LICEUL TEORETIC “PETRU CERCEL”

Proiect la matematica
Sisteme de ecuatii liniare

Coordonator stiintific:
Prof. Nica Ionut

Elev:
Doncila Mihail

TARGOVISTE

2011
 Cuprins

1. Forma generala a unui sistem de ecuatii liniare …………………3

2. Metode de rezolvare a sistemelor de ecuatii liniare ……………..4
2.1. Metoda matriceala …………………………………………4
2.2. Metoda lui Cramer ………………………………………...5
2.3. Metoda lui Gauss ………………………………………….6
3. Discutia unui sistem de ecuatii liniare …………………………...7
3.1. Rangul unei matrice ……………………………………….7
3.2. Compatibiliatea unui sistem liniar ………………………...7
4. Aplicatii ale sistemelor liniare in economie ……………………...8
4.1. Economia – Generalitati …………………………………..8
4.2. Aplicatie …………………………………………………...9
1. Forma generala a unui sistem de ecuatii liniare
Definitie: O ecuatie liniara cu n necunoscute x1,x2,…,xn are forma:

a1x1+a2x2+…+anxn=b , a1,…,an, b ∈ ℂ.

Numerele a1,a2,…,an se numesc coeficientii necunoscutelor x1, x2,…,xn , iar

b se numeste termenul liber al ecuatiei.

Definitie: Se numeste solutie pentru ecuatia liniara orice n-uplu

(s1,s2,…,sn) ∈ ℂn, care verifica egalitatea: a1,s1+a2s2+…+ansn=b.

Definitie: Se numeste sistem de m ecuatii liniare cu n necunoscute, un

sistem de forma:

a11 x1  a12 x2  ....  a1n xn  b1

a x  a x  ....  a x  b
 21 1 22 2 2n n 2

...............................................
am1 x1  am 2 x2  ....  amn xn  bm

aij∈ ℂ, ∀i=1, 𝑚, ∀j=1, 𝑛, bi ∈ ℂ , ∀𝑖 = 1, 𝑚.

- x1, x2,…,xn, se numesc necunoscutele sistemului.

- aij , i = 1, 𝑚 , j=1, 𝑛, se numesc coeficientii necunoscutelor sau
coeficientii sistemului.
- bi , i=1, 𝑚 , se numesc termenii liberi ai ecuatiilor sau termenii
liberi ai sistemului.

Asadar un sistem de ecuatii liniare este o multime finita de ecuatii liniare.

Numarul aij se afla in ecuatia cu numarul I in fata necunoscutei xj si

reprezinta in aceasta ecuatie coeficientul acestei necunoscute.

Definitie: Sistemul se numeste omogen daca toti termenii liberi bi , i=1, 𝑚

sunt egali cu zero.

 Definitie: Se numeste solutie a sistemului orice n-uplu (s1,s2,…,sn)∈ ℂn care
este o solutie pentru fiecare din ecuatiile sistemului.

Definitie: Un sistem care nu are nici o solutie se numeste incompatibil.

Daca sistemul poseda solutii se spune ca este compatibil (determinat cu o
solutie si nedeterminat cu mai mult de o solutie).

Definitie: Doua sisteme liniare sunt echivalente daca sunt amandoua

incompatibile sa amandoua compatibile si au aceleasi solutii.

2. Metode de rezolvare a sistemelor liniare

2.1. Metoda matriceala
Fie sistemul liniar format din n ecuatii cu n necunoscute scris sub forma
matriceala: AX=B, cu det (A) ≠ 0 (matricea sistemului este nesingulara).
Numarul det (A) il vom numi determinantul sistemului. In acest caz
matricea A este inversabila. Inmultim egalitatea de mai sus, la stanga , cu
A-1 si obtinem X=A-1B, Solutia sistemului. Spunem ca sistemul este
compatibil determinat. Daca sistemul este liniar omogen, adica B = O, atunci
sietmul admite numai solutia banala, X = O, adica x1 = x2 =…= xn = 0.

Procedeu practic: 1) Daca sistemul liniar are n ecuatii cu n necunoscut,

atunci se scrie sistemul sub forma AX=B si se calculeaza det(A).

2) Daca det(A) ≠ 0, se calculeaza A-1.

3) Solutia sistemului este X = A-1B .

Aceasta metoda precizeaza in ce conditii sistemul este compatibil

determinat si cum i se determina solutia.

Exemplu:
2𝑥 + 𝑦 = 3
{
3𝑥 − 𝑦 = 1

Raspuns: Matricele care definesc sistemul sunt:

A = (2 1
), 𝑋 = (𝑦𝑥 ) , 𝐵 = (31) si sistemul se scrie matriceal AX =B
3 −1
Deoarece det (A) = -5≠ 0, matricea A este inversabila si deci X=A-1B.
1 1 4
5 5 5
Calculand inversa matricei A, gasim A-1 = (3 ( ),
2) si deci X=A B= 7
-1

−5 5
5
4 7
adica x = , y = .
5 5

2.2. Metoda lui Cramer

Este aplicabila unui sistem de n ecuatii liniare cu n necunoscute de forma:

a11 x1  a12 x2  ....  a1n xn  b1

a x  a x  ....  a x  b
 21 1 22 2 2n n 2

...............................................
an1 x1  an 2 x2  ....  ann xn  bn

sau in scriere matriceala AX = B, cand determinantul sistemului este nenul,

adica det (A) ≠ 0.

In aceste conditii sistemul este compatibil determinat (din cerinta det (A) ≠
0 rezulta A este matrice inversabila si functioneaza metoda precedent de
determinare a solutiei sistemului) si Solutia unica este data de urmatoarea:

Teorema: Orice sistem liniar pentru care determinantul sistemului, det(A)

este nenul, este compatibil determinat cu solutia data de formulele
Δ𝑥1 Δ𝑥2 Δ𝑥𝑛
x1 = , x2 = , …, xn= unde Δ=det(A), Δ𝑥𝑘 se obtine din Δ inlocuind
Δ Δ Δ
coloana coeficientilor lui xk prin coloana termenilor liberi, k=1, 𝑛 .

Formulele de mai sus, care dau solutia sistemului, se numesc formulele lui
Cramer. Un sistem liniar cu det(A) ≠0 se numeste sistem Cramer.
 Procedeu practic: 1) Se calculeaza Δ si se observa ca Δ ≠ 0.

2) Se calculeaza determinantii ∆xk , k=1, 𝑛 , obtinuti din

∆ prin inlocuirea coloanei k prin coloana termenilor liberi.

3) Solutia sistemului este data de formulele lui Cramer:

Δ𝑥1 Δ𝑥2 Δ𝑥𝑛
x1 = , x2 = , …, xn= .
Δ Δ Δ

Exemplu:
𝑥 + 𝑦 + 2𝑧 = −1
{2𝑥 − 𝑦 + 4𝑧 = −4
4𝑥 + 𝑦 + 4𝑧 = −2
1 1 2
Raspuns : Determinantul sistemului este: ∆ = |2 −1 4| = 12≠ 0, si deci
4 1 4
∆𝑥
sistemul este compatibil determinat (sistem Cramer), cu solutia x =
∆

∆𝑦 ∆𝑧 −1 1 2 1 −1 2
y= , z= , unde: ∆𝑥 = |−4 −1 4| = 4, ∆𝑦 = |2 −4 4| = 8,
∆ ∆
−2 1 4 4 −2 4
1 1 −1 1 2
∆𝑧 = |2 −1 −4| = -12. De aici ne rezulta ca x = , y = , z = -1.
3 3
4 1 −2

2.3. Metoda lui Gauss

Metoda lui Gauss sau metoda eliminarii partiale consta in transformarea
echivalenta a sistemului prin transformari elementare, in sisteme in care
necunoscuta x1 apare numai in prima ecuatie, iar in celelalte ecuatii se
elimina. Pentru sistemul astfel format se pastreaza prima ecuatie neschimba-
ta, iar in celelalte m-1 ecuatii se aplica procedeul pentru necunoscuta x2 ,
pastrand-o in a doua ecuatie si eliminand-o din celelalte m-2 ecuatii. Se
repeta procedeul pana cand intr-o ecuatie a sitemului ramane o singura
necunoscuta. Cu valoarea ei se trece in celelalte ecuatii (de jos in sus) si se
termina si celelalte necunoscute. Prin metoda lui Gauss eliminam succesiv
necunoscutele.

Aceasta metoda se utilizeaza la rezolvarea sistemelor liniare de m ecuatii

cu n necunoscute, fara a face apel la calcul de determinanti.

3. Discutia unui sistem de ecuatii liniare

3.1. Rangul unei matrice
Definitie: Fie A∈ ℳ m,n ( ℂ ). Se numeste minor de ordinul k al matricei A,
determinantul matricei extrase din A, ale carui elemente se gasesc la
interesectia a k coloane diferite si k linii diferite.

Definitie: 1) Daca A∈ ℳ m,n ( ℂ ), A nenula, atunci rangul matricei A, notat

rang (A), este cel mai mare dintre ordinele minorilor nenuli ai matricei A.

2) Daca A=O , matricea nula, atunci rang (A) = 0.

3.2. Compatibilitatea unui sistem liniar

Proprietatea Kronecker – Capelli: Un sistem liniar este compatibil daca si
numai daca rangul matricei sistemului este egal rangul matricei extinse.

sistem compatibil ⇔ rang ( A) = rang ( A)

Proprietatea Rouche: Un sistem liniar este compatibil daca si numai daca

toti determinantii caracteristici sunt nuli.

Procedeu practic pentru descutia sistemelor liniare

1) (Combatibiliatea sistemului). Se calculeaza rang (A) = r si stabilim
daca sistemul este compatibil sau nu (fie cu proprietatea Kronecker-
 Capelli verificand egalitatea rang (A) = rang (𝐴), fie cu proprietatea
lui Rouche calculand tori determinantii caracteristici).
Daca rang (A) < rang (𝐴), atunci sistemul este incompatibil (S = ∅,
unde S este multimea de solutii) (Kronecker – Capelli).
Daca r<m si exista cel putin un determinant characteristic nenul
atunci sistemul este incompatibil (S = ∅ ) (Rouche)
Daca rang (A) = rang (𝐴) sau toti termenii caracteristici sunt nuli,
atunci sistemul este compatibil.

2) (Determinarea solutiilor sistemului compatibil). Se alege un

determinant principal Δp si se precizeaza necunoscutele: principale si
secundare , precum si ecuatiile: principale si secundare.
Daca r = n, atunci sistemul dat este compatibil determinat.
Daca r < n, se rezolva sistemul format din ecuatiile principale, in
care necunoscutele secundare se trec in membrul drept, utilizand
regula lui Cramer. Li se atribuie necunoscutelor secundare valori
arbitrare. Daca solutia depinde de una, doua, etc. valori arbitrare,
sistemul este compatibil simplu, dublu, etc. nedeterminat.

4. Aplicatii ale sistemelor liniare in economie

4.1. Economia – Generalitati
Economia este o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și
consumul de bunuri și servicii. Potrivit definiției date de Lionel Robbins în 1932,
economia este știința ce studiază modul alocării mijloacelor rare în scopuri
alternative.

Se spune că economia este pozitivă atunci când încearcă să prezică în mod

obiectiv și să explice consecințele anumitor opțiuni, date fiind un set de supoziții
sau de observații. Alegerea unei supoziții ce trebuie făcută atunci când se
construiește un model, la fel ca și observațiile ce trebuie stabilite sunt alegeri
normative.
 Se spune că economia este normativă atunci când recomandă o alegere în
detrimentul altei alegeri sau când este făcută o apreciere subiectivă asupra valorii.

O atenție deosebită se acordă și alocării resurselor, producției, desfacerii,

comerțului și concurenței. Logica economică este aplicată tot mai des în cazul
problemelor legate de opțiuni în cazul lipsurilor sau atunci când trebuie stabilită
valoarea economică. Preocuparea principală în economie se centrează pe modul în
care prețurile reflectă cererea și oferta, iar ecuațiile sunt folosite pentru a prezice
consecințele anumitor decizii.

Supoziția fundamentală care face subiectul teoriei economice tradiționale este

ideea existenței actorului rațional care urmărește maximizarea utilității. Economia
neoclasică este bazată pe această supoziție care este folosită pentru a deriva
rezultate referitoare la funcționării unui sistem de prețuri în condițiile puterii pieței
descentralizate.

4.2. Aplicatie
O fabrica de mobila produce trei tipuri de mese A, B si C. Fiecare masa
trece prin trei etape: prelucrare, asamblare şi finisare. Capacitatea maximă a
fabricii pentru sculptura este de 200 ore, pentru prelucrare este de 195 ore
şi pentru finisare de 165 ore. Pentru fiecare masa A sunt necesare 6 ore la
prelucrare, 5 ore la asamblare şi 4 ore la finisare, pentru masa B 3 ore la
prelucrare, 4 ore la asamblare şi 3 ore la finisare, iar pentru masa C 1 ora
la prelucrare, 1 ora la ansamblare si 2 ore la finisare . Determinaţi numarul
de mese de fiecare tip care pot fi produse utilizand la maxim capacitatea
fabricii.

Solutie:

Notam cu: x – numarul de mese tip A;

y – numarul de mese tip B;

z – numarul de mese tip C.

Cele 200 de ore destinate sculptarii sunt descrise de ecuatia:

 6x+3y+z = 200

Cele 175 de ore destinate ansamblarii sunt descrise de ecuatia:

5x+4y+z = 195

Cele 135 de ore destinate finisarii sunt descrise de ecuatia:

4x+3y+2z = 165

Deci sistemul ce trebuie rezolvat este :

6𝑥 + 3𝑦 + 𝑧 = 200
{ 5𝑥 + 4𝑦 + 𝑧 = 195
4𝑥 + 3𝑦 + 2𝑧 = 165
6 3 1 200
𝐴̅ = (5 4 1 195)
4 3 2 165
6 3 1
det A = |5 4 1| = 48+12+15-16-30-24 = 5 = Δ
4 3 2
200 3 1
Δ𝑥 = |195 4 1| = 1600+495+585-660-600-1170 = 250
165 3 2
Δ𝑥 250
x= = = 50 scaune tip A
𝑥 5
6 200 1
Δ𝑦 = |6 195 1| = 2340+800+825-780-1170-2000 = 15
4 165 2
Δ𝑦 15
y= = = 3 scaune tip B
𝑦 5

6 3 200
Δ𝑧 = |5 4 195| = 3960+2340+3000-3200-3510-2475 = 115
4 3 165
Δ𝑧 115
z= = = 23 scaune tip C
Δ 5
Bibliografie : • Mircea Ganga - “Manual Matematica pentru clasa a XI-a -
Trunchi Comun + Curriculum Diferentiat”, Editura MATHPRESS

• www.didactic.ro

• www.wikipedia.com