'r Da t
~ocma1 dm romam mul(I sunt, Ia care le-arn ~i vazut viata ~i traiu.llo r
Aar n~ au fos! cunos_cuti, in afara de Daniil de Voron~t ~i Rafail d~
gap1a, am sarutat ~~ sfintele lor moa~te". ' miintuitorul ~i ingerescul cin".
In cartea .:'Oratoriul" a Ep. Mehilsedec, se spun intre altele i
acestea: ,~ann} de la M-rea Vorone(, contemporan cu Marele ~te£ ~
~ce:t cuvws a Imba~batat la lupta contra Turcilor pe marele erou dua~
mfrange:ea ce sufense de ]a ei ]a Valea Alba" ' pa
Cuvwsul Daniil intre sfinti se mai poate v. edea 0 . d" . . 1
h" ·d. · . · ,1 m mmeie e
vee 1)1 ~n unele mainoi, precum ~i in unele poezii cum este oezia
,Dannl Pce In
, zideasca M-rea Putna, este daruit M-rii Putna de catre Egumenul
t: - d S1hastru" •a lm.. D. Bolintineanu' dupa' cromcaru
·' 1 Necu1
~ ara e ~ceste martum care se gasesc prin car(i, mai sunt ~i dife~ite
r;soave m vreme~ ~eche, care pomenesc numele lui, socotindu-1 ca
sfant. A~a, de pilda, mtr-un act a] voievodului Ilia~ Mare$ din an l
15~ I, 2_1 Martie, se intare~te dania mitropolitului Grigorie de ]a Vorone~
un_ e Zice: ,este hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe . d ,,
odihpe~te Sfiintul stare( Daniil.". . . . ~~ un e se
"t Intri?n~ll din acte!e Mitrop. Grigore Ro~ca, ucenicul Sf. Daniil
mi rop? Itu c~re ca sa fie pomenit intre ctitori ~i anume zice: dup~
pom,emrea Sfantulm Damil, a treia zi". "
, -In actul voievodului Alex. Liipu~neanu din anul 1558 5 A T
mtare~te Miiniistirii Vorone(ului satul Dragae~ti, ,unde este hr:~u~e;;
M. M. <?h~orghe ~~. unde este Sfiintul Stare( Daniil". ·
se ~~~ 1 • mtr-un_h:Isov a] voievodului Petru ~chiopu, din lunie 1575,
p ~e~te mra~I ?espre ,moa~tele Sfiintului Stare( Daniil".
, - Iar dm actul voJevodulm Jeremia Movila din 17 Dec 1599
mtarescdalte ctitorii a_le M~rii Voronet, satele Traisteni Ticnauc~ ~~
H1movo a cu mzun ~~ mon. ' '
Sf ~~ate! agste.frisoave domne~ti ale M-rii Vorone(ului vorbesc despre
. are, ann sau despre Moa~tele Preacuviosului de Dumnezeu
474
rugiitor Parintele nostru Daniil eel Nou. Ele vorbesc despre sfin(enia lui
~i ageveresc ca a fost stare! Ia Voronet.
Insa pomenirea Sf. Daniil a ramas inca ~i mai vie in sufletele
ucenicilor siii, cum a fost mitropolitul Ro~ca Grigore, varul voievodului
Petru Rare~, care avea melanie din Voronet, unde s-a retras la urma din
scaun ~i monahul loan, care scrie in cartea sa slavona ,Viata Sf. Efrem"
aceasta insemnare: ,Am dat aceasta carte la M-rea Voronetului, unde
din frageda tinere(e ~i din copilarie, m-am fligaduit lui Dumnezeu cu
rugiiciunile Sfilnt Piirintelui nostru Daniil eel Nou ~i unde am primit
De~i nu se aflii alte marturii scrise de Ia alti ucenici ai Sffmtului,
insa unnele lor au ramas in toate partile Moldovei ~i inai ales prin
pustietatile din Mun(i, unde au intemeiat schituri ~i miiniistiri, tiniind
aprinsa flacara credintei ~i pomenirea stare(ului ne~tearsa piina azi.
Moa~te1e Sf. Daniil odihnesc piina azi in M-rea Voronet. Numai o
parte din ele, ~i anume un deget, cu care a aratat lui ~tefan unde sa
Ghedeon in 1749 ~i este flicator de minuni. Dar via(a aceea minunata
a Cuviosului n-a ramas numai in amintirea ucenicilor lui ~i a
credincio~ilor care ]-au cunoscut, ci ~i in locurile unde a trait numele
lui se intiilne~te ]a tot pasul.
Mai cu seama in Valea Putnei, unde sun! chiliile lui, bine cunoscute.
Aici stiinca este scobitii cu dalta ~i are 2 incaperi: un paraclis cu 3
despartituri, lun$ de 9,25 m ~i inalt de 2 m ~i o chilie sub paraclis,
unde locuia el. In preajma chiliei lui era pe~tera unei ciiprioare, unde
se zicea ca-~i adapostea calul ~tefan Vodii, ciind venea Ia Sf. Daniil.
DESPRE ICOANA SF. DANIIL
La M-rea Voronet se afUi zugravita icoana Sf. Daniil pe peretele
din afara al Bisericii. Zugraveala este flicutti pe vremea Mitropolitului
Grigore Ro~ca (ucenicul Sf. Daniil) la anul1547, dupa moartea acestuia.
In tinda Bisericii este o alta icoana a Sf. Daniil, alaturi de Mitropolitul
Grigore. Liinga capul Sfiintului scrie cu litere slavone: ,Sf. Daniil".
0 altii icoana se afla intr-o Evanghelie, daruita Miinastirii de catre
Mitropolitul Grigore. Alte chipuri ale Sfiintului, asemenea cu cele
475
 t
]"•

cum era Daniil, nu este nevoie ca s~ ~e ru~a .cu drega;orii tarii pe~tru
amintite (copii) se mai af1a pe icoanele vee hi ale hramului, care se
a le ciWiga prietenia. Sfintenia vietu ca~tiga cmstea ~~ mcrederea atat a
a~ezau pe analog langa mormantul Sfllntului.
Din toate miirturiile acestea scrise ~i nescrise, precum ~i din minunile poporului, cat ~i a voievodului. .. - - .
Pentru trecerea Cuviosulm Danul m randul sfint1lor nu s-au f_licut
care se fac piina azi Ia mormiintul lui, este ,absolut dovedit ca Daniil
Sihastrul este Sfllnt ~i ca s-a bucurat de o cinstire publica in intreaga so boare ~~· mc1 · · nu s-au -1nche1·at_acte. oficiale
_ . , cac1
_ .el a. fost. soco!It. ca
Sfilnt inca din vremea cand era m VI~\~, 1~r dup~. ci.nst!t~ lu~ ad~rm1~e,
Moldova, fiind cunoscut cultullui ~i peste granite, piina !a Kiev" (cum
nimeni nu s-a 1ndoit de sfintenia lui, mc1 chmr stra~nu, cac1 pnn mmu~~le
se arata in cartea lui Stan, pag. 33). care se fiiceau Ia mormant ~i prin felul cum se 1mplmeau proorocule
Dupa pilda vietii lui Avva Daniil, au petrecut prin vaileCarpatilor,
mai ales pe valea Sucevei ~i a Putnei o multime de calugari, care ~i-au lUl,· toti, 11 aveau ca Sfllnt. (Prelucrata dupa un. studiu de Preot Petru Rezu~ dm
revista Studii Teo\ogice" nr. 3-4, 1954, Bucurqll). .
luat schima cea mare ~i multi din ei au primit cununa sfinteniei, fiind D~pa trecerea anilor, S~ii~~ul Daniil Sihast_rnl ~ fost canomzat d~
cinstili de popor, alaturi de Sf. Daniil. De pilda: La Miinastirea catre Sfiintul Sinod al Bisencu Ortodoxe Romane m anul 1992, cu Zl
Moldovita era Sfiintul Vasile Ieroschimonahul, pomenit in Palidonia
de praznuire la 18 decembrie.
lui Kopistemschi ca ,fiicator de minuni".
La Sucevita, pe dealul Turcoiului, a petrecut viata sfiinta monahul
Isaachie (,eel ce stapanea duhurile") - dupa D. Dan, publica! de SFANTUL DANIIL SIHASTRUL
Academia Romana. · Condacul I, glas 3
La Milnastirea Putna a trait in Sihastrie Sfilntul Rafail Schimonahul
- din ale carui moa~te se pastreaza o parte, ferecate in argint, cu
inscriptia: ,Teoctist, numit dupa cinul schimonahicesc - Rafail".
La Milnastirea Voronet, Sfiintul Daniil are ca vrednic urma~ de Ca un Inger pamilntesc
sihiistrie pe Ieroschimonahul Epifanie, pe !a anii 1660, de care aminte~te Ai vetuit in pustie
Veniamin Costache in ,Patericul Sfintilor din Moldo-Romania". Daniile, om ceresc
Iar !a Manastirea Radautiului se aflau prin sec. a! XVII-lea moa~tele Si lauda Romaniei.
intregi ale Sfilntului Leontie, un Ieroschimonah fiicator de minuni (vezi 2
Sfiintul Irinarh, precum ~i Mitropolitul Dosoftei). Vestea ta se raspande~te peste hotare,
Deci, samiinta aruncata de Sfilntul Daniil Sihastrul a adus roade Darul tau este lumina ~i vindecare,
bogate In toate partile Moldovei de Sus, fiiciind astfel 1nceputul Ca albinele sporindu-ti
organizarii vietii miinastire~ti din aceste parti. Multimea ucenicilor.
Este de insemnat ca Sfllntul Daniil umbla intr-o rasa tesuta din par Troparul, glas 5
de capra, era luminal Ia fata ~i dulce !a cuvant. Intelepciunea vorbelor 3
lui 1i fiicea pe toti sa se minuneze ~i sa-l cinsteasca. Departat de lume ai petrecut
Pentru asta ~i voievodul Stefan a cautat sa faca prietenie cu el ~i Si din apa darului ai baut,
!-a avut ca parinte duhovnicesc piina !a moarte. De~i unii istorici sustin Izvoriind tamaduiri
ca Sf. Daniil .este rudenie cu Stefan eel Mare, deoarece - zic ei - avea Credincio~ilor cre~tini.
a~a de mare 1ndrazneala Ia el. lnsa pentru un barbat 1mbunatatit ~i sfiint
477
476
 4
LA MORMANTUL SFANTULUI DANIIL SIHASTRUL
Intru rele patimiri,
Preacuvioase Parinte 4
!ar astazi te vesele~ti Din ,muntii cei ve~nici", Piirinte, ~i dupa cum Valea Putnei,
Intru loca~uri cere~ti. Privind acum spre noi, Cu darul tau s-a marit,
Mai alineazii durerea Sliive~te ~i astiizi, Piirinte,
Condacul II, glas 3 Celor care-s in nevoi! Pe neamul tau eel smerit.
2 5
5
Ciind tara se cotrope~te Din Bucovina lui ~tefan
c.a un porn ~i _f~st sadit Iiinga izvoarele apei De neamul celor ,pliiviti", Pe cinstitii tai ucenici,
~~ pe multi I-ai mdulcit cu rodul intelepciunii ObHiduie~te-i din ceruri Sa-i intiireascii Ia lupta
D.arul tau. Ia multi Ie este tiimiiduir~ , Pe bietii Romani asupriti! Pe ,ai credintei voinici"!
VIata ta, Icoana sfiinta de miintuire '
3 6
Iar povata ta se-arata lumina voiev;zilor.
Precum lui ~tefan - in via(ii - ~i valul in~elaciunii
I -ai dat curaj Ia razboi, Din striimo~escul pamiint,
Megalinarii ~i astazi pe poporul nostru Sa-l risipe~ti, Cuvioase,
Intare~te-1 in nevoi! Cu darul tau mare ~i sfiint!
6
7
F~gind de_ slava Iumeascii, te-ai departat in pustie
~~ IocUJ~ta. cereascii fiicut-ai din ,Sihiistrie" Iar ,vita cea romfineasdf',
Pe. mui!J vmdeciindu-i de boli ' Care de ,ger" s-a palit,
Pnn rugiiciunile tale. S-ajunga iar roditoare,
Precum oareciind a rodit!
*
* *
Daniil Sihastrul eel minunat
Ste~u~ Buc?vinei ~i izvorul 'eel nesecat,
AstazJ se. CI?ste~te de neamul romiinesc
Iar Sfin!ll dimpreunii Ia ceruri priiznuiesc.
*
* *
Jara_ Romiineasca cea cu dulce grai
II mare~te a~tiizi pe odorul ales din Rai,
p~ ma~ele S1hastru vestit intru norod
~ 1 povatUJtorullui ~tefan- Voievod.

478 479
 CUVANTUL I
fnvafaturi folositoare pentru monahi
. . ~u venit odata ~apte fraJ:i de la Alexandria ciitre avva Macarie
!Sp!!J~d~-1 pe el, ~~_au z1s: :,Spune-ne, parinte, cum sa ne mantuim?';
Iar b~tranul, ~uspmand, a Zls: ,0, fratilor, fiecare din noi ~tie cum sa
se mantmasca, ~ar nu voim sa ne mantuim". Si au zis ciitre dans l·
,Foarte mult vo1m sane mantuim, dar nu ne lasa pe noi giindurile c ul ·
rele. Ce ~om face?'' Batriinul a raspuns: ,De sunteti monahi (a/:
smgurat1c1) ce cautati cu mirenii? Sau pentru ce v~ apropiati un ~:
1
petrec mlrenH? Cel ce s-au lepadat de lume 'i s au imb - t -· . 1
eel sfii t · t - ' - raca m emu
- n ' ~~ pe rec mtre mireni, se amiigesc pe sine. Ca in zadar este
to~ta ?sten~ala lor, ~~ departe sunt de frica lui Dumnezeu. Ca de la
md~~n: mmJc alta nu dobandim deciit odihna trupeasca. Si unde este
? I na trupea_sca, acolo nu poate locui frica lui Dumnezeu ~i mai ales
J? mon~h, ca monahul pentru aceasta se nume~te monah adica
smgurah~, pentru ca noaptea ~i ziua vorbe~te cu Dumnezeu ~i· cugeta
numm ce e ce sun! ale Lui, aviind trupul pe piimiint.
I~ n;,onahul, eel ce petrece cu mirenii ~i ziibove~te cu dan~ii mai
mu 1t. ec_at o Zl, sa_u eel mult douii ~i aceasta pentru trebuinta cea de
nev~Je ~ 1 pent~~ ~a nu poate sa traiasca in alt fel, adica p~ntru a-~i
v:n e _lucrul mmmlor sale ~i sa cumpere cele spre trebuinta sa trebuie
sa se mtoarcii degraba ~i sa se pocaiasci'i 1naintea lui Dur~n-·z~'i ···orat
pentru acele zile cat a stat1n lume pentru nevoia firii. Cel ;e ~u -f~ce
~~a, CJ a~eseon merge la mJreni, nesilindu-1 vreo nevoie, sau ziibove~te
lmpreun~ cu eJ, nu este cu adeviirat monah, nici se va folosi candva
~~ mal va~os acestea v~ dobiindi din petrecerea cu mirenii: adica l~
mceput, ca~d- se aprop!e de ei; 1~i infriineaza limba, paste te i se
smere~te, pana ce se ~a face cunoscut ~i va ie~i vestea lui, c~ c:tare
monah est~ robul_ 1m Dumnezeu, ~i 1ndata satana pune 1n mintea
mJrentlor sa-J adu_c~ luJ toata trebuinfade vin ~i de untdelemn de aur
~~ de tot felul, Zlcand pentru diinsul· Sfiintul Sfiintul" EJ' . d
cuv3ntul acela fT t r' · " ' · auzm
_ _ d _ , ,s an u . , se trufe~te, smeritul ~i 1ncepe sa ~ada cu ei
;na~ca7 ,; band ~~ od1hnmdu-se. Si la ciintarea de psalmi sculandu-se'
~~~ ma ta glasul sau ca sa zica mirenii cii cutare m;nah ciintii ~;
480
privegheazii, ~i sa-l laude. Si cand aude laude mai mult se trufqte ~i se
1nalta. Si atunci se duce de ]a el cu totul smerenia.
Deci, daca 1i va zice lui cineva vreun cuviint aspru, el raspunde
mai aspru. Si slava de~arta cre~te 1n el. Inca ~i pofta mai tare se
aprinde 1n el, vaziind adesea ori femei ~i copii ~i auzind cuvinte lume~ti.
Pentru aceasta ~i preacurve~te 1n toate zilele ~i nu simte. Ca zice: ,Tot
eel ce cauta Ia femeie spre a o pofti pe ea, iata, a preacurvit cu dansa
in inima sa". Apoi se ispite~te sa adune cele de trebuinta peste an,
pentru sine ~i pentru cei ce vin Ia el. Si din aceastii pricina aduna aur
~i argint. Si deci, nu 1nceteaza sa adauge Ia rautatile sale, pana ce
dracii 11 vor amagi pe el desavar~it, departiindu-1 de Ia Dumnezeu ~i
aruncandu-1 in prapastia iubirii de argint. Caci iubirea de argint este
riidacina a tuturor rautiililor, precum a zis ApostoluL Si pe cat este de
departe cerul de pi'imiint, a~a este de departe monahul eel iubitor de
argint de slava lui Dumnezeu. Monahul care aude vorbe lume~ti, cu
adevarat are trebuinta de multe rugaciuni ale sfintilor Piirinti, de vor
putea sii-i foloseasca, ca celui ce se arunca pe sine Ia moarte, cine ii
va ajuta? Nu auzim pe Sfiintul Apostol loan, ziciind: ,Nu iubili lumea,
nici cele din lume; de iube~te cineva lumea, dragostea lui Dumnezeu
nu este in el". Si pe Sf. Apostol Iacob, fratele Domnului, 11 auzim,
spuniind: ,De se pare cuiva ca este prieten lumii, vra~ma~ lui Dumnezeu
se face. Ca dragostea lumii acesteia este vrajbii ciitre Dumnezeu".
Deci, sa fugim, fratilor, de lume, precum fuge cineva de ~arpe, ca
eel ce este mu~cat de ~arpe sau moare, ori cu greu se face siinatos. De
folos ne este nouii sii avem un razboi, ~i nu multe ~i nenumarate.
Spuneti, fratilor: Parintii no~tri unde au do bandit faptele bune, 1n lume
sau 1n pustie? Arata! ca In pustia cea neumblata de mireni. Iar noi de
suntem 1n lume, cum vom putea sa dobandim fapta buna? Ca de nu
vom flamiinzi ~i de nu vom 1nseta ~i nu ne vom departa de materiile
lumii ~i nu vom muri Ia toate trebuintele trupului, cum vom fi vii cu
Sufletul?
Cum vom dobiindi lmparatia Cerurilor? Ca osta~ul, de nu se va
lupta Ia razboi, ~i va birui ~i dupa aceea va da ~i bani, nu se 1nvrednice~te
de cinste. Iar noi, manciind ~i band ~i 1ntre mireni petrecand, 1ntre care
am fast ~i mai 1nainte, cum ne vom 1nvrednici de Impiiratia Cerurilor?
Monahul care are aur, argint, sau materii, acela nu crede ca Dumnezeu
481
 poate sa-l hraneasca pe el, Cel ce hrane~te ~i fiarele ~i vieta(ile din
mare.
Dac~,. p_rin _u:mare, .nu credem ca poate sa ne dea noua paine,
atune~ mct_Jmparajta Lm nu poat_e sa ne-o dea nona. ~i dar, Ia ce ne
ostemm not? Spune}t-mt, frattlor: Ingerii in cer aur ~i argint gramadesc
sa~ slava I.m Dumnezeu? ~i noi, pentru ce ne-am departat de Iume? c~
tara~t _bam ~a adun~m? Sau ca sa ne facem fngeri? Au nu ~tiji ca
aceast_a ceata ce a cazut dm cer se impline~te din monahi?
C~ aceasta insemneaza chipul nostru, ,ingeresc" cum este numit
de to(t.
CUVANTUL.2
Nu se cade sa rdvnim bundtdfile trecatoare, privind spre slava dqarta
_De sl_ava de~arta se cuvine foarte mult sa fugim, care nu ne
depart.eaza. de osteneh, mai inainte de a ne osteni, ci dupa osteneli, de
cun~~~-ne_Jefme~~e vra.~ma~a milntuirii noastre cea cu anevoie de prins.
Ea t~t ~ntare~t~ pandtnle ~e:e. asupra no astra liingii boltile cele cere~ti
~~ se stle~te sa surpe bunatajtle cele ce ~i-au in tins ramurile piina Ja
cerun. Cand.va vedea .re negujatorul bunei-credinje ca ~i-a umplut
corabt~ mmtu cu poven de multe feluri ale faptelor bune, atunci slava
de~arta po;nmdu-~t furtuna sa, se nevoie~te sa rastoarne ~i sa inece
corabta. Ca mmtea inotatorului celui de sus, p leciindu-se ca sii priveascii
spre slava om:n_easea toata bogajia sufletului .o pterde, ~i temeliile
faptelor b_une taran~u-le Ia piimiint, toate ostenelile le-a surpat, fiindca
a rae~! sa se ceara plata pentru osteneli de Ia oameni, care trebuia
numm Ia J?nn:ne:eu _sa o cautam ~i Lui sa-i pastram faptele noastre, ~i
numm de Ja E! sa luam eele dupa merit. Iar noi, pentru ca am ales mai
~ult a Iuera pentru oameni (adica pentru slava oamenilor) ~i de Ia ei
sa cerem plata cea de~arta a laudei, in Joe de a ne siirgui pentru
Dumne~eu, .ren_tru _a.ceea:. cu cuviintii ~i eu dreptate pierdem
Dumn~zete~ttle rasplatm. Fundea nu pentru Dumnezeu ne ostenim, ci
o~m.emlor ne-am. racut arga(t, ce vom mai cere de Ia Dumnezeu, Caruia
mmtc nu am vott sa-i lucram?
482
~i di aceasta este adevarat, asculta sfinjita Evanghe~ie: ,Ami?, zic
voua, ca-~i ian plata lor". Sa fugim dar de vorba de~arta, de Jefmtorul
eel dulce al duhovnice~tii bogajii, de potrivnicul sufletelor noastre, de
molia faptelor bune, care cu drag jefuie~te bunatajile noastre, care pe
otrava !n~elarii sale a uns-o cu miere, ~i da minjilor omene~ti paharul
eel de pieire, ca, precum socotesc, rara de sajiu sa se infrupte dm
patima aceasta. Pentru ca slava omeneasdi este dulce lucru celor
neiscusiti. ~i inca ~i din judecata cea dreapta 1i fac sa gre~easca lesne
pe cei prin~i de aceasta. patimii, caci eel ce ~ofte.~te .a~e~st~ slavii,
judecajile sale le strica ~~ aceasta o socote~te ca e cm~ttta, ~neat slava
de~arta este nu numai stricatoare a faptelor bune ct ~~ pova(mtoare a
celor rele.
Deci, pentru aceasta, trebuie ca numai Ia dreapta socoteala privind
~i ]a Dumnezeu, indreptatorul dreptei socoteli, pe acea cale sa calatorim,
pe care Dumnezeu ne-o va arata. ~i macar de va Ianda oarecare. o ~ale
ca aceasta, sa nu socotim mare lucru Ianda acelora (numa1 catre.
Iaudatorul eel de sus privind) ci numai sa ne bucuram !mpreuna cu e1
pentru dreapta judecata a celor bune. ~i daca a!tii detain:a aceasta
cale nicidecum sa ne dam inapoi, ci sa-i disprejmm pe ace1 care sunt
Iipsiti de dreapta judecata ~i patimesc intunericul minjii eel prea cumplit.
CUVANTUL 3
Nu se cade sa dam calugarilor nestatornici fndrazneala 0i slobozenie,
~·i de ei sa ne ferim
Trebuie sa ne ferim ~i de cei nestatornici ~i care uneori catre unii,
iar alteori ditre alji fraji se due ~i cu umblari ne!ncetate ~i neastiimparate
totdeauna colindiind miinastirile ~i motiviind ca din dragoste
duhovniceasca !~i implinesc nevoile trupului, neaviind in. suflet nici un
Iucru statornic, nici intarit, nici cu buna rilnduiala, met cu pncepere
Jmpodobit, ci tot ce este iscoditor ~i cu ~au nara~, ~lin de raspii~dtrea
minjii ~i de nesoeoteala, de v1ele~ug ~~ de rajarmcte, de. cuv~ntare
mincinoasa ~i de lingu~ire amagitoare, ei Ia vorba sunt netscustjt, I~
piintece neinfriinaji, iar Ia suflet totdeauna zburatori ~i viinturatori. Et
483
 ],f
'f:
au giinduri asemenea zborului liliecilor, care nu privesc drept ci zbo •
-· 1 · 1 • , ·
~ova1e me, esne mvartmdu-se alta aratiind Ia Jnceput '1. alta
, ara
·
. b '.. • < pnn
sc h1m .a~ea cea l~sne a s?coteln, afara de toata nadejdea ajungiind,
mult t~:andu-se ~~ nesponnd. Asemenea inca sunt dobitoacelor care
alear~a JmrreJurul m?nlor (sau Jmprej.urul parului Ia treier), care, mult
umbland, ~ntr-acela~1 Joe pururea se afla, ~i trupul cu adevarat se
ostene~te, ~ar pe~te locul eel scurt nicidecum nu trece. A~a ~i ace~tia
~otdeauna m ~a~m1le trupulm ca Jntr-o tina tavalindu-se, nu sporesc
~naJ.nt~, spre ;nal(1mea cea duhovniceasca, ci alearga de-a pururea
mv~rtmdu-se 1mpreun~ cu poftele ~i dulcetile trupului. Si ace~tia, din
robw cea rea nu scapa dm cauza rautatii vointei.
Ace~tia pun chipul oii, Jnaintea c~lor ee-l vad Jnaluntru ascund
vulpe~ ~ea !acorn~. cu riiu narav ~i plina de vicle~ug.
. C~\1 sunt hps1(1 de dreapta socoteala !esne se aHitura ~i Ia eel ce
bm~ ~: Ia eel _ce rau 11 pova(uie~te; socotind ca aceasta este buna, care
ar m~~ta-o _cmeva drept sau aparent drept. Pe ace~tia se silesc sa-i
~traga m prapastm Io_r, pe razvratirea acelora socotind-o a fi cuviint de
mdreptar~ pentrue1, :ar pe ins_otir~a rauta(ii ca o mic~orare a gre~elilor.
De_ ace~tm trebme .sa ~e fenm, m tot chipul ca nici pe altii sa nu
vatame pnn ~oala cmm11 suflete~ti, ~i din toate partile fiind impiedicati,
poate ru?matJ se vor intoarce spre bine. Iar de Ia cei 1mbunatatiti v~r
putea pnm1 sfat. '
Ca ~ceasta ~i Sf. Apostol Pavel a 1nvatat, zicilnd: ,Pentru eel ce nu
lucreaza mm1c, Cl umbla iscodind, pe acesta zice, Jnsemnati-1 ~i nu vii
amestecati cu diinsul, ca sa se ru~ineze". ' a se Jntinde. Si a nu vorbi Jn de~ert, ci numai acele de nev01e a gra1.
CUVANTUL 4
Nu se cade monahului nicidecum sa doreascii stiipdnire peste fi-afi
. Nu se _cuvine calugarului ~a pofteasca stapiinire peste frati, ca
d1avoleas~a :ste b_oala aceasta ~~ cauza a iubirii de stapiinire, care este
semn a! rautatn dmvoluluJ. Ca ~i el a cazut din cauza milndriei ~i eel
ce ~ste st~piinit de_ p~ti;na aceast_a, se a_seamana lui. Apoi inca ~i
zav1stmton, s.fad1ton, paraton ~~ .fara de ru~me, clevetitori ~i magulitori,
484
izvoditori de rele ~i afara de cuviin(a, smeriti ~i Ia petreceri proaste
supu~i ~i trufa~i ~i de multa tulburare plini 1i face aceasta patima pe cei
ce s-au robit. Ca unul ca acesta zavistuie~te pe cei vrednici ~i-i clevete~te
pe ace~tia, le va ruga de multe ori ~i m?artea, ~a ~r~n !ipsa celo~
indemiinateci spre !ucrul acesta, peste dansul sa vma alegerea ~~
hotariirea. Si se va lingu~i pe liinga cei ce pot sa-i dea lui dregatorie
~i pentru aceasta va fi sup us Ia Jndeletniciri proaste ~i de rob. El se va
semeti asupra celor mai de jos, de-i vor sta impotriva. Va face
vicleiuguri ~iva avea tulburari ~i pareri nenumarate ~i lini~tea sufletului
siiu o va risipi ~i Dumnezeul pacii va fi alungat de Ia el, neaviind unde
sa se odihneasca. Cunoscilnd dar paguba, sa fugim de aceasta pofta
necuviincioasa. Iar daca cumva Dumnezeu va alege pe cineva din noi
spre unele ca acestea (adica Jntiiietate sau dregatorie) ~tie Dumnezeu
cu ce chip va ~i da pe eel vrednic. Noi nicidecum nu ne ~tim ca am
umblat dupa aces! fel de lucru, chiar daca am avut Jn suflet pofta
aceasta, caci aceasta boala a sufletului este cumplita ~i cadere din
bunatati.
CUVANTUL 5
Pentru rdnduiala noilor incepiitori §i a§ezarea lor in ce/e ce le sunt
cuviincioase
Aceasta este riinduiala cea 1nteleapta ~i placuta lui Dumnezeu, a nu
cauta 1mprejur cu ochii Jncoace ~i Jncolo, ci totdeauna Ia cele dinainte
Si cu haine saracacioase Jndestulati a fi spre trebuinta trupului, ~i nu
!ndragirea piintecului. A se Jmparta~i din toate ciite putin ~i pe unele
a Ie de.faima, iar pe altele a le alege. Mai mare dedit toata fapta buna
este dreapta socoteala; iar de vin sa nu te Jmparta~e~ti, .fara de dit
atunci ciind vei fi cu prieteni, sau Ia caz de boala, ori mare slabiciune:
Sa nu tai cuvilntul celui ce graiqte ~i ca un nelnvatat sa gra1e~tJ
Jmpotriva, ci ca un intelept fii intarit. Si oriunde te vei afla, mai mic
pe sine socote~te-te ~i slujitor fratilor tai. Sa nu dezgole~ti Jnaintea
cuiva, ceva din madularele tale, nici sa te apropii de trupul cuiva, afara
de pricina de nevoie. Nici sa la~i pe cineva a se apropia de trupul tau,
485
 rara de pricina binecnviintata, precum am zis. Abate-te de Ia lndriizneala
ca de Ia moarte, ~i ca~tigii-!i 1ntreaga 1ntelepciune in riinduiala somnului
ta~, ca sa nu se departeze de Ia tine puterea care te paze~te pe tine. Si
onunde ve1 dorm1, de este cu putin(a, nimeni sa nu te vada pe tine.
Scuipat inaintea cuiva sa nu arunci. Iar daca ~eziind Ia masa, i(i vine
sa tu~e~ti, 1ntoarce-!i fata ta 1napoi ~i a~a tu~qte. Cu intreaga
1n(elepciune maniindi ~i bea, precum se cuvine fiilor lui Dumnezeu. Sa
nu-!i 1ntinzi mana ta a lua ceva dinaintea prietenului tau cu obraznicie.
De va ~edea strain cu tine Ia masa, 1ndeamna-1 pe el o data ~i de
doua ori sa maniince, ~i cu buna riinduiala pune ]a masa, ~i nu cu
tulburare. Cu buna randuiala ~ezi, ~i strans, nedezgolind ceva din
madularile tale. Ciind ca~ti, acopera-(i gura ta ca sa nu se vada. De vei
intra in chilia mai marelui tau, sau a prietenului, sau a ucenicului,
paze~te-ti ochii tai sa nu vada ceva din cele ce sunt acolo. Iar de vei
fi silit de gand, ia aminte ca sa nu-l ascul(i ~i sa faci aceasta, ca eel
ce intru acestea cu neru~inare se afla, strain este de chipul monahicesc
~i de la Hristos, Care ne-a dat nona chipul acesta. Sa nu iei aminte I~
lucrurile in care sunt ascunse vasele chiliei prietenului tau. Cu lini~te
deschide-!i u~a ta ~i o inchide ~i pe a prietenului tau. Sa nu intri
neanun(at la cineva, ci biitand dinafara, ~i diindu-(i-se voie, atunci intra
cu cucernicie. Nu te grabi in umblarea ta, afara de vreo nevoie care
te-ar sili pe tine. Fii-te ascultator tuturor in tot lucrul bun, iar nu eel or
iubitori de agoniseala, sau iubitori de argint, ~i nici mirenilor sa nu le
urmezi, ca sa nu se faca lucru diavo!esc. in bliinde(e vorbe~te cu to(i
~i cu intreaga in(elepciune spre toti prive~te ~i sa nu prive~ti insistent
!a fa(a cuiva. Mergiind, sa nu intreci pe cei mai mari deciit tine, iar de
ar ramiine prietenul tau in urma, a~teapta-1 peel. Ca eel ce nu face a~a,
nebun este ~i asemenea porcului rara lege. De va grai prietenul tau cu
oarecare ce 1-ar fi 1ntiimpinat, a~teapta-1 pe el ~i sa nu-l sile~ti pe
cliinsul. Cel saniitos sa zica celui neputincios mai inainte de vreme, sa
faca trebuin(a (adicii pentru miincare). Sa nu mustre pe cineva in vreo
gre~eala, ci socote~te-te, pe sine in toate vinovat ~i pricinuitor al gre~elii.
Nu te feri a face tot lucrul pros! cu smerita cugetare. De vei fi si!it a
vorbi cu femei, intoarce-!i fa(a ta de Ia ele ~i a~a vorbe~te cu dfmsele.
Iar de monahii departeazii-te ca de foe ~i ca de cursa diavolului, precum
~i de intiilnirea ~i de impreuna vorbirea ~i de vederea lor: ca sii nu se
486
riiceascii inima ta din dragostea lui Dumneze~, ~i ca. sa nu-ti piin~are~ti
inima ta cu noroiul patimilor, miicar de ar fi ~~ suron ale tale dupa ~ru!>
ca ~i de cele straine, fere~te-te I?e. sine. D~ amestecarea ~ea cu a1 tm,
fere~te-te, ca sa nu se raceasca I?Im~ t~ dn~ d~ag?~tea l_m Dumnezeu.
De indraznelile cele cu cei mm tmen ~~ de mtalmn fugi ca de dmvol.
pe unul sa-l ai impreuna vorbitor ~i impreunii tiiinuitor, adica pe eel ce
se teme de Dumnezeu ~i care ia amint<;: de _sine tot.deauna; care est~
adica sarac 1n sala~luirea sa, dar bogat m tamele lm ~umnezeu. ~ata
de fiecare ascunde-ti tainele tale, faptele tale ~i razbomele tale. Sa nu
~ezi cu capul go! inaintea cuiva,_ a~ara de ne_voie. . .
Cu intreaga intelepciune sa 1e~I Ia tre~umta cea_ de ~evme,_ ca ~~
cum cucernicindu-te de ingerul eel ce te paze~te pe tme ~~ cu f~Ica lm
Dumnezeu o saviir~e~te, ~i sile~te-te pe sine piina !a mo~e, macar de
~i inimii tale nu i-ar fi cu placere. Mai bine este \I~ a u;anca venm de
moarte, decil.t a miinca cu femeie, macar d~ ar fi ~~ ~,mea ta :au sora
ta. Mai bine este tie a locui cu balaur decat a dorm! Impreun~ cu ce:
mai tanar ~i 1mpreuna a te acoperi, macar de ~r fi frate_ al tau dup,a
trup. De ti-ar zice tie, ciind mergi pe _cale c~ cmeva, mai m~re d~cat
tine: vino ca sa ciintam, sa nu-l asculti pe dansul. Iar de nu \I-ar z1ce,
cu Iimba taci, iar cu inima slavoslove~te pe Dumnezeu. . . . _
Sa nu te 1mpotrive~ti cuiva pentru ce_va, nici sa te ~u~\I, mci ~a te
minti, nici sate juri pe numele Domnulm ~umn~ze~lm tau. Deram;at
fii ~i nu defiiima; napastuit fii ~i nu na~iistm. Mm_ bme este a se stnc~
cele trupe~ti cu trupul, decilt a ne pa?ub_I de_ ceva ~m c?Ie ~le sufletu~m.
La judecata cu cineva sa nu mtn, c1 _rabda osand1?d~-te, fi_md
neosiindit. Sa nu iube~ti cu sufletul tau ceva dm cele l~m~~ti, c: pleac_a-te
egumenilor ~i incepatorilor ~i de amestecar~a ce_a cu d~n~n de~arteaza-te.
Ca aceasta este cnrsa, care viineaza pe ce1 ma1 lene~I spre pi_erzare. 0,
lacomule cu piintecele, eel ce cauti a sluji p~ntec~_I_ui t~u, mm bme est~
a pune 1n pantecele tau carbuni de foe, decat praJitunle egumemlor ~~
ale stapiinitorilor. . , .
Varsa-ti mila ta peste toti ~i sfie~te-te. d~ no1. De_ ~ulta cuv~nta_re
paze~te-te pe sine, di aceasta stinge din 1mmii p_m;mnle cele gand1t~
care se nasc de Ia Dumnezeu. Fugi de a dogmalisi ca de un le~ fiira
riinduiala; nici iarii~i cu hranitorii bisericii sa in:ri la a~easta, mc1 cu
cei straini. Si prin ulitele miinio~ilor sa nu treci, ca sa nu se umple
487
 'if
I

· b' d' b. Mai bine este tie a te lmpaca cu sufletul tau in

inima ta de manie ~i 1ntunericul rautatii va stapani sufletul tau. Cu eel sJoboz1
. ro· I ·m
d. rotine
Je.
(adica a trupului· a sufletulu1· ~~a· d h 1 ') d 't
u u m eca
miindru sa nu locuie~ti lmpreuna, ca sa nu fie luata din sufletul tau nt;Irepaa~:~:ue;n:~tatura ta pe cei dezbi~ati. Ca Sf. Grigorie ~i.ce: B!ne
lucrarea Sfiintului Duh, ~i sa se faca saHi~luire de toata patima vicleana. a lrn I b . 11' tru Dumnezeu dar mai bine este a te curat1 pe sme
Riinduielile acestea daca le vei pazi, o, omule, ~i te vei lndeletnici este a s o OZI pe · '
totdeauna In cugetarea lui Dumnezeu, In adevar sufletul tau va vedea Pentru Dumnezeu. - · .. · ' t t irea
. f da sufletul trm spre !ucrarea rugacmnu ~~ m ru rez ..
I In sine lumina lui Hristos ~i In veac nu se va lntuneca. Lui se cuvine De vme~ I a . . - d -rt - -te de vederea lumu,

I, slava ~i stapiinirea In veci, Amin.

Daca vrei sa lmparti Ia saraci, din ale tale lmparte; iar daca din
1
mintii cbas~ cii~ti~ ~:c~e~~~!~~i~~a;~im~~~ie~=~fin c~iliata,nici ~rin
tme vor m.~ ~ 1 11 _ . e cei ce sun! de acela~ 1 ob1ce1 cu tme,
cele straine vei vrea a darui, sa ~tii ca mai amara este milostenia ta chip de. buna.tatet !1i~a ~~:;:::t: de amestecarea vorbirii cele~ s~fl.et.e~ll
deciit neghinele. Cinste~te lucrarea privegherii ca sa afli miingiiierea ce de o mmte ~~ ? ama. _ . · Ca e cat se alimaza m1ma
se apropie de sufletul tau. Petreci citind In lini~te ca sa se povatuiasca care se obi~nme~te tar~ de vo;e a se ra~~lll~ate p~i mintea sa ajunga !a
mintea ta spre minunile lui Dumnezeu totdeauna. Iube~te cu rabdare pe?tu ]ucrur~le tel~ %:::::ea;lfn~eletnlce~te-te ln citirea Scripturilor,
saracia, ca sa se adune mintea ta din risipire. Ura~te rastatarea, ca sa-ti pncep~rea ~~me ~ra c~a dreapta, .apoi cite~te Vietile Sfintilor, ca.atuncl
paze~ti gandurile tale tara tulburare. Sfie~te-te pe sine fata de cei multi care 1\I ara a ca _. . !a pravila ta ln locul cugetarn celor
~i lngrije~te-te de singurul tau suflet ca sa-l miintuie~ti pe el de risipirea
ciind te vei scula Ia 0 rug.aci!Ut~de ~t~ , 11 m'Inte te vei afla ln cugetarea
lini§tii launtrice. 1ume~t I,. Pe care o avem
. .
a a aa I , . . d
le ai citit ~i prin aceasta vel u1ta e
Dumnezeie~tilor Scnptun pe care -intea ~~ curatie. Aceasta este scris
Iube~te intreaga lntelepciune, ca sa nu te ru~inezi In vremea
rugaciunii tale lnaintea lui Dumnezeu. Agonise~te-ti curatenie in lucrurile pomen!rea acelora ..S1:fa v;~~~~; ~a sufletul se ·ajutoreaza din citire,
tale ca sa straluceasca sufletul tau in rugaciunea ta ~i in pomenirea In cart!le Dumnezele~ 1 or ~ . · ·. ru aciune se lumineaza In citire.
mortii, ca sa se aprinda bucuria In mintea ta. Fere~te-te de cele mici, cand sta !a rugaciun:. Sdl. mbr~§l,. d~: tr!p ~i cei indraciti cu pfmtecele,
Uriit !ucru este can Ill 1 om . . · D ·e stricata
ca sa nu cazi In cele mari. Iube~te hainele cele saracacioase, ca eel ce se apuca a iscodi lucrurile duhovmce~ti, ~a ~~ pe~~rn~v e~~~toarce ~i
a grai pentru 1ntreag\1nteltpcmne.t~:~~~ ~~~~~~care s~ lndeletnice~te
iube~te stralucirea nu poate cii~tiga smerita cugetare.
Caci inauntru inima se anita asemenea starii exterioare a omului: se sciirbe~te de bucate e ce e grase, t 'ro ia de cele Dumnezeie~ti.
Cine poate cii~tiga minte curata iubind biirfelile? Sau agonisind slava in !ucrunle cele lume~ll, ~udse .P ~~~~ez~iasca fierbinteala ln inima
0
cea de Ia oameni, poate sa cii~tige giinduri smerite? Foe ln Iemne ude nu se aprm e. Jar .
Smeritei cugetari ii urmeaza lnfriinarea ~i sfiala, iar slava de~arta ce iube~te odihna ~i rastatarea, nu se aprmde.
este slujitoare a curviei ~i lucru a! mandriei. Smerita cugetare, pentru
sfiala ei cea de-a pururea, lntru vedenie ajunge, ~i !mpodobqte pe
suflet cu intreaga intelepciune. Iar slava de~arta, pentru tulburarea cea CUVANTUL 6
de-a pururea ~i amestecarea giinduriror din intiimplarile lucrurilor, aduna Se cade ca intdlniri/e cu femeile sa se Jacii cu multa paza
vistierii piingarite ~i spurca inima.
Despre stapanirea giindurilor §i desdpre inftrii~~e~:apt!~~orc~~i z~!
Sa nu asemeni pe cei ce fac semne, minuni ~i puteri in lume, sa
nu-i asemeni pe ace~tia cu cei ce se lini~tesc cu in(elegere. . Dar trebuie nu numm e aces e ,
Iube~te nelucrarea lini~tii mai mull deciit a satura pe cei flamiinzi destu I mm sus. . , t' ta sa fugim decal numai dadi
, 'I · .1 feme 1Je pe cat este cu pu m ' ·
In lume ~i a lntoarce multe neamuri Ia lnchinaciunea lui Dumnezeu. Ca mta mn e cu ., .. , t'lnire Chiar daca vreo nevo1e
vreo oarecare nevme ne-ar Sl 1I spre m a .
mai bine este tie a te dezlega pe sine de legatura pacatului deciit a
489
488
 I
'I
!.,
apare, ea de foe trebuic sane ferim ~i grabniea despartirea sao laeem,
Dar pentru ca n.efencit~ Ae e~ P
eaei iata ee ziee pentru aeeasta In(elepciunea lui Solomon: , Va baga . . d etrecea adesea cu el fiirii de paza, a
cineva foe 1n siin ~i hainele lui nu le va arde? Sau va ealca cineva
viei acolo in 1nchisoare. 0,
cazut in eel~ dm urm~ _m pa~:~~!. c;~n u~are, iata ca. ni~i .sangele
1
peste ciirbuni de foe, ~i picioarele lui nu le va arde? (Pilde, 26, 27). ci'ldere Jalmca ~~ v.redmca de p - t ntru Hristos nici ramie cele
Iar de va zice careva ca din a se intiilni cu femeile ~i din a petrece . . e care 1-a varsa pe ' . I-
'ta ~i nici macar evlavia cea mu ta
1mpreuna multa vreme, nu se vatiima, apoi sa ~titi ca unul ca acesta sau
acestm mucemc P d' t
grozave, nici striimtorarea :_n 1 e~n:~ 'spre a nu eadea in pacat, pentru
ca nu se 1mparta~e~te firii barbate~ti, stand 1n mijlocul ambelor firi: a calugaritei n-au putut ca sa e aJu .
precum spun ca sunt famenii cei din na~tere, de vom zice ca aceia au ' · · · ·1 - atulm
ca nu s-au pazit de pnci.m e pac 1 . ba ~i barbatia sufletului, daca
nepatimire catre femei, ca zice inteleptul ca pofta famenului este striciind Deci, ce-(i ajuta
- · (Ie Jscusdm(a v?rfugi· de pridnile smintelilor, ~i
e nu ave1
fecioria fetei, sau dqi s-aimparta~it firii barbiite~ti, dar unul ca acesta .
nu vel fi cu paza ~~ m
ai ales
fiind 1necat de patimi, nu mai simte cii piitime~te 1ntocmai fiind ca
. C · Sfiintul Apostol Pavel nu ne
de intiilnirile zabavmce cu fem~I!et_ aC~iind este vorba de sminteala
oamenii beti sau ca cei ie~iti din minte care cele mai cumplite patimind, 1ndeamna ca sa stam ~i sa ne up amt ZI·caAnd· fugiti de curvie. (Cor.
socotesc ca sunt afarii de piitimire. · Art s ne porunce~ e,
trupeasca), .c1 mal v~ ~·
· · · ·
1 ·se sa nu se intiimple, trebuiesa fug1m
Dar cum sa zicem (ceea ce nu este de zis) cii este cineva care nu 6, 18). Dec!, ca mmic m ~e Ae ~~ de intiilnirile cu femeile, Jar de nu
se imbolde~te de patima barbateasca, dar de~i el nu patime~te, 1nsa de este cu putin(a, cu desavar~Ir~ f sa ne ferim de intiilnirile cele
cum fi va fncredin(a ~i pe al(ii cii nu piitime~te. Caci de~i unul ca este cu putinta cu desa~iir~ire?) ce ~u,I~ile· nu pentru ca uriim neamul
acesta n-ar avea sminteala, 1ntiilnindu-se des cu femeile ~i vorbind, dese ~i cu zabava .CadJca lunYI ~~a~mde r~denia lor. Ci mai ales le
oare pu(ina paguba pricinuie~te celor care 11 vad Ia asemenea 1ntiilniri? lor, sa. nu ?e. Nici nu ne ae)e folosi dupa putin(a pe eel~ cm:e cu
Sa nu se fn~ele unul ca acesta, caci oricum ar fi, se primejduie~te. La pova(mm ~~ eu p!lde_ VOl~ tea dar mai ales pe cele care au Im_bra(I~at
asemenea 1ntiilniri piitime~te vatamare in giinduri, dar cum ne va adevarat vo1esc a-~I pazi ems 'A dJ'ul luptelor pentru curatie, de
1ncredin(a pe noi ca ~i femeia este fiira de patimire? Caci adeseori emu! mona Jcesc ~~
. h. · au mtrat m s1a . ' I
u no!· pentru acelaq scop. ar
aceea fiind mai slaba cu firea, patime~te sminteala fn cuget din pricina vreme ce acestea se nevOJ.e · sc asemenea
. - ferim ca nu cumva sa• se faca-
c '
celui care face fntiilnirile fiira de paza. El, adica, nu s'a ranit, dar a de 1ntiilniri.dese ~i v~rbi.n lung!, sa n~ - dat-o ~i pe care am oprit-o,
pricinuit ran ire fiira sa ~tie ... aducere aminte a pallmu pe. care a~ epa .
De multe ori femeia, ca ~i cum din dragoste duhovniceasca venind
cu darul Domnului nostru hsus Hnstos. Amm.
Ia calugar, fncepe cu ochii a se umple de pacat, caci prin cautari
obraznice, se viineazii de chipul aproapelui ~i pe fecioria cea dinliiuntru
(pe care Mirele Hristos o iube~te mai ales) pe aceastii feciorie a
CUVANTUL 7
sufletului, cu giinduri necurate o strica. DIN CARTEA NUMIT A: HRISTOITIA
Pentru ca sa fn(elegi mai bine frate, ori sora, cat de multa paza se , Fagur de miere s~nt cuvintele bune,;,
cuvine sa avem spre a nu da pricina smintelii, voi aminti o pilda de Ia ·i dulceata lor tiimadulre a sufletuhll
Sfiintul Macarie. ~ ' (Pild Sol. 16, 26)
In yremea ciind se fiicea prigoana pentru credinta cre~tineascii,
unul dintre cre~tini suferise multe chinuri grozave din partea tiranului, d - orbeasca cuvinte de ru~ine, ni~i sa
· de Ia cei sfintiti ~i clenc1 a
..
caci fusese spiinzurat pe lemn ~i tot trupul lui era ranit, a fost aruncat
Nici monahu nu se ca e s_a v
glumeasca, sau sa riida. ~~ daca est~ opn1 Ade cu mult ~ai mult fiirii
fn temnita 1n stare jalnica. Acolo fi slujea Ia cele de nevoie o calugarita. b. · t de ru<ine a glum1 ~~ a ra '
nu asemanare
de vor 1 cuvmeste
e opnt .' de •1a ca• 1ug ari · Deoarece calugarii, precum se
490
491
 cuvine a avea trupul feciorelnic, a~a se cade a se feri de tot cuviintul
ru~inos ~i de orice gluma ~i riis: precum hotara~te monahilor Sf. loan bunii mireasma a iconomiei celei intelepte dinlauntr.u ~i i~doit sa
veseleasca pe ascultatori ~i cu rasuflarea ~i cu harul pnceperu.
Sciirarul: Monah, este sila necontenita a firii, trup neintinat, gurii curatita
~i minte luminata. Ca pe adevaratul monah 11 face dorul eel Ceresc ~i
. cea intru Dumnezeu petrecere, dupa Sfilntul Efrem ~i nu lucrurile acestei
· 'lumi ~i glumele. Pe ,monah" nu tunderea ~i lmbracamintea 11 face, ci CUVANTUL 8
dorirea cea cereasca, ~i petrecerea cea dumnezeiasca; ,ca lntru acestea Pentru nepiitimire §i pentru fecioria trupului §i a s~jl;:,ului (de la
viata cea prea bunii se arata". ~i deoarece al monahilor ~i numele este Sf Nil, Sf loan Gurii de Aur §1 Sf Vaszle ce are
de jale ~i locuinta este de pliingere ~i lucrarea lor este totdeauna jale,
pliingere ~i lacrimi: precum zice Sf. Isaac: ,Cii insa~i ~ederea monahului . ) N ebiigilnd
Sf Nil scrie catre o fecioara (monah1e: .. seama
. 'f ded
~i singuratatea lui, asemanarea vietii celui din mormiint, care este departe . . . d te duhovniceasca ~!Ia ammte Cl m
de toata bucuria oamenilor, 11 lnvata pe el. Ca pliinsul este lucrarea lui.
Ca ~i 1nsa~i numirea lui spre aceasta il 1ndeamna ~i-1 abate pe el. Ca
~~:~:~~:c!~~t::· ~{~~~~!~~une~~~~ts f~{o~lntr~nt~l~~~~Ji:::s
mai bine ca aici sunt cupnnse poruncl e. o~ u
l:Js~~:
t milntui
plilngiitor se nume~te, adica amar cu inima. Dar ~i aceasta imbracaminte d. Sfiinta Evanghelie flirii de care mmem nu se va pu ea - -,
neagra a monahului, arata ca se cuvine sa pliinga ~i sa se jeleasca, scrie m ' · ·1 t
chiar daca s-ar supune chmun or rupe~ ' ti oi chiar de
· h n-ar manca m
i toata
Sf. loan Scararul. Pleaca-te pe tine spre lucrarea pliinsului, dupa menirea toata viata decilt o paine, pentru ca postire~, pnveg e~~ntlndu-ne
hainei tale. Ca loti cei ce piling pe cei morti cu haine negre se lmbraca. osteneala trupeasca nu ni s-au dat pentru ~It~, c1yent~u ca, _. i
Cum poate sa glumeasca ~i sa riida monahul, eel ce are lucrul ne1ncetat trupul nostru prin infriinar~a celor. c~ncl Slftm, ~a tutt~':a~~ra;~nt
al sau pliinsul ~i lacrimile?. Aceasta este cu totul nepotrivit, necuviincios
~i vatamator vietii lui; pentm aceasta ~i Marele Vasile, in A~ezamilntul
12 al calugarilor, lnvata ca monahul sa nu vorbeasca cuvinte murdare,
!~~!~a~~~~~~iia, p{i:er~~~~~~~~t~.~~~~;:;i, ci:t~~::, ~:~:. a~t:v~i~~:u~
:;:a~~:~g:::rt;~J,a(:r;:d~· ~a~fr~a~i1:~;~?a~~nn:a~a;~i v~ fi !e~io:id
1
~i In fnvatiitura lui canonise~te pe monahul care spune glume, sau
cuvinte zadamice, sa nu ia anafuriL Cel ce spune glume sau de~ertaciuni - d -· fi pe scurt toata osteneala trupeasca. Pentru ca, !e~m
sa fie flira blagoslovenie, adica flirii anafura. ~i Sf. loan Gura de Aur ~~ za. ar n va , , fla fiira de roada ~i se va trimite in matca
lntreg cuviintul scrie ca, nicidecum nu se cade a glumi monahul. Riizi, dm v1ata ac.easta,. se va a . d Ia mine caci eu cu totul sunt
zice ~i cu totul 1!i vesele~ti fata? Tu, eel singuratc? Tu, eel rastignit focului celm ve~mc. Aceast.a nu 0 ZIC e · · .' d Ia Sfintii Parinti
-v,~~~~~~~ ~a :~~u~~fl;~l~~tt~ c~~~~~ui~~:~a~~tu;a s filSnltul~i I.oa~
1 1
lumii? Tu, eel pliingator, riizi, spune-mi?" al
De toata gluma se cuvine a ne depiirta. Ca de multe ori se fntiimpla Gurii de Aur ciitre ciilugan,. un de z1ce
· Sfiintul·: Domnu _ ave1
d 1sus
ca cei ce se 1ndeletnicesc 1n unele ca acestea, sa gre~easca din dreapta
socoteala. Fiindcii sufletul se revarsa spre pomire de riisuri, iar giindirea Hristos are puterea s,a se f~ca P?Va!uito~ fi~~~'ded~f:esed~a~o~i~~ ~:
sine curat, precum El ne mvata, sa ne epa a . • . . , .
~i luarea aminte a mintii o strica. De multe ori raul fnainte mergiind ~i de avere ~i de toata lumea, ca adevaratl pa.l!mlt~n ..
in cuvinte de ru~ine ~i in necuviinta cea mai de pe urma au sfiir~it. neam,Pentru ca eel ce nu se Ieapa"d"a de toate . avenle lm ~~ nu. D moare·
Pentru ca nu se potrive~te in aceea~i vreme sa fie ~i trezirea ~i revarsarea
t~t~~:~~a~~~:~e~f &~,
• ate sa se faca ucenic Domnulm. e Vel
glumii. Iar daca cumva va fi ~i trebuinta ca putin sa slabeascii re:.tru ~i a?roa~e~e
din tot sufletul tau _re tau
posomoriirea, ~i prin cuvinte sa se arate vesel Ia fata, sa fie cuviintul .. de vei azi fecioria ta fiira pnhana, ad~c~ c.e~
plin de har duhovnicesc ~i dres cu sarea cea evanghelica, ca sa aduca
m ' pe o. -
ca ~~ pe tme
trupeasca msut.',
precum f1 t -
~~ cea su e easca,
piina Ia sfiir~it·, de vei agomsl mlla

492 493
 ''
I'
~i ~ndurare in inima ta .~i te vei gati pe sine cu taclii luminoase spre
mtampmarea Ce;-esculm M1re, ca nu cumva in ceasul acela sa se stinga
cand~l~ ta, neav~nd untdelemn. Pentru cii, ce va folosi omului daca i~i
va paz~ trupu.l sau curat, Jar cea diniiuntru a blidului, adica inima, va
fi. ph~a de vJcle.~ug, de uriiciune, de pomenire de riiu, de miinie d
p1zma, de z~vistJe, de miindrie ~i de iu(ime? Pentru ca eel ce se mil ·e
pe fratele sau, acela umblii inca in Jntuneric ~i este uciga~ de oameme
Iar .de socote~te cineva- zice Sfllntul Ioan Gurii de Aur _ ca rani,.
rost sc:m aceste~, sa caute la pilda celor zece fecioare: cape cinci 1:~:
num1t m(elepte, Jar pe ce]e cinci nebune, iar nu curve. Insii de~i nu Je
nume~te cu~e, dar ved:~ cii Jntru nimic nu le folose~te lor fecioria
c~a dm afara! Pentru ca m Joe de milostivire ~i de iubire frateasca
~:-au umpl~t .m1mll~ de otrava ~i de vicle~ug. Deci, pentru ace~sta a~
ram as afara ~~ cu_ plangere n:are au Jnceput a striga: Doamne, Doamne,
desclude-ne
. noua!
. Dar mm1c. nu s-au folosit de la Domnul rna-nrn,· .. CI·
n~mm .a? auz!t:. ,Nu _vii ym, pe voi". Pentru ca dupa moarte nu este
martu~ISI~e, _mc1 pocam(a, CI muncii ne1ncetata. Aici numai, adica in
aceast_a ,v~a(a este dezlegare de rele, aici este cerere, aici mila, ~i orice
povar~ 1~1 va ]ega fiecare, aceea o va ~i purta.
, Dm_ace~t~ sfin:e cuvinte ale Sfllntului Ioan Gura de Aur, poate sa
I~(ele~gaom_:me, _cat e~tede f?lositoare cura(ia sufletului, tara de care
mme~I dm ealu?an on dm mireni nu se va miintui. Dar pentru ca am
Zis, ca pentru man_tmre_a o:nului este nevoie de cura(ia sufletului, poate
va cuteza CI~evasa z1ca, ca de vreme ce cura(ia sufletului este Jndeajuns
spre a ?e mantu;, ce!elalte nevomte ale trupului sunt netrebuincioase.
Dar oncare va mdrazm nu numai a grai, ci numai a socoti una ca
aceasta: unul ca acela sa se rupa din turma cea pravoslavnica ca un
eretJC ~~ Call~ miid~Jar rutred ~i potrivnic dreptei SOCOteJi duhovnice~ti.
P,ent~. ca, daca VOl da trupul meu a se indestula ~i a se Jngreuna
cu mancanle ~~ cu bauturile, cum voi putea scapa de multa cuviintare
de unde se na~te de multe ori ~i prigonirea in cuviint ~i riisu] eel far~
luare a~mte, prm_ care dracu gasesc Ioc a se Jncuiba in casa sufletului
nostru ~~ ne nd1c~ spre felurite patimi. Iar din prigonire Jn cuviint se
na~te _PIZ~a, mr d!n aceasta se na~te tine rea de minte a raului. Jar din
nesati.ul pantecelm se na~te curvia ~i dacii cineva este biruit de aceasta
atunc1 unde este Jnva(atura Sfintei Evanghelii? '
494
f'
Domnul nostru Iisus Hristos ne porunce~te in Sfiinta Evanghelie nu
numai sa nu curvim, dar nici sa nu poftim, pentru di curvia este patima
a trupului celui sim(itor de care zice Sfllntul ~postal Pavel, di este. Hica~
allui Dumnezeu ~i eel ce va strica laca~ullu.I Dumnezeu, II ~a stnca ~e
acela Dumnezeu. Deci, dadi pe eel ce va stnca trupul, spurcandu-1 pnn
preacurvie, 11 va strica Dumnezeu, apoi cu cat mai mult va p~deps1
Dumnezeu pe eel ce va strica sufletu; s.au prin multe rele? C~ cat est~
mai cinstit sufletul deciit trupul, cu atat 1 se cade omulm ma1 vartos a-~I
agonisi nepiitimirea sufletului.
Drept aceea, noi, piitima~ii cu dreaptii s~coteala, se_ c.ad~ a ~ocotJ
.
pentru care pricinii ne-am lepadat ?e 1:1m~ ~~. d~ ~esiatar~ JI ~a1 ales
ne-am tagaduit lui Dumnezeu a paz! fecwna ~~ sarac1a. Ma1 mtm ne:am
tagaduit a pazi fecioria pentru Jnsa~i drag~stt;a Domnulm nostru !1;us
Hristos, Care cu acest fel de petrecere a trait m ]umea aceasta, arata~d
tuturor celor ce ~i-au ales a-I urma Lui, ca a~a se cade a petrece m
Iume, precum a petrecut El, adicii Jn feciorie, nesmintind-o pe ace.as~a
nicidecum precum zice Sfiintul Vasile. Ramiiniind pana Ia sfiir~It m
ceea ce s-; nascut (intreg) nemi~candu-~i fecioarele mana ditre pipaire
de barbat, nici Jmpletind cele neimpletite, ori legiind impreunii pe cele
dezlegate, ~ipe madularele cele nestricate 1mpleticindu-le cu miidulare
de alt neam, spre a le strica. Ci socotind slava cea mare pe care a
!agiiduit-o Domnul prin Proorocul, ziciind: Aceasta graie~te Don:nul
catre scopi(ii cei ce pazesc siimbetele Mele ~~ a celm: ?e vmesc sa se
tina de a~eziimiintul Meu: Le voi da lor Jn casa Mea ~~ mtru zJdul meu
lac numit mai bun deci'tt a] fiilor ~i al fiicelor.
Nume ve~nic voi da lor ~i nu va lipsi aceasta slava_ mare, s~coti~d-o,
zic. Sa Jnceteze fecioara, nu intru lucrare fecwna pazmdu-~I, c1 mtm
a ramiine nemi~catii catre lucrare, pazindu-~i astfel nestricarea. . .
Sfantul Vasile zice: fecioara s-a zidit pe pamiint din suflet ~~ dm
trup, ca un chip a lui Dumnezeu cu taina sa siimbeteze, ~didi sa 1ncet_?ze.
Nu mana, nu piciorul, nu ochiul, nu alt oarecare dm madulare mi.\icand:
dar nici mintea cea pricinuitoare din stricaciune a frumuse(n celei
firqti sa nu o mi~te spre pofta trupeasca. Ci sao faca sa stea ca? buna
pecetluire a lui Dumnezeu, nemi~cata catre vreo nalucire sau atmgere,
[aciind-o sa stea cu totul pe piatra nepoticnirii, ca nu cumva, cmeva
prin ochi, sau prin auzire, sau vreo alta sim(ire intriind cu v1cle~ug pe
495
 '.1
If
j,

'n ,·nl·mi]o smeritilor adicii lntre a iubi pe Domnul din toatli in] ima ~i
I

furi~ lnauntru sau va mi~ca din Joe lnchipuirile cele din suflet care sunt
dupa chipul lui Dumnezeu, sau ~i amesteciind lmpreuna pe cele intiii
1 - · ' ·, ·
din tot sufletul ~i pe vecinul ca pe nol m~me, a
mari ca lnsu~i lui Hristos ~i unul altu~a a~emenea. Ca nu v~~~~ul~f
1
ne supune ce or ma1
d.
lnchipuite ale Sale undeva, rau Ie va pecetlui. ~i frumusetea sufletului . - fl I d . ca Apostoln eel ce se supuneau . :
intrcacest chip o va vatama. Iar pe trup, fiind materialnic, prin oarecare n~~~ :: c~i ~e cs~auul~~~~iva, judecata l~i vor lua. ~i a nu fi ~mp?trivlton
atingeri stricatoare, din toate partile II va umple de spurcaciuni ~i de in cuviint, sau clevetitori, sau barfitori, sau In de~er~ cuf;t~~~~~~~~~~r~~
prihiiniri.
Deci, de vreme ce vrednicia fecioriei este atat de lnaltii, lucru mai
t
di acestea toate ~i cele asemenea aces!ora ~un~ roa e e altul pentru
presus de firea omeneasca, adic~ a Ingerilor celor rara de materie, se din prisosinta inimii graie~te gura: Sa ne mbJm unul ~ele paziti" ~i
C1 . . de Ma mbltl pe Mme, poruncl e .
cade tuturor iubitoarelor de Hristos fecioare a urma viata celor fiira de Do:n~~J~e. e ~~~: :~~~~ta vor cuno~~te toti ca lmi sunteti ucenici, ~e vii
materie, a fi veghetoare de-a puiurea, ca ~i ace~tia, a uita toata grija ma~l b" . " 1 ltul" Ca unde este dragoste, acolo este Hnstos,
piimanteasca ~i a avea numai grija lui Dumnezeu, ca ~i Ingerii. A vel! lll 1 unu pe a · ' · cele
lnfriina trupul dupii putintii, de miincare, de bautura ~i de odihna, a se pe~tru ca Iisus HristostesHrte i~~~~o~:e,f~:: ~~d~a~:~~urr~~;u~~cl~~n se
lndeletnici in citirea Dumnezeie~tilor Scripturi, din care se Iumineaza asemenea, aco 1o nu es e , '
mintea ~i ne aduce. catre frica lui Dumnezeu. sala~luie~te. . . . "" - de dragoste nu putem fi
Fara de smereme ~~ ascu1tare ~~ ,ara _ .
A plange, de este cu putinta, piina Ia rasuflarea cea de pe urma, . . . . lui Hristos Caci El fiicandu-se noua chip, S-a
:!ee~~;~~ ~~:~~~~c~;t
Tot E ne-a a pl 1
1
ator fiicdiintd~-s ed!aatda~u~~!n~:i ~~:~:: ~~r~g-
0
~~~:~·
rugiind milostivirea Lui; ca de. se· afla In vreo bunatate, sa o p!izeasca ·
pe fecioara prin darul Sau, sa nu cada ~i de cele ascunse (dupa cuvantul
proorocului David) care nu sunt pricepute de neputinta firii omene~ti d c . .
e r~ce... .slava Cerului In lume pentru nemargmJta L:n
sa o curateasca. ~i a~a ciite pUjin, ciite pujin nevoindu-se fecioara, va
ajunge ~i lntru curajirea sufletului, care este In stare a face fecioria
!:J~:t~~~~-;~ d~~~oste dttrc noi, cei saraciti de b.unatatile ra;ulm pr~~
- irea vicleanului. Deci, bine este a se sala~lm dra~oste~ m nol,
trupului ca .pe· o slujnica a fecioriei suflete~ti. ~i atunci fecioria cea
sufleteasca o paze~te pe cea trupeasca nevatamata. Iar daca nu ~i-a
:~~~mva sa se iveascli In mijlocul nostru iubirea de pr:gomre ~~ ~ea~a
curatit fecioara poftele din suflet ~i nu s-a fiicut stapiinitoare curajia ~i ca nu cumva sa scarbimpe_ vreun~~i~in t;{~::: 1t~~ ;:~~.n~e a~ad~
cea sufleteasdi peste cea trupeasca, cu anevoie este a-~i pazi cineva
trupul sal! nespurcat. }~e;a~J~ ~~~~~ac~~~ac~:~r~~i:t:ar:atfuiap~~:~u\-~:~!~b~to~n~~
Pentru aceasta nevoie~te-te, maica - zice Sf. Nil - a-ti curati ~i lmpaca cu dansul dm tolatadm~ma,-'nl.~mtl~ C~ de nu veti lasa oamenilor
sufletul dimpreuna cu trupul, lmpodobindu-te cu haina cea prea ' fata 1ar Domnu ve e Ill · ' 1·
ve de m , '
frumoasa, podoaba a smeritei cugetiiri, nedand Joe nicidecum miindriei, n 1 a ZlS. Domnu1 mel . . Tat•l
a
vostru eel ceresc nu va asa
•'
ci cand vei vedea ca mai mult spore~ti lnainte, atunci mai mull sa te :~:~:1:1: v~~stre; ~i: Hisati ~i se va H'isa ~o,ua ~i ~~a;::i~n~a ~~t~~~~: ;~
rogi lui Dumnezeu cu Iacrimi, ca sli-li dea smerenie, ca a~a ne ~i mania voastra. Ca nu ~tlm. ce vau~~:: :;~a~~fee Sf. loan Gura de Aur
porunce~te, ziciind: ciind faceti toate cele poruncite, ziceji eli robi care ceas vme furul. CaCJ cu nep . ' . · t - 1 Macar ~i toata
netrebnici sunteji, cele ce atn fost datori a face, am fiicut. Deci, ~i · ietii sufletul celm ce tme mm e rau ·. . · -
I - a mtra pe u~a v , , . , . t Domnului ~ 1 este zadarmca
sfintia ta a~a fiiciind, atunci va zice Mirele tau Hristos: Deschide-Mi, dre~tatea de ar face.' uracmne este m~~s~~l este nou~ a lntelege ace]
cea de aproape a Mea, sora mea, porumbita Mea, cea desavar~ita a toata lucrarea unul om ca acesta. . rai In Jimbi lngere~tl
cuvant al Sffintului Apostol Pavel, ce ZJce: ,De a~ g
:
,'
1
Mea, clici In urma mirurilor tale am alergat. Acesta este mirul eel de
I, buna mireasmli a lui Hristos, adica smerenia, drept aceea ~i locuie~te
I 497
i, 4%
i,
 ~i omene~ti ~i de a~ ~ti toate tainele ~i de a~ avea toate darurile si
proor~ciile, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Dragostea nu pizmuie§t~,
nu se malj:ii, nu se trufe~te, nu riispliite~te riiu pentru ran. Dragostea nu
se bucura de nedreptate, ci se bucurii de adevar. Dragostea indelung
rabdii. Dragostea niciodata nu cade".
CUVANTUL 9
SCRISOAREA 43 A SFANTULUI VASILE CEL MARE
(Catre o jecioara ciizutii)
Acum este vremea sa vestim ace] cuvilnt proorocesc ~i sa zicem:
Cine va da capului men apa §i ochilor mei, izvoare de lacrimi ~i voi
pliinge pe cei raniti ai fiicei poporului men? ... Si daca Ieremia i-a
socotit vrednici de plans de mii de ori, pe cei ce au fast rapu~i trupe~te
pe cilmpul de luptii, ce sa mai spunem de o asemenea infrilngere a
sufletelor? Ranitii tai (Isaia 22. 2) nu sunt riiniti de sabie, nici mortii
tai, morti de razboi, ci dimpotriva, plilng boldul mortii celei adevarate
- pacatul greu ~i sagetile aprinse ale celui viclean, care ard fara mila
impreuna en trupurile ~i sufletele.
,Vaziind pe piimiint o asemenea calcare de lege, fara de indoiala
ca tare se vor mai tilngui slugile Domnului ... ca fara de ru~ine curve~te
insa~i mireasa Stapiinului, al ciirei cap este insu~i Hristos. Vor pliinge
inse~i duhurile sfintilor §i Finees riivnitorul, caci el acum n-are putinta,
ca luiind sulita in miiini, sa pedepseasca pacatul trupesc, §i impreuna
cu el pliinge ~i Sfiintul Ioan Botezatorul, caci acum el nu mai poate sa
pariiseasci\ laca~urile de sus ca ~i oareciind pustiul, spre a veni sa
descopere faradelegile, ~i de va fi nevoie, sa sufere, fiind gata sa
riimiina mai degraba fara de cap, deciit sa se lepede de indriizneala.
Si oare nu cumva Sf. Ioan striga ~i acum §i i~i inalta glasul mai
tare deciit ma1 inainte pentru Irodiada, zicilnd: ,Nu ti se cuvine sa 0 ai
de sotie (Mat. 14.4), caci, de~i trupullui Ioan, dupa ;iinduiala obi§nuita
a firii, s-a supus hotiiriirii Dumnezeie~ti, §i de~i limba lui Ioan tace,
cuviintul Domnului nu se leaga. Cel care ~i-a intins indriizneala pilna
Ia moarte, ciind se strica casatoria unui rob asemenea lui, oare va
498
suferi acum vazilnd asemenea necinstire a camarii de nuntii cele.i sfinte
a lui Dumnezeu? Dar tu, care ai lepadat de Ia tme Jngul acele1 sfinte
Jegaturi dumnezeie~ti ~i ai fugit din preacurata ca~arii de nunta ~
adevarului impiirat ~i ai ciizut cu uriiciune in aceast~ ~tnciici.nne necu_rat~
~i ru~inoasa, fiindca nu mai po(i scapa de a.ceasta mvmmre.a:nar_a, ~~
nu ai putinta ~i nici mijloace sa ascu~z1 ~aul, ,te um~h _mea de
indrazneala. Si dupa cum eel necurat, caz~nd .m adancu~ rauta(!lor, nu
baga de seamii, asemenea §i tu, te le~ez1 ch1a~ de ~gadum(el~ date
adeviiratului Mire, ~i strigi ca nu e~l! fecwara ~~ ca mcwdata n:al
fagaduit sa tii fecioara, cu toate ca ai dat multe fagadum.te ale fe~10ne1
~i pe multe chiar le-ai implinit in fapta. Ammt~~te-t~ de stral~c1ta
marturisire facuta inaintea lui Dumnezeu, a ingenlor ~~ a oa~emlor.
Aminte~te-li de soborul preacinstit, ~echipul sfan~ a! fecwarelo~
de adunarea Domnului §i a Sfintllor B1sencn, de prea b~t:ana.ta b.u~1c~
cea intru Domnul, care intinere~te ~i se infrumuseteaz~ m Vlrt~p mea
~i acum, mai adu-ti aminte ~i de mama ta, c~re impreuna en ea ~avn~~~~
]ntru Domnul ~i en osiirdie se sile~te p~m o~recare ostenel~ nm ~~
neobi§nnite sa distruga in sine urmele depnn.denl?r. De ase:nen,l, adu-11
aminte ~i de sora ta, care ~rn:eaza intocma1 a~andor~ra; ,1ar m un:le
se sile§te sa le ~i intreaca ~~ cu v1rtu(!le fecwre~tl 1~tr~ce men:ele
inainta~ilor, iar pe tine, sora ei, dupa cum te-a cmsl!tpana _acum ~~ cu
fapta §i en cuviintul, nec?ntenit te c~eam~ Ia aceea~I.lupta. .
Aminte~te-ti de ele ~~ de ch1pul mgenlor d!mpreJnr~Jl Don:nu;m,
de via(a duhovniceasca in trup ~~ de vie.\Uirea ~ereasca pe J;_a~ant.
Adu-ti aminte de zilele senine, de noptlle. lummoase_, de. cantanle
duhovnice~ti, de cantarea prea dulce a psalm!! or, de rugacmmle sfinte,
de a~ternutul curat ~i neintinat, de sponrea m ~lrtutlle fecwre~t:, de
masa modesta, de toate ciite fagaduiau ca fecwna ta se va pastra
nestricata. .
Unde-li este, dar, infa(i~area cuviincioasii, unde-(1 este purtarea
frumoasii §i imbraciimintea cea simpla ~uv~mtii fecware1, un~e-(1 est.e
ro~eata cea frumoasa, semn al ru~mam ~~ albea(a fru~oa~a a fete;,
inflor.ita din infriinare ~i priveghere, care striilucea mm placut decal
toata frumusetea? . . .
De ciite ;ri ai varsat lacrimi fierbin(i pentru P.aza f~c10ne1 tale
celei neintinate? Ciite rugaciuni ai fiicut ditre Sfin(1, cerand ajutorul
499
 lor, nu ca sa intri in casatorie omeneasca (adica sa cazi in aceastii
stricare ), ci ca sa nu te lepezi de Domnul Iisus? Cate daruri ai primit
tu de Ia Mire! Sa mai pomenesc oare de cinstea pe care o primeai
pentru El de Ia prietenii Lui? Ori sa mai vorbesc de lmpreuna vietuirea
cu fecioarele, de cele ca~tigate lmpreuna cu ele, de bunavointa lor, de
laudele pentru feciorie, de feciore~tile binecuvantari, de scrisorile ce-ti
trimiteau tie, ca unei adeviirate fecioare?
Dar acum Ia suflarea cea mica a duhului care lucreaza acum in fiii
razvratirii (Efes. 2.2), te-ai lepadat de toate acestea; mo~tenirea ta
scumpa, pe care ai ca~tigat-o cu atiitea nevointe, ai schimbat-o pe
placerile trecatoare, care numai un timp scurt 1(i Jndulcesc giitul, iar
apoi se fac mai amare deciit fierea. Cine oare nu va zice cu Jntristare:
cum s-a facut desfranata, cetatea cea mare crcdincioasii, Sionul?
(Isaia !.21). Oare nu insu~i Domnul va spune celor ce umbla acum Jn
duhullui Ieremia: ,Vezi ce Mi-a !acut fiica lui Israil?" (Ieremia 18.13).
Eu Mi-am logodit-o in credinta ~i in nestricaciune, in dreptate ~i in
judecatii, in mila ~i in bunata(i, dupa cum i-am ~i !agaduit prin Proorocul
Osia (cap. 19.20). Dar ea a iubit pe cei straini ... ~i de~i Eu, barbatul
ei, sun! viu, ea se socote~te desfriinata ~i nu sc !erne sa apartina altui
biirbat. De asemenea, indrumatorul mireselor, dumnczeiescul ~i fericitul
Pavel, ca ~i eel din vechime, prin a! carui sfat ~i mijlocire, tu ai lasat
casa parinteasdi ~i te-ai unit cu Domnul (prin legiitura calugariei), ~i
unul ~i altul fiind 1ntristati de fapta ta, oare nu vor zice ei: ,Ca frica
de care m-am temut, mi-a-Venit mie, ~i de ce m-am speriat, aceea rn-a
Jntampinat (Iov. 3.25), pentru ca v-am logodit unui singur Biirbat ca sa
vii Jn!ati~ez lui Hristos, ~i intotdeauna m-am temut, ca nu cumva, dupa
cum ~arpele a ademenit cu viclenia sa pe Eva, a~a sa vii vatame ~i
mintile voastre (2 Cor. !1.2-3).
De aceea, prin mii de cantari placute, am cautat eu sa lini~tesc in
tine furtuua patimilor, ~i prin mii de sfaturi sii piizesc mireasa Domnului,
totdeauna vorbindu-ti de frumusetea vietii feciorelnice. Pentru ca cea
nemaritatii - dupa duviintul Sf. Apostoi' Pavel - se 1ngrijqte de ale
Domnului, ca sa fie sfiintii ~i cu trupul ~i cu sufletul, ~Hi ariitam
vrednicia fecioriei, numindu-te laca~ul Domnului. Ca ~i cum ti-a~ fi
dat aripile riivnei, 1niiltiindu-te spre Iisus, ti-am ajutat ~i ingrozindu-te
cu pedepse, sa nu cazi, 1li ziceam: ,De va strica cineva Biserica lui
500
Dumnezeu, ~i Dumnczeu 11 va strica pe acela" ( 1 Cor. 3, I7)~i adaugan:
cuviute care te indemnau !a rugiiciune: ,Si duhul vostru ~~ sufletul ~~
trupul vostru sa se piizeasca Jn toata intregimea !ara pnhana Ia vemrea
Domnului nostru Iisus Hristos" (I Tesal. 5, 23). . .
Dar, cu toate acestea, m-am ostenit in zadar ~~ amam1c a fost
sfiir~itul ostenelilor mele cele placute, pe care le-arn purtat ?en:ru tme.
' Din nou trebuie sa oftez perttru acestea, de care a~teptam sa rna bucur,
caci ai fost amagita de ~arpe mai rau decal Eva. .
Nu numai gandurile ti s-au stricat ~i Jmpreuna cu ele ~~ trupul_ s-~
spurcat, dar ceea ce este ~i mai groaznic, des?re care n-a~ don sa
vorbesc, dar despre care totu~i nu pot sa t~c, ca focul arde m oasele
mele ~i sunt parasit de toti ~i nu pot sufen (Ierem. 20, 9). .
Lua-voi deci membrele lui Hristos, ca sa le fac membre ale une!
desfranate? (I Cor. 6, I5). Este un rau neasemiinat cu altele: eo nou~
• I
rautate in Iume. Ciici s-a zis: ,Treceti in ostroavele Hetlmulm ~~ vede!I,
~i Jn Chi dar trimiteti ~i socotili foarte ~i vedeli_ de s-a~ fiic~t unele ca
acestea, de ~i-au schimbat pagiinii dumnezen lor ~~ acem nu sunt
dumnezei. (Ierem, 2, I 0, II). . . , .
Dar fecioara ~i-a schimbat slava e1 ~~ s-a dat mtru r~~me.
Spaimantatu-s-a cerul de accasta ~i :-a in!rico~at foartc mult, ca rele
"' t "i acum - zice Domnul - ca doua rele a fiicut fec10ara. M-a
a 1acu . y · f · -t
lasat pe Mine, adevaratul Mire a! sufletel?r Sfinte ~~ ~ ug1t c_a re
necuratul ~i nelegiuitul stricator a! sufletulm ~~ a! tr~pulm: s-a lep~dat
de Dumnezeu, Milntuitorul ei ~i a dat membrele sale ~n robw necurat1~1
~i a !aradelegii (Romani 6, I9), iar pe Mine M -a mta: ~~ a um?lat m
urma poftitorului ei (Osia 2, I3), care nu o va aJu!a mtru mm1c. Au
doara eel ce cade nu se mai scoa!a? Sau eel ce se abate n~ se rna~
intoarce? (Ierem. 8, 4). Pentru ce s-a Jntms fecioara ~ra ru~me,_ ?e~I
a auzit ca Iisus Mirele, zice prin Ierem1a: S1 am z1s dupa ce a desfranat
in toate acestea: intoarce-te Ia Mine ~i nus-a 1ntms (cap. 3, 7). S1 nu
este ra~ina Jn Galaad? Ori doctor nu este ~colo, pe~tru ~e nu s-~ SUI~
vindecatoarea fetei poporului Meu? (Jeremia 8, 22). In Sfa~t.a S~nptura
vei gasi multe ajutoare impotriva acestui rau; multe leacun Izbav1toare
de pieire. A~a sun! tainele despre moarte ~~ mviere, a~a sunt cuvmtele
despre stra~nica judecata ~~ muncile ve~mce.
501
I
I
Inva(aturile despre pocainta ~i iertarea pacatelor, mii de pilde despre
!ntoarcerea pacato~il~r, despre drahma, oaia ~i fiul eel pierdut, care ~i-a
1roS1! averea cu desfranatele, care pierdut a fost ~i s-a aflat, mort a fost
~i din nou a lnviat. Sa ne folosim de aceste ajutoare lmpotriva raului
vindeciind sufletul nostru.
Giinde~te-te Ia ziua cea de pe urma, lnchipuie~te-(i turbarea duhului
lncetarea suflarii ~i ceasul de moarte, hotariirea apropiata a lui
Dumnezeu, lngerii care vin In graba, sufletul cuprins de tulburare
groz.avii, _chinuit flira de mila de cugetul cellmpoviirat, care-~i lndreapta
pnvmle mdurerate spre cele de dmcolo; In sfiir~it, lnchipuie~te-ti lnsa~i
trebumta nelnlaturata a stramutarii 1n alta !urn e ...
Aminte~te-ti de vedenia lui Daniil, ciind lnrati~eazii judecata lnaintea
och1lor no~tri: _,Viizut-am pana ce s-au pus scaunele ~i a ~ezut Cel
ve~hi de zile. Imbriicamintea Lui era alba ca zapada ~i piirul capului
Lm ca lana curatii: scaunul Lui para de foe, roatele Lui, foe arzator.
Riiu de foe curgea, iqind dinaintea Lui: Judecatorul a ~ezut ~i carlile
s-~u deschis" (Daniil 7, 9-10). Cele bune, cele rele, cele vadite ~i c'ele
tmmce, faptele, cuvintele, gandurile, toate se descopera auzului tuturor
lngerilor ~i oamenilor. Dar In ce stare jalnicii vor fi cei ce au vietuit
rau? Unde se va ascunde sufletul, care lntr-o clipa se va descoperi
lnamtea atator priviri, fiind lnciircat de rele? Care va f! starea trupului
celui supus acestor chi'nuri nesfiir~ite ~i de nesuferit, unde focul nestins
vier~ele chinuitor ve~nic, fundul lntunecat ~i groaznic a! iadului:
suspmul amar, oftarile, plangerea ~i scrii~nirea din!ilor ~i unde suferintele
nu vor avea sfiir§it? De toate acestea nu este scapare dupa moarte, ~ici
putm!ii de a U§Ura chinurile amare.
Putem scapa de ele acum. Cat se mai poate, sa ne ridicam din
cadere, sa nu ne deznadajduim, ci sa ne lndepartam de fapte rele. I is us
Hnstos a venit sa miintuiascii pe cei pacato§i. Veniti sa ne lnchinam
sa lngenunchem §i sa pliingem lnaintea Domnului (Ps. 94). Cuviintul
care ne cheamii Ia pocain!ii spune: ,,Veni(i Ia Mine, toti cei osteniti §i
lmpovara(1 ~i Eu vii voi odihni" (Matei 11.28). A~a ca avem cale spre
miintuire, dacii dorim aceasta mantuire. Inghitit-au moartea biruind
dar sa tii minte tare, ca iara~i a luat Domnul Dumnezeu toata lacrim~
de Ia toata fata (Isaia 25 .8). Credincios este Domnulln toate cuvintele
Sale (Ps. 144).
502
El nu minte cand zice: ,Devor fi pacatele voastre ca mohoraciunea,
ca zapada Ie voi albi; iar de vor fi ca ro~eala, ca lana le voi albi (Isaia
] , 18). Marele Doctor a! sufletelor este gala sa-ti vindece ran a, este
Jiberatorul, izbavitorul nu numai a! sufletului tau, ci al tuturor sufletelor
' robite pacatului. Aceste cuvinte 1nse~i buzele Sa~e scumpe ~~ Sfinte
]e-a grail: N-au nevoie cei sanato~i de doctor, c1 eel bolnav1. N-am
venit sa chem pe cei drep(i, ci pe cei pacato~i la pocain(ii" (N!atel
9.12-13). Ce dezvinova(ire vei avea tu san altcineva, dacaEI_glas~lqt:
acestea? Dumnezeu vrea sa te vindece de o rana rea ~1 sa-11 rasara
lumina din lntuneric. Te cauta Pastorul eel bun, care nu a lasat oile
cele ratacite.
De te vei lncredinta
'
Lui ' nu va zabovi, nu va trece pe alaturi iubitorul
. .
de oameni ci te va duce pe umerii Sai, bucurandu-Se ca a gas1t oa1a
cea pierddta. Tatiil s-a ridicat §i a~teapta lntoarcer~a ta. din rata~ire.
]ndrepteaza-te numai ~i Inca departe fiind tu, va v.em Ia tme, ~a ~ad~a
pe umerii tai ~i te va cuprinde In bratele Sale, pe t;ne, ~ea cura(1ta p;m
pocain!ii. Si' 1n cea mai scumpa 1mbracammte va 1mbraca sufletul tau,
dezbracat de omul eel vechi, ~Hi va pune inelln miiimle tale, de pe care
s-a spalat siingele mortii, ~Hi va 1ncalta picioarele, cares-au 1ntors de
la caile raului spre dirarea pacn evanghehce. S1 va vesll zma vesehe1
·~i a bucuriei Ingerilor ~i oamenilor ~i In tot_ chipul. se va sarbiitor:
lntoarcerea ta. Amin, zic voua, zice Domnul: ,In cerun va fi mal multa
bucurie pentru un paciitos ce se pocaie~te" (Luca 15, 7).
· Daca cineva dintre cei ce se cred a fi drep!i se va supara ca tu prea
repede ai fost primita, lnsu~i bunul Parinte va zice. 1n apararea ta: ,Se
cadea lnsa sa ne veselim §i sa ne bucuram, cac1 sora ta acesta era
moarta ~i ~ lnviat, pierduta era §i s-a aflat." Amin.
CUVANTUL 10
DESPRE 0 TANARA CARE SI-A PASTRAT FECIORIA
CU PRETUL
, VIETH
'
Ciind, din voia lui Dumnezeu, Sfiinta Cetate !erusalimul a cazut In
miiinile per~ilor pentru pacatele noastre, atunci s-a petrectll un l~cru
vrednic de lnsemnare. Cucerind paganii cetatea, au uc1s mn ~1 zec1 de
503
 mii de cre~tini ~i au intrat in cele din urma ~i in Sfiinta biseridi a Invierii
Domnului ~i in celelalte l:ica~uri ale miintuitoarelor patimi ale Domnului,
unde se aflau adunati multime de cre~tini, pe care pagiinii i-au tiiiat. Au
ales insii dintr-in~ii copiii cei chipe~i ~i fecioarele, luiindu-i ca robi.
Dupii ce a 1ncetat tulburarea ~i robia, per~ii au necinstit pe fecioarele
~i pe femeile ce le robiser1L
In acea vreme una dintre fecioare se uita cu inima 1ndureratii Ia
cele ce se fiiceau roabelor lui Dumnezeu, ~i temiindu-se ca sa nu-~i
piardii fecioria, nu primea din mana piiganilor, nici mancare ~i nici
biiuturii, ci se topea numai in pliinsete ~i tilnguire amara. Stiipiinul ei,
adica persul, care avea dregatoria de satrap, o lndemna ~i pe aceasta
fecioara ca sa se piece poftei lui celei necurate, de vreme ce el o avea
acum roaba dimpreuna cu alte fecioare cre~tine. Pe acestea din urma
ij
!I le in~elase ca sa-~i lepede credinta ~i sa-~i piardii fecioria ~i le sfiituia
ca sa o lndemne ~i pe aceasta fecioara ca sa se piece lui.
Ea lnsa, se 1ngreto~a ~i nicidecum nu voia sa auda de aceasta, ci
numai suspina din adiincul sufletului ~i le ocara pe celelalte, aducandu-le
aminte de Mirele Hristos, pe care L-au parasit. Aflilnd stapiinul despre
neinduplecarea ei, s-a maniat foarte tare. Intr-o seara, pe ciind era Ia
masa impreunii cu alti per~i ~i cu fecioarele cele necinstite ~i lepadate
de Hristos, a poruncit ca sa vinii ~i fecioara cea iubitoare de curiitie
spre a miinca impreuna, dar ea n-a voit sa asculte. Atunci slugile
satrapului au apucat-o cu sila, ~i purtand-o pe umeri, au adus-o Ia masa
stapiinului. Ea insii nu s-a atins, nici de mancare ~i nici de biiutura.
Dupa ce s-a terminal masa, paganul satrap, o 1ndemna iara~i ca sa
se piece poftelor lui (spre amestecare spurcata). Viizand insii ca ea nu
se 1nduplecii nicidecum, s-a aprins de milnie ~i a biitut-o piinii ce a
cazut 1n nesimtire, apoi urcand-o sus pe aripa zidului de Ia turn, a
intrebat-o iara~i dadi se pleacii voii lui. Ea insii i-a facut semn ca nu-~i
schimba hotararea. Atunci paganul scotandu-~i sabia, a inceput sa o
loveascii cu siilbaticie ~i Ia fiecare lovitura o intreba daca se pleacii
poftei lui. Sfiinta fecioara insii ramiinand neclintita in hotariirea ei de
a-~i piizi cinstea, a fost sciildatii toatii cu insu~i siingele ei nevinovat.
In cele din urmii, cunosciind piigiinul satrap cii nu i~i atinge scopul, a
poruncit slugilor ca s-o arunce jos de pe inaltimea tumului. Astfel s-a
' vei putea ~i din aceasta ve1 ~tl ca nu rna va vatama sab1a ta.
siiviiqit mucenice~te aceastii sfiinta fecioara, pazindu-~i cu negraita
504
L
'
biirbatie fecioria ~i credinta, aducandu-se ca o Jertfii neprihiinitii Mirelui
Hristos de a Carui slava se vesele§te acum m cerun.
Ac~astii insemnare am gas it-o in Limonarul grecesc, care a ~ost
scris de Sfilntul Sofronie, patri31rhul Ierusalimului, car~ a fost calu.g~nt
in ob~tea Sfiintului Teodosie. Inainte de-a aJunge patna.rh, e.l a VIZI:at
toate manastirile §i schiturile din Palestma, Sma •. ~g1pt. §I a.lte tan
cre~tine de unde a adunat insemnari din viata cre~tm!lor ~~ mal ales a
pustnicilor. Din istorisirile acestea a campus cartea ce se nume~te
. ,
, L tmonar .
CUVANTUL 11
DIN VIATA SFINTEI MUCENI'fE EUPRAXIA
Sf. mucenita Eupraxia a fost din cetatea Nic?midiei sub ~on.mi.a
lui Maxim ian, de neam vestit, frumoasii Ia chip ~~ cu bune. obiceiun,
fiind credincioasa roabii a lui Hristos. Prinsii de ciitre inchmatom de.
idoli a fast silitii sa aduca jertfii dracilor. Ea nesupuniindu-se, a fost
batuta cumplit, iar ea rabda cu biirbatie. Apoi a. dat-o unm om ,barbar
ca sa 0 spurce, iar acela a luat-o Ia casa sa. Fec10ara se ru~a n~mceta!
in taina Mirelui sau eel preacurat, adica lm Hnstos, ca sa-: pa:easc_a
fecioria nestricata. Cand s-a 1nchis cu diinsa spurcatul barba_r ~n camara,
Sfiinta 1-a rugat pe el ca sa o a~tepte putin, fiigadumdu-1 ca-: ~a aduce
lui 0 buruiana, pe care, de ova purta cu sme, apo1 nu-l va vatama mc1
0 arma a potrivnicilor (cac.i se ar.ata pe :1~e: c~ ~~ cum ar fi
fermecatoare). Atunci barbarul1-a z1s e1: pe urma IIDI ve1 ad_uce burman~
aceea. Raspuns-a inteleapta fecioara: Nu se cuvme ca sa fie culeasa
acea buruiana de femei stricate, ci numai de fecioare nenunt~te . Pentru
ca de nu va fi aratata de fecioara curata acea buruiana, apo1 mmi~ nu
lucreaza. Deci, a slobozit-o barbatul piina ce ii va arata lm burmana
aceea. . · fl
Mergiind Sfiinta in gradina, .~i luiind. ni~te burmem c.are. se_ a au
acolo, Je-a dat pe ele barbatulm. El a. z1s: ...De unde vo1 ~t1 ca sunt
adeviirate cele spuse de tine?'' AtunCIJe.cwara 1-a z1~: ,Ia, o sab~e
ascutita §i repezind tare cu amiind?ua _mmmle,_ love~t~-~a Ia gat,. pe c~:
505
 <I"
I'"·
I
~I cre~and cuvintele ei, a repezit sabia cu toata puterea, ~i lovind-o, i-a
tmatcms!Jtul ~1 ~ap. Apm ~unos-~iind ca este batjocorit de diinsa, scra~nea
cu dmt11 de mame, dar ce folos 11 era dm aceasta, caci Jnteleapta fecioara
s-a dus nespurcata catre Mirele ei Hristos, lasandu-ne noua minunata
pilda de intreaga intelepciune: voind ca mai bine sa moara decal sa-~i
piarda fecioria sa.
CUVANTUL 12
ALTA PILDA DIN LIMONARUL SFANTULUI SOFRONIE
Un c;e~tin; vredni~ de incredere, povestea cum o calugarita din
A~exandna se mdeletmcea Ia casa ei in tot felul de fapte bune, pentru
man:mrea sufletu_lm, ad~ca: in rugaciuni, in postiri ~i privegheri ~i mai
ales m fapte de mllosteme. Pentru aceasta a pizmuit-o vra~ma~ul diavol
punand in inima unui tiinar, care se ranise de chipul ei, s-o atraga i~
~ursa. 0 piindea mereu ciind ie~ea din biserica ~i mergiind in unna ei,
11 ZJsea cuvmte ru~moase. Iar calugarita se intrista foarte mult de aceasta.
Intr-o zi, vaziind iara~i ca o urmare~te, 1-a chemat sa vina ciitre ea.
El a alergat numaidecat cu bucurie, viiziind-o ca se arata binevoitoare.
Atunci ea Ji zise: ,Frate, ce buniitate ai gasit Ia mine de rna tulburi
a~a?". Tiinarul a raspuns: ,Doresc ochii tai mai mult deciit orice lucru."
Calu~arita auzind aceas:_a ~i-a scos ochii amandoi cu un briceag pe
care. 11 purta Ia sme, z1cand catre tanar: ,Daca tu te sminte~ti pentru
ochu me1, atunc1 eu nu vreau sa-i mai am". Vazand aceasta tiiniirul ca
pe?t~u _e1 ~i-a scos ochii, s-a umilit in sufletul lui ~i mergand Jn;r-o
manast1re, s-a tacut. .
ciilugiir Jmbunatatit.
CUVANTUL 13
DESPRE ALTA :FECIOARA
_ , U? pustnic oarecare, Jmbunatatit, mergiind odata prin pustie, a
mtalmt o fecwara ~H z1se: ,Ce faci aici, maica? Ea Jnsa voind ca
s~-~i ascu~d~' taina, i-a raspuns: ~Am ratacit drumul, Avvo,' ~i rna rog
sa m1-l aratl . Pustmcul, cunoscand cu duhul cele pentru ea, ii zise:
506
Minciuna este a diavolului iar tu sa-mi spui adevarul". Atunci fecioara,
"ceriindu-~i '
iertare, zise batranului: ,Pentru ca un tanar oarecare s-a
smintit de mine, de aceea, piirasind cetatea, am venit in aceasta pustJe,
ca Jn chipul acesta sa-l scutesc pe el de viitiimare, iar eu sa rna 1zbavesc
de tulburarea lui. Deci, amandoi am scapat de ispita. Si iata ca am
implinit astazi 17 ani, cu darul lui Dumnezeu, ~i panii acum nici eu nu
am viizut pe cineva ~i nici altul pe mine". Atunci pustnicul o Jntrebii:
Dar ce mananci?" Ea ii arata o basma in care avea m~te bob mumt
~i ii zise: ,Bobul acesta muiat l-am luat cu mine, cand all! ie~it ?i~
cetate, ~i a~a a iconomisit Dumnezeu ca iata am miin~at dm el pana
astazi ~i inca nu s-a imputinat". Acestea auzind pustmcul, s-a ;mrat,
diind slavii lui Dumnezeu, Care astfel economise~te pentru ce1 care
iubesc curatia.
CUVANTUL 14
DESPRE UN CRESTIN DIN MUNTELE SINAI
Odinioarii, ciind dupa judecata cea dreapta a lui Dumnezeu, au
navalit paganii agareni asupra tarilor cre~tine~ti, au ajuns piina_ Ia
Muntele Sinai, pradand toate in calea lor ~i silind pe cre~tm1 ca sa-~1
lepede credinta ~i sa primeasca ratacirea lui Mohamed. Cum_ a~ ~fl.at
de aceasta cre~tinii, care locuiau aproape de castru (cetatea manastlrn)
~i aproape de sfiintul Rug, au fi.Jgit Jmpreuna_ cu ~amiliil: l?r, a§ez!n?u-se
tocmai Jn viirful muntelui Sinai, spre a fi ma1 fen(l de navahrea pagamlor
§i ca sa se poata apara mai u~or. Dar napustindu-se multime m~re de
agareni, au Jnvins pe cre§tini ~i silindu-i sa se lepede de credm(a, 1-au
tacut supu§ii lor. Unul dintre cre§tini, fiind mai temator de Du_mnez:e~,
vaziind pierzarea care venise asupra poporulm sau, a apuca: sa ~tga ~n
graba deasupra unei culmi de munte spre a se arunca Jn vale, m_prapastle
ca ori sa moara zdrobindu-se, ori de va scapa teatar, sa poata fug1 dm
calea pagiinilor, caci ar fi ales mai degraba sa moara, decii~ sa tradeze
credinta. Femeia lui, cum a vazut ca el fuge spre prapast1a cea
Jnfrico~ata, s-a aruncat Jndata pe umerii lui ~i apuciindu-1 de hama, l-a
oprit, rugiindu-1 cu lacrimi fierbinti ~i ziciindu-i: ,Unde te duc1, m?_ltul
meu sot, cum te grabe~ti sa scapi numai tu, iar pe mme ~~ pe cop11 ne
507
 la~i pierzarii? Adu-ti aminte ca ln patul tau eu n-am fiicut vicle~ug,
martor pentru aceasta este Domnul. Dec1, sa nu rna Ia~i ca sa rna
spurce paganii trupe~te ~i suflete~te, caci eu, fiind femeie slaba de fire
voi fi silita ca sa rna lepad de credinta dimpreuna cu copiii. Si acum'
pentru ca ai c~getat ca sa scapi c~ fuga, izbave~te-ma mai lntai p~
mme ~~ pe copu de p1erzare, ~~ ap01 pleaca unde crezi ca-ti vei mantui
sufletul. Ca altfel nu cumva Dumnezeu sa ceara de Ia tine sufletele
noas.tre .in ziua ju~ecatii. Deci, jertfe~te-ma mai lntiii pe mine ~i pe
copu, ~~ ap01 merg1 cu bme, ca sa nu eadem ln miiinile pagiinilor. Fa-te
urmator lui Avraam, ~i ada-ne jertfli lui Dumnezeu ln locul accsta
sfiint, ca sa te izbaveasca Dumri.ezeu prin siingele nostru: caci mai bine
e~te, sa fim jer:fiti lui ~umnezeu de mana ta, deciit sa fim ln~elati de
pagam, spre p1erzare. Nu te las sa pleci, ci: ori ram iii ~i tu lmpreuna
cu n01, on ta1e-ne smgur pe toti ~i apoi du-te lncotro vei putea". Acestea
~~ altele asemenea ziciind femeia ~i varsiind piiraie de lacrimi 1-a
lnduplecat pe barbat ca sa-i asculte rugamintea. Deci scotiind el ;abia
a. taiat singur femeia ~i cop iii, apoi aruncandu-se Ia 'vale' ln prapastia
dms?r~ mmziiz1 a. muntelui, s-a izbavit de pierzarea care II a~tepta de
Ia pagan!. Ce!lal!J cre~tnu de o credinta cu el (arabi) s-au Iepadat de
credJ~!a cre~tmeasca, ~i numai el singur a scapat fugind, precum
oarecand Sf. Prooroc Ihe, care a fugit de mania Izabelei ln muntele
Horeb: Tot a~a ~i e] s-a ascuns ln pustietate printre munti, locuind prin
pe~ten ~1 prm crapaturile pamiintului dimpreuna cu fiare]e salbatice
izbavindu-se astfel de rautatea omeneasca ' aceasta sfintele s-au strecurat pe furi~ pe langa osta~i ~i mergand Ia
. "De atunci el n-a mai intrat ln vreo locuinta ,
omeneasca ln cetate
'
on m sat. Dupa ce a petrecut multi ani de zile in singuratate, a inceput
de Ia o vreme sa-l munceasca giindul dadi este pliicut lui Dumnezeu
ceea ce a fiicut el, jertfindu-~i femeia ~i copiii, de vreme ce ]ucrul
acesta era cu totul strain ~i nemaipomenit. Preabunul Dumnezeu voind
sa-lin~redint~ze de aceasta, ~i ca sa fie ~i Ia altii pilda, i-a des~operit
acolo, m pusl!e, despre vremea mortii lui cu multe zile lnainte. Deci
!uiin~ }n~tiintare, despre mutarea lui, a mers in Miinastirea Sinai ~i
;nchma~d.u-se sfantullll Rug, s-a imparta~it cu sfintele Taine. Apoi,
1mbolnavmdu-se, a riimas in spitalul Miinastirii. Ciind a sosit ceasul
mutarii lui din aceasta viata, vedea pe cuvio~ii Parinti ce s-au sfintit
in muntele Sinai ~i pe cei care au fost omoriiti' de ca'tre barbari . ·
508
Pe ace~tia li vedea ca pe ni~te prieteni ai lui, ~i cunoscuti. pe. care
de multa vreme nu-i vazuse; li binecuviinta ~i li saruta pe e1, ~~ pnmea
oarecum blagoslovenii de Ia diin~ii. Cei care se aflau pe liinga patullui
11 vedeau ca heretisqte ~i se bucura ca ~i cum ar fi fost ln biserica cu
ni~te prieteni. Pe unii din ei li heretisea ziciindu-le pe nume ~i l~i mi~ca
buzele ca ~i cum i-ar saruta. Si atiita bucurie se vedea Ia el, parca 1-ar
fi chemat Ia o praznuire luminata, caci avea pe Sfintii parintii drept
lnsotitori catre laca~urile cere~ti, dupa cum marturisea singur. Si a~a,
cu b'ucurie, fericitul ~i-a dat sufletul ln miiinile lui Dumnezeu.
CUVANTUL 15
SFINTELE MUCENITE DOMNINA, VIRINA
SI PROSDOCHIA.
Sfiinta Domnina, fiind cre~tina, impreuna cu cele doua fiice ale ei,
Virina ~i Prosdochia, avea sot ~i tala lnchinator de idoli. Ca sa scape
de el, ~i-a lasat casa ~i rudeniile ~i a plecat in ora~ul Ed:sa, lmpreuna
cu fiicele. Acolo se lndeletniceau ln post ~i rugaciune. lntr-o buna Zl
se treze~te pe nea~teptate cu biirbatul ~i cu tatal ei care au venit lmpreuna
cu osta~i ca sa le aduca cu sila acasa. Deci, prinziindu~le, a~ ajuns c~
ele piina ln ora~ul Ierapolis pe liinga care curge un rau. f\!Cl osta~u
care Ie pazeau, s-au apucat de chefuialii, lmbiitandu-se. In vremea
riiu, s-;u lnecat singure, lnvrednicindu-se de cununile muceniciei.
Sfiintul Joan Gura de Aur a alcatuit un cuvant de lauda pentru
aceste trei Sfinte Mucenite, ln volumul 5 din dir!ile sale. El spune ca
Sffmta Domnina, temiindu-se ca nu cumva osta~ii sale strice pe fecioare,
le-a cufundat ea singura in apele raului, tiniindu-le de mana ~i pe .una
~i pe cealalta, adica mama tinea cu o mana pe una dm fecware ~~ cu
cealalta pe alta ~i a~a le-a cufundat pe amiindoua, ap01 s-a scufundat
~i ea singura, spre a nu fi piingarita de nelegiui\~· Sfiintul loa~ lauda
mult barbatia cea negraita a mame1, care ~1-a. mecat smgura r~d~l
piintecelui ei, precum ~i supunerea oarba a fiJcelor, care au pnm1t
moarte din miiinile mamei lor (Sinaxarul Grecesc face pomemrea lor
Ia 4 octombrie ).
509
 CUVANTUL 16
SFANTA FECIOARA CALISTENIA
. Tot in aceasta zi se mai face pomenirea sfintei fecioarei Calistenia
dm Efes, cu. numele Audact. .Paganul imparat Maximian a cerut pe
fecwara Cahstema de so(Je Ill!, ea fimd de o nespusa frumusete da
Audact, ;ata~ ei, n:a voit sa-~i de~ pe fiica sa unui pagan. P~ntr~
aceasta, 1mparatul 1-a luat avenle ~~ pe el 1-a surghiunit in Melitini
unde i-a tiiiat ~i capul, sfiir~indu-se mucenice~te. Sfanta Calistenia'
!ecw_ar~, ca sa s~ap: de nelegiuitul imparat, ~i-a taiat perii capului ~;
1mbr~candu-~e barbate~te, s-a ascuns in Nicomidia opt ani. De aici a
fug1t m ~achw Ia o feme1e viiduva, unde a trait necunoscuta de nimeni.
~en!ru :~~na ce o avea de a-~i pazi fecioria, Dumnezeu i-a dat darul
tamadum1.
. Vaduva Ia care statea avea o fiica bolnava de ochi. Sfiinta Calistenia
il vindeca ochii. Atunci rudeniile fetei o silesc pe sfiinta Calistenia
(care ~e p_urta barbate~te) ca sa ia de so(ie pe cea pe care o tiimaduise.
"":tu~c1 sfanta este ~evoita ca sa marturiseasca adevarul. Nemaiputand
ramane acolo, dupa ce s-a descopent ca este femeie din neam mare
a plecat in Constantinopol, Ia sora sfiintului imparat Constantin car~
o proteja pe viitor. ' vorbe~sca, (afara de parin(i) ~i ori cu cine s-ar fi intiilnit, i~i pleca doar
CUVANTUL 17
SF: AMON EGIPTEANUL
. Tot in aceasta zi (4 oct.) se mai face pomenirea Sfiintului Amon
Eg1~te~nul. El ramiiniind de mic fiira parin(i, a fost silit de unchiul sau
~a sa-~.1 1a o_so(1~. Dupa nunta s-a sfiituit cu sotia ca sa traiasca amiindoi
I? c:1ra(1e. Invomdu-se deci Ia aceasta, au trait in mijlocul lumii ca
frat1; I~. ~n1. Dupa aceea, au plecat amiindoi in muntele Nitriei, traind
mm _mta1 ~m?reuna intr-o coliba, dupa aceea ~i-au fiicut chilii deosebite,
ducand vw(a cu adevarat ingereasca. Pe aces! Sfiint 1-a cunoscut ~i Sf.
Marele Antome ~~ s-a mmunat de viata lui
Un frate 1-a intrebat odata pe s( Am~n. ziciind: Parintele meu
duhovmcesc rna trimite in ascultare ~i rna tern sa nu cad in curvie,
510
Amonii zisc atunci: ,Frate, oriciind i(i va veni tie ispitii, zi: Dumnezeule
a! puterilor, pentru rugaciunile piirintelui meu, izbave~te-ma".
Odata, acest frate, fiind trimis de parintele lui, a intrat Ia un oarecare
cunoscut din cetate ~i neafliindu-se in casa deciit numai o fecioara,
aceasta, din indemnul vra~ma~ului, a incuiat u~a dupa el ciind a intra!.
fntelegiind fratele vicleanul scop al fecioarei, a strigat cu glas mare:
,Dumnezeul parintelui meu, scapa-ma". Si numaideciit s-a aflat pe
drumul care ducea Ia schit.
Tot aces! Sfiint mai zice ca pentru eel care iube~te cura(ia, nu se
cuvine ca sa se vada pe sine go! ciindva. Deci, fiind odata nevoit
Sfiintul Amon ca sa treaca raul Lieu (Lup) care inundase de ploaie ~i
nevoind sa se dezbrace, aviind cu sine ~i pe ucenicul sau, Teodor, spre
a nu se vedea go! unul pe altul, se framanta cu giindul cum sa treacii
riiul. Deci, cugetand el aceasta, se vede pe nea~teptate rap it prin viizduh
pana dincolo de rau. Pentru aceasta ~i Sfiintul Vasile eel Mare .~pune
pentru calugiiri(e ~i fecioare ca nu se cade a f~ce vreo m1~~are ·
necuviincioasa, chiar daca nu sunt vazute de mmem, spre a nu scarb1
prin ceva necuviincios pe Mirele Hristos.
Se spune din tradi(ie ca Preacurata Fecioara Maria, atilt de multa
cuviinta avea, inca! nu indriiznea sa-~i ridice ochii ciitre cineva ori sa
capul in chip de inchinaciune, fiira sa vorbeasca. P~~tru aceea s-~
invrednicit a vorbi cu Sfiintul Arhanghel Gavml, care 11 aducea hrana
in Templu. Atiit de mult iube~te Dumnezeu fecioria, Jnciit pentru
podoaba fecioarei celei Preacurate ~i Preanevinovate, a plecat cerurile
spre pamant, salii~luindu-Se in fecioreasca ei mitrii, ca ~i rona, dupii
cum spune Proorocul.
CUVANTUL 18
SFANTA CUVIOASA ANASTASIA PATRICHIA
fn Sinaxarul grecesc, in I 0 Martie se face pomenirea Sfintei
Cuvioase Anastasia patrichia.
In vremea imparatului Justinian se afla in Constantinopole o femeie
cu numele Anastasia, care avea dregatoria de patrichie Jn palatul
51 I
 'II
I
!mparatesc. Pentru viata ei !mbunatatita era iubita ~i cinstita de toti.
Fiind pizmuita de !mpariiteasii, ea a aflat prilejul potrivit, fi.1gind !n
Alexandria, unde zide~te o miiniistire de fecioare pe cheltuiala ei, ~i
duce viata cu totul retrasii. Auzind ca !mparatul o urmiire~te spre a o
aduce iar !a palat, a piiriisit !n taina miinastirea cu surorile ei ~i a plecat
!a Avva Daniil, !a schit, 1n mijlocul pustiei, caruia 1~i marturise~te
taina. Atunci Avva Daniil o !mbraca biirbiite~te ~i !i pune numele
,,
'
Anastasie. Apoi 1nchiziind-o !ntr-o pe~tera mai departe de schit, 1i da
'
canon sa nu iasa niciodata de acolo ~i nici altul sa nu intre acolo. A
randuit numai un frate ca sii-i aduca din vreme apii ~i posmagi, pe care
sa le lase afara langa pe~terii, ~i luiind rugiiciune, sa piece.
Deci, a petrecut fericita a~a, 1nchisii, 28 de ani 1ntregi, fiirii sa
iasii afarii. Cine va descrie nevointele cele suprafire~ti ale fericitei:
lacrimile cele nesfiiqite, suspinurile cele adanci, privegherile de
noapte, rugaciunile, ciintarile ~i citirile, plecarile de genunchi, dormitul
pe jos, postul, luptele ~i !nfrico~arile demonilor. Este cu neputinta a
le numiira pe acestea. Pentru o fecioara triiitil !n riisfiit !n palatele
!mpiirate~ti, !nchisoarea aceasta de 28 de ani, cu atata stramtorare ~i
asprime, este adeviirata mucenicie. De aceea s-a ~i fiicut vrednic
liica~ a! Sfiintului Duh.
Cunosciindu-~i mai !nainte sfiiqitul, a scris pe o cariimida catre
Avva Daniil astfel: ,Luiind 1mpreunii pe fratele care mi-a slujit ~i
unealtii de siipat, vino Jn curiind ca sa 1ngropi pe fiul tau Anastasie
famenul". Scriind aceasta, a pus ciiramida afara, li\nga pe~tera. Avva
Daniilinsa a fost 1n~tiintat de Dumnezeu de cele pentru ea, ~i chemiind
pe ucenic, !-a trimis sa aduca Jn graba caramida ce o va afla H\ngii
pe~tera famenului Anastasie. Aduciind fratele cariimida ~i citind
batriinul cele scrise, a lacrimal. A poi luand pe ace! frate, au mers In
graba !a pe~tera Sfintei. Deschiziind pe~tera, au aflat pe Sfiinta
chinuindu-se de friguri. Nu ~tia nici fratele ca este femeie, ci o
cuno~tea drept famenul Anastasie. Cazand biitriinul pe umiirul ei, a
plans, ziciind: ,Fericit e~ti, frate Anastasie, pentru ca grijindu-te,
mereu ti-ai adus aminte de ora aceasta a mortii, ~i ai defiiimat impiiratia
cea piimiinteasca. Roaga-te pentru noi catre Domnul". Iar ea a raspuns:
,Ba mai vartos eu am nevoie de rugaciunile tale, piirinte". Ii zise
512
~ '
Avva Daniil: ,Negre~it cii de a~ muri eu ]nainte, a~ fi dator ca sa rna
rog lui Dumnezeu pentru tine". .. _ . _ ,
Atunci ea, ridiciindu-se putin, a ~ezut pe rogoJma ~~ sarutand capul
batriinului, s-a rugal. Apoi biitriinul luiind pe ucenic, a ZlS ~fin;e1:
Blagoslove~te ~i pe fiul tau ~i ucenicul meu acesta". Iar Sfiinta, sarutand
~e ucenic, a rostit acestea: ,Dumnezeul parintilor mei, Care stai. acum.
de fatii spre a-mi despiir\I sufletul de trup, Tu, ~oamne, ~are ~!11 pa~n
~i toate drumurile ce le-a fiicut aces! frate.; ducandu-se ~~ vem~d spre.
a sluji neputintei mele, odihne~te duhul pannt!lor peste :I, pr~cu,m ~~
0
dihnit duhullui Ilie peste Elisei". Apoi !ntorciindu-se catre batran, n
zise: ,Pentru Domnul, sa nu scoateti haine)e cu car.e sun! '1mbraca, - t ~~
nimeni altul sa nu ~tie cele pentru mine". lmpiirtii~mdu-se cu Sfintele
Taine le-a dat sarutarea din urmii, apoi ciiutand 1n dreapta, a z1s: ,Bme
ati v~nit" (aceasta a zis-o Ingerilor) ~i fata ei a stralucit ca, foe~!. .
' Apoi faciindu-~i semnul Crucii Ia gura sa, a zis: ,Doamne, minaimle
Tale 1mi 1ncredintez duhul meu", ~i zicand acestea ~1-a dat fen~1tul e1
suflet ]n miina Iu.i Dumnezeu. Au pliins-o batriinul ~i cu ucemcul, ~~
sapand groapa Ia u~a pe~terii, batrii~ul a !~at ha!na pecan:; o av~_a
Sfiinta pe deasupra ~i diind ucemculm o alta hama, 1-a z1s. ,Imbr~~.a,
fiule, pe eel raposat cu haina aceasta, peste ~amel~ care le poarta ·.
Ciind a ]mbriicat fratele pe fencita, 1-a vazut sann, care s-au IVII
de sub haina ]ntocmai ca ni~te frunze uscate, !nsii n-a. spus atune!
'ndatii batriinului de aceasta, ci cand se ]ntorceau Ia sch1t, 1-a z1s: ,Stn,
~arinte, cii fame nul Anastasie este femeie?". ,Stiu, zise batranul, Jnsii
pentru ca sa nu meargii vestea de diinsul pretutmdenea, de aceea eu
]-am !mbracat barbiite~te ~i i-am pus numele Anastas1e.; spr,e a _nu fi
banuialii caci multa cercetare s-a fiicut pentru el de catre lffiparatul
Iustinia~, Jn toate ora~ele ~i satele ~i mai ales iu parti!e acestea. D.ar
iata cu darullui Dumnezeu, s-a piizit !n taina", ~i batriinul i-a povesllt
am~nuntit cele despre Sfiinta fecioarii Anastasia, zisii ,Anastas1e
famenul". .. .
Se mai adauga Ia sinaxarul numit ,Paradis" cii Avva Danu 1 ~.1 c~
fratele, dupa ce au ingropat pe Sfi\nta, au miincat din posmagu ~~
semin\ele muiate ce s-au aflate ]n pe~tera (un fel de parastas ).
513
 CUVANTUL 19
CUVIOASA DOMNINA CEA NOUA
Tot In ziua de I 0 martie se mai face pomenirea Cuvioasei Domnina
cea nouii. Aceasta era din ora~ul Chiron din Antiohia, piirintii siii erau
dreptcredincio~i ~i boga(i. Pentru dragostea ei cea mare ce o avea ciitre
Dumnezeu, ~i-a fiicut o colibii In griidina piirinteascii, unde se depiirta
'
I de cele ale lumii, avand nelncetatii umilin(ii. Din plansul ei eel mult,
I,
I fericita avea obrajii ~i hainele ei cele de piir, toate sciildate In lacrimi
care niciodata nu se uscau. Fiind In apropiere o Bisericii, intra acol~
Ia miezul nop(ii pentru a a-~i face rugiiciunile obi~nuite de noapte.
Fericita Domnina a lnd!tplecat atilt pe mama ei, cat ~i pe frati ca sii
lmpodobeascii din averea lor acea Bisericii. Cuvioasa n-a lntrebuintat
altii hranii deciit numai linte muiata, miicar cii era pe jumatate moarta
de sliibire, fiind din fire bolnavicioasii. Si macar cii triiia In mijlocul
lumii, lnsii niciodatii nu se uita Ia fata cuiva, ~i nici fata ei nu o liisa
sii fie viizutii de cineva, fiind totdeauna acoperitii cu lmbriidimintea
(voalul) ei de piir, iar capul ei 11 tinea plecat panii Ia genunchi, vorbea
subtire, cu vocea slabii, lnso(ita totdeauna de lacrimi.
CUVANTUL 20
SFANTA MUCENJTA TOMAIDA
In ziua de 14 aprilie se face pomenirea Sfintei Mucenite Tomaida.
Aceastii Sfiintii Mucenita a fast junghiatii de socrul ei. Fiind sfiinta de
curand ciisatorita, ~i riimanand odatii acasii numai cu socrul ei, acesta
a lncercat sa o necinsteasca. Dar ea fiind 1mpodobitii Ia suflet cu
lntreaga lntelepciune, n-a voit nici sa audii vorbele socrului ei, ci s-a
lmpotrivit din toate puterile, ca sii nu spurce patul sotului ei. lnsii
batramil ei socru, fiind orbit de patima vrii~ma~ului ~i viizand cii se
lmpotrivqte, a seas sabia ~i izbind din toatii puterea Jn pieptul nurorii,
a omoriit-o. Pentru riivna ce a avut-o de a-~i pazi curatia piina Ia
moarte, a fast socotitii In riindul Sfintilor Mucenici. Iar socrul acela
neru~inat ~i turbat a riimas orb, neputand sa se mi~te de liingii patul
Mucenitei. Deci, afliindu-1 vecinii cu hainele pline de siinge, a fast silit
514
~i nevrand ca sii marturiseascii adeviirul, a cerut singur pedeapsa
cuvenitii, pentru care i s-a tiiiat capul.
Afland Avva Daniil de Ia schit despre aceasta, a mers in Alexandria,
~i Iuand cinstitele moa~te ale Sfintei Tomaida, le-a adus Ia schit,
a~ezandu-le cu cinste Ia cimitirul Sfintilor Piirinti, de vreme ce a suferit
moarte muceniceascii pentru curatie. Unul dintre fratii schitului, fiind
]uptat de patima curviei, a alergat Ia mormantul Sfintei Tomaidei,
ungandu-se cu untdelemn din candela Sfintei, i s-a aratat Sfiinta ~~
vedenie ~i s-a vindecat numaidecat de pallmii. De atune! to(I fratn
schitului care erau luptati de patimii trupeascii aveau prea grabmcii
ajutiitoare pe Sfilnta Mucenitii Tomaida.
CUVANTUL 21
DIN VIATA SFANTULUI SIMION CEL NOU
Aces! cuvios, iubind din copilarie viata pustniceascii, s-a siilii~luit
lntr-o pe~terii din muntele Amanon. In toatii vremea pustniciei sale nu
s-a folosit nicidecum de hrana cea obi~nuitii (adicii de paine ori alte
manciiruri), ci hrana lui era numai vcrdeturi. Odin ioarii ni~te ciiliitori
s-au riitiicit prin pustia aceea unde era cuviosul, ciici fiind ploaie mare
cu triisnete ~i fulgere, au pierdut drumul. Mergand a~a Ia lntamplare,
au ajuns Ia pe~tera cuviosului Simian, rugiindu-1 sii le arate drumul.
Atunci elle zise ,Am sii vii dau douii ciiliiuze". Si pe ciind drumetii se
odihneau, iatii cii vin din pustie doi lei ~i apropiindu-se de cuviosul, au
Jnceput sii-i lingii picioarele. Atunci el le-a fiicut semn cu degetul
leilor, poruncindu-le sa 1ntoviirii~easdi pe drumeti panii vor afla drumul.
Odatii acest cuvios a dorit ca sii se 1nchine Ia sfiintul munte Smm.
Ajungand 'Ia pustia de langii Sodoma, vede din depii~tare Jnaintea lui
o mana de om care ie~ea afarii din piimant. Apropnndu-se de locul
acela, aflii acolo o \;\roapii, ca o vizuinii de vulpe ~i aude in adiinc
zgomot de picioare. Intelegiind cii este un om ascuns acolo, s-a plecat
deasupra gropii, rugiindu-1 sa se arate. Dupii mai multe rugam,_ml! s:a
aratat un om siilbatec Ia infiiti~are, aviind parul capulm murdar ~~ mcalcit,
fata zbarcitii ~i galbenii ~i miidularele trupului uscate; Avea
lm'briiciimintea numai din petice cusute cu frunze de finic. Intrebat
515

'I
;I
'' fiin? ~urn ~i de ce locuie~te In acea groapa, a raspuns: ,Avand eu
donnta ca sa merg Ia muntele Sinai, am gasit un hate ca tovara~ de
drum. Ne-am legat amiindoi prin juramiint ca sa nu ne despartim piina
Ia moarte. Pentru ca tovara~ul meu a murit pe drum In locul acesta eu
I
ca sa pazesc juramiintul ce l-am fi'icut cu el, n-am plecat mai de;art~
I~ dr_um, CI, ,dupa c~ l-am i_?gropat, mi-am sapat ~i eu aceasta groapa
II' langa monnantullm, a~teptandu-mi sfiiqitul. Pentru hrana am curmale
pe ca~e ,mi le aduce _un frate oarecare, pe care 1-a riinduit Dumnezeu."
!'
_z~cand acestea, Jata ca se apropie un leu, aviind In gura un strugure
de hmc_ (cu;male). Ce1 _ca~e stateau de fata lmpreuna cu Sfiintul Simion,
s~au spmmantat, dar batranul acela necunoscut, a fi'icut semn Ieului ca
sa se departeze putin. Apoi iara~i poruncindu-i a venit aduciind
strugurele de curmale, ~i iarii~i dupa porunca batranului s:a dus mai
deopa:te ~~ s-~ culcat. _lata ce _mult pot virtu tile omului celui lmbunatatit.
_ Cand a aJU~s ~uv_10sul S1mion Ia muntele Sinai, pe locul eel sfiint,
a r~mas Jar,te z1le mtms_ c~ fata Ia pamiint, fi'ira sa guste ceva, ci numai
udand pamantul cu lacnmi, piina ce un glas din cer i-a poruncit sa se
scoale.
CUVANTUL 22
0 MINUNE A PREASFINTEI NASCATOARE DE DUMNEZEU
CARE S-AXE~TRECUT IN SFANTU~ MUNTE ATHOS
LA MANASTIREA ZOGRAFU, IN ANUL 1274
In jurul anului 1274, putin mai 1nainte de a se face Sinodul de Ia
.florenta, ora~ul Constantinopol era In pericol sa cada in miiinile turcilor.
Imparatul grecilor, Mihail Paleologul, fiind In mare nedumerire
nepu~iind sa tina piept turcilor, s-a dus Ia Roma sa ceara ajutorul Papei:
c~re m vremea aceea avea mare putere. Papa i-a fi'igiiduit cii li va da
aJ_ut?r, dacii, se va_ supu?e lui cu toata Biserica Ortodoxa. Imparatul,
vazandu-s~ m pe:Jcol dm partea turcilor, a fi'igaduit ca se va supune.
_ _Atu?~~ a_vemt mare groaza pentru Biserica Ortodoxa de Rasarit,
cac1_ latmu s!lea~ pe Ortod~c~i Ia ln~elaciunea lor. Nu prin puterea
cuymt~Io_r Sfinte1 Eva~ghelu, CI cu ascuti~ul sabiei ~i a tot felul de
chm~n ~~ necazun. Mu de suflete cadeau sub sabia lor, pentru curata
credmta Ortodoxa de Rasarit.
516
I'
Dar pentru di Sfi\ntul Muntc lntotdeauna a fost ~i este sprijin ~i
aparator a! Ortodoxiei In pericole, de aceea ~i latinii s-au silit ca sa
strice temeliile acestui sprijin a! Ortodoxiei. Si cu graba mare s-an dus
~i in Sfiintul Munte, silind pe monahi sa se supuna Papei de Ia Roma,
prin cuvinte cu momeli, cu bani, cu fi'igaduinte 1n~elii!1du-I, cu
amenintari, cu tiranie ~i sila ~i cu moarte mucemceasca ... Unu, de fnca
chinurilor ~i a mor(ii, primind bani, cu sila s-au lepadat de Ortodoxw
Parintilor lor ~i a noastra. Cei mai multi dintre dfm~ii insii au pecetluit
cu insu~i siingele lor marturisirea. Si prin statornicia lor au mustrat pe
papa furul de cele sfinte, numindu-se pe sine di e cap a! Bisericii ~i
]octiitorul lui Hristos pe pamiint.
'Dar din nefericire insii, vrednicele de plans miinastirea Lavra ~i
Xiropotamu, au dizut atunci ~i s-au abatut de Ia Jnva(aturile Sfintilor
Parinti ai no~tri ~i au prim it pe apuseni cu frica, cu cinste ~i cu supunere
de rob. Sigur ca acestea se fi'iceau dupa porunca Jmparatului, dupii yoia
]atinilor, ca sa se piece monahii din Sf. Munte Ia dogmele Rome!. Insa
Dumnezeu, ca sa se Jntareasca ~i ceilalti In credinta Ortodoxa, a pedeps1t
miinastirea Xiropotamu chiar in vremea ciind acei nefericiti monahi,
lmpreuna cu cei din Apus saviiqeau liturghia lor latineasca dupii
adaugirea reformei latine~ti, ,zidurile ~i turnurile manastirii ~iropotam~l
s-au prabu~it din temelie. In cadcrea Zidunlor au amoral multi dm
Iatini ~i din calugarii care au cazut din credin(a, chiar In vremea ciind
slujeau liturghia lor latineascii, . .
Cei care au venit din Italia, nicidecum nu au vrut sa dea aten(Ie Ia
aceasta yedeapsa cereasca, ~i fiind turbati, s-au dus prin tot Sf1mtul
Munte. In apropiere de manastirea Zografo, se ostenea un monah smgur
Ia lini~te, care avea un obicei sfilnt ca sa citeasca AcatJstul Ma1c!l
Domnului de mai multe ori In fiecare zi, ciintand In fata Sfinte1 Icoane
a Maicii Domnului.
In una din zilele ciind pe buzele acestui batriin rasuna neincetat
felicitarea Arhanghelului, care a zis-o Preasfintei Fecioare Maria,
Bucura-te" deodata batri'mul aude din aceasta Icoana, cuvi'mtulurmator:
"Bucura-te ;i tu, batranullui Dumnezeu". Batriinul s-a speriat. ,Nu te
t~me", a urmat lini~tit din lcoana glasul Maicii Domnului; ,Ci _du-te
repede in manastire ~i vestqte fratilor ~i egumenului, _ca du~mam~ mel
~i ai Fiului meu s-au apropiat. Care e slab cu duhul ~~ nu poate rabda,
517
 (
sa se ascunda, pilna trece ispita; iar cei care doresc moarte , i ana azi, zi ~i noapte arde o candela nestinsa lnaintea ace~tei Sfin:e
muceniceasca, sa riimilna in milnastire. Dar du-te repede". I jc~ane care se nume~te ,,nainte Vestitoare'~, ~nde monahn c1tesc m
Biitranul ascultiind porunca ~i voia Preacuratei Stapiinei noastre, fiecare zi Acatistul Maicii Domnulm (Tradusa dm grece~te dmtr-o carte
parasind chilia, a alergat cat a putut mai repede la miinastire ca sa aiba tiparita Jn anul 1861, care se nume~te: ,ANOTERA EPISCHIASIS
frafii vreme ~i chip ca sa se incurajeze, sa se gilndeasca bine fiecare EPITUATOS").
din ei pentru pericolul de fata. Dar numai cat a ajuns biitrilnulln poarta
miinastirii, iata ca vede Sfiinta Icoana pe care o avea in chilie, inaintea
careia putin mai inainte citea Acatistul ~i auzise glasul eel mai sus zis, CUVANTUL 23
o vede ca sta pe poarta miinastirii. Cu multi! umilinta ~i evlavie CUVANT DIN CARTEA ,VECHIUL LIMONAR GRECESC"
inchiniindu-se lnaintea icoanei, o ia ~i inainta egumenului spuse cele
griiite de Maica Domnului. Fra(ii, ..vazilnd pericolul care nu era departe, Un dilugiir biitriin cu vial~ sfiintii, avea _chili_a In loc~l .c_ar~ se
s-au lnspaimiintat foarte tare ~i' cei mai slabi dintre ei indata s-au numea Monidria. Acest batriln, din multa lui simphtate, se 1mparta~ea
ascuns prin munti ~i prin pe~teri. Dar 26 de monahi, impreuna cu oriunde se fiicea liturghie, pentru di in vremea acee~ ortodoqn erau
egumenul, au dimas In miinastire ~i s-au ascuns In Turn (Pirg) a~teptilnd stecati cu armenii. Cilnd s-a apropiat vremea ca sa-~1 dea Sufletul:
pe du~manii lor ~i cununile muceniciei. a~_:
1
ariit~t Ingerul Domnului ~i ii zise: ,lata, sfiir~iwl tau a sosit,_ dec1
Dupa pu(in timp au ajuns ~i latinii care, la inceput, cu toata puterea
retorica a apusului, lndemnau pe monahi sa deschidii portile miinastirii cu cme vre1· s-a te •1ngropam ·· Cu ceilalti
· : ciilugiin,
• •. sau
. cu . .ce1y,dm·
.I r ?" Batrilnul i-a raspuns ca nu ~lie. Ingerul I) ZISe lm: " eZJ,
~i sa recunoasca pe Papa drept cap al Bisericii In toata lumea, erusa Im · · ., B-t • I gandmdu se
giinde~te-te bine, ca dupa trei zile vin sa-mi. spm · a_ ranu .- '
fiigaduindu-le ca-i va ierta ~i le va da ~i mult aur. Monahii de sus, de
s-a dus ]a alt dilugiir batriin Ortodox ~i i-a spus cuvmte!e pecare.I le-a
pe turn ii 1ntrebau pe Latini, zicilnd: ,Cine v-a .spus voua di Papa este
·r rul Ba-tra"nul ciind a auzit a riimas mJrat, fiira grai, ~~ II ZJse
capul Bisericii? De unde-i aceasta lnvatatura a voastra? Ca noi credem spus nge . ' · fi 1 T · "
di Hristos e capul Bisericii. Noi mai degrabii ne hotariim sa murim . . S ne-mi mie batrilnule, unde te imparta~e~li cu S mte e ame :
lUI. , pu ' - • 1· · I eama alta
decal sa primim sa se spurce acest Joe sfiint cu sila ~i tirania voastra. Cuviosul a riispuns: ,Oriunde gasesc". Batran.u J-a zJs: , a s , .
Sa fugiti de aici. «Nu deschidem por(ile Miiniistirii»". data de ]a al!ii sa nu te mai Jmpartii~e~tJ, decal nmna,~ de ]a Ortodoqi,
Latinii 1nsii au strigat cu manie: ,Vreti sii muri(i?" ... ~i 1ndatii au care recunosc cele patru Sfinte Soboare Ecumemce . ' •
adunat o mul(ime de lemne ~i crengi uscate 1mprejurul turnului ~i i-au Duciindu-se batrfmul la chilia lui, in zma a treta a vemt lngeru!
ars pe monahi. Fliiciirile focului s-au iniil(at cat turnul, duciindu-le . •. . . Ce-ai fiicut biitranule? Te-ai giindit bme cu cme vreJ sa
~I Jl ZJSe. , ' fi • " tat dupa
viintul 1nauntru, dar monahii nicidecum nu s-au retras de la fii oriinduit?". Biitriinul i-a riispuns: ,VI-eau s~ diU :ml_lormd atn. f1 t l
duhovniceasca lor lndriiznealii. Sliivind ~i binecuviintiind pe Domnul ~i . d" I . , ,Bine bme" ~1 m ata ~1-a a su. e u ·
·cum ere d cei m erusa1Im . , , , . . d- b-t • l
rugilndu-se pentru du~manii lor, ~i-au dat sufletele lor cele curate In Aceasta s-a fiicut cu mila lui Durnnezeu, ca sii nu-~I piar -~ a ranu
miiinile Lui In ziua 10 a lunii Octombrie, anul 1274. In codicile ostenelile ~i nevointele lui, ~i sa nu fie osiindit :u rnonofizifJJ ~ a~rnem)~
milniistirii se afla scrise ~i numele acestor Cuvio~i Mucenici purtiitori De aici sa lnteleaga toti cre~tinii Ortodoqi,_ ca n~ se-ca~e sa ~e :u~
de biruin(a. la Bisericile eel or de alta credin(ii, me: sa_ se_ Jmpa~ta~eascad e It~
Sfiinta Icoanii care a poruncit batriinului sii spuna In miinastire de dan~ii. ~i nici preotii Ortodoqi ,,a nu-I Jrnparta~easca pe cei e a a
acest pericol, a fost In turn, lmpreuna cu cuvio~ii Mucenici ~i dupii
aceea au gasit-o nestricata sub daramaturile pricinuite de foe. De atunci credin(a.
519
518
 CUVANTUL24
PROFETIA SFANTULUI NIFON
.. Piina Ia sfiir~itullumii nu vor lipsi profetii lui Dumnezeu dupa cum
mc1 sluJitorn dmvolulm nu vor lipsi niciodata. Insa in zilele di~ urma ciiti
vor s!UJI cu adevarat, cu credinta, lui Dumnezeu cu multa fntelepciu '
se vor ascunde de oameni. Si cu toate ca nu vo; face semne'~i minu~~
ca S~ntu ce1 de de mult, vor merge 1nsa pe calea cea anevoioasa cu
1
mu ta smereme.
Aceztla se vor ~fla in imparatia Cerurilor mai mari deciit parintii
c~re au racut mmum, pentru ca fn vremea lor, adica in aceste zilc in ca~e
traim ~01 as~iizi,,ale lui,antihrist, nu se afla nimeni ca sa faca semne i
mmum, ~~ sa se _mfierban~e rilvna lor spre nevointele ce]e duhovnice~tl.
Pent~ c~ I.n toata lumea, cati vor ocupa tronurile arhiere~ti vor fi cu totul
nevr~ ~ICI y nu vor avea nici o idee de fapte bune. Dar i staretii
con ducatoru n:on.ahJ!or, vor fi Ia fel. Vor fi biruiti de Iacomia ~iinteceJuf
1
~\~~vda d;~arta ~~ vor fi pncma de sminteli oamenilor mai mult decilt
PI a e apte bune. $1 de <~c~ea nici nu se vor mai gilndi Ia lucrarea
faptelor b~ne .. Peste tot va SLap am mb1rea de arginti. Dar vai demon 1 · ·
care se stradu~esc saadune ban.i, ca unii ca ace~tid nu vor vedea fataal~:
Dumnezeu .. Cacii?bn~a de argm\1 este uriiciune inaintea lui Dumnezeu.
_Monahu Jl m~em! vor da bani cu dobiinda. Ei nu vor voi sa-i dea
g sar~ci ca sa !e rasplateasca Dumnezeu cu mult mai mult in imparatia
erunl or. D,aca nu se vor parasi de aceasta lacomie se vor cufunda 'in
tartaru 1 eel mtunecos a! 1adului.
?in ne~tii~ta se vor in~ela cei mai multi ~i vor merge pe calea cea
1arga ~~ neteda, care duce Ia pierzare.
fi Ac~asta ]Jrofeti.e s:a scris spre a intelege. cititorul mai bine viata ~i
s mtema cuvwsuhu Parmtelui nostru loan Iacob. ' caci Sfilntul Nicodim este fala cinului calugaresc din vremurile mai
CUVANTUL 25
DIN FILOCALIA ROMANEASCA
Vo/umu/ 8
, ~merenia, as~ultarea ~i marturisirea dreapta sfarma toate
m~elacmmle ~~ mreJele vra~ma~ului. Mai ales smerenia, dupa cuviintul
520
sfintilor lngeri, pe care !-au zis catre Sfilntul Grigore, ucenicul Sfilntului
Vasile eel Nou, atunci cand a fost rapit in vedenie piina Ia sfiinta cetate
a Ierusalimului de sus. Acolo, Sfiintul Grigore a vazut cum, dupa
soboarele de drep(i ce s-au riinduit in sfiinta cetate, a mai venit ~i un
sobor mare de mireni ~i s-a rilnduit ~i acesta. Dupa aceasta, a venit ~i
un sobor mic de calugiiri ~i s-a riinduit Ia muncile cele ve~nice. Sfiintul
Grigore, fiindu-i cam ru~ine pentru cinul calugaresc ce se nume~te
neam sfiint, cautand spre cei doi Sfinti Ingeri ee-l purtau, unul de o
subsuoara ~i altul de cealalta, le-a zis: ,Ce poate' fi lucrul acesta, ca
soborul eel mare de mireni s-a rilnduit in sfilnta cetate, iar sobora~ul
~cesta mic de calugari Ia muncile ve~nice". Atunci raspunsera sfintii
1
I Ingeri: ,Fiule, Ia vremea de apoi, tot neamul calugaresc ~i duhovnicesc
se va porni spre pierzare". Si iara~i a indraznit Sfiintul Grigore: ,Daca·i
a~a, apoi cine se va mantui?" Sfintii Ingeri i-au raspuns: ,Cel ce va
iubi saracia de buna voie, prigoaria ~i smerenia, acela se va mantui".
Aceste trei fapte mari ale virtutii le-a avut cuviosul Parintele nostru
loan Iacob, ieroschimonahul: saracia, prigoana ~i smerenia.
UN SFANT NOV IN BISERICA NOASTRA:
CUVIOSUL NICODIM AGHIORITUL,
LAUDA ORTODOXIEI DE AZI
Cilteva cuvinte despre petrecerea lui pe pamilnt ~i proslavirea lui.
A~ dori ca riindurile acestea sa fie citite de catre toti fratii no~tri
romani care pot sa citeasca, dar mai ales de catre monahi ~i monahii,
noi ~i pe drept cuvant se cuvine sa ne mandrim, ca un simplu calugar
a intrecut pe to\i invatatii lumii prin intelepciunea sa ~i s-a proslavit
\ntre Sfintii Bisericii noastre.
El este fala Ortodoxiei de azi, el este miingaierea ~i \ntarirea
cre~tinilor riivnitori care. patimesc pentru adevarul Sfintei credinte, ~i
in sfilr~it, el este ru~inarea celor care defaima a~ezamantul Sfintilor
Parinti.
i~ luna Ianuarie 1955 s-a hotarat in Sinodul Patriarhiei Ecumenice,
ca Biserica Ortodoxa sa numere intre Sfinti ~i pe Cuviosul monah
521
 r;:icodim A~hioritui. Numele lui este destu] de cunoscut intrc cre~tinii
ravmton, cac1 Cuvwsul Nicodim este dasca]ul eel vestit care a alciituit
c~rtea Sfintelor canoane, care se nume~te Pidalion. Tot el a mai scris
~~ cartea. «~ev.lizu.t~l R_iizboi>>, Cartea pentru Miirturisire, Paza
celor. ~lllci, Simtm, Smaxarul Sfintilor pe tot anul, Tiilcuirea
P~altJr~I, Talcuirea. Antifoanelor, Tiilcuirea Sfintei Evanghelii
FIIo~aha ~~ alte ciirti alese de care se folose~te toata Jumea cre~tina~
In mma c.erern pe care au flicut-o epitropii milniistirilor din SfilntuJ
Mu~te ~~ dupa donnta ceJor mai riivnitori dintre pravoslavnicii cre~tini
C~vwsul Nicodim este !recut in riindul Sfintilor. Cel care a trait ca u~
Sfant: s-a ostemt ca uu adevarat Mucenic ~i a Jasat in urma ceJe
!olos1to~re ciirti pe.ntru cre~tinatate, cu dreptate este ca sa fie cin~t~:
Impre~na :u Sfintu pe care i-a liiudat a~a de mult in Sinaxaru] sau
s· Calu~a;uJ ce~ flend~ros, care umbJa fncaltat cu opinci ~i care dore.a
a mearga m Jara Ia n~I ~~. sa traiasca in ob~tea Cuviosului Paisie de
Ia N~a?Jl: astaz1 ~~te cmsl!t de toata lumea, impreuna cu Sfintii mari
Dascah m. B1sencu noastre de Riisarit. Lumea cre<tina• de az 1· c'
f ' . ' , are nu
p~ea ,I~e m .seama canoanele Pidalionului, a trebuit sa recunoasca prin
lege ca scrutoru] Pidalionului este Sfiint. Patriarhia Ecumenica din
Ta~Igrad,. care a defli1mat odinioara Sfintele Canoane din PidaJion
as tan, pnn acte ofic~aJe hotara~:e, ca: eel care a. alcatuit Pida1ionu1, '
- pnn hotarare smodala -
este !recut in riinduJ Sfinti]orl
•. lata un semn _de incuraj~re ~entru bietii cre~tini rilvnitori, care
J?al!mesc pentru a~ar~rea Sfintelor Canoane ~i care sunt luati in batjocura
de Iu,mea moderna cand pomenesc de PidaJion! Recunoa~terea canonica
a Sfantulm Nic.odim AghiorituJ este un semn ca daruJ Preasfiintului
Duh nu s-a departat dmsiinuJ Bisericii noastre, de~i oamenii de azi au
stncat multe randmeh bJsence~ti ~i ravnesc mai mult Ja moda celo d'
apus. r Ill
Dar .va veni ~i ziua (~i cred ca nu-i departe) ciind pastorii cei
f~rmecati de moda no.ua se vor trezi ~i vor cunoa~te cii nu este potrivit
sa ma1 defmme. PJdahon~J, odatii ce singuri au hotariit in sobor ~i au
declara! Ia toata lumea ca Monahul Nicodim, care a scris Pidalionul
este Sfant! ' Dumnezeu este cu noi ~i adevarul Sfintei noastre credinte straluce~te
522
Trebuie sa inteJeagii odata toti proesto~ii cii, daca Nicodim este
Sfiint, atunci ~i canoanele adunate de el in Pidalion trebuiesc cinstite!
Ciici dadi Pidalionul nu se ia in seamii, atunci cum putem zice ca
cinstim pe scriitorul Pidalionului?
Si dacii nu acultiim de Sfintele Canoane, atunci inseamnii cii nu
cinstim nici pe Cuviosul Nicodim ~i nici pe Sfintii Parinti din vechime.
Iar hotariirea care au racut -o pentru canonizarea (adidi recunoa~terea)
cuviosului Nicodim, este ca o gramada de carbuni aprin~i in capul
celor care au hotariit aceasta. Pe marele aparator a! Sfintelor canoane
!-au a~ezat intre Sfinli, iar Cartea Sfintelor canoane o tin sub picioare!
· Iata pentru ce se clatinii piimilntul ~i se aprinde vazduhul cu
infrico~are. Iata pentru ce s-a speriat pacea ~i a fugit de pe piimiint iar
calul eel ro~u din Apocalips (adica focul razboiului) necheaza mereu
~i-i gala sa rupa legatmile.
Am miiniat pe Dumnezeu ~i Sfintii acum cer razbunare, ciici s-~u
deraimat invataturile lor ~i s-a calcat in picioare a~eziimantul lor! In
vremurile acestea de intepenire duhovniceascli ~i de nepasare generalii,
Sfilnta noastra Biserica de Rasarit (a~a prigonita ~i saracita cum este),
ea totu~i nu inceteaza de a revarsa darul ei asupra celor binecredincio~i
iar Ia cei impodobiti cu fapte bune, Sfanta noastra Biserica le daruie~te
cununa Sfinteniei ~i ii numara intre «Fiii ei cei !utili nascuti».
in Biserica cereasca, Cuviosul Nicodim este de multa vreme intre
Sfinti ~i se roaga pentru noi, pamantenii, Ia Tronul Dumnezeirii, dar
Soborul Bisericii pamante~ti abia acum s-a gilndit sa-l cinsteasca a~a
cum se cuvme.
Lumina Sfilntului nostm Parinte Nicodim, care a riisarit Ia ceruri
acum !52 de ani, s-a vadit asHizi mai bine in Biserica de pe piimiint,
ca sa lumineze tutmor!
Se bucura acum tot poporul cre~tinesc ~i Sfilnta Biserica diintuie~te,
cinstind pe marele scriitor bisericesc ~i pe alesul cinului calugaresc. Sa
dam cu totii slava lui Dumnezeu ca nu s-a curmat niciodata ~iragul
Sfintilor c'uvio~i, care merg pe calea cea stramta a Crucii ~i aduc Ia
ceruri prinosul nevointelor pustnice~ti!
CaHi vreme Sfiinta Lumina se pogoara in Biserica noastra ~i Sfintii
odraslesc In livada cea duhovniceasca a Ortodoxiei, este semn ca
mai mult deciit soarele, spre biruinta noastra.
523
 DIN VIATA CUVIOSULUI NICODIM AGHIORITUL
Cuviosul Parintele nostru Nicodim este floarea cea mai aleasa din
gradina Maicii Domnului, adica din Sfiintul Munte care a odraslit 1n
veacul di~ urma. Mireasma cea duhovniceasca pe 'care a raspiindit-o
acest cuv1os, a umplut Biserica ortodoxa din toate partile. Prin viata lui
cea sfiinta, prin invajatura lui ce~ dulce, prin carjile I~i cele scumpe ~i
de Dumnezeu msuf1ate, el a aJuns Ia masura Sfintilor dascali din
vechime, alaturi de Sfiintu] loan Gura de Aur, de Sfiintul Vasile eel
Mare, de Sfantul loan Damaschin :;;i de alti Sfinti mari
S-a nascut 1n Ostrovul Naxului. A ur~at o 'bucata' de vreme Ia
scminarul din ora:;;ul Smirna. Insa dorul de calugarie nu 1-a Iasat sa
te:m:ne ~~oa]a; Ca o caprioara 1nsetata a alergat Ia adapostul Iini~tit a!
manas!Jrn.
, In .vremea ciind cuviosul parintele nostru Paisie era plecat din
Sfantu] Munte ~~ punea 1nceputul vietii de ob~te Ia noi 1n tara cam
pe-atunci a intra! Cuviosul Nicodim ~a frate 1n miinastirea Sfii~tului
Dim_:isie din Sfiintul Munte (1n anul 1775).
_ Insii n-a stat acolo decat doi ani, caci talentullui pentru alcatuirea
carjilor 1-a fiicut ca sa cohnde 1ntocmai ca o albina prin tot Sfiintul
Munte, pentru a aduna mierea cea duhovniceasca. Oriunde auzea ca
sunt carji ~i 1nsemnari vechi, mergea ca sa Ie citeasca, ori ca sa ]e
eop1eze pentru folosul de ob~te.
, Pe cele_ care erau scrise 1ntr-o limba grea ~i ne1nteleasa, e]]e scria
mtr-o hmba u~oara, pe cele grqite le indrepta, iar pe cele incomplete,
el le completa.
Yietile Sfintilor. care erau atunci impra:;;tiate :;;i netipiirite, el ]e
aduna Ia un lac, Scnptunle greu de 1njeles el Ie tiilcuia, iar Ia Sfintii
;:are nu aveau slujba in Minei, el le alcatuia slujba in chip armonids.
In pujme cuvmte putem zice ca nu era slatuire de folos care sa nu
treaca pe sub pan~ lui, nu era vreo nedumerire care sii nu fie dezlegatii
de el, nu era cuvant duhovmcesc care sa nu fie Iamurit de el.
Ciind a aflat despre petrecerea minunatii a Staretului Paisie de Ia
Miinastirea Neamjului, care era carturar, ca ~i dansui, a dorit mult sa
meargii in Romania, spre a petrece in ob:;;tea vestitii de Ia Neamt. Dar
cand s-a pregatit sa meargii, a fast 1n~tiintat prin descoperire ce;eascii
524
ca sa nu paraseasca Sfiintul Munte, care avea nevoie de luminainviijaturii
lui ~i de pilda viejii. Dorinta lui era ca sa gaseasca un povatmtor Iscusil
:;;i 1nvajat a~a cum era Cuviosul Paisie din Romania, insa M~1ca Domn~lu!
]-a tinut pe Joe, ca sa 1nfloreasca ~i sa rodeasca in gradma cea Sfanta
a Ei (In Sf. Munte ). ·
Darul Sfiintului Duh s-a reviirsat din bel~ug peste el :;;i !~a fiicut ca
sa Iumineze ca un luceafiir in toatii lumea pravoslavnicii. In vremea
aceea cand mai toate natiile ortodoxe erau sub robia turceasca ~i duceau
!ipsa de 1nvataturii, smeritul parintele nostru Nicodim a adapat P':
poporul eel insetat Ia suflet cu sfanta lui 1nvatatura. Yorba lm s1mpla
:;;i dulce, sfatullui eel plin de rilvna :;;ide 1ntelepciUne, a fast in vremea
aceea, este :;;i in ziua de astazi, :;;iva ramii~e cat va fi lum~a, ca o miere
duhovniceasca, care hrane:;;te pe eel fliimand Ia suflet :;>I mdulce:;;te pe
eel amariit Ia inima.
Talentullui a fast pizmuit de multi «frati mincino:;;i», cum ii nume~te
Sf. Apostol Pavel. Ace~tia s-au luptat ca sa opreasca izvorul invataturii
lui ~i sa-i ponegreasca numele. Si poate sciirba asta )-a racut sa se
hotarasca a merge 1n Romania, pe liinga alte motive. Insa Dumnezeu
a astupat gura Ia toti vra:;;ma:;;ii lui, caci toti proesto:;;ii cei duh~vnice:;;ti,
pan~ ~i insu~i Patriarhul Tarigradului, 11 laudau :;>I pr~!Uiau cartile lUI.
In Constantinopol era pe vremea aceea Patnarh Ecumemc G~1gore
a! cincilea, care mai pe urma a suferit moarte muceniceasca. lntr-o
vreme ciind Patriarhul Grigore a fast silit de turci sa paraseasca scaunul,
s-a retras in Sfiintul Munte :;;i traia 1n lini:;;te, intr-o chilie de liinga
Milnastirea Ivirul. Cuviosul Nicodim, fiind acolo, in apropiere, Ia
sihiistria Capsala era ajutat cu provizii de catre fericitul ierarh :;;i de
multe ori vorbeau impreuna, puniind Ia cale lummarea poporu!UI
cre~tinesc, care zacea 1n ne~tiinta, sub jugul paganilor. Multi cre:;;tm1
din stapilnirea turceasca au fost siliti sa-:;;i lepede Sfanta Credinta. Si
toti care cuno~teau caderea ~i doreau pocainta, alergau 1n Sfiintul Munte
ca' Ia un Iiman de mantuire. Aici af1au pe fericitul Patriarh Grigore, Ia
care se marturiseau. Acesta ii trimitea pe urma Ia dascalul Nicodim din
pustfa Capsalei ca sa-i povatuiasca. . . , .
In acest fel, Cuviosul Nicodim a seas pe multi dm mtunencul
Iepadarii :;;i i-a adus la pocainja curata; iar pe ~ni! din ace:;;t!a, i-a
1ndemnat ca sa martunseasca pe Hnstos mamtea stapamtonlor pagam.
525
il
I

At~a a primit moarte muceniceasdi noul Mucenic Constantin din Idra.

Pe acesta, Cuviosul Nicodim 1-a lntiirit ca sa marturiseascii pentru
Hristos 9i pe urma i-a scris viata cu patimirile lui, alcatuindu-i 9i slujba
lui in chip minunat.
Din vremea aceea a ramas 9i o scrisoare a Cuviosului Nicodim,
adresata catre Patriarhul Grigore pentru un monah roman din
Transilvania, care nu avea botezul adevarat.

lATA CUPRINSUL ACESTEI SCRISORI:

Preasfintite Stapane 9i dumnezeiescule Patriarh a toata lumea!

Portretul smeritului Cuvios Nicodim Aghioritul din Sfantul Munte Athas
care a scns ~I a tradus foarte multe carti -model a! simplitalii ~i curiitiei sufl~te~t'i!
Aducatorul acestei scrisori, care este de origine din Transilvania 9i are
botezul (sau mai bine sa zic desbotezul) fiind molipsit de 1ntinaciunea
latinilor, vine prin mijlocirea mea, catre Inalt Preasfintia voastra, cerand
calduros ca sa fie botezat cu botezul Bisericii noastre de Rasarit. Deci
atilt el, cat 9i eu, ne rugam de a voastra inima urmatoare lui Hristos 9i
apostoleasca, ca sa trimiteti 1ntarit prin ordin scris oficial pe numitul
monah, ne-monah, adica flira darul calugariei, catre duhovnicul roman
Parintele Grigore din manastirea Pantocrator. Caci aceta, fiind de acelat~i
nearri 9i de acee~i limbii cu diinsul, poate sa-l 1nvete 9i sa-l 1nnoiasca
cu botezul nostru, precum el 1nsu9i 9i eu ne rugam mai mult lui
Dumnezeu ca dupa alte cereri de miintuire sa aiM 9i calatorie u9oara,
sa fie calauzit la tronul Preafericirii voastre 9i sa aleaga calea cea buna
spre folosul a tot poporul cre9tinesc. Pentru aceasta, ceriindu-va
rugaciuni, raman, socotindu-ma eel mai mic dintre slugile voastre.
ss) Nicodim
Din actul acesta se vede ciit de multi! paza era 1n vremea aceea de
a nu primi in manastire pe cei care sunt botezati prin stropire. Despre
lucrul acesta ne putem 1ncredinta 9i din carlile Cuviosului Paisie de Ia
Neamt, care nu primea nicidecum In obt~tea lui pe cei care veneau din
Transilvania ori din Bucovina, unde se boteza prin stropire.
In vremea ciind traia cuviosul Nicodim Ia Sihiistria Capsalei, a fost
chemat de catre proestot~ii Sfil.ntului Munte ca sa discute cu ni9te clerici
papista9i despre dogmele credintei. Ciind s-a ivit cuviosul in ograda

526 527
 miinastirii din c,areia, lmbracat tlenduros ~i cu opinci ln picioare,
p~pislaJn s,au plans proesto~Ilor ca asta este semn de batjocura pentru
e1 ca sa s:ea ~e vorbii cu un as~emenea calugar mojic. Proesto~ii lnsii
1-au lmi~tit, dandu~le oarecare lamunn despre «flendurosul Nicodim».
Cand au lnceput discutia, fiecare vorba rostita de monahul nostru
era~ ca un fulger arzator pentru usciiturile, sau mai bine zis, pentru
secawnle Pape1. Chmr de Ia lnceput le-a lnchis gura ~i nqtiind ce sa
mm Zicii, croncaneau ca ni~te ciori, intrebi'md: «Mai sunt ln Muntele
Athos ~i altii de fel cu eel care a vorbit cu noi?». Intrebarea asta a
adresat-o epitropilor din Sfiintul Munte, dar Cuviosul Nicodim, care
era de fat~ a luat-o lnainte cu raspunsul, zicand: «Sunt o multime ~i eu
sunt eel dm urmii!».
Odinioarii a mers Ia Sf. Munte un protestant din Gennania ~i cauta
s~ ia ln bataie de joe simplitatea calugi'irilor. A declarat ln fata epitropilor
dm Carem cii el este Proorocul Ilie. Proesto~ii au lnceput sa rada
crezand ca au de-a face cu un nebun. Dar cand a lnceput el sa 1~
vorbeasca, au vazut ca nu este nebun, ci este o undita primejdioasa
pentru Ortodoxie. Deci, nepricepiindu-se ei cum sa-i raspunda, s-au
sfiitmt ca sii gaseascii pe cineva dintre calugari care sa dovedeasca cu
miirturii din Sfilnta Scripturii ca protestantul este mincinos (iar nu
prooroc, cum zicea cl). Atunci batranii ~i-au adus aminte de smeritul
dascal Nicodim, care t~aia in vremea aceea intr-o chilie, aproape de
CareJa. Cuvwsul Nicodim s-a prezentaf, ca de obicei, lmbracat in ni~te
~drente ~i incaltat cu opinci de pore. Cand 1-a vazut protestantul, a
mc~put a. rade cu hohote. Atunci biitriinii proesto~i i~au lamurit
cuvwsulm pentru ce este chemat, adica sa dea raspunsul cuvenit
proorocului mincinos.
Pricepand cuviosul ca ereticul l~i bate joe de ciilugari i-a zis: -
«Va sa zica e~ti Proorocul Ilie, domnule». - «Desigur, (a raspuns
neamtul) 1». Atune! Cuviosul i-a zis iara~i: - ,Proorocul Ilie a avut
taicrea lmprejur, dar dumneavoastrii o aveti?!"
L~ lntrebarea asta proorocul a ramas ~u gura cascata ~i a plecat
fiira sa ma1 stea de vorba cu opincarii din Sf. Munte. Toti cei care
veneau sa ispiteasca pentru tainele credintei, daca se lntampla sa
vorbeasca cu dascalul eel flenduros, nu mai aveau pofta sa radii ci
plecau indata ru~inati.
528
Cuviosul Nicodim Aghioritul n-a fiicut semne ~i minuni in viata, dar
viata lui intreaga a fost o adevaratii minune, prin roadele bu~ata(n care
au ~mplut Iumea. Invataturile lui au luminal poporul cre~tmesc ~~ au
intarit Biserica Ortodoxa in vremunle cele ma1 grele. . ~ .
Dupa marturiile Sfintil?r Parin(i, sfi~(enia ?U:ul~1 nu se a:ata dm
savaqirea minunilor, ci dm vmta cea Imbunatatita. Mmumle sun!
]ucrarile lui Dumnezeu ~i se fac mai mull pentru l~mmarea celor
necredincio~i ~i pentru intarirea celor slabi in credinJ.ii, Jar faptele cele
imbunatatite sun! roadele prin care se cunosc Sfi~\II. ,
lata ce zice Sfiintul Grigore Teologul, m cuvantul de Ia
inmormilntarea Sf. Vasile eel Mare: «Minunile sun! pentru ce1
necredincio~i, iar nu pentru cei ce cred. Semnul biir~at!l or Sfin(I este
viata lor cea dupa Dumnezeu ~i a~ezarea lor cea sfanta.».. .
1
'Pomenirea Cuviosului Nicodim se face in ziua de 14 mhe.
SFANTUL lOAN GURA DE AU~ ZICE: «VIRTUTEA ESTE
MAl PRESUS DECAT MINUNEA!»
Tot el mai scrie ~i aceasta: «Sfinti sunt acei care. au credinta dreapta
~i viata curata, chiar de nu savilr~esc semne, chmr de .nu ~zgonesc
duhurile necurate, dupa cum despre Sf. loan, eel mm mare dmtre to\I
cei nascuti din femei, nu se pomene~te nicaieri ca ar fi fiicut semne!»
(vezi Epistola catre Filipeni). . ., . ~ ~·
Sfilntul loan Botezatorul n-a fiicut mmuni m vm(a,. dar a trait. ~a
Ingerii pe pamiint ~i s-a invrednicit sa boteze pe Miintmtorul lumn m
apele Iordanului. . . . . . .
Tot a~a, nici Cuviosul NicOdim n-a fiicut mmum,. dar viata, lu~ a
fost ingereasca ~i a botezat milioane .de suflet.e cu lumma cea s~anta ~
invataturii sale. Car(ile lui sunt ca m~te fiicln apnnse care lummeaza
cre~tinatatea. Ele vor ramane ca .o calauzi'i de mantmre pentru ~oate
veacurile. Dar ostenelile cele man ce le-a sufent Cuvwsul Nicodlm Ia
alcatuirea dirtilor, i-au sup! de timpuriu ~uterile ~i l.a viirsta ~e 60 ~e
ani s~a stins din viata aceasta precum se ,stmge o fiiche de~ ceara ~ur~ta,
pentru a rasari ca un luceafiir luminos m lumea cereasca. Toa:a Vlat.a
' ~i-a petrecut~o in saracie ~i ln osteneh, ma1 presus de fire. Calugam
529
 :i ltiin Srff:iMlidwr!t:Izkean•r<<das(Jillii Eadillai!rrvi\'tatcirryiiatiH herniumea pe
il :sine ki) ejiil"daiur[\))J rW;,cail)e 'ffi<Di't'/\, a'tiiilta' eri1 •de sm~ti V1l_ncaV lbrluiJ d¢'1S'e
i'I'l 11ft acc\1<'
' .~~., - rrugj; de' ipl! i(nW i\LJ/ ltaUta ' ·iitiJj !Jjfir\di ·J'WeaJtiit
.fttiti+nt{)/L]tm1t]r;ceJ: ' '
totdeauna cu opirtdi~.Jg i r: r-ri. 'j kid u :·.::;.'I rn' f\ .ti"L~;n·;·
nib iDuvi ciSuJ; Nieli>ditw AghilliiJitu!lr!Rio ~iJ!vatat' ifecrlogi(vla' Uni:v~t<litatea
dit:F Menan$i•iniiil i h~ilriroiindatrfJe:.•.J>a; >$c'Q'J.H e' :lnfel!ip!ilcir;;dtn•1.i\pilsilic!
'EUPopei•r~(iiimr 6bi$'fliri'e,so'· teblcigil' deiiastazl~. ffil]\g,a:adapal fnultiiiir:.ttl
apal c~arctiiTI pede'i:a· OrtOO'~xhiidelin; Manasiiril!ei ~filnn11~1 i\lrunt~J;adiM
din Sfintele Scrij:ltui!i~ lLlaV' :razele ·invatii!tlrli c,Juirr1ntflec '!diati!E[$tiih!ti
~nteliJppii:orrill~'trstazi, dartrclup.tlnderiustn1'1 !li:Ms'6:fitli, :da~este Iip'sila de
inlezwl! iei'6dintaf. diloi:JUI!f ihCJb: :cle: lfrc/l'ifltal dUrllfa jlJretarll$ti'flttlUJ rmu!i
tieciit1~~,g~art~ :l:dtvegi' :d"' '$1'iinjac>lipsiliil ·ct~ 'mUs!fliJ]Lctedlnjeili ,n;! m J:~rr
Este de< 'l'tis-eiitrn:a~J cii;trng:na'l:¥}jll dinrJSfiiTh~ill'Mu)Mfe rloaw rrlo'cii>'Fl>f
totdeawit:a1 p. t!, Cuvios'Ii!t Nicmlimcca<«'Dasba.l>i,a!Aoiva'a ' 'J'
J;!Imium,reml' toti, '
inca de cilnd era Jn via(a. Jar dupa mutarea lui din viaja, toti monahii
~i toji cre§tinii care cuno~teau viata lui, ll socoteau ca pe un ~fiint.
C:lpilif!lui' al'6stl~zat !nf~b'c (~ield e'lemh csptee JiiohlilarekH !lit 6'iite
cinsteau pomenMal /ful>':pbi; fifuMeil (Jui~ esle.:i§t!rill ~<'A§tept Invierea
Mor(ilon>, dupa cum a Jasat el cuviint inainte de moarte. Preafericitul
~iqMa'teieri /Ji\atti~~tth' ;ffioa@h;Jrifr: a!1 rrt~Heapimei'gaind'rJa,: SillI M!rrrfe, a
rngenunche'aPlnUJirirJia ,(;flfsri1utti!'l!j·:,satl' Caj!J, :1nd'ef>mn'g)tl1giltldDi.<stY bl!
mtiltel'tatitimiinca:llat-1 ~c0>)'Y&P6 th' viaJa 'iu rd~tuJicltiiJ c&N'lfall·tf! t\j·tutln~
a 1satntat ell'~~+ IiiVie <fihstit\JiPiJa]Y aJ:C:~l'V'iO$ului>l lzidafiditatt~ ~~~ db!faf<l':
«Cine nu socote§te aces! cap ca moa§te de'~~Hlititlsa·rfie' Ai.NWPEMAc!>>)
Cu Jitl!e Mv,lnte'i! \d,•estie iooe<iltilt cifJSfi!rtt! cu' 'lfiti·lt,·lna!nre:'de ia.!se;~rbtarj
Iil SoiJcirJ !l\11Hi(l! d!Mre;\!a'lugarl:i :iigt\iloriti''satbMott!ilu plimen!t~ai hw:c\1
mult Jnainte de hotariirea Patriarhiei, caci to(i erau ie'dJtlvt'it'(liJ!despue
§finrietfiaiviedi h.ti~jnir.n t"J'-in r>u nribo>i~< iu·;.o['/:J'J i ,ir;:s
'' r;J ;WiliMil~ iu:f Rtljuns :ctuiillstab§l' 'lil'ph')Ili,sfii$ii'dihsAipU:iweafe'.aui :Mil
de~Jtntilt'tii bti1fdisilll~iJ<itflJ !iJi:Jpcntl\ll' ctlldiil(a' (i]J scah! sj}~imfirlit~tl(l]!~i;ill'atCii
hlt<elepciHni1i :elite r!lblluit\: fu\il.i1 !illrt$i§~''ace}viai,:' ptll carbJ i-a'lt\l~ltiil't<'dll
ill u@'ol'i ~Jv loiitll 1Ni\i&di'm :>Jcliu'·insemhabln :~litvife<ltJt' tfdJ prkir;l'iil"~hl
£'fifi\tii 'drti!Ja0c~i flliir VikhiWi:~, lpitlle;Jre!Jj!leihS~esb i~jl ej <(~a.i¢a 'ai'atuf~ 1Je
:'r.fJ;foartiGuPit'lte"Au~; ~W•:J:&arr IDamaschin1¥l::sfannil'A'nliiel'0riteanl!Fllfi
1;1" i ·Oi) Srffnteliflre@tWioase F'ar!nte :N',iuot!Mi'e>,:.tttt~ liii!l'uft.dilrillii·otlilllifarl!
iiaii/1\Uffletgi"JW 11{\j IDijati\ $i:sa pettediiJn<\lil#teh:@lJ\q<JsfuJU}IPlfisieJ,de·i~
:53(]

i·
 CUVANT SPRE LAMURIRE
MEGALINARIA
, Ciind lipsesc poviltuitorii cei buni, ciind duhul lumesc cantil sil
mi'ibu~e sfiinta credinta, ciind slugile lui antihrist se grabesc sa i'ntunece Pe Luminiitorul eel preaslavit
adevi'irul, atunci Pidalionul Sfiintului Nicodim ne arata ca o busolii Si pe scriitorul ~i sihastrul neobosit,
lncotro sa mergem, iar cartea lui - ,Nevazutul Ri'izboi" ne Jnvata cum Veniti, credincio~ilor, astazi, intr-un giind
trebuie sil folosim armele cele duhovnice~ti. Pe urma «Hristoitia>; adica
Sa-i 'impletim cununa de laude, ciintiind!
cartea burrel or obiceiuri, ne lnvati'i cum sane purtam Jn viati'i iar'cartea
,Paza celor Cinci Simtiri" ne serve~te ca o straja neado;~ita pentru
suflet. MEGALINARIA CUVIOSULUI NICODIM (glasul 3)
fn sfiir~it, toate cilrtile lui, care sunt mai mult de o suta le avem
ca pe un ajutor spre miintuire Jn !oatil viata noastrii. ' Pe cuviosul Nicodim,
Podoaba calugariei,
Pe fngerul Sfiintului Munte
Si slava Ortodoxiei,
TROPARUL SFANTULUI NICODIM (glasul 5)
Sa-l laudiim impreunil,
I
Pe Sfiintul Nicodim eel nou vestit Urmiindu-i povata cea bunil.
,,
I

Pe marele dasciil aghiorit, '

Pe albina cea cu dar
Care striins-au din bel~ug VEDENIA UNUIA DINTRE UCEN!CI! CUVIOSULUI PAISIE
I Pravoslavnicul nectar VELICICOVSCHI (DE LA MANASTIREA NEAMT)
Spre hrana cre~tinatatii,
I Acum noi cu riivna venind, Dupii trecerea din aceastii viatil a _Cuv!osulu~ Pa~intelui n~str~ Paisi~
de la Miinilstirea Neamtulm, v1ata calugareasca a mceput sa .slabeasca
I Sil-l laudam, priiznuind!
din cauza bel~ugului de avere ~i mai ales din cauza hbertatn pe ~are
0 aveau mirenii de a petrece cu lunile vara in miinastire - impreuna cu

I CONDACUL SFANTULUI (glasul 3) sotiile ~i copiii lor. . . ..

' Ciilugarii au Jnceput sa se Jngrijeascil mm mult d~ culhv_area vnlor
Ingere~te vietuind, ~i a gradinilor miiniistirii, iar cei care aveau ca~e m ~fara de z1dul
Te faci icoana virtutii miinilstirii se straduiau mai mult sa le facil mm mdemanahce pentru
lotuinta boierilor, care veneau vara cu familiile la aer., Pe~tru chm~

I §i pe loti povii(uind'
In lupta cu «nevilzutii»
, ,
Limba ta este organul mi~cat de Duhul,
Pana ta ne lumineaza tainic vilzduhul
Si cinstindu-i pe loti Sfintii,
Te duci la bucuria lor!
consistentil care venea de la boieri, cillugarii adeseon 1~1 lasau toata
casa pe mana mirenilor, iar ei se chinuiau intr-a cocioabii proastil, rna!
]a 0 parte, ca sa nu le strice li~i~tea vizitatorilor care 1~1 petreceau toata
ziua prin miinilstire. Pentru vm~nle multe, ca;e se, ~ceau la I?etoac:,
a trebuit sa se deschidil depoz1te ~~ cantme m manastue ~~ m afara,
pentru a se putea viride mai u~or. Aces! lucru atri'igea ~i mai mull pe
532
533
 lumea domicii. de ras:ta;. iS~a' iriii1n1At;:i7'il ~toala In miiniistire, pentru
c~qt:rea c_opulo~ s~rman1 ,din s~tcle vecine. (afar~ de ~coala
calugareasca de cantare(I,<' ar:tf1YSfi'~J'>~dMPa!l,]lftiil1a!rajl In acest fel
;nanastir:a ~i -,apiertlttP~ItJ.i'$t.e~:ei:d'e mail fitt~itite'/ iat; bh~tii calugari a~
I~cei;_ut sa neg~tJilzer ~:tild.e!etm{tWJ:]:e.Jot: Cll•lectlulrovnli:ll~t1 cu oriinduiala
lasata de CuvJb&rilnPtnscieJ' 1Wnlil•l ;'d~MteJ aiefli'CiirictuV!osului Paisie
~of:onie, care avea via(ii lmbunata(ita, lntr-o noapte a avut o vedeni~
mfnco~ata:
_ Se(fii\!e~:bw eNihlitrlirteatai$l4illre$l~&'lrtjlloii.K:i lhan~tirfi:Hsautiind
m fata P?rtu, spre locul unde ,se aflaastazi aghiazmatarul, vede pe un
ar~p _mfh~o~at la ch1p, c~re•eJ:wqJilbraeav•Jn:lla•ille de ofi(er ~i se rastea
stngan?, mtocn;a1 ca ce1 .car\Hia~ul!omalidJ!:r)iti oaste. Chipul lui era
groazmc: fa(a lm neagriNWpiiiilttil)rdehil:J:uicstbi1iiceau ca vapaia focului,
gura lm era ca ?e m~imu(a7 c~"~intiHe:~l·~'!nl~f~ii. In Joe de cingatoare
~vea un balaur mcolacJt 1a'il1lJlccr¢;rul~Fe"J'$lfata'rfia'capul cu limba scoasa
m ch1p de sab1e I a ~oldii'l' ofiterului•illwltJ&rde'ipd!eji (adica grade) avea
pe umere numm capete de VIpera. lar pe capul lui avea casca de sub
c~r~ ~P,~n~ur~u. ~,U,~~i c~p~t~ ~~ .~~I')J,i venino~i, care se lncol;ceau de
gatnl>lu1, lea· patuhnoolaCIL'' .· '·" _;;, ,(; ;, ;,
. V?zliiiehtce_astal sU~eM,·aA-atria's inl~tnhillde}ftl6~YNp6l' vilit1ndu- ~i
pu(m m fire, a mtrebat pe arap ce cauta la vremea aceea In miinastire
'"A.\11 Jilu!~Hi \lil eti' ~linflclorrnirtdah~ ueioastii ln'm'~niistl~a'>irtil!!stHi? ~
,.!

aid'u~aiid'. tafaJs~ <ti'flri'i ;~£\ j)\Jh~

I
rilspnns' arap !l'l','!liJat' undi.vaveiill'I'lo.J'
'pwce" '21-··- :rJ,<h, _..;,~ ''\·;,-.,_ .··;;r, -
oasie
. ; , .
a . •-J ",··-'_,,h.-. ""'"'·"·' "'10 LiH{! f;_; ~;'J~J/!) !U)U;W~;;:jd JJ:'\il.!:U rub
u" ;;l'¥tuntti:lice1tNri~ailpunile ~tare,,i.Hu\-'w Veit$tt'oa ,fit; istl!!ti ~artdliitrcu
o~stea :ea ?e,v.azu;a ,a l~tuneric~lui,ca sane Iuptam ott'bi~t!iooiuga~ilot:
,@~' lv'~i,~ a'tutl.c~ cllJid Id&p tlhe!t"Jlltaltiantul" calugarJei(''noua riiilJ ti~El'arati
razbor,~evazUtf' 1
~P'multe:rTilrti"ffe priciiiuitiJ·tfur,wifteleJito~strll: tlef.
tl uhtlvn:Wel$HV ID~ tmruJ w' btl rtbi' ln~-'dklpartailii'rtf$iif!at't: rt fi i'rid ,iir$i ''~ii
1

~at1! foc'll!td ide .mgrici~rilie>vbas!re: 'lnsa 'at:ull1 tmGfu~l<liveiW ilt§til itrJlca

,ti;
d~:'"~}!''cl e' c~?'~?f.lilflt sta,te.tfil, PaiShi\vt~r~ n!e erW1nftlcb$atlltoo~: 'IDe
la eJ. amo'stiferrt'rtor 'I11UlW 1$JUgtele 'tiiiW! Ifldi'i! de<J/:Utitlr aivelii!fJe'jl(tiF6()
tle 'ca.ltigli't) li1I!I '£fantll] 1Mllme',i reuvami fi:Js~ flitl1J!Ilit 1cW !(j{);, @00 'deHtJs'fa~l
1

sp!~'a.~1I~~ lupta;tl'i 'sooorl'!Plui! reat al th'iit'eli 'h\!J1c'h-amimal ihvull! otlifin~\

.<B_at~ ::sp\~e~ ear~ '~ee~zur~ ~~~' iilrr1gi' n""amxuifeltl~ido1'1inpet#iva"lf1IIi'~i a
1

eall'Fgaftlor ·spte 'a•t 'lmpu (Ina! la''sufiet''$h;pte' a-i• sYtllpa{i eJ.\ll'Jn~ilni' ittb\!Ftitl
 c~re au venit cu riivna fierbinte din lume, aceia ne pricinuiesc Jnca multe
:am grele. Imedmt cum iau fn mana vechiturile acelea de ciirti Jndatii
mcep_ a se salbatici fmpotriva noastra. Ei uneltesc fel de fel 'de arme
ustur~toare pen:ru nm, precum sunt: postirile, privegherile, osteneli grele
~~ rna! al~s ru~acmmle lor cele umilincioase. Acestea toate sunt pentru
no1 sagep apnnse, care ne piirjolesc ~i nu ne putem apropia de diin~ii!
A.deseo:I unul sm~ur, daca se intariitadin citire, ne pune pe fuga pe toti!
S1 multa osteneala ~~ tactica ne trebuie ca sa-l aducem Ia voia noastra
pe unul ca acesta, care se salbatice~te din citirea cartilor!" Atunci bietul
staret.nu a mai rabdat piina ce nu 1-a intrebat ~i ~ceasta: ,Dar cu ce
luptati vo1 mm mult pe calugarii din veacul acesta? - «Toata osiirdia
~oastra d~ acum este ca sa indepartam pe monahi ~i pe monahii de ]a
mdeletm.cmle cele duhovnice~ti ~i mai ales ne sirguim ca sa-i indepartam
de Ia ci!Irea carti!or sfinte!
.. Caci nimic ~u~i intariitii rna! mult pe calugari impotriva noastrii, ca
CI!I~ea_ ace lor ca!fi! .De aceea ~~ noi ne striiduim fn tot chipul ca sa-i
departam pe calugan de Ia obiceiul cititului, diindu-le de Iucru Ia altele
~~ mcurc~ndu-i cu tot felul de griji pe Ia metoace, cu viile ~i cu griidinile
cu pesc~ntul: cu vii.nzarea vinului; iar fn miinastire, cu cre~terea copiilo;
JI cu ~azdmtul miremlor, care petrec vara Ia aer. Pe toti cei care se
mcurca cu aces~ea, sunt prih~i de noi ca ~i mu~tele din piinz~ de paianjen.
E1 ~e, sl~Jesc .m toate nouii: «Piinii nu vom vedea, ori parasite cu
desavar~Ire, on arse, vechitunle acelea de caqi, noi nu ne putem Iini~ti!
Ele s~nt totdeauna ca m~te bold uri ascutite impotriva noastra!"
, C:and a :ermmat ~~ vorbele acestea, a batut ~i toaca de utrenie ~i
mdata s-a stms ca fumul ofiterul demonilor, iar staretul s-a trezit cu 0
n:are. durere Ia inima din cele descoperite. Aduniindu~se tot soborul ]a
bJse.nc~, el a povestit cu lacrimi aceasta fnfrico~ata vedenie. A poruncit
apo1 sa se sene ~~ o carte despre aceasta, spre cuno~tinta ~i folosul
urma~Ilor. ' ori rautatea in~ala, prefiiciindu-se in chipul faptei bune. Dupa cum a
Cred ca azi au plecat ~i cei 20 ..000 de ciind a intra! armata ro~ie
Ia no1. S-or f~ dus spenati pnn pus!II, ciind au vazut eli Iucrul pe care
armata neagr~ nu 1-a putut face !Imp de 100 de ani, iatii cii armata
ro~Ie, - ahatn lor- a izbutit sa-l faca in ciitiva ani!
. Cuv~os~l Paisie avea o ~coala Jntreaga de calugitri carturari care
scnau carti ZI ~~ noapte. Datoritii lor, noi avem fn romiine~te mai
536
toate cartile Sfintilor Parinti, traduse din grece~te. 0 parte din ele au
fost arse de Turci fn revolutia de Ia 1821, dar tot au mai ramas. Dar
oare piirjolul comunist va mai fi crutat vreo carticica sfiintit scrisa de
mana Cuviosului Paisie ~i de ucenici'i lui? (Jeroschimonahul Joan
Jacob).
ISPITA CRESTINILOR DIN VEACUL DE ACUM
In cartea care se nume~te ,Pateric" sunt scrise unnatoarele: Sfintii
Parinti ai Schitului au pro±etit despre neamul eel de pe urma. A fntrebat
unul: ,Ce lucram noi?" Si raspunziind unul dintre diin~ii, marele Avva
Ishirion, a zis: ,Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu". Iara~i intrebiind,
a zis: ,Cei de dupa noi ce vor face oare?" Si a zis: ,Vor face numai
· pe jumatate din cat am lucrat noi". ,Dar cei de dupa diin~ii ce vor ·
face?'' Si a zis: ,Neamul acela nu va putea face nimic, ci le vor veni
ispite mari ~i cei care vor fi incercati in vremea aceea vor fi mai mari
deciit noi ~i deciit parintii no~tri". Care sa fie oare acele ispite mari
care sa arate mai lamuriti pe cre~tinii din veacul de pe urmil., inciit
sa-i arate mai mari deciit vechii parinti? Ispita neamului cre~tinesc din
vremile de pe urma este ivirea proorocilor mincino~i, care cantil sa
piarda ~i pe cei ale~i. Despre ace~tia a profetit Domnul vii vor fi in
veacul eel de apoi. ,Multi vor veni in numele Men ~i pe multi vor
in~ela". (Matei cap. 5, 11).
Vorbesc ~i ei despre dragoste, de curatire, pentru fapta buna, de
smerenie ~i de virtute, ~i ajuta ob~tile cre~tine~ti. Ciit este de greu
pentru cre~tinii ortodoqi sa inteleaga pe cine au inaintea lor? Ciit e de
u~or sa fie atra~i de ideile lor cele «filosofice» ~i sa-i creada. De multe
spus ~i Sfiintul Dorotei. «Nici o rautate ~i nici unul dintre eresuri, nici
insu~i diavolul nu poate sa in~ele pe cineva, deciit numai daca se
preface in chipul faptei bune». Dupa cum ~i Sf. Apostol zice: ,Ca
insu~i diavolul se preface in Inger luminat".
,Neghina" nume~te Sf. Vasile eel Mare pe toti cei care strica
invataturile Domnului ~i amesteciindu-se ei cu trupul Sfiint a! Bisericii,
537
.I

cF.ll '~~ lie 31,~ggs~,rv<}titd:h.1~,;{1!~;1,,,y4,ti\m~f,~·:if9irt,(i'f,Wri'mJ{~Jqfi:/Jlir,i(1 dilm ''Parihar de ila\:miaza'!ilot!ptl€;;f.lli:i0i> it a'lergq/pe:zyJoilwl!i)~i: ciim!!il- bil;.
1l/if_~r~ti~NkJe~~~fiff 1 !P/;u{!y; J?f!g. , f~J#-r _1-;l 'Jb ukN~:n rr? , , ~:;t?·~n J~ci:l monahicesq se .1mpra~tia [<:k,blest'eml!tel~ 'eresnPl i~i $ileauqi·e; irtultiFsa·
F\!!_'D;~ ;_~JHd2 VYJI t·i i;:i{H ii\" j;;irwr'-'iU') ::ra~n Jepe"de lhalrtelerfuunanic~tir~j C$i'! 'SdilrlSOateUA,tlftici'(pu\ini lrievo1toti c:!it{jj
[\\)(,\ \"'\''''l:llft'drE:t1'A ~F'AWt'frruiM.btsf~R.k'rur} ' 11 ' "',: 1' 1
.i-,i\(;')'iJ\
vm rfi;lri<!ier.catileac aut.uj; ~l: ail@intul: 1ni:cupt\1i!fiiuqnlC'4'tt.iri JmitltlteJ i.Ju:prigoana•
~i striimtorare, se vor lamuri. Si ciiti se vor afla 1ncercati ~i v~rhbirnb
(Despre caiugarii din neamul eel de pe urma) a1il.tei11 ispftti\lnfricm$ate; "Jie vi0i•p\;b!Wati, .cge vm<preasllii''ii ~i 1Sci v~r!elnsti
de: Diliiniiezep! llrt<~i im irlt> deciit ran:i :carelauir~bda'ti ;cl'ifdtn<.a:$i ,zlt!lufu!r.z:illf1r.
lfi:-g~:r-ultnfoptii.fnud 'ioi:n ·;cli·loliu·;·Jr; ·rc!u[_;: :=ncr! _iurunc<J ni :),. i[n;!Tt
;;:q II:Dnpa·.>abeea1:'robul ':lui i Duinnez:~u, :N1qisi;' >a vazitt:dtr \l.t treeutuia'ttna
aoeeal:a;ineoazi.wil&n ~ir'i&jriteli9t' ~i,prig<D'ana' :m~ror< illufbieo~ate 'eriisllri' ~i'
s•a•tacu't Hn:i9te•.J:,S.i dupa:i€r'VioiiAitece- cativa atii;'iaFii~hrer:va 'dispte1uti\
ceata monahilor cea 1ngereasca ~i' vor veni iara~i ispite asupno1cv<ni!fi;
multe §i mai silnice. A vazut ca monahii vor petrece 1mpreuna cu
ci'ilugi'iritele ~i 1mpreuna cu pofta cea rea va veni ~i tirania, caci ~i cei
ce nu vor "GOi~lsdVcifi:Jbatjbtioii<.~h\'Sia·w. lJ~<~J .r\I'f~f 1 ~(/5r·-f
Preotii se vor spurca prin pi'icatul desf,riiului ~i preotesele lor vor
pteaciu!Nf,,aselllienei'! $D eiLVC"f:iJDfeacucyi rcura]te]e;r;4,luunciir;(ia;\letri <Uiania
deli lmave :ca' .Jfi;j: n:~r;u:im't!Z:eui '¥l' ;v;acdi!ltrug6cthi:J niiamut;;rdbla cvi61tiif1J!~'i, );
<f~[f.Vt"m,'t~(:;c..-,.c:n.cu''
v-u't.t- -'1u;lili1-·JJ.? I'''"''""']'H'~e~-'-ii.n·,··c'
,--vv::--·v·'l ;~, '·li'Udf('·'''l'-'
... 1
.y~J.
•"->i'flf.'')·;1,--,-J~ .o.-rji-sc, '-)h.. {·rr;f;
,~~---'•·--•·>h-'J'",-"'· , __ ,,_.,,
-~~ ... ,r;
:''1:'

j):nEJeci:qfetldti';v~Jfi!d!ti:nu S.l! VOPlpleca Ja!ttWUlla~ m:&r~;flivaael~g,'ei

acnechrtitreiF' llilttbeiteGmafrsi1hi<)a :~i: 1~:ai gr&lll idecatnx~iuevea, ci;scl.· vrm
1tn]itrtt'iviieyj: o().cJr' mwstf>lili ifliradele'g~a,'Qac$fatitt·~\,l'" loan": E6te2!1Jitorulr~i< +or.J
statUi\! I m\rstr:flif(']<: Ja:tU"tiSt<JCareabd~J <si!nge:.n•~j U\[(j[.J'rfi; 'Ucf~lit:JQeJ! tleii rpfeja·:
fa~i'iiitelege;J;$jfurdatl ?~iJ '{l~e[n{eoilra1fl' bam ell:inrifii l.rrertfea ·i~e"ll~ j }i> :a!'J<Dil
s'e1 !vov·ocl!lihiuii 1rl sarluj ·A~w<Avrltmill' Lsitrrc. $i' l:it¢0 h;pJiearsliMfllotiPatJiia.rM
$i '(~oil cl6 cui<' ii,J.tJ 1] mpalii:tra' ccerur:llon C; w: rt'ott !;$ finjii"! ' :brlc uriiifdutse: :_$h
vliseliild:u ~sebf' qer;/:'aPer~~l.tde: fsa: :nte 'lnvterd<nit~as~i);' iDum.ileieu l!!i' ipei
ri0'i[ltilcdaiub~U:ijrtiehiSffciptbAil¥1liNw~J: i:; :;li~, l"JTI ,! nqc\r:i Jn:·;;(:n<J'J
ifl!'"··v·r·' 1Ttrl(l :;'l"rjlri(-/f Lr,-·oul ""JT 1 ,-,:. jpirrl·y\s:'~·i J~"J'fi'JI'rr-lnn')
B:J".;~J~,r~~:{ :. r,f,:"i ~ !:!. ;_~-~; ~-~~/i ~~\ . r-j: (~;~ (j·:'-;L [;J\~; n'c>) ;j i ~· I 'r I·; ~: irl ;-i') (;:;'~)_; :.;~ :~~r';1 - i ;~ --- ~· ~) J.:~ [·( l ~:
1 1

DESOOPIDRI:ltE!\ CEJS•tAtrF;\ICJUIT,SFlArN\fl!Jll:.:lJ:I:MOISI A!RA!PUii;:

c)b JlilllDE$F,R!Jll;rNEMA:z·UTUt RAZ!BOIDA111 sJ?iN!HLOW', cl
::::J

nI .C.tNi6~ail: MbisiJ !Etippian't\flrq~ ime~sr~dpn:i@att!"rli:l itviwaulsiidlo:r::~i~!Ca zis

L\ai1c .;;Fa:rintei cnnnptlt sib lslvaui J!n·; k:Hi.lianmea~,i ifi·fltd luj:itattcle :patliliif'ci'.
tr.ti}be'\tti;~!Fierroitu]:;j ~'ido:rdliiirrdi.tA:pe 1eilj cl~a1 suit In :i.rarfut ie;h idlieiJ ;s ak

58.8
51!9'
 ~i i-a zis: ,Cauta spre Apus!", ~i cautiind Moisi a vazut o multime de
oameni infrico~ati giilcevind ~i gatindu-se spre razboi. Apoi iara~i a
grait avva Isidor: ,Cauta spre Rasarit ~i prive~te". ~i cautiind, a vazut
o multime de Sfinti Ingeri purtatori de lumina, a~ijderea ~i ei gatindu-se
de razboi.
Atunci Sfi\ntul Isidor a zis catre Moisi: ,Cei dinspre Apus ridica
razboi impotriva Sfintilor lui Dumnezeu, iar cei dinspr~ Rasarit se
trimit de Ia Domnul spre ajutor nevoitorilor celor buni. Insa vezi ca
sunt mai multi cei ce ne ajuta noua deciit cei ce se ridica asupra
noastra". Cu o vedenie ca aceasta ~i cu cuvintele staretului intarindu-se,
Moisi s-a intors Ia chilia sa ~i se indeletnicea in ostenelile lui cele
obi~nuite.
PROFETJA UNUI CUVIOS DIN ANUL 1503
Mare r~zboi european. Infriingerea GermaiJiei ~i ruinarea Rusiei ~i
a Austriei. Infriingerea turcilor de catre greci. Intarirea lui Agar (adica
a turcilor) de catre popoarele europene ~i infrangerea Grecilor de catre
turci. Mace] in popoarele Ortodoxe ~i mare tulburare Ia popoarele
ortodoxe ... Intrarea armatelor straine de Ia marea Adriatica. Vai de cei
ce locuiesc pe pamant. Iadul este gata. Intr-o clipa moare A~ar. Un nou
razboi european. Unirea popoarelor ortodoxe cu Germania. Infrangerea
francezilor de catre Germani. Rascoala Indiilor ~i departarea lor de
Anglia. Anglia numai Ia saxoni. Biruinta Ortodoc~ilor. Infriingerea lui
Agar ~i taiere de ob~te. Agar (iar) contra popoarelor ortodoxe. Nelini~te
in lume ~i deznadejde de ob~te pe pamiint. Lupta celor ~apte puteri Ia
Constantinopol, trei zile ~i trei nopti n;acel ~i biruinta celei mai mari
puteri. Continuarea rilzboiului de ditre Ingerul Domnului Dumnezeului
Hristos ~i predarea ora~ului (Constantinopol) grecilor. Intoarcerea
latinilor Ia credinta ne~tirbita Ortodoxa. Intinderea credintei ortodoxe
de Ia Apus piina Ia Rasarit. Frica ~i cutremurul barbarilor fata de
Ortodoxie.
Sfaqitul Papei ~i proclamarea unui patriarh pentru toata Europa. In
55 de ani, sfaqitul nevoilor. In eel de-al 70-lea an nu este necaz, nu
este surghiunit, venind in bratele mamei voioase. A~a este ~i a~a sa fie.
540
Amin. Amin. Amin. ,,Eu sunt Alfa ~i Omega, Cel dintiii ~i Cel din urma".
Sfiir~itul, o turma ~i un pastor ce este din credinta adevarata a
ortodoc~ilor.
A~a sa fie.Amin. Amin. Amin.
Robul lui Hristos, adevaratului Dumnezeu.
CATEVA CANOANE DIN PIDALION
Care opresc a ne ruga cu cei de alta credin{ii
AI 1O-lea Canon a] Sfintilor Apostoli opre~te a ne ruga impreuna
cu ereticii ~i schismaticii, rr{acar in casa de s-ar afla, se afurise~te ~i
sa nu fie primit Ia Sfintele taine (adica sa se 1mparta~easca).
Canonul 45 a! Sfintilor Apostoli porunce~te: ,Ep1scopul, preotul
sau diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii, sa se afuriseasca ~i dadi
J-ar primi sa slujeasca ca preot, sa se cateriseasca. . . ,
La tiilcuirea Canonului 4 7 al Sfintllor Apostol!, sene Sfantu!
Nicodim Aghioritul ca latinii sunt _eretici_ ~i nu ~u nici botez, n~c1
Preotie, ~i dacii vreun preot nu boteaza pe eel care se mtorc la Ortodox1e,
se afurise~te. .
~i Canonul 33 din Laodiceea opre~te a te ruga cu eret1c1 ~1 cu
schismatici.
Canonul 6 ~i 7 de la Soborul I Ecumenic porunce~te sa pastram
acele obiceiuri de la inceput. . .. .
Canonul I al Sfiintului Vasile eel Mare tot a~a zice, ca eret1cl1 ~1
schismaticii trebuie sa se boteze. ..
Sfiintul Sfintit Mucenic Ciprian tot a~a zice, ca ereticii ~i schismaticu
sa se boteze.
CUVIOSUL NIFON DE LA ARGE~
Poate sa ]e para cam neobi~~uit un~r~ felul ,cum -~e zugrave~te
stare a de dedidere duhovmceasca a , Tam Romane~l! , pe vremea
domniei lui Radu Voda, Jnainte de a veni Ia pastorie Cuviosul Nifon,
fostul Patriarh al Tarigradului.
541
 .•·scrinsar tteMi<l :_silis\riruieni:.seamib oil rn ,vr¢b:l ea;aG.ee.a,pClp<i)JThil pli<lM!'\5 laif<11ii¢. din afara ~i nici el singur n-a riivnit dregatorie sau avere in tara Ia noi .
<!initrtate OJ)iirtii~r#ta: incil! itulbmrat mullidecrf'cand')ltil ·de, l.a !ilohlti\.!li'fl?'i El a fast adtl:s;;qu,!nilltel.VU:!lam~l.lti: ~i cu ,j~d¢11:!nlla~~ sti\n,~(l}\il; <!It~ rfiltr,~.
multe Biserici ort~doxe au rupt legatura cu Patriarhia Ecumehipa;tleJ!l> voievoch.Ht de.;atuaoi:aL l'Jiuii ,Rornanqti, Radu- Vodiii;i cinisfa1:mllbll:ieriloi':
ConstantinopoL Intre acestea erai ;~a;\Bi.Bemi'ca.Ii'farAi Ri<tn1\allJl.~ti (a ~i al cledcilor.'-"·' ,~:~11\1 _CJ :;( ,_:.dn\rG'{ ,.u _ Di_Jn(i _ _ . 'iGl
_ __ _

Ungro-Vlahiei) care rupsli)&eriiJ!l;multJil~giit~U:a\;~j .serCJJ>rtduicdaim'ai;;lnult 'p\1Ji:ttti''asta, 'scoMe~i.!ai:J ui!pef>n'edrept din! !rcauit l~i; l~gtlniteaiaill'1aii'l
singura, ajutiindu-se cu Biserica siirbeasca ~i bulgara mai mult din a fast un act de mare nedreptate, care a miiniat pe Durnnezeu, aduciind
cauza hirotoniilor. dupa siner1peG\<:l<lpSiicp~ntr:l;l iJICfii~vodul Radw: ~~ f\M~tll: t&ra, JntJ'l~a,, ,, ?
In vremea >iiceeallel:tffnlfll:~ha~tt:d'ufiuvnloeascal'fatn®i in tara nu se ·:r_J-lo:rr{) r?'!. ; i·wf::nido u'_)
L~-f~\:~-icl·-t'.J;b:. 1J)H i~;~ .!u~;.cu:;n~:, rn~-,~iuq un ;;-;;
aflau ~coli, l'lli~\~"~jl~~\i)}i':JpyJllf\li, ~i,l!~yi ..,~,a\tL~o,tR~\le._~\i· pri~ care sa :Yf
se lummeze ·poporul in cele ale credintei. In scliimb,· propaganda CRAMPEI:iDJIN>l>VlA'f.MSF~NTULUI NH<iONcl)rE"'LA"AikGE$1
JiljiJDi~m~-~I'~,S~~u~-~eyn,;pJNf, a;yft.B1:J:>{ir ~Jl i~RPJiiijr, l'ftlR!i ~e ,~, ,C:,1JJll~J1ilor, . fostJ)at,riarh l~iCo'!s~antinopofulu~
iJU'/I~.! £;; ?Uq 1::;-Ji B:.! :J.g!llJl_!)-.. (';
tAr~'l~\I}Hh ~rr,it(HY~I: ~~ 'l !te,Yf,~Pmlu.~,,\1\1/ie -~;ll,lftRNmllJ PJ?, l'!1fiPJ~PW; ~o;~J;:;/. :nr;r' :~,-./;_;-;u:n '):.'.
~'j[~::[;_d_:,,{~-~ if{j:) !.L! ~~
e~tru a,~l~J2 ),~JH .cl?i9l?Pt:,;trma:,lJJJ}},~d)\ffilJrL)!:-,,~11i'l!ac~t\\II~N~ qe:l!J!Ilf.~ ~ ; i1 i
i:;~n~~;:_ur; :.5J (.c J!Duqr:; ir;--::,c\·
<r:9f85cl~r~Jf;%~)llrflF, 5:~~r§!1t1/nq .lfo.i2oqA ·widHYJ;~ Lc (.):. fwwrw')
''· ..A~1ps-a,
b.J•J.L d~ :·n~rumJtre
.,- ···-.-uo,,t:rr._,lr; .... ,, ,j,.; c\1;1\W.Yn'ceas.~a .nu.
,_.,_._h,.JtY;J ..; r.. "j!Jl rqawluiajiiUrrtY'
er"'fb!Y:utt-.n_,,;
uJ··(~ ·'"ll"toasa
~u ;ir_,(; Pe vrerii~it 1etHt!1 dCitWil~a''l'alAffg\\~ Vestitul pustrlle!'Sfantu'Fl\Fif~fi;nn l
~11c; in dregatonil~:;PRH\is~,,~\llv ~~ril10 ,c,i~1 -~se.~~?JI;\\Yi\P~]J~ r~#K?LJ.ngi Seme(ul Radu-Vtlievod Care fusese Patr.Jarh,
)'WiH1HI~n~t,IJ!.ul!fr,I)~I)V,t~p)§lrjl~~~$ln~,BHeriH!!J,4YitrJ~r~,cJ~8JIJ!!lle'li!fii ~l Era nedurn..evire mhre .nrr;u:jii"<JC., A fast trimisicatunai: deilJlomnu1f
\l);f;el«;J\!I!!urJ,W,i l\,~urfrPbPE¥RJl'lai~A,jz!mRnirelt_,d\1f!rrr9,'1H!)JJ11.e H!i9nmv Si deciider.ei!MCI'i0t::Odi c.' . ., La noi in tara Ohititi:thi'ilq :J·mi n1
:.;ixGxlr:;EJlf:~ -JIIJrW~~ ,~:1.~~15~clly~9~YlN:i ~Jh f,9Jk1\\1JY~Aifi1r~;· f!,i,idlf~ --- i ur! !·!:~A 1:J~~~'n ~:-~J -~ !;:;-J :~;~'-_~_ :·; :~ i;;'! ~ ~-~;;.;
,':ll[;J C! i:_:::;(_\
duho;mcqy,. avand vmta Imounata(lta, care cu~o~tei!JJP~llR:ifu,at_il: 1 0 0
Chemat fiind dec]{adu Voda
l,\9llj);i!IJ9i\~,~~ ~b Jl!;lll i U!ilfllflre,r?f1~~.e l<f"l,~lli.M!Jl! Yli<t.d~;tl(Cel ,fi\bBWP/:~ · Atunci, in Tara Romiineasc&
f~plet_md versunle ce urmeaza, m-am folosit numai dei1J!ftl!if.ill!1ll~ (~~ffi-; Afr~qf'p~gfi8~\~ ~g~,~i~?M/~~:j hrc l A fi ,,du~~?.:YntE~~-rJ(~r~·~}ot;:;~!'J~)jjj /\
1ff,\j!b;\!lj ~)DgfJ!fi.1fw"itiiJ1tJl)J.ti,n @~~ jSiiJ, l\,4,qyg J~eg~t \c4)e})ai r\i\\Y1\11l~ de L1psea duiJHiJf)IRfia'.i~a,,RmJ?~,,, rO El II}IJ1,C,;W$ttl~;Jnr;f8a!y, !Jr,fni>'id'.~
incheiere
" . ·
· · • · ·' : · · · -,
JIJUYJJJl .G! :~d) nur~;:-Ji(jo :;~~~:v; Si bunii JlRX~~t!ifPti;r,, uw Si ilascale~tg,JJlfHP:?PRJiri
. ·.~~<cHbN
' ' - ' -

i :: ;hHYillet'cJe!hin.t~~,An,ma&~ri~~; ngv,e,s,tiffii a,~,Mn<Wi~~ ~!Hg: !lll-fmi!f5nca ':'i~n~_, :,.,- 3

~1 ;1 ::; c:J)
despre un. lucru ~i anume: se ~tie dinc1 l!'lflJ~Fc!i:iit\n){f,¥11)1)ajfJ'illi;M~,lffl§;: Mustriind mereu'' raradelegea,
'!f!IJlll)!rl!lilA§) i~n~gri ,fn; :!~I;*\ Jl~W~tnenilfPiiell§ii,-~~ J\ll!il'I!Jl!mi <NirAiiTil ;!mai Betia ~i destriib~larea
Se riispfrndethil"lrt -ia~~ui,,§1u!t'il ir Nur uJJntiiL.nici; ip<!\<dreg11tm·i r;ur- M ..
mult cu s1la) ca sa pastoreascii poporul, ori sii chivemisea§.~~Jilf!U!llJi\;11: Si nici pe,Instr~i<RadnlVi\tlaf,l :J2
Si nu e~:a'li)U'IJ6'e'a~rCine 1 'rrr't'.''1" 1
miiniistm (tara sa-i aleagii ~i fiirii sa-i doreasca cineva din tara!). Mai
totdeauna, asemenea ,pastori" nu zaboveau mult Ia noi ci erau siliti sa puift1 1 srdv11~ Ik'Hi'u)i< ";'i.m , 1
':·}r:~"if:Cpi r_;;;j L? 'ji',if!.--1 ~;.,
Cel mfrhdhi i.\ii\i'&'ili&rrihiiCitP'1
:_wnn L.\L·:i.;C.~ td ~.d.J ·:Jjf;(,:)~~ J1J-.;!
I'
sa piece ,acasa'i;s .[l,e, ;rnt!l~,e,q>ri:i,{l;UiUl1PMsi\ (lla~ii(') Jf!l!f9Sla se 1ntiimpla i ( :

Ciind totir~r:J8t~se:clJJ!JJJCW1? 1\e,i\ Acesta:r>ffi~·~,;Lt:,l;~,i,'_}Cf!\We_~J~rlf>tnJ35I

numai cu cei ,nepoftiti" ~i neale~i dupa canoane.
"J;: :Mll,JfAb\lie iii\, §opqt}la~J;?, ,~n~iY.ilxJni rfiflrd l!<lnJ!l~!1t,qrijqr 1!WPJ!l[li\i" ~i
Cu Jnturieric pit;.~~M9r,,c l;m: ni MuslrNe,\l)s/;~IJl?\Hh S\\;C\ii~l:\·, icM
JA~J rSf~ll tvk; ~j · Jil.\~~jl,'l~e,l!'lpl\l)d\rar;h rt:l.i[<m i Fl~r;l;aJJbr§~brWJl.Pnl JP~r'llr 1s.tlo !!]~ifj!fC j W!W~ Ji!silfrv11H;l!j<;a:;;:G
YI!\~~Mt~:;aiqi, ;,A:c~,s!rye&lit,;qlqsPal llU~i%(ml~:iii cl:llill A &l'.l:lft~~ ;Jlni §~kiWi¢>
A r~siitit<:<Wr p\':$t~' m"r~'''"' n;,, i :; Dar
Lucearar ·P·reia lillniliiaf<!}~n! U Scotfmdu:s>iNri~r ~ ¥i!~~-gi•u~r;c:J ;i
luminos in scaunul Patriarhiei EcumeniCnl 1 JiftJ:t 1 ;!;ifQ~t gimisdill'Jcin~Y!li "
 9 16
,Ai fast chemat -- ii zice Voda -
Sa ai al Pastoriei Post,
Iar Preasfintia ta, Parinte,
Ne strici al randuielii rost!
10
Suntem doar traitori in lume,
Cu obiceiuri biitrane~ti
Si nu putem pleca grumazul
La randuieli dilugare~ti!
II
N -ajunge cii le-ai pus Ia Preoti
Si Ia calugari randuieli?
Je-ai apucat sa te amesteci
Intr-ale mele socoteli!
12
Acum nu ne mai trebuie
In tara pastoria ta,
Deci pleaca intru ale tale,
Aici nu ai ce cauta!"
13
Atuncea Cuviosul Nifon,
Mustrand pe mandrul voievod,
Vorbe~te intru adunare,
(La dregatori ~i Ia norod):
14
,M-am straduit sa apar ,Legea",
Cu ravna dupa Dumnezeu
Si pentru asta Domnul vostru
Mii scoate de Ia postul meu!
15
Riimiineti, fiilor, de-acuma,
Mai mult nu mii avqi cu voi!
Dar vor veni pe capul Tiirii
Necazuri grele ~i nevoi!
544
Nelegiuitul eel de Radu
Cu moarte grea se va sfiir~i,
Ca railor le vine vremea
Cand, cautand, nu m-or gasi!"
17
?icand acestea Cuviosul,
I~i pune sfiintul omofor
Si leaga pe Bogdan-boierul
Si pe semetul domnitor.
18
Apoi se-ntoarce spre Neagoe,
(Iubitul fiu duhovnicesc
Din vita vee he domnitoare)
Zicand cu glasul parintesc:
19
,De-acuma, fiule, nevoia
Ne face sa ne despartim,
Dar noi cu duhul-intru Domnul-
De-a pururea avem sa fim!"
20
Plangand Neagoe cu suspinuri,
Ca eel orfan se tanguia:
,De-acuma alta sprij in ire
La cine oare voi afla?
21
Ai fost dulceata vietii me]e
Si sprijinul duhovnicesc,
Cum pot sa sufi'ir eu de tine
Pe viitor sa ma lipsesc?"
22
Zicand acestea cu durere,
La inima se sfii~ia
Si sta ingenunchiat, rugandu-1
Blagoslovenie sa-i dea.
23
Iar el, im brati~and pe tilnar,
II mangaia cu glasul bland
Si cele ce vor fi pe urma
Le-a aratat atunci, zicand:
24
,,Mania cea dumnezeiasca
In tara voastra va veni;
Pe iuulti din neamul tau va pierde,
Iar tu nevatamat vei fi!
25
Eu merg precum voie~te Domnul,
Lasilndu-te in seama Lui,
Vei trece pe sub ,spada mortii",
Apoi Ia Iron te vei sui!
26
Paze~te sfaturile mele
Si Dumnezeu te va pazi,
Ca rugaciunea mea smerita
In to ate te va insoti!"
27
Zicand acestea Fericitul,
L-a sarutat pe el cu drag,
Apoi fi'icilnd o rugaciune,
Apucii ,drumul de pribeag".
28
Mergilnd necunoscut de nimeni,
La Sffmtul Munte s-a oprit
Si paznic Ia catari, acolo
Egumenul 1-a riinduit.
29
0! Pogoriire negraita
A celui minunat,Jerarh,
Ce sta pe tron, odinioara,
A toata lumea Patriarh!
545
30
De o smerenie ca asta
Si Ingerii s-au minunat,
lara vra~ma~ii miintuirii
De asta s-au inspaimantat!
31
Dar Dumnezeu Preamilostivul
Nu 1-a lasat necunoscut,
Ci aratat Ia tot soborul
Intru minune 1-a fi'icut.
32
Caci in vedenie se-arata
Botezatorul lui Hristos
Si porunce~te cu asprime,
Amenintand pe Proestos:
33
,Aduna-ti repede fratimea
Ca sa intampini cu sobor
Pe Patriarhul Ecumenic,
Pe marele luminator!
34
I-ajunge multa pogorare,
Ajunge lui cat s-a smerit!
Primiti cu cinste pe Pastorul!
Destul a stat acoperit!
35
Lovind 1n toaca de aramii,
Soborul tot s-a adunat
Si, cu fi'icli i ~i tamaiere,
Pe Sfiintul 1-au lntampinat.
36
Priveli~te prea mi~clitoare
Era atuncea de vazut
Cand Sfiintul aducea catiirii
Venind pe jos de Ia piiscut 1

37
Vaziind In poartii adunarea
~i clopotele auzind,
S-a dat In dosu1 miinastirii,
Nimic de sine biinuind.
38
§oboru1 lnsii cu griibire
Intiimpinare i-a flicut,
Iar el, caziind lor la picioare,
Pliingiind, iertare §i-a cerut.
39
Atunci Egumenu1, cu cinste,
Piin-1a piimiint s-a lnchinat
~i dreapta cea arhiereasca
Cu pliinsete a sarutat.
40
Acele vorbe mi§ciitoare
Ce s-au rostit atunci de toti
In fata slugii prea smerite,'
A 1e descrie nu 1e po(i!
41
fn sunete veselitoare
De clopote §i de ciintiiri,
S-a lnchinat toatii fratimea
Ceriindu-i binecuviint&ri. '
42
Iar cei care mai lnainte
Pe Cuvios 11 defliimau,
Ceriind cu lacrami iertaciune,
Amar acum se tiinguiau!
43
El, siirutiindu-i piirinte§te,
Le-a spus cuvinte de folos,
Apoi, intriind In miiniistire
Se nevoia lntru Hristos.
546
,!'
44
.
Atunci ln. Tara Romaneascii,
(Pentru semetul voievod)
A fost grozavii tulbnrare,
La manastiri §i Ia norod.
45
Stamitu-s-au boli multe, grele
~i seceta cu groaznic viint,
Ca o pedeapsii de la Domnu1
Pentru alungarea ,celui S:fant"!
46
Din mult-aceea neplouare,
Piimiintul roadii n-a adus
~i toti au cunoscut din asta
,Bataia Domnului de sus!"
47
Abia §i-a cunoscut gre§eala
Nechibzuitul Domnitor,
!;>i cauta acum pe Sfantul
In toate piir(ile cu zor.
48
Dar n-a putut. sa-i dea de urma
(Precum a fost proorocit),
Apoi §i el cazu In boala
Care cumplit 1-a chinuit!
49
Ca trupul lui - de multe rani -
Ca ciurul i s-a gaurit
~i putrezind, ie§ea dintr-lnsul
Duhoare de nesuferit!
50
Deci, neputiind atuncea nimeni
Sa se apropie de el,
Cu chinuri nemaipomenite
S-a stins 1a Arge§, In ,Castel".
51
Iar dupii moartea lui - se spune -
Ca Dumnezeu a aratat
Un semn de groaznica miinie,
La toti fiind lnfrico§at!
52
Mormiintul lui Ia Miiniistire
Era trei zile tremuriind
~i to(i erau cuprin§i de spaima,
,Mania cerului" vaziind!
53
Apoi Ia ,Tronul de Domnie"
Nelntelegeri au urmat,
Suindu-se, cu tiranie,
Boierii Mihnea §i cu Vlad;
54
Iar pe Neagoe (despre care
Mai lnainte am vorbit),
Au ciiutat ca sa-l omoare,
Dar Sfiintul Nifon 1-a pazit.
55
Prin rugiiciunea cea fierbinte
A Sfilntului ocrotitor,
Se izvbavqte de Ia moarte,
Fiind ales ca Domnitor.
56
Suindu-se pe ,Tronul Tiirii"
N eagoe s-a caliiuzit
De rugiiciunea §i pova(a
Piirintelui celui sfintit.
57
F iind acum Ia biitriinete
Smeritul ,Pustnic ~i lerarh",
Preacuvios l§i dii si1l.r§itul
Adevarat, de Patriarh!
547
58
Fiind rugat de tot soborul
El lasa fra(ilor cilnd moare,
Spre ve§nica lui pomenire,
,Molifta cea de dezlegare".
59
Iar trupul lui cinstit ramiine
Ca un izvor vindecator
~i sfiint ,liman de ocrotire"
Prea neciijitului sobor.
60
Trimis-a deci atunci ,solie"
Evlaviosul Domnitor
§-aduca Moa§tele sfin(ite
In Tara pentru ajutor.
61
Primindu-le cu multa cinste,
Le-a pus deasupra, pe mormiint,
Unde zacea cu neiertare
Ace] ce izgonea pe ,Sfiint"!
62
Fiiciirid ob§teasca priveghere,
Prin semne s-a lncredin(at
Ca Fericitul lui Parinte
Pe Radu-Voda 1-a iertat.
63
Cu negriiitii bucurie
Pe Sfi.intul !-au siirbiitorit
~i toji se vindecau de boli
Prin darul lui eel preaslavit!
64
Caci orbii dobiindeau vederea
~i cei ologi se lndreptau,
Iar cei cu duhuri necurate,
Prin darul lui se izbiiveau!
 65 67 N-a trecut multii vreme ~i a trebuit sa paraseasca Milnastirea, spre
Odata - noaptea - Sfantul Nifon Deci, ascultiindu-1 voievodul, parerea de rau a lui ~i a fratilor, fiind ales ca Arhiepiscop Ia vestita
S-a aratat lui Voda-n vis La Athas iara~i 1-a trimis, cetate a Tesalonicului. Fiind lumea tulburata din cauza soborului viclean
~i, sfiituindu-1 parinte~te, Oprind cinstitul cap ~i mana, de Ia Florenta, unde s-a pus Ia cale unirea ortodoqilor cu papista~ii,
La urma, catre el a zis: Precum Soborul i-a permis. Sfantul Nifon s-a striiduit sa intareasca poporul ortodox impotriva
66 68 uneltirilor papista~e~ti.
,De-acuma, fiule iubite, De-atunci Ia Curtea de Ia Arge~ Predicile lui erau ascultate de toti, ca ~i cele ale Sf. loan Gura de
Trimite-mi trupul lnapoi, fastratu-s-a cinstitul cap Aur caci in vremea aceea nu se afla alt luminator vestit ca Sfiintul
Sa fie pentru miingiiierea In prea mareata miinastire Nif~n. De Ia Tesalonic a fast chemat Ia Constantinopol, unde ajunge
Soborului intru nevoi!" A lui Neagoe Basarab. Patriarh Ecumenic. Viata ~i cuvintele lui il fiiceau sa straluceasca
intocmai ca un soare in toata lumea pravoslavnica.
69 in vremea pastoriei lui multi dintre Iudei ~i dintre pagilni au prim it
lar trupul Sfiintului, Ia Athas, Sf. Botez, atra~i fiind de podoaba vietii lui ~i de minunatele lui cuvinte.
Ramiine ca cinstit odor, Cu povata lui, multi dintre rataciti se lntorc Ia dreapta credinta ~i multi
Pastrat In cea mai scumpa racla dintre cre~tinii ravnitori primesc cununa muceniciei, marturisind pe
De Ia numitul Domnitor. Hristos in fata stapilnirii pagilne~ti, fiind inarmati cu rugaciunile ~i cu
indemnurile Sfiintului Nifon.
Dar vra~ma~ul milntuirii ~i organele lui nu puteau sa rabde
INSEMNAREA INTAI PENTRU SFANTUL NIFON stralucirea acestui minunat luminator al Bisericii. Au intrebuintat toate
me~te~ugurile ca sa-l lndeparteze de la turma. Mai intiii s-au ridicat
Sfantul Nifon se tragea din partile Peloponezului. Numele lui de impotriva lui o parte din c)erici, care erau otraviti de zavistie .~i 1-au
bot~z- era Nicolae. Era om lnvatat ~i lmbunatatit in fapte Inca din silit sa piece In surghiun. Insa Biserica n-a putut rabda mult hps1rea
copi!ane. A plecat pe ascuns de acasa, in anii tineretii, ~i a intrat sub luminii lui, ci 1-a chemat in scurta vreme sa lumineze In sfe~nicul
ascultarea unui sihastru vestit de Ia Epidaur, cu numele Antonie. La ob~tesc a! pravoslaviei.
aceasta sihastrie a prim it cinul ciilugiiresc ~i a pus temelia nevointelor A doua oara a fost scos cu sila din scaunul pastoriei de ciitre
duhovnice~ti. Ocupatia lui era scrisul, din care i~i agonisea h;ana.
'

I Dupa saviir~irea parintelui sau a mai petrecut o vreme cu vestitul dascal

Zaharia, . calugiir aghiorit, de Ia care a lnvatat filozofia cea dupa
sultanul turc, pe motiv ca nu i-a dat cinstea cuvenita, cilnd 1-a intillnit
pe drum.
Fiind indepartat cu tiranie de Ia cilrma Bisericii, era tinut sub paza

I
?um?ezeu. Dupa ce dascalul sau ajunge episcop, cuviosul Nifon pleaca
In Sfantul Munte, unde este primit Ia Miinastirea Dionisiului. Podoaba
vir,tu!ilorlui ~i int~lepciunea cuvi?tclor !-au fiicut vestit in toate parj:ile.
Manastmle dm Sfantul Munte se mtreceau care mm de care sa-l cheme
sa tina cuvilnt de invatatura fratilor. Alergau siha~trii din pustietati sa
se indulceasca din gura lui cea curgatoare de miere. · '
Ocupatia lui mai de seama, pe liinga inva(atura fratilor, era scrisul,
Ia care avea mare talent.
548
la Adrianopol. Afliind despre asta Voievodul Munteniei, Radu, 1-a rugat
sa primeasdi pastoria Bisericii din Tara Romiineasca ~i el va mijloci
ca sa fie liber din partea stapiinirii. Dupa mai multe rugaminti din
partea voievodului ~i a boierilor, cuviosul Nifon prime~te propunerea
~i este ad us in tara ca Mitropolit a! Ungro-Vlahiei.
Fiind pe atunci mare !ipsa de carte ~i de povatuitori duhovnice~ti,
Sf. Nifon a avut de luptat mult cu apucaturile cele rele care erau
Jnvechite in popor. A pus riinduiala pe Ia biserici ~i miinastiri,
549
 pova)uindu-~i turma pe calea miintuirii, cu multa ravna ~i cu adiinca
ln)elepciune. Mustra pe to)i cei care defiiimau legea, fiira a se sfii de cei
mari. Mustra ciind era nevoie ~i pe preo)i ~i pe dregatori ~i chiar pe
semetul domnitor al tarii, Radu-Voda.
La lnceput, voiev~dul primea pove)ele Sfiintului ~i parea a fi bucuros
de oriinduielile lui, 1nsa n-a rabdat multi\ vreme. A venit prilejul ca
sa-~i dea pe fa)a miindria lui. .
In vremea aceea, s-a stabilit la curtea lui Radu-Voda un boier fugar
din Moldova, cu numele Bogdan. Ell~i lasase acasa femeia ~i copiii,
fiind urmarit de stapiinire ~i venind In Muntenia, cauta sa ia In casatorie
pe sora voievodului Radu. Radu s-a lnvoit Ia aceasta fiiradelege, de~i
~tia despre familia lui Bogdan din Moldova.
Sfiintul Nifon s-a lmpotrivit acestei cununii necanonice ~i a mustrat
cu asprime pe boier ~i pe voievod, aratiindu-le scrisoarea de la femeia
legitima a lui Bogdan. Dar vorbele Sfiintului n-au fost luate In seamii
de ei, dimpotriva, s-au sculat amiindoi cu du~manie lmpotriva Sfiintului
Pastor ~i la .urmii !-au silit sa piece din tara.
INSEMNAREA A DOUA PENTRU SFANTUL NIFON
(dupa izgonirea din scaun)
lnainte de a pleca din )arii, cuviosul Nifon afurise~te in sobor pe
nelegiuitul Bogdan ~i pe to)i care au fost parta~i cu el la fiiriidelege.
Afland de asta voievodul, a dat ordin In toata )ara ca nimeni sa nu dea
nici un respect cuviosului Nifon ~i amenin)a cu pedeapsii de moarte pe
eel care ar indrazni sa-l gazduiasca ori sii-l ajute cu ceva.
Dar Cuviosul Nifon a fost ingrijit o vreme de catre iubitullui fin
duhovnicesc, Neagoe, care se tragea din familia veche domnitoare a
Basarabilor ~i care linea foarte mult la Sfiintul.
Cand a plecat din )ara cuviosul Nifon, atunci a fost mare durere
pentru evlaviosul tiinar. Atunci a auzit rostindu-se cuvintele prooroce~ti
ale parintelui sau duhovnicesc pentru cele ce vor urma in )ara dupa
plecarea lui.
550
INSEMNAREA A TRElA PENTRU SFANTUL NIFON
(Dupa plecarea lui din Muntenia !fi savdr!firea lui Ia Athas)
La miinastirea Dionisiului din Sfiintul Munte, cu hramul Sf. loan
Botezatorul era a~a randuiala ca to)i cei care doreau sa fie lnchinovia)i,
trebuiau sa slujeasca mai intiii o vreme la catarii manastirii. .
La aceasta slujba a fost randuit ~i cuviosul Nifon, fostul Patnarh
ecumenic ~i pastor duhovnicesc al Tarii Romane~ti. Acolo slujea ca un
argat, pascand catiirii ~i carand cele de nevoie pe~tr~ m~nastire, din
padure ~i de la metoc, caci nu-l mai cuno~tea mmem ~~ mc1 el n-a spus
cine este ~i de unde vine. . . .
Odatii i-a venit riindul sa facade straja noaptea dm cauza plra)Ilor,
care pradau manastirile. Pe la miezul nop)ii, pe ciind i~i fiicea rugaciunea
obi~nuita, l-au vazut ni~tre fra)i ~i pustnici lmbuniitii)ili din apropier~
ca era la infii)i~are ca o para de foe ~i minuniindu-se, au spus egul?enulm
despre asta. Atunci egumenul a riinduit ca sa se faca rugacmne de
ob~te spre a le descoperi Dumnezeu taina acelui frate in~epator. .
Atunci Sfiintul loan BoteziHorul s-a aratat egumellulm m vedeme
poruncindu-i sa 1ntampine cu cinste p~ Sfiintul Nifon. In chipul ac~sta
s-au ariitat cele ascunse ale smente1 slug1, care fiicea corvoada la
Miiniistirea Dionisiului.
Faciindu-i-se primirea cu cinste, ca unui Patriarh, s-a rugal ?e to)i
ca sii-i riinduiasca ascultare in miiniistire, fiirii a face deoseb1re de
ceilalti frati din sobor. De~i era acum batriin ~i slab, 1~i petrecea via)a
cu m~lte o'steneli, indeplinind treburile cele mai de rand ~i intarind pe
fra)i prin pilda vie)ii lui ~i prin cuvin.tele lui cele P.line de dar. El era
intru toate ~i pentru to)i ,icoana cea v1e a Vlrtu)ll ~~ 1zvorul eel pururea
curgator de miere duhovniceascii". . _ . . .
Multe semne ~i minuni a ariitat Dumnezeu pnn rugacmmle acestu1
pustnic smerit ~i pre a lumina! lerarh al lumii!
Odatii, primejduindu-se fra)ii miiniistirii cu barca pe mare, ciind
aduceau merinde de Ia me toe, cuviosul Nifon a fiicut rugiiciune fierbmte
pentru ei ~is-au domolit 1ndata valurile miirii. Cunoscand fra)ii putere.a
rugaciunii lui, !-au rugat cu multii staruinta.ca sa le..dea ceva b!agos.lovlt
de el, spre a fi pazi)i in vreme de pnmeJd!e, pe v11tor. Atune! cuvwsul
551
 Nifon, cazand·in genunchi Ia rugaciune, le-a blagoslovit un fier, care 11
aveau in corabie, zicandu-le sa-l pastreze in Joe curat ~i Ia vreme de
primejdie sa-l slobozeasca cu o franghie in apa ~i se vor izbavi de
primejdie, numai daca i~i vor tine regula! pravila ~i canonul. ~i era
lucru de mare mirare, caci prin slobozirea fierului in apa, se domoleau
nmhaidecat valurile, ca ~i cum s-ar fi cucemicit de atingerea lui. Oricand
se ivea primejdia pe mare, auzeai semnalul fratilor. ,Pogora(i, pogoriiti
repede pe ,Patriarhul" in apa!", adica fierul blagoslovit de cuviosul
Nifon. ~i totdeauna se raceau minuni preaslavite cu fierul acela, incilt
fratii 11 (ineau Ia mare cinste, inchipuindu-~i ca au impreuna cu ei pe
Sf:l.ntul.
La corabia manastirii Dionisiului s-a pastrat ,Fierul Nifort" peste
!50 de ani, pana cand s-a pierdut in apa.
Cuviosul Nifon alerga in toate partile unde erau treburile mai grele
spre a da ajutor ~i a incuraja pe fra(i, caci fiind manastirea a~ezata pe
o coasta prapastioasa, cu multe necazuri ~i primejdii i~i agoniseau cele
de nevoie. Cuvintele lui erau ca un balsam de alinare pentru to(i, caci
in tot Sf:l.ntul Munte nu se afla alt parinte duhovnicesc ~i dascal iscusit
ca Sfiintul Nifon. . . 1 INSEMNAREA A PATRA PENTRU SFANTUL NIFON
Aproape de sfiir~itul vie(ii lui s-au adunat multimi nentfmarate de
moriahi de prin toate manastirile ~i de prin pustietati· ca sa ia
blagoslovenia lui cea de pe urma. ~i toti erau cuprin~i de o jale negraita
pentru lipsirea povatuitorului ob~tesc. L-au rugal atunci cu mu!te lacrimi
~i cu amare tanguiri ca sa le dea in scris o rugaciune de dezlegare
pentru sufletele celor adormiti, spre a se citi pe mormant. Attmci fericitul
le-a liisat ,cu limba de moarte" molitfa cea de dezlegare pentru raposati,
pe care o folose~te Sfiinta Biserica de Riisarit piina astazi. La mormantul
lui se savar~esc minuni ~i semne preasliivite intotdeauna.
Cu povetele lui cele intelepte ~i cu rugiiciunile lui cele bine primite
de Dumnezeu, multe sut1ete s-au mantuit ~i multi ratiiciti au aflat calea
adevarului. Iar o parte din ei au primit cununa muceniciei, cu
blagoslovenia lui. Doi ucenici a avut Sfiintul mai aproape ~i amandoi
au fost numarati in randul mucenicilor, miirturisind pe Hristos cu
indrazneala inaintea stapanirii piigane~ti (a turcilor). Amandoi ucenicii
- Macarie ~i Ioasaf- au petrecut impreuna cu Sf:l.ntul in Muntenia ~i
dupa aceea 1-au insotit in Sfiintul Munte. Macarie a marturisit pentru
iI'
I, 552
I
ji,
Hristos in Tesalonic; in vremea ciind tr~ia inca Sf:l.ntul Nifon, iar Ioasaf
a marturisit in Constantinopol, dupii saviir~irea din viata a piirintelui sau,
dup~ cum a fost proorocit ~i blagoslovit de ~1., . . _.
In chipul acesta minunat a v1etmt ~~ s-a savar§ll Cuvwsul panntele
nostru Nifon, preastralucitul luminiitor a! lumii, piatra cea neclintita ~
rabdarii care s-a lamurit ca ~i aurul in cuptor prin grele incercari ~~
primejdii. Pomenirea lui se sa_var~e~te Ia ~ 1 ,ale lunii A!l~ust. _
Este bine de insemnat ~~ aceasta, ca m vremea cand argatea
necunoscut Ia catarii miinastirii Dionisiului, au fost trimi~i delegati de
]a Sinodul Arhiereilor din Constantinopol, ca sa.! aduca inapoi pe
Tronul Ecumenic", vaziindu-se !ipsa care era in Biserica, dupa plecarea
J~i. L-au cautat in toate partile, aviind ~i intarire de Ia sultanul turc ca
sa-l aduca neaparat Ia postullui. Au mers §i Ia Sf. Munte, iscodind pe
Ia miinastiri ~i prin· pustietati p~ntru ~as~alullo~; in sa nu !:au ~ut~t. afla
nicaieri, caci cine i~i putea inch1pm ca ,randa~ul de Ia o~a1a Dwmsmlm
a fost Patriarh a toata lumea ~i luminatorul Ortodox1e1!
(implinirea proorociilor lui pentru
pedepsirea lui Radu Voda §i a tarii)
in Muntenia, dupa pl~carea silnica a cuviosului, au, urmat multe
necazuri ~i tulburari. Din cauza secetei indelungate ~~ a ~antun~or _eel or
rele, n-a rodit pamantul nici paine pentru hrana poporulm ~~ n:c1 pa~une
pentru vile, pentru asta a urmat foamete grea ~~ boh omorato,are._ L~
miinastiri au fost tulburari ~i rascoale in popor. Iar bo1enmea s-a :mpar(lt
in tabere pentru ocuparea domniei._ Din m~lta du~mame ce era mtre e1,
s-a varsat mult siinge intre fra(i, tar fam!l1a Ba~arabtlor (~m care. se
tragea tiinarul Neagoe, fiul duhovnicesc ~I Sf. Ntfon) a, sufent pngoane
infrico~ate ~i insu~i Neagoe a scapat pnnmmune de la moarte. Fund
acoperit prin rugaciunile sfiintului sau Parmte du~ovmcesc, Neagoe se
izbave~te de Ia moarte sigura ~i este_ ales Dommtor a! ~u~tem~l.
in toata viata lui a pazit cu sfinteme sfatunle cuvwsulm san Parmte,
vaziind cu ochii cum se implineau toate vorbele lm.
553
 INSEMNAREA A CINCEA PENTRU SF'ANTUL NIFON Pe ]a miezul nopjii, ajipind putin Neagoe, in vremea pr_ivegherii, i-a
descoperit in vedenie cuviosul Nifon ca s-a imphmt dormta ~~ a fost
(Aducerea Sf Moa~te in Jari't, iertarea · rt t aposatul Radu Voda, pricinuind negra1tii bucune tuturo:. .
lui Radu Voda ~i intoarcerea Moa~telor) Ie aD:pa aceea s-au flicut Jitanii mari cu cinstitele moa~te, p:~n multe
· d'n tara ,j s-au siiviir,it nenumiirate mmum cu bolnavn care se
Afliind evlaviosui Domnitor Neagoe despre saviir~irea intm Domnul Iocun I ' ' ·1 · d t h t ca
a Sfiintului sau Parinte duhovnicesc, a trimis pe doi egumeni mai atmgeau d'e ele · Poporul alerga din. to ate piirjl, e ..~~ e pes ·e o· are -
·
sa se inchine Ia racla Sfiintului. Apoi luiind m~tnnjare prm vis ,ca sa
insemnaji ~i ciijiva boieri cu daruri bogate ~i cu scrisori Ia Sfantul
1ntoarea cinstitele Moa~te Ia Ath~s, N~agoe, Basarab le-a~~e~a~:ntr~~
Munte, in miiniistirea Dionisiului, cerand cinstitele Moa~te ale cuviosului
racla minunata ~i le-a trim is eu cmste ,m_ Sfantul Mu_n~e. . ac a ami a
Nifon ca sa fie aduse in Muntenia spre blagoslovenia ~i iertarea jiirii
de voievod se pastreaza pana azi Ia Mana~tlrea Dwmsmlul ~~ este ~nu~
intregi ~i spre dezlegarea afuriseniei rasposatului voievod Radu, care
d. le mai minunate odoare din tot Sfantul Munte. Ea este lu~rata
murise neimpiicat.
Grea de tot a fost pentru sobor cererea aceasta .§i nu s-ar fi invoit d:~ ~~r eu un me~te~ug neintrecut ~i este impodobita pes~e to: ~u pl~tr~
. emai·I Deasupra are zugravita Ieoana Sfantu m, avan
cu nici un chip, insii cuviosul Nifon a ariitat prin semne cii este voia scumpe ~~ cu · · h' · 1"
lui sa implineasca dorinja iubitului sau fiu duhovnicesc, Neagoe. Nimeni alaturi pe Neagoe ingenunchiat Ia picioarele lm. T~a~e ,Pro~c mitare e
dintre parinji n-a indraznit sa deschida mormiintul Sfiintului, atunci Sfiintului Munte ~i toti care au trait sau au V!Zltat S~antul Mun~e
Marele Logoflit a! lui Neagoe, avand indrazneala ~i incredere in multa - .
martunsesc ca- rae Ia da-rul·ta- de Neagoe este un odor flira pereche, m
evlavie a stapiinului sau, a inceput sa sape Ia mormiintul Sfiintului ~i valoare ~i in me~te~ug. b d -
indata a ie~it o mireasmii prea minunatii de Ia cinstitele Moa~te, care La trimiterea cinstitelor Moa~te din tara, ~ea~oe _Basara ~ ~pa
s-a riispandit in toata latura aceea. Deci scojiind cinstitele Moa~te, . di'n Sfiintul Munte - a opnt cmstltul cap. ~~ mana
apro barea so borUlul _ . .. . . · · · · 1 I
le-au a~ezat intr-o raclii scumpii ~i s-a flicut priveghere de toatii noaptea. Sf' t I . Nifon iar el a daruit miinastml Dwmsiuiui cmstltu cap a
Au alergat atunci din toate parjile monahi spre a se inchina ~i multi s/~o~nu~oteziit~ml, al carui hram este maniistirea, intr-un ch!vOt Iuera!
s-au vindecat de boli prin atingerea lor. Ia fel din aur ~i pietre seumpe. . . . . It
Aduse fiind apoi in tara Ia noi cu multa cinste, au fost primite Ia Odata cu einstitele Moa~te, evlaviosul v01evod a :nm1s ~~ ~~- e
Dunare de episcopii ji'irii cu mare sobor de clerici, de boieri ~i de daruri bogate pentru miinastire, apoi a ndicat dm temehe mudte 1 e a If!
popor. in cuprinsul miiniistirii Dionisiului, unde e~te pon:emt tot eauna -a
Ciind s-au apropiat de cetatea lui Bucur (Bucure~ti) a ie~it intm ctitori, Ia un Joe cu imparatii bizantim .. c_at a trmt Neago~ nu s a
intiimpinare ~i voievodul cu toata curtea lui. Imbrati~iind cu lacrimi des artit nicidecum de moa~tele Piinntelm ~au d~hovmcesc, ciie ~urta
fierbinti racla Sfiintului, a samtat cu negraita bucurie ~i cu adiinca p , . de mergea - ca un scut de aparare Impotnva eel or vazU\1
evlavie cinstitele Moa~te ale iubitului sau parinte ~i ocrotitor. Apoi cu. sme- onun. . .. D a- moartea sa le-a darmt - · M'anastml
- · .. d'e Ia
~~ nevazujl potnvmcl. up '
ridiciind pe umerii sai racla Sfiintului, dimpreunii cu cei mai de seama
Curtea de Arge~, zidita de el. , _, . d ·
sfetnici ai sai, au mers cu alai stra!ucit in sunetele clopotelor ~i a! Cinstitul Cap al Sfiintului Ierarh Nifon se aflii pana m Zl~~ e. a;~
ciintarilor piina Ia manastirea Dealu, care era ziditii de Radu Vodii, in minunata Biseriea a lui Neagoe de Ia Curt~a de Arge~: a atun .
unde era ingropat acesta. Acolo au a~ezat racla cu Sf. Moa~te pe einstitele capete ale Sfintilor Mueeniei Serghie -~~ Yah_ ~~ _al Sfintei
mormiintul lui Radu Voda, ca semn de impacare a Sfiintului cu
Mueenite Tatiana, tinand tovara~ia fecioresculm ~~ preaemstltulm trup
prigonitoml sau. Dupii aceea s-a flicut priveghere de toatii noaptea, cu
tot soboml ~i cu toatii Curtea domneasca. a! Sfint~i Mucenite Filofteia.

554 555
 Condacul (glas 3)
De !a capul acestui minunat Ierarh ~i grabnic ajutator a! tarii noastre,
!a nevoie i~i ian binecuviintare prea evlavio~ii voievozi ciind pornesc !a Prea cinstitul cap a! tau,
lupte 1mpotriva pagiinilor. La Curtea de Arge~,
Cu rugaciunile cuviosului Nifon se 1narmeaza marele voievod Mihai Departare celui rau
Viteazul, ciind ingroze~te pe piigiini ~i-i 1nfriinge, care love~te ca un S-a aratat totdeauna;
fulger pe unguri ~i pe poloni ~i moare, apoi, ucis mi~ele~te pe Ciimpia Preacuvioase, .. . . .
Turzii. Daruri dand Ia Voievozu ce1 vredmc1
In trecerea lui spre !oca~ul de veci de !a Maniistirea Dealu - ctitoria §i pe calea n:tiintuirii. _.
cu mormantul lui Radu Voda - capul lui Mihai Viteazul este prohodit Iridrepti pe cmstltom taL
1n Biserica lui Neagoe de !a Arge~, unde 11 a~teapta Sf. Patriarh Nifon,
1nconjurat de Sfintii Mucenici, spre a-1 1ntiimpina ca pe un adevarat
mucenic a! cauzei noastre nationale. EPILOG

3
Miirimurile Sf. Nifon (glas 2) ·
Terminatu-s'ca cu Radu,
Tulburarile ~i !ipsa Cel cu vechi a~ezamiint,
Tronul Ecumenic 1mpodobe~ti Care scrie c-au urmat, .
~i pastor pe urma
Azi dornne~te V!ad cu Mihnea
Cand 1-au scos pe Sfiintul N1fon •.
Te arati Tarii Romiine~ti, in tot locul pe pamiint!
Astazi iar s-au aratat!
Apoi din Sfiintul Munte 4
2
Cu darul vii Ia noi, Iar Neagoe ~i cu Nifon ..
Iara~i vezi 1n toata lumea,
Spre miintuirea turmei Sunt de-a pururi pngom\l
Cum a fost atunci Ia noi,
La vreme de nevoi. ~i departe de !a turma.
Uriiciune intre neamun,
Stau acuma surghmm(L
Prigonire ~i nevoi.
Troparul Cuviosului Nifon (glas 5) 5
Pana ciind acei ,legitimi"
Ca sfe~nic In lume ai stralucit Nu vor fi Ia locul lor,
~i Ia noi 1n tara ai pastorit, Noaptea este fiira luna,
A~eziind oranduieli Munca este fiira spor!
Dascalit-ai pe popor,
Izbavindu-1 de sminteli, !eroschimonah loan Jacob
Inalt Preasfintite Nifon, !955, in Schitul ,Sf Ana"
25 Januarie
Cel mare lntre Ierarhi de Ia Hoveza, Valea Enon.
~i Sfflnt 1ntre Patriarhi.

557
556
I
:I
 BUCURIA SFANTULUI SERAFIM DE LA SAROV
1759-1833
Pomenirea lui se face pe doua ianuarie.
. Cuviosul Se~ar:m _d~ Sawv s-a ni\scut in anul 1759, in ora~ul Kursk
dm R~sia. S-~ savaq1t m zma de 2_ Ianuarie 1833, stand in genunchi
Ia ruga_cmne Ill fata Ic?~ne1 Mmcn Domnului, pe care el 0 numea
,Bucuna 1 uturor Bucumlor"
, . fn noaptea a~eea,_ ie~om~nahul Filaret, care sihastrea in pustia
CJ!ms:a, 1e~md _d:n B:'enca_, dupa utrenie, a ariitat fratilor pe cer
lumma neobJ~nuJ~a: Zica~d: ,lata cum se duce Ia ceruri sufletul dreptilor!
0
Acu!ll sufletul panntelm Serafim se inaltii Ia cer!"
A Intr-~ zi a venit Ia Cuviosu! Serafim, din Sarov 0 do amnii vestitii,
1mpreuna cu_ fiul e1, un cop1! de ~ase ani. Vazilnd copilu! ca se Junge~te
vo_rba mame1 sale cu S~iintu] biitriin, a inceput sa se joace de-ascunselea
r_:m chl11e. _!ulburata de purtarea copilu!ui, doamna il opre~te,
rastmd~-se mat Ia_ el, d~r cuv:wsul Serafim·o lini~te~te, ziciind: ,Lasa-1
P~ cop1! Ia Jocunl~ lm nevmovate, caci el se joaca cu Ingerul eel
pazitor a! lm; jOaca-tecopi!e, jOaca-te, Dumnezeu sa te piizeascii!"
, Copllul acesta _nevmovat este Nico!ae Motovilo( care ajunge mai
tarzm unul ?m ce1 ma1 mbJ!J fi1 duhovnice~ti ai Sf. Serafim ~i cu
v~emea, devme c~ un lata hranitor a! maicilor siirmane din Miinastirea
D1v~eva. Era fecwr de oameni i'nstiiriti ~i a avut parte de 0 cre<tere
I buna.
du - 16 · A d A . . ,
'
. Dupa prima vizitii pe care a .facut-o cu mama sa, Ia varsta de 6 ani,
NJcolae Motov1lof n-a mm dat pe Ia Sihastria din Sawv de At b.
ca a. 1a
_pa , _ani, can a Imp 1Imt varsta de 22 de ani. Ramilnand orfan de
pann!I dm frageda vilrsta,_ a mo~tenit proprietiiti intinse de piimilnt in
pa~tea de lll!Jio_c .a Rus1e1. Era un biiiat cuminte, cu duh riizbiitiitor,.
avan? deoseb1ta mclmarc spre cc!e duhovnice~ti. Dupa ce termina :
st~dule I~ Umvers~tatea dm ora~ul Caz~n, ajunge inspector peste ~colile
pnmar~. In aceasta funq1e este pizmuJt de multi ~i du~miinit de aceea ...
are de mdurat multe scilrbe. Din cauza acestor ;upiirari suferi 0 adilnca
zdrunci?a~e a nervllor, care ii pricinui paralizarea picioarelor. Si boala
asta se mtampla tocmm cilnd urma sa se ciisiitoreascii ~i ciind fmplinea
ab1a 22 de am r
558
In ace!e clipe grele de dezniidejde, ia hotiirarea sa mearga Ia chilia
Sf. Serafim din Sarov, pentru a cere sfatul batrilnului, pe care nu-l mm
vazuse din copilarie. Neaflilndu-1 in manastire, ceru s!ugilor lui sa-l
duca in padure, unde obi~nuia Sfiintul sa se lini~teasciL Ajungiind Ia
poiana Sihastriei, bolnavul 1-a zarit de departe pe Sfantul biitran, care
~edea pe tm butuc de brad, inconjurat de inchinatori.
Fiind primit cu multa bunavoin!ii, tilniiru1 a inceput sa-~i poveste~sca
istoria cu boala. Atunci Sfantul batran ii adreseaza unnatoarele cuvmte:
Ai tu credinta in Domnul Iisus Hristos ~i crezi tu ca ~i vrem~a noastra,
~recum ~i oclinioara, ar putea El sa-i vindece pe cei care II roaga?"
Motovilof ii raspunde ca negre~it crede aceasta. ,Daci\ tu crez1 cu
tarie, e~ti tamaduit, scoala!", ii zice Sfiintul. . _ , A _
Nicolae se cam code~te, este nedument. Atunc1 batranul 11 apuca
de mana, sprijinindu-1 putin ~i il ajuta sa faca cativa pa~i. D~ntr-o data,
bolnavul simte cum patrunde prin toate madu!arele lm o putere
suprafireasca ~i vede cas-a tamaduit. ,Pastreaza-ti sanatatea pe care m
dobiindit-o, cape un dar scump", ii zice Sfiintul Serafin;J, slobozmdu-1
cu pace pe tanar. . . . _ .
Dupa tamaduirea sa, Nicolae Motoviiof, vizJteaza adeseon pe
cuviosul Serafim Ia Sarov. Cu toate impotrivirile rudeniilor, cl se
casatore~te, abia dupii II ani, cu Elena Meliucoff, fiica de liirani ~i
nepoata cuvioasei monahii Maria Meliucoff. . . . _,
Trebuie sa adaugam aici ca miitu~a Elene! a mtrat de mica m
Miinastirea Diveeva, care se afla sub povata Sf. Serafim. A dus o viala
curata ca de inger, pazind intru toate sfaturile biitriinului. S-a saviir~it
ca o floare Ia vilrsta de 19 ani, in nevointe mari ~i a fost a~ezata in
sicriu fiicut de insu~i Sfiintul Serafim, dintr-un bu~tean de stej ar, ~i cu
metaniile Sfiintului in mana. Ea i~i crescuse nepo!ica Elena in Manasllrea
Diveeva ca pentru calugarie; dar sfiintul Serafim o avea pregatita de
mai 1nainte pentru tiinarul eel imbunatatit, Nico!ae Motoviiof, .. care
ajunge adeviirata unealtii a Proniei Dumnezeie~ti pentru spnJmul
sarmanelor de Ia Diveeva (Orfanele Sf. Serafim).
Nicolae Motovilof a avut odinioara o discutie deosebjtii cu Sfilntul
Serafim pe care a insemnat-o pe hiirtie spre amintire. Insemnarea a
ramas uitata multa vreme in arhiva Miinastirii Diveeva. Abia dupa 70
de ani, ciind a fost canonizat intre Sfinli cuviosul Serafim de catre
559
 Sinod, abia atunci - zic -, Elena Meliucoff, vaduva lui Nicolae, a gas it
insemnarea lui. Era aruncata fiirii atentie intr-un ham bar de !a Diveeva.
Elena a predat hiirtiile cu insemnarea raposatului ei barbat lui Serghie
Nil, scmtorul rus, care a publicat-o in anul 1903, in foaia ,Gazeta
Moscovei". Cele povestite in hartia asta s-au petrecut in anul 1831, pe
!a sfiir~itullui noiembrie, ciind traia inca Sf. Serafim. Atunci a riinduit
Dumnezeu casa-l vada pe Sf. batriin stralucind !a fata ca soarele fiind
luminal de slava cereasca. Aceasta i s-a descop~rit tiinarului prin
rugaciunea cuviosului, pentru a-1 scoate din nedumerirea ce-o avea el
despre rostul vietii cre~tine~ti. lata ce a scris insu~i Nicolae Motovilof
in insemnarea lui aflata !a Diveeva: ' ~i el un capital ve~nic, singura comoara care nu se termina.
,Era o zi nouroasa; pamiintul era acoperit cu o patura groasa de
zapada ~i ningea cu fulgi mari, ciind Parintele Serafim rn-a poftit sa
stau liinga el, pe o buturuga de copac, in poi ana din mij locul piidurii.
D_omnul mi-a descoperit, imi zice el, ca in vremea copilariei tale,
dorem sa ~tii care este scopul vietii cre~tine~ti. Te sfiituiau ai tai sa
mergi !a Biserica, sa te rogi, sa faci bine, ca intru aceasta, ziceau· ei,
sta s~opul vietii cre~tine~ti. Dar nici una nu te multumea. Ei bine,
rugacmnea, postul, privegherile ~i orice alta fapta cre~tineasca sunt
bune in sinea lor, totu~i scopul vietii noastre nu este intru implinirea
lor, caci ele nu sunt decal mijloace.
560
Adevaratul scop a! vietii cre~tine~ti este dobandirea Duhului Sfiint.
Sa tii seama ca nici un lucru bun nu ne aduce roadele Sfantului Dub,
daca nu este savar~it prin dragostea lui Hristos. Iar scopul vietii noastre
este dohiindirea Duhului Acestuia.
- In ce chip vorbe~ti despre dobiindire, l-am intrebat atunci pe
Parintele Serafim, caci eu nu inteleg tocmai bine!
-A dobiindi inseamna a lua in stapiinire, imi zise el, tu intelegi ce
va sa zidi a dobandi bani, nu-i a~a? Ei bine, tot a~a este ~i cu Duhul
Sfiint. Pentru omul de riind, scopul vietii pamiinte~ti este de a dobandi
bani, de a primi onoruri, dregatorii, rasplatiri ~i altele. Duhul Sfiint este
Orice lucru implinit din dragostea lui Hristos, aduce darul Sfiintului
Duh; totu~i rugaciunea 11 aduce mai u~or, dici ea este o unealta care
ne sta, oarecum, pururea !a indemana. Se poate intiimpla ca ai dori sa
mergi Ia Biserica ~i nu se afla Biserica sau poate se intiimpla sa mergi
atunci ciind slujba ar fi terminata. Sau, de~i voie~ti sa ajuti un sarac,
se intiimpla sa nu-l gase~ti in drumul tau. Sau dore~ti sa paze~ti curatia,
dar nu ai tarie pentru asta. Pe ciind rugaciunea este cu putinta a o
savaqi totdeauna ~i fiecare poate s-o faca: atat bogatul, cat ~i saracul,
atilt eel carturar, cat ~i eel necarturar, eel tare ca ~i eel slab, eel sanatos
ca ~i eel bolnav, eel drept ca ~i eel pacatos.
Puterea rugaciunii este negraita ~i mai presus de toate; ea ne
agonise~te Sfiintul Duh!
~- Parinte, am zis eu atunci, mereu vorbe~ti de;spre darul Sf. Duh,
dar cum ~i unde anume pot eu sa-L vad? Lucrurile cele bune sunt
viiznte, dar oare ~i Duhul Sfiint poate fi vazut? Cum a~ putea sa ~tiu
eu daca El este cu mine ori nu? La asta Cuviosul raspunde:
- Darul Sfiintului Duh, care ni s-a dat in clipa botezului, straluce~te
in inima noastra, cu toate caderile ~i cu toata intunecimea care ne
lnconjoara. El se arata intr-o lumina negraita tuturor acelora in care
Dumnezeu arata lucrarea Sa.
Sfintii Apostoli cuno~teau intr-un chip simtit prezenta Duhului lui
Dumnezeu.
Atunci eu am intrebat: - Cum a~ putea sa fiu eu insumi martor?
Atunci Parintele Serafim rna intoarce cu bratul sau ~i-mi zice:
- Prietene, amiindoi suntem acum in duh, tu ~i eu. Mil. prive~ti tu?
56!
 I
I
- Nu pot sa te privesc, Parinte, ciici fa(a ta s-a tacut alba ca
soarele ~i-mi fug ochii!
- Sa nu ai frica, prietene a! lui Dumnezeu, ca ~i tu ai devenit tot
a~a de luminal ca ~imine! Acum tu e§ti in deplinatatea Duhului Sfiint,
caci altfel nu era cu putinta sa rna vezi!
Si pleciindu-se spre mine batriinul, imi §Opti cu dulcea(a Ia ureche:
- Am rugal pe Domnul in inima mea sa te invredniceasca sa vezi
cu ochii cei trupe§ti aceasta pogoriire a Duhului Sau. Si iatii ca acest
dar. ~umnezeiesc a miingiliat inima ta, dupa cum miingiiie mama pe
copm e1.
Ei bine, prietene, prive§te-ma! Sii nu-(i fie fricii deloc, Domnul
este cu tine!
Atunci eu l-am privit §i rn-a cuprins cutremurul: inchipuie§te-(i, In
fata rotunda a soarelui, In locul eel mai stralucit a! razelor sale de Ia
amiaza, sa vezi fa(a unui om care iti vorbe§te. Ii vezi mi§ciirile buzelor,
li vezi ciiutiitura ochilor, ii auzi glasul, sim(i cum unul din bra(ele lui
1(i cuprinde umerii, dar nu po(i sii-i vezi nici bra(ul, nici fa(a lui! Ci
numai o striilucire orbitoare, care se la(e§te departe lmprejurul tau ~i
care lumineazii cu striilucirea ei patura de ziipada care acoperii poiana,
precum §i fulgii marunti de zapada, care cad in chip de puzderie alba.
- Ce simti tu? rna intreabii Serafim.
- 0 lini§te §i o pace neobi§nuita.
- Si altceva ce mai sim(i?
- 0 bucurie negriiitii lmi umple toatii inima!
- Bucuria asta pe care o simti nu este Inca nimic fata de aceea
des pre care s-a zis. ,Ca acelea Inca ochiul n-a viizut §i urechea nu le-a
auzit §i Ia inima omului nu s-au suit" (1 Corinteni, 2, 9). Noua ni s-a
dat numai inchipuirea acelei bucurii, ce vom zice despre bucurie, in
sine a ei? Ce mai simti acum?
- 0 caldura nespusii, am zis eu.
- Cum, prietene, noi suntem in piidure, e toamna §i sub picioarele
noastre avem zapadii ... Ce este, deci, aceastii ciildura pe care o simti?
- Este ca §i cum a§ fi lntr-o baie calda. Simt de asemenea o
mireasma pe care n-am sim(it-o niciodata!
f - 0 §tiu, o §tiu, eu anume te-am intrebat. Mireasma asta care se
i' raspiinde§te este a Duhului lui Dumnezeu. Iar caldura asta de care
II
I
562
I,II
vorbe§ti, ea nu este in viizduh, ci in noi. Inciilzindu-se cu ea, pustnicii
nu se temeau de asprimea iernii, fiind §i ocroti(i prin darul care le
slujea ca ve§miint.
Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul nostru, starea asta _1~ care
ne afliim noi acum este ca o proba. lata ce inseamna a fi In dephnatatea
Duhului Sfiint. Sa-ti aduci aminte de darul acesta care ti-a fost harazit
(ie! Cred cii Domnul 1(i va ajuta sa paze§ti In inima lucrurile aceste~;
caci ele nu sunt date ca sa Je ln(elegi numai tu, ci prin tine, lntr~gn
Jumi! Mergi In pace §i Domnul cu Preasfiinta Sa Maica sa fie cu tme!
Ciind m-am depiirtat de el, vedenia Inca nu incetase: staretul pastra
aceea§i lnfiiti§are ca §i Ia lnceput, iar lumina aceea neobi§nuita, pe care
o viizusem 1nsu~i cu ochii mei, inca 11 mai lumina in lntregime".
Cuviosul Serafim a fost odinioara, este ~i acum §i va fi totdeauna
ingerul piizitor a! poporului pravoslavnic rus. ..
Viata lui de pe piimiint a fost ca o flacarii luminoasa In mlJlocul
Jntunericului duhovnicesc din lumea modemii. De§i fiiclia vie(ii lm s-a
stins razele bucuriei lui lucesc Jn sufletele celor binecredincio§i.
'Bucuria mea, eu rna due, am sa vii parasesc!" a§a zicea Cuviosul
Ser~fim celor care veneau Ia el, In anul eel din urma a! vie(ii sale.
(adicii Jn 1832). .
Ce tulburiiri, ce mai tulburari vii a§teapta, dar sa nu vii teme(1!
Ciind veti vedea cii vin acestea, sa vii gatiti papucii §i traistele! Eu vii
las in milna lui Dumnezeu!"
El presim(ea cu duhul pr~padul revo!utiei ~a:e ,sta sa vinii peste
biata Rusie. Vedea di se aprop1e vremea pnbegw1 §1 cand vorbea despre
asta fata lui ce vesela se umplea deodatii de Jntristare.
N~-am abatut noi pe pamant de Ia calea miintuirii §i am lntariltat
man'ia lui Dumnezeu lmpotriva noastra!" zicea el suspiniind.
Din vedeniile care se aratau de Ia Dumnezeu, vorbea adesea despre
zilele lui Anticrist ciind se vor da jos Crucile de pe Biserici §i vor
distruge Miinastirile! ,Va fi o nevoie a§a de mare, cum n-a fost asemenea
de Ia inceputullumii! In§i§i Ingerii nu vor reu~i sa striingii sufletele de
pe P,iimiint". . . . _ '
In ultima vreme zicea catre suronle dm D1veeva: ,Slabesc eu cu
puterile mele! Triii(i de-acuma singure, vii las pe voi D?mnulm §1
Preacuratei Maicii Lui! Degrabii va fi sfiir~itul! Atunc1 u§lie mele se
563
 vor 1ncuia ~i voi pe mine nu rna ve(i mai vedea! Ciind eu nu voi mai fi, Fericit e~ti, poporule pravoslavnic a! Rusiei strabune, ca din n;ijlocul
sa veni(i adesea Ia mormiintul men ~i sa-mi spune(i toate sciirbele ~i tau s-a ivit nu demult asemenea luminator In Miazanoapte ~~ mare
durerile voastre, vorbi!i-mi ca ~i cum eu a~ fi viu, caci pentru voi eu sunt racator de minuni!
viu totdeauna!" · Fericite sunteti ~i voi, surorilor de Ia ,Diveeva cea Nona" (sa se
,Bucuria mea!", a~a le zicea Ia to(i, cu bliinde(e, ca ~i cum ar fi inteleaga aici maicile de Ia Miinastirea de Ia Eleon din Tara Sfiinta),
vrut sa zica: ,Se termina de-acum bucuria voastra pamiinteasca, ca aveti parte de un asemenea ocrotitor fierbinte, care nu inceteaza a
cauta(i-va bucuria pe care am aflat-o eu, adica bucuria Duhului Sfiint, vii miingiiia In necazurile vie1ii!
pe care n-o fura nimeni". Dimpreuna cu sarmanele orfane de Ia moara, surorile riivnitoare,
~i iata, vedem cu adevarat acum ca s-a dus bucuria de pe pamiint sa se bucure ~i surorile cele viirege, caci pentru toate cuviosul vostru
pentru popoarele pravoslavnice din Rusia ~i Romania! Parinte se ingrije~te!
A dimas In schimb o alta bucurie, aceea a Duhului Sfiint, pe care Bucurii-te ~i tu, Sfintitule Sobor de Leviti ai Pravoslaviei, care
ne-o descopera Sf. Serafim prin ucenicul lui, Nicolae Motovilof.
porti Sicriul Legii celei noi pe frontul eel mai greu a! riizboiului
Intarit cu bucuria asta, poporul rus a adus ~i aduce mereu Ia Tronul
duhovnicesc din lumea moderna, ca ai 1mpreuna ajutatoare pe
lui Dumnezeu zeci de mii de mucenici, care uda zilnic cu siingele lor
duhovnicescul porn al pravoslaviei. Din roadele lui se vor hrani pe Imparateasa Cerului ~i a pamiintului cu Sfiintul Serafim, alesul Ei!
urma celelalte popoare din lume, care alearga azi ame(ite dupa himere,
adica dupa bucurii 1n~elatoare!
Din poiana Sf. Serafim va straluci 1ntr-o zi lumina cuno~tin(ei ~i Tropar (glas 5)
in mintea celor 1ntuneca(i de azi, atunci ciind se va 1mplini ceata noilor
mucenici, pentru care s-au pregatit cununile in cer! Siirguiti cu laude sa cinstim
In riindul vitejilor osta~i ai Credin(ei din Rusia se alatura acum Pe Sfiintul Sarovului, Serafim
multi din fiii neamului romiinesc. Ace~tia sunt cre~tinii pravoslavnici Cel cu suflet arziitor
care au ramas nestramuta(i in Sffmta Credin(a ~i care nu s-au plecat Care mult a 1ntarit
nicidecum 1n~elaciunii! Acum ei-,rabda cele mai amare lipsuri prin Pravoslavnicul popor,
inchisori san in ocnele siberiehe; alaturi de osta~ii SffmtuluiSerafim de In veacul eel mai de pe urma,
Ia Sarov! Prin sfaturi ~i rugaciuni
Fra(ii mei, sa ne rugam ca milostivul Dumnezeu sa intareasca pe
~i prea slavite minuni!
fiii cei robi!i ai neamului nostru, ca sa nu slabeasca in credin(a, ci sa
rabde cu tarie pilna Ia sfiir~it amarul chinurilor pentru numele Sfiint al
lui Hristos! Prin siingele lor care se jertfe~te pe altarul Credin(ei, va
Megalinarie (glas 2)
odrasli in pamilntul roman esc rasadul eel neprihiinit al Pravoslaviei!
Preacuvioase Parinte Serafime, 1ncalze~te cu dragostea ta fierbinte
In veacul acesta neroditor
pe nevoi!orii tai, care inghea(a In temnitele ~i In ocnele din fundul
Siberiei. Intare~te cu bucuria nadejdii celei cere~ti pe fiii tai cei trudili Te ariili, Parinte, a! pustiei !ocuitor
,I
~i infometati, ca sa alerge cat mai grabnic spre Sarovul eel ceresc, ca Ca viata ~i nume aviind de Serafim,
I!
sa bea neopriti din izvorul vietii eel ve~nic. Din ceruri ne ajuti ca sa ne miintuim!
I!II'
564 565
 II 12
LACRIMI LA ICOANA SF. SERAFIM (glas 2)
Pe Pastor 11 intare~te Si precum izvor de pace
Cu sfintitul lui ,Sobor", Pe pamiint te-ai aratat,
6 Pentru pacea Iumii astazi
Sa lucr~ze milntuirea
Cuvioase Serafime! Imbliinze~te iarll~i ,URS" -ul** Necajitului popor! Roaga-te ne1ncetat!
Ingerule pamilntesc, Revarsiindu-i darul tau
Cauta din 1naltime Si pe neamul tau sloboade CONDACUL SF. SERAFIM (pe glas 3)
Spre acei ce patimesc! Din robia celui raul 2
2 7 Astazi noi cu umilinta
La Sarov te-ai nevoit
Vezi-ti neamul tau cum geme, Din Sarovul eel din ceruri Preacuvioase Parinte Strigam din suflet:
Asuprit de cei tirani, Toarna din al tau izvor Si Ia ceruri te-ai grabit Vindeca pe fiii tai din robie
Si cum sufiir pribegie Apa sfilnta 1) Credintei Sa mo~tene~ti fericirea. Si celor din pribegie
Multi din fiii tai orfani! Peste cei de Ia ,Zatvor"! *** Revarsa ,Bucuria Ta".
3 8
La Sarov ~i Diveeva Pe sarmanele albine
Nu mai este astazi drum, Razletite de sobor
Intunericul domne~te Lumineaza-le spre bine,
In poiana ta acum! Sa-~i cunoasca matca lor!
4 9
lara bietele orfane, Bucuria Ta, Parinte,
Ca albinele de Urs, Daruie~te-ne-o din cer
Au fugit prin tari straine Si cu dragoste fierbinte
Si izvorul n-a mai curs!* Sa-11ntorci pe eel ,Stingher"****
5 10
,Fiarele cuviintatoare" Iar pe cei ce sunt In chinuri,
Au stricat gradina ta, Cuvioase Serafim,
Iar din apa ta, bolnavii Da-le ca sa vada slava
Nu mai pot acum sa bea! Noului Ierusalim! j:

* Aici se inje/ege izvorul Sf Serajim eel

viu, adicii miingdierea cuvintelor lui dulci.
** URS este numele prescurtat a!
Sovietelor, adicil , Uniunea Rusiei So-
viete ". in profetiile lui Agatanghel vee he a
Rusie este numitii URS.
*** Zatvor, adicii inchisoare.
**** Stingher se inje/ege tot eel riiz/ejit
de Ia drumul eel adeviirat a/ Pravoslaviei
;~!~M~~r~r:s:~1~~~~~~
Nota: Am completat acestea astazi, 2 Ianuarie 1957 (pomenirea Sf. Serafim),
~i de Ia veehile tradijii ale Jiirii. Atdt in
Rusia edt ~~ fn Romdnia au fast -7i vor fi Jn schitul Sf. Ana de Ia Hozeva.'
totdeauna oameni cu viatii sfdntii. Eu, nevrednicul Jeroschimonah loan Jacob

566 567
 SCURT ISTORIC AL MUCENICILOR 1;>1 CUVIOSILOR
ROMANI DE LA INCEPUTUL PRIMULUI MILENIU
In vie(ile Sfintilor nu prea giisim nume de mucenici ori de Cuvio~i
Romani ~i asta din mai multe motive. Mai intai, piimantultarii noastre
fiind vestit din vechime pentru bogatiile lui de aur, miere ~i alte bunatati,
a fost bantuit cam o mie de ani, aproape neintrerupt de catre popoarele
barbare: getii, go(ii, hunii, diferite natii mongolice mai noi ~i Ia urma
turcii.
Indeosebi prin veacul al patrulea (adica dupa 300 de ani de Ia
Hristos) a fost prigoana mare din partea pagiinilor barbari, atunci multe
mii de cre~tini din neamul nostru au suferit mucenicie. Abia numai
cii(iva se pomenesc in martiroloagele grece~ti. Dar ~i in hiirtiile lor, ii
numesc pe mucenicii ace~tia goti, in chip gre~it. Bie(ii romiini din
vremea aceea, fiind to(i de legea cre~tineasca erau cu totul nesocoti(i
intre celelalte neamuri. Ei i~i lasau satele cu tot ce aveau ~i se ascundeau
in vaile dintre munti, in desi~urile padurii, in pe~teri ~i in crapaturi, de
frica puhoiului barbar.
Multi din ei erau prin~i ~i chinuiti pentru Sfilnta Credinta, iar altii
din ei duceau o viata aspra, pustnicindu-se prin pe~teri. Dar cine era
sa le scrie viata in vremea aceea furtunoasii, care a durat o mie de ani
piina Ia intemeierea principatelor. Abia se pomenesc in carti ca(iva
mucenici din vremea prigoanei pagiinilor ca goti, in Joe sa-i numeasca
romiini.
A~a avem pe Sfilntul Nichita Romanul, Sfilntul Mare Mucenic
Mercurie, Sfilntul Sava Stratilat, Sfilntul Sfin(it Mucenic Elefterie,
Sfiintul Teotim de Ia Constanta, Sfintii Mucenici Pasicrat ~i Valentin
de Ia Durostor din Dobrogea. Dimpreuna cu Sfiintul Mucenic Sava, au
patimit mucenicie 70 de osta~i; ~i ciite mii vor fi patimit, despre care
nu se pomene~te? Numai muntii ~i padurile ar putea sa ne spun a!
Dovezi scrise nu avem, caci plaiurile noastre erau atunci locuite de
barbari. Multi s-au sfintit prin pustieta(i, pe care numai Unul Dumnezeu
ii ~tie. · din coloni~tii Romani ai lui Traian, care au adus cu ei cheagul credintei
Dupa descalecarea lui Negru Voda ~i a lui Drago~ Vodii, se
pomenesc ciiteva nume de cuvio~i, care s-au sfintit Ia noi, ca: Nicodim
eel Sfin(it de Ia Tismana, Patriarhul Nifon de Ia Curtea de Arge~,
568
Sfiinta Teofima, fiica voievodului roman lvancu Basarab, Daniil de Ia
Vorone(, Rafail de Ia Agapia Veche, Chiriac de Ia Bisericani, care a
umblat go! 60 de ani, alt Chiriac de Ia Tazlau, Epifanie de Ia Vorone(,
Partenie de Ia Agapia, Arhiepiscopul loan de Ia Ra~ca, Inochentie de
Ia Probota ~i Istratie.
In vremurile din urmii au stralucit cu viata sfilnta Ia noi cuviosul
Paisie de Ia Neamt ~i multi dintre ucenicii Jui. Unul dintre urma~ii
cuviosului Paisie de Ia Neam(, este cuviosul Irinarh, care a infiin(at in
tara M-rea Horaita, iar in Palestina a zidit Biserica Sf. Elena de Ia
Tabor, care a fost ruinata de pagani Ia anul 1283. El a ridicat-o pana
aproape de acoperi~, dupa diinsul ramiine ca stare( Ia Tabor ucenicul
cuviosului Irinarh, Arhimandritul Nectarie Banu, care termini\ Biserica
~i organizeaza manastirea vreme de 20 de ani. Moare in M-rea Sf.
Sava, unde s-au saviir~it ~i alti pustnici romani de Ia Hozeva, intre care
mai ale~i sunt: Iustin ~i Varsanufie. Alt ucenic a! cuviosului Irinarh
este ieromonahul Nifon, care infiinteaza Schitul Podromu din Sfiintul
Munte, aviind viata imbunatii(ita.
Deci in vechime nu s-au insemnat Sfintii de Ia romiini; in vremea
aceea, p~porul nostru a fost ca o santinela 'neadormita pentru Europa
la portile Carpatilor. Salbaticii barbari nu le dadeau ragaz nicidecum.
Carele aveau pe atunci dow! pro(apuri ~i totdeauna stramo~ii no~tri
erau cu ghioaga in mana pentru aparare ~i nu aveau nici vreme sii-~i
striinga rodul campului ori sa-~i Jngroape mortii lor.
Imparatul Traian, ciind a cuprins pamiintul tarii noastre, Ia anul
107 dupa Hristos, a dat voie sa se a~eze aici in chip de coloni~ti
oricine dore~te.
Si cine erau pe vremea aceea mai asupriti in toata impiira(ia romana?
Cre~tinii. Ei au fost aceia care au alergat din toate par(ile in pamiintul
nostru. Multi din ei erau cu trupul plin de rani pe care le primisera
pentru credinta de Ia paganii tirani. Dar cei mai multi erau ie~iti din
Jnchisori, unde indurasera cele mai cumplite necazuri pentru numele
eel Sfiint a lui Hristos.
A~a s-a plamadit poporul nostru din poporul ba~tina~ al Dacilor ~i
cre~tine.
Piina Ia anul 274 a fost la noi o armata de paza a Jmpiiratilor de
Ia Roma, precum ~i funqionaripentru paza ~i administratie. Dar cand
569
 puhoiul barbarilor, care venisera din Asia, s-a lnte(it, atunci armata cu
func(ionarii ~i bogata~ii au !recut Dunarea Ia adapost, iar poporul a
ramas fiira nici un ajutor In mana barbarilor.
A~a s-au .chinuit c~ paganii mai bine de o mie de ani, pilna s-a
domoht puhoml, barba~1lor ~~ atunci abi~ s-au lntors din munti pe Ia
satele lor ~~ au mtemeJat pnmele a~ezan romilne~ti.
VIATA PE SCURT
A SFANTULUI GIIEORGHE DE LA HOZEVA
(Scrisa acum pe romdne~te dupa lnsemniirile
ramase de Ia ucenicul sau, Antonie)
Troparul Sf. Gheorghe Hozevitul (glasul 5)
Nerodirea pustiului ai Iuera!
Cu suspinuri ~i lacrimi nefncetat
Dintru care odraslesc
Insutite nevointe
Ale Sfintilor Pirinti
Gheorgh~, fericite,'
Ciirmaciule sufletesc
Catre limanul ceresc.
Cam la o suta de ani dupa trecerea din via(a a cuviosului Ierarh
~oan H?zevitul, vine Ia Hozeva alt luminiitor al pustiei, care desaviir~e~te
mteme1erea acestm Sfant Laca~, ridicilndu-1 In culmea stralucirii
duhovnice~ti. · nesocotitii §i se milogea ca sa facii rugaciune pentru el.
Sfilntui Gheorghe s-a nascut In Ostrovul Ciprului, din parin(i
gospodan ~~ bmecredmciO~l. Avea un frate mai mare, cu numele Iraclide
care venise lnaintea diinsului in Palestina ~i, lmbrati~and viat~
ciilugareasca, triiia In Maniistirea Calomona, astazi a Sf. 'Gherasim.'
Tiinarul Gheorghe a ramas acasa, ajutilnd parintilor sai la biitrfmete.
Ii Dupa trecerea lor din via(a, a venit ~i el In Pale~tina, Ia Calamo~a,
unde se afla fratele sau. Dar Iraclide, viizilnd cii fratele Gheorghe este
I
i!. 570
prea tilniir ~i fiira barbii, nu 1-a primit sii locuiasca acolo, spre a nu
calca a~ezamiintul Parintilor, ci 1-a adus In Miinastirea Hozevei,
lncredin(iindu-1 egumenului.
Vaziind egumenul evlavia ~i statornicia tilnarului, l-a ciilugarit In
scurta vreme ~i l-a dat In ascultare la un monah batriin, de loc din
Mesopotamia, ca sa lucreze Ia gradina.
Batriinul acesta era cam nervos din fire ~i nu §tia sa fngaduie pe
om. Intr-o zi a trimis pe tiinarul Gheorghe ca sa aducii apa de la pilriiu.
Dar pentru ca la marginea piiraului erau tufe dese §i trestii uria~e, era
foarte greu de riizbatut piina la apa.
Deci s-a lntors taniirul Gheorghe Ia biltriinul siiu fiirii apii. Atunci
biitriinul i-a poruncit sa se dezbrace de haine ~i incingandu-se la mijloc
cu o haina subtire sa se pogoare a~a la piiriiu. Fiiciind dupii cuviintul
batriinului, a reu~it sa se pogoare piina la apa, cu mare necaz ~i cu
zabava.
Vaziind biitriinul ca intiirzie ucenicul, ~i-a pierdut rabdarea, mai
ales ca a sunat ~i clopotul pentru trapezii. Deci, in ciuda lui cea mare,
a ascuns hainele tiinarului ~i a urcat de la gradina In miinastire.
Tiiniirul Gheorghe, fntorciindu-se de la piiriiu cu apa, n-a aflat nici
hainele ~i nici pe biitriin. Deci a mers a§a dezbracat ~i a batut In poarta
miinastirii. Vazilndu-1 portarul go!, i s-a facut mila ~i i-a dat o hainii
veche ca sa se acopere.
Intrilnd a~a in manastire, In dreapta cimitirului celor Cinci Cuvio~i
Pustnici, l-a intiimpinat biitriinullui, care se cobora atunci de Ia trapeza
~i aprinziindu-se de miinie, l-a lovit cu pahna pe ucenic, mustrandu-l
cii a zabovit a~a de mult. Dar In clipa ciind 1-a lovit, i s-a uscat miina
~i a ramas ca moarta. Atunci spiiimiintiindu-se biitranul eel nechibzuit,
a ciizut la picioarele ucenicului, cerand iertare pentru purtarea lui
Iar Sfiintul Gheorghei-a zis cu smerenie §i cu obi~nuita lui evlavie:
,Mergi, Parinte, de fii melanie Ia racla celor cinci Sfinti Parinti ~i te
vei face bine!" ~i ziciind acestea, 1-a luat pe batriin de mana ~i l-a dus
la racla cu cinstitele Moa~te. Aici fiiciind batriinul melanie, s-a vindecat
numaideciit.
Din ziua aceea, biitriinullui s-a purtat cu blilnde(e ~i cu lngiiduiala,
aviindu-1 la mare evlavie pe ucenic.
571
 Dar pentru ca s-a zvonit intre calugari despre aceasta minune,
cuviosul Gheorghe, de teama sa nu cada in miindrie, pentru cinstea
oamenilor, a plecat pe ascuns din Miinastirea Hozevei ~i mergiind Ia
Calomona, traia cu fratele sau, Iraclide. Acesta era in miinastirea cea
mare a Sf. Gherasim. Au trait acolo impreuna intocmai ca ni~te Ingeri,
negustiind bucate fierte, nici vin, afara de cazul ciind fiiceau miingiiiere
vreupui parinte strain.
Intr-o zi a zis Avva Iraclide catre fratele sau: ,Ia seama ~i vino sa
taiem lemne!" Mergiind ei Ia un finic, a zis Iraclide: ,Taie pomul
acesta, cii nu face fructe!" Dar cuviosul Gheorghe, fiiciindu-i metanie
lui Iraclide, i-a zis: ,Nu, parinte, sa nu-l taiem, cii face macar stiilpari
pentru podoaba Bisericii!" Insa fratele sau tinea morti~ sa-l taie, ciici
de atiitia ani nu mai face rod ~i tine locul degeaba. Atunci cuviosul
Gheorghe a zis iara~i cu smerenie: ,Eu rna pun cheza~ ca de-acuma va
face rod!" Si in adevar, de atunci finicul cu pricina a rodit chiar mai
mult deciit ceilalti pomi.
Au petrecut anii vietii lor in pace ~i in pocaintii, iar cugetarea
inimii lor era rugaciunea cea de-a pururea. Si niciodata n-a ie~it din
gura lor vreun cuvant greu !ntre ei ~i nici vorbire necuviincioasa fatii
de cineva.
Batriinul Iraclide era sporit mai ales in evlavie ~i in a~ezarea cea
!ngaduita, iar fratele sau, Gheorghe avea o deosebita smerenie ~i
supunere Ia toate.
Cu asemenea petrecere pa~nica ~i plina de sfintenie au vietuit
!mpreuna piina Ia siiviiqirea batriinului Iraclide, in viirstii de 70 de ani.
El a fost barbat plin de credinta ~i !mpodobit cu tot felul de fapte bune:
feciorelnic, lini~tit, neagonisitor, cumpatat Ia toate, n-a gustat toatii
viata fiertura de bucate. Miinca numai miincare uscatii ~i aceasta numai
de douii sau de trei ori pe saptamiina, iar uneori deloc. Era cinstit de
toti parintii care traiau in piirtile acelea ale Jordanului. El era a~a de
smerit, !neat n-a !ndraznit niciodata sa ciinte in rand cu parintii,
socotindu-se nevrednic de acest lucru. Sta totdeauna !ntr-un ungher al
Bisericii, aviindu-~i capul acoperit de tot cu fesul, se ruga cu multe
lacrimi, pentru care s-a invrednicit de darul minunilor.
Deci, Sfiintul Gheorghe, ramanand dupa aceea singur, avea aceea~i
petrecere ingereasca, fiind iubit de loti ~i slujindu-le Ia toti cu fata !ina
~i cu multii sarguinta.
572
Intr-o zi, deschiziind poarta miinastirii, pentru a merge Ia oarecare
treaba, vede tolanit in poarta un leu. Para sa-i fie deloc frica, 1-a lovit
u~or cu piciorul spre a-i face Joe sa treaca. Leu! a mormait, guduriindu-se
din coada prietene~te, dar nu s-a sculat. Atunci Sf. Gheorghe 1-a
imbriincit cu piciorul mai tare de vreo dona sau trei ori, dar in zadar.
Apoi a zis catre leu: ,De vreme ce nu faci ascultare Domnului, Care
a zdrobit maselele leilor, blagoslovit fie Dumnezeu, ia deschide gura
ca sa rna uit intr-insa!" Atunci leu! a deschis gura, lasiindu-1 sa caute
maselele, apoi, sculiindu-se, a fugit, iar cuviosul a mers Ia treaba sa.
In vremea aceea s-a saviir~it egumenul Lavrei Sf. Gherasim din
Calomona ~i s-a fiicut multa tulburare intre monahi cu pricina alegerii
noului egumen.
Pentru asta Sf. Gheorghe era sciirbit ~i se ruga lui Dumnezeu sa-i
arate ce trebuie sa facii. Atunci i s-a aratat vedenie: dona deal uri inalte
care straluceau ~i unul din ele era mai inalt ~i mai luminos ca celalalt.
Oarecare persoana cu chip dumnezeiesc i-a aratat dealurile, intrebiindu-1
pe care din ele ar dori sa se urce. Cuviosul Gheorghe a raspuns in chip
rugator ca vrea pe eel mai inalt. Atunci i-a .zis acela: ,Sa te urci Ia
Miinastirea unde ai fost tuns calugar ~i sa stai acolo!"
Dupa ce ~i-a venit in sine, cuviosul Gheorghe a ureal indata Ia
Miinastirea Hozeva ~i mergiind Ia egumen, i-a cerut chilie. Egumenul
din vremea aceea era un sfiint ~i foarte compatimitor fata de cei saraci.
El ajunge in cele din urma Ia a~a de mare sfintenie, inciit dupa adormirea
lui, il vedea unul din parinti cum sta ca un stiilp de foe, inaintea
jertfelnicului. Deci asemenea egumen 1-a primit pe cuviosul Gheorghe
cu multa bunavointa ~i mult s-a bucurat de venirea lui.
De-atunci s-a inchis cuviosul parintele nostru Gheorghe in chilie ~i
toata vremea cat a petrecut acolo n-a putut sa afle nimeni nevointa lui.
Atata numai se ~tia can-a luat niciodata vin, nici untdelemn, nici paine
~i nici haine, decat numai o scurteica pe care o purta. Si unde gasea
ciirpe aruncate le striingea ~i cosiindu-le, J~i fiicea din ele Jmbracaminte,
precum ~i a~ternut, unde se odihnea putin. Iar ciit prive~te hrana, e]
ruga pe chelarii miinastirii ca sa-idea fiiriimiturile ~i resturile de bucate
care prisoseau de Ia masa calugarilor ~i framiintiindu-le, fiicea boturi
rotunde ~i le punea sa se usuce Ia soare, iar ciind avea nevoie, punea
Ia muiat un bot din acelea ~i astfel !~i fiicea priinzul.
573
 Pentru multa lui smerenie ~i nevoin(a, pe care o !acea in ascuns,
Dumnezeu 1-a !acut minunat in ochii tuturor, prin darul minunilor de
care s-a invrednicit. De aceea, to(i 1l aveau ca pova(uitor ~i ca pildil a
virtu(ii.
Nu dupa multa vreme s-a saviir~it egumenul de atunci al Miinastirii
~i toata grija duhovniceasca a Chinoviei, precum ~i a siha~trilor de Ia
Chiliile din vale, de Ia schitul Sf. Ana a rilmas in seama Sf. Gheorghe.
Pentru treburile gospodare~ti ale miinastirii era riinduit un econom,
diruia ii zi~eau ~i egumen, dar incepatoria de stare( o avea Sfiintul
Gheorghe. In limba greaca, staret se zice ,avva", iar azi se zice
,ghefonda" ~i se intelege ,parinte duhovnicesc".
In vremea aceea, cuviosul Gheorghe nu ~edea in miinastire, ci se
lini~tea Ia Schit, in pe~tera ~i mergea in miinastire numai Duminica ~i
Ia Praznicile de peste an.
Multe lucruri minunate s-au silviir~it in vremea vietii lui. Cladirea
miinastirii a fost largitii ~i inalJ:atil a~ a inciit se ariita ca o cetate marea(a
lip ita de stiinca de granit. Biserica cea mare, cu hramul Na~terii Maicii
Domnului se intindea mult in afara de poarta de azi, piina sub paraclisul
Sf. loan Hozevitul, iar deasupra se inill(a piinil mai sus de pe~tera
Sfilntului Joachim. Zidul dinafara al miinastirii ajungea pi'ma ]a marginea
piirfmlui. Numarul dllugarilor era a~a de mare inciit !oatil valea, piina
mai jos de Schitul Sfintei Ana, era locuitii intocmai ca o cetate. Se
spune cii atunci ciind au niivalit piigiinii per~i in Palestina, in 614, In
valea Hozeva erau peste douii mii de calugari. Viata lor era a~a de
sporita, !neat multi dintre ei erau vazatori cu duhul ~i !acatori de minuni.
Cuviosul Gheorghe stralucea !ntre ei ca ~i un soare intre stele.
Multe semne infrico~ate ~i multe vindeciiri minunate s-au Iuera! prin
rugaciunile Sf. Gheorghe ~i multe suflete !mpovarate ~i-au aflat
miintuirea in Laca~ul lui.
Catre sfiiqitul vietii lui, a navalit in Palestina armata salbatica a
per~ilor, cu regele lor, Hosroe. Ei au cucerit lerusalimul, au jefuit ~i au
dat foe Bisericii Sfiintului Mormiint, luiind cu ei !ntreg Cinstitul Lemn
al Sfintei Cruci ~i pe Patriarhul Sfintei Ceta(i, ce se numea Zaharia. Au
jefuit ~i dariimat toate maniistirile din pamiintul sfiint ~i Bisericile, in
total cam la trei sute. Peste tot au impra~tiat groaza ~i pustiirea, fiind
ajutati ~i mult intiiriitati spre cruzime de catre evrei, care pizmuiau pe
574
bie(ii cre~tini. Ace~tia au cumparat la urmii pe loti cre~tinii robiti de
per~f ~i i -au ucis pe to(i.
In vremea aceea, economatul de ]a Hozeva ~i cu o parte din sobor
au luat drumul pribegiei, peste Jordan, in partile Arabiei. Ceilalti parinti
impreuna cu Sf Gheorghe, au ramas pe Joe. Unii s-au mai ascuns prin
stu!ari~, insa cuviosul batriin petrecea la pe~tera lui de la Schit. Dupa
ce au jefuit pagiinii Miinastirea ~i au ucis pe multi dintre parin(i, s-au
pogoriit Ia chilii, in Schitul Sfintei Ana·. Aici Sf. Gheorghe se incalzea
Ia soare, in fata pe~terii. Vazii.ndu-1 osta~ii cii este biitrii.n ~i uscat ca o
sciindura, de multa postire, li s-a !acut mila de el, Dumnezeu
mi~cii.ndu-le inima ~i diindu-i pu(ina hrana, 1-au indemnat sa piece
unde voie~te ca sa-~i scape via(a. Atunci cuviosul a coborat in lunca
la Jordan, noaptea, pe ascuns, ~i a dimas acolo piina la plecarea
barbarilor.
Dupa aceea, intorciindu-se la miinastire, a adunat pe cei care au
mai ramas cu viata din soborullui, a~eziind iara~i riinduiala veche din
Chinovie. Antonie, ucenicul cuviosului Gheorghe, care i-a scris via(a,
prea putin aminte~te in insemnarile lui despre pustiirea pricinuita de
per~i in Valea Hozevei. Iar despre starea miinastirii, dupa plecarea
pagiinilor, nu pomene~te mai nimic.
Insa dupa felul cum spune ca riinduia pedepse cuviosul parintilor
care vorbeau sau riideau in vremea pravilei biserice~ti, noi putem
intelege ca viata calugareasca a slabit mull dupa risipirea soborului.
Totu~i, miinastirea nu ~i-a pierdut insemnatatea ei, ci era vestita in
toata lumea cre~tina, mai ales pentru nenumaratele vindecari care se
!aceau Ia icoana cea !acatoare de minuni a Maicii Domnului, care se
numea ,Hozevitisa". Asti'lzi, icoana aceasta nu mai este la Hozeva, ci
intr-o insula numita Amorgo, unde s-a mutat in chip nevazut. Acolo
este ~i miinilstire cu numele icoanei.
Dupa plecarea per~ilor din Palestina, Sfiintul Gheorghe nu mai
pogora in Schit, ci traia in miinilstire. Fiind batriin ~i slabit de multa
nevointa a zacut bolnav ciiteva zile, iar in noaptea praznuirii Sfiintului
loan Hozevitul, fiicatorul de minuni, care se praznuia atunci Ia 8
lanuarie, a adormit cu pace !ntru Domnul, u~or precum adoarme pruncul
in !eagan. In vremea aceea era Patriarh la Ierusalim Sfiintul Sofronie,
care a scris viata cuvioasei Maria Egipteanca.
575
 Trupul cuviosului a fost a~ezat cu multa cinste in racla celor Cinci 5 12
Pustnici Sfinti din vechime, care au inceput miinastirea. Din racla a 0 parte din pagiinii groaznici La vechiul Schit a! Sfintei Ana,
inceput sa izvoreasca mir cu darul tamaduirii pentru cei bolnavi. Se due Ia Schituri, prin pustii, In gura pe~terii zaresc
Odinioara paraclisierul Bisericii ~i-a muiat din gre~eala barba in ~i dupii ce le prada totul, Un pustnic slab, ~ezand Ia soare.
vasul cu mir de Ia cinstitele Moa~te ~i de necaz a rostit oarecare vorbe Le strica piina~n temelii. De care diin~ii se sfiesc.
grele. Din ziua aceea a incetat a mai izvori mirul din racla. 6 13
Cunosciindu-~i gre~eala monahul ~i !aciindu-se rugaciune cu multa Batriinii pustnici (!ara mila) El este insu~i Sfiintul Gheorghe,
umilinta de catre sobor, a inceput sa izvoreasca iara~i putin mir, insa Ca oile sunt junghiati Parintele duhovnicesc
nu ca inainte, .din racla, ci din gropnita Parintilor, care se afla sub racla lar cei mai tineri dintre diin~ii AI celor doua mii de pustnici
Sfintilor. Sunt du~i ca vitele, legati. ~i ingerul eel pamiintesc.
Astazi nu se mai ~tie unde sunt moa~tele Sfintilor de Ia Hozeva. 7 14
Cu vreo 20 de ani in urma s-a aflat sub fundul raclei vechi, de piatra
o incapere tainica cu ni~te oseminte, insa !ara nici o inscriptie. De Pe valea cea prapastioasa, Lumina chipului cucernic
asemenea, nu se ~tie unde se afla cimitirul eel mare a! Miinastirii, Spre Rasarit de Eleon Le mi~cii duhul lor tiran
Pogoara hoardele barbare ~i diindu-i paine, zic: ,Batriine,
despre care pomene~te istoria. Acolo trebuie cautate moa~tele Sfintilor
La Hozeva, spre Ierihon. Gase~te-ti, unde vrei, liman!"
Mucenici de Ia Hozeva ~i o parte din odoarele vechi.
Astazi hramul Miiniistirii se face Ia 8 lanuarie, ziua adormirii celor 8 15
doi Sfinti mari de Ia Hozeva: loan ~i Gheorghe. In vechime, hramul Aicea Sfiintul Gheorghe are Atuncea Cuviosul Gheorghe
maniistirii era Ia Na~terea Maicii Domnului, dupa numele Bisericii Laca~ul sau eel pustnicesc Se duce Ia Jordan, in ,Gor",
vechi. ~i doua mii de Sfinti Siha~tri ~i sta dosit piina Ia vremea
Pentru mgaciunile cele bine primite ale preacuviosului nostru Parinte In jurul lui se lini~tesc. Ciind trece valul pierziitor.
Gheorghe Hozevitul, sa ne miluiascii ~i sa ne miintuiasca Bunul 9 16
Dumnezeu pe toti. Amin. Dar, vai! Precum seceratorii Apoi se-ntoarce iar in Lavra
Reteaza spicele de griiu, Chemiindu-~i ucenicii sai,
A~a paganii per~i ii taie Plecati departe prin pustie
NAVALIREA PER~IlDR ~I TRECEREA lDR PE LA HOZEVA Pe Sfintii din acest piiriiu! Din calea per~ilor calai.
3 10 17
Barbarii regelui Hosroe Ei jefuiesc Ierusalimul Iar zidurile uria~e Priveli~te infrico~ata
Se niipustesc de Ia Iran, ~i foe dau Sfiintului mormiint, Ale cinstitului Liica~ Era Ia Hozeva atunci
Impra~tiind pilrjol ~i moarte Apoi robesc pe Patriarhul In scurtiivreme-s dariimate Ciind sutele de trupuri moarte
Cetatilor din Canaan. ~i iau cu diin~ii Lemnul Sfiint. De miina neamului vra~ma~. Zaceau in valea cu spelunci.
2 4 11 18
Aviind pe regele in frunte 1n drumul lor e numai jale, Lasand in urma lor ruina Biserica cea minunata
Cu juramiint !agaduiesc Cu duhul eel pustiitor, Era adevarat mormiint
Atiita sunt de sangero~i:
Sa nu ramiina dupa dan~ii ,(3arbarii incarcati de prada In care multi dintre calugari
Ucid, robesc ~i viind Ia Jidovi
I~i iau Ia vale drumul lor. Sub ziduri se aflau zacand!
Laca~ cu nume cre~tinesc! Pe bietii binecredincio~i.

576 577

'"-'
 20 9 15
19
Iar 1n ograda, liinga poarta, Fiiciindu-se 1nmormiintarea ,,De-acuma ie~i, mergiind spre Domnul Iar cinstita lui ,Livada"
Mucenice~tilor parinti, Smerite suflete al meu!" De la Hozeva, acum,
Pe liingii clopotele sparte
Ziciind a~a a treia oarii, Sa aduca sfiinta roada
Puteai vedea obiecte sfinte S-au pus cinstitele lor trupuri
I recut -a ciitre Dumnezeu! Pariisind al lumii drum!
Gramada, peste trupuri moarte. In cimitirul ,celor Sfinti".
10 16
21 Fie-ti mila, cuvioase,
Cu pace, fiirii zdruncinare
Tiirziu, cliidirea miinastirii Si-a dat sfil.r~itul ca un Sfiint, De liica~ul eel sarman,
S-a 1nnoit, abia cu greu, Precum mutiim 1n cale pasul, Curmii-i valurile rele
Aviind razboaie Imparatul A~a s-a dus de pe pamant. Si ne scoate la liman!
Cel iubitor de Dumnezeu. 11 17
Am aflat acestea scrise Patima~i, fiira povata
Saviir~irea Cuviosului Gheorghe Hozevitul De Antonie monahul Noi suntem aproape mof!i,
Si le scriu acum 1n stihuri Dar avem nadejde Inca
5 Eu, loan ieromonahul, Cii de grija tu ne porti.
12 18
La urma, cuviosul Gheorghe Vaziind cu duhul cuviosul
Impoviirat de ani, zacea, Pe ucenic nedumerit, Care, cu nevrednicie, Darul tau sa se reverse
Aviind ciitiva batriini aliituri, Trimite vorba catre diinsul Astiizi stau pe locul sfiint Peste sacul eel smerit
La poarta, 1n chilia sa. Sa-~i faca treaba lini~tit. Unde 1~i avea chilia Care multa vreme, iata,
Sfiintul Gheorghe oareciind. A ramas ne1ngrijit.
2 6
13 19
Era de ziua ,praznuirii" ,Pline~te-ti slujba piin-la urma
Iar 1n valea ,Calamonei", Rasade~te ~i paze~te
§i ucenicul lui slujea Ca eu, Antonie, te-a~tept
Unde Sfiintul a trait, ,Pomii tainici" din ,Enon"
Inchinatorilor la masa Si piinii ce nu vii la mine, Ca sa nu le roada frunza
Eu, un an ~i jumatate
(Caci treaba asta o avea). Eu nu pun miiinile pe piept!" Caprele din Gavaon.
Domic am nememicit.
3 7 20
14
,Antonie, ne moare Avva, Deci, zabovit-a el cu treaba, Sfiintul Gheorghe sa-mi ajute Iar cand ei vor face floare,
Si te dore~te, hai curiind!" La miezul noptii terminiind, Ca ~i eu sa fiu parta~ Aparii-i de viintul rau
Au zis batriinii catre diinsul, Apoi a mers la cuviosul Bucuriei netrecute Ca sa faca rod de taina
Iar el se framiinta 1n giind. Cerand iertare ~i plangand. Din cerescul sau Lac a~! Insutit, cu darul tau!
4 8 21
Dorea din inima sa mearga Blagoslovindu-~i ucenicul Valea Hozevei, Parinte,
La Sfiintul care-! a~tepta, L-a siirutat 1ntru Hristos, Sa ne fie sfiint liman,
Dar iara~i n-ar fi vrut sa lase Apoi - mi~cat - a zis acestea - Unde boteza, la urma,
Neterminata slujba sa. Prea minunatul cuvios: Sfiintul Prooroc loan!

578 579
 TU, OMULE, AI MARl RASPUNDERI STIHURI
5
Care se dintii Ia Litaniile de Ia Sf. Morman! pe glasul 3 ca !i cele de Ia lntiimpinarea
0, omule, ce mari raspunderi ai Ai scris un ciintec, versul tau Domnului (de Ia Peasna 9). Ele sunt graiuri tiinguitoare rostite de Maica Domnului, de
De tot ce faci pe lume, ,!Zamiine dupa tine: Sf. loan, de Sf. Mironosi(e, de Sf. losif ~i Nicodim ~i de adunarea credincio~ilor.
De tot ce spui, prin scris sau grai, Indemn spre bine sau spre rau,
De pilda ce Ia altii dai, Spre curatire sau desfriiu
Caci ea•mereu spre iad sau rai, Lasiind in urma rodul tau Maica Domnului
Pe multi o sa-i indrume! De har, sau de ru~ine.
2 6 Nu pricep nici oamenii, nici puterile·de sus
9e grija trebuie sa pui ;:\rati o cale, calea ta Cum Te-ngropi Tu, Fiul meu, o, ce taina de nespus!
In a ta viata toata, In urma ta nu piere.
Caci giindul care-! scrii sau spui, E cale buna, sau e era? Sf. Maria Magdalena
S-a dus pe veci ... nu-l mai aduni, Va prabu~i, sau va-nal(a, Viata, Facatorule, ca s-o izbiive~ti voind,
Dar vei culege roada lui Vor merge suflete pe ea Singur moarte ai primit, via(a ve~nica fiind.
Ori viu, ori mort ... odata! Spre har, sau spre durere?!
3 7
Maria lui Cleopa
Ai spus o vorba, vorba ta Traie~tio via(a, via(a ta
Mergiind din gura-n gura, E una, numai una. Azi tot neamul pamiintesc, ce murise prin pacat
Va-nveseli, sau va-ntrista, Oricum li-ar fi, tu nu uita, S-a vazut prin moartea Ta Ia viata ridicat.
Va curati, sau va-ntina, Cum !i-o traie~ti, vei cWiga
Rodind samiinta pusa-n ea Ori bucurii pe veci prin ea, Maica Domnului
De dragoste sau ura. Ori plans pe totdeauna!
4 8 Vino, lume, ca sa pliingi cu suspin tiinguitor
Scrii un cuviint; cuviintul scris 0, omule, ce mari raspunderi ai! Intre morti acum vaziind pe a! vietii Datator!
Este un leac sau e otrava. Tu vei pleca din lume,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris Dar ce ai spus prin scris sau grai, Sf. Maria Magdalena
Ramiine-n urma, drum deschis Sau la~i prin pilda ce o dai, Mort acum vaziindu-te, ca un soare asfin(it
Spre inal(are, sau abis, Pe multi, pe multi Ia iad sau rai Ucenicul Tau ascuns, Iosif s-a prea vadit.
Spre-ocara, sau spre slava. Mereu o sa-i lndrume!
9
Maria lui Cleopa
Deci, nu uita, fii credincios!
Cu grija ~i cu teama: Raza lumii Tu fiind ~i dulcea(a tuturor
Sa la~i In inimi luminos Cum 1\i pleci Tu genele pe lumina ochilor?
Un semn, un giind, un drum frumos,
Caci pentru toate, ne-ndoios, Salomi
Odata vei da seam a!
Sf. loan Jacob Hozevitul, Ierusalim Tu prin moarte ne-ai trezit via(a care s-a uscat
~i pe neamul omenesc Ia viata 1-ai chemat.
Nota: Aceasta poezie sRa luat din cartea ,Din frumusetile Vietuirii Cre~tine".

580 581

li
'
 Sfintele Mironosife imprennli Salomi
Credincioase Iosif, eel cu chipul cuvios Ape dulci ca din izvor revarsfmd din coasta Ta
Da-ne sa-L lnfii~uram In giulgiu pe Hristos! De pacatul eel amar lumea speli de-a pururea.

Sf. loan Feciorelnicril Sf. Mironosife impreunii

Doamne, vezi pe Maica Ta~i pe eel care iubeai Cilnd erai Tu rastignit soarele s-a-ntunecat
Deci, acum din gura Ta, un cuvilnt sa ne mai dai. Dara astazi cum vei fi, Ziditorule-ngropat?

Iosif ~i Nicodim Iosif

Tu, podoaba lumii, azi, fiira chip ca mortul zaci Cel ce ai de-a pururea pe lumina de ve~miint
Scoala ca un Dumnezeu, bucurie sa ne faci! Cum, In giulgiuri, eu, acum, te voi pune In mormilnt?

Maica Domnului Nicodim

Din lmpunsa coasta Ta, o, prea dulce Fiul meu! Apa cea din coasta Ta miresme~te mai presus
Viata ve~nica ne scoti, Tu, Cuvinte-Dumnezeu. Deciit mirul eel de pret, care eu ti L-am adus.

Nicodim Maica Domnului

Tu fiind adevarat, mirul eel duhovnicesc InainteTe-am vazut prune In iesle lnfii~at
Miresme~te-ma, pe eel ce cu miruri Te stropesc. Iar acum Te vad In giulgiu, vai, ce chip lnfrico~at!

losif Sf. Mironosife impreunii

Azi Puterile din cer, Te-nconjoara cu fior Pe eel ce-n pa)ma tii toate-n cer ~i pe pfunilnt
Cum Te voi atinge eu, care sunt patimitor! Cum Te-a~eazii Iosif ~i Nicodim In mormilnt!

Maica Domnului Maica Domnului

Fiul meu ~i Dumnezeu, pogoriindu-Te de sus Izbave~te, Fiul meu, pe popoare de Ia rau
Pe Adam eel ratacit, Ia viata L-ai actus. Care vin evlavios ~i cinstesc mormilntul TatL

Adunarea credincio~ilor
Maria lui Cleopa
Azi, Iisuse, unde ai chipul cellmpodobit? Doamne, fii aparator credincioasei adunari
Toate cele din Scripturi lntru Tine S-au plinit! Care ciinta prea duios, Sfintei tale lngropari!

582 583
 Insemnare: Sf. Apostol Timotci Adunarea credincio~ilor

De Ia Tronul eel ccrcsc ~:olitoare, Maici\, fii

Aceste stihuri s-au tradus din limba greaca, in saptamiina Sfintelor
Da-ne Maicii. ajutor :.a ai tai nevrednici fii
patimi, din anul miintuirii 1946, in Lavra Sfiintului Sava eel Sfintit de L are ciinta azi plangiind
Sii vcdem impra~tiat
ciitre nevrednicul intre schimonahi loan Jacob Romiinul. AI pagfmitii\ii nor. La cinstitul tau mormant.

STIHURI Soborul Sf. Mironositc Sf. Apostol Toma

Ce se canta Ia Litania de Ia Mormantul Maicii Domnului, Ia Priveghere, dupa Mort vazandu-L pe llristos Astiizi sunt incredintat
melodia de Ia Jntampinarea Domnului (Peasna 9) - ,Nu pricep curata". Miingiiiere te avcam, Ca din morti ai inviat,
Dar acuma tu murind Si Ia ccruri te-ai suit,
Sf. Ierarh Ierotei Ce vom face, Mariam. Liingii Fiul tau iubit!
Stih 1 al Apostolului Petru
Pogorilrea Cerului Azi viizduhul este plin
Intru tine s-a lucrat, De miresme ~i ciintari, Tropare de umilinta care in greacli se numesc ,Megalinare"
lara astazi din morrniint Firea toata s-a uimit Ele se canta dupa Paraclisul Maicii Domnului, iar In unele parti se dinta Ia
Intru slavii te-ai mutat. La a Maicii inaltari. Sf. Liturghie, in vremea chinonicului - pe glas 2. -

Apostolul Pavel Soborul Sf. Apostoli A Maicii Domnului

Gavriil 'din Nazare! Ingerii Ia Vitleem Pe mal de pdipastie ratacind
Zamislirea ti-a vestit Na~terea slavoslovesc, Ajuta-mi, Stapiina, ca sunt tare slabanogit
Azi se face' vestitor lara azi ciintiind cu noi Si nu sunt vrednic Ia cer a rna nita
Fericitului sfiir~it. Heruvimii se unesc. Stiindu-mi siiriicia ~i neputin(a mea.

Soborul Sf. Apostoli Sf. Apostol Iacob A Sf. Arhangheli ~i ingeri

Duhul tau s-a bucurat Frumusetea ta de-acum La judetul groaznic ciind voi veni
Ca vei merge Ia Hristos Cine va putea vedea Siirguiti cu ruga pentru mine a mijloci
lara noi nemiingiiiati Caci de-acum, Stapiina mea Arhangheli ~i Ingeri cu totii ciilduros
Si sarrnani ramilnem jos. Cerul tu vei desfiita. Pentru smeritul suflet a! meu neputincios.

Sf. Dionisie Areopagitul Sf. loan Evanghelistnl A Sf. loan Boteziitorul

Imparatul cerului Dupa vorba lui Hristos Rodul pociiintei eu neaviind

Cu Cere~tile .Puteri Te-am avut ca Maica jos Pa~ii vietii mele se apropie de mormiint;
Se pogoara minunat Dar acuma cui ne la~i Ioane Prooroace, ajutii-mii degrab
Petreciindu-te Ia cer. Intre jidovii pizma~i. Cii inima mi-e rece ~i sufletul mi-e slab.

584 585
 A Sf. Sliiviti Apostoli
Ca cei ce din apele ,celui riiu"
Ati viinat pe oameni prin cuviintul lui Dumnezeu,
Sliivitilor Apostoli, soli(i pentru norod
Sa .nu mai fie pradii vicleanului niivod.
A Sf. Arhidiacon Stefan
Apostol, Diacon ~i Ucenic,
Stefane slavite, mai lntiiiule Mucenic
Aviind lndrazneala Ia Bunul Dumnezeu,
Sole~te miintuire ~i sufletului meu.
A Sf. Trei Ierarhi
Stiilpii pravoslavniei prea einsti(i
Voi sunte(i ln eeruri pe veei nedespiir(i(i;
Grigorie, Vasile ~i Marele loan
Pazi(i norodul vostru de jugul eel viclean.
A Sf. Ierarh Nicolae
Ajutorul grabnie celor sarmani,
Sprijin ~i povata pentru viiduve ~i orfani
La tine, eredineio~ii, aflam neeontenit
Preasfinte Nicolae, eel pumrea s!avit.
A Sf. Spiridon
Comoara einstitii de buniitati
Si Aparatorul pravoslaviei te ara(i,
Preasfinte Spiridoane Ia Tronul eel ceresc
Sole~te miintuire celor ce te cinstesc.
A Sf. Maria Magdalena
Dragoste fierbinte lui Dumnezeu
Ai adus Marie, mai curatii ea mirul tau
AI vie(ii alabastru ln inima avand
Revarsa-ne din ceruri mireasma pe pamiint.
586
A Sf. Sfintit Mucenic lgnatie
Pe Hristos ln inimii 1-ai purtat
Si ardeai cu riivnii catre Diinsul nelncetat,
Aprinde-mi, Mucenice Ignatie mereu
Faclia ce se stil1ge a sufletului meu.
A Sf. Sfintit Mucenic Haralambie
Piistorind Biserica Lumina!
Pentru Domnul siingele, Haralambie, ti-ai varsat
Acum din ceruri cu dragoste prive~te
Spre fiii tai din lume ~i bolile le izgone~te.
A Sf. Mare Mucenic Gheorghe
Osta~ a! Credin(ei nebiruit
Te eunoa~tem, Gheorghie, mueenieule preaslavit
Ciind vezi ea ne lmpresoara balaurul eel riiu
Aleargii rara preget eu darul sfiint a! tau.
A Sf. Mare Mucenic loan de Ia Suceava
Trupul Ia Suceava (i-ai odihnit
Iar Ia eeruri slava de Ia Domnul ai dobiindit;
Ioane Mueeniee, sa nu ne padise~ti
Pe fiii pravoslavniei ai Tarii Romiine~ti.
A Sf. Muceni(e Filofteia
La Curtea de Arge~ te odihne~ti,
Jar Ia ceruri, Sfiinta Filofteie, lmpara(e~ti.
Caci tu prin ll!ucenicie pe Domnul L-ai urmat
Si pe popo;ul nostru 11 miingiii nelncetat.
· A Sf. Cuvioase Maria Egipteanca
Parasind Egiptul, ca din noian .
Ai venit, Marie, ln pustia de Ia lordan,
Pe scara pocain(ei suindu-te Ia cer
Facut-ai de ru~ine pe miindrul Lucifer.
587
 A Cuvioasei Paraschiva
Din fundul pustiei ai alergat
Spre pamantul nostru ~i Moldova te-a-mbrati~at
Avandu-te pe tine noian de lndurari
La vremuri de necazuri ~i grele incercari.
A Sf. Sava eel Sfintit
Pe calea cea stramta calatorind
Ai aflat Ia ceruri bucurie fiira sfiir~it,
Iar noi, sfintite Sava, cu totii 1ntr-un gand
A laudei cununa i!i lmpletim ciintand.
A Sf. loan Damaschin
A parfmd B iserica pe pam ant
Te-ai ftlcut organul versuind in Duhul Sfant;
Ioane Damaschine, cu glasul mi~cator
Te roaga pentru turma lipsita de pastor.
A Sf. Teodosie
Viata 1ngereasca ai petrecut
~i a chinoviei randuiala ai 1nceput;
Carbunii cei de ravna ai sufletului meu
Aprinde-i, cuvioase, cu darul sfiint a! tau.
A Sf. Gherasim de Ia Jordan
Cetatean pustiului te-ai aratat
~i Ia urma Raiul mo~tenire 1-ai ca~tigat,
Parinte Gherasime, te rog sa domole~ti
Pornirea cea de tiara a celor netrupe~ti.
588
A Cuviosului loan Hozevitul, fost mitropolit al Chesariei
~i a toatii Palestina
La tronul Chesariei stralucind
Dorul de pustie te-a adus 1napoi Ia Schit,
Acolo, de pe stanca, Ia ceruri ai zburat
De unde pentru lume te roaga ne1ncetat.
A Sf. Gheorghe Hozevitul
Valea cea pustie o ai Iuera!
insutite rod uri la Hozeva ai ad una!,
La care, cuvioase, arata-ma parta~
Pe eel cei vin cu ravna Ia sfantul tau Uica~.
A tuturor Sfintilor
intru tot s!avitilor Ucenici
Cu ceata Iera;hilor ~i a Sfintilor Mucenici,
Femei Cuvioase ~i Sfintilor Parinti
Pe Domnul imbliinzi(i-L cu rugile fierbin(i.
A Maicii Domnului
Preasfiinta Stapana, nadejdea mea
Da-ne noua sprijin ca o Maica de-a pururea
Ca prea se trufe~te balaurul cumplit
Voind sa amageasca poporul tau iubit.
ALTE TROPARE ALE SFINTILOR
Care se canta pe glasul 5
A Botezului
Botezilndu-te, Doamne, de Ia loan
Ai zdrobit pe ~arpele eel viclean
Iar prin Duhul eel Preasfiint
Aratat s-a intarit
Al Parintelui Cuviint
589
 Marturisindu-Te, Doamne
Pe eel ce Te-ai aratat
Si luminare ne,ai dat.
A Sf. loan Botezatorul
Prooroace loan ~i sluga lui Hristos
AI Bisericii Sfe~nic prea luminos
Da-ne noua sa-ti cantam
Si bine sa cuvantam
Preacinstit numele tau
Ajutatorule grabnic,
Sa nu ne la~i pe noi
Care suntem in nevoi.
A Sf. Arhangheli ~i Ingeri
Arhistrategul cerului, Mihail
Si comoara tainelor, Gavriil
Cu soborul ingeresc
Dimpreuna se cinstesc
lntru laude zicand:
0, Slujitori ai Treimei
Ai lumii folositori
Si de vra~ma~i pazitori.
A Sf. Apostoli
Apostoli ai Domnului preaslaviti
Pravoslavnica turma n-o parasiti,
Ci precum prea minunat
Pe piigani ati luminal
Darul vostru ~ ne rugam ~
Si astazi sa lumineze
:I Poporul nedumerit
tI Si de pa~une lipsit.
I 590
A Sf. Mironosite Maria Magdalena
Pe cinstita Maria ~i Sfiinta din Magda!
Pe apostolescul Bisericii chimval
Pe mireasa lui Hristos
Cea cu suflet ravnitor
S-o chemam in ajutor
Izbavitoarea de patimi
Pe ceea ce Ia nevoi
Se roaga mereu pentru noi.
A Sf. Vasile eel Mare
AI pastorilor fluier Dumnezeiesc
Si canonul cinului ingeresc
Pe pamant te-ai aratat
Iar acum te vesele~ti
Cu cerescul imparat
Vasile Preasfintite,
A lumii luminator
Si slava lerarhilor.
A Sf. loan Gura de Aur
Ca un nor de lumina te-ai aratat
Si cuvinte de aur ai revarsat
Pe ogorul sufletesc
Al poporului cre~tin
Pentru care te cinstim
Preafericite Ioane,
AI Domnului urmator
Si ecumenic Pastor.
A Sf. loan Milostivul
Cu podoaba dragostei imbracat
Serafim Jn lume te-ai aratat
Ajutor la cei lipsiti
Izbavire la robiti
591
 A Sf. Mucenic Gheorghe
Si Ia cei nedreptatiti
Ioane Preamilostive, Purtator de cununa te-ai aratat
Laca~ul Duhului Sfiint Iar pe cei potrivnici i-ai ru$inat
Si nou Avraam pe pamant. Si precum ai biruit
Cu puterea. lui. Hristos
A Sf. Ierarh Spiridon Pe balaurul cumplit ·
A~a, Gheorghe Mucenice,
Saracia trupeasca agonisind Zdrobe~te neamul vi clean
Bogatia cereasca ai dobandit Si scapa pe eel· sarman.
Si te bucuri luminal
De Treimea 1n trei Sari A Sf. Sfin(it Mucenic Haralambie
Pentru care te-ai luptat
A cre~tini[oi grabnic ajutator
0, Spiridoane Ierarhe
De vra~ma~i ~i de patimi izbavitor
A Trimitundei Pastor N oi de-a pururea te ~tim
Si de minuni tacator. SLcu .laude fierbinti ·.
Caput tau 1mpodobim
A Sf. Ierarh Nicolae 0, Haralambie Sfinte,
Credinta cu ravna ai lndreptat, . Sa nil ne. Ia§i .lh nee a;>:,
Pe cei tara sprij in i -ai ajutat Osta~ul lui Hristos eel viteaz.
Iar pe cei care pe nedrept
De tirani s-au osiindit A Sf. Mucenici Teodor Tiron ~i Teodor Stratilat
De Ia moarte i-ai rapit Teodorilor:· Tiron ~i Stratilat,
0, Nicolae Sfintite Voievozi ai Tredintei V"ati aratat
AI Mirei Arhipastor Si mustriindu-i pe e]ini
Si tatal saracilor. v -ati racut ca Lin lim an
Asupritilor Cre~tini, •··
A Sf. Ierarh Marcu al Efesului (Evghenios), apiiriitorul ortodoxiei In pagube ~i primejdii
Ca siihgele vostru cinstit
Cu arma credintei ai biruit Frumoase cununi v-au gatit.
Pe soborul Romei eel razvratit
Iar acum Ia ceruri stand A Sf. Mucenic loan de Ia Suceava
Sarguie~te ajutand
Trapezundul pe tine te-a odraslit
Pe poporul ortodox
Iar Hristos Ia ceruri te,a proslavit
. .
Inalt Preasfintite Marcu
AI Sucevei. Sfiipt odor
Care pus-ai hotar
Noi cu lacrimi te rugam .
Spre cei cu al lor calendar.
.593
592
 Sa paze~ti al tau popor A Sf. Mucenite Varvara
0, Mucenice Ioane Mielu~ea curata a lui Hristos
Pe fiii neamului tau Odorul fecioarelor prea frumos
Sa nu-i robeasca ,eel rau". Care vesela te-ai dus
Ca un cerb !nseto~at
A Sf. Mucenic Mina
La camara cea de sus
Pe osta~ul Domnului eel slavit, 0, minunata Varvara
Diamantul credintei eel neclintit Prive~te din ceruri spre noi
Pe Mina sa-l laudam Care suntem !n nevoi.
Si cu rilvna sa-l chemam
- Indoiala neavilnd - A Sf. Cuvioase Maria Egipteanca
In pagube ~i necazuri Biruind al patimii ,Legheon"
Ca-i grabnic ajutator
L-ai zdrobit ca oastea lui Faraon
Cre~tinului dreptslavitor.
Si treciind peste Jordan
A Sf. Mucenite Ecaterina Ai scapat ca Israil
Din pamantul Egiptean
Inteleapta fecioara ~i mielu~ea,
Covilr~it -a lumea podoaba ta
Preacuvioasa Marie
Care dornic te-ai jertfit Din cer ajutor sa trimiti
Pentru Mirele ceresc Celor patima~i ~i robiti.
De Ia care ai primit
A Cuvioasei Maicii noastre Paraschiva de Ia Ia~i
Cununa muceniciei,
Facilndu-te lumii izvor De Ia Epivata ai odraslit
Cu darul minunilor. Si Ia sihiistrie ai stralucit
Alegilndu-ti ca liman
A Sf. Mucenite Efimia
Viata celor netrupe~ti
Care a fost hotarul Parintilor In pustie Ia Jordan
La Soborul al 4-lea din Halchidon Preacuvioasa fecioara
Cu nume de Ianda te-ai chemat Izvor nesecat te-ai racut
Si cununa cereasca ti-ai ca~tigat Poporului tau de Ia Prut.
Bucurandu-te nespus
9u cerescul !mparat Alt tropar a! Cuvioasei
In camara cea de sus
Prealaudata fecioara, A Moldovei odorule preacinstit
Izvorule plin de dar Cu Hristos Ia ceruri te-ai logodit.
Si-al bunei credinte ,hotar". Parasind cele lume~ti
Efimia (gr.)~ laudatiL in pustie Ia Jordan

594 595
 Ai '::enit sa vietuie~ti.
Ca Ingerii, Paraschiv9
J'olositoare te. ~tim
· Celor ee cu drag te einstim;
A Sf. M ucenHe I<'ilofteia de Ia Arge~
Pentru fapta buna tecai nevoit
Si prin mtteenieie te-ai savaqit
Asuprita de parinti ·
Te-ai grabit a te sui
Irf l~ea~ul eeior Sfin(i
A lui Hristos •Filofteie
Popotului tau asuprit ·
Ajutaci ea. mlilt ]cai iubit.
A Sf. Sava eel Sfintit
Pe sfintitul Sava.sn l~udiiin
Pe tatal parintilor sa-J urmam
Care mull s-a nevoit
Aratand monahilor
Chipul eel neprihanit
AI vietii eel din Pu~tie,
lar Sfiintului sau Liica~
Riimane de-a rwuri chez;;t~.
A Sf. Joan Dainaschin
La Darliasc, Parinte, ai odriislit
Si Ia Sfiintul Sava ai inflorit
Adueand eerescul rod
Indulcqti preaininunat
Pravoslavnieul norod
Preacuvioase Ioane
Privighetoare din rai
Si ortodoxule grai.
l:t 596
!:;
t
Sf. Doctori fiirii de arginti Cosma ~i Damian
. .
Izvorule grabnie viridecator
Si balsam al durerilor alinator
Damiahe ~i Cosma
Sargl!iti a vindeea
Rana ;ufleti.rlui ineu
caci )lla apropii de moarte
Naravul· eel •. din pacat
De tot sUibanog rn-a liis<jL
A Sf. Teodosie, incepatorul de ob~te
AI turmelor sfinte ai fost·Piistor
Si a! chinoviei incepator
Vindecand pe cei ·bolnavi
Si-ntarindu-i pe eei slabi
Aratatu"te-ai viteaz·
Apariitor al credintei
Al nostni p,ea euvios
· · Patlhie Teodosie. · · ·
A Sf. Gherasim de Ia lordan
Podoaba pustiei de ]a Jordan
Si Ingerul slavei celpamantean
Care leulimblanze~ti
Si eu ll1gerii vorbe~ti
Te rugiim noi, robii tai
Gherasime ferieite
De )eul eel netrupesc
Paz~~te pe eei ce-ji sJ.ujese.
A Sf. Ierarh .loan Hozevitul
Ca o randunica de iarna grea
Ai fugit de lume Ia Hozeva
Si sala~ulti-ai ales
Sus, pe stanea de granit
597
 Unde mult te-ai nevoit
0, Preasfintite Ioane
AI Hozevei mare odor
~i-al Chesariei Pastor.
A Sf. Gheorghe Hozevitul
Nerodirea pustiului ai lucrat
Cu suspinuri ~i lacrimi ne!ncetat
Dintru care odraslesc
Insutite nevointi
Ale Sfintilor Parinti
La Hozeva, Fericite,
Ciirmaciule sufletesc
Catre limanul ceresc.
A Tuturor Sfintilor
Pe slavitii Domnului Ucenici,
Cu Ierarhi ~i ceata de Mucenici
Pe Parintii din pustie
~i pe cei din Chinovii
Cu cinstitele femei
Sa-i laudiim, credincio~ii,
Ca ei mijlocesc mereu
Catre Hristos Dumnezeu.
A Maicii Domnului
Preacurata Fecioarii ~i Maica lui Hristos
Solitoarea poporului credincios,
Sub milostivirea ta
Totdeauna noi sciipiim
Nu ne trece, te rugiim
Intru necaz cu vederea
Ci scoate-ne din nevoi
Una binecuviintatii.
598
STIHURI PENTRU LITANIILE DE LA IORDAN
7
La Iordan In chip smerit Jar balaurul giindit
Ca un rob Te-ai botezat, Care-n apa sta ascuns
Firea apelor sfintind, Sub picioare s-a zdrobit
Pe noi toti ne-ai luminat. De stiipiinul Iisus.
2 8
Tu fiind miirturisit lngerii s-au spaimantat
De Parintele ceresc Pe Stapiinul gol vaziind
Duhul Sfilnt a lntarit ~i ciintiind au laudat
Pe cuviintul Parintesc. Sfiintul Lui pogoramiint.
3 9
Ciind din cer s-a auzit Singur iadul s-a scarbit
Glasul ce Te-a ariitat Caci privind a !nteles
Firea toata s-a uimit Ca de-acum va fi lipsit
lara muntii au siiltat. De viinatul eel ales.
4 10
Gol vaziindu-1 pe Hristos Apa Sfiintului Jordan
Apa miirii a fugit, - Botezandu-se Hristos -
Iar Iordanul sfiicios A t'amas ca un balsam
fnapoi s-a tras grabit. La tot omul credincios.
5 11
Mana Sfiintului loan Cerul astazi pogoriind
Tremura ciind s-a atins Spre Jordan s-a aplecat
Sa boteze In Jordan Caci se vede pe pamiint
Pe eel ve~nic necuprins. Sfiinta Treime aratat.
(Credincio~·U cdntG in cor)
6 12
Pe a lumii Ziditor De Ia margini noi venim
Ca sa-L vada s-au sfiit Cei cu sufletul setos
Cei de sus luminatori Ca sa ne !nvrednicim
~i In nori s-au lnvelit. De botezul lui Hristos.
Acestea s-ar cadea sa fie dintate dind merge soborul cu 1nchinatorii de Ia
Manastire spre Iordan pentru a face Aghiazma precum ~i Ia lntoarcere, iar In
celelalte zile se .dinta Ia ,Chinonic".
599
 Condacul Sf. ·Mucenic Ignatie.
·CONDACUL·
Dragostea lui Dumnezeu
Praznicului .de Ia Schit.ul Sf, Joan de Ia Iorda!! alcatuitdupa metoda Te aprindea, Fericite
Troparului Maicii Domnului: sub milostivirea ta ... a~acum se cantil in Si de El dorind mereu
grece~te dupa toate slujbele In Manastirile SL Sava ~i Hozeva, pe Te-ai datman~are Ia fiare
Trupul tau, ca pe un graunte ilmacinara
glasul 2.
Sufletul s-a lnaltat ca o para
De venirea Ta Iordanul Si cu Cel dorit Ia ceruri
S-a lntor~ lnapoi, Cuvinte Ramai In vecii vecilor.
Si plinii!d Botezul
Condacul Sf. loan de Ia Suceavil
Mergatorul Tau lnainte
O~tile din cer s-au spaimantat La Suceava cortulHiu
lar cei de jos Ni 1-ai lasat mangaiere .
Toti au yazut luminal. Ca lucrarea celui rau ·
De Ia poporul tau piere;
De notat:- ·Am pbtrivh'aceasta ~dritare spre a fi imnld f:lo~tru bist;ric'esc de Ia Calt~a jos ai saviir~it-o cu cliinuire
Jordan, pentru oriCe lmJ)iej:urare. . . Sus, Ia cer, te-ai 1naltat cu marire
Si de-acolo pentru tara ·
Nu incetezi rugandu4e.

BUCHETNOU DE CANTARI · · Condacul Sf. Trei Ierarhi

Sfintii Trei luminatori
(Aiciituite diti stihuri armoni::ate
Cu ~tralucire de taina
dupii melodiile cdntiiri/or grece~ti, glas 3)
Celor binecinstitori
Le lumineaza plinirea,
Condacul Sf. loan Boteziitorul Lumea cea de pe pamant azi·li cinste~te,
Cea de sus Ia Tronul ceresc ti une~te
Inainte Mergator Iar mo~ia lor robita
A Lui Hristos e~ti, loane A~teapta mijlocirea lor.
Si a! L11i Botezator
Te-ai aratat Prooroace, Troparul Cuv. Nicodim eel Sfin(it, glas 5
Viata. ta de pe pam ant este cereasca In amurg de taina te-ai aratat
Moartea ta este cu totul muceniceasca La poporul nostru nemangaiat
Sl hi tronul Sfintei Slave Si sobor de ucenici
Te rogi acum ~i pururea .. · Ca un rai duhovnicesc

600 601
 Ai intemeiat aici, Ca o albina, Grigore
Nicodime cuvioase, Viata ta este sudoare ~i prigonire
In noaptea giindita cu nor Moartea ta este odihna ~i fericire,
Sa luminezi calea lor. Iar cu moa~tele cinstite
Imbogate~ti pe neamul tau.
Condacul Cuv. Nicodim, glas 5
Megalinaria Cuv. Grigore, glas 2
AI virtutii riivnitor
Te-ai aratat din pruncie Prin Apusul lumii ~i Rasarit
~i ales incepator Pentru adevarul pravoslavnic te-ai ostenit
Ai fost intru sihastrie! ~i traiul saviir~indu-ti de valuri zbuciumat
Viata ta lumina duhovniceasca Pe plaiul tarii noastre odihna ai aflat.
Duhul tau s-a dus in slava cereasca
~i de-acolo pentru turma Condacul Sf. loan Hozevitul, Episcopul Chesariei,
Mereu te rogi, Nicodime. Pe popor 1-ai pastorit
Preafericite Ioane
Megalinaria Cuv. Nicodim, glas 2 ~i prea mult te-ai nevoit
Ca o stea cereasca ai rasarit Cu sihiistria, Ierarhe
La Apusul tarii, Nicodime, Avvo sfintite Pe~terea cea de pe stiinca ti-a fost sala~ul
~i-n noaptea cea giindita cu taina straluce~ti Cerul azi iti haraze~te ,Laca~ul"
Pe cerul tarii noastre, cu razele cere~ti. Pentru turma ta smerita
Nu inceta rugilndu-te.
Troparul Cuv. Grigore Decapolitul de Ia Bistrita
Condacul Sf. Gheorghe Hozevitul, glas 3
Ca albina cea hamica ai umblat
~i sufletul dornic ti-ai adapat
Ca un porn ai fost sadit lilnga izvoarele apei
Din nectarul eel ceresc ~i sub stiinca de granit a~ezi rasadul de taina
Aratandu-te Ia toti Hozeva o face cetate cu miinastirea
Ca un Inger pamftntesc Fiii tai ca ni~te Ingeri cu vietuirea
Grigore Decapolite §i cu roduri insutite
AI tarii noastre izvor Incununezi soborul tau.
De multe minuni racator.
Condacul tuturor Cuvio~ilor Piirinti care s-a sfintit Ia Hozeva,
Condacul Sf. Grigore glas 3 glas 3
I
I
I Lumea toata strabatand Hozevit cinstit sobor a] cuvio~i]or no~tri
Preacuvioase Parinte Sfiintul vostru ajutor sa prisoseasca ~i nona
Adunat-ai rodul Sfiint Noi fiind prea mult nevrednici de sihastrie

602 603
 Cerem azi din ina! time tatie Mirul tau ]\i este semnul milostivirii;
Ca de Sfanta bucurie Dragostea !i-arata .slava Dumnezeirii
Sa ne imparta~im ~i noi. Intru care, preacinstita.
Te vesele~ti cu Ingerii.
Condacul Sf. Gher:tsim de'Ja Iordan, glas 3
Ca un inger pamantesc, te-ai dus . .in zaril.e sfinte Condacu). Sf. M:ucenite Filofteia. de la Arge~, glas 3
Spre limanul eel ceresc, preacuvioase Parinte, Ca uli spii: de grau curat
Fiara cea vazuta (leu!) ti-a fost ca sluga · ·
0, mucenita, ' fecioara
. .
Cea' de gaud te-avea pricina de fuga '

~i cu Ingerii Ia Ceruri ··· De parinti te-ai secerat

Te bucuri azi, Ghenisime. Pentru. Hristos, Filofteie.
Trupul tau este comoara a Romaniei
Condacul Cuvioasei Maria Egipteanca, glas 3 Sufletul}$i il'! cununa Muceniciei ·
~i te faci aparatoare
Jugul rau 1-ai lepadat, prea<;uVioasa Marie
In ,Latur.el,l Carpatilor''.
~i ca cerbul insetat, ai l'llergat la pustie ·
Trupul tau cu pu'stniciace subtiaz~
AI doilea condac al Cuvio11sei Maria Egipteanca, glas 3
Sl.lfletul cu fi!Za stllnta se lurni~eaZ~
~i urciindu-te )a ceruri Din Egiptul patimii preacuvioasa Marie
Te vesele~ti de:a pururea. Ai ie§it in chip strain, ca Israil din robie
. .
Darul Sfiint al Preacuratei ti-a fost tarie
Condacul Sfintelor Mironosite (in s~bor), glas 3 Pa~ii tai povatuind Ia pustie ·
Preacinstitelor femei Mironosite ~i-n caruta pocaintei '
. Vestitoare mai intiii. ' Te-ai dus in slava ceruiui.
· v -ati aratat fnvierii;
Dragostea ~i cu mireasma v-a fost prinosul AI doilea condac. af Sfintilor Hozevi!i, glas 3
Azi pe voi va ferice§te tot credinciosuJ,
~i Ia cer vii desfiiteaza Hozevitilor Parinti
Mireasma vietii ve~nice. Din ,Valea cea sihastreasca"
Care azi va veselili
Condacnl Sfintei Maria Magdalena, glas 3 De slava dumnezeiasca
Cereti ,dar. de .miintuire §i noua astazi
La Golgota L-ai urmat
Pe Domnul, Mironosita Nu lasa(i in nesimtire pe.fiii vO$tri,
~i din morti il vezi sculat Ci .cu sfiinta luminare
Mai inainte de al(ii, De-a pumrea treziti'ne.

604 605
 Condacul Sfintilor aparatori ai Romaniei, glas 3 Troparul Sf. Mucenite Potamiana
Cei din veac folositori Pentru slava cereasea te-ai nevoit
Ai ,Romiiniei slavite", Si duleeata trupeasea nu te-a robit
Dati-i sfiintul ajutot Ru§inat -ai pe pagan,
Celei acum robite; Robul poftelor fiind, eel cu nume de ,stapiin"
Jugul greu care-i apasii acum grumazul Potamiana, fecioara· cu voalul de nunta vopsit
Lacrima care-i briizdeazii obrazul Cu siingele tau prea einstit.
Mai degraba sa se curme Condacul Sf. Potamiana, glas 3
Cu darul vostru, Sfintilor!
Mielu§eaua Domnului, Potamiana
Troparul Sf. Sfintit Mucenic Narcis, Patriarhul Ierusalimului, glas 5 Pentru riivna Slavei Lui,
Tu mori fugind de prihana
Dantuind cu taina intru ciintiiri Smoala cea clocotitoare te lumineaza
Biserica cheama din depiirtari Duhul eel eu chip de smoala se ru§ineaza
Pe poporul cre§tinesc Iar soborul eel din ceruri
La Sion a saviir§i praznicul mucenicesc Cu slava te intiimpinii.
A lui Narcis Patriarhul
Luceafiir prea luminos Megalinaria Sf. Potamiana, glas 2
Si urmator lui Hristos. Cununii de lauda intocmind
Sa ciintam fecioarei care domicil s-a jertfit
Condacul Sf. Narcis, glas 3 Mergiind catre Mirele eel nestricacios
La Sion ai stralucit Ea leapada dulceata §i slava cea de jos.
Preafericite Narcise
Si cu ravna te-ai jertfit Troparul Sf. Mucenite Perpetua
Pentru preasfiinta credinta! Odrasla din neamul eel prea slavit
Astazi ai Sion mai vesel ca inainte Si stea luminoasa din asfintit
Roagii-te pentru poporul Cetatii Sfinte Minunat ai stralueit dintre norii pagiine§ti
Care astazi praznuie§te Si cu riivna te-ai jertfit, Perpetua, pentru Domnul
Cinstita pomenirea ta. Cununa cereasca luand §i pe tirani ru~iniind.

Megalinaria Sf. Narcis, glas 2 Condacul Sf. Perpetua, glas 3

Pe Narcis Sfintitul sa-l praznuim Din poporul pagiinese ai stralueit, Mucenita
Pe Sfiinta podoaba a cetatii Ierusalim Si Ia neamul ere~tinesc te faci mireasma de taina
Ca razele virtutii revarsa pe pamiint Neamul tau i§i face nume cu mucenicia
Si ,Crezul" intare§te eu siingele lui sfiint. Si cu ingerii la eeruri te vesele~ti, Perpetua.

606 607

Megalinaria Sf, Perpetua, glas 2
Pe Sfiinta Perpetua s-o cinstim
Si cantari de lauda credincio~ii sa-i !mpletim
Fiind ea din riindul,Celor Jntiii nascuti" ·
A biruit pornirile celor nevaztt!i. . .
Troparul Cuv. Paisie de Ia Neamt, glas 5
Din casa parin!ilor ai plecat
Si Ia Sfilntul Mlinte ai alergat
Iar de-acolo cu sobor
!ncarcat. cu hu~aHi!i ·
ln Moldova te arati
Lucea:far a! chinoviei
Pe vechiul Lacir~ pre:facil.nd
In rai sufletesc pe pamiint.
Megalinaria,. glas. 2
Pe marde stare( sa-l Jaudam
Si pe calea sfiinta a virtutilor.sa-1 urmam
Ca via cea de ob~te prin 'el s-a innoit
In sfintele.Liica~uri, Ia nord ~i RasariL
Condacul
Ca un porn desoi vestit,
Preacuv.ioase Parinte
In Moldova ai rodit
Pe bl.lnatatile. Sfinte;
Darultau., pe cei din umbra Ji lumineaza
Mila ta pe cei din patimi ii u~ureaza
Si prin rugi\ciunea mintii
Inal\a Ia cer pe .fiii tai.
608
tl!'
MEGALINARII
A Maicii Domnului
Preamilostiva Stapil.na
Nadejdea sufletului meu
Si raza de miintuire
Celor ce zac in pacate
Aprinde-mi smeritul meu sfe~nic
Si stinge-mi focul eel ve~nic.
A Sf. Mironosita Maria Magdalena
Mironosita Marie
Odrasla ifiinta din Magda!,
Si luminata :faclie
A Invierii Domnului,
Aprinde-mi in suflet iubirea
Si stinge-mi de rau pomenirea.
A Sf. Paraschiva de Ia la§i, glas 2
Lacrima poporului tau iubit
Astazi in ~uvoaie catre Dunare s-a pomit
0, Sfiinta Paraschiva, sluga de Ia Prut
Pe liftele barbare cu pagiinescul cnut.
Semnul pravoslavnic ridica iar
Ca zagaz puternic Ia stravechiul nostru hotar
Si scaunul Moldovei 11 :fa din nou slavit
Sa lumineze tara Ia nord ~i Rasarit.
ADA US
Ia carticica ,Buche! de Cantiiri"
Troparul Sf. Piirin!i loachim ~i Ana, glas 5
Ioachime ~i Ano, stramo~ilor cinsti!i
Voi sunteti Parintii cei mai fericiti
Caci prin 'rodul ~ostru sfiint '
Pogoriitu-s-a din cer
609
 Miintuirea pe pamiint, Fiul tau - fiind !n mitra - voios salteazii,
Deci astazi cu !ndrazneala Duhul Sfiint (venind Fecioara) te lumineaza
RugaJi-va pentru noi Sa cuno~ti ca ea va na~te
Care suntem !n nevoi! Pe Facatorul Cerului.

Condacnl Sf. PiirinJi, glas 3 Condacul Sf. lerarh Nicolae, glas 3

FericiJilor Parinti
Ioachime ~i Ana AI credintei riivnitor
Voi sunteJi blagoslovili ~i chipul bliindetii
Cu rodul rara prihana Da-ne grabnic ajutor
Cei de sus se desrateaza cu rodul vostru, in greutatile vietii,
Lumea jos se miintuie~te cu Domnul nostru Darul tau sa ne ridice din suferinta
~i !n veci vii ferice~te Riivna ta sa se pazeaca !ntru credin)a
Pe voi, stramo~ii Domnului. ~i al saracilor Parinte
Sa fii, Nicolae, pururea.
Megalinaria Sf. Piirin\i loachim ~i Ana, glas 2, ca Ia Paraclis
Condacul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, glas 3
Pe stramo~ii
Domnului sa-i cinstim
~i pe nascatorii Preacuratei sa-i fericim, Mucenic preaslavit
Ca ,buna lor vestire" pe care au avut Comoara de folosin)e,
Pricina de bucurie !n lume s-a racut. Pe tirani ai biruit
Cu arma bunei credinte
Condacul Sf. Prooroc Zaharia, tatiil Sf. loan Boteziitorul Numele, dintru ,lucrare" se tiilcuie~te
Preot Celui Prea!nalt Viata ta prin chinuri grele se saviir~e~te
Ai fost sfintit Zaharie ~i cununa biruintei
~i de sus te-ai luminal Prime~ti din mfma Domnu!ui.
Cu dar de proorocie,
Limba ta - nedumerita fiind - se leaga, Condacul Cuv. Paraschiva, glas 3
Numele eel minunat o dezleaga
~i blagoslovind pe Domnul De rudenii te-ai lipsit
Arati pe ,.Proorocul Lui". Pentru Hristos, Cuvioasa
~i Lui singur ai slujit
Condacul Sf. Elisabeta, Mama Sf. loan, glas 3 Cu viata anevoioasa
Fericita maica e~ti Duhul tau se vesele~te cu slavoslovii
Elisabeta cinstita Darul tau ne ocrote~te Tara Moldovei
Ca pe ,rod" 11 pregate~ti ~i izvor de vindecare
Spre taina cea negraita! La to)i ramiii de-a pururea.

610 611
 Condacul Cuv. Nicodim, glas 3 DRUMUL BUN SI DRUMUL RAU
AI virtutii riivnitor
Te-ai aratat din pruncie •1 7
Si ales incepator Sfiinta Scriptura ne spune Dar sa-ti dai tu toata-averea,
Ai fost intru sihastrie! Doua drumuri sunt pe lume, Nimic nu te folose~ti,
Viata ta a fost lumina duhovniceasca Unu-i bun ~i altu-i rau Si mergi ca sa-(i iei rasplata
Duhul tau s-a dus in slava cereasca Nu merg pe-acela~i traseu. Si in veci sa te rnunce~ti.
Si de-acolo pentru turma 2 8
Mereu te rogi, Nicodime. Drumul bun duce Ia viata Tu atunci vei pliinge-arnar,
Si afli pe Dumnezeu, Dar sa ~tii ca-i In zadar,
Megalinaria Cuviosului, glas 2 Drurnul rau duce Ia moarte Vei plange neincetat,
In pamiintul nostru eel stramo~esc Si iti pierzi sufletul tau! Dar nu vei fi ascultat.
Faci intiii pornirea 3 9
La rasadul calugaresc Drurnul bun e plin de curse De aceea, dragul meu,
Din care se formeaza La tot pasul le-ntiilnqti. Parase~te drurnul rau,
Livezi duhovnice~ti Dar cu post ~i rugaciune Inca o data eu iti spun
Iar roada lor da viata Pe toate u~or le treci. Sa mergi pe drurnul eel bun.
Suflarii romiine~ti. 4 10
Drurnul rau e !at ~i neted Sa faci numai fapte bune
Condacul Sf. loan Evanghelistul (Teologul), glas 3 Cat vei rnai trai pe lurne.
Si e plin de bunatati,
Ucenic preaslavit, Evangheliste Ioane, Toata lurnea te cinste~te . Sa ajuti pe cei saraci,
Lui Hristos ai fost iu\Jit, slujindu-i rara prihana SHi da tot ce tu voie~ti. Pe lipsi(i ~i pe bolnavi.
Faptele iubirii sfinte le faci vestite, 5 II
Tainele Teologiei vadite, Dar, rara sa bagi de searna Sa iube~ti vra~ma~ii tai,
Si cu tainica mutare Tu cu tirnpu-mbatrane~ti, Ca nqtiutori sunt ei'.
Te urci in slava Domnului. Si puterea se gate~te Domnt!l vrea sa fim cu El
Si rnereu, rnereu slabe~ti. Dar noi trebuie sa vrern.
Megalinaria Sf. loan, glas 2 12
6
AI Teologiei lncepator Si Ia urma vine moartea, Cu Domnul in veci sa firn
Si al fecioriei e~ti, Ioane inva(ator Lurnea sa o parase~ti, Pururea in veci, amin.
Celei rara prihana tu vrednic i-ai slujit Tu, atuncea cu durere, (Un bun crejtin)
Si taina miintuirii in lume ai vestit. Tot ai vrea sa mai traie~ti.

612 613

1.
i':
 DE~TEAPTA-TE, CRE~TINE
7
De~teapta-te cre~tine Mormantul te a~teapta
Din somnul eel de moarte, Rece ~i-ntunecos, CUPRINS
La care te-adancira Dar tu sa fii fierbinte
Pacatul ce-ai .facut. Cum place lui Hristos. Cuv<lnt lnainte ..................................................................................................... . 3
2 8 Viata cuviosului loan Iacob romclnul de Ia Hozeva ...................................... . 5
Acum sosit-a ceasul Atunci sosi-va ceasul Fapte ~i cuvinte de 1nvatatura ........................................................................... 6
Sa te treze~ti Ia viata, Sa te desparti de trup, Cateva 1ntamp1ari din via(a Sfiintului loan Jacob .......................................... . 14
Sa nu mai faci pacatul Tovara~ul de lupta Continuare Ia viata Sfantului loan Jacob Hozevitul .................................... . 18
Pe care 1-ai .facut! De-o via(a ce-a !recut. Rugaciunile ce trebuie sa le ~tie orice cre~tin .............................................. . 23
3 9 Simbolul credin(ei ..........................•...................................................................... 25
~Hi spala fa(a, frate
Slavoslovia serii ................................................................................................... . 26
Trupul merge in pamantul
Acatistul Sf. loan Jacob de Ia Neam(, Hozevitul .......................................... . 27
~i ochii ca sa vezi, Din care a fost luat,
Paza sutletului ...................................................................................................... . 37
~i haina ta curata Dar tu mergi sa-ti iei rasplata Glasul pastorului eel bun ................................................................................... . 40
Primita Ia botez. Chiar de Ia Cerescu-mparat. Semnul Sfintei Cruci ............................................................................................ . 43
4 10 Dorul bunicii ......................................................................................................... . 44
Auzi, gomistul suna Dac-ai fost fricos 1n lupta In ,Bra~ele parinte~ti" ......................................................................................... . 45
Plecarea Ia razboi, ~i tot timpul dezertor, Lacrimi uitate .......................................... ~ ............................................................ . 46
Sa pui mana pe arma, Auzi atuncea glasul Spre alte tarmuri ................................................................................................. .. 47
Sa lup(i Ia cot cu noi. Dreptului Judecator: Micul orfan .......................................................................................................... . 47
5 11 Rugaciune ............................................................................._................................ .. 49
· Razboiul este mare, Du-te de Ia Mine, blestematule Limanul duhovnicesc .......................................................................................... . 49
E lung ~i nevazut, in focul eel de veci, In amintirea bunicii mele care se numea Maria ............................................ .. 50
Sfiir~it ~i capat n-are Care este gatit diavolului Pe ,Drumul crucii mele" ..................................................................................... . 51
Chiar pana Ia mormant. Bftntuielile unui novice ..................................................................................... .. 52
~i slugilor lui seci.
6 Reteta duhovniceasca ......................................................................................... . 52
12
De ziua onornastica a parintelui Sava duhovnicul ........................................ . 53
Razboiul se sfiiqe~te De ai fost viteaz In lupta Stihuri ..................................................................................................................... . 54
Ciind pleci inspre mormiint ~i un vrednic luptator, Blagosloviti, preacuvioase parinte Sava ........................................................ .. 56
~i lupta ta de-o viata Atunci vei auzi glasul Preacuvioase parinte Sava ............................................................................. ;... . 57
I Atunci a luat sfiir~it. Bland al bunului Pastor: Fratilor ~i surorilor intru Hristos ...................................................................... . 58
13 Cinstitul meu parinte ........................................................................................... . 63
,,Bine, sluga credincioasa Spre aducere aminte de scumpul nostru parinte Sava Ieroschimonahul .. . 64
Peste putine ai fost pusa Stihuri ..................................................................................................................... . 65
Peste multe te voi pune Duioasa versuire celui plecat, duhovnicului Sava, Ieroschimonahul ...... .. 65
Intra In bucuria Domnului tau". Intru cinstita pomenire a parintelui nostru Sava duhovnicul .................... .. 66
Un adaos In legatura cu cele scrise 1nainte .................................................. . 71

614 615
 74
~;fg~~~~i.~i~h~~~-i-~-~-~~~~·::::::::::~::::::::::::.·.:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::.·:.·:::.·_·:::·········· 74
Fiul omului, Mirele durerii ................................................................................ .
Cugetare umilita ............................................ :...................................................... .
114
115
Imnul de recuno~tinta pentru Dumnezeu .......................................... ,:............ . 75 Pentru bl§.ndetea ~i rabdarea cea nespusa a Domnului ............ ·................ .. 115
lntru slava Ziditorului ......................................................................................... . 75 Duhul vrernii ~i mironositele de azi ................................................................ .. 116
C§.teva stihuri pentru naravuri ......................................................................... .. 76 Rastignitorii de azi Ia Sf. lnviere ...................................................................... . 117
Cuget~ri din Kecragarion, prelucrate In versuri ............................................ . 77 Cugetiiri ................................................................................................................. . 118
Alta cruce, alte rani ............................................................................................ . 77 Cugetari Ia dumnezeiasca iconomie ................................................................. .. 118
Diagnoza sufleteasca ......................................................................................... .. 78 Cugetiiri Ia dumnezeiasca smerenie a M§.ntuitorului ................................... .. 119
Fara ,haina de nunta" ..................................................................................... .. 79 Mielul rascumpararii In vinerea Sfintelor patimi ............................................. . 119
Cugetare umilitii ................................................................................................... . 79 Robi!i de humii ..................................................................................................... . 120
Scftntei din inima ............................................................................................... .. 80 Sabia durerii .......................................................................................................... . 121
Ciind pierdem rostul ............................................................................................ . 81 Pl§.ngerea Maicii Do1nnului ................................................................................ . 121
Odinioara ~i acum ............................................................................................... .. 81 Bucuria Maicii Domnului de Sf§.nta lnviere ................................................... . 122
Fiirii El .................................................................................................................... . 82
1zvorul Sfilnt ......................................................................................................... . 122
Cugetiiri din zile grele ......................................................................................... . 83
Imnul credin!ei ...................................................................................................... . 123
Cuget8.ri scurte .................................................................................................... .. 84 124
Celei binevestitoare ............................................................................................. .
Cugetari smerite .................................................................................................. .. 85
Lumina Sfintei lnvieri .......................................................................................... . 125
Ve1nicia sufletului ................................................................................................ . 86
Semnele biruin!ei .................................................................................................. . 126
De sfilnta na~tere ................................................................................................ . 86 126
Din fuga vietii ......................... ,........................ :............. ., .................................... ..
Dorul sfilnt ............................................................................................................ . 88 Pe drumul crucii ....................................................... ., .......................................... . 127
C8.tre organele trupului meu ............................................................................. . 88 De ziua anului Nou ............................................................................................ .. 127
Lumina mea ........................................................................................................... . 88 Cugetare la mare .lntristare ................................................................·................ .. 128
Fiara apocalipticii ................................................................................................. . 89 Alta cugetare ........................................................................................................ . 128
Mustrarea tainica de sus - pentru nesimtirea mea - ................................... . 89 La u~a rnilostiviei ............................................................................................. :... 130
Stihuri c8.tre cititori .................................................................................... ·......... .. 92 Raspunsul unui frate iubit din tara ................................................................. .. 130
Slove Ia mormilntul meu ..................................................................................... . 93 Rllspuns celor care rna doresc ......................................................................... .. !31
Rugaciuni ~i cugetari umilincioase .................................................................. .. 93 Suflete al meu ....................................................................................................... . 133
Din lumea fiilor pierdu!i .............................................................................. . 96 Oglinda lui Varsanufie (zis Arsenie) ................................................................. . 134
Chern area fiului pierdut ....................................................................................... . 96 Moda riisfii!atii >i pacea speriata ..................................................................... . 135
Marturisirea fiului pierdut ................................................................ ,................. . 97 La cei din urma ................................................................................................... .. 135
Mustrarea con~tiintei ....................................................................................... .. 97 Un sfat nepociiitului Joan .................................................................................. . 136
Chemarea cereasca ............................................................................... . 98 Crucea vietii omene~ti ...................................................................................... .,. 136
Luminarea tainica de sus ................................................................... . 98 Turma fara pastor ..................................................................................... "...... .. 138
De Ia Jordan Ia Sfiinta Ana ............................................................................ . 99 139
Nevoitorul m§.ndru .............................................................................................. ..
Glasul conjtiin!ei ................................................................................................. . 100 Canonisirea 1mpiedicata de cei adormiti ................................................... :...... . 140
Cele japte piicate de moarte ............................................................................. . 101 142
Fiiclia dragostei duhovnice~ti ..................................................~.... o•••••••• oo .••••••••••
C§.ntecul lui Manasi sau tresaririle duhului meu .......................................... .. Ill 143
Jertfa cea cu pacat .............................................................................................. .
Trezirea sufletului ................................................................................................ . 113 145
Vedenia fericitei Monit:a ..................................................................................... .
Stihuri de mul!umire ciitre Sf. Teodosie ................................................ . 113 146
Laca§ul nevazut .........................................................._. ............................ ., ........... .
Ciitre Sf. Teodosie .............................................................................................. . 114 149
Floarea bisericii din Carhidon ........................................................................... .

616 617
 Graiuri profetice .................................................................................................... . 196
Din via(a Sf Muceni(e Perpetua .......................................... ............................ !51
Himera omului modern ........................................................................................ . 198
Tropar ~i icos In cinstea mucenitei Perpetua .................... ............................. 154
Moda lumii ................................................................................... ,........................ . 200
Sfilntul Narcis, patriarhul· lerusalimului Jn pribegie ........................................ 155
Mizeria din lume >i cheful eel or cu radio ....................................................... . 201
La patronul Mitropolitului Jacob Stamate al Moldovei ................................ !57
Turnul Babel (din vremea noastra) .................................................................. . 204
Pe calea ve>niciei ................................................................................................. !59
Luceferii ~tiintei ................................................................................................... . 204
Spre asfintitul vietii mele .................................................................................... 161
Mace lui de Ia Bizant ( 1956) .............................................................................. .. 205
La sfilr>itul meu .............................. ...................................................................... 162
Semnele apocaliptice ........................................................................................... . 206
Oglinda noastra cea de ob1te ............................................................................ 162
V!ntul pustiirii ...................................................................................................... .. 206
Slove pe monnant ................................................................................................. 164
0 jertla neohi1nuita ............................................................................................ . 207
Flori de Ia Iordan ................................................................................................. 164
Imnul romcinesc .................................................................................................... . 209
0 cruce Ia Iordan ................................................................................................. 166
Popor martir .......................................................................................................... . 210
Dorinta din urma ................................................................................................... 166
Vestitorii durerii din tara no astra ...................................................................... . 2ll
Singura mangaiere romdneasca .......................................................................... 167
Glasul pasarelelor ................................................................................................ . 212
lzbanda uneltirilor - demisia .............................................................................. 169
La noi acasa ......................................................................................................... . 212
Scrisoare deschisa pentru ctitorii rnei aprigi ................................................... 171
Indemn fraJesc ...................................................................................................... . 214
lnfningerea duhului meu ..................................................................................... 173 214
Duhovnice~tilor surori ....................................................................................... ..
Ram as bun de Ia Iordan ...................................................................................... 173 216
Cu gandul Ia lordan ............................................................................................. 174 Stihuri pentru litaniile de Ia lordan .................................................................. .
Marturisiri lui Dumnezeu .................................................................................... . 217
Semne de jale Ia lordan devale .,........................................................................ 175 223
Icoane vechi .......................................................................................................... 176 Poem Jnchinat Sf. loan lacob romanul ............................................... ,........... ..
Sf. loan lacob Hozevitul .................................................................................... . 226
lstorisire de Ia lordan (din Limonarul Sf Sofronie, patriarhul Jerusalimului) . 176 229
Savar~irea cuvioasei Maria Egipteanca. .......................................................... 178 Versuri lnchinate Sf. loan Jacob romanul ....................................................... .
Pogoramantul lui Ioasaf, duhovnicul de Ia Sf. Sava, pe malul Iordanului 179 HRANA DUHOYNICEASCA
Un botez neobi>nuit Ia Jordan........................................................................... 181 Partea a II -a
Marturisirea lara Jndoiala .................................................................................... 183 Cuvant de mare folos ....................................................................................... .. 232
Cetatea de granit din Valea Scaparii - Hozeva .............................................. 184 Pentru citirea ~i cugetarea dumnezeie~tilor scripturi ................................... .. 233
Istorisire din batrani despre pustia Hozevei ................................................... 186 Cuvinte de mull folos pentru to(i .................................................................... . 235
Din tainele pustiei de Ia schitul Hozevei ......................................................... 188 Viata cre>tinilor >i obiceiurile lor ...................................................................... . 236
!coana nevinovfttiei .............................................................................................. 188 Din pilda turturelei lara sot ................ ,.............................................................. . 238
In amintirea fratilor mei de Ia Jordan................................................................ 189 Iubitii mei frati ~i surori In Domnul ................................................................. . 239
Astazi ..................................................................................................................... . Frat~asca urar~ pentru surorile romance de Ia Jordan ................................ .. 245
190 Tovara~ii din pustie ................................................... .............................. 190 Ble~temul eel nesocotit ~i chemarea celui rau .............................................. .. 248
Stanci 1n calea vietii ............................................................................................. 191 Curajul credintei .................................................................................. ,................ . 253
Rasplata lacomiei .................................................................................................. 191 Cuvinte din p~teric pentru vremea postului ................................................... . 255
Turturea de Ia lordan .......................................................................................... 192 Povestiri din Limonar .......................................................................................... . 256
0 vizita In pustie .................................................................................................. 193 0 mica gustare pentru postul mare ................................................................. . 258
Nadejdea celui cazut ........................................................................................... . 261
Spre tarmul ve1niciei ............................................................................................ 194
Boldul Jnvierii suflete>ti >i boldul mortii - Jntristarea .................................. . 263
In cai razlete .......................................................................................................... 194
Motivele care ne due Ia patima deznadejdii ................................................... . 265
Pe marea vietii .................. "'................................................................................... 195
Cuvantul Sf. loan Gura de Aur pentru trezvire 1i rugaciune ..................... . 267
Poza miinastirii de Ia Hozeva ............................ ................................................ 195

618 619
 Cftteva .cuvinte despre rugaciunea mintii ...................... ..................... 272
invatatura cuviosului Paisie Ve!icicovschi, staretul miinastirii Neamtu, pentru
rugaciunea mintii ........................................... ....................... 274
Povestirea cuviosului loan despre Cuviosul Paisie ................................ 279
Alta descoperire a Sf. Paisie eel Mare ............ .............. ................................. 281
Sa nu judecam pe altul .................... :................. .............................. 281
C<iteva cuvinte despre patima betiei ........... .................................... 284
Despre naravul clevetirii- odrasla cea iubita a zavistiei ...... ............................ 288
Alte marturii despre clevelire de Ia Sf. Joan Scararul .... ................................... 292
Descoperire pentru plata nevointelor .................................................................... 293
Descoperire pentru ie~irea sufletului. ................................................................... 295
Despre sufietele care ies din trup ......................................................................... 296
Cuviinl a! Sf. Vasile eel Mare despre chipul monahicesc ....•.... .......................... 297
Aile 1nva(aluri despre viata calugareasca de Ia sfin(ii parinti ............................. 301
Descoperirea Sf. Anlonie des pre darul calugariei ............................. .................. 302
Descoperire pentru Sf. Liturghie .......................................... ................................ 303
Cuviintul 86 al Sf. loan Gura de Aur pentru a nu vorbi de rau pe Preo(i ....... 305
0 povestire foarte 1nfrico>ata .................................................... ........................... 307
Alta povestire mai 1nfrico>ata .......................................... ..................................... 308
Descoperirea care a :facut-o lngerul Domnului Sf- Macarie despre tainele cele
ne~tiute ~i negraite ~i des pre pomenirea mortilor ......... ........................... 310
Vedenia unui cre~tin cu numele Dumitru din anul 1580. ...................... 316
0 vedenie frumoasa din via(a Sf. Teodor Tiron ..................... ............................ 320
Despre folosul bolilor >i felul cum se 1n(elege boala trupeasca ....... :................ 321
Des pre 1nsemnatatea canonului ...................... ................... .................................. 324
Ce 1nseamna departarea de Sfintele Taine pentru eel care se pocaie>te ............ 326
Despre folosul canonului ......................................... ....................................... 328.
Pentru cei care defaima canonul de Ia marturisire ..................................... 329
lntristarea cea pentru pftcate ......... ............................................................... 330
Chipul pocain(ei, u~a miintuirii ............................................................................. 332
0 islorisire din Miinastirea Lavra, Sf. Munle ................ ..................................... 335
Din Limonarul Sf. Sofronie ........................................... .................................... 336
Despre pati1na curviei ........................................ ........................................... 337
Ce 1nseamna o mica clatinare din radacina credintei ......................................... 337
Iubirea de argint radacina tuturor relelor ..... .. ........... ....................................... 340
0 mare ratacire care se ascunde sub masca evlaviei .......................................... 342
Nadejdea miinluirii esle sliilpul vie(ii noastre ...................................................... 344
Cuviinl de nadejde celor fura de nadejde ............................................................. · 345
0 parere gre5ita care valama pe multi .................... ............... ........................ 349
Cum 1n(eleg cei mul(i pacatul.... ...................... .......................................... 350
620
Vedenia slare(ului Joasaf din manastirea Sf. Sava 1854 ............................... 352
Urmare Ia vedenia staretului Ioasaf din m3.nastirea Sf Sava ...................... 357
intoarc.erea fiului risipitor .................................................................................... 366
Turnul Babilonului ..................................................... .......................................... 368
Manastirea Sf. Gheorghe din Valea Hozevei ................................................... 370
Min8.stirea Hozevitissa din Amorgo ................................................................. 374
Defuimarea nalucirilor ~i folosul ispitirilor ........................................................ 377
Taina pocain(ei ...................................................................................................... 379
Izvorul vie(ii ........................................................................................................... 383
A~a Doamne, lmp8.rate, daruie~te-mi ca sa-mi vad gre~elile mele ~i sa nu osiin-
desc pe fratele meu ........................................................................................ .385
La u~a raiului ........................................................................................................ 387
Sa nu judecam pe slujilorii lui Dumnezeu ....................................................... 389
In fa(a oglinzii duhovnice~ti ........................................................ :...................... 395
Despre un balaur trim is de Dumnezeu spre pedeapsa pacatului lrupesc. 398
Despre un all balaur lrimis de Dumnezeu pentru pacalele cre~linilor ....... 399
Din via(a cuviosului parinle Nifon eel din Tarigrad ..................................... 399
Despre naravul blestemului ................................................................................ 401
Despre Sfiinla Cruce ...................................................... ,...................................... 408
ln saptamiina 1nchinarii Sfintei Cruci ................................................................ 411
Despre viata Sf Constantin care a fast din neamul evreiesc ... 411
Fulgere din cer ...................................................................................................... 414
Sfiinla Cruce In Persia......................................................................... 416
Alta minune cu semnul Sfintei Cruci .......................... ;............ ,........................ 417
Ciiteva pilde de Ia Sfin(ii Parin(i ........................................................................ 418
Din viata unui cuvios care a trait Ia manastirea Sf. Sava............ ............... 418
sa auzim acum cealalta povestire despre acest cuvios Savait...... 420
Cuvinte de Ia Sfintii Parin(i .............................................. .................. .............. 422
Despre lnsemn8.tatea rugaciunii ~i care este vremea ei ................................ 423
Un leac pentru rabdare .................................................................. ..................... 425
Cununa miintuirii din sciirbe ~i necazuri ............................................. :............ 427
Miirturisirea falsa cu roadele ei ......... ...................... ........................................ 429
Cuvinte despre m<lrturisire din cartea Sf. Engolpion ....... .............. .............. 431
Destainuirea giindurilor ....................................................................... ................ 432
Marturisire ~i !ncredere ........................................................ ........................ 432
Nepomenirea de rau ~i iertarea .......................................... .................... 432
~i iara~i penlru pravila.......................................................... ....................... 433
Dreapla socoleala ................................................................... 433
Cunoscand neputinta, sa avem smerita cugetare ......... .................. 433
Cumpanirea la nevointa .................... ..................... ...................... .............. 434
621
 Folosul defiiimarii ............................................................................................... . 434 Cuviintul 24 - profetia Sf. Nifon ...................................................................... . 520
Motivele care due Ia patima ~ezniidiijduirii ................................................... . 435 Cuv§ntul 25 - din Filocalia romfmeasca ........................................................ .. 520
Cuviintul Sf. Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului ·······················'················· 436 Un Sf§.nt nou In Biserica noastra, cuviosul Nicodim Aghioritul, lauda orto-
Din cuviintul Sf. Anastasie Sinaitul ................................................................. . 437 doxiei de azi ............................................................................................... . 521
Cum se intelege iertarea care se dii prin taina marturisirii .......................... . 438 Din viata cuviosului Nicodim Aghioritul ........................................................ . 524
Cuv§.nt despre adeviirata miirturisire ~i doua pilde despre minciuna ....... . 441 lata cuprinsul acestei scrisori ........................................................................... . 527
Cum trebuie sa in!elegem rugiiciunea lui Iisus .............. ., ............................. . 444 Sf. loan Gura de Aur zice: ,virtutea este mai presus dec§.t minunea" ..... . 529
0 doctorie tonica pentru sutlet: pornenirea moqii ........................................ . 444 Stihuri de umilin!ii ............................................................................................... . 531
Descoperirea dumnezeiasdi pentru riisplata nevoitorilor ............................. . 447 Vedenia unui ucenic al cuv. Paisie VelicicoVschi de Ia miini'istirea Nearnt 533
Cuviintul 71, al Sf. Simeon, noul teolog ......................................................... . 449 lspita crejtinilor din veacul de acum .............................................................. . 537
Cuviintul 72, a! Sf. Simeon, noul teolog ......................................................... . 456 Profetia Sfiintului Moisi Arapul ........................................................................ . 538
Cuvantul 73, a! Sf. Simion noul teolog ........................................................... . 461 Desc~perirea fiicutii Sf. Moisi Arapul despre nevazutul razboi a! Sfin!ilor
Via!a Sf. Daniil Sihastrul de Ia miiniistirea Voronet ...................................... . 467 539
Daniil Sihastrul (poezie) ......................................................... :.. ,........................ . 471 Profetia unui cuvios din anul 1503 .................................................................. . 540
Despre icoana Sf. Daniil ..................................................................................... . 475 C§teva canoane din Pidalion ............................................................................. . 541
Sf. Daniil Sihastrul ............................................................................................ . 477 Cuviosul Nifon de Ia Argej .............................................................................. . 541
La mormiintul Sf. Daniil.Sihastrul ..................................................................... . 479 Crilmpei din viata Sf. Nifon de Ia Arge1 ........................................................ . 543
Cuv§.ntul l - invataturi pentru monahi ........................................................... . 480 Insemnarea lntiiia pentru Sf. Nifon .................................................................. . 548
Cuviintul 2 - pentru slava dejarta .................................................................. . 482 lnsemnarea a doua pentru Sf. Nifon .............................................................. .. 550
Cuviintu] 3 - pentru indriizneala >i slobozenie .................: ........................... . 483 fnsemnarea a treia pentru Sf. Nifon ................................................................. . 551
Cuviintul 4 - monahii sa nu doreascii stapiinire ......................................... .. 484 lnsemnarea a patra pentru Sf. Nifon .............................................................. .. 553
Cuvantul 5 - pentru riinduiala noilor incepiitori ........................................... . 485 lnsemnarea a cincea pentru Sf. Nifon ................................................... . 554
Cuviintul 6 - pentru lntiilnirea cu femeile ..................................................... .. 489 Epilog ......................................................................................................... .
Cuviintul 7 - lnvi'iti'ituri din Hristoitie ............................................................ .. 491 557
Cuviintul 8 - pentru fecioria trupului j( a sufletului ..................................... . 493 Bucuria Sf Serafim de Ia Sarov ........................................................................ . 558
Cuvclntul 9 - ci'itre o fecioara d"i.zuta ............................................................. .. 498 Lacrimi Ia icoana Sf. Serafim ............................................................................. . 566
Cuviintul I 0 - des pre pastrarea fecioriei ........................................................ . 503 Scurt istoric al cuvio~ilor mucenici romiini de Ia lnceputul mileniului I .. .. 568
Cuviintul 11 - din viata Sf. mucenite Eupraxia ............................................ .. 505 Vi ala pe scurt a Sf. Gheorghe de Ia Hozeva .................................................. . 570
Cuvantul 12 - o alta pildii asemenea ............................................................. .. 506 Ni'ivi'ilirea per~ilor ~i trecerea lor pe Ia Hozeva ............................................ .. 576
Cuvantul 13 - des pre o alta fecioarii ........ :..................................................... . 506 Savarjirea cuviosului Gheorghe Ho~evitul ..................................................... . 578
Cuviintul 14 - despre un crejtin din muntele Sinai ..................................... . 507 Tu, omule ai mari raspunderi ........................................................................... .. 580
Cuvantul 15 - Sf. Mucenite Domnina, Virina >i Prosdochia ...................... . 509 Stihuri ..................................................................................................................... . 581
Cuvantul 16 - Sf. fecioara Calistenia ............................................................. .. 510 Drumul bun ~i drumul ri'iu - Poezie ................................................................. . 613
Cuvantul 17 - Sf. Amon Egipteanul ................................................................ . 510 Dejteaptii-te cre,tine - Poezie ..... ,,,~,~~ 614
Cuviintul 18 - Cuvioasa Anastasia Patrichia ................................................. . 511 Cuprin~· ........................................ , . . ................................... . 615
Cuviintul 19 - Cuvioasa Domnina cea Noua ................................................. . 514
Cuvfintul 20 - Sf. Mucenita Tomaida .............................................................. . 514
Cuviintul 21 - Din viata Sf. Simion eel Nou ................................................ .. 515
Cuvantul 22 - 0 minune a Maicii Domnului in Athos ................................ . 516
Cuviintul 23 - Cuviint din Limonarul grecesc ............................................. .. 519

622 623
 IUBITE FRATIOARE!

De lucrezi ceva spre bine

Nu te Jnalta in giind,
Ca nu este bunatate
Para darn! Lui eel sfiint!

De aceea, primi!i cu bucurie

Tot ce s-a Iuera!,
Si rog pe toti din suflet
De gre~eli sa fin iertqt!

Pentru ca cei ce sunt pe mare

Bilntuiti de furtuna, .
Se roaga lui Dumnezeu
Pentru vreme buna!

A~a ~i editorul,
Diind cartii bun sfiir~it,
Lui Dumnezeu da slava
Cu suflet multumit!
Cu frumoase gilnduri
A scris aceste rilnduri,
Editura

EDITURA ,.LUMINA DIN LUMINA"

I tiparqte carti ~i manuscrise religioase
str. Gura lalomitei nr. 5, Bloc P.C. 8, Sc. B,
Et. 3, Ap. 17, Sector 3 - Bucure>ti; Telefon 630.54.71
Autorizatie nr. J. 40/8781 cant 2511.1-1772.1 ROL B.C.R. Sector 3, Bucure§ti
Aparut Bucure1ti, 2006

624