Destinul personajului este simbolic pentru satul romanesc traditional.

Este un personaj
exponential, prototip al taranului patriarhal. Ilustreaza conceptia taranului roman fata de pamant si
familie. Se considera stapanul unic al unei familii numeroase, scindate de neintelegeri si conflicte pe
care el pare sa le ignore. Mica sa proprietate, casa, pamanturile si gradina, asigura din punctul lui de
vedere, cele necesare unui trai tihnit. Nu-si doreste mai mult si este multumit cu ceea ce are,
tercand in plan secund, amenintarile mute ce planeaza si asupra micii proprietati – datoria la banca,
fonciirea. Este un personaj complex, construit dintr-o multitudine de trasaturi prezentate in mod
direct - narator, alte personaje, autocaracterizare - si indirect – fapte, gesturi, vorbe, atitudini.
Puternic individualizat, el fixeaza un tip uman aparte, cunoscut sub numele de spirit morometian.
Prin Niculae, spiritul morometian se prelungeste si in epoca asa-zisei decaderi a personajului.

Inteligenta, spiritul de observatie, spiritul contemplativ, ironia, darul povestirii, sociabilitatea,

placerea comunicarii cu oamenii, arta discursiva.

Disimulat( isi disociaza mereu vorba de gand sau de intentie) , autoiluzionat ( timpul e rabdator cu
oamenii, ca este tatal unei familii unite, ca estea utoritatea suprema in familie, ca evenimentele
lumii din afara satului, in principal criza economica, nu au cum sa ii afecteze proprietatea), ignora
disensiunile din familie, se instraineaza treptat de membrii familiei, tocmai prin ironie, incapacitatea
de a intelege vremurile, si ignorarea dorintelor membrilor familiei.