Never Seduce a Scoundrel

Sabrina Jeffries
Copyright @ 2006 Deborah Gonzales
Edigie publicati pentru prima dati de Pocket Books,
. o divizie a Simon & Schuster, Inc.

F{)***
\ftr^^. SRnTNA IEFFRIES
Alma este marci inregistratd a Grupului Editorial Litera
O.P. 53; C.P.212, sector 4, Bucuregti, Rominia
tel.:021 319 63 93;0752101777
Sd, ruusr6lt a/r, cra,t
Sdnu seduci un crai
1

Sabrina Jeffries
Traducere din limba engleze
Copyright @ 2019 Grup Media Litera Elena Arhire
pentru versiunea in limba romAni
Toate dreptur Ie r ezerv ate

Editor: Vidragcu gi fiii

Redactor: Daniela Nae
Corector: PiunifaAna
Coperti: FloriZahiu
Tehnoredactare qi prepress: Ioana Cristea

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei

JEFFRIES, SABRINA
Si nu seduci un crai / Sabrina Jeffries
trad.: Graal Soft -Bucuregti: Litera, 2019
ISBN 978-606-33-3621-8
I. Arhire, Elena (trad.)

827.L71(73)-31=13s.1
Ittent@
2019
 Capitofuf t
Londra, iunie L81-8

Dragul meu vdr Michael,

in urmdtoarele luni, nu voi ft la ;coald, ci Ia Londra, ca
tnsolitoare a lui Lady Amelia, in vreme ce tatdl gi mama ei vitre-
gd sunt Ia fard. Te rog sd-mi scrii tn continuare. Voi avea nevo-
ie de sfaturile tale infelepte, cdci Lady Amelia este o entuziastd
(sd tndrdznesc sd spun cd e aproape Ia fel de indrdzneagd ca
mine?) gi riscd sd ne bage pe amdndoud tn bucluc inainte de in-
cheierea,sezonului.
Ata devotatd,
Charlotte

Cine s-ar fi gAndit ci balurile puteau fi atAt de plictisitoare?

Cu siguranfi, nu Lady Amelia Plume. CAnd ajunsese prima datd
la Londra, din origelul de coasti Torquay, fiecare intAlnire la ceai,
fiecare bal, fiecare serati fuseseri magnifice.
Dar asta se intAmplase cu doi ani in urmd, inainte sd-gi dea sea-
ma cd erau toate la fel. Iar balul din fiecare primivari al distinsei vi-
contese de Kirkwood nu ficea excepfie, judecAnd dupi mullimea de
oameni pe care Amelia ii urmirea cum intrau in sala de bal cu perefi
trandafirii. Erau aceleagi persoane plictisitoare, aceiagi filfizoni infu-
murafi, aceleagi matroane bArfitoare gi aceleagi domnigoare frivole.
Nici o lady care aspira la aventurd gi care avea un dram de respect de
sine nu ar fi rimas acolo.
Din p6.cate, Amelia ii promisese prietenei ei din Scofia, Lady Ve-
netia Campbell, cd avea sd rimAni. M5car Venetia, pe care o zdrila
ciliva metri depirtare, gtia cum si invioreze o seratlplictisitoare.
- Slavi Cerului ci ai venit! spuse Venetia cAnd se apropie. ili jur ci
o si mor de plictiseald. Nu este aproape nimeni interesant pe aici.
 Sabrina lefries
-Nimeni? intrebd Amelia cu o dezamigire evidentd. Nici micar
un ambasador spaniol, weun explorator intors de curAnd din pacific
ori un cAntdref de operi?
Venetia rAse.
- Mi gindeam mai degrabe la barbagi buni de insuritoare.
Pentru Venetia, asta insemna un gentleman inteligent. Nu cd
n-ar fi putut si aleagi din pleiada de domni, inteligenfi sau nu. pe
lAngi faptul ci era impresionant de bogati, avea genul de frumusete
pe care barbapl il idolatrizau, cu bucle negre, piele de culoarea lapte-
lui gi niEte sAni enormi.
in comparagie cu Venetia, Amelia era in grozitor decomuni - indl-
lime obignuitd, piele obignuiti, voce obignuitd. Chipul ei comun nu
avea sd inspire niciodatd rapsodii, iar pirul ei de un castaniu mediu
goviia intre a fi cArlionfat gi drept.
Dar avea foarte mult pir, slavi Cerului, si il menfinea strdlucitor
cu ajutorul pomezii gi a apei de caprifoi pe care le folosea mama ei vi-
treg5, originari din America. Poate ca ochii Ameliei nu aveau verdele
de sireni al ochilor Venetiei, dar barbaqii ii descriau ca fiind ,,strilu-
citori", iar sAnii ei de reguld atrigeau atenfia.
Pe scurt, Amelia avea un farmec decent gi... pretendenti modesti"
Desigur, cei mai multi barbagi erau atragi de averea ei nu chiar atAt de
modesti si de statutul de fiici a contelui de Tovey. Dar, oricum, ea nu
avea de gAnd si se mirite cu nici unul dintre ei - nici cu marchizul de
Pomeroy, un general ln vArsti, ciruia ii pliceau Amelia si averea ei,
nici cu fiul amfitrioanei, insusi vicontele de Kirkwood, care ii ficuse
avansuri cu un an inainte.
Ea visa la o viafd mai aventuroasi - sd cdldtoreasci prin Turcia,
asemenea lui Lady Mary Wortley Montagu, sau sd triiasci in Siria,
precum legendara Lady Hester Stanhope.
-De fapt, spuse Venetia, existi o persoand aici care ni s-ar pirea
interesanti amAndurora: virul din America al lui Lord Kirkwood.
Ea fdcu un semn din cap spre un colg aflat undeva in spatele Ameliei.
Se pare ci. maiorul Lucas Winter se afle in Anglia in misiune cu Garda
Marini. a Statelor Unite.
AgteptAndu-se si dea peste weun tip mai in vArsti, inciruntit si
palid, Amelia urmiri privirea Venetiei. Apoi se uitd lung. Dumneze-
ule, cum il ratase cAnd igi fdcuse intrarea?
in sala aceea inghesuiti, maiorul Winter iegea in evidentd ca
un goim printre porumbei. Purta o uniformi albastri absolut
Sd nu sefuc{ un cra'i,-
fermecdtoare, cu fireturi de aur si o centuri de un rogu aprins strAn-
sd pe talia lui eleganti. Inima i-o lud la goani numai privindu-I.
$i nu doar studiindu-i uniforma. Pirul lui de un negru intens
se potrivea de minune cu cizmele de aceeagi culoare gi, departe
de a fi palidi, pielea arsi de soare ii faceau pe ceilalgi gentlemeni si
pari teribil de anemici. Te indemnau si te gAndeqti la o zi petre-
cuti pe mare, in betalii pe Mediterani. Oh, cAte aventuri trebuia si
fi ueit!
- Iati un birbat adevirat! observi Venetia. Cresc inalfi gi bine fA-
cufi in America, nu-i aga? Chiar daci trisiturile lui sunt intru cAtva
grosolane.
Era adevirat. Birbatul avea maxilarul un pic prea ascufit, iar na-
sul pufin cam subgire pentru a fi chipeg. Iar orice lord englez ar fi
smuls feri mili sprAncenele acelea groase si rebele. Dar, chiar dacd
gi-ar fi schimbat infiligarea, atAta weme cAt igi pistra privirea aceea
incruntatd, birbatul tot grosolan continua si pari.
,,$i fascinant."
-incd nu a invitat nici o doamnd la dans. O dorinfd intriganti
licdri in ochii Venetiei. Dar o si fii incintati si afli ce se spune despre
el - cdldtoregte cu un veritabil arsenal. Daci o si continue si-i insulte
pe ofiferi, s-ar putea sd fie nevoit si-l gi foloseasci.
- I-a insultat?
La naiba, ratase toate lucrurile interesante pentru cd ajunsese
cu intirziere!
- I-a spus lui Lord Pomeroy ci americanii au cAgtigat ultima bata-
lie impotriva noastri pentru ci ofilerii englezi sunt mai interesafi de
pomezi decAt de pistoale.
Amelia rise. Nu putea decit si-gi inchipuie cum trebuia si fi pri-
mit generalul comentariul acela. Mai ales rostit de barbat precum
maiorul, care sigur se simlea acolo ca pe teritoriul inamicului, chiar
dacd rizboiul se incheiase cu trei ani inainte. in weme ce maiorul
Winter sorbi din gampanie, scruti din priviri sala de bal cu disprepl
rezervatal unui spion aflat in recunoastere.
- Este insurat? intrebe Amelia.
Venetia se incruntd.
*Acum, ci stau sd ma gAndesc, nimeni n-a confirmat acest
lucru.
 Sabrina!ffies
- Sper si nu fie. Amelia mai arunci o privire in directia lui. Trebu-
ie sd fie extraordinar de curajos daci ii infrunti pe vechii lui dusmani
-
chiar acasi la ei.
- $i trebuie si aibi ceva mai mult decAt ramuri uscate pe sub kilt,
adiugi Venetia cu accentul ei ugor scofian.
Amelia o privi piezig.
-Ai citit din nou cartea aceea ieftine cu povegti din harem,
nu-i asa?
-Este foarte edificatoare, continui Venetia in soapti. Ce zici?
Maiorul are o sabie care sd merite si fie veneratd de gura cuiva?
- Dumnezeule, nici mdcar eu nu sunt atAt de neobrd.zatd incAt
si-mi dau cu pirerea despre sabia maiorului!
Venetia chicoti.
- Mama ta vitregi o sd fie incAntati sd audd asta.
Amelia rAse.
- Dumnezeu gtie ci biata Dolly are si aga destule batai de cap cu
mine. A detestat sd fie tArAtd prin lume de rdposatul ei sof, asa ci nu
intelege de ce n-as rata niciodati sansa de a celdtori.
Privirea ei aluneci din nou spre maior. Marinarii americani erau
celebri datoriti faptului ci se luptaserd cu pirafii barbari in ultimii
ani. El era prea tAnir ca sd fi experimentat asta? Oare ea indrdznea sd
aranjeze lucrurile astfel incdt sd-i fie prezentatd gi apoi si{ intrebe?
Lord Kirkwood o privi si ii murmuri ceva vdrului siu, care ii ur-
rniri privirea. Era prima datd cAnd americanul se uita in direcfia ei,
aga ci Amelia schiga un zAmbet imbietor spre el.
El nu i-l intoarse. Ficu ochii mici spre ea, cu o intensitate bruscd
de pri.di.tor, apoi privirea ii aluneci f.drdneobrdzare spre rochia din
mitase galbeni din China, cu voldnase rogii orientale. in clipa in care
privirea lui reveni asupra chipului ei, obrajii Ameliei erau in flicdri.
Dumnezeule, berbatul era indrdznet! Nici un englez nu se uitase
weodati la ea de parcA era goali pugci. CAt de fascinant! Un fior de-
licios o cuprinse intr-un iures de senzatii.
Apoi el spulberd momentul ficAnd un semn scurt din cap gi igi
intoarse privirea spre virul lui.
Ei bine, ce trebuia sd inleleagd ea din asta?
- Unde este mama ta vitregi? intrebi Venetia.
- Ea 9i tata au plecat ieri la Torquay, spuse Amelia absenti.
Acum, ci Dolly agtepta primul copil, papa era hotirAt si o risfefe
la !ard.
Sd. nu sef,uc(,11n syq(-
-Aproape ca m-au convins si merg cu ei, dar, din fericire, doam-
na Harris a acceptat si vind cu mine in orag Ei si fie insotitoarea mea
cati vreme nu este nevoie de ea la gcoali.
Cu doi in urmd, Amelia 9i Venetia absolviserd $coala pentru ti-
nerele domnigoare a doamnei Harris, iar profesoara lor inci nutrea
pentru ele o puternici afecfiune, sentiment de altfel reciproc. Tocmai
de aceea mergeau acolo in fiecare luni pentru a lua ceaiul si pentru
lecliile de tAnird mostenitoare. Asta, fdri a mai mentiona informa-
liile prelioase pe care doamna Harris le primea in mod regulat de la
misteriosul ei bineficitor, vdrul Michael.
-OricAt ag adora-o pe doamna Harris, spuse Venetia, nu mi-as
dori si me insofeascd. Nu te-ar lisa niciodati si ai un moment intre
patru ochi cu vreun domn.
-Cu ce domn are Amelia un moment intre patru ochi? intnebi o
voce cdrcotagi din spatele lor.
Amelia igi inibugi un oftat. Era domnigoara Sarah Linley, alti
colegi de gcoali. Amelia incercase sd o placi, dar irascibilitatea gi
snobismul prostutei Sarah o ficeau pAni gi pe ea si scragneasca
din dinfi.
-Bund, Sarah. Ea igi lipi un zAmbet politicos pe chip. Vorbeam
doar despre lipsa bdrbafilor eligibili de aici.
- Ce lipsi? intrebi Sarah. Eu vid cAflva. Lord Kirkwood, de
exemplu.
-Despre care aud ci incearcd sd se insoare cu o avere, sublinie
Venetia.
Sarah igi rdsuci pe deget o guvild aurie.
- Iar eu am o avere, nu-i aga?
Fiica bancherului avea trisdturile deosebite ale unei pipugi de
por{elan. Picat ci. nu avea nimic care sd semene cu un creier.
- Lord Kirkwood n-ar manifesta niciodatd weun interes pentru
tine, replicd Venetia firi sd se deranjeze sd-gi ascundi dispre;ul.
Din cauza frecventelor referiri ale lui Sarah legate de mizerabilii
scofieni, cele doui erau intotdeauna cu pumnalele la vedere.
-Ah, dar a fdcut-o deja, spuse Sarah cu o voce care trida un aer
de superioritate. Apoi oftd afectat;. Din picate, pdrinfii mei nu
sunt de acord. Papa spune ci Lord Kirkwood este un pierde-vari
cu titlu gi ci wea si mi mirite cu un negustor de ceai care are grd-
mezi de bani. M-au lisat sd vin aici in seara asta doar pentru ci vine

Sa|rtna !ffies
negustor. Eu, mdritata cu un negustor de ceai! Vi puteli inchi-
qi acel
pui? CAnd, de fapt, as putea sd fiu Lady Kirkwood!
- Sunt siguri ci vicontele are inima zdrobitit, zise Venetia
sarcastic.
- Oh, povestea inci nu s-a terminat!
Sarah schiqd spre ele un zAmbet secretos.
Amelia gtia ci nu trebuia sd o incurajeze, dar era limpede ci Vene-
tia nu putea sd suporte ideea cd Sarah stia ceva ce ea nu aflase.
- Chiar asa? intrebi Venetia.
Sarah se apleci spre ea.
-imi promiteli ci nu spunefi nimdnui?
Venetia schimbd o privire cu Amelia.
-Absolut!
-La ultima intAlnire, mi-a dat pe ascuns o scrisoare in care igi
declara intentiile.
Amelia abia reugi si-gi mascheze uluirea. Lord Kirkwood i se
piruse un om rezonabll, dar, daci se gAndea serios la o cisnicie cu
prostula Sarah, cu siguranti era nebun sau mai disperat dupi inavu-
tire decdt igi diduseri seama cei din inalta societate.
-I-am scris un rispuns. Sarah arbori un aer tragic. Dar este
foarte posibil si. rimAni in sdcule(ul mea pentru totdeauna. Mama
urmiregte cu atenfie corespondenfa gi m-a amenin{at cd-mi ia toate
bijuteriile dacd dansez micar o data cu Lord Kirkwood. Ea privi in-
cruntatd in colpl opus al incdperii. Dar ar reugi sd vorbeasci pulin
cu mine dacd nu ar fi virul lui oribil.
Privirile li se indreptard spre maiorul american chiar cAnd acesta
schimba cAteva cuvinte cu doi invitagi. in timp ce spiritele se aprin-
seri, Lord Kirkwood interveni sd stingi focul.
Sarah oftd.
- De fiecare dati cdnd Exceienla Sa se indreapti spre mine, tici-
losul lui vir supiri pe cineva. $i nu este ca gi cum as putea sA rnd duc
direct la el 9i sd-i dau scrisoarea. Cineva ar putea sd mi vad6, iar tata
mi-ar pune pielea pe bdf.
-.A,tunci di-o unui slujitor, spuse Venetia cu dispret.
- $i dacd observi mama? Sau dacd slujitorul o si pdldwigeasci?
Probabil pdrinlii mei o sd mi inchidi in camera mea sau o si facd
weun lucru la fel de oribil.
-Ai putea si o lagi intr-un loc in care si fii siguri cI o s-o giseas-
ci, sugeriAmelia. in biroul lui, de exemplu.
Sd nu sef,uci un crai
-Bdrbaliijoaci deseori cirli acolo, zise Sarahvizibil incruntati.
-Atunci lasd-i scrisoarea pe pat, continui Amelia. Sau mai bine
pe perna lui. Nici un slujitor n-ar indrizni sd o ia de acolo pAni cAnd
nu o vede stapAnul.
in timp ce Sarah o privi infricogatd, Venetia addugd cu nigte ochii
strilucitori:
-Da, Sarah, de ce nu te duci pAni sus ca sd o lagi pe pat?
- Foarte amuzant, spuse Sarah imbufnatd. Voi doui vrefi si
vedeli cum dau de necaz ca sd-l avefi pe Lord Kirkwood numai pen-
tru voi.
Amelia fu cAt pe ce si-i spund ci Lord Kirkwood o abordase lnain-
tesI se fi gAndit micar la Sarah, dar nu putea si fie atit de rea.
-Vreau doar si spun ci, replici ea scurt, casa nu este mare gi
existi scirile slujitorilor. Ai putea si te furigezi pAni sus gi sd o faci
inainte si observe cineva ci ai dispiirut.
-Daci este aga de ugor, de ce nu o faci tu? intrebi Sarah. Tu egti
cea care tAnjegte dupd aventuri.
Amelia dddu si rispundd, apoi se opri. Chiar stia sa aprecieze o
adevdratd aventuri. Partea ei ascunsi., entuziasmul de a se furiqa...
De ce si. nu o facd? Desigur, nu pentru Sarah, ci doar ca si vada daci
putea se scape neobservati.
Nu era ca gi cum avea si se intAmple ceva extraordinar in seara
a.eea. itt plus, probabil camera maiorului era sus, iar ea putea chiar
si arunce o privire asupra arsenalului mentionat de Venetia.
- Bine, spuse Amelia. O si duc chiar eu scrisoarea.
Sarah pdru surprinsi, dar Venetia se incruntd.
-Nu fi absurdd! Nu poli si te duci in dormitorul omului.
- Este cea mai buni cale de a ne asigura ci o sd citeasci scrisoarea
lui Sarah.
- Este cel mai bun mod de a fi ruinati daci te vede cineva, spu-
lui Dumnezeu, am putea la fel de
se Venetia tdios. Pentru numele
bine si ne ducem la el 9i sd-i dim scrisoarea direct. BArfele te-ar dis-
truge oricum.
-Dacd Amelia wea si md ajute, se impotrivi Sarah, de ce si nu
o facd?
- Pentru cd o si fie prinsd, prostufo!
- Daci sunt prinsi, o si fac pe proasta, zise Amelia. O sd-mi flutur
genele 9i o si mi prefac cd sunt o nitAngi care s-a riticit prin casd in
ciutarea camerei de toaleti.
13
 Sabrtna leffr(ns
- Ideea de a face pe nitAnga nu o si tind cu toatd lumea, o atrertizd,
Venetia.
-Atunci o sd mi asigur ci nu md prinde nimeni. Amelia se in-
toarse spre Sarah. Di-mi scrisoarea!
Sarah o scoase din sdculet gi o strecurd in mAna Ameliei.
IgnorAnd protestele Venetipi, Amelia indesd plicul in sdculelul
ei, apoi se indreptd gribita spre coridor. Sigur, nu era chiar genul
de aventuri extraordinar de exoticd la care visase, dar era mai bine
decit nimic. Daci reugea sd ajungi la usa care dddea spre scirile din
spate fdri sd fie vdzuti...
Avu noroc. Scara se afla chiar lAngi camera de toaletd, a9a ci era
usor si deschizi o ugd in locul celeilalte cAnd nu se uita nimeni. Sus
avu din nou noroc, pentru cd etajul la care se aflau dormitoarele
era pustiu.
Dar care era camera Excelentei Sale? AscultAnd daci se apropia
weun slujitor, deschise iute usile una dupd alta, trecAnd de dormito-
rul in care mirosea a api de trandafiri, considerAnd ci era al viconte-
sei, gi de urmdtorul, care pirea a fi al unei tinere doamne. Chiar cAnd
Amelia deschise usa altei inciperi de pe coridor, se auzird niste voci
dinspre sciri. Cu sAngele vuindu-i in urechi, intrd repede in cameri.
si inchise usa.
CAtd vreme cineva traversi coridorul, arunci o privire in jur.
ea
Cu siguranfi, era camera unui birbat. O pereche de cizme lustruite
erau asezate la picioarele patului, iar o centuri si o sabie cu o formi
stranie bdgati in teaci atArnau pe un scaun. Sabia lui Lord Kirkwood
era linutd intr-un dulap la parter, astfel cA aceea trebuia si fie...
Camera maiorului Winter.
Simli furnicdturi pe piele. Era sansa ei de a-i vedea arsenalul. $i
de a afla mai multe despre el - unde fusese, unde se ducea.
Daci era cisitorit.
in timp ce iuresul emofiilor ii involburi sAngele in vene, ea se
strecuri mai aproape ca sS se uite cu atenlie la suportul de berbierit.
La fel ca majoritatea militarilor, barbatul era extrem de ingrijit, pe-
riile gi pieptdnul fiind foarte curate. Acelasi lucru era valabil pentru
ordonata lui mdsutd de toaletd. Nu gisi bijuterii, dar, in singurul ser-
tar, descoperi un pumnal straniu, cu mAner de fildeg.
O privire rapidi induntrul dulapului ii dezvilui haine bine croite,
dar nu moderne, minusi si cizme practice gi doui pdlirii uzate din
bland de castor. Gdsi gi mai multe lucruri din arsenalul lui - o cutie
14
Sd nu seduct sn 6,v6'i,-
de pistol incuiati, inci un pumnal gi chiar o pugci, pentru numele
lui Dumnezeu! Dar, la naiba, nimic care si dea de inleles dacd avea
sau nu o sofie!
Apoi zdri scrisorile deschise de pe masa de scris. Ea govdi, cu san-
gele infierbAntat in vene. Si indrizneasc6? insemna si meargi prea
departe, nu-i aga?
Oh, dar tocmai de aceea trebuia sd o faci! Nici o aventuri nu era
Iipsiti de risc.
Gribindu-se, arunci o privire peste foaia de deasupra. Scrisoarea
de la Comisia navali citre consulul american ii permitea maiorului
Lucas Winter sd vadi gantierele navale de la Deptford. Interesant,
dar nu teribil de palpitant. Le risfoi gi pe celelalte. $i mai multe co-
respondenli plictisitoare, nici o scrisoare de la weo sofie.
Apoi, ajunse la ultima foaie, care confinea o listi curioasi de
nume gi comentarii mAzgilite in dreptul fieciruia. Doamna Doro-
thy Taylor era adnotatd cu o serie de adrese din Franfa, o dati gi o
scurti descriere. Domniqoara Dorothy Jackson nu avea nici o descri-
ere, ci adrese din Franla gi menfionarea unui frate. Doamna Dorothy
Winthrop.. . Dumnezeule, omul avea o slebiciune pentru femeile care
se numeau Dorothy! Dar definea doar o dati Ei o adresd, alituri de o
referire la sogul ei american.
Ultimul nume era subliniat de doui ori: doamna Dorothy Smith.
Amelia incremeni. inainte ca Dolly si se fi miritat ctpapa, numele ei
fusese Dolly... Dorothy Smith. Amelia inghiti in sec. Nu insemna ni-
mic. Trebuiau si existe o sutl de Dorothy Smith numai in Londra.
Dar, dupi ce trecu in revisti comentariile din dreptul doamnei
Dorothy Smith, igi simli inima cAt un purice:
270 Rue de Ia Sonne, Paris
Poate cd q avut un insogitor Ia Rouen in noiembrie 781-5?
Aplecat din Calais spre Plymouth singurd, in februarie 1816.
Are piele albd, ochi verzi, pdr rogcat, e scundd.
Amelia se uitd absenti la hArtie. Cu siguranfi, descrierea i se po-
trivea lui Dolly. Iar Dolly fusese atAt la Paris, cAt la Rouen, inainte sd
ajungi in Plymouth in 1816, cdndpapa o luase pe sus gi se insurase
cu ea. ,,Poate ci a avut un inso!itor"... Bineinfeles ci avusese un in-
sofitor. Acum riposatul ei so!, un fost negustor.
l5
 Sabr{na leffries
Dar de ce era interesat maiorul Winter de Dolly? Era limpede
ci numele ei ii declansase interesul, asa cd probabil nu o cunoscuse
personal. - de acfiune
intorcAnd foaia pe cealalti parte, gdsi mai multe notite care ii
curi pielea de giind:
Dorothy Frier alias Dorothy Smith?
Perioada in care Frier a fugit din StlA ca sa scape se potriveqte.
Dolly? incercAnd si scape? De cine? $i de ce? CuvAntul alias suna
cAt se putea de criminal. Implicarea maiorului Winter insemna ci
guvernul american era parte din poveste?
Probabil cd Dorothy pe care o cduta maiorul Winter fusese o spi-
oand britanici. Dar rdzboitl. se incheiase, cui ii mai pisa de spioni?
Oricum, nu putea si fie vorba despre timida Dolly, care tresdrea cAnd
oamenii se certau, care se chinuia din risputeri si le faci pe plac
Ameliei qilui papa, care isi dorise din suflet si se mdrite cu papa qi
sd-i permiti s5-i foloseasc6 toati averea cAnd ar fi putut si ia de bdr-
bat weun bogdtag.
O neliniEte bolnivicioasd i se trezi in pintec. Daci Dolly ficuse
avere pe cdi necinstite?
CAnd tatal vdduv al Ameliei o intAlnise pe Dolly in Plymouth, cei
doi se indrdgostiseri la prima vedere. Dolly era atAt de tristd gi de
delicati, incAt masivul si morocdnosul tate al Ameliei nu igi dori-
se altceva decit si o protejeze. $i cine nu si-ar fi dorit acest lucru?
Femeia era blAndi si dulce din fire.
Dar averea lui Dolly le schimbase viata. Cu banii ei plitiserd
gcoala scumpd a doamnei Harris. Banii ei ii oferiserd Ameliei o zes-
tre si debutul in societatea londonezi. Si tot banii lui Dolly ii ingi-
duiseri lui papa sd-si pund proprietatea pe picioare dupi ani intregi
de austeritate.
Amelia cduti prin documente, sperAnd sd giseasci alte informa-
tii, dar nu mai vizu nimic. Ce avea si faci acum? Dolly nu menfio-
nase niciodati numele Frier, dar povestise pugine lucruri despre
trecutul ei. Se putea si fi avut un alt fel de via!6? Lui Dolly ii pldcea
si joace cirgi... Era posibil si fi fost impitimiti de jocurile de noroc?
Sau fusese sotia weunui cartofor ori a unui trisor?
16
Sd nu seduc{ un s,vq(,-
Nu, era absurd" Dolly nu ar fi participat niciodati la nici un fel
nelegiuiti. Nu avea un temperament potrivit pentru aga
-
ceva. Nu era in stare nici micar si ii nege Ameliei cea mai mici rugi-
fi- minte gi plAnsese cAnd muriseri pegtigorilor aurii, pentru numele lui
Dumnezeu! Ideea ca ea si faci un lucru nelegiuit era ridicoli. Faptul
ca viafa ei actuali o oglindea oarecum pe acea Dorothy Smith era
doar un lan! ingrozitor de coincidenfe.
Dar maiorul nu avea si creadi asa ceva. Amelia igi didea seama
ci el era genul de investigator minufios. intr-adevir, era posibil si
gtie deja despre Dolly. Asta explica de ce se uitase lung la Amelia in
sala de bal.
Deci cAt mai dura pAni c6nd maiorul pleca la Devon pentru a vor-
bi cupapa? Sau pAnd cind incerca sd o duci pe Dolly in America din
pricina unor acuzalii de care cu siguranfd nu se ficea vinovati?
Amelia trebuia si o avertizeze, dar cum? $i despre ce? Nu gtia ce
anume urmdrea el * se putea sa nu fie nimic important. Nici micar
nu era sigurd ci el fdcuse vreo legdturi intre Dorothy Smith gi Dolly.
Si nici nu se punea problema sd o supere pe Dolly in starea delicati
in care se afla. in plus, nu era mai bine si afle mai intAi de ce se afla
omul acela acolo?
O pocnituri: o fdcu si tresard. Era doar un bugtean din gemineu.
Dar ea trebuia sd plece. Camera cipitase un aer deosebit de amenin-
fetor, cu sabia expusd indrizne!, armele ascunse gi notilele de riu
augur care sugerau o trddare. Daci maiorul o prindea acolo, nu avea
de unde si qtie cum putea reacfiona.
Cu grijd, puse hirtiile la loc, exact asa cum le gisise, apoi iegi de-
grabi pe ugi. Din fericire, coridorul era pustiu. lncd trebuia si liweze
scrisoarea lui Sarah, o sarcind de care acum voia si scape cAt mai
repede cu putinfi.
in timp ce se gribea spre singurul dormitor rimas, scoase scri-
soarea lui Sarah din sicule!. Dar nu mai reugi sd-l inchidi la loc, iar
din acest motiv observi preatdtziu ci cineva urcase scirile.
- Ce naiba cauli aici sus? rdsund o voce necunoscuti de barbat, cu
un accent specific.
Aproape ci i se opri inirna in piept. Ascunse scrisoarea gi sdcu-
leful la spate gi indlp capul, doar ca si dea nas in nas cu singurul
berbat pe care ar fi trebuit sd-l evite.
Maiorul Lucas Winter.
t7