Sarcina practică la Istoria și Teoria diplomației

Eseu „Calitățile unui bun diplomat”

Consider că pentru a fi un bun diplomat trebuie să poți face o asociere între diplomația ca artăși
știință,pentru că ele sunt strâns legate între ele.A cunoaște știința diplomației reprezintă cevaesențial în
cariera ta,dar la fel și arta de a fi un bun negociator,de a cunoaște cele mai fine lucuridespre diplomație sunt
lucrurile cheie pentru cariera de diplomat.Ștința este pentru că după cum am remarcat este studiată de
foarte mult timp și este un subiect actual,deoarece fiecare țară estecaracterizată prin diplomația proprie și
care le face diferite între ele.Fiecare stat își are propriidelegați care le fac cinste în alte țări ceea ce reprezint
că doar cei mai buni dintre cei mai buni ajung acolo,semnificând că doar prin muncă și efort poți fi acolo
unde dorești.Arta asta și presupune muncă zilnică pentru obținerea scopului propus care este văzut și
analizat de către noicei care dorim să fim peste ani adevărați diplomați și să prezentăm Republica Moldova
la alt nivel.
Principala calitate a diplomaţilor am considerat-o a fi mereu capacitatea lor de a învăţa din orice
situaţie concretă, receptivitatea lor la orice stimuli profesionali, strădania de a cunoaşte organizaţiile
internaţionale sau specificul naţional al statelor de care trebuiau să se ocupe, posibilitatea de a se adapta la
orice nou context, priceperea de a observa specificul funcţionării instituţiilor din alte ţări, participarea la
reuniuni internaţionale Ceea ce cred a fi indispensabil pentru un bun diplomat este încrederea în forţele lor
proprii, dar mai ales răbdarea de a învăţa, prudenţa de a nu se arunca în luptă înainte de a-şi cântări de
multe ori şansa de câştig şi, mai ales, capacitatea de a se adapta în continuu la toate nuanţele care pot
apărea în decursul acţiunii. Aş mai adăuga importanţa relaţiei directe, personale cu omologii din alte ţări.
Uneori o discuţie cordială cu un partener sau omolog străin despre subiecte cât se poate de delicate poate
conduce către o concluzie satisfăcătoare pentru ambele părţi mai mult decât o negociere oficială, rece.
Compromisul este un element esenţial în arta diplomaţiei. Nu există negociere fără compromis, pentru
că nu există negociere în care doar o parte să câştige, iar alta doar să piardă. Atunci avem de-a face cu un
dictat, ceea ce nu mai e diplomaţie, ci sancţionarea perdantului de către învingător. A stăpâni arta
compromisului înseamnă, între altele, a evalua exact cât anume din ceea ce vrei tu poate oponentul tău
susţine în raport cu autorităţile ţării lui, astfel încât intenţiile/pretenţiile/dorinţele tale să fie acceptate de
cealaltă parte. În principiu, orice mijloc onorabil este demn de utilizat dacă el asigură atingerea obiectivului
propus. Există acţiuni promoţionale pentru mai buna cunoaştere a unei ţări: expoziţii, festivaluri de film,
bazare de produse naţionale, degustări de vinuri, misiuni economice, invitarea unor ziarişti, acordarea unor
interviuri, subvenţionarea unor suplimente speciale de publicaţii, traduceri de cărţi, recepţii la ambasade,
turnee de ansambluri artistice. Există campanii bine regizate pentru câştigarea unui loc important într-o
organizaţie internaţională: vizite, consultări, turnee zonale, scrisori de susţinere ale ministrului de externe,
ale preşedintelui sau primului-ministru către omologi.
Un diplomat trebuie să fie un bun comunicator, să fie deschis şi prietenos cu lumea din jur. Acest
lucru inseamnă de două ori să asculti şi o dată să zici, să vezi lucrurile din punctul de vedere al celuilalt. De
asemenea, să fii tenace şi să poti zice nu, atunci când este cazul. In viaţa unui diplomat, de altfel, ca şi în
viaţa fiecărui om, cuvântul-cheie trebuie să fie echilbrul dintre viaţa personală şi cea profesională. Cred că
este o datorie să menții acest echilibru.
In concluzie pot spune că un bun diplomat trebuie să aibă o minte pătrunzătoare, capabilă să-i
dezvăluie gândurile oamenilor. Un diplomat trebuie să fie prompt, să ştie să se descurce, să asculte, să
rămână mereu politicos şi amabil. Nu trebuie să caute să dobândească reputaţia de om spiritual şi nici,
antrenat de dispută, să ajungă la divulgarea unor informaţii secrete de dragul unui argument hotărâtor. Mai
presus de orice, un bun diplomat trebuie să posede suficientă stăpânire de sine, pentru a rezista tentaţiei de
a vorbi înainte de a chibzui bine ce anume vrea sa spună. Trebuie să fie capabil sa simuleze demnitatea,
chiar dacă nu o are, dar să ocolească, totodată, parada lipsită de gust.