Noi astăzi vă prezentăm, Versuri despre Eminescu Prin care îl lăudăm! Eminescu, poet scump Se numeşte Eminescu Dragi colegi, iubiţi profesori, Şi este poetul nostru Eu aş vrea ca să vă spun În inimile noastre va sta Cum Eminescu făcea odată Până când lumea va dispărea! Poezii pentru români. Natura şi iubirea o îmbină Eminescu a fost odată Şi ne-arată calea spre lumină! Cel mai mare poet român. De aceea am ales mereu A fost, va fi şi încă este Poeziile succesului său! Al nostru poet român. Ascultând acele versuri Cu versuri dulci, calde şi line Ne-am dat seama doar acum. Eminescu ne-a-ncântat. Importanţa pentru oameni Spunându-ne dorurile sale A poetului român. Noi mai mult l-am ascultat. Arta romantică a poetului român, Mereu egal cu sine însuşi M-a făcut ca să compun Şi cu gândurile sale, Despre-aceasta o poezie, A compus sub clar de lună Recitată cu mândrie! Având o “dorinţă” mare!
Acum şi eu am o dorinţă. Dorinţa de-a încânta. Elevi din şcoala întreagă Şi pe profesoara mea!
Iar acum la încheiere,
Vă sfătuiesc să citiţi! Versuri despre Eminescu Să-nvăţaţi să-l preţuiţi! Viaţa lui Mihai Eminescu
Plouă şi bate vântul ne-ncetat,
Parcă în ciudă-mi face. Ştie că mie aerul rece şi tăios Mult rău şi greu îmi face!
Merg abătut pe străzi străine
Să uit de tot, c-am fost pribeag! O pală caldă de-amăgire, Îmi mângâie fruntea cu drag.
Sunt obosit şi abătut,
Oi fi bolnav, sau mi se pare. Sudori de gheaţă mă cuprind Prin gânduri negre de tăcere!
De-oi fi murit sau de trăiesc,
Mereu de mine v-amintiţi. Un scriitor de prin Moldova, Prin poezii să mă găsiţi.
Prea tânăr şi prea netrăit,
Căci cu destinul nu te baţi! Voi fi mereu pentru voi toţi: Luceafărul dintre Carpaţi! Eminescu, omul…
La noi pe Pământ Îi dărui o pereche de ghete
S-a născut Luceafăr sfânt. Ca să înveţe repede, După cum bine îl ştiţi, Şi dacă învăţa E Mihai Eminovici. Premiul întâi lua.
Dumnezeu a vrut adevărat Dragul nostru scriitor
Să fie scriitor luminat. A scris poezii despre viitor. Şi precum bine voi ştiţi Dar el a murit Creangă-i prieten cu Eminovici. Sfânt şi neprihănit.
Însă nu a fost bogat El a scris poezii frumoase.
Dar el a învăţat. Citite de noi prin clase. Mergea la şcoală pe jos Noi ne bucurăm foarte tare, Fiind foarte conştiincios. La ziua lui de sărbătoare!
Mergea pe cărare Prin unele poezii
Cu picioarele goale. Întâlnim şi bucurii… Până într-o zi De asemenea şi supărări Când un călugăr îl opri. Fără iubiri şi mângâieri! Dor de Eminescu ! Adorm cu poezia-n gând Şi-adorm plângând Când voi adormi Tu vei veni Şi-mi vei şopti:
„Eu sunt Eminescu
Nu am vrut să plec! Ţi-am lăsat ca amintire, O mică… povestire C-un luceafăr minunat Şi un vis de neuitat!”
Ca-n versul unei poezii:
„O, rămâi, rămâi la mine!” O mare minune-ar fi Căci cred că şi tu ştii; Că avem un mare dor…
Dor de Eminescu! Eminescu, poetul!
E luceafărul cel blând
Minune pe-acest Pământ! Inimă de aur are Natura îi vine în cale. El iubeşte al său popor, Suflet ne dă tuturor! Cu-ale sale poezii Unicat mereu va fi!
De-aş avea…
De când a scris prima poezie
El a devenit mândrie. Arată în poezii emoţie, Sau ce l-a inspirat să scrie.
Are sufletul în poezie,
Vrea dragostea să o descrie. Eroul basmului şi-a poeziei Adormit pe vecie!
