OPERAŢIUNI CU TITLURI

(De vazut- Iustina Boitan – Reglementari contabile aplicabile institutiilor financiare, Ed ASE,
2017)

Grupa 30 - Operaţiuni cu titluri şi alte instrumente financiare

Potrivit Ordinului 27/2010, titlurile reprezintă instrumente financiare de natura
instrumentelor de datorie sau a instrumentelor de capitaluri proprii, negociabile pe o piaţă
organizată sau pe pieţele la buna înţelegere (over-the-counter).

Titlurile de natura activelor financiare se clasifică în funcție de modelul de afaceri adoptat

pentru gestionarea activelor financiare și de caracteristicile fluxului de numerar aferent activului
respectiv.
Titlurile de natura datoriilor financiare se clasifică în funcție de modalitatea de evaluare:
cost amortizat sau valoarea justă prin profit sau pierdere.

Recunoașterea inițială a activelor financiare

La data recunoașterii inițiale a unui activ financiar, banca poate opta pentru evaluarea sa:
 la cost amortizat, prin utilizarea ratei efective a dobânzii, dacă activul generează cash-
flow-uri periodice, sub formă de dobândă și principal;
 la valoarea justă, reprezentată de prețul tranzacției (prețul pieței), dacă activul financiar
nu întrunește condițiile pentru a fi măsurat la cost amortizat. În cazul în care piața este
inactivă (cotațiile de preț nu sunt disponibile imediat și constant), valoarea justă poate fi
stabilită folosind diverse tehnici de evaluare. Tehnicile de evaluare se referă la tranzacții
recente ce au avut loc în condiții normale de piață, referiri la valori juste ale altor
instrumente care sunt substanțial similare, analize ale fluxurilor viitoare de numerar și
modele de preț. Metoda aleasă pentru evaluare trebuie să ia în considerare informațiile
disponibile pe piață, așteptările pieței și să se bazeze cât mai puțin pe estimările băncii.
 în mod ireversibil/permanent, la valoarea justă prin profit sau pierdere, dacă astfel se
elimină sau se diminuează considerabil erorile de evaluare contabilă. Această prevedere
este valabilă atunci când o bancă deține un activ financiar, respectiv o datorie financiară
care sunt considerate a fi în legătură (sunt expuse la același tip de risc), dar activul este
înregistrat la valoarea justă iar datoria la cost. În acest caz, se consideră că situațiile
financiare ar reflecta o imagine mai reală, dacă ambele instrumente financiare ar fi
evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere. Astfel, pierderea de valoare a unui
instrument financiar va fi compensată de câștigul înregistrat de celălalt.

Reclasificarea activelor financiare

Un activ financiar va fi reclasificat în situații excepționale, numai dacă conducerea băncii
decide astfel, ca urmare a schimbărilor de natură internă sau externă ce afectează activitatea
băncii. Un exemplu în acest sens este decizia de a renunța la oferirea unui anumit tip de credit
sau de a restrânge categoriile de clienți cărora li se adresează creditul. Din acel moment nu vor

1
mai fi acordate credite către destinațiile/debitorii respectivi, iar portofoliul de credite aflate în
derulare va fi reclasificat, prin înregistrarea lui în categoria activelor financiare disponibile în
vederea vânzării.

Derecunoașterea activelor financiare

Un activ financiar poate fi derecunoscut din situațiile financiare ale unei instituții de credit
numai într-una din următoarele situații:
- drepturile contractuale asupra cash-flow-urilor generate de activul financiar expiră;
- instituția decide transferul activului financiar (transferă, deci, drepturile contractuale de a
primi fluxurile de trezorerie generate de activul financiar).

Recunoașterea inițială a datoriilor financiare

Toate datoriile financiare vor fi evaluate la costul amortizat, folosind metoda dobânzii
efective, cu câteva excepții:
- datoriile financiare de tipul derivatelor, care se înregistrează la valoarea justă prin profit
sau pierdere;
- contractele de garanție financiară;
- angajamentele de acordare a creditelor la o rată de dobândă sub cea a pieței.

Derecunoașterea datoriilor financiare

O datorie financiară este derecunoscută din situațiile financiare ale unei instituții de credit
atunci când:

- obligațiile specificate în contract expiră (instrumentul ajunge la scadență);

- are loc o modificare substanțială a termenilor contractuali. În acest caz, datoria

financiară inițială se stinge și se va recunoaște o nouă datorie financiară.

301 - Activele şi datoriile financiare deţinute în vederea tranzacţionării se caracterizează

prin vânzări și cumpărări frecvente, având drept obiectiv obținerea de profituri din
fluctuațiile pe termen scurt înregistrate de prețul acestora. Se evaluează la valoarea justă prin
profit sau pierdere deoarece au fost achiziționate cu intenția de a fi deținute o perioadă scurtă
de timp, în vederea tranzacționării ulterioare.

302 - Activele şi datoriile financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin
profit sau pierdere includ instrumentele financiare clasificate în această categorie de către
conducerea băncii, la data recunoașterii inițiale.

303 - Activele financiare disponibile în vederea vânzării includ instrumentele financiare pe

care banca intenționează să le dețină pentru o perioadă nedeterminată și care pot fi vândute
pentru a acoperi deficitul de lichiditate sau pentru a diminua expunerea la riscul de piață (valutar
și de rată a dobânzii). De exemplu, certificatele de trezorerie emise de Guvernul României,

2
obligațiunile de stat sau municipale, investițiile în unități de fond, participații în societăți listate
sau nelistate.

304 - Investiţiile păstrate până la scadenţă (titluri de investitii) reprezintă active financiare
cu venituri fixe sau determinabile și scadența fixă (obligatiuni), pe care banca are intenția
fermă de a le păstra până la scadență.

305 - Instrumente de capitaluri proprii evaluate la cost – contul include toate acțiunile și
titlurile cu venit variabil, care nu au un preț cotat pe o piață activă și a căror valoare justă nu
poate fi evaluată credibil.

Conturile din grupa 30, creaza analitice pe urmatoarele componente:

Active financiare deţinute în vederea tranzacţionării

Instrumente de capitaluri proprii – se referă la acțiuni, părți în organisme de plasament

colectiv în valori mobiliare și alte titluri cu venit variabil.

Instrumente de datorie – includ obligațiunile și alte titluri cu venit fix achiziționate de

către bancă.

Credite şi creanţe – preia parţial conţinutul conturilor de credite şi creanţe din clasele 1,
2, 3 şi 4. Mai exact, se referă strict la creditele și creanțele deţinute de bancă în vederea
tranzacţionării (transferuri de active ce au loc prin securitizare). Cu alte cuvinte, au fost inițiate
cu intenția de a fi vândute imediat sau în termen scurt.

Datorii financiare deţinute în vederea tranzacţionării

Poziţii scurte, cont ce desemnează alte datorii privind titlurile

Depozite, preia parţial conţinutul conturilor de depozite, și anume depozitele deţinute de

bancă în vederea tranzacţionării

Datorii constituite prin titluri, se referă la datoriile constituite de o instituție de credit, ca

urmare a emisiunii de titluri (certificate de depozit, carnete și librete de economii, obligațiuni), în
vederea atragerii de finanțare pe termen scurt, mediu și lung. Titlurile emise se înregistrează în
acest cont doar dacă intenția băncii este de a le tranzacționa în cel mai scurt timp și sunt evaluate
la valoarea justă prin profit sau pierdere. Dacă titlurile emise sunt evaluate la costul amortizat,
atunci vor fi înregistrate în conturile aferente grupei 32 – Datorii constituite prin titluri.

Alte datorii financiare, ce decurg din titlurile deținute în vederea tranzacționării

3
 Decontarea operațiunilor de cumpărare şi de vânzare a titlurilor se poate realiza fie prin
contul propriu al instituțiilor de credit 1111, dacă acestea au inițiat operațiunea, fie prin conturile
curente deschise în favoarea clientelei şi a altor instituţii de credit sau instituţii financiare, care
privesc exclusiv decontarea operaţiunilor efectuate cu titluri - grupa 33. Cel mai frecvent 333 -
Conturile societăților de bursă.