The Vixen

Christi Caldwell
Copyriglrt @ 2018 Christi Caldrvel'
Edilie publicati prin lnlelegere cu Amazon Publishing wwwapub com'
in colabotare cu ANA Sofia

CHzusrr Cerowrrr
l\ir-*+-tt*
\A(pta'
AIma este rnatca integistrate a CluPului Editodal Litera
O.P 53; C.P 212, sector4, Bucurefti, Romaniia
tel.: 021 319 63 93; 0752101777

imbl1nzirea scorPiei
Christi Caldwell

Copyright @ 2020 GruP Media Litera

Traducere din limba englezd
Pentru versiunea in Umba romani Oana Barbu
Toate drePturile rezewate

Editor; Vidragcu 9i fiii

Redactor Daniela Nae
Corector: Paunita Ana
CoPerti: Flori Zahiu
Tehnoledactate qi plq:ress: Ioana Cristea

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniei

CALDWELL, CHRISTI
imbJinzirea scorpiei / Christi Caldwell
trad.: Oana Barbu -Bucuregti: Litera, 2020
ISBN 978-606-33-4838-9
I. Barbu, Oana (trad.) LITERA
Bucure9ti
821.111 2020
 Christi caffweff-
Jandarmul ii dddu tlrumul atit de brusc incat ea se dezechilibri
gi cizu in fund. Rimase acolo, incremeniti o clipi, in timp ce jahdar-
-
mul il lui pe Connor, av6ndu-lpe nobil pe urmele lor.
Connor arunci o ultimi privire peste umir.
- O datorie pldtiti, murmuri el. Capitotut 1
Era mottoul fiecdruia dlntre fetele qi biie$i destul de ghinionigti
pentru a se afla ln ghearele lui Diggory
,,O datorie plitite:
Anglia, primdvara 7826

Luxul de a fi cel mai de succes anchetator din Anglia nu se rezuma

la averea pe care o delinea, ci 9i la capacitatea de a accepta sau de a
refuza oice caz,
Nu lncipea nici o indoiali. Connor Steele ficuse o avere din mun-
ca lui.
De aceea, se gAndise si nu meargi.
Cind vizuse biletul pe biroul siu, se gindise si arunce misiva la
cogul de gunoi.
in cele din urmi, accepte urmAtoarea audienli, dar nu din cauzi
ci avea nevoie de bani, ci peatru ce era ingelept si adune informagii.
Numai dupA o lnffevedere putea decide ce era de ficut in acel caz, dar
nu devenise cel mai bun anchetator refuzdnd sarcinile incredintate
de cei mai bogali qi mai puternici nobili din Londra.
in ciuda prezenlei a doi servitori in uniformi, o Gcere grea se
lesase ln holul larg.
in timp majordomul surprinzitor de tdnir studia cartea de vi-
ce
ziti pe care i-o inmAnase, Connor lsi arunci privirea asupra spaliului
mire!, de la podeaua din marmuri albi italiana pini la covoarele
stacojii, care acopereau scirile qi la candelabrul de cristal ce atarna
deasupra. Da, domnul care ciuta si-i foloseasci serviciile era putred
de bogat.
-Vre1i si mi urmagi?
Slujitorul inalt, cu pirul rogcat murmuri siagurele cuvinte schirn-
bate de cdnd deschisese uqa, iar Connor ii oferise cartea de viziti.
Dupi ce ii didu unui lacheu mantia lui Connor, majordornul porni
pe coridor.
Connor arunci o privire spre servitolul artigos, care, cu haina pe
brag dispiru in umbrd.

l4
 Chr'i,stt Caff,weff-
Mergand incet in spatele majordomului, Connor il urmi. Cel mai
priceput dintre anchetatori nu ratase nimic gi le vizuse pe toate.
Era o lectie necunoscuti de majoritatea anchetatorilor, una pe care
Connor o invilase nu in cei zece ani de cand igi infiinlase propda
afacere, ci mai degrabe in anii in care igi petrecuse viafa pe strizi.
Omiterea unui detaliu putea duce la moartea cuiva, Era o regu-
1i de via[6 despre care Connor nu era atat de naiv si creadi ci era
rezervati numai strdzilor din estul Londrei, ci era valabili in toati
Anglia, de la aleile intunecate pane h silile de bal luminoase.
Majordomul privi peste umir qi igi ajusti pasul in timp ce se in-
dreptau spre un hol care se bifurca.
-Pe aici, domnule Steele, mormii el, apoi se lesi din nou ticerea
in timp ce Connor era condus mai departe.
in timpul lungului drum prin casa din Mayfair a marchizului de
Maddock, Connor catalogi fiecare detaliu, concentrAndu-se, in cele
din urmd, pe elementul definitoriu al regedinfei somptuoase.
,,lacere.
Era singurul cuvAnt care definea aceasti casi, precum gi persona-
lul care o deservea. O linigte care infiora gi descuraja conversatiile,
accentuAnd ceea ce altfel ar fi fost sunete banale: ticiitul indepdrtat
al unui ceas, zgomotul unui pas ugor, scArgAitul pardoselii.
TAnirul majordom incetini, apoi se opri. Ficu o pauzi, afteptand
pAni cAnd Connor ajunse la uga grea de stejar lnainte de a bate.
Linittea apasitoare persista.
Apoio voce aspri se auzi diniuntru:
- Intra!
Servitorul, eficient, apisa deja minerul ugii, permilandu-i lui
Connor si intre.
AruncAnd o privire in cameri cAnd pigi in;untru, Connor se uite
in cele din urmi la persoana care stitea la birou. Cu capul aplecat
asupra unui lucru oarecare ce ii solicita atenlia, barbatul nici micar
nu se obosi si ridice capul.
Majordomul arunci o privire plini de regret in dire4ia lui Con-
nor 9i apoi i9i drese vocea.
- Excelenfi, domnul...
- $tiu al dracului de bine cine este.
Din locul in care stitea agezat la biroul lui, cu un registru deschis
in fali gi dAnd acele ordine pe un ton ce inspira teami, era evidenta
identi ta tea barbatului.
- Iegi dracului, Quint!
16
'.lmblanzlrea scor0tet
J
Majordomul iegi grafios, de parcd i s-ar fi cerut sd iasi intr-o ma-
niere politicoasi.
- Si inchide uga in urma ta, sopti domnul, insi fdri a se deranja
sd ridice capul.
Tanerul servitor incuviinle.
Odati ce berbatul pleci 9i in cameri se agternu liniftea, Connor
se indrepti spre birou, neinvitat. Cu fiecare pas ce-l ducea mai aproa-
pe, studia mai atent acea figure despre care se vorbea de mult timp in
inalta societate: Marchizul Nebun.
Cu pirul siu blond neingrijit cizut pe fafi gi evaluAnd frenetic
acea pagind, nu exista nici o indoiali asupra nebuniei barbatului.
Solia Marchizului Nebun fusese arsd de vie, in timp ce el, in mod
surprinzetor, rimisese neatins, aflAndu-se in orag in noaptea in care
fusese ucisi impreunS cu copilul lor.
insa pe strezi Connor avusese de-a face cu demoni ;i cu birbafi
qi femei care trebuiau si ajungi la Bedlam. incetase cu mult timp in
urmd sa se mai teami sau si mai simta ceva in preajma birbalilor
precum marchizul.
-Ai venit, observi marchizul pe un ton regugit, caracteristic unei
persoane care nu era obignuiti si vorbeascS.
LuAnd asta cape o invitalia de alualoc, Connor reven&ci scaunul
cel mai aproape de biroul domnului. Fere sa se deranieze sa attepte
permisiunea, il trase gi se agezd, lisAnd urme cu virful degetelor pe
bragele prdfuite.
Firele minuscu.le de praf dansau in aer, biroul neingdjit fiind in
contrast cu mobilierul de mahon strdlucitor din afara acelei canere.
Connor igi masuri cuvintele. Fusese cAt pe ce se nu vini. Ave-
rea lui ii didea libertatea de a alege cazurile pe care le accepta. Cu
toate acestea, chiar gi ln primele zile ale carierei sale, qi-ar fi vAn-
dut sufletul pentru a se ocupa de cazul unui criminal care ucisese
un copil.
-V-a!i fi agteptat si nu o fac, spuse el, afteptend reaclia celuilalt
berbat.
Firi si se intrerupi din studierea registrului, Lord Maddock
didu pagina.
-Nu mai am nici o agteptare, domnule Steele, spuse el sobru.
in timp ce marchizul ifi trecu privirea peste hartie, Connor igi
indrepta gatul, studiind cuvintele scrise acolo.
Nume dupi nume completau rdndurile, Unele dintre ele aveau o
stelufe aleturi.
t7
 Christi Caffweff-
in cele din urmi, marchizul puse registrul deoparte gi inalfd
capul. Arunci o privire aproape plictisiti spre litera D aflatd chiar
- -Viu. Doar atAt. Un singur cuvdnt gi firi alte detalii.
deasupra spr6ncenei lui Connor. in timp ce adesea cei mai mul$
din inalta societate i9i ascundeau privirile ingrozite, Lord Maddock
zimbi sumbru.
- $tii cine sunt? intrebd el cu o bucurie aproape bolnavi.
Connor miji ochii. Supravietuise iadului pe strizi. Ultima figuri
care ar fi putut starni weodata o urmi de frici in el era cea a Mar-
chizului Nebun.
- Nu am venit aici se vijucali cu mine. Mi-a}i sohcitat serviciile gi
am venit si vi ascult. Asa ci spuneti ce aveli de spus.
Birbatul afigi un alt zambet trist care ar fi ficut si pileascibuze-
le asprite de viafd ale unui birbat cu un statut inferior.
- Te-ag angaja pentru a investiga un caz,
Deschise sertarul biroului gi scoase o hArtie. O impinse pe birou.
Connor privi o clipe hartia Si apoi o ridic:.
- Este ceea ce ai cagtiga, ii explici marchizul, lisandu-se pe spate
pe iillul lui
de mahon, ca al Regelui Leu.
Connor cerceti h6rtia. O suti de mii de lire sterline.
Poate cu ani in urmi ar fi fost impresionat de acea sumi exorbi-
tante. Era o avere mai mare decAt cea a majoritdlii regilor fi prinlilor.
-Nu imi aleg cazurile in fun4ie de mirimea sumei care poate fi
oblinuti, spuse el direct, inapoind hartia.
- Atunci elti un prost!
Nu, era un om cu o oarecare integdtate. Sau mai degrabi unul
care ciutase sa se modeleze singur, pornind de la vagabondul care
fusese cindva-
- Sunt un birbat cu mijloace suficiente pentru a nu fi nevoie si
preiau cazuri decat daci doresc. ii arunci marchizului o priyire scru-
titoare. Mai ales a.l unuia care mA insu]ti.
Un scurt rizboi se stdrni in ochii lui Lord Maddock.
-Vrefi si-mi spunefi si rni duc &acului, observd Connor,
lntinzdndu-gi picioarele. Vreli si mi aruncali in guturi, dar nu putefi.
Pentru ce avea nevoie de serviciile lui.
in ciuda poziliei sale relaxate, umerii marchizului se incordari.
-Este vorba despre un copil, replici marchizul lAfnos, cu un vag
licar de triumf in ochi. Un beiat.
Connor igi intinse mAinile si continua s5-l cerceteze pe celalalt
birbat-
- Mort sau viu? intrebd el direct-
18
+ \mblanzlrea srcrorct
)
Un mugchi zvdcni in colful gurii marchizului.
Nongalant, Connor igi impreuni vArful degetelor.
Copiii. intotdeauna fuseseri slibiciunea hd Connor ca investiga-
tor; acele cazuri care ii fuseseri oferite gi care implicau un copil i se
piruseri cel mai greu de refuzat, Era un detaliu despre care afla-
sere foarte mulli gi care ficuse ca mamele siricite gi tagii dispera;i
si apeleze la el pentru niqte sume care nu aveau se imbogafeasci
pe nimeni.
-Vrefi si vi aiut si gisili un copil, zise Connor calm.
- Fiul meu.
Vorbind atAt de rece, lipsit de emofie, marchizul s-ar fi putut re-
feri la fel de bine la modul in care igi bea ceaiul sau la rasa calului siu.
- Fiul dumneavoastri a fost ucis, zise el, fixAnd chipul celuilalt
berbat.
Marchizul chicoti, sunetul aspru a.l amuzamentului fals umphnd
biroul.
-Ji-ai ficut temele, domnule Steele.
Era o poveste inci goptiti ocazional in sdlile de bal: povestea des-
pre incendiul iscat de marchiz c6nd sofia 1ui, agtept6nd al doilea co-
pi}, gi fiul siu mogtenitor merseserila culcare dupd un episodviolent
intre so! gi tanira mame.
Amuzamentul prefecut areta ca o masce sumbri pe trisaturile
dure ale marchizului.
-Fiul meu a fost furat.
Poate ci la mijloc era nebunia barbatului, intr-o incercare de a
rescrie gi a transforma trecutul pentru a-l face mai suportabil in mo-
mentele de luciditate.
- Copilul dumneavoastri a dispArut in urmi cu qapte ani si abia
acum reclamali ciafost ripit, spuse Connor, cuprins de neincredere,
Lord Maddock ficu o grimasi.
-Nu am avut motive si cred ci era in viafi. Se opri. Pini acum,
afirmi el apisat.
Pe Connor il cuprinse o dorinqi familiari de a gti mai multe.
Pentru e1, intotdeauna fusese o dorinli nestipanite. O simtise
ca elev pasionat, dar cu o mami moarti de mult timp, care fusese
primul siu tutore. Apoi ca student la Cambridge qi, in final, ca an-
chetator care lucra pe strizile Londrei, Iar acum era gi mai intensi.
Cirrd vorbi, Connor o ficu pe un ton obignuit.
19

Christi Ca[f,weff.-
-Ce informalii ali descoperit 9i v-au fdcut si credeli ci fiul dum-
neavoastra a supravieluit focului? ,,Un foc pe care l-a$ pus."
-
Vorbele acelea planau in aer, nerostite, dar la fel de reale de parci
ar fi fost pronuntate.
Ochii ciprui ai lui Lord Maddock erau mai reci decat gheafa. Lue
un mic jurnal de piele de pe colgul biroului gi i-l intinse.
- Existi nume.
Firi si vorbeasci, Connor accepti jurnalu1.
il
deschise si vezu paginile smulse neglijent din ziarele de scan-
dal, ugor gterse, prezentAnd semnele timpurii ale trecerii wemii.
-incepeli cu notele mele, ordoni marchizul, obignuit si fie
ascultat.
Connor scoase foile si le puse deoparte. isi trecu repede privirea
peste prima pagin5.
Nume. La fel precum cele subliniate cu o mani nesiguri in regis-
trul marchizului, care incd era deschis.
Doar doud erau cunoscute, cele despre care se scrisese qi se vorbi-
se recent in inalta societate:
,,Helena Banbury, ducesi de Somerset."
,,Ryker Black, viconte de Chatharn."
Connor ficu o pauzd, ince privind informaliile adunate despre
viconte: partenerii sii de joc. Nu, unul in special.
Niall Marksman.
,,Trebuie si faci ceea ce spune, Connor, aga cum am fAcut gi eu.
Asta, daci nu wei si a.jungi ca Ryan. Jine-ti gura si fi orice-1i spune!"
Tresiri, tinAndu-si capul in ios, in timp ce lncerca si-gi puni
gindurile in ordine. Nu se mai gdndise la Niall sau la weunul dintre
biielii gi fetele aleturi de care triise pe strizile Londrei.
Nu, nu igi permisese s6 se gindeascd la ei. Demonii il bAn-
tuiseri suficient, dovedindu-se mult mai sigur se-si tini aminti-
rile ingropate.
Lu6ndule din nou, termine de citit.
-Au fost luati, spuse marchizul, distrdgindu-i atentia lui Connor
de la acea foaie. Bitu cu degetul pe cuvintele din ziar. Mi-a luat timp
pentru a infelege asta, spuse el ca un posedat. Cei doi copii ai ducelui
de Wilkinson s-au dat de partea lui Diggory. Afost totul doar o bArfi
inutile, dar apoi, cu fiecare poveste ingrozitoare, piesele au inceput
sA se potriveasce.
-Piesele? repeti Connor incet.
20
: . f
"
lmblanzirea scory'iei
Acegtia sustineau ce birbatul era nebun si ci sclipirea frenetici
din ochii lui il ficeau sd dea crezare acelor vorbe.
Cuvintele marchizului se amestecard frenetic.
-Copii lua!. Furali. Folosifi. Se opri brusc, privind dincolo de
Connor, intr-un punct pe care numai el il putea vedea. PAni cind
totul capete sens, termini el in soapti.
Connor, care se crezuse de mult timp imun in fala arxietijii, iti
didu seama cXt de mult se in;elase in aceasta privingi. Simti fiori
reci pe qira spinirii.
-Ce a cepetat sens? il incuraji e1, intinzandu-se spre teancul de
decupaje.
Marchizul tresiri usor, iar in acel moment Connor gtiu cA uitase-
ri unul de prezenta celuilalt pAnd in acea dipi.
*De ce a fost luat de cineva de pe strade. Poate vandut.
in ciuda atitudinii sale rezervate, i se fecu mili.. Da, poate ci dom-
nului ii era mai usor si-si explice propriile crime recreAnd in minte
ceea ce avusese loc cu adevirat in acea noapte de decembrie.
-Nu mi-am ucis fiul! spuse Lord Maddock, urmdrind nein-
cetat gandurile lui Connor gi dezviluind o putere de convingere
neagteptati.
Connor inilti capul.
* Dar solia dumneavoastre? intrebi el linistit. Acceptase cazuri
chiar si pentru mai putin din suma care ii fusese oferite pentru a-i
aiuta pe acei pirinli gi rudele care cdutau rispunsuri despre copiii
pierduti sau ucisi. Dar nu acceptase banii criminalilor. Ati ucis-o?
O oarecare pustiire tipicA celor care renunlaseri la viafi palpai in
ochii marchizului.
- Sunt responsabil de moartea ei, rispunse acesta.
Connor didu si se ridice, incheind int6lnirea. Ceva il opri.
,Sunt responsabil de moartea ei."
Era o afumare a asumirii, nu o declaratie de asasinat.
iucerci si-si aminteasce tot ce stia despre marchizul de Maddock,
cernAnd b6rfele si sipind mai ad6nc. isi dori pentru prima dati si
fi acordat mai multe atentie cazului senzalional care bulversase
intreaga Anglie, la mult timp dupi ce marchizu.l fusese exonerat, iar
cauza incendiului, atribuita unui fiptas necunoscut.
Desigur, fusese mult mai usor pentru inalta societate si se con-
frunte cu un incendiator firi nume decat si accepte cA exista un cri-
minal in mijlocul lor.
Asta fusese ceea ce acceptase Connor.
2l
 ChAsti Caff,weff- nztrea scorote
.)
r

Dar ce gtia el cu adeverat despre caz? in cariera lui de investigator, acele cuvinte se dovediseri striine
-V-ati ucis sotia? repete el. pentru Connor, care se obignuise doar cu succese.
-'lmbta
- Ji-am dat rdspunsul meu, rosti marchizul firi si govAie sub Pri- Totugi, era genul de persoane mandre. Vizuse prea multe, iar ori-
virea scrutetoare a lui Connor. ce urmi de disprel incetase de mult timp si mai conteze.
- Mi-ar plicea si o spunefi clar gi risPicat. - Rareori, contracard el, ridicindu-se in picioare. Gregesc rar,
Si-gi asume infracliunea de care fusese acuzat gi ulterior achitat - Cu toJii gregim, spuse marchizul grav, din nou ca un om pierdut
-Arn spus-o deia; solia mea este moarti din cauza mea. Nu o voi in propriile ginduri si regrete.
spuue altfel pentru a vi face pe plac. imi vei accepta cazul 9i il vei gisi Connor ficu un pas in spate.
pe fiul meu? -Dar acum gretegtil se risti marchizul, ficindu-l si se intoarci
-Aceasta este singura dovadi pe care o aveli care si sugereze c; pentru a-l infrunta. Lord Maddock isi agezi palmele pe birou, iar
ar putea sA se afle in viala? pergamentul se increli zgomotos. Spune-mi, ai fost fiul unei tArfe 9i
Tdcerea marchizului servi drePt rasPuns. al unui marinar? Sdnge comun de stradi, cum il numifi?
in fiecare zi erau luati copii pe shizi Ei ficu$ ho!i, ucigagi 9i tarfe Connor lncremeni.
pentru lorzi. Connor purtase amprenta pe frunte ca dovadi eterni ,,Nu &n nou... Dumnezeule mare, Connor, nu din nou!"
a aceluiagi adevdr. igi indrepti atenlia cetre foaie. qi totuqi, copiii Se uiti intunecat la marchizul ale cirui buze formau un zimbet

preliogi ai domnilor gi doamnelor nu erau cei care se gdseau in rolul
de pioni pentru a spori puterea acelor nenorocili firi scrupule. Erau
biiiegi gi fete care avuseserd aceleagi inceputuri modeste precum
Connor - unii se niscuseri din tArfe gi marinari, allii fusesere lisali
orfani de o soarta crude, iar allii, transformali in orfani de berba;ii
care le stipaneau lumea.
- Copilul dumneavoastrd este diferit de birbalii ;i femeile de
pe lista asta, spuse el in cele din urmi, agezand cartea pe biroul
marchizului.
-Acettia sunt orfani.
- Chatham...
-Mama vicontesei e fosta amanti a unui duce, care a devenit
amanta liderului unei bande, il intrerupse el.
To! din Londra descoperisere recent povestea mamei lui Banbury
Marchizul se incrunte gi peru se-gi piarde increderea'
Decis si igi impuni punctul de vedere gi si-i spulbere marchizului
orice speranli disperati sau nechibzuitA, Connor ariti sPre numele
ducesei de Somerset.
- Este sora lui Chatham qi astfel e rudi prin sAnge' Celelalte nume
de aici... Privirea lui fu atrasi brusc in mijlocul acelei pagini: To;i
erau orfani obiqnuiti de pe stradi. Nu existi sange nobil intre ei.
Vru si se ridice.
Lord Maddock lntinse o mani.
-Te ingeli!
22
compitimitor. Societatea barfea adesea gi punea intrebiri despre ta-
narul insemnat cu un D care fusese adoptat de contele de Mar. Dar
nimeni nu gtia totul. Nimeni din inalta societate nu gtia nimic.
Sau asta crezuse el.
i;i indegti maxilarul.
- Vedeli, domnule Steele, gi eu am auzit zvonuri despre tine. Mar-
chizul igi indrepti degetul spre fruntea lui, unde era cicatricea lui
Connor, o amintire clar reliefati a trecutului siu. Pove;ti despre cum
ai apartinut cardva altei categorii, fiind salvat de contele de Mar.
- Trecutul meu nu este problema dumneavoastra, spuse el, im-
pregndnd ameninlarea cu o tenti glaciali.
-Ba este! continua marchizul. in sensul ci si tu ai fost separat de
rudele tale.
,,Aceasta este o zi norocoase. Se pare ci, pdni la urmi, imi vei fi
de folos."
- Si unde ai plecat? Cu cine ai locuit pe acele strizi?
Lord Maddock intreba in felul in care numai un priditor care
sim(ise slibiciunea ar fi putut-o face.
Connor rimase nemiscat mult timp, cuvintele marchizului biciu-
indul, reinviind trecutul.
- Credefi ci fiul dumneavoastre triiegte, spuse el pentru ca
marchizul si audi cuvintele tare si rdspicat gi sa inleleagi improba-
bilitatea acestora. Probabil cd este mort.
Paroxismul schimonosi chipul marchizului - prima scipare a pos-
turii sale impietrite.
23
 -- Christi Ca[f,weff-
- Dar existi posibilitatea si fie in viala.
Ce era mai probabil? Ca Marchizul Nebun, care nu negase ci igi
ucisese sogia, si creadi ci fiul siu mort era in viafi sau ce pierise
impreune cu mama sa in acea noapte?
$i totugi, Lord Maddock rosti singurul cuvant care il $nea pe
Connor infipt pe podeau ingusti, otravitoare.
O posibilitate. ,,$ansa si se intample ceva ori si fie adevirat."
Era un cuvant esenlia.l pentru tofi anchetatorii, care le amintea ce
aveau de ficut sau chiar mai mult.
La tribunal, juraEii il gisiseri pe marchiz vinovat de crimi. Daci
nu era monstrul pe care il descrisese societatea, ci numai un tate care
innebunise de durere?
Din nou, chiar 9i aga, era posibil.
Dar, daci ar fi fost adevint, asta insemna, de asemenea, ci pu-
tea exista un beiat care ince trdia pe acele strdzi mizerabile pe care
Connor fusese suficient de ghinionist si le numeasci acasd, dar gi
un nobil care il ciuta, cAnd nimeni nu-l ceutase weodate pe Connor.
Marchizul miji ochii ciprui pAni ce deveniri doui fante, citindu-se
in ei o provocare 9i o intrebare, dar gi ceva mai mult: o rugaminte.
Connor trase scaunul ;i se agezi.
Capitofuf z
Tatil Opheliei IGlloran, Mac Diggory cel mai nemilos ticilos din
toati Londra, spunea cd noaptea se lasi cAnd Diavolul vine sijoace,
intunericul se dovedise a nu fi de mare ajutor riului care lnveluia
cele mai disperate suflete ale Angliei.
Ophelia insi ajunsese si aprecieze noaptea tarzie gi ceafa groasi
din Lon&a, ca pe o mantie protectoare, care oferea siguranta pe care
nici o armi gi nici o persoani nu i-o puteau oferi.
Ploaia? Era chiar mai bine, pentru ci se putea strecura neobser-
vati - 9i la fel ii ficea pe nobilii simandicogi, care se plimbau prin
ploaie nepesetori.
Ophelia supraveghea strizile, aruncAndu-gi privirea asupra tre-
catorilor care se gribeau spre BArlogul Diavolului gi spre colt-urile
didirilor. igi continui ciutarea, auzind cuvintele goptite gi pline de
groazi schimbate de mai mulli servitori ai clubului familiei.
24
'i^fiftn"trea scoroiei
J
,,ii gise;te in mahala. CAnd vin ploile gi ceata este mai groase, el
-
este intotdeauna acolo."
Aceasti aducere-aminte atat stiruitoare, dar gi de /eu augur
invoca cele mai vechi Si intunecate amintiri, Cele care refuzau sii ri-
mane ingropate.
,,Nu te gAndi la el, nu te gdndi la el, concentreazd-te!"
inchizdnd ochii, Ophelia numird in gAnd. ,,Trei, doi, unu." Deschi-
se ochii. Respir6nd ugor printre buze, igi strAnse pelerina gi se inde-
perta de siguranta unei alei pe care o cunosteape strizile periculoase
ale Londrei.
Duhoarea din St. Giles ii inundi nirile. Lisi mirosul si-i umple
plamanii, gdsind un efect calmant in familiaritatea pe care o regisea
aici. Era singura casi pe care o cunoscuse weodate gi, cand atat de
multi pieriseri pe aceste strezi, ea nu numai cd supravietuise alituri
de fralii ei, ci prosperase. Amintirea aceasta ii alungi demonii gi ii
didu putere.
Ophelia se strecura printre umbre, misurAnd fiecare pas, evitdnd
ciile populate.
,,ii atrage pe alei. Nu mai mult de doisprezece ani. Iar dacd au o zi
in canalizare, ii ia."
Ura ii pulsa in vene.
$i, degi ar fi trebuit se-i fie teama de implicatii in cazu.l in care ar fi
fost descoperiti, sentimentul dreptigi era mai puternic.
Ophelia ajunse la intersec;ia cu Great Russell Street, acelloc unde
hotii 9i ucigagii se adunau de sute de ani. Locul cel mai sirac al Lon-
drei numit inca acasri. Arunci o privire. Cu inima batandu-i cu pu-
tere, inlaturi grilajul si se strecurd prin deschizitura ingusta. Ciuti
in jur cu picioarele gi gisi scara. Cu o mani, trase la loc metalul. Se
auzi un zgomot greu, care resuni in mod amelitor in strifundwile
canaliziirii. Dupi ce coborl rapid pe scari, picioarele Opheliei atinse-
ri in ticere podeaua.
Clipind pentru a-9i obignui ochii cu intunericul, scoase in gra-
bi pumnalul din interiorul cizmei. Mirosul acru al degeurilor ii lovi
simfwile. OricAt de obignuite ar fi fost cu lumea asta, mirosul de
rahat putred gi moarte era unul care nu putea fi niciodati curitat cu
adevarat. inghilind in sec pentru a indepArta greata, pefi pe paman-
tul alunecos, masurind fiecare pas.
Sunetele stridente ale gobolanilor risunau in peregii canaliziirii.
- Cat de drigula etti...
25