1

Evenimentul care a ajuns sã fie cunoscut ca Semnalul s-a de-

clanºat la ora trei ºi trei minute dupã-amiaza, Eastern Standard
Time, în dupã-amiaza de 1 octombrie. Termenul „Semnalul“ era
incorect, bineînþeles, dar, dupã zece ore de la eveniment, majo-
ritatea savanþilor capabili sã atragã atenþia asupra acestei impro-
prietãþi erau fie morþi, fie nebuni. Oricum, denumirea nu prea mai
conta. Tot ce conta era efectul.
La ora trei în dupã-amiaza aceea, un tânãr lipsit de importanþã
pentru istorie mergea – aproape þopãia – pe strada Boylston din
Boston. Numele lui era Clayton Riddell ºi pe chip i se citea o ex-
presie de neîndoioasã satisfacþie, care se potrivea perfect cu elasti-
citatea mersului. Cu mâna stângã, legãna un portofoliu de artist,
genul de mapã care se închide ºi se încuie, astfel încât rezultã o
valijoarã de cãlãtorie. Printre degetele mâinii lui drepte se întreþe-
sea ºnurul unei pungi de cumpãrãturi din plastic maro pe care fu-
seserã imprimate cuvintele micuþe comori pentru oricine se
sinchisea sã le citeascã.
Înãuntrul pungii, pendulând înainte ºi înapoi, se afla un obiect
mic, rotund. Un cadou, aþi fi putut ghici ºi aþi fi avut dreptate.
Poate cã aþi fi ghicit în continuare cã acest Clayton Riddell era un
tânãr care cãuta sã sãrbãtoreascã o micuþã (sau poate nici chiar atât
de micuþã) victorie cu o micuþã comoarã ºi aþi fi avut din nou
dreptate. Obiectul din pungã era un prespapier din sticlã destul
de costisitor, în mijlocul cãruia era încastrat un puf cenuºiu de pã-
pãdie. Îl cumpãrase pe drumul de întoarcere de la Hotelul Copley
14  Stephen King

Square spre mult mai modestul Atlantic Avenue Inn unde trãsese
el, înspãimântat de eticheta cu preþul de nouãzeci de dolari lipitã
pe baza prespapierului ºi cumva chiar mai înspãimântat cã acum
 îºi putea permite asemenea obiecte.
Când i-a întins vânzãtoarei cardul de credit a dat dovadã de un
curaj deosebit. Se îndoia cã ar fi putut face gestul acela dacã ar fi
cumpãrat prespapierul pentru el; probabil cã ar fi mormãit ceva de
genul cum cã s-a rãzgândit ºi ar fi ieºit cu paºi grãbiþi din magazin.
Era însã pentru Sharon. Lui Sharon îi plãceau astfel de obiecte ºi ea
 încã îl mai plãcea pe Clayton – Îþi þin pumnii, scumpule, îi spusese
cu o zi înainte ca el sã plece spre Boston. Þinând seama de porcã-
riile cu care se împroºcaserã reciproc în decursul anului anterior,
cuvintele acelea îl miºcaserã. Acum dorea s-o impresioneze, dacã aºa
ceva ar mai fi fost încã posibil. Prespapierul era un fleac (o micu-
þã comoarã), dar era convins cã ei îi va plãcea puful gri ºi delicat
din mijlocul sticlei, ca un buzunãraº de ceaþã.

2
Atenþia lui Clay fu atrasã de clopoþelul unei furgonete cu în-
gheþatã. Staþiona vizavi de Hotelul Four Seasons (care era mai mã-
reþ decât Copley Square) ºi lângã Parcul Boston Common ce se
 întindea în lungul lui Boylston cale de douã-trei intersecþii de par-
tea aceasta a strãzii. Cuvintele MISTER SOFTEE erau tipãrite în
culori irizate peste douã cornete de îngheþatã ce dansau. Trei puºti
se adunaserã lângã ferestruicã, cu ghiozdanele lãsate jos, lângã pi-
cioare, aºteptând sã primeascã bunãtãþile. Înapoia lor stãtea o fe-
meie în costum cu pantaloni, þinând un pudel în lesã, ºi douã
adolescente în blugi cu talie joasã, cu iPoduri ºi cãºti, care deocam-
datã le atârnau în jurul gâtului, astfel ca ele sã poatã ºuºoti – foarte
serioase, fãrã sã chicoteascã mãcar o datã.
Mobilul 15

Clay se aºezã dupã ele, transformând grupuleþul într-o coadã

scurtã. Îi cumpãrase un cadou soþiei lui de care se separase; pe dru-
mul spre casã, intenþiona sã se opreascã la Comix Supreme ºi sã-i
cumpere fiului sãu ultimul numãr din Spider-Man; ar fi putut de
asemenea sã-ºi ofere ºi lui ceva. Ardea de nerãbdare sã-i spunã
vestea lui Sharon, dar îi era imposibil sã o contacteze pânã ajun-
gea ea acasã, pe la patru fãrã un sfert sau cam aºa. Se gândi cã avea
sã mai zãboveascã în Inn, cel puþin pânã vorbea cu Sharon, în
principal plimbându-se înainte ºi înapoi prin camerã ºi privindu-ºi
mapa încuiatã. Pânã atunci, Mister Softee reprezenta o diver-
siune acceptabilã.
 Vânzãtorul din furgonetã îi servi pe cei trei puºti cu douã Dilly
Bar ºi un monstru de cornet cu ciocolatã ºi vanilie în spiralã pentru
marele cheltuitor din mijloc, care se pãrea cã va plãti pentru toþi.
În timp ce bãieþelul bâjbâia printr-un ghemotoc de bancnote din
buzunarul blugilor lui largi, la modã, femeia cu pudel ºi costum
model Power Suit, popular în anii optzeci în lumea afacerilor, sco-
toci în poºeta de pe umãr, scoase telefonul mobil – femeile în cos-
tume Power Suit nu mai plecau de acasã fãrã telefoanele lor mobile,
tot aºa cum nu plecau fãrã cardurile AmEx – ºi-i deschise clapeta.
În spatele lor, în parc, un câine lãtrã ºi cineva strigã. Lui Clay nu i
se pãru un strigãt vesel, totuºi când privi peste umãr nu putu sã zã-
reascã decât niºte amatori de plimbãri, un câine care alerga cu o
Frisbee în bot (n-ar fi trebuit sã fie þinuþi în lesã? se întrebã el într-o
doarã), pogoane de iarbã verde însoritã ºi umbrã ademenitoare. Pã-
rea un loc potrivit pentru ca un bãrbat care tocmai îºi vânduse pri-
mul album de benzi desenate – ºi urmarea la albumul acela, ambele
pentru o sumã incredibilã – sã se aºeze ºi sã savureze un cornet de
 îngheþatã cu ciocolatã.
Când reveni cãtre furgoneta MISTER SOFTEE, cei trei puºti în
blugi largi dispãruserã ºi femeia în costum Power Suit comanda o
 îngheþatã cu sirop. Una dintre cele douã fete aflate în spatele ei avea
un telefon de culoarea mentei prins la ºold, iar femeia în costum
16  Stephen King

Power Suit îl þinea pe al ei cu casca fixatã în ureche. Clay se gândi,

aºa cum fãcea mai mereu în asemenea situaþii, cã un fel de a te purta
care, cândva, ar fi fost considerat intolerabil de grosolan – da, da,
chiar ºi atunci când erai implicat într-o mãruntã tranzacþie comer-
cialã cu o persoanã complet necunoscutã! – devenea parte din
conduita cotidianã acceptatã.
Introdu-l în Pribeagul Negru, iubitule, spuse Sharon. Versiu-
nea ei pe care Clay o pãstra în minte îi vorbea frecvent ºi nu se sfia
sã spunã ce avea de spus. Acelaºi lucru era adevãrat ºi în privinþa
lui Sharon din lumea realã, atât înainte, cât ºi dupã separarea lor.
Deºi nu i-o zicea la telefonul lui mobil. Clay nu avea aºa ceva.
Telefonul de culoarea mentei cântã primele note ale melodiei de
Crazy Frog care-i plãcea lui Johnny… cum se numea… „Axel F“?
Clay nu-ºi putea reaminti, poate pentru cã o blocase mintal. Fata
 îl trase de la ºold ºi rosti:
– Beth?
Ascultã, surâse, apoi îi spuse prietenei:
– E Beth.
Cealaltã fatã se aplecã spre ea ºi amândouã ascultarã, cu tunso-
rile stil Pixie aproape identice (lui Clay i se pãrea cã semãnau per-
fect cu niºte personaje din desenele animate de sâmbãtã dimineaþã,
poate cu Powerpuff Girls) fluturând laolaltã în briza dupã-amiezii.
– Maddy? zise exact în aceeaºi clipã femeia în costum Power Suit.
La capãtul lesei (lesa era roºie ºi presãratã cu un fel de paiete
scânteietoare), pudelul ei privea contemplativ traficul de pe
Boylston. De cealaltã parte a strãzii, la Four Seasons, un portar în
livrea maro – livrelele pãreau întotdeauna sã fie maro sau albastre –
flutura din mânã, probabil dupã un taxi. O ambarcaþiune amfibie
Duck Boat ticsitã cu turiºti trecu pe lângã ei, prea înaltã ºi parcã
nelalocul ei pe uscat, cu ºoferul rãcnind în portavoce despre obiec-
tivele istorice. Cele douã fete care ascultau la telefonul de culoarea
mentei se privirã zâmbind, reacþionând la ceva ce auzeau, dar fãrã
sã chicoteascã.
Mobilul 17 

– Maddy? M-auzi? Mã…

Femeia în costum Power Suit ridicã mâna care þinea lesa ºi în-
fipse un deget cu o unghie lungã în urechea liberã, iar Clay fãcu o
grimasã, temându-se pentru timpanul ei. Se imaginã desenând-o:
câinele în lesã, costumul Power Suit, pãrul tuns scurt, modern…
ºi un firicel subþire de sânge în jurul degetului din ureche. Duck
Boat tocmai pãrãsea cadrul ºi portarul se zãrea pe fundal, detalii
care, cumva, confereau autenticitate schiþei. Aºa ar fi fost; erau
chestii pe care le-ai fi recunoscut.
– Maddy, nu te mai aud! Voiam doar sã-þi spun cã m-am coa-
fat la noul… m-am coafat?… M-AM…
 Vânzãtorul din furgoneta Mister Softee se aplecã ºi-i întinse un
cornet din care se ridica un Everest alb, pe versanþii cãruia se re-
vãrsau ciocolatã ºi sirop de cãpºuni. Chipul lui nebãrbierit era im-
pasibil ºi anunþa cã mai vãzuse asemenea episoade. Clay era convins
cã ºi el mai vãzuse, ºi nu doar o datã. În parc, cineva þipã. Clay se
uitã iarãºi peste umãr, spunându-ºi cã trebuia sã fi fost un þipãt de
bucurie. La ora trei dupã-amiaza, o dupã-amiazã însoritã în Bos-
ton Common, ar cam fi trebuit sã fie un þipãt de bucurie. Nu?
Femeia îi spuse ceva neinteligibil lui Maddy ºi-ºi închise telefo-
nul printr-un zvâcnet îndelung exersat al încheieturii. Îi dãdu dru-
mul înapoi în poºetã, apoi rãmase pur ºi simplu nemiºcatã, de parcã
uitase ce fãcea sau poate chiar unde se gãsea.
– Face patru cincizeci, rosti Mister Softee, þinând rãbdãtor în-
gheþata cu sirop.
Clay avu timp sã se gândeascã cât de al dracu’ de scump era to-
tul în Boston. Probabil cã ºi femeia în costum Power Suit gândea
la fel – asta, cel puþin, fusese prima lui ipotezã – deoarece pentru
 încã o clipã tot nu schiþã nici un gest, ci doar privi cornetul cu mun-
tele de îngheþatã ºi sirop prelins, ca ºi cum n-ar mai fi vãzut nicio-
datã aºa ceva.
Dinspre Common se auzi alt þipãt, de data aceasta nu unul ome-
nesc, ci ceva între un scheunat de surprizã ºi un urlet de durere.
18 Stephen King

Clay se întoarse complet ca sã se uite ºi vãzu câinele care alergase

cu Frisbee în bot. Era un câine cafeniu destul de mare, poate un
labrador, el nu se pricepea la rasele canine ºi când trebuia sã de-
seneze vreuna fãcea rost de o carte ºi copia o imagine. Un bãrbat
 în costum de afaceri stãtea îngenuncheat lângã câine, îl prinsese
cu braþul în jurul grumazului ºi pãrea – cu siguranþã, nu vãd ceea
ce cred cã vãd, gândi Clay – cã-i mestecã urechea. Apoi câinele
schelãlãi din nou ºi încercã sã fugã. Bãrbatul în costum de afaceri
 îl þinu cu fermitate – ºi da, aceea din gura bãrbatului era urechea
câinelui! – ºi, în vreme ce Clay continua sã priveascã, o smulse cu
totul. De data asta câinele zbierã aproape ca un om ºi mai multe
raþe care plutiserã pe un iaz din apropiere îºi luarã zborul, mãcãind.
– Rasd! urlã cineva din spatele lui Clay.
Se auzise ca Rasd . Putuse sã fie basm sau rast, însã cele petre-
cute ulterior îl fãcurã pe Clay sã încline spre Rasd: câtuºi de puþin
un cuvânt, ci pur ºi simplu un sunet nearticulat de agresiune.
Clay reveni la furgoneta de îngheþatã, la timp ca s-o vadã pe Fe-
meia Power Suit nãpustindu-se prin ferestruica de servire în ten-
tativa de a-l înºfãca pe Mister Softee. Izbutise sã înhaþe pliurile largi
de pe pieptul vestonului sãu alb, dar singurul pas de surprindere
spre îndãrãt al vânzãtorului fusese suficient ca sã se desprindã. To-
curile înalte ale femeii pãrãsirã pentru o clipã trotuarul ºi Clay auzi
hârºâitul þesãturii ºi clinchetul nasturilor când partea din faþã a ja-
chetei ei trecu mai întâi în sus peste pervazul micuþ al ferestruicii,
dupã care coborî înapoi. Cornetul cu îngheþatã dispãru din raza vi-
zualã. Clay zãri o patã de îngheþatã ºi sirop pe încheietura stângã
ºi antebraþul Femeii Power Suit, când tocurile ei înalte pocnirã, re-
venind pe trotuar. Ea se clãtinã, cu genunchii îndoiþi. Expresia im-
perturbabilã, bine crescutã, de afiºat în public, de pe faþa ei – cea pe
care Clay o considera fizionomia fundamentalã „anonim pe stra-
dã“ – fusese înlocuitã de un mârâit convulsiv care-i micºora ochii
la dimensiunile unor fante ºi-i dezgolea ambele rânduri de dinþi.
Buza superioarã i se rãsfrânsese complet, dezvãluind o gingie roz
Mobilul 19

catifelatã, la fel de intimã, ca o vulvã. Pudelul o luã la fugã pe

stradã, trãgând dupã el lesa roºie cu bucla mânerului în capãt.
O limuzinã neagrã apãru ºi-l cãlcã înainte sã fi traversat jumãtate
din stradã. Un ghemotoc de blãniþã pufoasã transformat într-o cli-
pitã în mãruntaie zdrobite.
 Amãrâtul de el, probabil cã lãtra în paradisul câinilor înainte
sã fi ºtiut cã murise, gândi Clay. Într-un mod îndepãrtat ºi nepã-
sãtor, înþelegea cã era în stare de ºoc, dar asta nu-i modifica în nici
un fel profunzimea uluirii. Încremenise cu mapa de desene atâr-
nând într-o mânã ºi cu punga maro de cumpãrãturi în cealaltã, iar
gura îi rãmãsese deschisã.
Undeva – ar fi putut sã fie dincolo de colþ, pe strada New-
bury – ceva explodã.
Cele douã fete aveau exact aceeaºi tunsoare deasupra cãºtilor
iPodurilor, totuºi cea cu telefonul de culoarea mentei era blondã,
pe când prietena ei era brunetã; erau Pixie Albã ºi Pixie Neagrã.
Pixie Albã dãdu drumul telefonului pe trotuar, unde se sparse, ºi
o prinse pe Femeia Power Suit de talie. Clay presupuse (în mãsura
 în care mai era capabil sã presupunã ceva în momentele acelea) cã
intenþiona s-o opreascã pe Femeia Power Suit fie de a-ºi relua ata-
cul asupra lui Mister Softee, fie de a fugi pe stradã dupã câine. Ba
chiar un colþiºor al minþii sale aplaudã prezenþa de spirit a fetei.
Prietena ei, Pixie Neagrã, se retrãgea din faþa spectacolului, cu
mâinile mici ºi albe încleºtate între sâni, cu ochii larg deschiºi.
Clay lãsã propriile lui obiecte sã-i cadã din mâini, câte unul de
fiecare parte, ºi fãcu un pas înainte ca s-o ajute pe Pixie Albã. Vi-
zavi, vãzu asta cu coada ochiului, un automobil virã ºi se nãpusti
peste trotuarul din faþa lui Four Seasons, silindu-l pe portar sã sarã
 într-o parte. Dinspre intrarea hotelului rãsunarã þipete. ªi înainte
ca el sã fi putut începe s-o ajute pe Pixie Albã cu Femeia Power
Suit, Pixie Albã îºi repezise feþiºoara frumoasã cu iuþeala unui
ºarpe, îºi dezgolise dinþii tineri ºi puternici ºi-i înfipsese în gâtul Fe-
meii Power Suit. Un jet enorm de sânge þâºni. Fata îºi adânci gura
20 Stephen King

 în el, pãrând sã se scalde, poate chiar sã bea (Clay fu aproape sigur
cã o fãcuse), apoi o zgâlþâi pe Femeia Power Suit înainte ºi înapoi,
ca pe o pãpuºã. Femeia era mai înaltã ºi probabil cã o depãºea în
greutate cu cel puþin douãzeci de kilograme, dar fata o scutura în-
deajuns de violent pentru ca sã-i bãlãngãne capul în faþã ºi în spate,
 împrãºtiind ºi mai mult sânge. În acelaºi timp, Pixie Albã îºi ridicã
propriul chip mânjit de sânge spre cerul albastru senin de octom-
brie ºi urlã parcã triumfãtor.
Este nebunã, gândi Clay. Complet nebunã .
Pixie Neagrã þipã:
– Cine eºti tu? Ce se-ntâmplã?
Auzind glasul prietenei ei, Pixie Albã îºi roti fulgerãtor faþa în-
sângeratã. Sângele picura de pe vârfurile scurte ca niºte pumnale
ale firelor de pãr ce-i atârnau peste frunte. Ochii – lanterne albe –
priveau din gãvanele pãtate de sânge.
Pixie Neagrã se uitã la Clay cu ochii holbaþi.
– Cine eºti tu? repetã ea… dupã aceea: Cine sunt eu?
Pixie Albã îi dãdu drumul Femeii Power Suit, care se nãrui pe
trotuar cu artera carotidã muºcatã ºi deschisã continuând sã pom-
peze sânge în jur, apoi sãri cãtre fata cu care împãrþise camarade-
reºte un telefon cu doar câteva clipe mai devreme.
Clay nu stãtu sã se gândeascã. Dacã ar fi fãcut-o, probabil cã
Pixie Neagrã ar fi avut beregata ferfeniþã, ca femeia în costum
Power Suit. Nici mãcar nu privi. Pur ºi simplu se aplecã în jos, în
dreapta, prinse partea de sus a pungii micuþei comori ºi o roti spre
ceafa lui Pixie Albã, când ea se repezi la prietena de odinioarã cu
degetele întinse ºi rãºchirate precum cleºtii unui crab pe fundalul
cerului albastru. Dacã el ar fi ratat…
Nu ratã ºi nici mãcar n-o lovi superficial pe fatã. Prespapierul
de sticlã din interiorul pungii izbi exact în ceafa lui Pixie Albã, sco-
þând un bonc  înãbuºit. Mâinile lui Pixie Albã, una pãtatã de sânge,
cealaltã curatã, coborârã pe lângã trup ºi ea se prãbuºi pe trotuar
la picioarele prietenei, ca un sac cu cartofi.
Mobilul 21

– Ce dracu’?! strigã Mister Softee.

Glasul îi era incredibil de ascuþit. Poate cã ºocul îi conferise nota
aceea acutã de tenor.
– Nu ºtiu, spuse Clay. Inima îi bubuia. Ajutã-mã, repede! Fe-
meia va muri din cauza hemoragiei.
Din spatele lor, pe Newbury, se auzi inconfundabila bufniturã
seacã dublatã de zornãieli a unui accident auto, urmate de þipete.
Dupã þipete rãsunã altã explozie, aceasta mult mai puternicã, zgu-
duitoare, vibrând în vãzduh. În spatele furgonetei Mister Softee,
alt automobil virã pe neaºteptate, traversã trei benzi de pe Boylston
ºi pãtrunse în intrarea de la Four Seasons, unde cãlcã doi pietoni
ºi apoi se înfipse în spatele maºinii anterioare, care sfârºise cu botul
boþit în uºile rotative. Al doilea automobil îl propulsã ºi mai de-
parte pe primul prin uºi, cãscându-le ºi îndoindu-le. Clay nu putea
distinge dacã acolo fusese prins vreun om – jeturi de aburi se ri-
dicau din radiatorul spart al primei maºini – dar gemetele de ago-
nie sugerau lucruri rele. Foarte rele.
Mister Softee, care nu putea vedea nimic în direcþia respectivã,
se aplecase afarã prin ferestruicã ºi se holba la Clay.
– Ce se-ntâmplã acolo?
– Nu ºtiu. Douã accidente. Niºte oameni rãniþi. Nu conteazã.
Ajutã-mã!
Îngenunche lângã Femeia Power Suit, care zãcea în sânge,
alãturi de fragmentele împrãºtiate ale telefonului de culoarea
mentei, ce îi aparþinuse lui Pixie Albã. Femeia Power Suit abia
mai miºca.
– E fum peste Newbury, observã Mister Softee care continua
sã nu pãrãseascã adãpostul relativ sigur al furgonetei sale. A explo-
dat ceva acolo. Da’ ceva mare de tot. Poate cã-s teroriºti.
De îndatã ce cuvântul îi ieºi dintre buze, Clay fu convins cã avea
dreptate.
– Ajutã-mã!
– CINE SUNT EU? urlã brusc Pixie Neagrã.
22 Stephen King

Clay uitase complet de ea. Înãlþã ochii la timp pentru a o vedea

pe fatã izbindu-se în frunte cu podul palmei, dupã aceea rotindu-se
iute de trei ori, stând pe vârfurile teniºilor pentru a face asta. Ima-
ginea îi readuse în minte amintirea unei poezii pe care o citise în
colegiu pentru cursul de literaturã – Þese un cerc în juru-i de trei
ori. Coleridge, parcã, nu? Fata se clãtinã, dupã care porni în fugã
pe trotuar ºi intrã direct în stâlpul unui felinar. Nu fãcu nici o în-
cercare de a-l evita ori mãcar de a ridica braþele. Se izbi cu faþa în
el, ricoºã, se bãlãbãni ºi se lansã iar spre stâlp.
– Terminã! urlã Clay.
Sãri în picioare ca sã alerge cãtre ea, lunecã în sângele Femeii
Power Suit, fu cât pe-aici sã cadã, fãcu o nouã tentativã, se împie-
dicã de Pixie Albã ºi fu cât pe-aici sã cadã din nou.
Pixie Neagrã întoarse capul ºi-l privi. κi spãrsese nasul ºi sân-
gele i se revãrsa în partea de jos a feþei. Un cucui îi creºtea pe
frunte, ca un nor de furtunã într-o zi de varã. Un ochi privea zban-
ghiu din orbitã. Deschise gura, etalând ruina unei lucrãri
ortodontice care fusese probabil costisitoare, ºi hohoti. Clay nu
uitã niciodatã râsul acela.
Apoi fata începu sã alerge pe trotuar, zbierând.
În spatele lui Clay, un motor ambalã ºi clopoþeii amplificaþi
pornirã sã cânte melodia de generic a emisiunii Sesame Street. Bãr-
batul se întoarse ºi vãzu furgoneta lui Mister Softee desprin-
zându-se rapid de bordurã, exact în clipa în care, de la ultimul etaj
al hotelului de vizavi, o fereastrã se sparse într-o cascadã scânteie-
toare de cioburi. Un trup se repezi afarã în vãzduhul zilei de oc-
tombrie. Cãzu pe trotuar, unde aproape cã explodã. Alte zbierete
dinspre intrare. Zbierete de oroare; zbierete de durere.
– Nu! urlã Clay, alergând în paralel cu furgoneta lui Mister Softee.
Nu, vino-napoi ºi-ajutã-mã! Am nevoie de-ajutor, nenorocitule!
Nici un rãspuns din partea lui Mister Softee, care poate cã nu-l
auzea peste muzica lui amplificatã. Clay îºi amintea cuvintele
cântecului din zilele când nu avusese nici un motiv sã nu creadã în
Mobilul 23

veºnicia cãsãtoriei lui. În zilele acelea, Johnny se uita regulat la

Sesame Street, din scãunelul lui albastru, strângând în mânuþe pã-
hãrelul cu pai. Era ceva despre o zi însoritã, care alunga norii.
Un bãrbat în costum de afaceri se ivi în goanã din parc, rãcnind
puternic, scoþând sunete dezarticulate, cu pulpanele hainei flutu-
rându-i în urmã. Clay îl recunoscu dupã barbiºonul din blanã de
câine. Bãrbatul intrã în fugã pe Boylston ºi automobilele virarã în
jurul lui, cât pe-aici sã-l atingã. El ajunse pe partea opusã a strãzii,
continuând sã strige ºi sã-ºi agite braþele cãtre cer. Pãtrunse în um-
bra de sub marchiza intrãrii Four Seasons ºi dispãru din vedere, dar
probabil cã se apucase imediat de alte isprãvi, fiindcã un nou val
de þipete se ridicã dintr-acolo.
Clay renunþã sã mai urmãreascã furgoneta lui Mister Softee ºi
rãmase cu un picior pe trotuar ºi celãlalt proptit în rigolã, pri-
vind-o cum coti pe banda din mijloc a strãzii, fãrã sã-ºi opreascã
muzica zurgãlãilor. Era pe punctul de a reveni la fata leºinatã ºi
femeia muribundã, când apãru altã Duck Boat, care însã nu hoi-
nãrea leneº, ci vuia la viteza maximã, legãnându-se dement de la
babord la tribord. Unii pasageri se rostogoleau de-a dreptul
dintr-o parte în alta ºi þipau – implorau – spre ºofer sã opreascã.
Alþii se þineau pur ºi simplu strâns de traversele metalice de pe la-
turile deschise ale ambarcaþiunii greoaie, care înainta pe Boylston
pe contrasens.
Un bãrbat în tricou sport îl înhãþã pe ºofer din spate ºi Clay auzi
 încã unul dintre rãcnetele acelea nearticulate prin sistemul rudi-
mentar de amplificare al Duck Boat, când ºoferul se scuturã de ata-
catorul lui, proiectându-l cu putere înapoi. Nu Rasd! de data asta,
ci ceva mult mai gutural, ceva care sunase ca Gluh! Dupã aceea,
ºoferul lui Duck Boat zãri furgoneta Mister Softee – Clay era per-
fect sigur în privinþa asta – ºi-ºi schimbã cursul, þintind spre ea.
– Nu, Doamne, nu, te rog! þipã o femeie aflatã în partea din faþã
a amfibiei turistice, pe când se apropia de furgoneta de îngheþatã
cu clopoþei care era de vreo ºase ori mai micã decât Duck Boat.
Dacă v-a plăcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre
modalităţile de livrare şi plată puteţi găsi în paginile Nemira.ro.