LL, Balanfa de putere

Dorinla de putere a mai multor na(iuni, fiecare incercind fie s[ mengintr, fie str
rtrstoarne statu-quoul, conduce inevitabil la o configuragie numittr balantra de puterer
gi la politicile ce-gi propun menlinerea ei. Am spus in mod intengionat inevitabil. Aici
ne confrunttrm din nou cu eroarea fundamentaltr care a afectat studiul politicii interna-
tionale gi ne-a umplut de iluzii. Aceasta rezidtr in conceplia potrivit cfueia oamenii au
de ales intre politica de putere gi rezultanrl stru obligatoriu, balanla de putere, pe de
o parte, gi o modalitate diferittr, superioard de politictr mondialtr, pe de alttr parte. De
asemenea, aceasti concep(ie gregittr insistl :rsupra faprului ctr politica externtr bazatd
pe balanla de putere este una dintre multele strategii externe posibile gi doar pro$tii
Si ticlloSii o vor alege pe prima, respingdnd-o pe cealalttr.
Vom demonstra in urmtrtoarele pagini ci balanga internalional5 de putere este doar
o manifestare particulartr a unui principiu social general, ctrruia toate societll[ile
compuse dintr-un numtrr de unittrli autonome ii datoreazl autonomia ptr4ilor com-
ponente ; ctr balan[a de putere gi politicile ce vor str o mentintr nu sunt doar inevitabile,
ci reprezin0l un factor esential stabilizator intr-o societate a nafiunilor suverane; ctr
instabilitatea balangei nu se datoreaztr erorii principiului, ci condifiilor specifice in
care trebuie str opereze principiul in aceasttr societate.

Echilibrul social

Balanla de putere drept concept universal

Conceptul ca sinonim al este folosit in mod obignuit in

"echilibrului" "balantrei"
multe $tiinte - frzic6, biologie, economie gi gtiinld politicd. Echilibrul inseamnl
stabilitatea in interiorul unui sistem compus din mai multe forte autonome. De cAte
ori echilibrul este pernrrbat fie de fo4e externe, fie din cauza schimbtrrii elementelor

1. Sintagma balanld de putere este folositil in text cu patru sensuri diferite: 1) politictr
urmtrrind anumite rezultate ; 2) sure de lucruri ; 3) distributie aproximativ egaltr a puterii;
sau 4) orice distribulie de putere. Oriunde este utilizatll f?lrtr precizlri, sintagma se refertr
la o stare de lucruri realtr, in ciue puterea este distribuitit aproximativ egal intre mai multe
naliuni. Pentru sensul referitor la orice distribugie de putere, vezi pp. 241 9i urm.
2M LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

componente, sistemul manifesti tendintra de a restabili echilibrul originar sau de a

constitui unul nou. Astfel, echilibrul se regese$te in corpul uman. Atunci cdnd acesta
suferi modificiri in cadrul procesului de crestere, echilibrul persisti atit timp cdt
transformlrile diferitelor organe nu-i afecteaztr stabilitatea. Acest lucru se intimpltr
mai ales daci schimbirile cantitative gi calitative ale diferitelor organe sunt propo4ionale
intre ele. Totugi, cind trupul este rlnit sau un organ este distrus ca unnare a factorilor
externi, a unei tumori maligne sau a transformirii patologice a unuia dintre organe,
echilibrul este afectat, iar corpul incearcd sd depigeasctr perturbarea restabilind
echilibrul fie la acelagi nivel de dinainte, fie la unul nou2.
AcelaSi concept de echilibru este folosit in gtiinlele sociale, ca economia, cu
referire la relatiile dintre diferitele elemente ale sistemului economic, de pild[, intre
economii $i investilii, exporturi gi importuri, cerere gi ofertd sau costuri gi prefuri.
insugi capitalismul contemporan a fost descris ca un sistem de ,,puteri compen-
satorii'3. Echilibrul se aplicd qi societilii in ansamblu. Astfel, cbutlm o balanli
corecti intre diferitele regiuni geografice, ca estul gi vesrul, nordul gi sudul ; intre
diferite tipuri de activitiili, ca agricultura gi industria, industria grea gi cea ugoar6,
producltori gi consumatori, management gi muncd, gi intre diferite grupuri functionale,
ca oragul gi satul ; vdrstnicii, cei de virstd mijlocie gi tinerii; sferele politice 9i
economice; clasele mijlocii, cele superioare gi cele inferioare.
Doutr premise stau la baza tuturor acestor echilibre : prima, cI elementele care
trebuie echilibrate sunt necesare pentru societate sau au dreptul si existe, gi a doua,
ci fdr[ balantra dintre ele, un element le va domina pe celelalte, va abuza de interesele
qi drepturile lor, putdnd sI le distrug[ in cele din urm[. tn consecinlf,, scopul acestor
echilibre este de a mentine stabilitatea sistemului frr[ a distruge multiplicitatea

2. Vezi, de exemplu, impresionanta analogie dintre echilibrul corpului uman gi societate in

Walter B. Cannon, The Wisdom of the Body (W.W. Norton, New York, 1932) , pp. 293-294 .
,,La inceput, este de remarcat ctr insugi corpul politic manifesttr unele indicii ale unui
proces de stabilizare primitiv. in capitolul precedent, am postulat cf, o anumitl constanli
intr-un sistem complex este, in sine, dovada ctr agenlii aclioneaztr sau sunt dispugi str
acfioneze pentru a menline constanp. Mai mult, atunci cAnd un sistem este stabil, acest
lucru se intAmpltr deoarece orice tendinltr spre schimbare este contrazistr de o eficienli
sporiti a unui factor conservator. Multe fapte uzuale demonstreazdcL aceste afirmalii sunt
adevtrrate intr-un anumit sens pentru societate, chiar gi in condiliile actuale de instabilitate.
O manifestare a conservatorismului declangeazd o revoltil radicaltr gi este urmattr de o
renenire la conservatorism. Guvernarea defectuoastr gi conseciryele sale li aduc pe refor-
matori la putere, dar guvernarea lor asprtr provoacd, in curind, nemullumiri 9i dorinta de
schimbare. Entuziasmul nobil gi sacrificiile rtrzboiului sunt unnate de apatie moraltr 9i
autoindulgenp. O tendinttr puternicd a unei naliuni duce rareori pdntr ta dezastru; inainte
ca extrema str fie atinstr, forFle corectoare igi fac aparigia gi blocheaztr tendinla, trezind la
rAndul lor o reac(ie. Un studiu al naturii acestor schimbdri sociale ar conduce la o
inlelegere valoroastr 9i poate la mijloacele de a limita mai precis turbulenlele. in acest
moment totuqi observtrm doar ci perturbtrrile sunt, in medie, limitate gi ctr restrAngerile
sugereaztr, poate, sttrrile primare ale homeostazei sociale" (citat cu acordul editorului.
Copyright 1932, 1939, Walrer B. Cannon).
3. John K. Galbraith, American Capinlism, the Concept of Countervailing Power (Houghton
Mifflin, Boston, 1952).
 BALANTA DEPUTERE 2O5

unitililor componente. Dac[ scopul ar fi fost numai stabilitatea, ar putea fi realizat

permigindu-i unui element str le domine gi str le controleze pe celelalte gi str le ia
locul. Deoarece scopul este stabilitatea gi mentrinerea tuturor unittrtrilor din sistem,
echilibrul trebuie sd, vizezn eviiarea situaliei in care vreun element si deviDtr predo-
minant. Scopurile utilizate pentru a pistra echilibrul constau in a permite diferitelor
elemente s[-gi urmeze tendinlele opuse pdni in momentul in care tendinfa unuia nu
este atit de puternici incit sI le domine pe celelalte, dar este suficient de tare pentru
a-gi permite sd le opuni rezistenli. Dupd cum spunea Robert Bridges:

Stabilitatea noastrtr nu este altceva decit echilibrul; iar lnlelepciunea stit

in administrarea mtriastr[ a neprevtrzutului.

Nictrieri nu au fost descrise mecanismele echilibrului social mai strllucit gi in

acelagi timp mai simplu decit in The Federalist. in ceea ce privegte sistemul de
pirghii gi contraponderi al guvernului american, documentul nr. 51 spunea:
Originile acestei politici de a fumiza, prin interese contrare gi rivale, defectele unor
motive mai bune se pot regtrsi in intregul sistem al relaliilor umane, private sau
publice. il vedem in special in toate distribuliile de putere subordonate, unde scopul
constant este de a diviza gi de a aranja diversele funcgii intr-o asemenea maniertr, inclt
-
s[ se supravegheze reciproc astfel incAt interesele private ale fieclrui individ si
poattr fi ptrzitorul binelui public. Aceste inveqii datorate prudenlei nu pot fi mai pulin
necesare in distribugia puterilor supreme ale statului.

in cuvintele lui John Randolph, ,pogi acoperi cu restriclii pergamente intregi, insl
doar puterea poate limita puterea'4.

Balanta de putere tn politica internd

Conceptul de echilibru sau balanltr gi-a gtrsit, intr-adevir, cea mai importanttr aplicagie,
dincolo de scena internalional6, in sfera guverndrii 9i a politicii internes. in interiorul

4. Citat duptr William Cabell Bruce, Iohn Randolph of Roanoke (G.P. Putnam's Sons, New
York 9i Londra, 1922), vol. II, p. 2ll.
5. Fapnrl ci, de$i balanta de putere este un fenomen social unirarsal, funclionarea gi rezultatele
sale sunt diferite ln politica interntr 9i internagionaltr este evident. Balanla de putere
opreaztr in societatea internll in cadrul relativ stabil al societilii iftegrate, fiind menlinuttr
de un consens puternic Ai de puterea de obicei de necontestat a guvernului central. Pe scena
internalionaltr, unde consensul este slab gi nu existil o autoritate supremtr, stabilitatea
societtrlii 9i libertatea componentelor sale depind, in mai mare mtrsurtr, de funcgionarea
balanlei de putere. Mai multe detalii vor fi oferite ln capitolul 14.
C/. Si J. Allen Smith, The Grwth and Decadence of Constitutional Governnent (Henry Holt,
New York, 1930), pp. 241-242: -in absenla oriclrei modalitl(i comune gi impa4iale de a
interpreta dreptul internalional gi de a supraveghea relagiile internalionale, fiecare stat este
preocupat nu numai str-gi sporeascii autoritatea, ci 9i sI previnl, pe cit posibil, orice cregtere
a autoritilii statelor rivale. Instincol de autoconserrrare intr-o lume a statelor independente
206 LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

institutriilor reprezentative s-a dezvoltat frecvent o balanlS de putere. Un sistem

multipartit este predispus in mod special la acest fenomen. Aici, doui grupuri, fiecare
reprezentAnd o minoritate a legislatiwlui, se opun deseori unul celuilalt, iar formarea
majorittrtrii depinde de un al treilea grup. Ultimul va tinde si se al6ture celui mai slab
sau poten[ial mai mic, impundnd, astfel, un control al grupului mai puternic. Chiar
gi sistemul bipartit al Congresului american a manifestat configura(ia tipicl a procesului
de echilibrare cAnd, in ultimii ani ai administratriei Franklin D. Roosevelt gi in cea mai
mare parte a guverndrii Truman, democragii sudigti au format o a treia grupare,
votend in multe chestiuni aldturi de minoritatea republicantr. Ei au controlat astfel nu
numai majoritatea democrati, ci gi latura executivd, controlat?i de aceeagi formaliune6.
Guvernul american este exemplul elocvent al unui sistem politic a c5rui stabilitate
este mentinut2l printr-un echilibru al pdrtrilor sale componente. Dupd cum spunea
lordul Bryce:

Constitulia a fost creattr intenlionat ca un instrument de echilibrare. Fiecare ramurl a

conducerii a avut menirea de a le limita pe celelalte qi a menlinut balanla intregului.
Legislativul trebuia str echilibreze executivul 9i juridicul. Cele dou[ Camere ale
legislatiwlui se echilibrau una pe cealaltS. LuAnd in calcul toate pe4ile sale, guvernul
national era echilibrat in compara[ie cu cele locale. Echilibrul fiind plasat sub protectia

opereaztr pentru a le face pe fiecare str doreasctr str se protejeze impotriva pericolului
agresiunilor externe. Faptul ctr nici o (artr nu este suficient de puternictr pentru a se simfi
in sigura4tr in fap orictrrei combinalii posibile de state adverse face necesard formarea
alianplor $i contraalianlelor prin care fiecare stat incearcl str-gi asigure suslinerea necesartr
in cazul ameninlirii la adresa securitilii, provenitl din exterior. Aceasta este numit[ de
obicei lupta pentru mentinerea balanlei de putere. Este numai o aplicalie a teoriei pArghiilor
gi contraponderilor la politica internalionaltr. Se presupune in mod corect ctr orice stat
care incearcl sd ob$n[ supremalia in politica mondiald va deveni o ameninlare clard la
adresa intereselor gi bunlstirii celorlalte. Chiar daci ar fi fost oblinuttr pentru protecfie,
puterea devine un pericol la adresa ptrcii internalionale in momentul in care posesorul se
simte mai puternic decAt orice potenfial adversar. Nu este mai pulin necesartr mentinerea
balantei de putere pe scena internagionaltr decAt prevenirea domina(iei vreunui interes
particular in cadrul statului. Dar, deoarece aceasttr idee a balanlei este bazatil pe teama de
atac $i presupune cd fiecare stat trebuie sd fie pregdtit de rtrzboi, nu poate fi vtrzuttr in nici
un caz ca o garangie a ptrcii internalionale" (citat cu acordul editorului). Cf. Si The
Cambridge Modern History (Macmillan, New York, 1908), vol. Y, p. 276.
6. Cf. dezbaterea clarificatoare a problemei generale in John Stuart Mill, Considerations on
Representative Government (Henry Holt, New York, 1882), p. 142: ,,tn situalia unei
societtrli astfel structurate, dactr sistemul reprezentativ ar putea sd devintr perfect 9i dacl
ar fi posibil sii fie menlinut aga, el trebuie organizat astfel incAt cele doui clase, pe de o
parte, muncitorii gi cei asemenea lor, gi proprietarii gi cei asemenea lor, de cealaltii parte,
str fie, in cadrul sistemului reprezentativ, la fel de echilibrate, fiecare influenlAnd un
anumit numlr de voturi in Parlament; deoarece, presupun6nd ctr majoritatea fiectrrei
clase, indiferent de diferenlele dintre ele, ar fi guvernattr in principal de interesul de clastr,
ar exista o minoritate in fiecare - subordonatil consideraliilor raliunii, drepdtii $i binelui
comun -, care, al6turAndu-se majorittrlii celuilalt grup, va intoarce balanfa impotriva
oriclrei cereri a propriei majoritSli ce nu ar trebui, in sine, str invingtr". Vezi 9i p. 147 qi,
referitor la balan{a de putere intr-un stat federal, pp. 9 gi 191.
 BALANTA DE PUTERE 207

unui document, de neschimbat decf,t prin voinla cettrlenilor ingigi, nici una dintre
ramurile iuvernului nu a fost capabill str le asimileze sau s[ le subordoneze pe
celelalte... fiecare igi menline independenla gi poate str i se opuntr celorlalte, in
anumite limite.
Dar exist2l intre organismele politice gi func1ii (adictr intre persoanele care ocuptr
temporar acelagi post) o rivalitate necesar constanttr despre care dl Darwin a artrtat ctr
existtr printre plante gi animale gi, la fel ca in cazul plantelor gi animalelor, gi in sfera
politicl aceasttr lupttr stimuleazl(tecare institulie sau func1ie str-gi exercite la maximum
puterea pentru conservarea sa gi pentru dezvoltarea aptitudinilor sale, oriunde este
posibil acest lucru. Fiecare ramurtr a guvernului american a incercat s[-gi extindtr
atribugiile gi puterile; fiecare a inaintat in anumite direclii, dar in altele a fost
constrdnstr de presiunea egaltr sau mai puternictr a celorlalte ramuriT.

Documentul nr. 51 din The Federalist a dezvtrluit structura de putere a ,echilibrului

dinamic" sau ,,a paralelogramului schimb[tor de forfe", dupd cum l-a numit Charles A.
Beards: ,,... defectul trebuie compensat, planificAnd structura interioarl a guverntrmin-
tului astfel incit componentele sale constitutionale s[ fie in stare, prin relaliile dintre
ele, str se mentintr la locul potrivit... Dar cea mai sigurtr protectie impotriva concentrtrrii
graduale a puterii in acelagi departament const[ in a oferi celor ce-l conduq mijloacele
constitutionale necesare gi motivele personale pentru a rezista dominaliei celorlal1i...
Mtrsurile de precaulie trebuie str fie, in acest caz, ca gi in altele, propo4ionale cu
pericolul atacului. Amb(iile trebuie s[ blocheze ambiliile. Interesul oamenilor trebuie
legat de drepturile constitulionale ale locului...". Scopul aranjamentelor constitutionale
respective ,,este de a proteja o parte a societl1ii impotriva nedrept[1ilor altor ptrdi.
Interese diferite existi inevitabil in rdndul variatelor categorii de cet51eni. Dactr o
majoritate poate fi reunitl de un interes comun, drepturile minoritii(ii vor fi nesigure".
Autorul, Madison, se a$tepta str protejeze drepturile minorittrgii ,,prin existenla in
societate a unor categorii atat de diferite de cetigeni, inc6t o asociere nedreapttr a
majorittrtii sI devin[ de-a dreptul improbabilS, dactr nu imposibiltr... Societatea instrgi
va fi separat5 in atitea ptr4i, interese gi clase de cetileni, incdt drepturile indivizilor
sau ale minorit[1ii vor risca pufin din partea coalizlrii interesate a majorittrlii".
Securitatea va consta in ,,multitudinea intereselor', iar gradul de siguranlS .va
depinde de numtrrul intereselor": Charles A. Beard a rezumat astfel filosofia guver-
ntrrii americane: ,,lffemeietorii au intreles c[ guvernarea in acliune inseamntr putere.
Ei au incercat sd opuntr ambiliile, interesele Ei forlele oamenilor din cele trei
departamente unele contra altora intr-o asemenea mtrsurtr, incit str previntr preluarea
puterii de ctrtre oricare dintre ele, pentru a nu deveni prea puternictre".
Este de ajuns doar inlocuirea cu terminologia politicii internalionale a conceptelor
utilizate de Federalisf, ale lordului Bryce Si ale lui Charles A. Beard referitoare la
amliza structurii gi dinamicii guvernimfrntului american, pentru a fl evidente principalele

7. The Americqn Commonwealth (Macmillan, New York, 1891), vol. I, pp. 390-391.
8. The Republic (Viking Press, New York, 1944), pp. 190-191.
9. Ibid. Cf. de asemenea John C. Calhoun, ,,A Disquisition on Government", in The Worl<s
of John C. Calhoun (A.S. Johnston, Columbia, l85l), vol. I, pp. 35-36, 38-39.
208. LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

elemente comune atat sistemului de p6rghii qi contraponderi al Constitu[iei americane,

cdt gi balanlei de putere internalionali. Cu alte cuvinte, aceleagi forfe au dat nagtere
sistemului american de echilibrare gi celui internafional al balanlei de putere. Ambele
incearctr sd realizeze aceeagi func[ie pentru propria lor stabilitate gi autonomia
elementelor constituente, oricAt de mult ar diferi ele in gradul realizlrii scopurilor
lor. Cele doui sunt supuse aceluiagi proces dinamic de schimbare, dezechilibru gi de
stabilire a unei noi balan(e.
Care sunt principalele modele ale balanlei internafionale de putere ? Care sunt
situaliile tipice din care igi face apari(ia gi in care func(ioneazX ? Ce func1ii indeplinegte
ea? $i prin ce transformdri a trecut in istoria recentil?

Cele doul modele principale ale balanfei de putere

Doi factori stau la baza societ[tii internationale : unul este multitudinea, iar celilalt
este antagonismul elementelor sale, na(iunile individuale. Dorinla de putere a unei
natiuni poate intra in conflict cu dorinla de putere a alteia - unele, dacd nu majoritatea,
se ciocnesc in orlce moment al istoriei - in doutr modalit[ti diferite. Cu alte cuvinte,
lupta pentru putere pe scena internalional5 se poate desfigura in doud feluri.

Modelul opozili ei directe

Naliunea.d se poate lansa intr-o politici imperialisti fatr5 de nafiunea B, iar naliunea
B poate rlspunde printr-o strategie a statu-quoului sau printr-o politictr imperialist[
proprie. Franfa gi aliatrii stri impotriva Rusiei in 1812, Japonia impotriva Chinei din
1931 p0ni in 1941 gi Aliagii versus Axa din 1941 corespund modelului. Acesta este un
model al rivalittrlii directe intre na(iunea care inten(ioneazl s[-gi instituie puterea
asupra celeilalte qi a doua, care refuzi sI se supuni.
Nagiunea A poate, de asemenea, si implementeze o politic[ imperialisti fald de
nafiunea C, care fie rezistii, fie se supune; in timp ce nagiunea B aplictr asupra
nafiunii C ori o politicl imperialistii, ori una a statu-quoului. tn acest caz, dominatia
lui C este obiectivul strategiei lui ,,{. Pe de alttr parte, B se opune lui.4, fie deoarece
doregte mentinerea statu-quoului in ceea ce o privegte pe C, fie vrea si o controleze.
Modelul luptei de putere dintre .,4 gi B nu este unul de opozitrie directi, ci de
competitie al cdrei obiect este supunerea lui C - gi rivalitatea se desfiEoartr doar prin
intermediari. Formula este vizibild, de exemplu, ip concurenfa dintre Marea Britanie
Si Rusia pentru domina(ia Iranului, in care lupta pentru putere dintre cele doui tlri
s-a manifestat, in mod repetat, in ultimul secol. Este de asemenea evident in rivalitatea
pentru influenla principali in Germania, sare a marcat relaliile dintre Frantra, Marea
Britanie, Uniunea Sovieticl 9i Statele Unite duptr if6rfitul celui de-al doilea rizboi
mondial. Competilia dintre Statele Unite gi China sau dintre Uniunea Sovietici Ei
China pentru controlul Asiei de Sud-Est ofertr alte exemple ale aceluiagi model.
 BALANTA DE PUTERE 2W

in astfel de situagii, balan[a de putere opereazd gi-gi indeplineEte functriile tipice.

in modelul opozdiei directe, echilibrul rezultd, direct din dorinla fieclrei nafiuni de
a-gi impune politicile asupra celeilalte. z4 incearc[ si-gi sporeasci puterea in relatie cu
B intr-o asemenea mIsurS, incdt poate s5 controleze deciziile lui B gi deci sd reugeascf,.
Pe de alti parte, B va incerca si-gi dezvolte puterea pentru a rezista presiunilor lui.4 gi
sI provoace eqecul strategiei adverse sau sd se lanseze in propria politicd imperialistf,.
in al doilea caz, A trebuie, la rindul s[u, si-gi creasctr puterea pentru a face fa1d lui
B gi pentru a-Ei urma propria strategie cu $anse de succes. Balanla for(elor opuse va
continua, m[rirea puterii uneia determindnd o acliune cel pulin proporfionali din
partea celeilalte, pAnd cind natiunile implicate iSi schimb[ obiectivele politicilor
imperialiste - dacd nu renun(I de-a dreptul la ele - sau pdni cind una dintre ele
cigtigi sau crede cI a ob;inut un avantaj decisiv. Atunci, fie cea mai slabd se supune,
fie chestiunea este decisl prin rizboi.
Atdt timp cat balanta de putere funcgioneazl cu succes, ea indeplinegte doutr
funclii. Creeazd, o stabilitate fragill in relatriile dintre naliuni, o stabilitate aflatd tot
tinrpul in pericol de a fi perturbat[ si deci tot timpul avdnd nevoie de a fi restabilitS.
Ea este insi singura stabilitate disponibilS, linind cont de conditriile modelului de
putere. Suntem in prezen{a unei contradiclii interne inevitabile a balantrei de putere.
Una dintre funcliile pe care se presupune cd le indeplineste este stabilitatea rela[iilor
de ptrtere intre naliuni; dar acestea sunt, dupi cum am vizut, prin propria lor naturl
supuse schimbdrii continue. Ele sunt in mod esential instabile. Deoarece greutf,tile
care determini poziliile relative alc talerelor au tendinla de a se schimba continuu,
devenind fie mai grele, fie mai ugoare, oricdt ar incerca balanla de putere sI atingd
stabilitatea, ar fi fragil5 gi supusd unor ajustdri continue in acord cu schimbf,rile
survenite. A doua functie pe care o balanli de putere reugitl o indeplinegte in
respectivele condi(ii este dc a asigura eliberarea unei naliuni fatr5 de dominalia alteia.
Din cauza caracterului esential instabil gi dinamic al balanlei - trlstrturi care nu
sunt intampl5toare sau trecdtoare, ci naturale $i eterne -, independenta natiunilor
implicate este, la rindul sdu, precarl gi in pericol. Aici, inctr o datI totugi trebuie
spus ctr, date fiind c,onditiile modelului de putere, inilependenla fiecdrei natiuni nu se
poatebaza pe altceva decdt pe puterea sa, pentru a impiedica forta altei nafiuni s[ o
supunS. Diagrama urmdtoare ilustreazd situalia :
 2to LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

Modelul competiliei

in cel de-al doilea model, al competiliei, mecanica balan[ei de putere este la fel
cu cea discutatd. Puterea lui I necesard pentru a-l domina pe C in fala opoziliei lui
B este echilibrat[, dacl nu depigitl, de puterea lui B; in timp ce, la rAndul stru,
capacitatea lui B de a o controla pe C este balansatl sau deptrgit[ de puterea lui z{.
Totugi, funcgia suplimentartr pe &ile o indeplinegte balanla, pe l0ngtr crearea unei
stabilittrtri gi a unei securitiili precare in relaliile dintre.,4 gi B, consisti in protejarea
independengei lui C fatd de primele doud. Independenfa lui C depinde numai de
relatriile de putere dintre I gi B:

Dactr aceste relalii ating o turnur5 decisivtr in favoarea natiunii imperialiste - adici
z4 - independenta lui C va fi in pericol :

Dacr na(iunea stafu-quo - mai precis B - ar obtine un avantaj decisiv gi permanent,

libertatea lui C ar fi mai sigurtr in func1ie de acel avantaj :
 BALANTA DE PUTERE 2Lr

Dacd, in cele din urmd, naliunea imperialist[ - A - ar renunfa la politicile

imperialiste sau le-ar orienta constant de la C spre alt obiectiv - D - libefiatea lui C ar
fi permanent garantatl

Nimeni nu a recunoscut aceaste func1ie a balangei de putere de menlinere a

independenlei na(iunilor mici mai bine decdt Edmund Burke. El a sustrinut, in 179I,
in lucrarea sa ,,Thoughts on French Affairs" cI:

Atit timp cit cei doi prinli [regele Prusiei gi imptrratul german] nu se in(eleg, liberttrtile
Germaniei sunt in siguranl5. Dar dactr vreodatf, ei vor merge at6t de departe incat s[
se in{eleagtr unul cu celdlalt gi str fie conringi cI au un interes mai direct gi mai clar in
cre$terea propo(ionaltr a puterii decdt intr-o reducere reciprocd, mai precis, dactr vor
ajunge s[ creadl ci au mai multe $anse str se imbog5feasc[ prin imptrrtirea prlzii decAt
si se protejeze prin mai vechea politicl a impiedicirii celuilalt de a prtrda, atunci
liberttr(ile Germaniei nu vor mai existalo.

Micile natiuni gi-au datorat intotdeauna independenla fie balantei de putere (Belgia
gi ltrrile Balcanice pind la al doilea rdzboi mondial), fie preponderenlei unei puteri

10. Worles (Little, Brown, Boston, 1889), vol. IV, p. 331.

212 LIMITARILE PUTERN NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

protectoare (micile natiuni ale Americii Centrale gi de Sud gi Portugalia), fie lipsei
lor de atractivitate pentru aspiraliile imperialiste (Elve(ia gi Spania). Abilitatea unor
asemenea na[iuni de a-gi mentine neutralitatea s-a datorat unuia sau altuia dintre
factorii respectivi, de exemplu, Olanda, Danemarca 9i Norvegia in conflictul din
primul rlzboi mondial, in contrast cu cel din al doilea rdzboi, gi Elvelia gi Suedia in
ambele rtrzboaie mondiale.
Aceiaqi factori sunt responsabili de existen[a aga-numitelor state-tampon, state
slabe, apropiate de cele puternice gi servind asiguririi securiti(ii lor militare. Exemplul
elocvent este Belgia, de la incepunrl istoriei sale ca stat independent in 1831 pdnl la
al doilea rizboi mondial. Natriunile din cadrul aga-zisei centuri de securitate ruseEti,
care se intinde de-a lungul frontierelor vestice gi sud-vestice ale Uniunii Sovietice,
din Finlanda pdn[ in Bulgaria, existi cu acordul vecinului dominant, ale cdrui interese
militare gi economice le servesc.

Coreea Si balanta de putere

Toti aceSti factori diferili au influenlat succesiv soarta Coreei. Din cauza poziliei
geografice, in vecinitatea Chinei, a existat ca stat autonom in cea mai mare parte a
istoriei sale, in virtutea controlului sau influen[ei puternicului sdu vecin. Oricind
puterea Chinei nu era suficientd pentru a-i proteja autonomia, o altii naliune, in
general Japonia, incerca str ob(ind un cap de pod in peninsula coreeanl. Din secolul
I i.Hr., statutul internatrional al Coreei a fost determinat fie de supremalia chinezd, fie
de rivalitatea dintre China gi Japonia.
instrgi unificarea din secolul al VII-lea a fost rezultatul interventriei chineze. Din
secolul al XIII-lea 9i pdni la declderea puterii chineze in secolul al XIX-lea, Coreea
a fost vasala Chinei $i a acceptat dominalia sa politici gi culturalS. De la sfArgitul
secolului al XVI-lea, dupd ce a incercat sd ocupe ldrd succes Coreea, Japonia a opus
preteniiilor Chinei propriile sale ambilii de control asupra tirii. Japonia a fost in stare
sd,le rcalizeze ca unnare a victoriei din rlzboiul sino-japonez pin 1894-1895. Atunci,
Japonia a fost sfidat[ de Rusia gi, din 1896, influenfa Moscovei a devenit dominant2i.
Rivalitatea dintre Japonia gi Rusia pentru controlul Coreei a luat sfdrgit odati cu
infrdngerea Rusiei in rlzboiul ruso-japonez. Ferm stabilit, controlul japonez a luat
sfArgit odat2i cu infrAngerea in cel de-al doilea rlzboi mondial. De atunci, Statele
Unite au inlocuit Japonia ca piedicd in fatra ambiliilor Rusiei in Coreea. Intervenind
in rlzboiul din Coreea, China gi-a reluat interesul traditrional. Astfel, pentru mai mult
de doui sute de ani, soarta unei giri a depins de predominanla unei singure natiuni
sau de balanla de putere dintre doul natiuni care rivalizau pentru controlul sdu.
 12. Diferite metode ale balansirii puterii

Procesul de balansare se poate desfd5ura scizdnd greutatea talerului mai greu sau
crescdnd-o pe cea a talerului mai ugor.

Divide et impera

Prima metod[ gi-a glsit manifestarea clasici in maxima ,,divide et impera", in afara
impunerii de condilii oneroase in tratatele de pace $i de incitarea la trddare gi
revolulii. Ea a fost utilizatl de natriunile care au incercat s[-gi sldbeasci rivalii sau sI-i
mentrind asa cum erau, divizdndu-i ori mentindndu-i divizali. in epoca moderntr, cele
mai consistente gi importante politici de acest tip sunt cea a Franfei fatr5 de Germania
gi strategia Uniunii Sovietice fatrd de restul Europei. Din secolul al XV[-lea pin[ la
sfdrgitul celui de-al doilea rlzboi mondial, principiul pemanent al politicii franceze
consta in a favoriza implr[irea imperiului gefinan intr-un numdr de state mici gi
independente sau in a preveni unificarea lor. Sprijinirea prinlilor protestantri de citre
Richelieu, a Confederaliei Rinului de ctrtre Napoleon I, a prinlilor din sudul Germaniei
de cltre Napoleon al III-lea qi sustrinerea migctrrilor separatiste e$uate de duptr primul
rdzboi mondial sau opozitria fa1[ de unificarea Germaniei dupl a doua conflagratie -
toate igi gdsesc numitorul comun in consideraliile balantrei de putere din Europa, pe
care Franla o gisea ameninlatd de un stat gennan puternic. in mod asemlnitor,
Uniunea Sovietictr - din anii '20 pdnd. in prezent - s-a opus hotirit tuturor planurilor
de unire a Europei, presupundnd cf, imbinarea fo4elor divizate intr-un ,bloc occi-
dental" ar oferi inamicilor Uniunii Sovietice o putere atit de mare, incit i-ar pune in
pericol securitatea.
Cealaltd metod[ de balansare a puterii mai multor nafiuni constf, in sprijinirea
natiunii mai slabe. Aceasttr metodl poate fi aplicati prin doutr mijloace diferite: B igi
poate cre$te puterea suficient pentru a egala, dac[ nu chiar deplgi, puterea lui 24, gi
viceversa; sau B iqi poate combina puterea cu cea a celorlalte natiuni care urmtrresc
obiective politice in ceea ce o privegte pe,4, sinratrie in care r{ se va coaliza cu toate
natiunile cu obiective identice fald de B. Prima alternativl este exemplificattr de
politica de compensagii gi prin cursa inarmlrilor, la fel ca gi prin dezarmare ; a doua,
prin politica alianlelor.
214 lnanAnnr purERrr NATToNALE. BALANTA DE purERE

Compe nsatiile

Compensatriile teritoriale erau un instrument uzual in secolele al XV[I-lea gi al XIX{ea

pentru men(inerea unei balante de putere care fusese perturbati sau unna a fi ameninlattr
de achiziliile teritoriale fdcute de o natiune. Tratatul de la Utrecht din 1713, care a
pus caplt rtrzboiului pentru succesiunea la tronul Spaniei, a recunoscut pentru prima
oartr in mod expres principiul balangei de putere prin compensalii. A prevtrzut
diviziunea majoritl1ii posesiunilor spaniole, europene gi coloniale intre Habsburgi gi
Bourboni, ad consemandum in Europa equilibrium, a$a cum era scris in document.
Cele trei irnpi+iri ale Poloniei din 1772, 1793 gi 1795 , care intr-un anumit sens au
marcat sf6rqitul perioadei clasice a balangei de putere, din motive pe care le vom discuta
ulteriorr, i-au reafirmat esenta, procedind la principiul compensatiilor. Deoarece achi-
ziliile teritoriale in contul respectivului stat de cdtre oricare dinte naliunile interesate -
Austria, Prusia gi Rusia - prin excluderea celorlalte ar fi r[stumat balanla de putere, cele
trei naliuni au cizut de acord str imparti teritoriul intr-un asemenea mod, incit distri-
bulia de putere intre ele str fie aproximativ egald cu cea de dinainte. in tratatul din 1772,
incheiat intre Austria gi Rusia, chiar era stipulat ctr ,,achizi1iile... vor fi complet egale,
fiind interzis ca dimensiunea unei portiuni sd deplgeasctr partea celuilalt".
Fertilitatea solului, num5rul gi calitatea populatriei vizate au fost utilizate ca
standarde obiective pentru determinarea cre$terii puterii pe care fiecare natiune a
dobAndit-o prin achizitria teritoriului. in timp ce in secolul al XVIII-lea standardul era
aplicat mai curdnd imprecis, Congresul de la Viena a rafinat politica de compensatrii,
desemnind o comisie statistic[ in 1815 inslrcinattr cu evaluarea teritoriilor prin
standardele numtrrului, calitilii gi tipului de populalie.
La sfirgitul secolului al XIXlea gi inceputul secolului XX, principiul compensaliei
a fost aplicat intentrionat in distribulia teritoriilor coloniale gi in delimitarea sferelor
coloniale gi semicoloniale de influeng5. Africa, in special, a fost atunci obiecrul
numeroaselor tratate care au delimitat sferele de influen1tr ale marilor puteri coloniale.
Astfel, competilia dintre Franla, Marea Britanie gi ltalia pentru dominalia Etiopiei a
fost temporar solutrionati duptr modelul polonez, prin tratatul din 1906, care imptrrlea
lara in trei sfere de influengd, desemnate pentru a stabili balantra de putere regionaltr
lntre naliunile implicate. in mod asemlntrtor, rivalitatea dintre Marea Britanie gi
Rusia legati de Iran a condus la tratatul anglo-rus din 1907, care delimita sferele de
influenli ale semnatarilor Ei o zond neutrtr sub controlul Iranului. Aici, compensalia
consttr nu numai in cedarea suveranititrii, ci mai curind in rezervarea pentru beneficiul
exclusiv al unei anumite na(iuni a unor teritorii pentru pxploatare comercialtr, infiltrare
politici $i milihre gi, eventtral, instaurarea suveranititrii. Cu alte cuvinte, o nafiune are
dreptul sI acgioneze in propria sferl de influenli in absenla concurenlei sau opoziliei
altei naliuni, f?ird a deline drepturi exclusive asupra teritoriului in cauz[. in replicd,
cealaltr putea si pretinde acelea5i drepturi pentru propria sa sferi de influen1i.

1. Yezip.233.
 DIFERTTE METoDE ALE BALANS.LnU putnnu 215
,:l
cind principiul compensa{iei nu a fost aplicat intenfionat ca in tratatele de
mai sus, el nu a lipsit nictrieri din aranjamentele politice, teritoriale sau de altl naturl
din cadrul sistemului balangei de putere. Astfel, nici o naliune nu va ceda avantaje
politice alteia flri a$teptarea, justificati sau nu, de a primi in schimb avantaje
propo4ionale. Negocierile diplomatice, care duc la rezultate prin compromisuri
politice, constituie insugi principiul compensdrii in forma sa cea mai general5 gi, ca
atare, este legat organic de balanta de putere.

Inarmarea

Principalul mijloc prin care o naliune incearci sI menlinf, sau sI restabileasci balanla
de putere este inarmarea. Cursa inarmirilor, in care nafiunea z4 incearcl sd tintr pasul
cu inarmarea lui B gi apoi s-o deplgeascl, este instrumentul tipic al unei balantre
instabile, dinamice. Corolarul necesar al acesteia este constant in sporirea efortului
pregltirilor militare, care consumi un procent din ce in ce mai mare din bugetul
na[ional gi intdresc temerile, suspiciunile gi insecuritatea. Acest principiu se poate
exemplifica prin siruatria de dinaintea primului r[zboi mondial - rivalitatea navald
dintre Germania gi Marea Britanie $i competitia dintre armatele francezi gi german5.
Recunoscdnd specificul acestor situatrii incl de la sfirqitul r5zboaielor napoleoniene,
s-au incercat diferite formule pentru a se crea o balanli stabild a puterii, dacl nu chiar
stabilirea picii eterne, prin dezarmarea propo4ionali a natiunilor rivale. Tehnica de
consolidare a echilibrului de putere prin reduceri echivalente ale inarmdrii este oarecum
similar[ celei a compensatiilor teritoriale. Amlndoui necesittr o evaluare cantitativl
a influenlei pe care acordul il va exercita probabil asupra puterii lor. Dificultatea de
arealiza acest lucru - in corelarea, de pild[, a puterii militare franceze din 1932 cu
puterea militard reprezentat[ de potenlialul industrial al Germaniei - a contribuit la
e$uarea majoritlgii tentativelor de a crea o balantrS stabill de putere prin dezarmare.
Singurul exemplu de succes a fost Tratatul Naval de la Washington din 1922, princare
Marea Britanie, Statele Unite, Japonia, Frantra 9i Italia au cdzut de acord sI-gi reducd
proporfional Si s6-Si restrAng[ inarmarea naval[. Dar trebuie remarcat c[ acest tratat
era un acord general politic Ai teritorial in Pacific, care a incercat sd stabilizeze
relatriile de putere pe baza predominanlei anglo-ame ricanez .

Alianlele

Cea mai important[ manifestare istoricd a balantrei de putere se reg[segte insd nu in

echilibrul a doud natiuni izolate, ci in relaliile dintre o na{iune sau o alianf5 de naliuni
si o alti aliantd.

2. Problema dezarmirii va fi discutatd in detaliu in capitolul 23.

 216 LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

Natura generald a alianlelor

Alianlele sunt o functie necesari a balanlei de putere, funcgiondnd intr-un sistem

multistatal. Natriunile rivale A gi B au trei opliuni pentru a-gi menline gi ameliora
poziliile relative de putere. Ele pot s5-gi creascd propria putere; pot se-$i adauge
puterea unei alte na[iuni sau pot impiedica adversarul si factr acest lucru. Atunci cind
aleg prima alternativS, ele se lanseazd, intr-o curs[ a inarmdrii. Cdnd le aleg pe
ultimele, recurg la o politici a aliantrelor.
Daci o nafiune va urmdri o politicl a alian[elor, aceasta nu reprezintd o problemi
de principiu, ci una de eficien15 politic[. O na[iune va evita coalizarea dacl va
considera cd este suficient de puternicl pentru a rezista singuri sau c[ povara
acordurilor rezultate in urma alianlei va deplgi avantajele anticipate. Dintr-unul din
motivele respective sau din amdndoul, Marea Britanie Ei Statele Unite au evitat
alianlele cu alte natiuni pe timp de pace.
insl cele doui !5ri nu au incheiat nici o aliantrS intre ele chiar dactr, de la
proclamarea doctrinei Monroe in 1823 pini la atacul de la Pearl Harbor din 1941, ele
s-au comportat, cel pu(in in relagiile cu celelalte natiuni europene, ca gi cum ar fi fost
aliate. Relalia din aceasttr perioadl a oferit un alt exemplu de situalie in care natiunile
refuzil alian[ele. Ea se intdlnegte atunci cdnd interesele necesittr evident politici gi
actiuni concertate, pe care o formulare explicittr a scopurilor, strategiilor $i actiunilor
intr-un tratat de alian{tr ar face-o sI parl redundanti.
Statele Unite gi Marea Britanie au avtrt un interes comun in ceea ce prive$te
continentul european: menfinerea balanlei de putere. Ca urmare a acestei identittrli
a intereselor, ele s-au regtrsit aproape inevitabil in tablra opusl natriunii care s-a
intdmplat sI amenin[e echilibrul. Iar in momentul in care Marea Britanie a pornit la
rdzboi, in 1914 gi 1939, pentru a proteja balanla de putere, Statele Unite au sprijinit-o,
la inceput, cu o lipsi de impa4ialitate bltltoare la ochi pentru comportamentul anticipat
din partea unui neutru, apoi i s-a altrturat pe cAmpul de luptn. DacI ar fi avut un fratat de
alianld in 1914 gi 1939, Statele Unite ar fi declarat rlzboi mai devreme, dar politica
lor generali $i actiunile concrete nu ar fi fost diferite din punct de vedere material.
Nu orice interese comune, necesitind politici gi acliuni comune, implictr gi codificarea
legal5 intr-o alianltr explicid. Dar, pe de alttr parte, o alianlS are nevoie in mod obligatoriu
labazd gi de o comunitate a intereselot'. in ce condilii deci interesele comune soliciti
formarea unei alianle ? Cu ce contribuie ea la o comunitate a scopurilor deja existenttr ?
O alianltr adaugi precizie, mai ales in forma limitelor, unei comunitdti de interese
existente, politicilor generale gi misurilor concrete ce le deservesca. Scopurile comune
ale natriunilor nu sunt de obicei atit de precise gi limitate in ceea ce prive$te regiunea
geografici, obiectivele 5i politicile adecvate cum erau interesele americane gi britanice de

3. Vezi citatele din Tircidide 9i lordul Salisbury, p. 50.

4. Parcurgd.nd tratatele de alianltr din secolele al XVII-led
9i al XV[I-lea, suntem surpringi
de precizia cu care erau definite obligaliile de a furniza trupe, echipament, suport logistic,
hrantr, bani etc.
 DTFERTTE METoDE ALE BALANSAnU purBRlt 217

menlinere a balantrei de putere europeani. Nici nu sunt atat de incapabile in precizarea Si

stabilirea limitelor in ceea ce privegte potentialul inamic comun. Degi o alianli obignuiti
este indreptati impotriva unei anumite na(iuni sau a unui grup, adversarul comunitSlii
de interese anglo-americane nu putea sd fie identificat dinainte, deoarece inamicul era
reprezentat de oricine amenin(a balanla de putere europeanl. Aga cum Jefferson igi
schimba simpatiile intre Napoleon gi Marea Britanie duptr cum ameningau batanga de
putere a timpului, la fel in secolul ce a urmat rlzboaielor napoleoniene, Washingtonul
gi Londra au trebuit str decid[, in lumina condiliilor variabile, cine reprezenta pericolul
cel mai mare pe moment. Acest caracter nedefinit al inamicului, determinat nu indi-
vidual, ci prin func1ia sa, ne amintegte de o caracteristictr asemlnltoare a securittrlii
colective, care este indreptat[ impotriva unui agresor abstract, indiferent cine ar fi el.
Interesele obi$nuite care unesc doutr nafiuni impotriva unui te4e p6rli sunt mai
clar definite in ceea ce privegte identificarea adversarului, dar gi mai putrin precise in
legdturtr cu mtrsurile care trebuie adoptate Ei politicile care trebuie urmlrite. ln
ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, Franfa era rivala Germaniei, iar Rusia se
opunea Austriei, in timp ce Austria era aliatd cu Germania impotriva Franlei gi
Rusiei. Cum ar fi putut interesele Franlei gi Rusiei sd ajung[ la un numitor comun,
cu o strategie gi acliuni comune ? Cum ar fi fost definit casus foederis, astfel incit
aliagii Ei adversarii sI fi $tiut la ce sd se a$tepte in anumite siruadi care le afectau
interesele ? Tratatul din 1894 trebuia sd indeplineasci aceste func1ii. Dacd obiectivele
gi strategiile aliantei franco-ruse din 1894 ar fi fost la fel de clare ca gi cele ale
cooperirii anglo-americane in Europa, nu ar fi fost necesar nici un tratat de alianltr.
DacI adVersarul ar fi fost la fel de incert, nici un tratat nu ar fi fost fezabil.
Nu orice comunitate de interese necesitdnd cooperarea intre dou[ sau mai multe
actiuni implici precizarea condigiilor in prevederile legale ale unui tratat de aliant[.
Doar atunci cdnd interesele comune sunt insuficient dezvoltate ca politici gi actriuni,
este necesar un astfel de document, pentru a le explica gi a le face operative.
Interesele respective, la fel ca gi aliantrele gi politicile subordonate, se pot clasifica in
cinci categorii dupl r natura proprie gi relalii; distributia beneficiilor gi a puterii;
anvergura intereselor implicate ; durata; $i eficienta. in consecinltr, putem distinge
intre alianle servind scopuri gi strategii identice, complementare gi ideologice. Mai
mult, este posibil sI distingem intre alianle reciproce gi unilaterale; generale gi
limitate; temporare gi permanente, operative gi disfuncfionale.
Coalilia anglo-americani in ceea ce privegte Europa ofertr exemplul clasic al unei
alianle cu interese identice; scopul unui partener - men[inerea balanlei continentale
de putere - este acelagi cu scopul celui de-al doilea. Alianla dintre Statele Unite gi
Pakistan este unul dintre multele exemple contemporane de aliantl care serve$te
scopuri complementare. Pentru SUA, interesul urmtrrit este acela de a-gi extinde
politica de indiguire; pentru Pakistan, el se referl in special la cregterea potenlialului
stru politic, militar gi economic fattr de vecini.
Modelele pure de aliante ideologice sunt reprezentate de tratatul Sfintei Alianle
din 1815 Si Carta Atlanticului din 1941. Ambele documente au prevtrzut principiile
morale generale la care aderau semnatarii gi scopurile generale pe care trebuiau s[ le
indeplineasctr. Tratatul Ligii Arabe din 1945 a oferit un exemplu de alianl[ exprimAnd,
duptr rtrzboiul cu Israelul din 1948, mai ales o solidaritate ideologictr.
218 LIMITARILE PUTERII NATIONALE, BALANTA DE PUTERE

Mult mai des intAlnittr este adlugarea angajamentelor ideologice la cele materiale
din acelaEi trataC. Astfel, Alianla celor trei lmpIratri din 1873 prevedea asisten(a militard
intre Austria, Germania gi Rusia in cazul unui atac indreptat impotriva oric[reia
dintre ele gi sublinia solidaritatea celor trei monarhii impotriva subversiunii republicane.
in contemporaneitate, angajamentul impotriva subversiunii sovietice, introdus in
tratatele de alianttr, indeplinegte o func1ie similar[. Elemennrl ideologic se manifesti gi
in interpretarea oficialtr a unei alianle fundamentate pe interese materiale, in termenii
unei solidaridi(i care transcende limitele primelor. Conceptria aliantei anglo-americane,
comuni inaintea invaziei britanice in Egipt din 1956 - privitl ca incluzivd gi global5,
fundamentattr pe o culturl comund - constituie un exemplu in acest sens.
Trebuie distinse trei posibilitd(i in ceea ce privegte efectul politic al factorului
ideologic asupra unei alianle. Una pur ideologic[, separatil de consideraliile materiale,
este destinati e$ecului; ea nu poate determina politici, ghida actriuni, inducind in eroare
prin aparen(a unei solidarit[ti politice cAnd ea de fapt lipseEte. Aliturat unei reale
comuniti.tri a intereselor, acest element poate intiri alian(a, mobilizAnd in sprijinul sdu
convingeri morale Ei preferintre emolionale. Poate str o gi slSbeascl ins[, ascurzind
natura Ei limitele intereselor impirt[Eite pe care alianla ar fi trebuit si le exemplifice ;
ddnd nagtere la a$teptiri asupra strategiilor Ei acgiunilorpolitice, vadezarndgi. Pentru
ambele posibilidti, alianfa anglo-americanl este, din nou, un exemplu.
in mod ideal, distributia ca$tigurilor ar trebui sd fie una a deplinei reciprocit5li :
serviciile indeplinite de pirli sunt echivalente cu beneficiile primite. Modelul este cel
mai bine aproximat intr-o alianli a egalilor care au acelagi interes : ca rdspuns la un
stimul, resursele egale ale tuturor servesc unui singur scop. La cealalti extremi se
afltr unilateralitatea, o societas leonia, in care un membru primegte din beneficii
partea leului, in timp ce restul contribuie cel mai mult. AtAt timp cAt obiectivul aliantrei
este men(inerea integritdgii teritoriale 9i politice a celor mai mici, aceasta nu se poate
deosebi de un tratat de garantrie. Interesele complementare sunt mai predispuse la o
asemenea dispropo4ie, deoarece sunt prin definilie deosebite in esenli, iar evaluarea
lor comparativd va fi probabil deformati de o interpretare subiectivi. O superioritate
marcant5 a puterii va spori credibilitatea interpretlrii.
Este probabil ca distribufia beneficiilor si reflecte relatriile de putere dintr-o
alian(5, ca gi stabilirea politicilor. O mare putere are o imenstr ganstr de a se impune
in fata alialilor mai mici in ceea ce privegte beneficiile gi politicile, motiv pentru care
Machiavelli a avertizat nafiunile slabe impotriva coalizlrii cu cele mai puternice,
exceptdnd situaliile absolut necesare6. Un astfel de exemplu il constituie relatriile
dintre Statele Unite gi Coreea de Sud.
Cu toate acestea, corelatria dintre beneficii, politici gi putere nu este inevitabili.
O naliune slabtr ar putea sI delini un element atit de important pentru aliatul mai
puternic, incdt s[ fie de neinlocuit. Aici, beneficiul unic pe care primul il poate da
sau refuza ii poate oferi intr-o aliantrd un statut complet diferit de reala distribulie a

5. Trebuie menlionat cd SfAnta Alianti gi Carta Atlanticului s-au altrturat de obicei angaja-
mentelor materiale din alte documente legale.
6. The Prince, capitolul 21.
 DIFERITE METoDE ALE BALANSApU purpp,rt 2rg

puterii. tn istoria recenttr, putem evidenlia relagiile dintre Statele Unite gi Spania in
legdturtr cu bazele militare gi cele cu Arabia Sauditi pentru petrol.
Interpretarea eronate a alianEei anglo-americane menfionatl mai sus ilustreazl gi
confuzia dintre alianlele limitate gi cele generale. in era rdzboiului total, aliantrele tind
sE devintr generale, in sensul in care se refer5 la interesele globale ale participantrilor,
atit in ceea ce priveEte conducerea confrunttrrilor, cAt Si acordurile de pace. Pe de alttr
parte, alian(ele pe timp de pace tind str se limiteze la o fracliune din scopurile gi
obiectivele semnatarilor. O naliune va incheia mai multe aliange cu diverse nafiuni,
alianle care se pot suprapune gi contrazice in chestiuni specifice.
O aliant[ tipicl igi propune sI transforme o micd fracliune din interesele totale ale
membrilor in politici gi misuri comune. Unele sunt irelevante pentru scopurile sale, altele
le sprijini, sunt divergente sau incompatibile cu ele. Deci, o alian(5 tipic5 este localizattr
intr-un cdmp dinamic al diferitelor interese gi scopuri. Funclionalitatea gi durata
alianlei depind de puterea intereselor care o susgin, in comparalie cu celelalte obiective ale
nafiunilor implicate. Valoarea gi gansele unei alianle, oricdt de limitat[ ar fi ea ca anver-
gurE, trebuie eraluati in contexhrl politicilor generale in care este de a$teptat sI opereze.
Aliantrele generice sunt de obicei scurte gi cel mai des intilnite in rlzboi deoarece,
in mod obligatoriu, interesul suprem al c65tigdrii rizboiului 9i al realizf,rii prin tratatele
de pace a intereselor pentru care a fost declan$at conflictul va ceda in faga scopurilor
separate gi ftecvent incompatibile ale celorlalte interese. Pe de alti parte, existtr o corelalie
intre continuitatea unei alianfe,qi caracterul limitat al scopurilor pe care le servegte :
numai un asemenea interes specific, resftens, poate dura suficient de mult pentru a-i
asigura durabilitateaT. Alianta dintre Marea Britanie 9i Pornrgalia, lncheiatl in 1703, a
rezistat timp de secole deoarece interesele Lisabonei in protejarea pornrrilor de clre flota
britanic[ gi cel al Londrei in controlul coastei portugheze a Atlanticului au durat. Dar
se poate afirma, ca o observafie istoricd general[, ctr in timp ce tratatele de alian(i au
prwizut frecvent valabilitatea ,,eterntr' sau perioade de 1G20 de ani, ele nu aveau cum
sd fie mai rezistente decdt configuraliile in general precare Si instabile ale intereselor
comune pe care trebuiau str le realizeze. Ca reguld, ele au fost de scurtii duratii.
Dependenla alianlelor de comunicatea de interese explici Ei deosebirea dintre
alianlele operative gi cele disfuncgionale. Pentru ca o alianl[ s[ fie functionaltr - sl
coordoneze politicile generale Ei mdsurile concrete ale membrilor s[i -, ace$tia
trebuie s[ cadtr de acord nu numai asupra obiectivelor generale, ci gi asupra strategiilor
gi actriunilor. Multe alianle au rtrmas valabile pe hArtie pentru ctr nu s-a ajuns la un
asemenea rezultat, fiindctr aceasti comunitate a intereselor nu s-a extins, dincolo de
scopurile generale, spre politicile $i mdsurile concrete. Exemplul clasic al unei alianle
disfunctrionale este cea dintre Statele Unite gi Franla, anulati de proclamagia de
neutralitate a lui Washington din 1793, dupl izbucntea Rlzboiului Primei Coalilii, lntre
Franla gi monarhiile europene. Hamilton gi-a justificat pozilia printr-un argument generic :
,Nu ar exista vreo proporfie intre pericolele gi costurile pe care le risc{ Statele Unite
participAnd la rlzboi gi beneficiile pe care natura stipulfuilor acestora pot str le asigure

7. Totugi, corelalia nu poate fi inversattr. in special in secolele al XV[-lea gi al XVI[-lea erau

frecvent incheiate alian(e ad-hoc pentru a contracara un atac, a larua unul sau pentru a inaugura
o expedigie. Duptr epuizarea ocaziei specifrce, alianla r[minea f{rtr obiect gi lua sfArgit.
220 LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

Franlei sau pe care le-ar dobindi Franta prin implicarea SUA'. Alianlele franco-ruse din
1935 Si 1944 Si cea anglo-rustr din 1942 sunt alte cazuri similare. Validitatea legald
a tratatelor Ei invocarea lor propagandisti pot induce ugor in eroare observatorii in
leglturtr cu eficienla lor realtr. Evaluarea corectd necesit[ examinarea politicilor 9i a
acliunilor concrete pe care ptrrlile le-au intreprins pentru implementarea unei alianle.
Aceste consideralii au o deosebittr importanltr pentru alian[ele dintre o putere
nucleartr z{ gi una nonnuclear[ B indreptattr lmpotriva unei alte puteri nucleare C. Va
risca z4 distrugerea sa nucleartr de cltre C pentru a-gi respecta obligaliile fat/ de B?
Riscul major implicat treze$te lndoieli asupra calit{ii operationale a acestei alianfe.
lndoiala respectivI, enuntatil pentru prima dattr explicit de generalul De Gaulle, a
sllbit legltura dintre Statele Unite gi unii dintre cei mai importanli aliati ai lor.

Alianle versus dominatie mondiald

Degi balanga de putere carezultat natural gi inevitabil al luptei pentru putere este la
fel de veche ca gi istoria politicd ins6gi, de obicei, reflectiile teoretice sistematice -
incepute in secolul al XVI-lea gi atingdnd punctul culminant in secolele al XVIII-lea
gi al XIX-lea - au conceput balanga de putere ca pe un instrument defensiv al unei
aliange de naliuni - ingrijorate pentru independenla lor - impotriva planurilor altei
natiuni de a obline dominatia mondialtr, denumitd atunci monarhie universali.
Amenin(atd direct de A, B se coalaeazdcu C, D Ei E, aflate intr-un potenlial pericol,
pentru a provoca egecul ambiliilor lui ,4. Folibiu a indicat astfel esen(a acestei
configurafii in analiza relafiilor dintre romani, cartaginezi gi Hieron din Siracuza:

Fiind incollili din toate ptr4ile, cartaginezii au fost obligali sd apeleze la toti aliatii. in
cursul actualului rlzboi, Hieron fusese cel mai prompt in a le rdspunde cererilor gi era
acum mai complezent dec6t de obicei, fiind convins ctr era in interesul s[u, atit pentru
proteclia posesiunilor siciliene, cdt gi pentru prietenia cu romanii, ca oragul sI
supravieguiasctr 9i ca puterea dominantii str nu-gi atingl uqor scopurile finale. Aici a
gandit foarte intelept gi atent, pentru ci aceste chestiuni nu trebuie niciodatii neglijate
gi nu ar trebui str contribuim la oblinerea unei puteri amt de mari de cdtre un stat, incat
nimeni str nu indriizneasctr s[-gi suslintr nici micar drepturile recunoscutes.

in modernitate, duptr istoricii gi oamenii de stat florentini Rucellai gi Guicciardini,

Francis Bacon a fost primul care a recunoscut esenta balanlei de putere prin alian[e
in eseul sdu Of Empire:

in primul r6nd, pentm vecinii lor nu poate fi datit o altl regultr general[ (ocaziite diferind
atdt de mult) cu exceptia celei universale, care spune c[ prinlii trebuie str fie prudenli
pentru ca nici unul dintre vecini str nu creascl atAt de mult (prin mtrrirea teritoriului,
come4, coalitii gi altele), lnc6t str fie ln stare str prwoace mult mai multe pagube decfit cele
la care pot primii str riposteze... in timpul acelui triumvirat al monarhilor dintre regele
Henric al VIII-lea al Angliei, Francisc I al Franlei 9i impdratul Carol Quintul exista o
asemenea supraveghere, incat nici unul dintre ei nu putea cagtiga o palmtr de ptrmant

8. Polybius, vol. I, p. 83.

 DIFERITE METODE ALE BALANSARII PUTERII 221

f{r{ ca ceilalli si nu-l contrabalanseze prin alianle sau rfuboi dactr era necesiu gi nu ar fi
fost inplept si renunle la interes ; la fel s-a intAmplat cu acea Ligi (despre care Guicciardini
spunea cI reprezenta securitatea Italiei) incheiat[ intre Ferdinand, rege al Neapolelui,
Lorenzo Medici gi Ludovic Sforza, stipAnitori unul al Floren(ei, celllalt al Milanului.

Aliantrele pe care Francisc I le-a incheiat cu Henric al Vl[-lea gi cu turcii pentru

a preveni stabilizarea gi extinderea imperiului lui Carol al V-lea de Habsburg sunt
primul exemplu modern la scard mare al functriondrii balantrei de putere intre o alianli
gi o natriune care intenliona s[ instituie monarhia univenali. in a doua jumitate a
secolului al XV[-lea, Ludovic al XIV-lea al Frantrei a preluat rolul Habsburgilor gi
a declangat o reaclie similari din partea na[iunilor europene. Astfel s-au infiintrat
aliante in jurul Angliei $i Olandei, cu scopul de a proteja na(iunile europene de
domina(ia francez1. gi de a stabili un nou echilibru intre Franfa gi restul Europei.
Rlzboaiele impotriva Franlei din 1789 qi impotriva lui Napoleon au ardtat aceeagi
configuragie a unei puteri preponderente vizdnd dominalia mondiali, care a trezit opozifia
unei coalilii pentru menfinerea independenfei. Manifestul prin care Prima Coalitie a
iniliat respectivele conflicteinlT92 declara c[ ,,nici o putere interesati in menlinerea
balangei de putere in Europa nu poate sI priveasci indiferent regatul Franfei, cdndva
o greutate importanti in aceastl balantr5, ajuns acum in situatria de a suporta tulburlri
interne gi ororile haosului Si anarhiei care intr-un fel i-au distrus existen(a politic6". Iar
atunci c6nd rdzboaiele se apropiau de sfArgit, scopul puterilor aliate inctr era, dupd cum
se specific5 in textul Convenliei de la Paris din23 aprilie 1814, acela ,,de a pune caplt
nenorocirilor Europei gi de a face linigte prin dreapta distributie a fo4elor intre natiunile
din care este alcdtuiti" - adici printr-o noui balantrd de putere. Coalitia care a luptat
in al doilea rizboi mondial impotriu Germaniei 9i Japoniei gi-a datorat existenla aceleiagi
temeri comune a participan(ilor ftgI de nafionalismul celor doutr gi a urmlrit acelagi scop,
de a-gi men[ine independenla printr-o noul balanli de putere. La fel, incepind de la
sfirgitul anilor '40, alianlele bi gi multilaterale occidentale $i-au propus ca obiectiv
oprirea expansionismului Uniunii Sovietice prin crearea unui nou echilibru global.
t)') LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

Alianle versus contranlian[e

Conflictul dintre o alian{d a na(iunilor care-gi apdrtr independenfa gi un potenlial
cuceritor reprezintl cea mai spectaculoasd dintre configuraliile cirora le dI nagtere
balanla de putere. Opozilia a doutr alianle urmirind, una sau ambele, scopuri impe-
rialiste gi protejAndu-se impotriva aspiragiilor celeilalte coalilii reprezint[ cel mai
frecvent model al sistemului balanfei de putere.
Ajunge sd mengionlm cAteva dintre exemplele cele mai importante. Coalitiile din
Rizboiul de 30 de ani sub conducerea Frantrei gi a Suediei, pe de o parte, gi a Austriei,
pe de alta, au incercat sd promoveze scopuri imperialiste, in special cele ale Suediei
Ei Austriei, Si in acela$i timp sd blocheze realizarea ambiliilor oponen[ilor. Tratatele
care au reglementat chestiunile europene dupl respectivul conflict au incercat sI
stabileascl o balanti de putere in acest ultim sens. Nenumlratele rlzboaie de coalitrie din
perioada dintre Tratatul de la Utrecht din 1713 gi prima implrtrire a Poloniei din 1772
au incercat sI menlinl echilibrul consacrat de primul document gi pe care declinul
puterii Suediei ;i ascensiunea Prusiei, Rusiei Ei a Marii Britanii ll amenintau. Schimblrile
frecvente de alianle chiar in timpul conflictului au $ocat istoricii gi au flcut ca secolul
al XV[I-lea, in special, si pard lipsit de principii gi considerente morale. impotriva
acestui tip de politicE externl a avertizat Washington in mesajul siu de adio.
Perioada a fost instr una de aur pentru balanla de putere, atat in teorie, cdt Si in
practicd. in aceasti epocl s-a publicat majoritatea literaturii dedicate acestui subiect,
iar domnitorii Europei o priveau ca pe principiul suprem care le putea ghida
comportamentul in chestiunile internalionale. Dupd cum scria Frederic cel Mare:

Este ugor de remarcat ctr Europa politici se afl5 lntr-o situalie violentii: gi-a pierdut, cum
s-ar spune, echilibrul gi se afli intr-o stare in care nu poate r5mAne prea mult fArI a risca.
Este asemln[toare corpului unan, care subzistil numai printr-un amestec egal de acizi gi
baze; cdnd una dintre cele doui substante predomind, corpul sufertr, iar siin[tatea este
serios afectattr. Atunci cdnd cregte gi mai mult, se poate provoca distrugerea intregii
magintrrii. Astfel, cdnd politica gi prudenla domnitorilor Europei pierd din vedere menli-
nerea unei balanle drepte intre puterile predominante, constitulia corpului politic este in
pericol : intdlnim, pe de o parte, violent5, iar pe de alta, sl5biciune; in prima, dorin[a de
a invada orice, in a doua, imposibilitatea de a impiedica acest lucru ; cel mai puternic
impune legi, cel mai slab trebuie str le respecte ; in cele din urrntr, totul concurtr la sporirea
dezordinii gi a confuziei ; ca un curent impetuos, cel mai puternic rupe zlgazurile, mltu-
rdnd totul in cale gi expunind nefericitul organism revoluliilor celor mai dezastruoasee.

Este adevlrat cA printii igi permiteau s[ se ghideze dupl balanla de putere pentru
a-gi promova interesele. Realiz6nd acest lucru, era inevitabil ca ei sE schimbe taberele, sd
abandoneze vecNle aliante gi sX formeze altele noi ori de cdte ori li se plrea cI balantra

9. Frederic cel Mare, ,,Considerations on the Present State of the Political Body of Europe",
in (Euvres de Friddric le Grand @udolph Decker, Berlin, 1848), vol. YlIl, p. 24.
Traducerea a fost realizattr din franceztr.
 DTFERITE METoDE ALE BALANSAru purnnn 223

de putere era ameninlatd $i cX era nevoie de un nou aranjament al fo4elor pentru a o

reface. in acea perioadi, politica externd constituia cu adevirat un sport al regilor,
care nu trebuia si fie luat mai in serios decdt jocurile gi pariurile, cu o miztr strict
limitati gi complet lipsit de orice principiu transcendental. Politica internalionalS era
de aga naturl, incdt ceea ce privim retrospectiv ca trddare gi imoralitate nu reprezenta
mai mult decAt o manevr[ eleganttr, o strategie curajoasl sau o migcare tactictr bine
planificat[, executati duptr regulile jocului, recunoscuti de toli juctrtorii ca fiind
legali. Balanla de putere a acelei epoci era mai curdnd amoraltr, decdt imorall. Regulile
tehnice ale artei politice constituiau singurul stru standard. Flexibilitatea sa, meritul
stru specific din punct de vedere tehnic, era rezultatul ignortrrii consideraliilor morale
precum buna-credinld gi loialitatea, lipstr ce ni se pare condamnabil5.
De la inceputul sistemului statal modern, la sfdrEitul secolului al XV-lea, pdnl la
sfdrSitul rizboaielor napoleoniene din 1815, natiunile europene constituiau elementele
active ale balantei de putere. Ti.rcia era singura exceptie notabild. Aliantele gi contra-
alianfele se infiinlau pentru a mentine sau a restaura echilibrul. lntervalul de un secol
cuprins intre 1815 9i declangarea primului r[zboi mondial a fost martorul extinderii
globale a balantei europene de putere. S-ar putea spune ci epoca a inceput cu mesajul
pregedintelui Monroe adresat Congresului in 1823, statuand ceea ce este cunoscut
drept doctrina Monroe. Proclamdnd independenfa politici reciprocl a Europei gi a
emisferei occidentale, implrlind in consecin{i lumea in doud sisteme politice, el a
pus bazele transformirii ulterioare a echilibrului european intr-unul mondial.
Aceastii schimbare a fost prevtrzuti $i formulati pentru prima dattr la 12 decembrie
1826 in discursul pe care George Canmng l-a linut in calitatea sa de ministru britanic
de Externe in fata Camerei Comunelor. El era criticat pentru ci nu a inceput rtrzboiul
impotriva Franlei pentru a restaura balanla de putere, afectatl de invadarea Spaniei.
in replicl, a formulat o noutr teorie a balanlei de putere. Prin faprul cI Marea Britanie
le-a recunoscut independenta, el a inclus proasptrt eliberatele republici latino-ameri-
cane ca elemente active in balan[[. Canning a considerat c5:
Oare nu existii alte mijloace, in afara rtrzboiului, pentru a restaum balanla de putere ? Este
balanla de putere un standard fix gi constant? Oare nu este unul aflat intr-o continutr
schimbare, odatii cu progresele civilizatiei $i cu aparilia a noi naliuni in cadrul comunitii-
gilor politice colsacrate ? Acum un secol Si jumtrtate, a uebuit ajustattr balanla inue Franla
gi Spania, Olanda, Austria 9i Anglia. Peste cdliva ani, Rusia a devenit gi ea o mare puterc.
Feste cdtrra timp, Prusia a devenit din nou nu doar o monarhie imporunti, ci una domi-
nanti. Degi balanla de putere a rdmas, in principiu, la fel, mijloacele de ajustare a ei au
devenit mai variate gi mai extinse. S-au llrgit propo4ional cu numlru] de state ayut in
vedere, propo4ional, a$ putea spune, cu num[ru] greutSlilor care puteau fi schimbate pe
un taler sau altul.. , Oare nu existd un alt mod de rezistentl decdt atacul direct impotriva
Franlei - sau un r{zboi purtat pe plmdnt spaniol ? Ce s-ar lntdmpla dactr Spania ar fi
predattr rivalilor f?lr[ luptl - fdrf, lupta noastrf, - 9i posesia ei n-ar avea valoare pentru
ei? Nu s-ar putea obline compensalii... prin mijloace mai bine adaptate timpurilor
noastre? Dacf, Franla a ocupat Spania, era oare necesar sd asediem Cadizul pentru a
evita consecintele ? Nu, m-am uitat in altd parte gi am ciutat material de compensa[ie
intr-o altii emisferd. Uitandu-m[ la Spania pe care au cunoscut-o strtrmogii nogtri, am
2U LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

decis ctr, dac5. Fran(a ia Spania, nu trebuie si ia Spania impreund ,,cu Indiile". Am
infiinlat Lumea Noutr pentru a reechilibra balanta celei Vechilo.

Aceastil tendinlS cltre o balanli globali de putere, functriondnd pebaza alianlelor

gi contraalian(elor, gi-a atins apogeul in timpul primului rizboi mondial, la care au
luat parte practic toate nafiunile lumii, intr-o tablrX sau alta. inslgi desemnarea
conflictului drept ,,mondial' indicl acest lucru.
Spre deosebire de al doilea rdzboi mondial, primul a luat na$tere exclusiv din
teama de consecinfele perturblrii balanfei europene de putere, ameninfat5 in doud
regiuni : Belgia si Balcanii. Situati la frontiera de nord-est a Fran[ei, pizind estul
Canalului Mdnecii, Belgia a fost un punct focal al rivalitltii dintre marile puteri, f5ri
a fi suficient de puternictr pentru a lua parte la ea. Era evident faptul cd independenla
sa era necesare pentru balan[a de putere in Europa. Anexarea ei de citre oricare
dintre marile natiuni ar fi flcut-o pe de{inltoare mult prea puternici pentru securitatea
celorlalte. Acest lucru a fost recunoscut incl din momentul in care Belgia gi-a oblinut
independenla cu sprijinul Marii Britanii, Austriei, Rusiei, Prusiei 9i Frantrei. Reunite
la [,ondra, Frile respective au declarat la 19 februarie 1831 cf, ,,au dreptul, iar
evenimentele le impun datoria de a veghea ca provinciile belgiene, dupl ce vor deveni
independente, sI nu afecteze securitatea generaltr $i balanta europeand de putere"rr.
kntru atingerea acestui scop, in 1839, cele cinci natiuni implicate au incheiat un traat
prin care declarau Belgia .stat independent gi permanent neutru", sub garangia colectivd
a celor cinci semnatari. Declaratria gi-a propus sI previnl o dati pentru totdeauna par-
ticiparea Betgiei la balanta de putere europeani. incilcarea neutrantidi de citre Germania
a cristalizat, in 1914, ameninlarea la adresa echilibrului din partea acestui stat gi a permis
Marii Britanii sI-gi justifice participarea la rizboi de partea Franlei, Rusiei 9i alialilor lor.
Preocuparea Austriei, Marii Britanii 9i Rusiei pentru men(inerea balanlei de putere
din Balcani a coincis cu slibirea puterii turce in regiune. R5zboiul Crimeii din 1854-1856
a fost purtat de alianla dintre Franla, Marea Britanie gi Tirrcia impotriva Rusiei, pentru a
se pdstra echilibrul in spaliul respectiv. Tratanrl de alian{i din 13 martie 1854 declara ci
,,existenla intre actualele frontiere a lmperiului Otoman este de o importanlS esential5
pentru balanla de putere intre statele europene". Rivalititrile $i conflictele ulterioare, in
special evenimentele care au condus la Congresul de la Berlin din 1878 gi la rlzboaiele
balcanice din 1912 gi 1913, erau eclipsate de teama c[ una dintre natriunile interesate de
zona Balcanilor poate obtine o cre$tere disproportrionati in raport cu celelalte.
in anii premergitori primului rlzboi mondial, importan(a balanlei de putere a sporit.
AvfutC in vcdere cdTripla Alianl5 dintre Austria, Germania Ei Italia pirea c[ balarseazl
aproximativ Antanta dintre Franla, Rusia gi Marea Britanie, combinaliile de putere care
au obginut un avantaj decisiv in Balcani puteau duce ugor la un cigtig decisiv pe plan
european. Aceastii temere a motivat Austria, in iulie 1914, si incerce reglarea conturilor
cu Serbia o dati pentru totdeauna gi a determinat Germania sI sprijine necondilionat
Austria. Aceeagi frici a adus Rusia in situagia de a susiine Serbia, iar Franla, Rusia.
in mesajul telegrafic din 2 august 1914, adresat regelui George al V-lea al Angliei,

10. Speeches ofthe Right Honourable George Canning (Londra, 1836), vol. VI, pp. 109-111.
Ll. Protocols of Conferences in London Relative to the Affairs of Belgium (1830-1831), p, 60.
 DTFERITE METoDE ALE BALANSART pursRlt 225

farul rus a rezumat situatria foarte bine cdnd a suslinut cI efectele dominafiei Austriei
asupra Serbiei .ar rdsturna balanta de putere in Balcani, care reprezintd un interes
vital pentru imperiul meu, la fel ca gi pentru acele puteri care doresc mentinerea
echilibrului de putere in Europa... Am incredere cd (ara dumneavoastri va asista
Fran(a 9i Rusia in lupta pentru pdstrarea balanlei de putere in Europa'I2.
in perioada interbelicS, Franla a menfinut alianle durabile cu Folonia, Cehoslovacia,
Iugoslavia Ei Rominia, iar in 1935 a semnat o alianl5 cu Uniunea Sovieticd, care insii
nu a fost pusl in practicl. Strategia poate fi priviti ca un fel de politicd preventivd a
balantrei de putere, care a anticipat revenirea Germaniei gi a incercat se pistreze
statu-quoul de la Versailles in aceasti situalie. Pe de alttr parte, formarea in 1936 a
unei alianle intre Germania, Italia Ei Japonia, intitulatl Axa, a fost conceputii ca o
contragreutate impotriva alianlei dintre Franla $i statele Europei de Est, care ar fi
putut neutraliza concomitent gi Uniunea Sovieticd.
Astfel, in realitate, perioada interbelictr sti sub semnul balan(ei de putere, implementattr
prin intermediul aliantrelor gi contraaliantelor, degi, teoretic, se presupunea ci ea a fost
inlocuiti de principiul securititrii colective al Ligii Natriunilor. De fapt, a5a cum se ra artrta
in detaliu mai departer3, acesta nu a abolit balanfa de putere. Mai curdnd a reafirmat-o
sub forma alianlei universale impotriva oricirui agresor potential, pornind de la presu-
punerea cd o asemenea configura(ie va fi intotdeauna mai puternictr decdt agresorul.
Securitatea colectivE'difertr totugi de balantra de putere prin principiul asocierii in
virnrtea ciruia este formatl coalitria. Aliangele balangei de putere sunt formate de naliuni
individuale impoftiva altora sau impotriva altor alian[e, pe baza a c@a ce fiecare con-
siderd cI reprezintl propriul siu interes nalional. Principiul de organizare al securitSlii
colective constl in respectarea obligatriilor morale gi legale conform clrora orice atac
asupra unui membru al alianlei reprezinti un atac indreptat impotriva tuturor. in conse-
cin1i, se presupune cI el funclioneaztr automat, agresiunea determinind funcfionarea
imediati a contraalianlei, protejindu-se astfel cu cea mai mare eficienli posibild pacea
gi securitatea. Pe de alte parte, in realitate, alianlele din cadrul sistemului balantei de
putere sunt adesea nesigure, deoarece ele depind de considerentele politice ale
membrilor. Abandonarea Triplei Alianle de citre Italia Ei dezintegrarea sistemului
francez de aliantre intre 1935 Si 1939 ilustreazl aceasti sltrbiciune a balanlei de putere.

,,Custodele" balantrei
Ori de cdte ori balanfa de putere se realizeazd, prin intermediul alianlelor - cum s-a
intimplat, in general, de-a lungul istoriei Europei Occidentale -, se disting doud
posibile variatii ale modelului. Pentru a utiliza modelul balanlei, sistemul poate fi
compus din doul scale, in fiecare regdsindu-se naliunea sau natiunile identificate cu
aceeagi politicl a stafu-quoului sau a imperialismului. De obicei, natiunile continentale
ale Europei au folosit balanla de putere in acest fel.

t2. British Documents on the Origins of the War, 1898-1914 (His Majesty's Stationery Office,
I"ondra, 1926), vol. Xl, p.276.
13. Vezi capitolul 24.
226 LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

Cu toate acestea, sistemul poate consta gi din doutr talere plus un al treilea
element, ,custodele' balanpi sau echilibratorul. Acesta nu se identificd intotdeauna
cu strategiile unei naliuni sau ale unui grup. Singurul obiectiv in cadrul sistemului
const6 in menlinerea balanlei, indiferent de politicile concrete pe care le servegte ea.
in consecinltr, echilibratorul igi va arunca greutatea cdnd pe un taler, cdnd pe celtrlalt,
ghiddndu-se duptr un singur criteriu - acela al poziliilor lor relative. Astfel, el se va
indrepta intotdeauna spre cel c:lre pare a fi mai ridicat, care este mai ugor. intr-o
perioadl scurttr a istoriei, el poate deveni, consecutiv, prietenul gi dugmanul tuhror
marilor puteri, cu condi(ia ca acestea din urml str ameninle succesiv balanla,
incercdnd str obgintr dominagia asupra celorlalte gi ca ele str fie ameningate de allii care
iEi doresc supremaiia. Pentru aparafraza o afirmalie a lui Palmerston, degi custodele
balanlei nu are prieteni pe vecie, el nu are nici inamici pe vecie; are numai interesul
permanent de a menfine lnstrpi balanga de putere.
Echilibratorul se afltr tntr-o pozilie de ,,splendid[ izolare", separat prin propria voin1tr.
in timp ce talerele balantrei trebuie sd riralizeze intre ele, el trebuie str refuze str se lege
permanent de oricare dintre ele. Custodele balanlei asteapttr cu o decaEare prudenttr str
vadil care taler are mai multe ganse str coboare. Izolarea sa este ,,splendidl" deoarece,
prin politica sa externf,, dustr inteligent, poate obtine pregurile cele mai mari de la cei
pe care-i ajuttr, sprijinul stru sau refuzul acestuia constituind factorul decisiv tn lupta
pentru putere. Acest sprijin, indiferent de beneficiul pltrtit, este tot timpul nesigur gi
se schimb[ concomitent cu balan(a, astfel ctr politicile sale trezesc resentimente gi
sunt supuse oprobriului moral. ln acest mod a fost privitil Marea Britanie, cel mai
important echilibrator al modernitilii, considerdndu-se ctr-i lastr pe altii si-i poarte
rdzboaiele, ctr menfine Europa divizatl pentru a domina continentul pi c[ instabilitatea
strategiilor sale face imposibile alianlele. ,Perfidul Albion" a devenit un cligeu in
spusele celor care fie nu au reugit si-i ob1intr sprijinul oricdt de mult s-ar fi strlduit,
fie l-au pierdut duptr ce au plitit un pret care li s-a plrut prea rnare.
Custodele balanlei ocupl pozilia-cheie a sistemului balantrei de putere, deoarece
aceasta determinl rezultatul conflictului de putere. in consecintrd, el a fost denumit
,arbitrul" sistemului, decizdnd cine va cAgtiga gi cine va pierde. FtrcAnd imposibiltr
pentru orice nagiune sau combina(ie de na(iuni ob(inerea dominatriei asupra altora,
arbitrul gi-a mentrinut propria independen(i, la fel ca gi pe a celorlalte naliuni, gi deci
este un factor foarte puternic in politica internalionaltr.
El lgi poate folosi puterea in trei modalit5tri. Poate condigiona aliturarea sa la o
aliangtr de anumite aspecte favorabile men(inerii sau restaurf,rii balanlei; poate face
ca sprijinirea acordului de pace s[ depindl de condilii similare; in fine, in fiecare
situatrie, in cursul procesului echilibririi puterii altora, poate str-gi promoveze inte-
resele specifice, in afartr de apdrarea balantrei de putere.
Franta, in timpul lui Ludovic al XIV-lea, Ei Italia, in deceniile care au precedat
primul rlzboi mondial, au incercat str joace acest rol de arbitru al balanlei de putere
europene. Dar Fran[a era prea addnc implicati in lupta pentru puterea continentalf,,
fdcea prea mult parte din balanla de putere gi ii lipsea superioritatea categorictr pentru
a indeplini aceasttr functrie. Pe de alti parte, Italia nu avea suficienti greutate pentru
a obline pozitria-cheie. Din acest motiv, a primit numai oprobriul moral, dar nu gi
 DIFERITE METoDE ALE BALANSAnn purrnl
respectul pe care politicile aseminltoare le-au adus Marii Britanii. Doar Venefia, in
secolul al XVI-lea, Ei Marea Britanie, incepAnd cu domnia lui Henric al VlII-lea, au
fost capabile si facl din men[inerea balan{ei intre alte naliuni piatra de temelie a
politicilor lor externe, folosind cele trei metode de mai sus, separat sau combinate.
ldeea a aptrrut pentru prima dattr in legtrturi cu venetienii, intr-o scrisoare adresatd
in 1553, de regina Maria a Ungariei ambasadorului imperial in Anglia. Ea a artrtat ctr
italienii au motive intemeiate de a se opune Frantei, dar, a continuat ea, .$titi cum se
tem de puterea unuia sau a altuia dintre cei doi prinli [Carol Quintul gi Francisc I] Ei
cdt de preocupali sunt si-qi echilibreze puterea'ra. ln anii urmtrtori, Venetia a refivzt
ofertele de alian[5 care i se inaintaserf,, iar decidengii francezi au caracterizat situalia
asemtrnltor, cu o referinli speciali la aspectele de izolare $i deta$are fa1[ de alianla
cu oricare dintre ptr4i. in 1554, de pildtr, un ambasador venefian i-a explicat un astfel
de refuz lui Henric al ll-lea al Franlei prin teama republicii c5, in cazul mortii lui
Carol Quintul, Spania ar deveni inferioartr Franlei; totugi, Venelia incerca ,,sI men(intr
lucrurile in echilibru (tener le cose in equale stato)". Un alt ambasador povestea ctr
francezii explicau politica externtr a Veneliei prin suspiciunea acesteia fati de cresterea
puterii Franlei gi Spaniei. Ea dorea s[ previntr ,inclinarea balanlei de oricare dintre
pd4i (que la bilancia non pendesse da alcuna parte)". Ambasadorul a adf,ugat cl
,,aceast2[ politicl este ltrudati $i chiar admirat[ de oamenii inteligenli; in aceste
wemuri fulburi, cel slab nu-gi gEsegte protecfia altundeu decAt in Republica Veneliei 9i
deci italienii, mai ales, ii doresc independenta 9i ii incurajeaztr pregtrtirile de rtrzboi"rs.
Exemplul clasic de echilibrator a fost oferit totugi de Marea Britanie. Lui Henric
al VIII-lea ii este atribuiti maxima cui adhaero praeest (,cel pe care-l suslin va
cdgtiga"). Se spune ctr a comandat picturi ginind in mdna sa dreapttr talere perfect
balansate, unul dintre ele ocupat de Fran[a, celilalt de Austria, gi fnnnd in mdna
stAng[ o greutate gata de a fi aruncatd. Despre Anglia sub Elisabeta I se spunea ctr
,,Fran(a gi Spania sunt precum talerele balanlei Europei, iar Anglia - indicatorul sau
echilibratorul balanlei"r6. ln 1624, un pamflet francez il invita pe regele Iacob sI
urmeze gloriosul exemplu al Elisabetei gi al lui Henric al VIIIlea, ,care gi-a jucat
atAt de bine rolul intre imptrratul Carol Quintul gi regele Francisc, f?lcindu-se temut
gi curtat de amindoi gi lindnd balanta dintre ei".
Odati cu aparilia lui Ludovic al XIVJea ca nou aspirant la monarhia universaltr,
a devenit din ce in ce mai obignuit in Anglia si in alte pdrti ale lumii sI se considere
cd este misiunea Angliei sd facl pe ,,arbitrul' Europei, me{inandu-i in balanlS pe
Habsburgi gi pe francezi. Acelagi standard a fost aplicat sever politicilor externe ale
lui Carol al ll-lea gi Iacob al ll-lea, care i s-au altrturat lui Ludovic al XIV-lea, cel mai
important rival al puterii britanice, impotriva Olandei, gi in sprdinul strategiilor
antifranceze ale lui William al III-lea. Odati cu rlzboiul pentru succesiunea la tronul

L4. Papiers d'4tat du Cardinal de Granvelle (Paris, 1843), vol. IV p. l2l.

I (Florenla,
15. Eugeno Alb6ri, Le Relazioni degli Ambiasciatori Veneti al Senqto, partea
1862), vol. ll, pp.287,464.
16. William Camden, Annales of History of the Most Renowned and Victorious Princess
Elizabeth, Late Queen of England (Londra, 1635), p. 196.
2X LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

Nu intimplltor autonomia acestor sisteme este mai mare, iar subordonarea lor mai
pugin obserrrabill cu cit sunt mai indep[rtate geografic de centrul luptei pentru pulere -
cu cit opereazl la periferia celui dominant, in afara razni de ac(iune a marilor puteri.
Astfel, o balanfi de putere italiantr relativ autonomtr s-a putut dezvolta in secolul
al XV-lea, in timp ce aten[ia puterilor majore era indreptati in alttr parte. ln cea mai
mare parte a istoriei civilizatiei occidentale, diferitele sisteme ale balan(ei de putere
din Asia, Africa gi America erau in intregime independente faftr de configuratria
naliunilor europene, p6ntr intr-atit incdt erau aproape necunoscute pentru ele.
Balanla de putere in emisfera de vest pintr la cel de-al doilea rlzboi mondial $i, in
Europa de Est, pdntr la sfArgitul secolului al XV[Ilea, Si-a datorat dezvoltarea relativ
autonome poziliontrrii periferice. tmpd4irea Poloniei, in scopul menlinerii balangei
de putere regionale, a fost intreprinstr de nafiunile direct interesate, fdrl interferenfa
altora. Alianta semnat[ ln 1851 intre Brazilia 9i Uruguay impotriva Argentinei pentru
ptrstrarea echilibrului sud-american a armt doar o legtrturtr indeptrrtattr cu sistemul
european. Pe de alttr parte, putem acum s[ vorbim despre o balanltr de putere
autonomtr african[. Deoarece populagiile locale au inceput s[ ia parte la competitria
pentru putere, intre ele Si cu state din afaia continentului lor, Africa nu mai este doar
un obiect al luptei pentru putere, cu centrul in alt spa[iu geografic.
Cu cdt este o balantl local[ de putere mai intim legattr de cea dominantil, cu atAt are
mai puline ganse de a opera autonom gi tinde mai mult s[ devini o manifeshre localtr a
celei de-a doua. Balanla de putere din interiorul Confederaliei Germane, de la Frederic
cel Mare pdn[ la rtrzboiul din 1866, oferI un exemplu de situalie de mijloc intre
autonomia deplintr gi integrarea completl Si imbini un oarecare grad de autonomie cu
integrarea in sistemul superior. tn timp ce, duptr cum am vlzut2, echilibrul dintre Prusia
gi Austria constituia o preconditrie pentru menginerea liberttrgilor membrilor Confederagiei,
el era indispensabil gi pentru men[inerea balanlei de putere europene ca intreg.
Echilibrul respectiv indeplinea doutr func1ii: una in cadrul s5u propriu gi alta
pentru sistemul general din care ftrcea parte. Dimpotrivl, fuziunea Prusiei cu Austria
sau dominalia uneia dintre cele doutr nu numai ctr ar fi distrus independenla statelor
gennane, dar ar fi ameninlat gi libertatea altor naliuni europene. Dupil cum spunea
Edmund Burke, ,dactr Europa nu concepe independenla gi echilibrul imperiului ca
fiind inslgi esenta sistemului balanpi europene de putere... toate politicile sale din
ultimii peste doud sute de ani au fost gregite"3. Perpetuarea balantei intre Prusia gi
Austria s-a ficut nu numai in interesul celorlalfi membri ai Confederaliei Germane,
ci gi al tuturor natiunilor europene.
Cind, ca urmare a rtrzboiului din 1866, Prusia gi, ulterior, Germania au oblinut
un avantaj permanent, care a distrus echilibrul dintre cele doutr naliuni gi a f:icut din
prima puterea dominantil in Europa, una dintre funcgiile balanlei de putere a devenit
apitrrarea cel pulin a independen(ei Austriei in fala mai puternicului stru vecin. in
consecinltr, invingltorii din primul rtrzboi mondial au incercat prin mtrsuri legale,

2. Vezi pp. 211 9i urm.

3. Works (Little, Brown, Boston, 1889), vol. M p. 330.
 STRUCTURA BALANTEI DE PUTERE 231

economice 9i politice str previntr fuziunea statelor respective. Mai mult, ln logica
situaliei respective, Hitler a privit anexarea Austriei ca pe un pas necesar in drumul
ctrtre rlsturnarea echilibrului european de putere.
Balantra balcanicl a indeplinit o functie similartr incepind cu sfdrgitul secolului
al XIX-lea. Aici, in mod asemtrntrtor, mentinerea echilibrului intre na(iunile balcanice
a fost privittr drept o condifie preliminartr pentru mentinerea celui european. De cdte
ori acesta era ameninlat, marile nafiuni interveneau pentru al reface. Declaralia tarului
la inceputul primului rdzboi mondial, citati mai sus4, ilustreazd, aceastL legtrturtr.

Schimblri structurale in balantra de puteres

in ultimul timp, relaliile dintre balan[a dominanti de putere gi sistemele locale tind str
se schimbe in detrimentul autonomiei ultimelor. Motivele acestei evolulii rezidi in
schimbdrile structurale prin care a trecut balantra de putere dominanttr de la sfdrgitul
primului rdzboi mondial, care au devenit evidente in cea de-a doua conflagratie. Am
indicat deja expansiunea gradualtr a balanlei dominante dinspre Europa Occidentall gi
Central5 spre restul continentului gi de aici ctrtre alte spagii geografice, pAni in
momentul in care primul rtrzboi mondial a implicat toate natiunile intr-o balanl5
mondiall de putere.
Concomitent cu sfArgitul expansiunii s-a produs schimbarea greutedlor principale
dinspre Europa ctrtre alte continente. La inceputul primului rlzboi mondial, in 1914,
cele mai importante puteri erau predominant europene: Marea Britanie, Franla gi
Rusia pe un taler, iar Germania gi Austria pe celllalt. La sfdrgitul celui de-al doilea
rizboi mondial, greutl[ile respective erau fie in intregime noneuropene, ca in cazul
Statelor Unite, fie predominant noneuropene, ca in cazul Uniunii Sovietice. in
consecinltr, intreaga structur[ a balanlei de putere s-a schimbat. La sfirSitul primului
rdzboi mondial $i chiar la inceputul celui de-al doilea, ambele talere ale balan(ei erau
predominant europene; numai greutdtile proveneau de pe tot globul. Principalii
protagoni$ti ai competi(iei pentru putere gi mizele majore ale acesteia inctr se centrau
pe Europa. Pentru aparafraza afirmatriile deja citate ale lui George Canning, puterile
noneuropene au fost invocate numai pentru a redresa echilibrul de pe acest continent.
ln cuvintele lui Churchill din 1940, ,,Lumea Noui, cu toattr puterea Si fota sa, vine
in ajutorul gi pentru eliberarea celei Vechi'.
Asttrzi, balanla de putere europeani nu mai este centrul politicii mondiale, in jurul
cf,reia sd se grupeze echilibrele locale, profund legate intre ele sau mai mult sau mai
pulin autonome. Echilibrul actual din Europa a devenit doar o funcgie a balanlei globale
de putere, in care greuttr$le principale sunt Statele Unite gi Uniurna Sovietictr, amplasate
pe talere diferite. Distribuiia europeand a puterii este numai unul dintre rezultatele
concrete pentru c:re se desfdgoar5 competilia de putere intre aceste doutr state.

4. Yezi p.224.
5. Pentru alte schimbtrri structurale, vezi capiolul 21.
232 LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

Ceea ce este adevtrrat pentru fostul sistem dominant se aplictr Ei celor locale
tradilionale. Balanla de putere din Balcani, nu mai pulin decat cele din Orientul
Apropiat 9i lndeplrtat, au tmptrrttrgit soarta primului. Ele au ajuns simple functrii ale
unei noi balanle globale, simple Jaaae" unde se desf{$oard rivalitatea pentru putere.
S-ar putea spune ctr, dintre toate sistemele locale, doar cel sud-american a ptrstrat o
anumittr autonomie, sub proteclia predominantrei Suatelor Unite6.

6. Pentru cauzele responsabile de distrugerea majoritilii sistemelor autonome, vezi capi-

tolul 21.
 14, Bvaluarea balanfei de putere

Cum putem oalua balanga de putere gi aprecia utilitatea sa penuru menginerea plcii gi
a securittrgii in lumea moderntr, $nend cont in special de structura sa schimbattr?
Explicindu-i natura gi funclionarea, arn accentuat inevitabila legtrturtr cu gi funcgia
protectoare pentru sistemul de state. De-a lungul a mai bine de patru sute de ani de
istorie, politica balantei de putere a reugit str previntr orice tentativl de dominalie
universalil. A reugit gi in menlinerea majorittrlii membrilor sistemului, incepind cu
sfdrgitul Rtrzboiului de Tleizeci de Ani in 1648 pAntr la lmptr4irea Poloniei la sfirgitul
secolului al XVil-lea. Dar dominafia generaltr a unei naliuni a fost prevenitl doar cu
preful rtrzboiului aproape continuu intre 1648 gi 1815 gi care, in secolul XX, a afectat
practic intregul glob. Cele doul perioade de stabilitate, una inceputl in 164E, alta
in 1815, au fost precedate de eliminarea totaltr a unor state mici, printr-un mare
numtrr de acliuni similare izolate de aceeagi nafurtr, cum a fost distrugerea Poloniei.
Ceea ce este important pentru discufia noastrl este cd aceste acliuni au fost
intreprinse tocmai in numele principiului balanlei de putere, a ctrrui principaltr pretengie
de a servi drept principiu al sistemului modern de state era indispensabil[ pentru
menlinerea independengei statelor individuale. Balanla de pu0ere nu numai ctr a eguat
in asigurarea independenlei Poloniei, dar insugi principiul comperuiatiei teritoriale a
fiectrrui membru pentru cre$terea teritorial[ a orictrrui altul a dus la distrugerea sa.
Eliminarea Poloniei in numele balantei de putere a fost primul Si cel mai spectaculos
exemplu al unei serii de imptrrfiri, anextrri gi distrugeri de state independente, care,
din 1815 Si pnnl in prezent, au fost toate indeplinite in numele aceleiagi idei. Egecul
de a-gi indeplini funcgia pentru statele individuale gi de a o realiza pentru sistem ln
ansamblu, prin alte mijloace decit rtrzboiul real sau potenfial, indictr cele trei
sltrbiciuni ale sale in calitate de principiu ctrltruzitor al politicii internafionale:
nesiguran[a, lipsa de substan(tr gi inadecvarea.

Nesiguranfa balanfei de putere

Ideea unei balanfe intre cdteva nafiuni in scopul de a preveni sinralia in care oricare
dintre ele ar deveni suficient de puternictr p€ntru a ameninfa independenla altora este
o mecafortr imprumutatil din mecanici. Era potrivittr pentru modul de gindire al
secolelor al XVI-lea, al XV[-lea gi al XVUI-lea, in care societatea gi intregul univers
234 LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

erau imaginate ca un mecanism gigantic, o maginl sau un ceas, creat gi menlinut in

miEcare de un ceasornicar divin. in interiorul s5u gi al mecanismelor mai mici ce-l
compun, relatiile reciproce ale elementelor independente puteau fi determinate exact,
dup[ cum se credea, prin calculul mecanic, iar ac[iunile gi reacfiunile erau prevlzute
cu acuratete. Metafora celor doud talere menlinute in balangtr de o distribugie egaltr a
greut{ilor de fiecare parte, asigurdnd stabilitatea gi ordinea pe scena internaEionalI,
iEi are originea in filosofia mecanicistS. in acest spirit, a fost aplicatit in sfera practici
a politicii internalionale.
Conceput2l mecanic, balanla de putere are nevoie de un criteriu cantitativ ugor
identificabil, prin care puterea relativd a naiiunilor sI poati fi mlsurattr 9i comparat[.
Numai prin intermediul unui asemenea criteriu, comparabil cu gramele gi kilogramele
unei balanle adevtrrate, se poate afirma cu o oarecare siguranli ctr o anumitii natriune
tinde s[ fie mai puternic[ decdt cealaltA sau ctr amindoui incearcd str menfintr o
balanltr de putere intre ele. Mai mult, numai prin intermediul unui asemenea criteriu
variafiile puterii pot fi convertite in unittrli cantitative pentru a fi transferate pe un
taler sau altul, in scopul restaurlrii echilibrului. Teoria gi practica balantei de putere
a gtrsit acest criteriu, dupf, cum am vtrzut, in teritoriu, populafie gi armamente.
hliticile de compensalie gi cursele inarmtrrii au servit de-a lungul sistemului modern
de state ca o aplicatrie practictr a acestui criteriu.
Dar depinde, oare, puterea unei naliuni de dimensiunea teritoriului ? Este ea mai
puternictr dactr deline mai mult spa[iu? Examinarea elementelor puterii naiionale a
artrtat ctr rtrspunsul poate fi afirmativ, instr cu rerorve atit de mari, incit aproape il
contrazic. Dimensiunea teritoriului francez era mai mare la sf6rginrl domniei lui
Ludovic al XIV-lea decAt la inceputul acesteia, dar Franga era mai slabtr atunci.
Aceeagi relalie inversl a m[rimii teritoriului 9i puterii nationale este revelattr de o
compamtie intre puterea Prusiei la moanea lui Frederic cel Mare in 1786 cu cea de
peste un deceniu. Pdntr la inceputul secolului al XIX-lea, Spania gi Tircia delineau
teritorii vaste, deptr$indu-le pe cele ale orictrrei mari puteri europene. tnstr ele fdceau
parte dintre cele mai slabe naliuni implicate in politica internalionali. tn timp ce
geografia, din care face parte dimensiunea teritorialtr, reprezint[ intr-adevtrr un factor
al puterii na(ionale, el nu este decit unul dintre numero$ii factori inclugi. Chiar daci se
iau in considerare, duptr modelul compensaliilor de la sfdrgitul secolului al XVIII-lea,
calitatea teritoriului gi calitatea gi cantitatea populaliei, tot avem de-a face cu mai
puiine componente dec6t totalul celor din care este alcltuitd puterea nationall. Acelagi
lucru este adevf,rat daci lutrm in calcul cantitatea gi calitatea armelor.
Caracterul national gi mai ales moralul nafional gi calitatea guvernirii, cu accent
pe politica externe, sunt cele mai importante, dar gi cele mai eluzive elemente. Este
imposibil pentru observatorul scenei contemporane sau pentru cel care exploreazd
tendinlele viitoare str aprecieze chiar gi cu o acuratege aproximativi contribuliile
relative ale acestor componente la puterea diferitelor nagiuni. Mai mult, calitatea lor
este supusd unei schimbdri continue, inobservabile in momentul producerii, revelate
doar in timpul testului real al crizei gi al rtrzboiului. Calculul raiional al puterii
relative a nagiunilor, esen(a balanlei de putere, se transforml intr-o serie de presupuneri
 EVALUAREA BALANTEI DE PUTERE

a ctrror cor€ctinrdine poate fi stabiliti doar retrospectivr. Dupi cum spunea Bolingbroke,
unul dintre marii specialigti in problema balanpi de putere:

Punctul exact in care se rtrstoarntr talerele puterii, ca 9i cel al solstiliului ln fiecare tropic,
este imperceptibil privirii obignuite, iar in acest cur, ca gi ln celSlalt, trebuie realizat un
anumit progres in noua direclie, inainte ca schimbarea str fie perceputii. Deoarece, spre
deosebire de alte tipuri, in balanla de putere talerul gol coboar[, iar cel plin urctr, cei afla1i
pe primul nu deptrgesc cu ugurinltr obignuitele prejudectrti ale bogtrliei superioare, sau
puterii, sau indemAnlrii, sau curajului, nici increderea pe care le inspirf ele. Cei in
ascensiune nu-gi simt imediat puterea, nici nu au increderea ln sine pe care le-o va da
ulterior experienla. Obsenatorii cei mai preocupali de mria$ile balanlei respective gre$esc
deseori la fel 9i din aceleagi cauze . Ei continutr sil se teamtr de o putere care nu-i mai
poate rtrni sau continutr str nu se teamtr de una care pe zi ce trece devine mai puternictrz.

Un critic din secolul al XVil-lea al balanlei de putere a incercat str demonstreze

absurditatea calculelor contemporane, lntrebind care dintre urmltorii doi conducltori
este mai puternic: unul care posedl trei kilograme de putere militartr, patru de talent
decizional, cinci de zel gi doutr de ambigie sau unul care deline doutrsprezece
kilograme de fo4tr armattr, dar numai unul din celelalte calittrli ? Autorul ii acordtr
avantaj primului, dar corectitudinea rlspunsului, indiferent de circumstante, este, cu
siguranttr, sub semnul intrebtrrii, chiar Si presupunAnd speculativ ctr determinarea
cantitativf, a mtrrimilor relative ale celor trei calittrli ar fi posibiltr.
Nesiguranta calculelor de putere este inerenttr in insdgi natura puterii politice. Va
fi prezenttr chiar gi ln cel mai simplu model al balanlei de putere - atunci cind unei
nafiuni i se opune alta. Incertitudinea este foarte mare cind greutlfile pe unul sau pe
ambele talere sunt compuse nu doar din elemente unice, ci din aliante. Atunci devine
necesar str calculezi nu numai puterea national[ proprie gi pe cea a oponentului Si str
le corelezi, ci trebuie str faci acest lucru qi cu puterea nationaltr a alialilor ttri gi ai
adversarului. Riscul presupunerii este agravat mult gi cind trebuie analizattr puterea
na[iunilor apa4inand unor civilizafii diferite de cea proprie. Este suficient de greu str
realizezi o evaluare corecttr a puterii Marii Britanii sau a Frangei. O sarcintr mult mai
complicattr consttr in a realiza o aro,lizl corecttr a puterii Chinei, Japoniei sau chiar a
Uniunii Sovietice. Incertitudinea suprem[ rezid[ instr din fapnrl ctr nu poli fi intotdeauna
sigur cine i1i e aliat gi cine inamic. Alianlele rezultate din tratatele de alianltr nu sunt
tot timpul identice cu alianlele care se opun una alteia in competilia realtr a rtrzboiului.
Unul dintre maegtrii balanlei de putere, Frederic cel Mare, inleleptit de nefericitele
sale experiente, a atras aten[ia succesorului slu asupra respectivei probleme. El
susfinea urmltoarele ln Testamentul Politic din 1768:

O artf, frecvent in$eltrtoare a speculagiei serve$te ca fundament majoritiilii proiectelor

politice importante. Se ia ca punct de plecare cel mai sigur factor cunoscut, se imbintr
cu ceilalli in mtrsura posibilittrlilor gi se trage cea mai corectl concluzie posibiltr.

l. Pentru discufia extins[ a acestei probleme, vezi capitolul 10.

2. .On the Study and Use of History", in The Works of Lord Bolingbroke (Carey and Hart,
Philadelphia, l84l), vol. II, p. 258.
236 LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

Pentru ca lucrurile s[ fie mai clare, voi oferi un exemplu. Rusia incearcd sd obtin[
sprijinul regelui Danemarcei. Ea ii ofertr ducatul de Holstein-Gottorp, care apa{ine
Marelui Duce al Rusiei, 9i sper[ str ob1intr sprijinul stru definitiv. Dar regele Danemarcei
este imprevDibil. Cum am putea prevedea toate ideile care-i trec prin capul sf,u tinir ?
Favorilii, amantele si ministrii care-l influenleazd Ei-i ofer[ avantaje din partea altei
puteri ce-i par mai mari decAt cele oferite de Rusia nu-l vor face oare sl-gi schimbe
alialii ? O nesigurantl asemtrnf,toare, degi de hecare dati sub alttr formtr, domintr toate
manifestdrile politicii externe, astfel incAt marile alianfe au deseori un rezultat contrar
celui anticipat de membrii lor3.

Scrise atunci cAnd perioada clasictr a balantei de putere se apropia de sfir$it, aceste
cuvinte nu $i-au pierdut nimic din relerrangtr cind au fost testate prin evenimentele
recente. Compozilia alianlelor gi contraalianfelor care ar fi putut fi anticipattr in
august 1938, imediat inainte de sf6rgitul crizei cehoslovace, era cu siguranttr diferittr
de cea care avea str existe peste un an, la inceputul celui de-al doilea rtrzboi mondial
Si de cea care s-a dezvoltat peste lnctr doi ani, ca urmare a atacului de la Pearl Harbor.
Nici un decident, oric6t de mtrrete i-ar fi fost cuno$tinlele, ingelepciunea gi capaci0atea
de anticipare, nu ar fi prevtrzut toate aceste evolulii $i nu si-ar frbazat politicile de
balanl.il de putere pornind de la ele.
Imediat inainte de declangarea primului rdzboi mondial in iulie 1914, nu era deloc
clar dac[ Italia igi va indeplini obligatriile prev[zute in Tratatul Triplei Alianle,
altrturdndu-se Germaniei gi Austriei in r[zboiul impotriva Frantrei, Marii Britanii 9i
Rusiei, dacl va rlmine neutrd sau dacl se va alltura celeilalte ptrrti. Oamenii de stat
responsabili ai Germaniei $i Austriei nu erau siguri, pe 30 iulie 1914, nici cI Rusia
se va opune Austriei pentru menlinerea balanlei de putere in Balcani. in acea zi,
ambasadorul britanic la Berlin raporta guvernului s[u ctr ,,un conflict general era
imposibil, deoarece Rusia nici nu voia, nici nu putea str porneasctr la r5zboi"a. Duptr
cum spune diplomatul, aceeagi opinie predomina gi la Viena.
Nu era clar pentru nimeni dintre cei interesali nici dac[ Marea Britanie va intra in
rdzboi de partea Frantei gi a Rusiei. La 1 iunie 1914, ministrul de Externe britanic
afirma in Camera Comunelor, confirmind o declaratrie din anul precedent a pri
mului-ministru, ctr Marea Britanie nu era legati prin vreo obligalie necunoscutl
hrlamentului gi publicului care ar putea s-o atragtr intr-un rtrzboi. Guvernul britanic
era convins ctr schimbul secret de scrisori dintre miniqtrii de Externe britanic gi
francez din noiembrie l9l2 nu i-a afectat libertatea de actriune in cazul unui rtrzboi
continental. Franla gi Rusia depindeau de interventia britanictr, f{rd a fi sigure de ea5.

3. Die politischenTestamente Friedrichs des Grossen (Berlin, l92O),p. 192.

4. British Documents, on the origins of the war IE98-1914 (His Majesry's stationery
Office, Londra, 1926), vol. XI, p.361.
5. CAt de ambigul era situatria creat[ de schimbul de misive apare clar in scrisoarea pe care
ministrul britanic de Externe, Sir Edward Grey, i-a trimis-o ambasadorului francez in
Marea Britanie, Paul cambon, substanlial reiterati de replica acestuia a doua zi.
,,Din cand in cand, in ultimii ani, expe4ii navali gi militari francezi gi britanici s-au
consultat reciproc. S-a inleles tot timpul ctr aceste consultiri nu limiteaz[ libertarea
fiectrrui guvern de a decide in viitor dactr il va susline sau nu pe celllalt cu forla armatS.
 EVALUAREA BALANTEI DE PUTERE

Ambasadorul britanic raporta din Berlin pe 30 iulie L9l4 cL ambasadorul francez

,mtr critictr tot timpul pentru ctr Anglia igi ascunde at6t de mult intentiile Ei sus[ine ctr
singura cale de a preveni un rizboi generalizat este... de a declara... ctr Anglia va
tupta de partea Frangei gi Rusiei'6. Puterile Centrale au ignorat in intregime schimbul
de scrisori respectiv pintr duptr inceputul primului rtrzboi mondial. in consecinltr, au
presupus ctr Marea Britanie ar rtrmine neutrtr; ,,pentr in ultimul moment', scria
ambasadorul britanic la Berlin, ,,ei au crezut ctr Anglia nu va interveni'7. in consecinltr,
au considerat c[ balanta de putere ii avantaja. Fran[a gi Rusia au pornit de la
presupunerea contrarl Ei au ajuns la o concluzie contrartr.
Folitica secretoas[ in ceea ce privegte angajamentele fattr de Franla a fost aspru
criticatl, deoarece Germania nu ar fi inceput rtrzboiul contra Frangei gi Rusiei dactr ar
fi cunoscut din timp c[ Marea Britanie li se va alitura - adictr dacf, gi-ar fi fdcut
evalutrrile luAnd in calcul acordul anglo-francez din noiembrie 1912. Totugi, nici
guvernul britanic, nici cel francez, nici cel rus nu erau in intregime convinse dinainte
de consecinlele acordului asupra balangei de putere din august 1914. in consecingtr,
chiar dactr guvernul gennan ar fi $tiut despre el, nu ar fi fost sigur de evolulia balantei de
putere la inceputul primului rtrzboi mondial. ln aceasti sinratrie de extremX insecu-
ritate, inerenti oricdrui sistem al balantei de putere compus din aliante, trebuie cdutatii
explicalia pentru egecul balangei de putere de a preveni primul rdzboi mondial.
Subsecretarul german pentru Afaceri Externe a exprimat spontan nesiguranla la care
a dus sistemul de alianle gi contraalianle, atunci cdnd i-a spus ambasadorului
britanic pe 1 august l9L4 cd Gerrrania, Franta .gi, probabil, Anglia" au fost atrase
in rtrzboi : ,Nici una dintre ele nu $i-a dorit rtrzboiul, iar acesta a provenit din acest
infernal sistem de alian(e, blestemul epocii moderne'8.

Am ctrzut de acord cii aceste consultilri intre expe4i nu sunt gi nici nu trebuie privite ca
angajamente care obligtr oricare dintre guverne str aclioneze intr-o situagie care nu a aptrrut
gi poate nu va deveni niciodatit o realitate. De exemplu, dispunerea flotelor franceztr gi
britanictr din prezent nu se bazeaztr pe nici o promisiune de a colabora in caz de rtrzboi.
Agi precizat totugi ctr, dactr oricare dintre guverne are motive serioase str anticipeze un atac
neprovocat din partea unei te4e puteri, ar putea deveni esengial str cuno$ti pe cine pogi
conta, pentru asistenltr armattr.
Sunt de acord ctr, dactr oricare dintre guverne are motive serioase str anticipeze un atac
neprovocat din partea unei te4e puteri sau un eveniment care str ameninle pacea generaltr,
ar trebui imediat discutat cu celtrlalt dacl amindoutr guvernele ar trebui str aclioneze
impreuni pentru a preveni agresiunea gi mengine pacea gi, dactr se petrece evenimentul,
asupra mf,surilor pe care ar trebui str le adopte in comun. Dactr respectivele decizii implictr
aciiune, planurile statelor-majore vor fi luate imediat ln considerare 9i guvernele vor
hottrri atunci dacl le vor aplica", Collected Diplomatic Documenu Relating to the Outbreak
of the Europesn War (His Majesty's Stationery Office, Londra, 1915), p. 80.
Ambiguitatea situaliei este bine ilustrattr, de asemenea, intelegrama prului, citatil la p. 225.
6. British Documents, p. 361.
7. Ibid., p.363.
8. Ibid., p. 284.
238 LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

Lipsa de substanf5 a balanfei de putere

Nesiguranga calculelor de putere nu numai ci face balanta incapabili de aplicagii

practice, dar conduce la insdgi negarea sa. Deoarece nici o nafiune nu poate fi sigurtr
de distribulia puterii la un moment dat, trebuie s[ aibd garantia ctr erorile sale,
oricare ar fi ele, nu o vor aduce in dezarantaj in lupta pentru putere. Cu alte cuvinte,
naliunile trebuie si aibl cel putrin o marjtr de siguranli care s[ le permitd comiterea
de gregeli, 9i totugi si men(intr echilibrut. in consecingi, naliunile implicate activ in
lupta pentru putere trebuie, de fapt, sd, vizezr, nu echilibrarea - adictr egalitatea -, ci
superioritatea puterii. $i deoarece nici o na(iune nu poate prevedea cdt de mari vor fi
erorile sale, toate trebuie str tind5 spre oblinerea unui maximum posibil, (inind cont
de circumstante. Numai atunci pot spera si atingi siguranla maximl comparabili cu
gregelile pe care le pot face. Dorinla nelimitatd de putere, oric6nd prezentApotential,
duptr cum am vlzute, in instinctele de putere ale naliunilor, igi gisegte in balanla de
putere un stimul important de a se concretiza.
Deoarece dorintra unei naliuni de a obline puterea supremtr este universalI, toate
naliunile trebuie sI se teamtr ctr propriile gre$eli gi sporirea puterii altor nafiuni ar
putea sd-i mtrreasctr inferioritatea, un lucru ce trebuie evicat cu orice prel. Deci, toate
naliunile care au cAgtigat un avantaj aparent in faga competitorilor tind s5-l consolideze
gi str-l foloseasctr incdt s[ schimbe pentru totdeauna balanla de putere in favoarea lor.
Aceasta se poate realua prin presiuni diplomatice, folosind avantajul pentru a obline
concesii din partea altor naliuni, care str-l transforme intr-o superioritate permanenttr.
O altl metod[ este rizboiul. Deoarece in sistemul balantrei de putere, toate natiunile
trliesc cu tezrma constantd c[ rivalii le vor sldbi poziliile de putere cu prima ocazie,
toate au interesul de a preveni evolulia respectivi gi de a le face altora ceea ce nu ar
vrea ca allii sI le facl lor. Pentru a-l cita din nou pe Bolingbroke:

Thlerele balanlei de putere nu vor fi niciodatil exact pozilionate, iar punctul fix de
echilibru nu este nici vizibil, nici nu trebuie identificat. Este suficient aici, ca gi in alte
chestiuni umane, ca devialia s[ nu fie prca mare. Uneori instr se va indimpla acest
lucru. in consecinltr, este necesard o atenfie constantil in fala acestor deviagii. Atunci
cflnd sunt mici, pot fi ugor de prevenit, avdnd grijtr de la inceput Ei ludndu-gi precau$ile
pe care le sugereaztr o bun[ politictr. Dar cdnd se mtrresc, din cauza lipsei respectivelor
mtrsuri sau a unui eveniment neprevtrzut, este necesartr o fo4tr mai mare $i sunt cerute
eforturi mai serioase. Dar, chiar qi in situagiile respective, este necesarl o reflecfe mai
profundtr la toate circumstantele conjuriLcturii; in cazul unui atac eguat, devialia ar
putea fi confirmatii, iar puterea, deja prea mare, ar putea deveni exorbitanti; in cazul
unuia reugit, in timp ce un taler este jefuit, celtrlalt ar putea deveni prea greu. in aceste
cazuri, cel care a studiat in istorie strania revolufie pe care o produce timpul, dar gi
permanentul flux gi reflux al reugitelorpublice gi private, al regatelor gi statelor, dar gi al
celor care le guverneazii gi sunt guvernafi in aceste state, va tinde sd gAndeasctr faptul
 EVALUAREA BALANTEI DE PUTERE 239

cd, dacX talerele pot fi rtrsturnate prin rlzboi aproape de punctul unde erau inainte de
marea devialie, chiar dactr nu exact acolo, restul poate fi llsat in seama lntAmpltrrii, pe
care o buntr politic[ o poate folosiro.

Denunlat in limbajul diplomatic gi in rindul opiniei publice democrate, ritzboiul

preventiv este un rezultat natural al balanpi de putere. Aici apar, inc5 o dattr, ca instructive
evenimentele care au condus la declangarea primului rtrzboi mondial, deoarece a fost
ultima dati cind relaliile internafionale au fost conduse dup[ regulile clasice ale balanlei
de putere. Austria era decisl str schimbe definitiv echilibrul din Balcani in favoarea sa.
Credea ctr, degi Rusia nu este inctr gata de loviturtr, puterea sa era in cre$tere gi deci
am6narea acliunii decisive va face ca distribulia de putere str-i devintr mai pulin avanta-
joastr. Calcule similare erau efectuate la Berlin in legiturtr cu balanla dinne Germania gi
Rtrsia. Pe de alti parte, ultima era hotirdtl str nu-i permittr Austriei si schimbe distribulia
de putere zdrobind Serbia. Ea a calculat cd o astfel de sporire brusc5 a puterii inamicului
potengial poate sd deptr;eascl viitoarea sa cre$tere. Partial din aceste motive legate de
calculele rusegti, Marea Britanie a refuzat, pnnl in ultimul moment, str-gi declare spri-
jinul pentru alianla franco-rustr. Duptr cum declara ambasadorul britanic la Berlin pe
30 iulie l9l4 : ,,O astfel de declaralie, de$i ar trezi ezitfiri in Germania, ar putea, la fel
de bine, sI determine Rusia str aclioneze ; dactr Rusia ar ataca Austria, Germania ar ftebui
str vintr in ajutorul stru, indiferent dacd se teme sau nu de flota britanictr"
rl. Statul-Ma.|or
general al Germaniei, intr-un memorandum adresat cancelariei imperiale in 29 iulie
1914, analiza mecanismele balanlei de putere cu o surprinzitoare claritate: Rusia

anunli ctr intenlioneazd sd treactr la mobilizare dactr Austria inainteazd in Serbia,

deoarece nu poate permite ca Austria sd distrugtr Serbia, degi Austria a explicat ctr nu
intenlioneaz[ aga ceva.
Care trebuie str fie gi care vor fi consecinlele? Dactr Austria avanseaztr in Serbia, ea se
va confrunta nu numai cu armata sdrbtr, ci Si cu forta mult mai rure a Rusiei; in
consecingtr, nu poate intra in rlzboi lmpotriva Serbiei fErtr a se asigura in fala Rusiei.
Asta inseamntr cd va fi fo4ati sI mobilizeze cealalt[ jumltate a armatei, deoarece nu
se poate llsa la discrelia unei Rusii pregtrtite de rtrzboi. instr in momentul in care
Austria igi mobilizeazl armata, confruntarea cu Rusia este inevitabiltr. Dar, pentru
Germania, acesta este casus foederis. Dactr Germania nu doregte str fie necinstittr gi nu
vrea str permittr anihilarea aliatului stru, din cauza superiorittrdi rusegti, trebuie str
mobiliznze la rAndul stru. Rezultatul ar fi mobilizarea celorlalte districte militare
ruse$ti. Atunci ins[, Rusia va putea spune : sunt atacattr de Germania. Ea lgi va asigura
sprijinul Franiei, care, potrivit alianlei, este obligattr str se implice ln conflict dactr
aliatul stru, Rusia, este atacat. Astfel, alian(a franco-rustr, prczgfiatl ca pur defensivtr,
formattr numai ca rtrspuns la planurile agresive ale Germaniei, va fi activati gi va
incepe masacrul reciproc al naliunilor civilizate ale Europeirz.

lo. ,,On the Study and Use of History", p. 291.

u. British Documents, p. 361.
t2. Max Montgelas gi Walter Schuecking (ed.), Outbreak of the World Wr : German Documents
Collected by l{arl Kautslq (Oxford University Press, New York, 1924), p. 307.
2& LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

Va fi totdeauna imposibil de dovedit sau infirmat ctr balanla de putere a contribuit

la evitarea multor rlzboaie prin influenla sa stabilizatoare. Nu poate fi retrlittr istoria
alegAnd o situalie ipotetic[ drept punct de pornire. Dar, degi nimeni nu poate spune
cite rlzboaie ar fi fost purtate fdrl balanla de putere, nu este greu de remarcat ci
majoritatea conflictelor de la inceputul sistemului modern de state igi au originea in
ea. Trei tipuri de rdzboi sunt intim legate de mecanismul balanlei de putere : r[zboiul
preventiv, la care deja ne-am referit, inceput atunci cAnd ambele pi(i au scopuri
imperialiste, rizboaiele antiimperialiste gi cele imperialiste insegi.
Opozitria, in condigiile balanlei de putere, dintre o nafiune sau o alianli statu-quo $i
cele imperialiste va conduce foarte probabil la rdzboi. in majoritatea cazurilor, de la
Carol Quintul Ia Hitler gi Hirohito, au condus la conflicte. Dedicate prin definilie meto-
delor pagnice gi dorind numai sd mentrinl ceea ce au deja, natiunile statu-quo vor reugi
cu greutate str tin[ pasul cu natura dinamici gi creEterile rapide in putere ale celorlalte.
Mirirea relativd a puterii Marii Britanii 9i Franlei, pe de o parte, gi a Germaniei,
pe de alta, din 1933 pdnl la izbucnirea celui de-al doilea r[zboi mondial, ilustreaztr
elocvent ritmurile diferite gi dinamicile cre$terii in putere ale celor dou[ tipuri de
state. intr-o asemenea curstr a inarmtrrilor, trtrrile statu-quo vor pierde, iar pozilia lor
de putere se va deteriora intr-un ritm accelerat odatl ce aceasta se prelungeqte.
Tlmpul este de partea na{iunilor imperialiste, talerul lor cobordnd din ce in ce mai
mult pe zi ce trece sub greutatea puterii lor, in timp ce talerul natiunilor statu-quo se
va ridica incontinuu. Devine din ce in ce mai dificil pentru ultimele sI redreseze
balanp, iar ele nu pot s[ nu congtientizpze ci, dacl nu se inverseazdradical tendinp,
pozilia primelor va deveni inwlnerabiltr, in timp ce gansele lor de a restaura balanla
vor fi iremediabil pierdute. in acest punct se gtrseau Marea Britanie gi Franga in
septembrie 1939. intr-o asemenea situalie, conflictul, cu posibilit[1ile sale incalcu-
labile, pare a fi singura alternativd. la o integrare lipsiti de glorie in orbita de putere
a nafiunilor imperialiste. Dinamicile politicii internatrionale dintre natiunile statu-quo
gi cele imperialiste conduc cu necesitate la o asemenea schimbare a balangei de
putere, incdt rizboiul ajurrye singura politici ce le poate oferi primelor cel pulin o
gansd de a redresa balanla in favoarea lor.
Dar chiar acest act de redresare a balanpi implicd elementele unei noi perturbtrri.
Dinamica politicii de putere, evidentiat5 mai sus, face inevitabilE evolulia. Aptrr5torul
de ieri al statu-quoului este transformat de victorie in imperialistul de astlzi, impotriva
c[ruia invinsul de ieri va incerca sr se rizbune m6ine. Ambitia cdEtigrtorului, care a
declangat conflictul pentru a restaura balanla, la fel ca gi resentimentele invinsului,
care nu a putut s-o rdstoarne, tind sr facr din nout echitibru un punct aproape
invizibil, de tranzigie de la o perturbare la alta. Astfel, procesul de balansare a dus,
frecvent, la inlocuirea unei puteri dominatoare ameninlitoare cu o alta. Carol al
V-lea de Habsburg a fost oprit in aspiraliile sale la o monarhie universali de cltre
Franla numai pentru a fi inlocuit de Ludovic al XIV-lea al Frantrei, ale ctrrui preten1ii
asem5nrtoare au unit toat6 Europa impotriva sa. Balan(a fiind restaurati, un nou
factor ameninldtor a aptrrut in persoana lui Frederic cel Mare al prusiei. Aspiratia
spre dominatrie mondialtr a Franlei sub Napoleon I a fost urmatl de una asemlnltoare
din partea Sfintei Alianle sub conducerea celor mai puternici dintre fogtii adversari ai
 EVALUAREA BALANTEI DE PUTERE 241

lui Napoleon, Rusia gi Austria. lnfrAngerea Austriei a condus la aparigia dominafiei

Prusiei in Germania gi a Germaniei in Europa. Duptr douizeci de ani de la infrdngerea
sa in primul rtrzboi mondial, Germania era, din nou, nafiunea dominanti in Europa,
iar Japonia oblinuse o pozilie similarl in Asia. Exact in momentul in care aceste doutr
nafiuni au fost inliturate ca factori activi ai balanlei de putere, o noui competitie s-a
declangat intre Statele Unite, pe de o parte, gi Uniunea Sovietici gi China, pe de alta.
Destr[mdndu-se blocul sino-sovietic, China s-a apropiat de SUA gi de Occident,
menfnandu-gi independenta $i contribuind astfel la o balan(5 mai complexi de putere.

Balanla de putere ca ideologie

Pdnd acum, discugia noastr[ a pornit de la presupunerea cI balanla de putere este un

instrument defensiv al naliunilor ale cdror independengtr gi existen{i sunt amenintate de
cre$terea dispropo4ionattr a altor natiuni. Ceea ce am spus despre balanla de putere
este adevlrat numai presupundnd ci ea este folositi doar pentru scopul admis al
protectiei. Dar am vizut deja cum dorinla de putere a natiunilor preia principiile gi
le transformd in ideologii pentru a se disimula, explica gi a se justifica. Acelagi lucru
s-a intimplat gi cu balanla de putere. Ceea ce am spus mai sus in legtrturl cu
popularitatea ideologiilor antiimperialiste in genere i se aplicl gi ei.
Natiunile care se doreau imperii au pretins adesea ce tot ceea ce voiau era
echilibrul. O natriune ciutind doar menfinerea statu-quoului a incercat deseori sd dea
schimbtrrii acestuia aparenta unui atac la adresa balanlei de putere. Cdnd au intrat in
conflict Anglia Ei Franla, in 1756,la incepuhrl Rezboiului de gapte Ani, au0orii brianici
au justificat politica lSrii lor in termenii necesitdtrilor balanlei europene de putere, in
timp ce omologii lor francezi au pretins ci Franla era obligattr str se opun[ suprematiei
britanice pe mare pi in America de Nord, pentru a restaura comergului".
"balantra
Cand puterile aliate i-au trimis lui Napoleon, in 1813, conditiile de pace, ele au
invocat principiul balantrei de putere. Cdnd impfuatul le-a respins conditiile, el a invocat,
la r6ndul stru, ,,echilibrul dreprurilor gi intereselor". CAnd, in prima parte a lui 1814,
aliatrii au transmis un ultimatum, cerind ca Franfa str renunte, in numele balantrei de
putere, la toate cuceririle fdcute din 1792, rcprezenhntul francez a replicat: ,Nu
doresc oare suveranii aliagi... sI stabileasci un echilibru drept in Europa? Nu asta
declari cI doresc ? Ptrstrarea aceleiaEi puteri relative pe care a awt-o a fost singura
dorin[5 a Franlei. Dar Europa nu mai este aceeagi ca acum 20 de ani". $i a ajuns la
concluzia c5, fnand cont de geografie gi strategie, chiar $i ptrstrarea malului stAng al
Rinului ar fi insuficienti pentru pdstrarea balanlei de putere in Europa. Diplomalii
alia{i au replicat: ,,Retrigdndu-se intre frontierele din 1792, Franla rf,mdne una
dintre puterile cele mai mari ale continentului datoriti poziliei centrale, bogtrliei
solului, naturii granitrelor, numtrrului 9i distributriei fortificatiilor'. Astfel, ambele
pI4i au incercat sd aplice principiul balantrei de putere aceleiagi situalii Ei au ajuns la
concluzii ireconciliabile, iar eforturile de a sfirqi rizboiul au e$uat.
O situatrie asem[nltoare a avut loc 40 de ani mai tdrziu, din raliuni similare. La
conferin(a de la Viena, care a incercat sI opreascl, in 1855, rtrzboiul Crimeii, Rusia
242 LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

a ci,zut de acord cu adversarii sli str factr din menfinerea balanlei de putere la Marea
Neagrtr baza acordului. Dar, ln timp ce Rusia declara ctr ,,dominatia Rusiei la Marea
Neagrtr este absolut necesar[ pentru echilibrul european", ceilalli au incercat str-i
puntr capdt gi au declarat ctr ,,flota rusI este, inc[, prea puternictr in comparalie cu cea
turci'. Pacea a fost semnat2l in 1856, in termenii oponen(ilor Moscovei.
Dificultatea de a evalua corect pozigiile de putere relative ale naliunilor au fdcut
din invocarea balanlei de putere una dintre ideologiile favorite ale politicii internagionale.
De aici gi utilizarea sa intr-un sens foarte larg gi imprecis. Cdnd o naliune incearcl
str-gi justifice actiunile internalionale, ea probabil va susgine cI acestea servesc
menfinerii sau restaurdrii echilibrului. Atunci cffnd va dori sd discrediteze anumite
politici ale altei na[iuni, probabil le va condamna ca pe o amenintrare la adresa
balanlei sau ca pe o perturbare a acesteia. Deoarece conservarea scatu-quoului este
inerentl echilibrului propriu-zis de putere, termenul a devenit, in vocabularul natriuni-
Ior statu-quo, sinonim pentru distribulia de putere la un moment dat. Orice schimbare
in distribulia de putere existent2l treze$te o opozilie, constituind o ameninfare la
adresa balanlei de putere. in acest fel, o natriune interesatii de stabilitate va incerca
s5-gi prezinte interesele ca fiind rezultatul unor principii fundamentale, universal
acceptate ale sistemului modern de state gi deci comune tuturor natiunilor. Departe de
a proteja o preocupare egoisti particular[, nafiunea se prezintii ca aplrdtoarea prin-
cipiului general, adici drept reprezentanta comunittrlii internalionale.
ln acest sens, se poate vorbi despre ameninlarea la adresa balanlei de putere din
emisfera vestictr provenittr din partea na(iunilor nonamericane sau despre echilibrul
mediteraneean care trebuie aplrat de Rusia. Dar ceea ce trebuie aptrrat nu se referl
la balanla de putere, ci la o distribulie specifici a puterii privittr favorabil de o
anumitil natiune sau grup. New York Times a scris in unul dintre articolele despre
conferinla minigtrilor de Externe de la Moscova, din1947: ,,Noua unitate dintre
Franga, Marea Britanie gi Statele Unite... poate fi doar temporartr, dar modifrctr
perceptibil balanla de putere"r3. Afirmalia se referea nu la schimbarea balanlei de
putere in adevlratul sens al cuvintului, ci la faptul c[ distribu(ia puterii de duptr
conferinp era mai favorabil[ puterilor occidentale decdt inainte.
Folosirea ca ideologie a batanlei de putere accentueazd dificult[1ite inerente
mecanicii sale. Dar trebuie remarcat c[ utilizarea facil[, ca ideologie, la care se
preteazl balanla de putere nu este pur gi simplu o intAmplare, ci reprezintl un
potential inclus ln insigi esenla sa. Contrastul dintre precizia pretinse gi absenla sa
realtr, dintre presupusele aspiralii spre echilibru pi scopul real al dominatriei, contrast
constituind, dupl cum am vtrzut, inslgi esen[a balanlei de putere, o transformtr pe
ultima, intr-o anumit?l mtrsurtr, in primul rdnd intr-o ideologie. Balanla igi asumtr o
realitate Si o functie pe care nu le deline Si deci tinde si disimuleze, sd ragionalizeze
Ei str justifice politica internationald aga cum este ea.

13. 27 aprilie 1941, p. E3.

 EVALUAREA BALANTEI DE PUTERE

Inadecvarea balanlei de putere

Am recunoscut contribulia reald a balantei de putere, in secolele al XVII-lea,

al XVIII-lea gi al XIX-lea, la stabilizarea sistemului modern de state gi la menlinerea
independenlei membrilor stri. Dar oare a reugit ea si ob(ind singuri aceste rezultate
sau, in acea perioad[, au existat alli factori fdrd de care balan[a de putere nu s-ar fi
bucurat de succes?

Influenla consffAngdtoare a consensului moral

Rlward Gibbon a indicat un asemenea factor in momentul in care tara sa pierdea
rizboiul cu Franla, coloniile americane, Spania 9i Olanda. El a propus atunci
ca Europa s[ fie considerattr
ca o mare republicl, ai cdrei divergi locuitori au atins
culturi. Balanla de putere va continua si fluctueze
aproape acelagi nivel de civilizalie gi
gi prosperitatea regatului nostru sau a celui vecin pot creste sau scldea; dar aceste
evenimente nu pot str afecteze, in general, starea noastrl generall de fericire, sistemul
artelor 9i legile sau manierele, care ii disting atAt de bine in fala intregii omeniri pe
europeni gi coloniile lor... Abuzurile tiraniei sunt limitate prin influenfa reciproctr a
fricii 9i ruginii; republicile au dobAndit ordine 9i stabilitate ; monarhiile au adoptat
principiul libertdgii sau, cel pu3in, pe cel al moderatiei ; iar un oarecare siml al onoarei
gi justiliei este introdus de spiritul vremii chiar 9i in cele mai deficitare corstitulii. Pe timp
de pace, progresul cunoagterii este accelerat de imitarea atat de multor rivali activi:
pe timp de rtrzboi, fo4ele europene sunt folosite in competilii temperate gi indecisera.

Profesorul Toynbee afirma despre acest pasaj :

$i totugi, increderea lui Gibbon justificattr in contextul Acordului de pace din 1783.
era
in Rtrzboiul american de Independenttr, Marea Britanie a fost, in cele din urmtr,

L4. The Decline and Fall of thq Roman Empire (Modern Library Edition), vol. II, pp. 93-95.
O relatare la fel de strtrlucitii a efectelor benefice ale balanlei de putere se intalneste intr-o
contribulie anonimtr la Minburgh Review, vol. I (ianuarie 1803), p. 348 : ,,Dar, dac6 nu ar fi
existat aceastil strntrtoas[ gelozie a vecinilor rivali, pe care politicienii moderni au invd[at s-o
preluiasctr, cAte cucerti pi schimblri de stipAniri s-ar fi produs, in locul unor rtrzboaie in care
s-au pierdut citera vieli inutile 9i s-au irosit milioane inutile ? Cite regiuni importante ale
globului nu ar fi fost inecate in sdnge, in locul a cdtorva sute de marinari luptind inofensiv pe
intinderile aride ale oceanelor $i a c6torva mii de soldagi practicdnd un sistem de lupt5 gtiingific,
regulat gi liniStit, in tlri special alese, folosite ca arene unde pot fi decise disputele naliunilor ?
Ne putem, intr-adevdr, uita la istoria ultimei sute de ani ca la cea mai ltrudabiltr de cAnd
existi omenirea; perioada cea mai bunl pentru educagie, megtequguri gi industrie, pentru
virtulile moderate gi bunul-sim1, pentru rafinamenul guverntrrii gi concomitenta rdspindire
a libertllii ; mai presus de toate, pentru acea perfecti stipdnire a artei administrlrii, care a
stabilit nigte reguli generale de comportament intre naliuni, a prevenit rdsturnarea imperiilor
gi absorbirea statelor slabe de cdtre vecini, a limitat cuceririle ,5i a fdcut din scoaterea
spadei din teactr ultima solulie, in timp ce, in alte epoci, era cea dintii".
2M LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

infrdnt?i de coplegitoarea coalilie a fo4elor inamice; dar adversarii nu s-au gdndit s-o
zdrobeascl. Ei s-au luptat pentru obiectivul limitat gi precis al stabilirii independenlei
coloniilor fr1i de Coroana britanictr - colonigtii, deoarece pentru ei era un scop in sine, gi
alialii francezi, pentru cd, in evaluarea unui decident rafinat, secesiunea celor treisprezece
colonii americane de Imperiul britanic ar fi fost suficienti pentru a reface balan(a de
putere, care se inclinase in faroarea Marii Britanii ca urmare a victoriilor cumulate in cele
trei rtrzboaie precedente. in 1783, c6nd au oblinut o victorie pentru prima oarl in aproape
un secol, francezii s-au mullumit sd ating[ un obiectiv minim cu o economie maximf, de
efort. Nici o amintire ranchiunoas[ nu a tentat guvemul francez str se foloseascdde ocazie
pentru a regla nqte conturi mai vechi. Nu a fost nici mtrcar tentat sA hpte pentru anexarea
Canadei, principalul dominion american al Coroanei franc&ze, cuceritii de cea britanicl in
timpul Riizboiului de $apte Ani gi cedattr oficial de regele Ludovic regelui George prin
acordul de pace dn 1763, cu numai 20 de ani mai derrreme. in tratanrl din 1783, o Franli
victorioastr lisa Canada ca posesiune britanic[ gi lipsiti de cele treisprezece colonii,
iar Marea Britanie se putea felicita, in termeni gibbonieni, ctr a supravietuit firtr dezastre,
unei fluctuafii in balanla de putere in care ii venise rdndul s[-gi vadi prosperitatea
scdzdnd, dar ln care nici un riu major nu survenise in starea general5 de fericire a
societitii civilizate care era casa spiritual[ a supugilor regilor George 5i Ludovicrs.

Marii autori politici ai epocii erau congtienti de unitatea morali $i intelectuall,

fundamentul balanlei de putere care flcea posibil[ func{ionarea sa benefictr. Vom
meniiona doar trei: F6nelon, Rousseau gi Vattel.
Marele filosof din timpul lui Ludovic al XIV-lea qi mentor al nepotului acestuia,
Fdnelon scria in Supplement for the Examination of Conscience about the Duties
of Royalty :

Atenlia la menlinerea unei anumite egalitili gi a unui echilibru intre naliunile invecinate
asigurl linigtea tuturor. ln aceastii privin15, toate natiunile invecinate care intrefn
relalii comerciale formeaztr un mare corp gi un fel de comunitate. De exemplu,
cregtintrtatea este o mare republicd, cu interesele sale comune, temerile gi precauliile
sale. Toli membrii componenli trebuie, in interesul comun Ei in cel propriu al securittrlii
nalionale, str blocheze orice pas din partea oriclruia dintre cei care ar putea rtrsturna
echilibrul gi produce ruinarea inevitabil[ a tuturor. Orice lucru care schimbf, sau
sltrbegte acest sistem general este prea periculos gi
implic[ nenumdrate relel6.

Rousseaua preluat aceeagi temd, spundnd: ,,Naliunile europene formeazd o

nafiune invizibill... Sistemul actual al Europei are exact acelagi grad de soliditate
care-l mengine intr-o stare de agitatrie continul fdri a-l rtrsturna'I7. Iar Vattel, cel mai
influent autor din secolul al XVIII-lea in drept internafional, afirm[:

Europa formeazd, un sistem politic, un corp unde intregul este legat de relaliile gi de
interesele diferite ale nagiunilor din aceasti parte a lumii. Nu este, ca in Antichitate,

15. Arnold Toynbee, A Study of History (Oxford University Press, Londra, 1939), vol. IV,
p.
149 (citat cu acordul editorului).
16. (Euvres (Paris, 1870), vol. III, pp. 349-350.
17. (Euvres compl?tes (Th. Lejeune, Bruxelles, 1827), vol. lO, pp. 172, 179.
 EVALUAREA BAI-ANTEI DE PUTERE 245

o ingrlmtrdealS de piese separate, fiecare pufin preocupatil de soarta celorlalte gi rar

preocupate de lucruri care nu le priveau in mod direct. Atenlia limitattr a suveranilor face
din Europa un fel de republic5, ai cirei membri, degi indeperdenli, se unesc prin legtrnuile
interesului comun pentru menlinerea ordinii 9i a liberttrlii. Aici apare celebra schemtr
a echilibrului politic sau a balan(ei de putere, prin care se infelege o asemenea dispunere
a lucrurilor, incdt nici o putere nu predominl in mod absolut gi nu face legile altorals.

Afirmaliile scriitorilor igi gtrsesc ecoul in declaraliile decidengilor. Din 1648 pAnI
la Revolulia Franceztr din 1789, domnitorii gi consilierii lor au luat de-a gata uni[atea
moraltr a Europei gi se refereau uzual la ,republica Europei", ,comuni[atea prinlilor
cregtini" sau la ,,sistemul politic al Europei". Dar sfidarea Imperiului Napoleonian i-a
forlat str faci explicite fundamentele morale ale vechii balanle de putere. Sfinta
Alianltr gi Concertul European despre care vom discuta in detaliu mai tArziure sunt
incerctrri de a oferi o direclie institulionaltr acestor fo4e morale gi intelectuale care au
constiruit esenla balanlei de putere.
Thatatul Sfintei Alianle din26 septembrie 1815 obliga semnatadi - tofi suveranii
europeni, cu excepiia a trei dintre ei - la nimic altceva decit la aplicarea principiilor
crestine in relaliile dintre ei gi in tratamentul supugilor. lnstr celelalte natate din acelaqi
an care au incercat sil refactr sistemul politic european, cunoscute popular sub numele de
Sfdnta Alian15, erau indreptate impotriva revoluliilor de oriunde, mai ales, desigur, din
Franla. Deoarece Revolulia francnzl a fost marea fo4tr activtr care a distrus balanla de
putere, se credea ci orice revolugie va constitui o ameninlare similar[. Deci, principiile
legitimitdlii si inviolabilititii frontierelor din 1815 au devenit fundalia pe care cel pulin
Austria, Prusia gi Rusia au incercat str reconstruiasctr structura politictr a continentului.
in 1860, cdnd Franla a obtinut cedarea Savoiei 9i Nisei, in compensa(ie pentru
cregterile teritoriale ale Sardiniei in ltalia, Anglia a intervenit, invocdnd unul dintre
principiile din 1815. ,Guvernul Majestilii Sale", scria contele Russell, ministrul de
Externe britanic, ambasadorului din Franfa, ,,trebuie s[ remarce c[ o soliciiare a
cedlrii teritoriului vecinilor, din partea unui stat atAt de puternic cum e Franta, a
cdrei fosti politicd, nu prea indepirtattr, de mtrrire teritorial5 a adus numeroase
calamititi Europei, nu poate str nu trezeasctr resentimentul fiec[rui stat interesat de
balanla de putere gi de menlinerea ptrcii generale".
Definit ca diplomagie prin intermediul conferinlelor dintre marile puteri, care ar fi
rdspuns oriclrei ameninltrri la adresa sistemului politic prin acliuni coordonate, Concertul
European a devenit instrumentul prin care unnau s[ fie realizate principiile ini(iale
ale Sfintei Aliante gi apoi, duptr dezintegrarea ei culminind cu revoluliile din 1848,
interesele comune ale Europei. A functrionat in multe ocazii in cursul secolului, de la
aparilia sa ln 1814 pdnd la declangarea primului rtrzboi mondial, h 1914. Concepgia sa -
a unitiilii politice a Europei sau, in cuvintele omului de stat britanic Castlereagh,
.sistemul general al Europei" - a fost subliniattr in mai multe documente oficiale.
Astfel, puterile aliate au declarat, spre sfArgitul lui 1813, cii ,,nu vor depune armele...
inainte ca statutul politic al Europei str fie reafirmat gi inainte ca principiile imuabile

18. The Law of Nations (Philadelphia,1829), cartea a III-a, capitolul III, pp. 377-378.
19. Yezi capitolul 27.
26 LIMITARILE PUTERII NATIONALE, BAI.A,NTA DE PUTERE

str prevaleze in fala pretenliilor superficiale pentru a asigura Europei o pace real[". in
declaralia din 5 februarie 1814, duptr care este, de obicei, datat Concertul European,
reprezentantii Austriei, Marii Britanii, Prusiei gi Rusiei au declarat ctr nu vorbesc
numai in numele lSrilor lor, ci ,in numele Europei care formeaztr un singur tot".
Aceleagi naliuni, clrora li
s-a alf,turat Franla, au stabilit in Protocolul 19 al
Conferinlei de la Londra din 1831 independenla Belgiei gi, in interesul balantei de
putere, au instituit o garantie colectivl a neutralitilii sale. Ca justificare, ele au
declarat: ,,Fiecare natiune are legile sale, dar Europa le are, de asemenea, pe cele
proprii; sursa lor rezidl in ordinea socialtr". in timpul rizboiului franco-prusac din
1870, ministrul francez Thiers, ctrutind inutil ajutor din partea altor naliuni europene
pentru a preveni rtrsturnarea balantei de putere de cltre Germania, se plAngea ctr
,,Europa nu este de gtrsit'. ln acea frazd,, ela tinut cont de acelagi principiu al unittrtii
europene care, din 1648, a fost inima balantei de putere. Tot la acesta a fdcut inutil
apel ministrul britanic de Externe, Sir Edward Grey, cdnd a invitat natiunile europene
str participe la o conferinll pentru a-gi soluliona diferendele. S-ar putea chiar susline
ctr Neville Chamberlain a acliorrit pe baza aceleiagi presupunbri gregite despre existenla
uni0llii morale, intelectuale gi politice a Europei gi ctr Germania nazistX filcea parte
din ea in 1938, cind Cehoslovacia a fost obligatd s[ cedeze regiunea Sudet[.

Consensul moral al sistemului modern de state

Trebuie remarcat ctr increderea in stabilitatea sistemului modern de state ce reiese din
toate aceste declaralii gi acliuni provine nu din bdanla de putere, ci dintr-un numtrr de
elemente, morale gi intelectuale ca natur[, pe care sebazpazd, echilibrul gi stabilitatea.
,ln politicil, la fel ca gi in mecanictr", duptr cum spunea John Stuart Mill, ,puterea care
menline motorul in migcare Febuie ctrutattr ln afara maginiriei gi, dactr nu este disponibiltr
sau suficienttr pentru a depdgi obstacotele rezonabil anticipabile, modelul va egua.'20

20. Considerations on Representative Ga'ernment (Henry Holt, New York, 1882), p. 21. Cf. gi
remarcile profunde de lapp.235-236 despre importanla factorului moral pentru menginerea
balaryei de putere in politica interni: ,,Cind se susfine ctr problema line de moralitatea
politic[, nu ii dispare importanla. Chestiunile de moralitate constitulionalil nu sunt mai
pulin practice decAt cele legate de constitulia instrgi. Existen[a unor guverne gi tot ceea ce
le face pe altele durabile depind de respectarea practictr a doctrinelor moralititlii constitu-
fonale, noliuni tradilionale in minlile cdtorva autorittrfl constituite, care influenleaztr
folosirea puterii. in guvernele neechilibrate - monarhie pur[, arisocralie pur[, democralie
purtr -,^aceste maxime sunt singurele bariere care retin guvernele de la cele mai mari
e)cese. In guvernele imperfect balansate, in care se fac cel pulin nigte tentative de a stabili
limite constitulionale impulsurilor puterii domirunte, dar in care puterea are destull fo4tr
pentru a le incllca f{rtr consecinle, pentru un timp, cel pu1in, numai prin doctrinele moralittrlii
constitulionale, recunoscute 9i sprijinite de opinia public[, se menline atenlia fali de contra-
ponderile 9i limittrrile constituliei. in guvernele bine echilibrate, in care pulerea supreml este
divizatl gi hecare ramurtr este protejattr impotriva uzurptrrilor celorlalte in singurul mod
posibil, adictr fiind dotattr pentru aplrare cu anne la fel de puternice ca $i cele pe ciue restul
le pot folosi pentru atac, guvernarea poate fi exercitati numai prin ablinerea recursului la
 EVALUAREA BALANTEI DE PUTERE 247

Ceea ce a ardtat Gibbon, cu o elocvenli gi inspiralie deosebite, drept combustibilul

care menline in funcliune motorul balantei de putere este fundalia intelectuald gi morall
a civilizatriei europene, climatul in interiorul c[ruia protagoni$tii societ5trii secolului
al XV[I-lea se migcau gi care le influenla toate gindurile gi acfiunile. Acegti oameni
cuno$teau Europa ca pe-o ,,mare republicf,, cu standarde comune de civilizalie gi
educalie" qi cu un ,sistem comun de arte, legi gi maniere". Congtientizarea impirtigiti
a standardelor comune le limita ambitiile ,prin influentra reciproci a fricii qi ruginii",
impunea modera(ie asupra ac(iunilor lor gi le insufla un ,,oarecare simtr al onoarei gi
drept51ii". in consecinlS, lupta pentru putere pe scena internalionali era, in natura sa,
,rivalitate moderati gi indecistr".
Balan(a de putere nu este numai cauza, ci gi expresia metaforictr gi simbolici gi
tehnica realiztrrii competitiilor moderate gi indecise dintre 1648 gi rizboaiele napo-
leoniene 9i apoi din nou, intre 1815 gi 1914. inainte ca balanta de putere str-gi impuni
constrdngerile asupra aspiraliilor de putere ale naliunilor, prin interac[iunea mecanic{
a forlelor opuse, nafiunile rivale trebuiau, mai intAi, sX se limiteze singure, acceptAnd
un sistem al balan(ei de putere drept cadrul comun al ac(iunilor lor. Oricdt de mult ar
fi dorit s[ schimbe greuttriile in cele doui talere, ele trebuiau s[ cad[ de acord asupra
unui pact 0acit, cum cd, indiferent de rezultatul rivalittrlii, talerele urrnau s5-Ei continue

mtrsurile cele mai extreme, cu exceplia situagiei in care sunt provocate de comportamentul
la fel de e)qgerat al celorlalli delintrtori ai puterii, cazincare doar prin respectul fa15 de
maximele moralittrgii constitutionale este fnuttr in viagtr constitulia".
C/. Si analogia dintre rtrzboiul industrial li balanta internalionaltr de putere in R.H. Thwney,
The Acquisitive Sociery (Harcourt, Brace, New York, 1920): ,,Acest motiv produce
rlzboiul industrial nu ca un incident regretabil, ci ca un rezultat inevitabil. Conduce la
rtrzboiul industrial deoarece predictr faptul c[ fiecare individ sau grup are dreptul de a
obline ce poate Ei neagtr faptul c{ existtr un alt principiu, in afara mecanismului piegei, care
str determine ceea ce ar trebui str obgin[. Deoarece venitul disponibil pentru distribuire
este limitat 9i deci, cind au fost deptrgite anumite limite, ceea ce un grup c69tigtr, altul
trebuie str piardtr, este evident ctr veniturile relative ale diferitelor grupuri nu sunt
determinate de funcliile lor gi c[ nu rlmAne altE metod[ la dispozilie decAt utilizarea
fo4elor proprii. intr-adevEr, interesul le poate determina si se abtintr de la folosirea
intregii lor puteri pentru a-$i impune revendicirile gi, cit timp acest lucru este valabil, pacea
este asigurattr in industrie, la fel cum au incercat oamenii s-o garanteze gi pe scena inter-
nalionaltr prin bala4a de putere. Dar menfinerea unei astfel de plci depinde de calculele
indivizilor in ceea ce privegte pierderile 9i cAgtigurile unei lupte deschise, gi nu de acceptarea
vreunui standard de remuneralie drept solulionare echitabild a pretenliilor lor. in con-
seci4tr, pacea este precartr, nesincerd gi scurtd. Este lipsiti de scop, deoarece nu poate
exista o finalitate in simpla cre$tere a veniturilor mai mult decAt in satisfacerea vreunei
alte dorinle materiale. CAnd cererile sunt satisfdcute, vechea luptd incepe la un nou nivel
cit oamenii vor incerca s-o opreasci numai prin remuneragii
gi o va lua de la cap{t at6t timp
sporite, nu gtrsind un principiu pe care sd se justifice toate veniturile, mari sau mici".
Vezi gi p. 50: ,,Dar balanta, in politica internalional[ sau in industrie, este instabild,
deoarece se bazeazd, nu pe recunoagterea comun[ a unui principiu prin care pretenliile
unor indivizi sau nafuni str fie limitate, ci pe o incercare de a glsi un punct de echilibru
care poate evita un conflict fdrtr a renunga la solicitdri nelimitate. Nu se poate gdsi un
asemenea punct deoarece, intr-o lume unde posibilitdlile de creqtere a puterii industriale
sunt nelimitate, nu poate exista aga ceva" (citat cu acordul editorului).
248 LIMITARILE PUTERII NATIONALE. BALANTA DE PUTERE

existenta. Indiferent cdt de mult s-ar fi ridicat unele gi ar fi cobordt altele, trebuiau
si cadl de acord cI talerele aveau sI stea impreuntr ca o pereche, atdrndnd de aceeagi
tijl gi deci capabile sd se inal(e gi sI coboare incd o dati, dupd cum va hotiri
distributia viitoare de putere. Orice fel de schimbare a statu-quoului ar fi fost urmtrriti,
ele trebuiau se recunoascl cel putin un factor constant: existenta unor talere,
,statu-quoul" balantei instrli. $i oricdnd o nafiune ar uita aceastii indispensabili
conditie a independenlei 9i stabilit[tii, precnm Austria in 1756 in ceea ce privegte
Prusia sau Franfa, intre 1919 gi 1923, fati de Germania, consensul celorlalte natiuni
nu-i va permite mult timp acest lucru.
Consensul a evoluat in climatul moral gi intelectual al epocii $i $i-a tras forla din
relaliile de putere existente, care in conddii normale fdceau dintr-o incercare de a
rlsturna sistemul balanlei de putere o aventurtr f?lrtr so4i de izbAndd. Acest consens,
in schimb, a reactionat ca o forltr intelectualtr gi moraltr asupra climatului intelectual
gi moral gi asupra relaliilor de putere, lnttrrind tendinlele de moderalie gi echilibru.
Duptr cum a spus Quincy Wright:

Statele aveau granile at6t de bine definite gi erau atdt de organizate, lncdt o agresiune
impotriva lor nu putea reugi decAt dactr era moderattr gi direcgionati astfel incet str
ob1intr aprobareaopiniei comune a Puterilor. O astfel de aprobare s-a acordat de obicei
revoltelor din Balcani, care dezintegrau pulin ctte pulin Imperiul Otoman, revoltei
belgienilor, care gi-au separat lara de Olanda, agresiunilor Prusiei Ei Sardiniei, care au
unit Germania moderntr gi Italia moderntr, gi numeroaselor agresiuni din Africa, Asia gi
hcific, care au sporit imperiile europene gi au extins civilizalia europeantr in aceste zonezl.
Acest consens - ptrrinte gi totodattr copil, s-ar putea spune, al standardelor morale
comune gi al civilizaliei comune, precum gi al intereselor comune - a tinut sub
control dorinla nemlrginit[ pentru putere prezentA potential, duptr cum $tim, in toate
sistemele imperialiste gi a oprit-o str se transforme in realitate politicd. Acolo unde un
astfel de consens nu mai existi sau a devenit fragil gi nu mai prezinti siguranf[, ca in
perioada care a inceput cu impd4irea Poloniei Si s-a incheiat cu rizboaiele rnpoleoniene,
balanla de putere este incapabili sd-gi indeplineascd fun4iile de stabilitate internalional5
gi independenl5 nalionalf, .
Un astfel de consens a predominat din 1648 pdntr in 1772 Si din 1815 p6ntr in
1%3. tn perioadele anterioare, sistemul de state nu era altceva decdt o societate
competitivi de conductrtori in care fiecare dintre acegtia accepta rafiunea de stat -
adicl urmdrirea ratrional[, ftir5 anumite limite morale, a obiectivelor de putere ale
stafului individual - ca pe standardul ultim al comportamentului statelor. Fiecare se
a$tepta - 9i avea dreptate str a$tepte acest lucru * ca toti ceilalli si implrttrgeasctr acest
standard. Patima r[zboaielor religioase a cedat in fala ratiunii gi moderatriei sceptice
ale Iluminismului. in aceasttr atrnosfertr de tolerantrd nu puteau inflori cu ugurinli
ostilitiilile nalionale 9i dugmlniile colective, hrlnite de principii de orice fel. Toattr
lumea considera de la sine in(eles faptul cd motivele egoiste care le animau propriile

21. ,,The Balance of Power", ln Compass of the World, coordonatE de Hans Weigert gi
Vilhjatmur Stefansson (Macmillan, New York, 1944), pp. 53-54.
 EVALUAREA BALANTEI DE PUTERE 249

actiuni ii determinau gi pe ceilalli sI acfioneze la fel. Era o probleml de indemdnare

gi de noroc si ajungi in fruntea futuror. Politica internalionall a devenit un joc
aristocratic, un sport princiar, in care toti urmau aceleagi reguli gi jucau pentru
aceleagi poturi limitate.
Dupd interludiul reprezentat de rlzboaiele napoleoniene, frica de revolulie gi de
rena$terea imperialismului francez a pus in cauzd moralitatea Sfintei Aliantre, care a
fost un amestec de principii cre$tine, monarhice gi europene. Concertul European in
ultima jumtrtate a secolului al XIX-lea 9i Liga Naliunilor dupi primul rtrzboi mondial
au adtrugat acestei mogteniri ideea statului-nafiune. Ideea a devenit, ca principiu de
autodeterminare nationaltr, una dintre pietrele de hotar pe care generatii succesive, de
la revoluliile liberale din 1848 p6ntr la izbucnirea celui de-al doilea rdzboi mondial,
au incercat str construiasctr o structur[ politicd stabiltr. Afirmalia pe care ministrul de
Externe francez De la Valette a filcut-o in scris in 1866 unui reprezentant diplomatic
al Franlei a devenit una dintre convingerile de bazd, ale acestei perioade istorice -
proclamattr din nou de Woodrow Wilson - $i a constituit unul dintre standardele
Tlatatelor de pace din 1919 : ,,lmptrratul... vede un real echilibru doar in satisfacerea
dorintelor natiunilor Europei"22.
Ce a rimas astizi din aceasti mogtenire ? Ce fel de consens une$te natiunile lumii
in perioada de duptr al doilea r[zboi mondial ? De analiza elementelor componente
ale acesfuia va depinde estimarea rolului pe care este de a$teptat sd-l joace asttrzi
balanla de putere pentru libertatea gi stabilitatea comunit[1ii de naliuni.

22. Alfred Cobban a scos bine in evidenli importanla factorului moral pentru menfinerea
independenpi naliunilor miciinNational Self-Determination (Universiry of Chicago Press,
19a8), pp. L7O-L7I: ,,Dar p6nn Si politicile marilor imperii sunt influenlate de climatul
de opinii gi a existat multtr vreme o prejudecatd impotriva drepturilor statelor independente
mici. Nu trebuie s[ re preocupe s\rsa acestei prejudectrli, dar nici un cercetltor al politicii
internationale nu poate ignora existenla ei. Factorii divergi pe crue i-am amintit igi au fdri
indoialtr importanga lor, dar suntem de p5.rere c[ nu forp sentimentului nalional al statelor
mici gi nici mtrcar efectele balanlei de putere, cat recunoa$terea generaltr a faptului ctr
distrugerea unei puteri independente este un act ercepgional gi de neiertat in mod normal,
a protejat, in cele din urmtr, multe dintre micile state europene, unele nu mai mari decit
un singur orag, de a fi absorbite de puteri mai mari. Chiar qi in secolul al XV[Ilea, cind
puterea statelor mai mari sporea eu repeziciune, opinia contemporanilor, influenlaCl de
idealul clasic al oragului-stat, a admirat statele mici gi a crezut in independenla lor. De-a
lungul secolului al XIXlea, evolulia idealului nationalist a sltrbit mult aceastil opinie, dar
in 1919 ea exercita incd, duptr cum am vtrzut, o influen1tr considerabild" (citat cu acordul
University of Chicago Press).