Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NOIEMBRIE 2015
Elev: CALOTĂ ANA-THEODORA
CLASA: a VIII-a A
Apa grea are densitatea, punctele de fierbere şi de topire mai ridicate decât apa obişnuită.
Apa grea conţine în proporţie mult mai mare decât cea normală izotopul deuteriu al
hidrogenului. Are o densitate cu 11% mai mare decât cea a apei şi nu este radioactivă.
Riscuri
Principalele riscuri: O concentrţtie mare de apă grea în apa de băut produce omului sete
intensă şi deshidratarea organismului. Folosirea ca înlocuitor al apei pentru mai mult de 3
zile poate cauza moartea prin inhibarea diviziunii celulelor.
De ce totuşi în istoria chimiei oamenii de ştiinţă s-au preocupat de prepararea apei grele?
Apa grea a căpătat o mare importanţă pentru determinarea unor procese biochimice. De
disocierea sa electrolitică s-a ocupat inclusiv academicianul Emilian Bratu.
În prezent se cunosc peste o sută de metode pentru separarea deuteriului, folosit la
producerea acestui tip de apă.
I. UTILIZARE:
Utilizarea principală a apei grele este ca agent termic şi moderator de neutroni în
reactoarele atomice.
Apa grea D2O constituie sursa principală de obţinere a deuteriului (prin electroliza
D2O). Prima bomba cu hidrogen în care s-a folosit drept combustibil deuteriu, a
explodat la 1 noiembrie 1952 în insulele Marshall. La locul exploziei s-a găsit un
crater adanc de 60 m şi un diametru de 2 km plin cu apă de mare. Explozia a
eliberat o energie echivalentă cu a 3 milioane tone de trotil (un explozibil extrem
de puternic).
Deuteriul obţinut din apa grea, se foloseşte la obţinerea temperaturilor înalte (mii de grade),a
plasmei, în reactoare nucleare.
II. PRODUCŢIE:
Apa grea este un compus chimic similar cu apa obișnuită, în care atomii de hidrogen sunt
înlocuiți de deuteriu, un izotop al hidrogenului care conține un proton și un neutron. În natură
apă grea este amestecată cu apă obișnuită în proporție de 1 la 5000. Apa grea pură se obține
din apa naturală prin tehnologii de schimb izotopic, distilare sau electroliză.
Schimbul izotopic hidrogen sulfurat-apă
Într-un amestec de hidrogen sulfurat–apă la echilibrul chimic, concentrația deuteriului în apă
este mai mare decât în hidrogenul sulfurat. Diferența de concentrație depinde de
temperatură. În practică, apă și hidrogenul sulfurat circulă în contracurent, între zone cu
temperaturi diferite. În zona rece deuteriul trece din hidrogenul sulfurat (gaz) în apă. Gazul
sărăcit în deuteriu este recirculat în zona caldă unde deuteriul trece din apă în hidrogenul
sulfurat. Prin repetarea procesului de foarte multe ori concentrația deuteriului poate crește
până la 20-30%.
Distilarea fracționată
Deoarece moleculele de apă obișnuită se evaporă mai repede decât cele de apă grea, prin
fierbere apa grea se concentrează în lichid. Prin repetarea succesivă a procesului se poate
obține concentrația dorită.
Electroliză
Apa grea se obtine prin îndelungata electroliză a apei. Dintr-o tonă de apă obişnuită se obţin
10cm³ de apă grea, de puritate 99,99%. Procesul de electroliză necesită un consum mare
de energie. Pentru obţinerea unui kilogram de apă grea, se consumă aceeaşi energie ca la
obţinerea a trei tone de aluminiu.
Apa obișnuită disociază mai ușor la trecerea curentului
electric decât apă grea. În acest mod se poate obține apă
grea de concentrația dorită. La uzinele de producere a apei
grele se utilizează combinații ale acestor tehnologii. Deși
tehnologiile de producere a apei grele sunt foarte
asemănătoare cu cele utilizate la producerea amoniacului
sau alcoolului, din cauza randamentelor foarte scăzute
realizate în procesele respective, puține țări din lume au
construit asemenea instalații din cauza costurilor de investiție
și operare foarte mari.
Țările producătoare de apă grea sunt de obicei țări care dețin reactoare nucleare care
folosesc apă grea, printre care Argentina, Canada, China, India și România.
Țara noastră se numără printre producătorii şi
exportatorii de apă grea.
Uzina de la Halanga produce cea mai bună apă grea din
lume. Exporturile au asigurat plata ratelor pentru
centrala nucleară Cernavodă.
La vreo şapte kilometri de Drobeta Turnu-Severin, o
încrengatură uriaşă de ţevi şi bazine mai mult sau mai
puţin ruginite se lăţeşte pe o latură a drumului naţional
ce duce la Târgu-Jiu. Este Uzina de apă grea, unica
unitate de acest tip din Europa şi cel mai mare
producător de profil din lume.
Apa grea pe care o produce uzina de la Halanga este moderatorul şi agentul termic primar
de care are nevoie Centrala Nucleară de la Cernavodă pentru a funcţiona şi este obţinută
din apele Dunării. Acestea conţin deja o cantitate de 0,0143% de apă grea. Această cantitate
infimă se separă până ajunge la concentraţia de uz nuclear de minimum 99,78%. Apa Dunării
trece prin mai multe etape până la produsul final: filtrarea brută, tratarea cu var şi clorură
ferică, pentru dedurizare şi decarbonatare, decantare, filtrarea prin filtre mecanice cu cuarţ,
demineralizare şi degazarea sub vid. Rezultatul acestor operaţii este "apa de proces", care
este combinată apoi cu hidrogen sulfurat, într-un proces numit schimb izotopic. Apele folosite
în producţie se filtrează şi apoi se deversează în pârâul Pleşuva.
Pe lângă Centrala de la Cernavodă, uzina exportă apă grea în Coreea de Sud, China, Statele
Unite ale Americii şi Germania. Mai produce deasemenea şi apă superuşoara, azot lichefiat,
aer instrumental, apă demineralizată, apă potabilă, apă distilată şi apă industrială.
În prezent, totul este strict reglementat de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică din
cadrul ONU (AIEA).
BIBLIOGRAFIE
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Apă_grea
2. www.romag.ro
3. www.sfetcu.com/language/ro/apa-grea
4. www.greenpeace.org/.../campanii/energia-nucleara/activitati/apa-grea