Junimea

- este cea mai importanța grupare literară și culturala din a doua jumătate a secolului XIX, infiintata
în anul 1863 la Iasi în casele lui Vasile Pogor
- Junimea reprezintă spiritul critic modern în literatura și cultura romana și este o reacție la lipsa de
echilibru dintre formele și fondul cultural mostenit de la pasoptisti
- intenția declarata este aceea de modernizare profunda a culturii romane. Initiativa aparține unor
tineri intelectuali moldoveni, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti și Iacob Negruzzi. Lor li se
alătura Titu Maiorescu, un tânăr ardelean cu studii stralucite la Viena și cu un doctorat la vârsta de
20 de ani. În scurt timp, el devine spiritus rector (mentor spiritual) al Junimii.
- încă de la început duc o politica de un veritabil management cultural, infiintand o tipografie
proprie, revista „Convorbiri literare” și un lanț de librarii
- în activitatea Junimii se disting 3 etape:
I. Prima etapa este etapa ieseana și a avut loc intre anii 1863-1874. Aceasta etapa are un
pronuntat caracter polemic în care se elaboreaza principiile estetice și sociale ale junimismului. Prin
prelectiunile populare organizate săptămânal de doua ori, ei incercau sa educe gustul publicului.
Activitatea lor se manifesta în trei directii – limba
- literatura
- cultura
II. A doua etapa a avut loc intre anii 1874 și 1885 ,iar sedintele Junimii s-au desfasurat
la Bucuresti și activitatea revistei la Iasi. Este o etapa de consolidare a directiei noi în poezia și
proza romana. Totodata, este perioada de maxima stralucire a reprezentantilor directiei noi: Mihai
Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici

III. Etapa bucuresteana începe eminamente în anul 1885 când revista și societatea sunt
mutate la Bucuresti. Aceasta perioada are un caracter preponderent universitar și academic prin
studiile filozofice, istorice, filologice și geografice. Revista își continua activitatea pana în anul
1944, însă nu mai are stralucirea din primii 20 de ani de activitate

Directii de activitate

A. Limba -impunerea alfabetului latin

-ortografie fonetica
-fixarea normelor gramaticale ale limbii
- imbogatirea vocabularului cu neologisme de origine romanica
- combaterea betiei de cuvinte

B. Contributii în domeniul culturii

- în 1868, Titu Maiorescu elaboreaza studiul În contra directiei de astăzi în cultura romana. Autorul
supune unei analize atente toate institutiile culturale ale societății romanesti. El constata ca, din
dorința de modernizare rapidă sunt imprumutate fără discernamant institutii ale culturii occidentale.
Este celebra teorie a formelor fără fond de mare rasunet în epoca. El arata ca era mult mai benefic
să se creeze mai întâi fondul și mai apoi formele. Toate aceste forme fără fond sunt sortite eșecului,
încă de la început, după opinia criticului
- el propune ca și soluții trei principii:
- autonomia valorilor
- unitatea dintre cultura și societate
- unitatea dintre fond și forma în cultura și în dezvoltarea sociala

C. Literatura
- în 1867 Titu Maiorescu intenționează sa editeze o antologie de poezie romaneasca. Făcând
selecția, constata ca cele mai multe poezii sunt lipsite de valoare estetica. Renunța deci la proiect și
scrie studiul O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867. Studiul are doua părți:
-conditiunea materiala a poeziei:
-
-
- literatura opereaza cu imagini artistice create în mintea noastră de cuvinte. Prin urmare, cuvintele
poetice trebuie sa îndeplinească anumite condiții:
-alegerea cuvântului celui mai puțin abstract
- utilizarea adjectivelor și adverbelor
- personificarea obiectelor și prea abstracte
- utilizarea metaforei, comparatiei și a „tropului”