Vei rămâne mereu...

Dragi colegi, iubiţi profesori

Eminescu, poet scump
Dragi colegi, iubiţi profesori,
Eu aş vrea ca să vă spun
Cum Eminescu făcea odată
Poezii pentru români.
Eminescu a fost odată
Cel mai mare poet român.
A fost, va fi şi încă este
Al nostru poet român.
Cu versuri dulci, calde şi line
Eminescu ne-a-ncântat.
Spunându-ne dorurile sale
Noi mai mult l-am ascultat.
Mereu egal cu sine însuşi
Şi cu gândurile sale,
A compus sub clar de lună
Având o “dorinţă” mare!
Noi astăzi vă prezentăm,
Versuri despre Eminescu
Prin care îl lăudăm!
Se numeşte Eminescu
Şi este poetul nostru
În inimile noastre va sta
Până când lumea va dispărea!
Natura şi iubirea o îmbină
Şi ne-arată calea spre lumină!
De aceea am ales mereu
Poeziile succesului său!
Ascultând acele versuri
Ne-am dat seama doar acum.
Importanţa pentru oameni
A poetului român.
Arta romantică a poetului român,
M-a făcut ca să compun
Despre-aceasta o poezie,
Recitată cu mândrie!

Acum şi eu am o dorinţă.
Dorinţa de-a încânta.
Elevi din şcoala întreagă
Şi pe profesoara mea!

Iar acum la încheiere,

Vă sfătuiesc să citiţi!
Versuri despre Eminescu
Să-nvăţaţi să-l preţuiţi!
 Viaţa lui Mihai Eminescu

Plouă şi bate vântul ne-ncetat,

Parcă în ciudă-mi face.
Ştie că mie aerul rece şi tăios
Mult rău şi greu îmi face!

Merg abătut pe străzi străine

Să uit de tot, c-am fost pribeag!
O pală caldă de-amăgire,
Îmi mângâie fruntea cu drag.

Sunt obosit şi abătut,

Oi fi bolnav, sau mi se pare.
Sudori de gheaţă mă cuprind
Prin gânduri negre de tăcere!

De-oi fi murit sau de trăiesc,

Mereu de mine v-amintiţi.
Un scriitor de prin Moldova,
Prin poezii să mă găsiţi.

Prea tânăr şi prea netrăit,

Căci cu destinul nu te baţi!
Voi fi mereu pentru voi toţi:
Luceafărul dintre Carpaţi!
 Eminescu, omul…

La noi pe Pământ Îi dărui o pereche de ghete

S-a născut Luceafăr sfânt. Ca să înveţe repede,
După cum bine îl ştiţi, Şi dacă învăţa
E Mihai Eminovici. Premiul întâi lua.

Dumnezeu a vrut adevărat Dragul nostru scriitor

Să fie scriitor luminat. A scris poezii despre viitor.
Şi precum bine voi ştiţi Dar el a murit
Creangă-i prieten cu Eminovici. Sfânt şi neprihănit.

Însă nu a fost bogat El a scris poezii frumoase.

Dar el a învăţat. Citite de noi prin clase.
Mergea la şcoală pe jos Noi ne bucurăm foarte tare,
Fiind foarte conştiincios. La ziua lui de sărbătoare!

Mergea pe cărare Prin unele poezii

Cu picioarele goale. Întâlnim şi bucurii…
Până într-o zi De asemenea şi supărări
Când un călugăr îl opri. Fără iubiri şi mângâieri!
 Dor de Eminescu !
Adorm cu poezia-n gând
Şi-adorm plângând
Când voi adormi
Tu vei veni
Şi-mi vei şopti:

„Eu sunt Eminescu

Nu am vrut să plec!
Ţi-am lăsat ca amintire,
O mică… povestire
C-un luceafăr minunat
Şi un vis de neuitat!”

Ca-n versul unei poezii:

„O, rămâi, rămâi la mine!”
O mare minune-ar fi
Căci cred că şi tu ştii;
Că avem un mare dor…

Dor de Eminescu!
 Eminescu, poetul!

E luceafărul cel blând

Minune pe-acest Pământ!
Inimă de aur are
Natura îi vine în cale.
El iubeşte al său popor,
Suflet ne dă tuturor!
Cu-ale sale poezii
Unicat mereu va fi!

De-aş avea…

De când a scris prima poezie

El a devenit mândrie.
Arată în poezii emoţie,
Sau ce l-a inspirat să scrie.

Are sufletul în poezie,

Vrea dragostea să o descrie.
Eroul basmului şi-a poeziei
Adormit pe vecie!