SANTA SCRIPTURA

PREFAŢA LA CARTEA LEVIŢILOR

Acéstâ carte se numeşte Levitic, pentru că cuprinde legi

care privesc sacrificiile şi datoriile preoţilor şi a Leviţilor,
din care causă rabinii îi dau şi numele de legea preuţilor. Ea
se numeşte Evreeşte Vaicra (şi a chemat) pentru ca în tecstul
original se începe cu acest cuvênt. Tot ceea ce se rapôrta
în acésta carte s'a petrecut într'un spaţiu de o lună, adică
de la începutul anului al II-lea a eşirei din Egipetpănă la a
doua lună a aceluiaşi an.

Analisa acestei cărţi.

După ce Moisi a rădicat cortul mărturiei, şi* acest sânt

loc, s'a umplut de mărirea Domnului, în cât nici Moisi nu
îndrăznea să între în el, Domnul chiamă pe Moisi, face ca
acesta să audă vocea sa, şi-f prescrie ceremoniile ardereî-
de-tot, fie de boi, 01 sau capre, fie de turturele sau porumbei
(capi tulul. I], apoi ceremoniile proadiicerilor de făină sau de
pâne, ceremoniile proaducereî primiţiilor (capitulul 2-lea),
ceremoniile jertvelor de pace, de boi, de oi sau capre (ca-
pitulul 3-lea), ceremoniile jertvelor pentru pëcat, pentru ma-
rele preut, pentru popor sau pentru capii poporului, (capitu-
lul 4). Apoi se descrie în amărunţime diferitele feluri de pëcate
care se expia prin jertve, legea ardereî-de-tot din fie-care di
şi legea focului perpetuu ; legea ofrandelor deflôre de făină,
gea ofrandei ce preuţii datoreau să presinte Domnului în
ungerei lor (capit. 5 şi 6). Domnul adauge încă noué
Biserica Orthodoxă Română 4,
precepte privitóre la jertvele pentru greşeli, la arderea de-
tot ffl la ofranda de făină, precum şi pentru jertele de pace !
el re£ulézá întrebuinţarea grăsime! animalelor, opreşte a
se mânca din sângele lor, prescrie partea ce trebue să
aibă preuţiî din jertvele oferite (cap. 6 şi 7).
Dupa acésta Domnul poronceşte lui „Moisi să consacie
pe Aaron şi pe fiii lui. Moisi descrie ceremoniile acestei
consacraţiunî, precum şi consacraţiunea cortului (cap. 8).
Aaron stabilit preut mare, aduce diferite jertve atât pentru
sine cât şi pentru popor; el bine-cuvintează poporul, Do-
mnul trimite foc din cer şi consumă jertvele (capitulul 9).
Nadab şi Abiud, aducénd Domnului un foc strein, au
fost mistuiţi de o flacără pe care Domnul a trimis-o în con-
tra lor^ Moisi opreşte pe Aaron şi pe ceia-lalţi fii ai lui să nu
plângă pentru ei. Domnul poronceşte ca Aaron şi fii sei să
nu bea vin, când vor întră în cortul mărturiei. Moisi li
ordonă să mănânce ceea ce remânea din jertva de pace o- *
ferită ^Domnului. Aaron se scuz ci ca. şl IciScit să se ardă în
foc t(5tă jertva pentru pécat (capitulul 10).
Dumnedeu desâmnă animalele curate, din care permite
poporului să mănânce, şi animalele necurate, din care se
opreşte nu numai a mânca, dar nici a se atinge de
corpurile lor mórte. Prescrie apoi ceremoniile curăţireî
femeilor (cap. 11 şi 12). Distinge diferitele feluri de lepră;
prescrie ce trebue să facă preuţiî spre a cun0şte şi a de-
osebi lepra ómenilor, a hainelor şi a caselor; să pre-
scrie ceremoniile curăţireî acestor diferite specii de lepra,
(cap. 13 şi 14).
Domnul "Se pronunţă în privinţa necurăţiilor fără de voie
a ómenilor şi a femeilor (capitulul 15). El ordonă ca Aaron
să nu între în sanctuar, de cât numaî în diua curăţireî
solemne; prescrie ceremoniile acestei serbătorî (capitul 16).
Poronceşte Israeliţilor să nu sacrifice în altă parte de cât
la uşa
-l cortului;/ li interdice
J întrebuinţarea
3 sângelui
O de a-
nimale, precum şi a cărnurilor de dobitóce mórte de sine,
saü ucise de alte dobitóce (capitulul 17). Israeliţiî sunt o-
priţi a se lua după obiceiurile Egiptenilor şi a Chananeilor.
Li se interdice căsătoriile în mai multe grade de înrudiri,
li se recomandă să nu comită adulteriü, şă nu jertvésca
pe copii lor , lui Moloh, şh să nu imiteze uríciósele necura-
ţii ale vechilor locuitori ai pământului Chanaan (capitulul 18).
^ Domnul repeteşte o parte din preceptele ce deja dăduse
şi mai adauge şi altele; -respectul datorit părinţilor, pă-
 zirea Sâmbetei, legea atinggt<5re de jertvele de pace, lege
contra avariţie!, jurământul, blestemul, injustiţia ai resbu-
narea ; opreşte a se împgrgchea animale de diverse specii; opre-
şte a se abusa de o fată sclava, de a culege fructele arborilor
tineri, de a mânca sânge, de a crede în visuri şi în gâ-
citurî, de a-şî tăia perul rotund, de a-şî face tăeturî super-
stiţidse şi de a prostitua fetele ; ordinul pentru paza Sâm-
betei, acela de a nu consulta pe gâcitori,'' de a onora pe
betrâni, a iubi pe streini şi a avea cumpene şi mesurî drepte
(capitulul 19). Domnul pronunţa pedeapsa morţeî contra
celor ce-şî dau copii lui Moloh, contra celor ce consultă
pe gâcitori, contra celor ce defaimă cuvintele părinţilor
sau a mamelor lor, contra adulterilor si contra tuturor ce-
V I - >

lor ce comit pângăriciuni degradăt(5re. El sfătueşte pe

poporul seu să păz^scă legile, să nu imiteze naţiunile care
trebue să fie alungate din pământul în care el voeşte să-î
stabilescă, şi să fie sânţi pentru că şi el însuşi este sânt
(Qap. 20). Prescrie diferite regule despre conduita preuţilor, y
îi cere să aibă mare Îngrijire de ase păzi curaţi şi sânţi;
arata anume defectele care opreşte pe cine-va de la pre-
uţie (capitulul 21). Opreşte pe preuţl să nu se atingă de
lucrurile sânte când sunt necuraţi, si hotărăşte cine anume
sunt acei carii au drept să mănânce din lucrurile sânte. Re-
gul&ză calităţile victimilor care trebue să î se ofere. Sfătu-
eşte ca preceptele sale să fie observate (capitulul 22). Re-
gul^ză serbătorile Iudeilor: Sămbăta, Pascha, diua cinci-de-
cimeî, sSrbăt(5rea trâmbiţilor, serbătdrea curăţire^ serbă-
tdrea corturilor, şi prescrie ceremoniile ce trebue să se o-
bserve în aceste serbători (capitulul 23) Ordonă întreţi-
nerea lampelor care trebue să, ardă în cort şi a pânelor
care trebue să fie expuse înaintea lui. Lui Moisi i se a-
duse un om care blasfema^e numele Domnului; Dumnedeti
porunceşte ca el să fie ucişii cu petre afară din lagăr, şi
asemenea ped^psă să se aplice tuturor acelora cari vor
cădea în asemenea greşală.
m repeteşte legea talionului
(capitulul 24). Stabileşte legea anilor sabatici şi a anilor ju-
bilări. Condamnă uşura, recomandă charitatea şi reprul6ză
rescumpărarea sclavilor (cap. '25).
Domnul sfătueşte pe fii lui Istrail sa fugă de idolatrie.
Li promite mari bunuri dacă vor fi credincioşi în obser-
varea preceptelor sale, şi li anunţă relele care vor cădea
asupra lor în casti când nu-î vor fi credincioşi. Impetri-
rea lor după primele pedepse, li va atrage nouă neno-
 rociri cu mult mai mart; ca Dumnedeii nu va înceta de
a i lovi pănă ce-şi vor mărturisi nedreptăţile şi pană se
vor ruga pentru păgănătăţile lor. Numaî atunci îşi va
aduce el aminte de alianţa ce a făcut cu părinţii lor şi nu-
maî atunci îi va face să vadă că el este Domnul şi Dam-
nedeul lor (capitulul 26). Domnul adauge încă câte-va re-
gulamente privit(5re la lucrurile care-î vor fi votate, precum
şi la dijmele cari trebue să i se ofere: şi cu acesta să fi-
neşte cartea Leviţilor (capitulul 27).

Ce trebue să gândim de cultul prescris prin legi în acostă

carte.

Dacă nu privim de cât exteriorul cerimoniilor şi al cultu-

lui, pe care Domnul îl primeşte în cortul seu, suntem siliţi a
mărturisi că cine-va nu-şi p6te-concepe o ideie înaltă des-
pre acest cult, şi nu se pdte încredinţa de cât cu mare greu-
tate cum p<5te să placă lui Dumnedeu un serviciu care se
mărginea în a-î oferi sângele şi grăsimea cător-va jertve. Ima-
gineze-şî cine-va câtva voi un altar încărcat tot-d^una cu
jertve, preoţi necontenit presenţi şi pururea ocupaţi cu
serviciul Dumnedeului lor, un cort în care nu se pote a-
propia nimene fiind pângărit; închipuiască-şi ori-câtă îndes-
tulare şi magnificenţă s'ar cere în timpul unei serbători,
t<5te aceste nu pot mulţămi pe un om care ş'a format o dr^ptă
idee despre cultul ce se datoreşte lui Dumnedeu. Trebue
alt ceva pentru curăţirea pecatelor reale de cât sângele unei
jertve şi de cât nişte curăţiri cu totul exteriore. însăşi sânta
Scriptură ni prev ine în alte locuri (ps. 50, 19} că adeverata
jertvă este cea a unei inimi înjrânte şi umilite şi a unei
voinţi drepte şi scutită de ori-ce plecare către reu. Jertvele
pecătoşilor, departe dea-i face plăcuţi lui Damnezeil, M i fac
de cât a-î mai aduce aminte, C9j sîi dicem aşa, şi a pune sub
ochii seî pecatele şi nelegiuirile lor; dar jertvele drepţilor
sunt tot-dâuna plăcute Domnului; pentru că sunt făcute
întru dreptate şi cucernicie. Intr'un cuvânt, adevăratul cult
a lui Dumnedeu constă în sentimentele unui suflet plin de
dragostea creatorului seu.
Ast-fel profeţii, carii trebue a se privi ca cei mai luminaţi
interpreţi ai legilor vechiului Testament, ni spun că Dum-
nedeu privea cu destulă indiferenţă cultul exterior pe care i-1
aducea în cort şi în templul seu Iudeii cei dedaţi la mate-
rinlitate. Ce-mi treime mulţimea jertvelor vâstre? dice Dom-
nul prin Isaia (cap. 1;11,13). Si tot acolo, adauge mai departe:
Shit săticl de arderile-de tot, de berbeci şi de grăsimea
ce-mt aduceţi. Nu mai voiesc sângele taurilor, 1 meilor şi
a ţapilor; şi când\ veniţi să Sg arătaţi înaintea mea\ cinev& cere-
aseminea lucruri| Şi în alt loc Dumnedeu dice prin profetul
A m o s (cap. 5 ; 21 22). Urăsc şi Upăd serbătorile v6stre\ nu
voitt primi mirosul parfumului pe care îl ardeţi în adună-
rile v6stre\ dacă \mi veţi aduce arderi-de-tot şi ofrande,
nu-mi vor fi plăcute; când îmi veţi oferi în jertvele de
pace animalele cele mai graseS S nu m& voiti uita la ele.
Şi Ieremia d i c e : Adăugiţi cât voiţi arderile-de-tot alev6stre
şi jertvele vâstre, şi mâncaţi din carnea lor; eti n7am cerut
]ertve şi arderi-de-tot dela părinţii voştri, în djiua în care
'i- am scos dinpămentul Egipetului\ ci le-am cjiis: Ascultaţi de
vocea, meax şi voiîo fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi po-
porul meti [Ierem. 7 ; 21-23]. Ca cum li-ar ii dis, că n'a ce-
rut asemine jertve ca ceva necesar pentru sine, ca ceva de
care se îngrijea mult, nici ca cum aceste ofrande 'i-arfi fost
f6rte plăcuţe; că nu le ceruse nici ca o condiţiune esenţială
a alianţei ce voia să facă cu dânşii; că El făcuse să atârne
acostă alianţă nu de jungliierea jertvelor, ci de ascultare şi
supunere la voea sa. Sânţii părinţi cred că Dumnedeu n'a
ordonat aceste sacrificii decât pentru ase pleca, a se acomoda
cu neputinţele poporului seu. El permite să ise aducă jertve,
dice sântul Clirisostom (în Psalm 49), ca să-î împedice de
a jertvi demonilor.
Permite sacrificiile din causa plecărei lor către reu, sau şi
mai simplu, din causa împetrirei inimei lor, precum arată
sântul Iustin în dialogul seu către Trifon. 'I însărcin^ză cu
practici exteridre, dice sântul Irineu (cartea 4, cap. 28), spre
a li fixa spiritul cel nestatornic, şi spre a-i pedepsi pentru
pecatul ce aii comis, când s'au- întors cu spiritul în Egipet şi
când s'au închinat viţelului de aur. Origen, după ce a rapor-
tat aceleşi motive [Origen O mii. 7, la Numere], adauge că
un reson secret şi mistic a făcut pe Dumnedeu săinstitue a-
seminea sacrificii; el a voit să opună aceste sacrificii jertve-
lor pericul(5se şi vătămăt(5re, care se sacrificau demonilor;
s'a servit de un fel de venin ca antidot în contra otrăveî.
Sântul I<5n Chrisostom (în contra Iudeilor) a avut a-
ceeaşi socotinţăcând dicea că Dumnedeu n'a permis Ebreilor
acest mare numer de jertve, decât pentru a-i opri de la de-
sordini m a r i ; ca şi un medic care permite unu! bolnav de
friguri să bea apă rece, ca nu cum-va din causa marei ame-
ţeli să se arunce pe fer^stră, sati să se stranguleze/ Sântul
Ciril (cart.4 contra Iulian) asigura ca jertvele care se oferea
la Iudei nu erail necesare, şi pentru a proba socotinţa sa, se
serveşte de textul raportat de noi din profetul Ieremia. Fe-
ricitul Ieronim (la Ezechiil 20) şi Toma Chempeneanul [ 1,
2, qu. 102, art. 3] împărtăşesc aceleşî sentiment. Cu tdte
aceste se pare mai conform cu sânta Scriptură şi cu analo-
gia credinţei,să admitem că Dumnedeu n'alucrat ast-fel decât
dintr'un spirit de toleranţă.
Căci nu. numai că permite şi recomandă sacrificiile,
dar le şi aprobă şi le ordonă, si în mai multe ocasiuni nici
nu lasă poporului libertatea de a nu sacrifica.
E l cere arderi-de-tot perpetue, în t(5te dimineţile şi serile;
ordonă încă şi arderî-de-tot particulare în diua Sâmbetei, în
t6te dilele întâi, la serbătorile cele mari a Paschăî, a Pente-
costeî, -a curăţireî
» si
\
a corturilor.
/
Prescrie încă si' altele în
casu de 6re-care pângărirî şi (5re-care greşeli din neştiinţă.
Primeşte pe acelea care 'i se oferă ca mulţămită pentru bine-
facerile primite sau pentru dobândirea de nouă bine-facerî.
Cea mai mare parte din aceste practice erau de obligaţiune
şi de o necesitate neapărată pentru acei cărora ele să im-
punea prin lege. Dumnedeu face aspre ameninţări contra
celor ce calcă legea sacrificiilor, şi promite resplătirî celor
ce le vor practica.
Sacrificiile se ved în întrebuinţare de la începutul liimeî.
Persanele cele maî juste şi cele maî sânte, atât sub legea
natureî cât şi sub legea scrisă, s'au arătat fdrte esacte întru
a depune Domnului acest semnal devotamentului şi al res-
pectului lor. Vedem în Scriptură jertvele luî Abel,a luîNoe,
a luî Abraam,
* ' 7 a luî Melchisedec,
| V ' a luî Isaac.' - a
• luî Iacob 1si
a luî Iov, şi nu se p6ie dice că aceste sacrificii erau numai
o simplă toleranţă, pentru că une-orî Dumnezeu însuşi le co-
mandă şi însemnă prin ceva aprobarea să, ca, spre esemplu,
când a trimis foc din ceriu pentru a le mistui.
Aşa dar, când profeţii vorbesc CI1 â t â t c l putere în contra
sacrificiilor, ei atacă maî-cu-s^mă abusul lor. Ei condamnă
presumpţiunea Iudeilor, carii puneau în cerimoniile esteridre
t6tă Încrederea lor, pe când neglijau datoriile lor cele maî
esenţiale şi preceptele cele maî mari ale legeî, ca dragostea
către Dumnedeu şi către apr<5pele. Dacă aXji voit jertve, dice
David, ţ-aşX fi dat] arderile-de-tot nu le veX bine-voi, jertva
luî Dumnezeii este un spirit umilit; inima înfrântă şi sme-
 vită nu o vel urgisi Dumnezeule [Psalm. 5 0 ; 18, 19]. Şi a-
iurea cjiice : Sacrificii ţi darurî nu voeştl, ci mi-aï, dat w
redă ca să ascult, Eră arderile-de-tot şi jer¿va pentru p!i-
cat riaV voit. Atunci am (jlis: Eca viii; îmi place să fac
voia ta; Dumnezeule [Psalm. 3 9 ; 7, 9]. Şi într'alt Joc D o p -
nul se esplică într'aceştî termenï: H voiû lua din casa ta
tauri, nicî din staulile tale ţapi] căcî ale mele sunt tâte
ferele pădurel şi vitele ce pasc în mit de munţi; éca ce cer
de la voi : sacrifică luï Dumned^eû mulţămire şi dă voturile
tale celui prea înalt.
Principalul motiv dar care făcea să se respingă sacrificiile
Iudeilor era numai réua dispooitiune a inimeï lor. Ocupaţi
în totul numai de acest / cult esterior 7si de aceste cerimoniî
simţitdre, eï se î n c r e d e a u în p r o p r i a l o r dreptate, şi neglijau
cele m a i î n s e m n a t e m i j l d c e de a p l ă c e a lui D u m n e d e u , mij-
16ce c a r e c o n s t a u într'un cult spiritual şi interior si într'o
vieaţă c u r a t ă şi n e v i n o v a t ă . Iudeii se îndeletniceau n u m a i c u
~sc<5rţa, a d i c ă c u partea din-afară a religiuneî; se d e d a u nu-
mai u m b r e i şi figurej, si n u se r ă d i c a u nici o-data p a n ă la v e r i -
tate şi realitate . V e c h i l e sacrificii nu érau de cât nişte f i g u r i ţ -
şi profeţii a j e r t v e î lui Mesia; dar câţi 6re se g ă s e a u între eî
carii să străbată f o n d u l acestei e n i g m e şi să vadă curat sen-
sul acestei profeţii ? A c e s t e sacrificii n u erau de cât p e n t r u ,
u n timp ; ele trebuiau să fie urmate de o altă j e r t v ă m â i s u -
blimă. J e r t v e l e v e c h i erau pentru Iudei un eserciţiu, o pre-
gătire p e n t r u c e v a mai mare. Legea, p r e c u m dice sântul I -
rineu, era înveţătâre pentru present, şi o profeţie pentru vi-
itor [Irin. cart. 4 ; cap. 28]. '
P r e c u m dar, o neregulă ar fi, şi o greşală de a se ţinea l e -
g a t de literă, de figură, de umbră, şi a nu-şî da osteneală
să u r m ă r £ s c ă a d e v ë r u l şi realitatea, aşa cu drept c u v ê n t şi ;
sânta Scriptură şi sânţii părinţi au vorbit de ceremoniile
legeï lui Moisi, aşa p r e c u m le practica Iudeii carnali, ca de
ceva netrebuitoriu şi chiar periculos, ca de c e v a c e D u m n e d e u
nu suferea decât c u mare greutate şi care nu acordase el de
cât din causa împetrireï inimeï Iudeilor ; dar privite din-
tr'un alt punct de videre, legea şi jertfele sunt fără îndoeaîă
stimabile. Din dou6 puncte de videre considerăm, legea (Jioejl
bătrânul Origen, [cart. 7 contra Celsum] : Dupre literă şi
dupre spirit. Sub puctul ânteiu ea se numeşte în profeţi leg e
şi ordonanţe care nu sunt bune, praecepta non bona; sub
punctul al doilea însă sântul apostol Pavel o consideră de
bună şi folosit<5re; şi tocmai în acest înţeles dice acelaşi a-
postol, că litera omâră, 6ră spiritul face viti.
Aşa dar, de şi cerimoniile şi sacrificiile legeî vechi, privite în
sine şi în ceea ce au simţibil şiesterior, nu pot nici să placă
lui Dumnedett, nici să justifice pe acei cari le practică, şi cu
t<5te că Dumnedei! în acest sens n'â putut nici să le comande,
nici să le primească ca ceva proporţionat cu sânţenia şi mă-
rirea sa, totuşi este adevărat că, în scop de a 'forma o reli.
giune într'un popor gros şi trupesc şi de a stabili un cult
care să pdtă servi de fundament s£u m a i b i n e d i s d e p r e g ă t i r e
c ă t r e o r e l i g i u n e m a i s u b l i m ă şi mai perfectă, El nu putea să
esecute acest plan de cât în modul cum l'a esecutat, ordonând
practice exteridre prin care să se manifeste ac^s'tăaltă religiune,
care era principală în planul şi intenţiunea sa. Şi fiind că
Dumnedeu a avut tot-d^una în vedere jertva 'fiului seu şi
adevărul legeî nouă, urm^ză neapărat ca El a avut şi planul
de a da poroncile ce privesc legea veche cu sacrificiile
si ceremoniile sale; căci acestea erau mijlcSce prin care El să
pdtă ajunge la primul şi principalul seu scop. T<5tă partea .:
dinafară a legeî lui Moisi dar figurativă, şi greşala
Iudeilor a fost că n'au dat destulă"at|Miiîiie acestei disposiţi-
uni a legeî. Nenorocirea lor cea mare a fost că s'au lipit cu
totul numai de ceea ce era accesoriu şi n'au căutat ceea ce
este mai solid şi mai real în Acel ce este -finele pi consumaţi.
unea leg ei: A u avut legea, numai umbra bunurilor viitor e,
eară nu insaşV imaginea lucrurilor, şi aceea nicî într'un chip
nu pdte să facă perfecţi pe cei ce se ţin de ea. AJM
 Despre natura, căuşele şi efectele leprei.
Cetind cu esaetitate ceea ce au K comentatorii asupra leprei de
care vorbeşte Moisi, n'am găsiţ nimica în scrierile lor care să ne sa-
tisfacă pe deplin. Cel mai distinşi dintre eî se mulţamesc a expune
aceea ce învaţă medicii şi filosofii în privinţa acest«! urîei6se b61e,
şi a o compara cu ceea ce spune Moisi despre ea, spre aînvidera ase-
nicnarea saîi diferenţa ; alţii, neavend în vedere de cât ceea ce spune
Moisi despre lepră, pretind că aceea de care verbele el este cu to-
tul diferită de lepra ordinară; mai sunt şi unii rabini (Maimonid,Ra-
canati, Sefaradi etc.) carii susţin că cel puţin lepra hainelor şi a case-
lor, era miraculosă, şi că Dumnezeii o a trimis Israeliţilor spre a-Î
pedepsi pentru necredincioşia şi murmurile lor; sunt şi unii din sânţii
părinţi şi comentatori carii împărtăşesc opiniunea lor.
I611 Clerc, care a făcut o anume disertaţie asupra leprei, se pare a
încredinţa că acesta bolă este din numărul acelora pre care providenţa
le trimite ominilor în unele timpuri şi care n'au de cât o ştiută pu-
tere. Se cunosc astăzi bole care nu le cunoştea strămoşii noştri, şi el
cunoşteau altele pe care nu le cunoştem noi; Nu ni putem da compt
despre o asemine diversitate în natură.
Autoritatea lui Tpocrat, care pretinde că lepra n'ar fi o bolă, ci o
simplă diformitate, a atras un mare numer de autori creştini, carii au
£is că lepra de care se vorbeşte în vechiul şi noul Testament nu
era de cât -un feliu de pecingine, vitiligo. Arnobie, Turneb, Teodor
Beza, susţinu că acesta lepră este forte diferită de aceea pe care
.Grecii o numesc elephantiaşis.
Alţii din contra susţin că lepra de care vorbeşte Scriptura era o
adeverată elephantiasis, cea marjeaşi maî periculosă dintre tote leprele;
şi unii dintre cei mai noi au crezut ca lepra celor vechi nu era de cât
bâia venerică învechită | acesta este opiniunea lut Turnefort care a
ve(Jut leproşi în voiaj ele sale. Sunt unele lepre care s'ar putea vin-
deca prin remedii ordinare; dar cea maî mare parte sunt incurabile,
din causa extremei corupţiunî ce acest reu a causat în umorile lor.
Ceea ce este sigur este că Jepra era urmărită într'un chip la ex-
tremitate riguros. Scriptura ni spune că nu era permis nici a se în-
gropa corpurile morţilor leproşi cu alţi morţi.
Darpote că acesta diversitate de opiniunî nu vine ele cât din causâ
că nu s'a esaminat^rios ^pşerierea lui Moisi şi nu s'a confruntat
esact cu ceea ce spun autorii greci; căci Moisi vorbeşte de maî
multe feliurî de lepre |i nu arata nici un mijloc spre a le vindeca,
ci prescrie numai nişte regule dupre care să se distingă lepra peri-
culosă şi molipsitori de lepra pe care el o numeşte curată şi care
nu este periculosă. Descrie şi alte incomodităţi care au ore-care ra-
port cu lepra, dar care n'au urmări aşa de rele. Trebue să se ob-
serve şi aceea că în sânta Scriptură se întrebuinţezi, adese-orî euven-
tul de lepră, pentru a însemna numai ore-carexdisposiţiî cătră acesta
bolă, sau nişte semne care lasă să se presupună ca cineva este
atacat; şi încă, că Moisi vorbeşte şi de un feliu de lepră de case
şi de haine,, care nu se cunosc de nici un autoriu altul. Din tote
 acestea se p6te conchide că terminul ebreu tsaragat este cu mult
ma! întins de cât grecescul şi latinul lepra, şi că. mat 'nainte de a ne
pronunţa asupra naturel leprei, trebue să cun6ştem diferitele sensurT
a acestui termin.
In capitulul 13 al Leviţilor Moisi ni descrie diferitele incomodi-
tăţi care au vre-un raport cu lepra. El însemnă maî ânteiu în genere
câte va indicii, care pot face să secrddă că cine-va este atăcatdeja:
primul indiciu este o umflătură dinafară, al doilea este o pustulă sau
un abces al treilea o pată albă şi lucitâre. Tote aceste semne, sau unele
din ele, putea să dea un drept prepus că cine-va are lepra. Mijlo-
cul ordinar pentru a se încredinţa, era ca să închidă timp de ş6pte sau
patru-spre $ e c e ¿Iile pe cel ce se p r e s i n t a p r e u t u l u î , s p r e a v e d e a
dacă reul se declară sau nu, şi dacă se ivesc şi alte semne de lepra
viderate şi infailibile ; aceste sunt: o pată albie, roşietică şi lucitore
pe corp; perul din acel loc devine albicios, şi însuşi locul — maî afun-
dat de cât restul peleî.
O simplă pată albă nu era de ajuns ca să se declare un om le-<
pros; trebuea ca ea să crescă şi să se întindă. Aceste pete erau câte
o dată numai bubişore sau rîe, şi câte o dată erau simple pete de
roşiaţă. Gând tot corpul era alb de la piciore pănă la cap, acesta era,
£ i c e M o i s i , o lepră purei ( L e v . 1 3 ; 12, 13); d a r c â n d c o r p u i e r a aco-
p e r i t de u m f l ă t u r i albe ( L e v . 13 ; 10, 1 1j , c â n d sub acele u m f l ă t u r i se
vedea carne vie, şi când perul din acel loc 'şî va fi schimbat colorea
devenind alb, acesta era o adeverată lepră, o lepră învechită şi forte
periculosă.
Dacă se vedea într'o rană sau la un loc unde cine-va a fost ars o
umflătură albă sau o pată albiciosă, lucitore şi roşietică [Lev. 1 3 ; 19,
20, 24, 25], care era mai afundată de cât părţile din împrejur, şi a că-
rei per va fi devenit blond sau palid, acestea erau semnele adevera-
tei lepre.
In fine când pe capul unui om sau a unei femei se vedea vre-un
loc maî afundat de cât restul, şi când perul acelei părţi era de o co-
lore schimbată [Lev. 13; 29, 30], acesta era un semn infailibil de le-
pra. In cas când se îndoia despre adeverătatea leprei, rădea tot pe-
rul, afară de locul unde âe credea a fi reul şi se. observa timp de şepte
$ile. Dacă în acest interval pata se întindea, nu mai era nici o îndo-
elă că acesta este adeverată lepră, fără a se mai uita la colorea. peru-
lui (Lev. 13; 34, 35, 36). Pete albe sau maî roşii şi mai lucitore de
cât restul capului unui pleşuv, era de asemenea un semn sigur de le-
pră (Lev.-13; 42, 43).
Eca în scurt ceea ce ni spune Moisi despre lepră j de unde putem
sa vedem că cinci feliurî de lepră se deosebesc dupre aceste semne :
1). O pată albă pe corp, mai adâncă de cât restul, şi perul devenit
blond sau roşu.
2). Umflături albe pe corp a căror basă este roşie, şi unde se vede
carne vie; acesta este lepra învechită.
3J. O umflătură albă, lucitore sau roşietică într'o rana, mai afun-
dată de cât părţile dinprejur, şi perul devenit alb.
4). Un loc pe capii mai adînc de cât restul, şi perul devenit blond.
5). O pată albă sau roşie pe capul unui pleşuv.
(Va urma). f InnocentM Ploeştfaii.
 SÂNTA SCRIPTURA
Instrucţiunile fi misteriile ce cuprinde cartea Leviţilor

Cetind cartea Leviţilor, creştinii trebue să-şî adueá aminte

tot-deauna de fericita deosebire ce apus Dumnedett între ei şi
Iudei ; această deosebire o pot vedea arătată lămurit în
epistola sântului apostol Pavel către Ebreî. Iudeii, după
observarea acestui mare apostol (10, 1,) n'aveail ca preoţi
de cât nişte ómení slabi muritori şi păcătoşi; creştinii
însă aü de pontifice al lor pe lisus Christos. fiiul lui D u m -
nedett, nemuritor, sântu şi perfect în veac. Preoţii Iu-
deilor erau statorniciţi dupre legea unei succesiuni trupeşei,
pe când lisus Christos este stabili tti în puterea vieţei sale ne-
muritóre (7, 16, 28). Aceşti preoţi se succedau unul pe altul,
pentru că din causa morţii nu puteau să fie tot-deauna; pe
când lisus Christos poseda o preoţie veeînică, şi tot-deauna
p<5te să mântuiască prin mijlocirea s a p e cei ce se apropie de
Dumnedeü, necontenit fiind viu şi pururea mijlocind pentru
ei ( 1 0 ; 23, 25,). Aceşti preuţî erau obligaţi s» nducá în t.óte
dilele jertve, atât p.entr» propriele lor păcate precum şi peto tu
păcatele poporului; lisus Christos insa fiind sânţii »^vinovat,
deosebit de păcătoşi şi mai înnaltîl de cât cermrile. n are
propriu pécatü de curăţit, şi prin o singură jert.vă a şters
pécatele tuturor acelora cărora, li se aplică íructu! sarci-
ficiului seu ( 1 0 ; 26 27). Aceşti preott eraţi şervito^ nnui
altaru pământesc şi a unui cort figurativ; iar lisus Christos
este rniwistrul altarului ceresc şi adevăratului cort pe care
Va îafiptu Domwultí. eră nu oaiul (8. 2; 9, 1 ) . Preoţii legei
vechi îatra în tot timpul în cortul întâitl spre a aduce daruri şi
jertve care nu puteau sâ curate conştiinţa închinătorilor î dară
Ii* us Christos, Arehiereul bunurilor viitóre, a intrat o sin-
 gură dată în sanctuarul ceresc, nu cu sânge de tapi şi
tauri, ci cu propriul seu sânge, şi a câştigam ómenilor nu o
curăţie legală şi trecétóre, ci o sântenie adevgrată şi o | f l
cumpérare vecînică (9, 6 şi urm.) In fine preoţii legeî vechi
se presentau Iul Dumnedeü în tóte 4¡lele, sacrificând şi adu-
cénd de maî multe ori aceleşî jertve care nicî-o-datănu putea
să stérgá pécatele; pe când Iisus Christos, aducénd o sin-
gură jertvă pentru pécate, a şedut pentru tot deauna de-
a dreapta lui Dumnedeu, şi prin o singură proaducere a
făcut perfecţi pentru tot-deauna pe aceia pe care î-a sânţit
(10, 11 şi urm.); căci, precum dice acelaş apostol, dacă sân-
gele ţapilor şi al taurilor şi stropirea cu apă amestecată cu
cenuşa unei juncî are putere a sânţi pe cei pângăriţi, dându-
le o curăţie esteridră şi trupâscă, puindu-î în stare a servi cul-
tului figurat al legeî, cu cât mai mult sângele lui Iisus Chris-
tos carele, prin sântul spirit, s'a oferit pre sine lui Dumne-
deü jertvă fără prihană, va curaţi conştiinţa lor de lucru-
rile cele mórte, pentru a-î pune în stare să aducă un adevérat
cult adévératului şi viului Dumnedeu (9; 13, 14). Ce senti-
mente de recunoştinţă nu *vor pétrunde pe creştini, dacă ce-
tind acéstá carte a Vechiului Testament se vor ocupa de
adévérurile pe care sântul spirit le descopere în cel Nou! Câtă
bucurie pentru ei când vor gândi la aceea ce-i învaţă încă
acelaşi sânt spirit, ca Archiereul ce aü ei este aşa de mare
în cât stă în ceriurî de a-dreapta mărireî lui Dumnedeü (8, 1),
şi aşa de sânt că a şters tóte pécatele (7, 2 6 ; 8, 26), atât de
puternic, că le-au deschis sanctuarul ceresc (10, 19-20), aşa
de bun încât ca să compătmiască cu slăbiciunile lor el a ce-
rcat ca şi ei ţot felul de ispite, afară de pécat (4: 15) ! Cu ce
bună credinţă nu vor merge ei pe această cale noué şi vie pe
care le-a însemnat-o acest mare Archiereü, el cel întâi! Cu
câtă încredere nu se vor apropia ei de tronul charuluî seu, ca
să primiască de aice mila sa şi ajutorul în tóte nevoile lor!
Stabilind regule generale pentru înţelegereaVechiului Tes-
tament, noi am observat că tóte ceremoniile prescrise în car-
tea Leviţilor nu eran folositóre de cât privindu-le ca atâtea
figuri a marelui sacrificiu al crucel, care singur a reunit în
sine diversitatea tuturor proaducerilor Iudaice, şi care, din
causa escelenţei sale infinite şi a diferitelor sale efecte, se
cerea ast-fel să fie representat prin mai multe tablouri.
Să dăm aici câte-va esemple: Ce putea să însemne oprirea ce să
făcea preotului celui mare, sub pedeapsa de mórte, de a în-
tră în sânta sântelor decât o singură dată pe an, cu sângele unei
 jertfe ? Această măsură atftt de aspră, nu însemna <5re cil Dum-
neaei), iritat în contra <5menilor, ar perde inevitabil şi pe
poporul lut Israel şi chiar pe preotul cel mare dacă i-ar privi
separaţi de sângele unicului seu fiiu iubit; că el nu p<5te fi
împăcat de cât prin această jertvă, singură demnă de place
rea lui; că el nu p<5te suferi ca cine va să îndpăzniaseă să
i se prezinte fără ea şi fără a aduce cel puţin cu sine imaginea
jertvei sale, a căreia numai vederea pc5te să îmblânziască
mânia sa, şi să o schimbe în dragoste şi în bine-cuvântare?
Altă circonstanţă. Pentru ce tot poporul şi însuşi marele
preot era obligaţi (Leviţi 4, 4. 15, 29) a pune mâna pe capul
jertvei ce se oferea pentru p^cat, daca nu pentru a declara
prin această acţiune, că el primea acostă jertvă în Jocul ade-
văratei jertfe, pe care aceasta numai o închipuia, pentru că
nu putea să fie un schimb vrednic de mdrtea ce se datorea
culpabilului; că el să descărca asupra lui Iisus Christos pentru
ertarea păcatelor, şi că nu spera să găsiască de cât în meritul
morfcei sale de cruce, ertarea, care era nevrednic să o capete
prin sine însuşi? Ceremonie Augustă, pe care biserica o
practică şi astâ-di la sânta jertvă.
Ce încă figura ţapul emisariu (Lev. 16. 5 şi urm.), în-
cărcat de anatemile publice în dioa curăţirei solemne, şi care
nu datorea libertatea şi viaţa sa de cât ţapului nevinovat,
înjunghiat pentru păcatele vechi şi nouă a tot poporul, şi care
era ars întreg afară de lagăr; dacă nu pe Iisus Christos care
s'a dat pe sine, pentru curăţirea lumei, pătimind afară de
porţile Ierusalimului? J
Pe lângă acest tablou imperfect al jertvirei ţapului emi-
sariu câte trasuri se mai adaug prin circumstanţele junghi-
erei juncei cel roşie (Num. 19, 2 şi urmat), pentru a com-
plecta idea saerificiuluîluî Iisus Christos, care se întinde şi asu-
pra tuturor nedreptăţilor fiitore? Aceasta era o jertvă desti-
nată a curaţi t<5te păcatele ce se puteau comite în viitor.
Ea era sangerdsă în origina sa, dar curată şi ne »ângerdsă
în aplicarea şi întrebuinţarea ei. Ea era unică şi comună
pentru toţi. Era universală şi intra de necesitate în t<5te
curăţirile, din care nici una nu putea să se facă fără aju-
torul şi amestecarea acestei misteri<5se eenuşe. Ea era per-
manentă şi perpetuă, adusă odată pentru toţi, dar conser-
vând o putere tot-deauna subsistândii si tot-deauna lucră-
tdre. Efectul ei să comu»ica neîncetat şi ajungea pentru toţi:
aplicaţrunea ei se făcea asupra fie cărui păcătos în proporţi-
wxe trebuinţa de a fi curăţit de <5re care pângăriciunî.
 Ce însemna earăşî ceremonia ordinarii în jertfele pentru pé-
cal- când preotul arunca cu sângelejertvei de pépte ori asupra
catapeteasmei ? Această repeţire afectată nu eraóre o protesta-
re publică contra neputinţei acestui sânge de a-şi face o
trecere liberă in sanctuar şi o invitare vie şi grabnică adresat
adevSrateî jertve pentru pécat, ca să vină în fine să o deschi-
dă şi să rădice barierile ce opriaii pe om a se apropia către
tronul părintelui ceresc, ascund.éndu-í faţa sa supărată? Cei
trei primi Evanghelişti nu ne vestesc <5re în destul împlini-
rea acestei figuri atunci când umanitatea sântă care ca o
perdea ascundea divinitatea sa, a fost sfăşiată prin mórtea de
cruce, catapeteasma templului care o figura, fu nu trasă, ci
sfăşiată în doé de sus până jos ? Aceasta nu era <5re o preve-
stire séu mai bine dicénd o declaraţie că precum intrarea în
sanctuarul pământesc este de acum înnainte deschisă tuturor,
aşa şi aceea care separă pe om de Dumnedeü fiind rupta, în-
tórcerea către părintele ceresc este deplin liberă, şi pórta
ceriului deschisă şi fară obstacule?
Cine nu vede pelisus Christos in sacrificiul perpetui (Eşi-
re 29, 38 şi urm.), care consta dintr'un miel ce se iertvia
seara şi dimineaţa, acoperind necontenit altarul, şi înălţându-
se ne încetat cătră cetiîi, ca o jert.vă de bun miros, care
singură ţinea locul tuturor celoralalte? Ore nu sub acest unic
simbol a vé<Jut S. Ión în Apocalips jertva lui Iisus Christos ?
Aruncâaâu-ne privirile asupra altarelor nóstre, cine nu
vede încă pe Iisus Christos sub simbolul misterios al pânelor,
necontenit expuse în presenta Domnului (Eşire 25, 30; Num.
4, 7)? Putea Dumnedeü să declare într'un chip maî simţitor
că voeşte să aibă neîncetaţ acâstă pane cerească sub ochii sei;
că aceasta era singura jertvă plăcută lui dintre tóte cele-lalte,
că ea va ea îi va fi pre-
senta tă neîncet şi conservată pe un altar curat şi fără de sânge?
Cât de misteridsâ • şi:profundă-' \ este.opriráa;ee Dumnedeü
a impus poporului seu de a mânca s^gjşM ^jQYit. 17,10 şi
urm.), şi îngrijirea ce are de a fi păstrat ca 'să se verse pe
altarul seu pentru ertarea
dice el, este în sânge\şi eü vi l'am dat ca să smwifi cu el pe
altar pentru curăţirea sufletelor vóstre, şi ca sufletul să se cu-
reţe prin sânge! Nu vé opresc sângele cu totul, dar nu vréü
ca el să vé serve de hrană. Corpul animalelor să fie pentru
corpul vostru, iar sângele să fie pentru sufletul vostru. Ve-
ţi trăi cu carnea lor, şi cu sângele lor vé veţi curătî pécatele.
Altarul meu îl va primi, iar nu voi. Mie mi se cuvine si este
torte necesar pentru a H î m b l â n z i ; şi întru cât. nu pute
H ffl îmblânziţi prinţr'o jertfo vrednică de ipine, elt cer cel
puţin sângele, şi vouă nu vă dkail voie să-1 băţl vre-o-dată. Din
aceasta trebue să cun<5şteţl că picatele v<5stre sunt reţinute,
pe cât timp vor dura aceste jertve, din care sângele se reservă
pentru mine. Dar când marele şi unicul sacrificiu va desfiinţa
pe t<5te celelalte, voi veţi bea (Mathei 26, 27-28) cu fruct sân-
gele pe care păcatele v<5stre '1 vor fi vărsat. Eu nu-1 voiu mai
cere atunci, pentru că nu voiu mai fi întărîtat contra v6stră,
ci voi îl veţi priimi ca un isvor de viaţă nouă (I<5ti 6, 5 4 ) ; şi
viaţa mielului nemuritor, care va însoţi sângele seu, va trece
împreună cu el şi prin el in inimile v6stre, şi făcându-vă dre-
pţi, vă va da şi o viaţă eternă.

După ce am vorbit despre preoţie şi jertfe, să dicem ceva

şi despre sărbători. Nimica nu se pare mai important de cât a
observa cât de proprii erau t6te aceste sărbători şi ceremoniile
carele însoţea, pentru a rîdica sufletul către Dumnedeu, a deş-
tepta în suflet sentimentele unei profunde adoraţiuni către
Maiestea Sa' Suverană, a unei dependinţe universală şi abso-
lută de providenţa sa; şi a unei sincere recunoştinţi pentru bine-
facerile sale. Fie-care săptămână era sânţită prin repausul re-
ligios al Sâmbetei. Prima di a fie-cărei luni era consacrată
lui Dumnedeu prin rugăciuni şi sacrificii particulare. In săr-
bătârea pascăi i se oferea primele grâne ale anului cu un mi-
el întru ardere de tot (Lev. 23; 11, 12 şi urm.); această proa-
ducere care era deşchiderea secerişului, era o protestaţie pu-
blică şi solemnă, că t<5te bunurile ce se începea a culege; eraţi
daruri ale purei liberalităţei a' creatorului. In Sărbătorea
Cinci-(lecimeiy proaducerea pânelor din recolta nouă, arderile
de-totr jertva pentru păcat şi jertvele de pace care se oferea în
acelaşi timp; învăţa pe Israiliţi că, recunoscând că atârnau în
totul de Dumnedeu, făcându-i presente şi mulţămindu-i pentru
darurile sale, ei erau datori şi a cere mila sa pentru păcatele
comise în timpul secerişului, a-î cere ajutor ca să nu mal
comită si altele în întrebuinţarea bunurilor culese, să-Iii r6ge
a păstra ceea ce le dăduse şi a răspândi bine-cuventarea
sa asupra aceia ce mai rămânea a se culege. Lniinvla, sărbă-
torea corturilor, după ce vinul şi t(5te fructele erau strînse,
să aducea lui Dumnezeu mulţămirî solemne în timp de opt
dile. Toţi eraxi obligaţi să se afle faţă la aceste trei principale
sărbători şi să ia parte la mtilţămirile şi rugăciunile publice.
Nimeni nu putea să vină la aceste sărbători fără a aduce darul
seil, şi fără a supune omagii lui Dumnezeii prin sacrificii; 8
Dumnezeii voia ca Leviţii, străinii, văduvile şi orfanii să fie
admişi la sărbările de veselie ce făceai! ei pentru bunurile <5&r<
el li deduse, ca sfi-şi aducă aminte că aceste bunuri nu erai
numai pentru dânşii, şi că datorea să împărtâşiască din ele şi
pre acei care erail în lipsă. Ce învăţătură pentru noi! Ce fe-
ricire şi pentru noi dacă celebrând sărbătorile n6stre, ne-am
sili să intrăm în adevăratul spirit al acestor legi şi al ace-
stor practice!
Să trecem mai departe; să privim legile care. se referă h
dijme, la premiţit, la anul Sabatic şi la anul JubileU (Lev.
27, 30; 1 9 , 2 3 ; 2 5 , - 2 şi urm.); tot ceea ce cuprind ele este în-
că de o mare inveţătură pentru noi. Aşa, vedem că Israeliţiî
nu snnt stepâninici peste averile lor nici peste persanele lor;
Dumnedeu este Domnul lor, şi ei nu sunt de cât vasalii luî, fiind
datori a-i plăti ca un cens ş£ii ca un câştiu premiţiile şi dijmele
din fructele şi turmele lor; numai el este proprietarul tuturoi
pământurilor lor, şi eî nu le au de cât ca arendaşi s£u locatari,
in condiţiunile careî-a plăcut luî a le impune; pentru aceasta
nici nu pot ei să le înstreineze pentru tot-deauna. In fine,
eî nu au nici puterea de a dispune de persanele lor, nici a-şî
vinde altora pentru tot deauna libertatea lor, fără numai
luî, pentru că ei toţi sunt ai lui, ¡sunt ca sclavi ai săi d i n m o -
m e n t u l ce i - a r e s c u m p ă r a t d i n s c l a v i a E g i p e t u l u î
L u c r u a d m i r a b i l c â n d v e d e m n o i p r i n câte c h i p u r i legea
l u i Moisi, de şi imperfectă, întipărea omului datoria de a iu-
bi pe fraţii sei şi de a vieţui într'o totală dependinţă de D u m -
nedeu şi într'o perfecta degajare de t<5te lucrurile presente.
U n Israelit care observa cu băgare de s£mă t 6 t e aceste o r -
donanţe, aducând premiţii şi dijme, îşi aducea aminte că tote
sunt de la Dumnedeu, că numai lui i se cuvenea supunere şi
mulţămită pentru t<5te, şi că el ânsuşi n'avea nici un drept la
întrebuinţarea darurilor creatorului de cât cu condiţiunea de
a îndeplini cu sânţenie şi credincioşie datoriile feligiunei şi
n le recunoştinţei. Ast-fel, privind pe preoţi şi leviţî câ nişte
perceptori drepturilor lui Dumnedeu, Israelitul le plă-
tia cu bună credinţă ca şi lui Dumnedeu, şi se credea prea o-
norat de a contribui cu o parte din averea <sa Ia susţinerea
min'ştrilor altarului şi a lucrurilor sânte. Oprirea de acum-
păra fonduri vecinice '1 fiicea să înţel^gă că el nu trebue să
se lipiască de aceste bnnuri care* numai cât treceau prin
mânile sale, nici să se gândiască a acumula şi a adăoga pă-
mânt către pământ, ci să se multămi scă a facă să valore-
 ze prin muncă porţiunea bunurilor lui Dumnezeu pe c
]e ţinea ca în arenda. L e g e a oare priva în toţi al séptele
an pe proprietar a se bucura de pământul seu, spre a l ceda
săra cuiul, streinului, văduvei şi orfanului; acea care-T impu-
nea o dijmă la fie care treî ani (Ad. lege 14; 28, 29) în
profitul véduvei, orfanului şi străinului, era pentru el o nouă
probă despre cea mai înnaltă autoritate ce avea Dumnedeu
asupra tuturor bunurilor, şi ţintia a face să iubâscă şi sa res-
pecte pre săraci, pre care Dumnedeu îi substituia în locul
seu şi cărora el transporta drepturile sale împărăteşti. Cât
de mult trebuia să se simtă el dator a se încrede în prove-
dinţa Dumnedeului seu, când se încredinţa ci n esperienţa fie-
căruia al séselea an, prin îmbelşugata recoltă care-1 despă-
gubia de repaosul în care trebuia să se lase tóte pământu-
rile în al ş0ptelea an! Ce vom dice şi pentru legea care o
prea ca nici un Ebreu să nu íémanT sulav penr.ru tof-Je,i-
una, petru cuvântul că ei era toţi egali, şi sărăcii şi bogaţii; toţi
18 erau sclavi a lui Dumnedeu? i Cât de mult contribuia acea-
stă lege a i face să preţuiască onórea de a nu atârna de cât de
D-deü, şi a nu tinde să scape din o aşa fericitiă servitute?
Se Ogăsesc <5re astă-dî
> mul ti,
» ' chiar creştini,
. 7 ' a căror reliVi-
o
une să fie atât de curată si sentimentele atât de înnalte ca cele
>

ale Isruelitului credincios leg-eî

O lui - Moisî? Tşi încă un asemnea
om nu este de cât şchiletul omului creştin luminat şi învăţat
prin legea evangelică! Datoriile acestuia cuprinde pe tóte a
le eeluîalalt; recunoştinţa către Dumnedeu, încrederea în pro-
vediriţa sa, întrebuinţarea legitimă şi lepădarea de sine în pri-
vinţa bunurilor ce aparţin vieţei trupeşti, credincioşialn a îm-
part;, şi din ele şi pe cei lipsiţi; dar ele.nu se mărginesc aici,
ci se întind şi la alte bunuri mult mai preţidse ce el prime-
şte de la dărnicia lui Dumnedeu : Spiritul, luminile şi cuno-
ştinţile, talentele, timpul, ajutorurile exterióre şi interióre
pentru virtute. Tóte acestea nu sunt ale lui, ci numai sunt date
în întrebuinţarea lui, el este economul lui Dumnedeu, căiuia
trebue să păs tiv ze aceste bunuri ca un domen ce nu se pote
înstreina, şi care cere nu numai să i le ofere ca premiţiî şi
d jme, dar încă ca tóte să fie consacrate serviciului seu şi
r.iportate la gloria sa; căci creştinul în faţa lui Dumne-
zeii nu este numai arendaşii séíi locatar; el este ca sclav al
lui. Dumnedeu căruia aparţine el şi de care depinde ca cre-
atura sa, a câştigat asupra lui şi un alt titlu noü de suvera-
nitate, rescumpărându-1 din sclavia demonului şi a păcatului;
pentru aceea el nu póte dispune nici de darurile lui Dumne-
 ¡fi nicî de el însuşi de cât dupre voinţa şi pentru mărirea
Domnului seu. Voi nu mai şunteţl ai voştri, cjice sântul Apo-
stol Pavel, căci aţi fost rescumpăraţl cu un mare preţ
(Cor. 6, 1 9 — 2 0 ) . Creştinului nu -I este permis să ser-
viască altui domn de cât aceluia care 1-a rescumpărat căci
eliberarea nu 1-a făcut independent, cil-a făcut să trécft de
la o sclavie nenorocită şi blestemată la o dependinţă care fa-
ce tota fericirea lui şi care este unica şi adevărata libertate.
Acum când sunteţi scăpaţi de pecat, adaugă apostolul, şi când
aţi devenit sclavi Iul D-ţjieti, fructul ce culegeţi din acesta este
sânţirea vâstră, şi finitul va fi viaţa eternă (Rom. 6, 22).
Nu putem fini fără să vorbim şi de legile privitóre la le-
pră (Levit. 13, 2 şi urm). Sunt lucruri stranii în aceste legi;
lucruri pentru care ar fi fórte greu să-şi dea cine-va cuvântul
având în vedere numai sensul literal; mai ales când ştim că
acest sens nu este decât ca o sc<5rţă, ca un învăliş, care trebue
să se rîdice spre a descoperi ceea ce se ascunde în lăuntru. Pen-
tru ce, spre esemplu, Dumnedeü stabileşte judecători ai leprei
nu pe medici ci pe preoţi? Pentru ce acéstá b<51ă făcea pe ome-
ni necurăţi mai mult de cât rîea care îi era atât de semăna-
bilă? Pentru Ce atâtea precauţiunî când se atinge a esamina
natura şi progresele răului, şi a se asigura de vindecare? Pen-
tru ce înfine atâtea ceremonii mai înainte de a restabili lepro
sul vindecat în viaţa socială din care acésta bóla 1-a fost es
clus? Aceste greutăţi sunt serióse; ori ce cititor se loveşte de
ele cu dreptate, şi cere o esplicaţitine grabnică. Şi dacă întor-
când privirile peste primul sens, noi am descoperi un al doilea
care să aplaneze aceste greutăţi şi care din ce era confusu. şi
întunecat în primul sens, să devină de o dată lumină şi instru-
cţiune pentru noi, nu mai remane nicî o índoélá că noi nu
trebue să ne oprim numai la ceea ce presintă litera şi că nu
acésta este totee sântul spirit a voit să ne spună. Privind
cu cea mai mică atenţie şi vădând că lepra , şi are principiul
într'un sânge corupt prin vre-o disposiţie viciósa, că ea se
întinde pe nesimţite până ce acopere tot corpul şi că înfine
ea se capătă prin contactul cu cei infectaţi de dânsa, cine-va,
va întră fără greutate în gândirea părinţilor bisericeî, care
mai toţi a védut în lepră figura păcatului; şi în chipul cu care
se trata şi se curăţia leproşii, imaginea pocăinţei şi a împăcă-
rei păcătoşilor cu Dumnedeu. ' -M
 NOTE LA CARTEA LEVIŢILOR
Despre natura, căuşele şi efectele leprei.
(ContiiiuareJ.

Cels [cart. 5. cap. 28] distinge trei feliuri de lepră, vitiligo. Prima,
numită albicio'să, este o pată albă pe corpul omului care să întinde ca
nişte picături albe şi care face pielea inegală şi aspră. A doua specie
de lepră se numeşte negră, şi nu diferă de cea dintăia de cât prin co-
lore. in fine a treia, numită albă, este mai înrădăcinată de cât cea din-
tăia şi mai greu de vindecat. Ceea ce spune Moisi despre acesta de
pe urmă, care constă dintr'o bubă albă, a cărei basă este roşietică şi
unde se vede carne vie, ar putea să desemne lepra elephantiasis, care
este cea mai periculosa dintre tote leprele; şi se numeşte ast-feliii pen-
tru că face pelea aspră şi inegală ca cea a unui Elefant. Perul lepro-
suJuî este scurt şi sburlit şi nu se pote smulge de cât cu puţină carne
putreda care 1-a nutrit.
Eca semnele ordinare, dupre care medicii voesc să se cunosca le-
pra formată şi învechită. Ea face vocea răguşită, şi maî mult pe nas
de cât pe gură. Pulsul bolnavului este mic şi greu, lent şi angajat:
sângele seu este plin cu nişte corpuri albe şi lucitore. Urina sa este întin-
să, cenuşie şi tulbure; sedimentul ei este ca făina amcstecate cu tărîţe.
F a ţ a lui s £ m ă n ă u n u l c ă r b u n e pe j u m ă t a t e stîns, l u c i t o r e , unsurosa,
u m i ată, s e m ă n a t ă de b u b o e t a r i , a c ă r o r basă este v e r d e şi verful alb.
Ochii lui sunt roşii şi înflăcăraţi, şi strălucesc ca ochii unei pisici,
cam es în alară, dar nu pot să se mişte nici la drepta nici la stânga;
urechile lui sunt umflate şi roşie, mâncate de ulcere la basă, şi încun-
jurate de glan tuJe mici. Nasul lui se afundă din causă că cartelăjul
putrezeşte. Limba lui este uscată şi negră, umflată, brazdată şi pre-
sărată de nişte fire albe. Pielea lui este inegală, aspră şi nesimţitore;
eră când se străpunge sau se tae, în loc de sânge, dă un liquid ce se-
ni enă cu puroiul. *
Lepra se comunică de la părinţi la fii. Ea a fost comună în Orient
Lucrcţ'e şi Plinie asigură că lepra numită• elephantiasis este particulară
Egiptenilor. Regii Egipetului spre a se vindeca de acestă bolă, când
erau ai nşî de ea, întrebuinţau băi făcute cu sânge de copii mici. In
timpul lui Iisus Christos erau în Iudeia un mare numer deleproşi. In
seculele al l î , 12 şi în cele următore, leproşii erau mulţi în Europa,
şi se credea că lepra a fost adusă de Ebrei; eră alţii credeaţi că s'a adus
prin desele voiajuri în Siria sau peste marea în timpul cruciadelor.
Pe atunci leproşii se numeau ladri, şi se fundă pentru ei un mare
numer de spitale. Mateiu Paris ni spune că pe atunce să afla în Eu-
ropa pănă la 19 mii de aseminea spitale.

După ce am esaminat efectele şi semnele leprei, trebue să esami-

nam acum şi care pot fi căuşele acestei bole. Medicii ni spun ca le-
 pra se produce prin amestecul umorilor antipatici şi prin un sânce
melancolic, abondent, des, acru, care rSmâne sub piele sau sub carne
care rode ac6stă piele şi care caustaft o mâncfirîmc violenta ce nu se
pote linişti nicT printr'o scărpinare. H convin aseminea cft acest reti
pote să se comunice de la părinţi la fii, şi că pentru a l căpăta con-
tribue mult. mâncarea rea, precum şi aerul reu şi necurăţenia patului
şi a hainelor. Noi însă mal-de-grabă credem | ă causa acestei bole, pre-
cum şi a rîeî 1 altora de aseminea, nu este de cât nişte mici vermuşori
cari se furi^ză între piele şi carne şi care încep mal ânteiu prin a i*6de
epiderma şi apoi estremităţile nervelor şi a camei. Puţine persone, să-
net6se sau bolnave, sunt scutite de vermî. El se nasc în corpul omu-
lui prin mijlocirea unei seminţe care se introduce cu aerul seu cu
alimentele; căci aerul ce respirăm şi cea mai mare parte a fructelor
şi alimentelor cu care ne nutrim, sunt pline de asemenea seminţe de
insecte. Nu mai puţin şi lucrurile care neîncunjură şi cu care ne ser-
vim sunt pline de insecte impercetibile şi inimice sănetăţeî nostre, pen-
tru că ele nu se nutresc de cât în detrimentul corpului nostru. Nouăle
observaţiun! ale medicilor şi ale celor ce au întrebuinţat microscopul
spre a descoperi o mică lume de animale care nu se pot zări prin simţu-
rile nostre, ne dovedeşte că maî nu esista corp care să nu aibă vermî
de o specie particulară; sunt în aer, în apă, în păment, în peşti, în
arbori, în petre, în stofe şi chiar în corpuri solide, şi omul este cel maî
atacat dintre t6te.
S'a observat prin microscop că cangrena constă din unnumer infi-
nit de vermî mici care se nasc în carnea m6rtă, şi care produc neîn-
cetat alţii cari coruntp părţile vecine; chiar pesta, dupre opiniunea unor
medici, este causată de un venin ce se răspândeşte în aer şi care se
comunică în sânge şi sucul nervos şi în părţile solide, prin mijlocirea
unor insecte mici din aer, care se atrag în pept prin respiraţie.
Din cele $ise, se p6te uşor înţelege că prima causă depărtată a leprei,
p6te fi o rea disposiţiune în corp, în sânge şi în umori, dar că c ausele
apropriete şi imediate sunt acea infinitate de vermî mici, care rod mai
ânteiu epiderma, apoi pielea, glandulile şi carnea; de unde urmeză
apoi corumperea a tot sângelui, prea marea ferbinţ^lă a lui şi tote simp
tomile leprei, şi în fine îndarătnicirea acestei bole şi greutatea de a o
vindeca când deja este învechita şi înrădăcinată.
Lepra este i mult mai comună în ţerile calde şi în Orient de cât în
ţerile nordice I pentru că insectele de care deja am vorbit sunt mai
dese, mai vii şi mai animate pe acolo. Necurăţenia hainelor, a paturi-
lor şi a caselor, contribue forte mult la lăţirea acestei bole; şi îndată
ce există un numer de leproşi în mijlocul unui popor, tot poporul estb
ameninţat, de asemenea boia. Eca pentru ce Moisi a avut atâta îngri-
jire şi a. luat nişte precauţiuni atât de înţelepte pentru îndepărtarea
leproşilor, şi ¿ca pentru ce a prescris el d^sa întrebuinţare a băilor,
pentru înlăturarea necurăjiilor ce putea să aibă urmări atât de vă-
tămătoare.

Tn ceea ce priveşte lepra hainelor, de care vorbeşte Moisi (Lev. 13,

49. 13, 47 şi urm. 13, 56), este cu mult mai greu de esplicat de cât
cea a corpurilor omeneşti; şi sentimentele sunt forte împărţite asu-
pra acestei lepre. Unii rabini au crezut că lenra hainelor era cu totul

Biserica Ortodoxă Română. 3,

miracul6să. şi că nu se afla dg cât în pământul Chanaan ; că Dumne^fl
trata ast felitt pe Iudeii rebeli retrfigendu-se de la ei şi vărsând asupra
hainelor lor ast-feliude blestem. Alţii au croţjut că lepra corpurilor »q
comunica hainelor prin suclâre. Este sigur că lepra hainelor nu se p<jte
numi lepră, de cât din causa unor asemănări ce p6te avea cu lepra
corpului, spre esemplu în aceea că ea strică colorea hainelor, ea ge
comunică de la o stofă sati de la o pânzătură la alta, că le r6de şi s e
respândeşte din ce în c e ; acăsta este ideia care ni-o dă Moisi despre
lepra hainelor.
Noi credem că acesta lepră, ca şi cea a corpurilor, este causată de
nişte vermişoii cari se nasc în pânzeturi, în stofe şi în peî.
Totă lumea ştie că moliea este o insectă care rode stofele păstrate
pentru mai mult timp. Peile reu păstrate sunt încă şi mai espuse
acestor insecte de cât cele-lalţe vestminte. Tapiseriile Auvergne erau
f6rte supuse vermilor din causă că lânurile lor nu erau bine spălate
de sucurile grase Stofele cele supţiri de lână sunt mai puţin supuse
acestei stricăciuni ; dar celelalte ţesături, care erau mai grose, erau
şi mai mult espuse; şi noi credem ca în nişte timpuri aşa depărtate,
pe când trăia Moisi, mai multniştC aseminea stofe erau întrebuinţate,
Moisi ordonă să se ardă aseminea haine îndată ce se credea că ele
sunt afectate de lepră; mai cu semă pentru motivul ca ea să nu se
comunice altor haine şi prin ele omenilor. Scriptura adesea-orî vor-
beşte de nişte aseminea vermi cari rod hainele, ceea ce ne lasă să cre-
dem că ei erau forte comuni. lob, spre esemplu, ţjice că el trebue să
se consume ca un putregaiU| şi ca un vestmânt ros de vermi. Şi Solomon
în Pildele sale se esprimă : Precum vermele consumă hainele şi
lemnul, aşa şi tristeţa consumă inima omului. Şi Isaia : VerrmX 'X
vor mânca ca pe o haină, şi 'î vor rode cum se rode lână. (Veţjtî încă
psalm. 38, 12; Eclesias icul 42, 13; Isaia 50, 9 ; Osie 5, 12).
Cât pentru lepra caselor, de care se vorbeşte în cartea Leviţilor
(cap. 14, 34 şi urm.), trebuea să fie cunoscută Israeliţilor din timpul
petrecere! lor în Egipet, şi trebuea să fie forie comună în pămentul
Chanaanului în care avea să între e i ; ceea ce li s'a $is în pustie nu
privea de cât fiitorele lor locuinţi; căci pe când li vorbea Moisi ei nu
locuiau prin case, ci în corturi. Noi atribuim şi ast feliu de lepră tot unor
vermi cari rod petra; cu microscopul se şi pot vedea; ei sunt negri,
lungi ca de doue linii, groşi ca de trei părţi de linie şi învăliţi într'o
cocă cenuşie; au câte trei piciore de fie care parte, s^mănă cu picio-
rele păduchilor, şi sunt aprope de cap, care în proporţiune este forte
gros. Ei au 10 ochi forte negri şi rotunji. Tencuiala nu mai puţin este
mâncată de o mulţime de vermi mari ca strepedile din brânză, care
sunt negri şi au patru piciore destul de lungi la fie-care lăture. Pro-
babil dar că nişte aseminea vermi causeză zidirilor acele stricăciuni
pe care Moisi le numeşte lepră de casă Precauţiile pe carele ordonă
el pentru a se asigura dacă o casă este afectată sau nu, se potrivesc forte
bine cu ipotesa nostră. Aşa, se observa mai-cu-semă dacă locul pe
care se ved pete, sau nişte afundături vergii sau roşietice, se întinde
în spaţiu de şepte $ile, adică dacă vermii cari suntfaColo, au lucrat
şi au continuat a săpa petra sau tencuela; dacă acesta se constată, în
dată se scot petrele de la acel loc, se rezălueşte totă casa, şi acostă
rezăluitură şi petrele scose se aruncă afară din oraş, spre a împedica
ca insectele c e Ie ocupft să nu se rSspârwl^scâ în restul zidireî sau în
alte locuri ale oraşului. In fine, dacă dupg aces'e îngrijiri şi după c e
s'aft pus alte petre în locul celor sc6se şi s'a tencuit din nofi zidirea,
se vede că contagiunea se tot întinde, Că presenţa vermilor se face
simţită din noii, să ordonă dărâmarea zidire! întregi şi aruncarea
afară de oraş a tot materialul corupt, pentru ca să se fer£sc& cele-
lalte zidiri vecine, şi ca să nu se atace animalele şi chiar 6menit

Despre Moloch, Chamos §i Beelfcgor.

H | p p ' " Ş $7 i*' v • ^ f g ^ Ş

In scriirile luî Moisi se întimpină numele acestor trei divinităţi false,

care merită cu atât mai multă atenţiune, cu cât ele sunt cele maî
vechi dii, câte putem cunoşte, şi pentru că se vorbeşte forte mult de
ele maî în tote cărţile sântei Scripturi. V o m începe cu Moloch, pen-
tru că el este primul care se găseşte în textul sacru. V o m căuta
să ne informăm cine este acest Moloch, ce fel era figura lui, calită-
ţile şi raportul lui cu divinităţile altor popore idololatre.
N o r credem că Moloch nu era de cât sorele şi luna, sau maî bine
*şlis o statue care representa pe amendoue aceste astre. Sorele şi luna
sunt cele maî vechi şi cele maî cunoscute dintre tote divinităţile pă-
gânismuluî. T o t Orientul recunoştea aceste doue astre sub diferite
nume şi la ele raportau maî tot cultul lor. Unul era cunoscut sub nu-
mirea de rege şi ceea-laltă sub acel de regină a ceriului. Egiptoniînu
înţelegeau alt ceva sub numele de Osiris şi de Isis, şi chiar sub acel
de Ammon. Arien ni spune că Alexandru cel mare, mei-geod să con-
sulte p e o r a c u l u l acestui ¿eu, î-a o f e r i t s a c r i f i c i i sub t i t l u l d e m / e s a u
suveran. F e n i c i e n i i , î n o r i g i n a l o r , n ' a v e a u a l t e divinităţi d e c â t s o r e l e
şi luna, stelele şi elementele. L a e î B a a l era sorele şi Astarta era luna.'
Arabia n'avea de cât doi ¿eî, adică Baccus şi Alitta, sau Venusa ce
reşcă Baccus este tot sorele şi Alitta luna. Platon as ; gură ca primele
popore ce locuiră Grecia n'aveau alte divinităţi de cât cele ce sunt
adorate de cea mai mare parte de barbari, adică sorele, luna, păinen-
tul, stelele, cerul.
Ceea ce ne încredinţeză şi maî mult că Moloch era sorele, este că
Arabii, din numerul cărora erau şi Ammon ţii, n'adorau de câtacestă
astră şi luna. Arabii, ţlice Ero lot [cart. 3, cap. 8], nu recunoşteau de
deî de cât pe Dionisus şi $eiţa cerescă. Se ştie că chiar între Greci
Baccus, Liber, Dionisus sunt aceiaşi şi însemnă sorele. Erodot asemi-
nea ni spune că, pintre Egipteni, Dionisus este tot aceea ce şi Osi-
ris; nu este dar nici o îndoelă că Osiris este sorele. Nu maî puţin
Mitra, divinitatea Perşilor, şi Belus al Asirienilor, sunt aceiaşi ce şi
sorele şi Moloch. Baal şi Astarta erau cele doue mari divinităţi ale
Fenicienilor; şi ca dovadă la acesta avem pe istoricul lor Sanchoniaton,
citat în Eusebie, care ţjice: că aceste popore nu recunosc de cât pe
sore ca stăpân al cerului; pentru aceia 'î şi dau numele de Baal-Sche-
men, care însemna (j,eul cerului. Scriptura '1 numeşte Baal-Schemech
{ţeul-sore [4 Imp. 23, 4J.
Sirienii nu mai puţin de cât vecinii lor erau dedaţi la cultul sorc-
lui. Noi credem că ei îl numeau Adad, adică unul sau umd singur.
 şi Saturn al Fenicienilor şi Cartagin
ca şi Mitra al Perşilpr.
Rabinii asigură că statuia luî Moloch era de bronz, aşezată • •
tron de acelaşi metal, împodobită cu ornamente regale; capul luí H
ca de viţel şi braţele luî întinse ca cum ar îmbrăţişa pe cine-va.
Când voia să-î jertvéscá copii, precum era obiceiul, statuea se ínter-
banta pe din lăuntru prin un foc mare, şi când era arsă de tot, i 8e
punea în braţe pe nenorocita jertvă, care îndată era consumată de în-
fricoşata ferbinjólá. In acest timp se făcea un sgomot mare de tam-
bur! şi alte instrumente, spre a împedica să nu se audă ţipetele copi-
ilor carii se ardeau.
Sânta Scriptură ni descopere încă câte-va divinităţi, care nu pot
fi altele de cât 0răşî Moloch sub diferite numiri, precum Anamelech
şi Adramelech, care în30mnă cel ânteiîx regele magnific, şi al doilea
un rege blând; prin urmare cu aceeaşi însemnare ca şi Moloch (de
la cuvântul Ebreu Melech ce însâmnă rege sau împerat).

l p : : ii. ^ i g M

Să vorbim şi despre Chamss şi Beelfegor; noî îi punem la un loc,

pentru că Moisi îi priveşte pe amândoi ca adoraţi de Moabiţi. Numele
Chamos este un nume arab care însâmnă iuţâlă, grabă. Moabiţii ado-
rau acestă divinitate şi o priveau ca rege şi suveranul lor; pentru
care Scriptura numeşte câte o dată pe Moabiţi popor a lui Chamos
(Numere 21, 29). Ieremia se adreséza cătră Chamos şi Moabiţi şi li
predice fiitórea lor nenorocire şi comuna lor captivitate [48, 2j| In
cartea Judecătorilor, când a trimis Ieftae o deputăţie la,regele Am-
moniţilor care să ceră înapoiarea pământurilor ce cucerise Ebreiî de
la Am orei, în timpul luf Moisi, şi care eraü din vechele domenii ale
Moabiţilor, fraţi şi aliaţi cu Ammoniţii, el ordonă acelei deputaţiunî
să spună regelui lui Ammon: ,,Aü doră, ceea ce Chamos Dumnezeul
teu 'ţi dă în stăpânire, tu să nu stăpâneşti? Tot aşa este drept sa stă-
pânim şi noi ceia ce lehova Dumnezeul nostru ş'a câştigat prin vic-
toriile sale [Jud. 11, 24]". Solomon zidi un templu luî Chamos Dumne-
zeul Moabiţilor, pe muntele care era în faţa Ierusalimului [3 Imp.
11, 71* şi acest templu fiinţă pană în timpul lui Iosia, şi atunci fu dă-
rîmat (4 Imp. 23, 13). Eca tot ce ni spun dumnegleeştile ¡scripturi
î n p r i v i r e a ¿ e u l u í Chamos. A s e m ă n a r e a ce e x i s t ă î n t r e n u m e l e Ammon
şi Chamos a făcut pe unii să créda că aceşti eraü tot una, unul
în Egipet şi altul în Jéra Moabiţilor. Macrobie socóte că Âmmon în-
sémná sórele, şi cómele care }i se da figurau razele acestui astru.
Cultul luí Ammon era respândit nu numai în Egipet dar şi în Libia,
B în Etiopia, în Indii şi Arabia, unde locuiau Moabiţii.
Numele Chamos, convine forte bine sórelui, spre a esprima mişca-
rea repede ce se atribuia în jurul pământului. Noî recunoştem că
Chamos, Fegor şi Moloch, nu sunt în fond de cât aceaşî divinitate,
care representa sórele; dar nu mai puţin este adeverat că cultul luî
í Fegor şi Chamos se pare destul de diferit de cel a lui Moloch. Aces-
> tuia i se oferea victime omeneşti, pe când la Fegor şi Chamos nu
vedem nimică de ast-feliü. Psalmistul ni spune că sacrificiile luî Fegor
 sunt sacrificii de morţi8 ceea ce ne face sa credem ca Fegor este ac_
laşi ce şi Adon s sau Osiris, a căror sărbători se celebrau ca nişte
funerailc, cu plângeri şi alte ceremonii jalnice.
Fegor era o divinitate cunoscută în Ârabia şi în Palestina, căriaE-
breiî se consacrară şi în onorea căria ei se pângăriră cu fetele Moa-
b iţi lor, şi mai în urmă | consacrară chiar şi omeni şi femei. Eea tot
c e ni spune Scriptura despre Fegor şi cultul seu Dar acesta se po
triveşte de minune cu cultul şi ceremoniile lui Adonis ; este dar multă
probalitate că Fegor este acelaşi c e şi Adonis.
Se ştie că cultul lui Adonis vine din Egipet, ca şi cea maî mare
parte din superstiţiile păgâne. Isis sau Venus pcrţlendu-şî pe soţul
seu Osiris sau Adonis, care fu staşiat de un porc sc batic, dădu oca-
siune serbătorei în care se plângea, împreună cu geiţa, mortea fatală
a soţului e i ; şi după plângere şi doliu se începeau mii de necuviinţi,
spre a mărturisi ¿eiţei că împărtăşesc marea bucurie ce a simţit ea pen-
tru reaflarea lui. Şi nu numai în Egipet se celebrau aceste sărbători,
ci şi în ludea. Ezechiil (8, 14) spune că Dumnezeii 'i a arătat în tem
piu nişte femei care plângeau pe Adonis. Se pare că şi Baruch desemnă
aceleşi superstiţii la Babiloneni, când spune că preuţu Babiloniei, în
solemnităţile lor, şed în templurile lor cu capul gol m ras precum şi
cu barba rasă, avendu-şî vestmintele ruptp, şi se bocesc ca la înmormen
tare. Macrobie vorbeşte de cultul lui Adonis la Asirieni şi de lamen
taţiile Proserpinei; şi se pare ca afirmă ca aceste sărbători provin
de la Asirieni, şi că de acolo au trecut la Fenicieni; el observă că
aceste ceremonii se tac de doue ori pe an, adecă în luna când filele
devin mai scurte şi în luna când filele devin mai mari, sau la cele doue
equinopţii de primăvară şi de tomnă. Plutarch vorbeşte de sărbăto-
rile lui Adonis, ce se făceau la Atena primăvara. El spune că în aeeste
solemnităţi femeile representau morţi în sicriu la locurile pe unde trecea
pompa, şi că prin plângerile lor imitau tot ce se face serios în cele mai
mari doliuri, Teocrit descrie un doliu a lui Adonis ce se tăcea în A-
lexandria în cea de pe urmă lună egiptena, adecă la equinopţiul
de tomnă. In fine, data când Iezechiil ve$u în templu femei plângend
pe Adonis este a şesa lună a anului sânt, care se începea de la paşti.
Să vedem acum dacă aCest timp coincide cu timpul când Israeliţiî
s'au iniciat în misteriile lui Beelfegor.
A c e s t a s'a petrecut în urma sfatului viclean c e s ' a dat regelui Moa-,
biţilor de falsul profet Balaam, ca femeile moabite să invite pe Israe-
liţi a lua parte la sărbările lor, la jertve şi mai apoi la desfrenărî. Aceste
s'au petrecut cam între finele lui Iulie şi între 17 Septembrie, când
se făceau sărbătorile Tuî Adonis.
D u p r e tote cele ce am ^is, se pote conchide că cultul lui Beelfe-
gor este acelaşi ca a lui Adonis, şi că Moabiţiî numeau cu numele
de Fegor pe acelaşi $eu, pe care Egiptenii'1 numesc Osiris, Fenicienii
—Adonis, Sirienii Atys, şi E b r e i î — T a m u z ; căci în locul citat din Ie-
zechiil (8, 14) unde Vulgata glice că femeile plângeau pe Adonis, iex-
tul ebreu se pronunţă că femeile plângeau pe Tamuz• Acest nume
este de origină egiptenă; Egiptenii dădeau acest nume lunei lui Iu-
nie. Tamuz şi Osiris soţul $eiţei Isis este acelaşi.
Fenicienii ; i dădea numele de Adonis, care însemnă domnul meU,
şi nu este cunoscut la Greci de cât sub acest din urmă nume. Nu fără
c u v â n t ilar f e r i c i t u l Ierouim, Tcoclorit şi cea mal mare parte d e
in cutat ori aii esplicat, atribuind serbii torei lui Adonis ceea ce pr 0
tul lezechiil ¿ice despre femeile ce plângeau pe ¿cui numit Taniu z
spre acesta 1 trebuit să-i determine anume circumstanţa că fl^H
plângeau înaintea unul idol. Ce este mai niult,dupre cum am observat
mal sus, timpul în care acele femei plângeau pe Tamuz, se potriveşte
cu acela în care se celebra al doilea rînd de serbători a lui Adonis
adică spre tomnă. In fine Frigienii făceau în onorea Athinelor, şi ||M
enil în onorea lui Atis, acelaşi ceremonii ce am vc^ut că fac Egip-
tenii în onorea lui Osiris şi Fenicienii în memoria lui Adonis. A<a
dar tote aceste nume nu însenină de cât pe aceiaşi divinitate, care,
dupre judecata vechilor teologi a păgân is mul ui, este sorde.
Credem că nu va fi de prisos să observăm urmele numelui Fegor
sau Pe-or, în ¿leul Orus sau Or, vechiu rege al Egipetului, fiiul ¿eiţei
Isis, supra-numit Apolon sau sorele. Diodor de Sicilia ¿ice că Orus
era fiiul ¿eiţei Isis, că fiind ucis de Titani, ea '1 găsi în apă, şi-î
dădu nu numai vi6ţa dar şi nemurirea. Se ¿ice că Orus este cel din
urmă dintre ¿eiî cari au împerăţit în Egipet. Zeiţa muma sa îl învaţă
arta de a predice viitorul şi cea de a vindeca bolele; ceea ce 'i câş-
tigă o aşa de mare reputaţie în totă lumea.
E i a cine era Pe-or, ¿eul Moabiţilor. P<? sau Pi este arlicul egipten;
Or este numele ¿eului, a c ă r u : m o r t e se plângea şi a cărui înviere se
serbătorea după aceea. Noi avem în numele unui abate Pior şi în nu-
mele lui Origen un rest de numele acestui vechiu ¿ e u ; c ă c i E g i p t e n i i
l u a u adese o r i numele d i v i n i t ă t e i l o r ; erau şi alţi Egipteni carii purtau
numele de Tamuz care era acelaşi ca şi Adonis. TVebue sa mai oh-.
St'.rvăiu câ Erodot nu vorbeşte de Tammuz, ci numai Amuz ceea ce ne
tace să credem că T în Tamuz, nu este din rădăcina numelui.
Adonis, în ebrecşte, îndemnă Domnul meu, nume care femeile îl da
bărbatului lor, precum se vede Sarra care numeşte ast-feliu pe Abraam.
Tot aşa Tamuz, sau Amuz, pote fi numele propriu al soţului Isisei, şi
Adonis numele lui generic; precum şi în Eeel-Fegor sau- Baal-Peor,
*um este scris în textul ebreu, însemnă ¿eu, Pe este articol, O ,
este numele propriu ce dâ leau Ebreii ¿eu ui Moabiţilor, pe care îl nu-
meau şi mortul prin deridiune.

Câte-va obiecţiuni tot asupră cărţeX [Leviţilor.

Noi aflăm în Capitulul 1 1 a cărţeî Leviţilor o distincţiune ce se

face de Moisi între animalele curate şi animalele necurate. In urma
acestei distmeţiuni, Ebreiî nu puteau să se atingă de ore-care ani-
male a căror carne este cu t6te aceste excelentă. Dar, ¿ic necredin-
cioşii nu este acesta o lege ridiculă şi ne demnă de un legislator care
pretinde că primeşte inspiraţiunile sale de la ensuşi Dumnezeu ?
Dar prin ce pot proba necredincioşii că acestă lege este ridiculă şi
ne demnă de un legislator inspirat? Mai întâi, cine nu ştie că nu exis-
tă pe faţa pămentulnî nici un popor care să nu aibă ură şi despreţ
asupra unor animale ore care? Nu este de mirare dar că aseminq,a
dispreţ să se întîlniască şi la Ebreî. Dar fără să mergem să căutăm
esem piele nAstre m»i departe, acést& uioiuiv/wuuc • uînmaieior curct'
u^j/wi «j, »^wm«
te şi ne curate există de fapt şi la noî. Şi un lucru vrednic de mirare
este că şi noi refusăm a mânca tocmai pe acele animale care era pri-
vite ca ne cnrate la Ebrei. Aşa cămila, şoricile, şerpii, corbul, vultu-
rul, etc.; sunt t6te dintre acele animale din care ni mine n'ar voi mi
mănânce aştă-$i. Pentru ce?Noin'am putea să o spunem; căci carnea
fie-cărul din aceste animale, chiar şi a şerpilor veninoşi dacă li s'a
tăiat capulu, nu este vătămătore sănetăţel omului Aşa dar acostă
oprire nu pote fi de cât un fel de convenţiune gastronomica, sau mai
bine un simplu capriţiu pe care noi ni-1 impunem în privinţa cărnei
animalelor.
Din acest punct de vedere cei vechi erau, ca să $icem aşa, mal
resonabilî de cât noi; ei aveau de citat o lege, care distinge anima-
lele în curate şi necurate; pe când noi nu avem nici un cuvent pu-
ternic ca să nu mâncăm fără distincţiune carnea tuturor animalelor.
Revenind la Ebrei, noi vom face o luare aminte adversarilor noştrii
ca acestă distincţiune a animalelor în curate şi ne curate exista la
Ebrei chiar înnaintea deluviului (Facere 7,2). Moisinufăcu de cât să
consacre acestă distincţiune prin o lege positivă şi religi6să, şi noi
vom vedea că chiar acostă lege penlru alegerea alimentelor este
dovada cea maî mare despre înţelepciunea sa. Pintre mâncările o-
prite Ebreilor, unele erau necurate, sau cel puţin se priveau ast fel, şi
altele erau esclusiv consacrate altarului. Aşa, legea declara ca mâncări
necurate pe tote animalele ce lumea le credea ast-fel. Aceste erau:
1). Tote patrupedele care sau nu rumegă, sau, nu au piciorul complect
despicat, adică cămila, epurile, porcul, şoricile, etc.; 2) Şerpii şi insec-
tele [afară de lăcuste] care afară de aripi şi patru piciore, nu sunt
înzestrate cu cele doue piciore de dinainte maî lungî de cât celelalte,
pe care se aruncă pentru ca să sară; 3). Diferite specii de paseri, ca
corbulu, vulturulu etc. al căror nume sunt cam obscure în textul e-
breu; 4) Peştii care n'au nici aripiore de înnotat nici solgli; anume ceta-
ceile, ca balena, somnul, foca, delfinul, morunul etc. 5) Era necurate
şi tote bucatele pregătite într'un vas unde ar fi că^ut stîrvul vre-unuî
animal necurat, precum şi totă semânţa udă care ar fi fost atinsă de
acel stîrv (Lev. 11, 1-38). Dar este ştiut că sângele şî carnea putre-
zite sunt o otravă din cele maî puternice. Să ştie asemenea că o sin-
gură sgârietura făcută de un scalpel, cu care s'a tăiat carnea unuî ca •
davru în putrejune, pote produce nîşte accidente mortale. Istoricii
vechi vorbesc adesea-ori despre otrăvirea cu sânge de taur, negre-
şit putrificat, căci sâgele prospăt nu este o otravă, cel puţin dacă
animalul din care s'a estras n'a fost atins de nici o bolă putre^itore.
6) Mâncările şi băutura depuse într'un vas fără acoperemînt şi care
s'ar fi aflat într'un loc unde era un mort sau un murind. (Num. 19,
15). 7). Tote cărnurile oferite idolilor [Eşire 34, 15]. 8] Edul fert
în laptele mumei sale (Eşire 23, 19; 34, 26, A d . lege 14 21). Nu se
vede lămurit care a putut fi spiritul acestui din urmă articul; dar
se pote fireşte presupune că intenţiunea legislatorului a fost de a
da .Ebreilor o lecţiune de blândeţe, făcendu-î să privescă ca o cru-
zime acest tapt de a ferbe un miel chiar în acel lapte care 1-a
nutrit; sau, respingend întrebuinţarea untului pentru frigerea căr-
nurilor, să-î oblige a se servi de unt-de lemn, şi prin mijlocul aces-
 FANTA SCR'PTrpA

ta, ffi le faefc mat scumpă şi maT dulce noua lor patrie, Palestina
în care se găsea în cea mal mare abondenţă unt de-lemnul cel mal
bunii şi mai plăcut, sau în fine, spre a-T îndepărta de Ia 6re-care prac-
tici idololatre analoge ; mai ales când ştim că Romanii, dupre o
veche superstiţiune oferea lui Silvanus lapte şi lut Faun un ed; H
u6 lucruri care se oferea 1 în Grecia lui Bacus, şi în Egipt lui Osi-
ris. 9) Animalele sfâşiate de fiare sălbatice, şi în corpul cărora re-
mftsesă sânge (Eş're 22,31, Ad. lege 14, 21). Este constatat, dupre
opiniunea medicilor, că carnea unora din animale, ce s'a citat, este
cel puţin nesănetosa, maî cu seină în ţerile călduros®. Afară de aces-
ta, poporele păgâne vecine cu Ebreiî, ca Egiptenii, Fenicienii, Haldeii
şi Arabii, 'şi făceau plăcerile lor cu un mare număr dintre aceste a-
nimale, şi câte o dată le jertfia Şeilor lor. Moisi îşi propune dar cu
o mare înţelepciune un duplu scop, de a veg hea sănătatea popo-
rului seu, şi de a-1 depărta de orî-ce contact cu păgânii, sancţionând,
prin o lege positivă şi religiosă, o practică care deja exista la e-
breî şi pe care eî o ţineau de la strămoşii lor.:
Mâncările escîusiv consacrate altarului erau 3) Sângele anima-
lelor (Lev. 7, 26). Dar sângele era privit de toţi filosofii antici-
tăţeî ca nutrimentul sufletului. Nu este dar de mirare ca el să fi fost
în totul consacrat altarelor. 2) Grăsimea intestinelor, loba cea mare a
ficatului; rinichii cu grăsimea lor, (Lev. 3; 1, 10). 3) Coda cea grasă a
6eî. Legea oprea Ebreilor aceste părţi ale animalelor, pentru că
erau destinate jertvelor. Afară de la sacrificiele care erau în
întrebuinţare la tote poporele vechî, părţile grase erau tot-deauna
cu preferinţă destinate divinităţeî. S'ar putea esplica acostă diferin-
ţa prin aceea, că grăsimea nu putrezeşte şi nu se transformă, ca
carnea, in stirv necurat.
Din acestă scurtă espunere resultă. că dacă s'ar cunoşte mai bi-
ne motivele tuturor legilor ceremoniale a le Ebreilor, nu numai nu
s'ar privi ca bizare şi ridicule, dar din contra, s'ar afla forte
înţelepte şi forte demne de un legislator capabil şi luminat, care cu-
noştea perfect epoca sa şi nevoile poporului seu.

Anul Sabatic.
Să citeşte încă în cartea Leviţilor ca Dumne^eU, vorbind lui Moisi
pe muntele Sinaî, îi ordonă să spună din partea sa fiilor lui Istrail:
„ D u p e ce veţi fi intrat în pămentul pe care eu vi-1 voi da, păziţi sâm-
băta în onjrea luî lehova. Şese anidearândul veţi semăna ţerinile vos •
tre, veţi tăia şi via vostră şi veţi culege fructele lor în timp. de şese
ani. Dar al şeptelea an va fi sâmbăta pământului, consacrată în ono
rea repausului lui lehova; nu veţi semăna atunci ţerina vostră şi nu
veţi tăia via vostră. Nu veţi secera ceea ce pamentul va fi produs de
la sine, şi nu veţi culege strugurii viei, după obiceiul vostru de a o-
feri premiţiile; nu-î veţi culege spre a face din eî vin, căci acesta este
anul de repaus al pămentului ( L e v 2 5 ; 2, 5)." Această lege, ne-
credincioşii, este de sigur una dintre cele mai absurde şi maî impru-
dente ce spiritul omului a putut imagina. Prin urmare nu se pote re-
sonabil atribui lui Dumnezeu însuşi.
Privind cu atenţie tot cuprinsul capituluî din cartea Leviţilor, unde
 raportată această lege, nu s ar putea sft nu
cinţă diametral opusă socotinţei adversarilor noştri; noi sperăm
dovedim aceasta. Fără îndoeală, această lege privitoare la anul sa
batic ar fi cea mai absurdă şi cea mai imprudentă dintre toate le-
gile, dacă ea ar fi test propusă de un legislator ordinar; se p6te
dice chiar că ea este aşa de stranie, în cât nici n'ar fi putut veni
naturalminte în spiritul unul legislator. Pentru aceea şi Moisi îndrăs-
neşte să o promulge numai în numele lui Dumnezeii, şi prin o in-
spiraţie divină. Această lege nu putea fi fundată, în adevăr, de
cât pe certitudinea că fie-care al şeselea an va produce cu abon-
denţă fructe şi o recoltă pentru trei ani. Prin urmare, un politic
ordinar care nu ar fi putut conta de cât pe mijloce omeneşti, s'ar
fi făcut culpabil de cea maî stranie nebunie, îndrăsnind să pro-
pună o aseminea lege; pentru că ar fi riscat să facă să piară de
fome un popor întreg, încrezător în promisiunile sale, şi să atragă
blestemul public asupra memoriei sale; dar această certitudine nu
putea să vină de cât de la Domnul absolut al naturei, care singur
pote comanda să se producă într'un an recolta necesară pentru mai
mulţi ani. Noi cetim, în adever, în aceiaşi carte, următoarea în-
timpinare a lui Dumnezeu: „Dacă aţi <Jice în gândul vostru, ce
X vom mânca în al şepte'lea an, dacă nu vom £ semănat şi cules
fructele pământului nostru ? Eu voîu răspândi bine-cuvântarea mea
I asupra vostră în anul al şeselea, şi el va produce atâtea fructe şi
atâta recoltă cât trei alţii (Lev. 2 5 ; 20, 21
Numai această privire ar fi de ajuns să stabiliască că legea de
care vorbim, atât de încriminată, este de-o-dată o probă simţită
de o providenţă continuă a lui Dumnezeu pentru poporul seu, şi o
demonstraţie rigurosă a misiunei divine a lui Moisi; dar să adaugem
câte-va detalii. ' .
Efectul acestei legi era mai cu seamă pentru a veni in ajutorul
săracilor şi al streinilor, cărora li se lasă tot ce pămentul producea
de la sine. Legea mai avea în scop a da timpul necesar diferitelor
specii-de animale ca să se reproducă; de a deprinde pe Iudei cu
economia; în fine de a le inspira gustul şi deprinderea cu indus-
tria şi cu previderea, punendu-i în necesitate să adune în timpul
celor şese ani precedenţi, atâtea producte care să preîntimpine
lipsa şi scumpetea. Ce este mai mult, turmele care în timpul ce-
loralalţî ani păşteau în Arabia, în anul sabatic parcura în toată li-
bertatea pe tot pămentul Palestinei, şi dădeau ast-fel câmpiilor o
fecunditate noue. In acest chip, Ebreul, care după lege (A'd. Lege
15, 13, 14), trebuia să primiască de la stăpenul de care să dis-
parte, grâu, vin, unt-de lemn şi dobitoce, putea să-şi pună fun-
damentele unei stabiliri de familie, pentru că luî îi era permis să
se nutriască din tote fructele ce pămentul producea de la sine, şi
să pască pretutindene unde i se părea mai bine animalele ce pri-
misă, şi care aveau să-I dea când-va o turmă bogată.
In acelaşi timp nu trebue să credem că ebreiî petrecea anul Sa-
batic într'o trândăvie complectă; eî hrăneau câmpii lor cu cenuşă
şi alte gunoe; desrădăcina pălămida, spinii, scaii şi alte erburî rele
care le acoperea. E i se ocupau de îngrijirea albinelor şi a turme-
lor ; ţesatt inul şi lâna; 'şi reparau morile şi istrumentele agricole;
 fn fine asistaü maî exact la esplicările legeî, gi petreceau cu mţf^ŞlL
inultă asiduitate în datoriile lor religioase. Aceasta lege nu era prin I
urmare nici atât de absurdă nici atât de imprudentă precum ar
vrea să o Iacă contrarii sântei scripturi.
Să presupunem, cu óre care necredincioşi, că Moisi a fost un
înşelător, §i numai cât a promis o triplă recoltă în anul al şaselea.
Să presupunem că el a fost destul de dibaci ca să convingă pe po-
por că această lege vinea de la Dumnezeii. Să presupunem că în
această încredere poporul, după stabilirea sa în pămentul Chanaan
aşteptă în anul al §éselea o triplă recoltă. Apoi, vé$éndu-se înşe-
lat în speranţa sa, nu era natural ca să nu mai lase pămentul în
repaus în anul al şâptelea, ca să privească promisiunea lui Moisi ca o
himeră, şi pe legislator ca un a m ă g i t o r ? . . . Dar nu ,s'a întîmplat
nimic ast-fel. Poporul a observat anul sabatic, şi a încercat prin
urmare minunea triplei recolte. Aşa dar promisiunea venea de la
Dumnezeu, căci numai el póte da după plăcere abondenţa sau ste-
rilitatea,- Moisi vorbea dar în numele lui D u m n e z e u ; era aşa dar
adevăratul trimis al lui Dumnezeu. Prin urmare când ne ar lipsi ori
ce altă probă, evenimentul singur demonstra forte lămurit dumne-
$eeasca misiune a lui Moisi.
Numai Moisi dintre toţi legislatorii a îndrăsnit să-şi pună ast-fel
legislaţia sa la probă. Fie-care Istrailit putea în toţi şâpte anii să
judice prin sine însuşi dacă legislatorul seu. era în adever trimisul
luí Dumne^eü. Vechii legislatori, ca Licurg, Solon, Numa, n'au avut
previdere nici putere ca Moisi, ca să unească o minune determi-
nată şi perpetuă la observarea vre unia din legile lor; şi de şi spu-
nea ei că legile li se da prin ¿leí, că erau aprobate de Jeî, sim-
ţiaă însă ca lipsa împlinireî, care éra foarte sigură, li va face vi-
clenia palpabilă, şi-î va descredita cu totul în spiritul popórélor.
Kafionamentul nostru va fi complect şi va avea tota putera, când
vom proba şi aceea ca Istrailiţiî au observat maî tot-de-auna anul
sabatic.
Moisi îi ameninţase deja cu ma,rî nenorociri pentru călcarea aces-
tei legî; el le ţiice, pentru caşul când o vor călca : AtunCî pă-
mentul redus în pustietate se va bucura cu plăcere de" sâmbetele
sale, şi pe când voi veţi fi într'un păment inimic, pămentul vos-
tru se va bucura de repaus şi se va repausa în sâmbetele pusti-
ireî' sale, pentru că el nu aü avut repaus în sâmbetile vóstre pe când
voi locuiaţi pe el (Lev. 26, 34). După întorcerea din captivitate
Iudeii promit cu jurământ că vor păzi cu credincioşie tóte porun-
cile domnului, şi că vor lăsa pămentul fără al cultivam al şeptelea
an (Neem. 10, 31);
Alexandru cel mare venind în Ierusalim, în vită pe Iudei sa-î arate
ce bine le póte face. Preotul cel mare să mulţami atunci a-1 ruga
să permită Iudeilor ca să trăiască după legile lor, şi de a-î scuti să
plătească vre un tribut în anul al şâptelea; ceea ce li fu acordat
cu totă buna voinţă. Tot aşa făcuşi Samaritenilor, după ce ace-
ştia au declarat că se ţin în adever de legea luî Moisi şi observa
anul sabatic. Când armata lui Antioh Eupator merse în contra Iu-
deilor, şi se apropie de muntele Sion, acest rege ascultă propune-
rile de pace care i se făcea din partea celor ce erau în Rethsura;
 e cu această ocasiune, cft et au eşit din
cu ce trăi, pentru că se aflau în anul sabatic şi în repausul p&mântu
lui. Tot aşa făcură atunci şi locuitorii Ierusalimului asediat; tot pen
tru cuvântul că erali în lipsă de proviziunî aflându-se în anul sabatic.
Iuliu Cesar dădu un decret privitor la Iudei; eată cuprinderea
acestui decret: „Caius Cesar, imperator pentru a doa 6ră, au ho-
tărît ca Iudeii, în totă întinderea dominaţiunei lor, afară de ceta-
tea Iopi să plătească un tribut pentru cetatea Ierusalimului; acest
tribut să se plătească în fie care an, afară de acela pe care ei îl
numesc sabatic, pentru că atunci ei nu seamănă nici culeg fruc-
tele arborilor."
In descrierea ce face Iosif Fia vie asediului Ierusalimului de cătr«
Irod şi Sosius, ¿ice că Iudeii, împinşi de disperare, de şi s'au ve-'
¿ut asediaţi de o armată aşa de numeroasă, de şi se găseu în lipsă
de provisiunî, fiind în anul sabatic, totuşi au hotărît să porte res-
belul cu îndărătnicie.
Tacit, nu maî puţin, arată în Istoria sa că Iudeii petreceau în
nelucrare anul al şeptelea.
Vom observa înfine că lipsa de provisiunî ce a suferit Iudeii în
maî multe împrejurări, şi mai-cu-seamă în timp de resbele, pro-
venea din causa aglomeraţiuneî cei mari de străini, cari ameninţaţi
de tristele consecinţi ale resbeluluî, năvăleau de pretutindenea în
oraşele lor.
Despre victimile omineşU
Moisi, ¿ic necredincioşii, n'a fost negreşit inspirat de Dumnezeii
ca să prescrie sacrificii de victime omeneşti. Dar, el au făcut-o
aceasta; căci în cartea leviţilor să citeşte forte lămurit (27; 28, 29):
„Nimic din ceea ce va fi a unui om şi din ceea ce el va consa-
cra şi va afierosi domnului prin anatemă (Herem), fie om sau do-
bitoc, fie un câmp ce-î aparţine, nu se va putea nici vinde nici
reşcumpăra. Tot ce se va afierosi prin anatemă va fi sânt Domnului.
Totă anathema şi ori ce se va afierosi prin anathemă dintre 6menî,
nu se va reşcumpăra, ci va trebui neapărat să fie supus morţeî."
Pe de altă parte, mai multe fapte în istoria ebreilor confirmă aceas-
tă barbarie care era în groză chiar la păgâni. Aşa, Abraam chiar
dupre ordinul lui Dumnezeii, dupre Moisi, să pune în datoria de
a junghia pe fiiul seu Isaac; Ieftae intr'un sacrificiu ne uman, su-
grumă pe propria sa fiică pe altarul Dunu^euluî bunatăţei şi a
milostivire!.
Afirmăm, că dacă este permis să se ia un punct particular din
totul şi din economia unei întregi legislaţiunî, şi să i să dea înţe-
lesul material ce presinta, noi am avea o greutate forte mare să
resolvăm dificultatea ce ni se opune ; dar îndrăsnim a spera
adversarii noştri! sunt prea buni critici ca să susţină o arp
taţiune de acest fel, qjci aresona în modul acesta, ar 0 alÎa

ruinăm ori ce legislaşiune, până şi pe cea maî î n c a r e s' a

minată. Adică, că acest sistem de interpretare facZ ^ 7 * o •, 7
orice legislaţiune absurdă, contraflic6t6re, şi de ni f a n t u i u î
să judecăm şi să apreciem înţelesul articulului par
biecteză, nu numai prin el însuşi, ci prin tot cuprir
 SANTA SCRIPTURĂ

Dar, noi găsim tot în acostă lege o ordonanţă espresă care | H

cea maî mare severitate, junghierea de victime omehegtî; H I I
urmare textul căitei Leviţilor care ni se opune, nu comanda B
de cum asemene jertve omeneşti
Un lucru vrednic de observat şi care vine în ajutorul H |
' . i - v HT_ _! I |s . 1 ii nan O^fl^ft
taţiuneî nóstre, este —că Moisi, care regulézá în cea mal m a r
M f e a m a î mare
runţime ceea ce priveşte sacrificiile şi maî cu-s6mă alegerea
melor, nu tace nici o menţiune de victime omeneşti. Din contr«
ce a declarat că toţi primii născuţi ai omenilor - 3Hi , *> (tun»
şi aî animalelor
bue să fie consacraţi lui Dumnezeu, Dumnezeu ordonă ca aceste a^
urmă să-î fie jertfita, dacă sunt animale curate, şi că întâi născ ?
familiilor să fie rescumperaţi (Eş. ; 13, 12-15,; L e v . , 18, 15->j,U*u
c\rr -4 -4 \ : ' •' '. ••••'' l : L --um,P ) i '
27, 11).
Aceste locuri din sânta scriptură sunt de ajuns, credem, ca
probeze că textul cărţei leviţilor, citat contra nostră, nu prescrie
ni-
ci de cum jertve omeneşti, şi că prin urmare trebue să i dăm o alt* m
interpretare. O aseminea interpretare s'ar face numai-de-cât, îndată
ce s'ar presenta o asemenea contrazicere părută în codurilemostre le-
gislative. Ori cine este dar în drept a distinge împreună cu interpreţii
morteade care se vorbeşte în. cartea leviţilor în morte naturală, care
era reservatăpentru animalele curate, şi morte civilă, adică consacrarea
pentru tot-deauna în serviciul lui Dumnezeu;- ast-fel de m6rte era desti- Părin
nată omenilor, pământurilor, etc. Se pote admite încă şi mortea pentru ţinti că
omeni, mărginindu-o însă numai la inimicii prinşi în reslpoî, şi care
era afierosiţî anathemei, precum -putem vede din maî multe locuri le c e r c e
ale Bibliei. (Num, 31; Ad. lege 2, 34; 13, 13; 25, 19; Ios. 617). greü d e
Cât priveşte jertva lui Abraam, ea nu presintă o greutate aşa de céndá s
seriosă; căci cine nu ştie, în adever, că Dumnezeu, Domnul suve-
ranii al vieţei şi al morţei omenilor, a putut, în virtutea dreptului dă a di
seu, să ceră ca Isaac să-î fie sacrificat? Dar evenimentul probezi deu. A
că numai ascultarea părintelui o cerea Dumnezeu mai presus de
ecume
cât ori ce altă jertvă. • '
Obiecţiunea cu jertva lui Eftae este nu maî puţin uşor de deslegat. îndest
Şi maiîntăi, nu este în totul sigur că Eftae să fi jertvit pe fiica sa de Sin
într'un chip sângeros; căci cea mai mare parte de interpreţi şi critici
moderni susţin că el s'a mărginit numai a o consacra pentru totdea- nicn g
una serviciului lui Dumnezeu. Dar presupuind împreună cu es- tină,
• 7
plicătoriî vechi, cu sânţii părinţi ai bisericeî şi cu toţi rabinii până la
secululu al 12, că s'ar atinge de o jertfă reală, nu s'ar putea susţinea BiseiJ
într'un chip legitim că legea anathemei ar ordona jertve omeneşti. Fap- desbl
tul s'ar atribui numai imprudenţei lui Ieftae. %f||mH tărî
i y w

Să terminăm prin acestă scurtă dar forte seriosă refiexiune a lui Hui-
lei: Cum ar.fi putut Dumnezeu să-şi exprime în cartea leviţilor place- lega
rea pentru jertve omeneşti, când tot el o opreşte cu mare severitate m a
în a doua lege (12, 29 şi urm); el care nu vorbeşte de acesta barbarie
de cât ca de o urăciune şi de o grozăvie. mB^^M
ţa,
f Iniioceat M. Ploeştenu. |
coi
ho
în