Principala metoda fizica optica de analiza este metoda spectrala.

Obiectul de studio al spectroscopiei sunt atomii si moleculele,in stare izolata sau in interactiune,in
diferitele stari de agregare ale materiei.

Metoda de studio este analiza rezultatului interactiunii dintre substanta si radiatia electromagnetica.

Radiatiile incidente se caracterizeaza prin:

-frecventa

-densitate de radiatie(la o frecventa data)

-polarizare

-directie

-viteza de propagare

In urma interactiunii cu substante,valoarea acestor marimi poate suferi modificari.

Aceste variatii depend de;

-tipul constituentilor

-tipul legaturilor chimice

-tipul retelei

Nu exista doua substante diferite care sa interactioneze global cu radiatia electromagnetica in acelasi
mod

Aceeasi substanta interactioneaza cu radiatia intotdeauna la fel.

Se poate deci spune ca interactiunea luminii cu substanta lasa o amprenta(tipica si unica) asupra
radiatiei.

Interactiunea dintre radiatia electromagnetica si substanta este un proces cuantic.

Tipul interactiunii depinde de:

-natura sistemului iradiat

-caracteristicile radiatiei incidente

Exista o mare varietate de tehnici spectrometrice de detectie a modificarii caracteristicilor substantei in

urma interactiunii cu substanta.

Lantul instrumental depinde de:

-Tipul procesului cuantic

-ordinul de marime al frecventei radiatiei incidente

-intensitatea interactiunii

In cele mai multe cazuri,rezultatul masuratorilor spectroscopice poate fi corelat cu proprietatile

macroscopice ale substantei,respectiv proprietati:

-optice

-electrice

-mecanice

-termodinamice

-chimice

1.4 Nivele de energie

Sistemele particulare pot fi formate din:

-atomi

-atomi excitati

-ioni

-molecule

-ioni moleculari

Sistemele particulare nu pot exista decat in stari stationare caracterizate de o energie bine definita,care
reprezinta nivelul energetic al acestui sistem.

Nivelul energetic se numeste nedegenerat daca ii corespunde o singura stare stationara.

Nivelul se numeste degenerate daca ii corespund mai multe stari stationare.

Numarul starilor stationare corespunzatoare unei singure valori a energiei sistemului se numeste grad
de degenerare si se noteaza cu Ei.

Mecanica cuantica arata ca orice sistem atomic poate fi caracterizat cu ajutorul unei functii de unda
totala(Ψ psi).

Gradul de degenerare este egal cu numarul functiilor de unda independente corespunzatopare valorii energiei Ei.

Aceste functii de unda sunt solutiile ecuatiei

HΨ=EΨ

Unde H este operatorul energiei si E valorile posibile ale energiei(valori proprii ale operatorului de energie) .

Daca pentru E=Ei ecuatia admite o singura solutie,atunci nivelul de energie este nedegenerat.

Daca ecuatia admite solutii independente atunci nivelul energetic este degenerat.

Pentru un sistem de valori Ei pot fi:

O succesiune de valori discrete

O succesiune de valori in intregime continua

-o succesiune de valori partial discrete si partia continua(miscarea unei particule libere)

O succesiune de valori partial discrete si partia continua(atomul de H are nivele energetice discrete pentru energii
mai mici decat energia de ionizare si o succesiune continua e nivele pentru energii peste aceasta valoare.

Procesul cuantic prin care un sistem trece dintr-o stare stationara in alta se numeste tranzitie.Conform postulatului
lui Bohr,tranzitiile au loc numai cu schimb de energie.

Daca sistemul atomic schimba energie cu o radiatia electromagnetica atunci tranzitia se numeste radiativa.

Daca sistemul atomic schimba energie prin interactiune directa cu sistemele inconjuratoare(de exemplu prin ciocniri)
atunci tranzitia se numeste neradiativa.

Nivelele de energie se reprezinta schematic printr-o diafragma.

Aceasta este o succesiune de linii orizontale distantate intre ele cu o lungime direct proportonala cu diferenta dintre
valorile nivelelor de energie.

Prima linie semnifica nivelul sistemului atomic cu energie minima Eo,denumit nivel fundamental.Nivelele figurate
deasupra acestui nivel corespund unor energii premise mai mari denumite nivele energetice excitate.

O tranzitie se reprezinta printr=o linie vertical care uneste nivelele energetice intre care are loc tranzitia.

Radiatia care a generat tranzitia respective are frecventa specifica in dreptul liniei symbol a tranzitiei.

Frecventele au primul indice egal cu cel al nivelului final al tranzitiei si al doilea indice egal cu indicele nivelului initial
al tranzitiei.