Junimea

- este cea mai importanța grupare literară și culturala din a doua jumătate a secolului XIX. Aceasta a
fost infiintata în anul 1863 la Iasi în casele lui Vasile Pogor
- Junimea reprezintă spiritul critic modern în literatura și cultura romana, o reacție la lipsa de
echilibru dintre formele și fondul cultural mostenit de la pasoptisti
- intenția declarata este aceea de modernizare profunda a culturii romane
- initiativa aparține unor tineri intelectuali moldoveni, P.P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti și
Iacob Negruzzi. Lor li se alătura Titu Maiorescu, un tânăr ardelean cu studii stralucite la Viena și cu
un doctorat obținut la vârsta de 20 de ani. În scurt timp, el devine spiritus rector (mentor spiritual) al
Junimii
- încă de la început duc o politica de un veritabil management cultural, infiintand o tipografie
proprie, o revista „Convorbiri literare” și un lanț de librarii
- în activitatea Junimii se disting trei etape:
I. Prima etapa este etapa ieseana (1863-1974) care are un pronuntat caracter polemic în care se
elaboreaza principiile estetice și sociale ale junimismului. Prin prelectiunile populare, organizate
săptămânal de doua ori, ei incercau sa educe gustul publicului. Activitatea lor se manifesta în trei
directii: limba, literatura și cultura.
II. Etapa a doua (1974-1885) este etapa cu desfasurarea sedintelor Junimii la Bucuresti, dar
activitatii revistei la Iasi. Aceasta este o etapa de consolidare a directiei noi în poezia și proza
romana. În același timp este perioada de maxima stralucire a reprezentantilor directiei noi: Mihai
Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici
III. Etapa a treia este etapa bucuresteana care eminamente începe în anul 1885 , cad revista și
societatea sunt mutate la Bucuresti. Aceasta perioada are un caracter preponderent universitare și
academic prin studiile filozofice, istorice, filologice și geografice publicate. Revista își continua
activitatea pana în anul 1944

Directii de activitate

A. Limba
- impunerea alfabetului latin
- ortografie fonetica
- fizarea normelor gramaticale ale limbii
- imbogatirea vocabularului cu neologisme de origine romanica
- combaterea betiei de cuvinte

B. Contributii în domeniul culturii

- în 1868, Titu Maiorescu elaboreaza studiul fundamental În contra directiei de astăzi în cultura
romana. Autorul supune unei analize atente toate institutiile culturale ale societății romanesti. El
constata ca, din dorința de modernizare rapidă (după Unirea Principatelor), au fost imprumutate fără
discernamant institutii ale culturii occidentale. Este celebra teorie a formelor fără fond de mare
rasunet în epoca. El arata ca era mult mai benefic să se creeze mai întâi fondul și acesta sa genereze
formele. Toate aceste forme fără fond sunt sortite eșecului, după opinia criticului
- el propune ca și soluții trei principii:
- autonomia valorilor
- unitatea dintre cultura și societatea
- unitatea dintre fond și forma în cultura și în dezvoltarea sociala

C. Literatura
- în 1867, Titu Maiorescu intenționează sa editeze o antalogie de poezie romaneasca. Făcând
selecția, el constata ca cele mai multe creatii sunt lipsite de valoare estetica. Renunța deci la proiect
și scrie studiul O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867. Studiul are doua părți:
- conditiunea materiala a poeziei: