Cursi Print PDF

Analiză I: calcul diferenţial şi integral pentru
funcţii de o variabilă reală

Curs an I, sem I
3c + 4s
Versiune preliminară şi incompletă
Eugen Popa
January 22, 2013

2
Cuprins
1 Numere reale 7
1.1 Axiomatica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.1 Axioma marginii superioare . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.1.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Consecinţe directe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.1 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3 Glosar de topologie generală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2 Şiruri şi serii de numere reale. 21

2.1 Noţiunea de limită a unui şir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.1.1 Şiruri convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2.1.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.2 Teoreme de bază . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.2.1 Teorema de convergenţă a şirurilor monotone. . . . . . 27
2.2.2 Teorema lui Cantor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.2.3 Lema lui Cesàro . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.2.4 Teorema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2.5 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.3 Serii convergente, proprietăţi generale . . . . . . . . . . . . . . 40
2.4 Criterii de convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.4.1 Principii de comparaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.4.2 Criteriul lui Cauchy cu limită superioară . . . . . . . . 42
2.4.3 Criteriul raportului (d’Alembert). . . . . . . . . . . . . 43
2.4.4 Criteriul condensării. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.4.5 Criteriul lui Gauss. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.4.6 Scrierea ı̂n baza b. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.4.7 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Serii cu termeni oarecare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.5.1 Serii alternate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.5.2 Criteriile lui Abel şi Dirichlet. . . . . . . . . . . . . . . 50
2.5.3 Produse de serii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3
4 CUPRINS
2.5.4 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.6 Şiruri şi serii de funcţii; convegenţa uniformă. . . . . . . . . . 55
2.6.1 Definiţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.6.2 Criteriul lui Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.6.3 Serii de puteri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.6.4 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.6.5 Modele de lucrări de control . . . . . . . . . . . . . . . 60
3 Limită, continuitate 63
3.1 Limita unei funcţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.1.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.2 Funcţii continue. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.2.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.3 Teoreme fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.3.1 Proprietatea valorii intermediare . . . . . . . . . . . . 71
3.3.2 Teorema lui Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3.3 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.4 Funcţii monotone. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3.4.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3.5 Transfer de limită şi continuitate. . . . . . . . . . . . . . . . . 77
3.5.1 Modele de lucrări de control. . . . . . . . . . . . . . . . 82
4 Calcul diferenţial 85
4.1 Generalităţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
4.1.1 Derivabilitatea funcţiilor elementare. . . . . . . . . . . 88
4.1.2 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.2 Teoremele fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.2.1 Teorema lui Fermat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.2.2 Proprietatea Darboux a derivatei. . . . . . . . . . . . . 93
4.2.3 Teorema lui Rolle. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
4.2.4 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.2.5 Teorema lui Lagrange şi consecinţe. . . . . . . . . . . . 96
4.2.6 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.2.7 Regula lui l’Hôpital . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
4.2.8 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
4.3 Derivate de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
4.3.1 Funcţii convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
4.3.2 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
4.3.3 Formula lui Taylor cu restul lui Peano . . . . . . . . . 107
4.3.4 Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange . . . . . . . . 109
4.3.5 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
CUPRINS 5
4.4 Transfer de derivabilitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117

4.4.1 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
4.4.2 Funcţii analitice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
4.4.3 Câteva dezvoltări remarcabile. . . . . . . . . . . . . . . 121
4.4.4 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
4.4.5 Modele de lucrări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
5 Calcul integral 125

5.1 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.1.1 Metode de calcul pentru primitive. . . . . . . . . . . . 127
5.2 Integrala Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5.2.1 Definiţia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5.2.2 Proprietăţi ale integralei Riemann . . . . . . . . . . . . 135
5.2.3 Clase de funcţii integrabile. . . . . . . . . . . . . . . . 139
5.2.4 Metode de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
5.3 Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
5.3.1 Preliminarii: funcţii de două variabile . . . . . . . . . . 162
5.3.2 Trecere la limită sub integrală . . . . . . . . . . . . . . 163
5.3.3 Derivare sub semnul integralei . . . . . . . . . . . . . . 168
5.3.4 Schimbarea ordinii de integrare . . . . . . . . . . . . . 170
5.3.5 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
5.3.6 Modele de subiecte de examen . . . . . . . . . . . . . . 183
6 Anexe 185
6.1 Calcul integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
6.1.1 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
6.1.2 Mulţimi de măsură nulă . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
6 CUPRINS
Capitolul 1
Numere reale
1.1 Axiomatica
Vom adopta o definiţie axiomatică pentru mulţimea numerelor reale.
Definiţia 1. Vom numi mulţimea numerelor reale o mulţime, notată R,
cu următoarele proprietăţi:
I. este ı̂nzestrată cu operaţia de adunare notată + : R × R → R (adică
oricărei perechi (x, y) ı̂i corespunde un element, numit suma lui x şi y, notat
x + y), astfel ı̂ncât:
I.1. (comutativitatea adunării): x + y = y + x, ∀x, y ∈ R;
I.2. (asociativitatea adunării): x + (y + z) = (x + y) + z, ∀x, y, z ∈ R;
I.3. (existenţa elementului neutru la adunare): există un număr real,
notat 0 ∈ R, cu proprietatea x + 0 = x, ∀x ∈ R.
I.4. (existenţa opusului): pentru fiecare număr real x, există un număr
real, notat −x (numit opusul lui x) cu proprietatea x + (−x) = 0 .
(R, +) este grup comutativ. Ca de obicei, ı̂n loc de x + (−y) se va scrie
simplu x − y. Se arată că elementul neutru 0 este unic; iar opusul fiecărui
element este de asemeni unic (exerciţiu!).
II. este ı̂nzestrată cu operaţia de ı̂nmulţire notată · : R × R → R (adică
oricărei perechi (x, y) ı̂i corespunde un element, numit produsul lui x şi y,
notat xy), astfel ı̂ncât:
II.1. (comutativitatea ı̂nmulţirii): xy = yx, ∀x, y ∈ R;
II.2. (asociativitatea ı̂nmulţirii): x(yz) = (xy)z, ∀x, y, z ∈ R;
II.3. (existenţa elementului neutru la ı̂nmulţire): există un număr real,
notat 1 ∈ R, diferit de 0, astfel ı̂ncât x1 = x, ∀x ∈ R;
II.4. (existenţa inversului): pentru fiecare număr real x, diferit de 0,
1 1
există un număr real, notat ∈ R, cu proprietatea x = 1.
x x
7
8 CAPITOLUL 1. NUMERE REALE
Cu alte cuvinte (R \ {0}, ·) este grup comutativ. Deşi ı̂nmulţirea cu 0 este

definită, nu trebuie crezut că (R, ·) este grup: 0 nu are invers. Ca de obicei,
1 x
ı̂n loc de x se scrie simplu (dacă y 6= 0). Vom folosi notaţia R∗ pentru
y y
R \ {0}.
Se arată că elementul unitate la ı̂nmulţire 1 este unic; iar inversul fiecărui
element, diferit de 0, este unic (exerciţiu!).
Cele două operaţii sunt conectate prin intermediul proprietăţii de dis-
tributivitate:
III. x(y + z) = xy + xz, ∀x, y, z ∈ R;
(R, +, ·) este corp comutativ.
Se deduc următoarele proprietăţi:
0x = 0, pentru orice x;
(−1)x = −x;
xy = 0 ⇔ x = 0 sau y = 0
IV. este ı̂nzestrată cu o relaţie de ordine (notată ≤ ) :
IV.1. (reflexivitate): x ≤ x
IV.2. (antisimetrie): x ≤ y şi y ≤ x implică x = y.
IV.3. (tranzitivitate): x ≤ y şi y ≤ z implică x ≤ z.
IV.4. ( totală ) pentru orice două elemente x, y ∈ R are loc (cel puţin)
una din relaţiile x ≤ y sau y ≤ x .
Notaţia x < y ı̂nseamnă: x ≤ y şi x 6= y; scrierea x ≥ y ı̂nseamnă
y ≤ x. Numerele reale x ≥ 0 se numesc pozitive, iar cele cu x ≤ 0 negative.
Numerele reale x > 0 se numesc stict pozitive, iar cele cu x < 0 strict
negative.
Se pot defini acum intervalele: dacă a < b sunt numere reale, atunci se
notează:
(a, b) := {x ∈ R | a < x < b} (interval deschis);
[a, b] := {x ∈ R | a ≤ x ≤ b} (interval ı̂nchis, are sens şi pentru a = b);
[a, b) := {x ∈ R | a ≤ x < b};
(a, b] := {x ∈ R | a < x ≤ b}
Incluziunea [a, b] ⊆ [c, d] este echivalentă cu a ≤ c şi b ≤ d.
V. Relaţia de ordine verifică următoarele proprietăţi de compatibilitate cu
operaţiile de adunare şi de ı̂nmulţire:
V.1. x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z, ∀x, y, z ∈ R;
V.2. x ≤ y şi z ≥ 0 ⇒ xz ≤ yz, ∀x, y ∈ R;
Se arată următoarele proprietăţi:
x ≤ y, y ≤ z şi x = z implică x = y = z;
x < y şi y ≤ z implică x < z;
x ≤ y este echivalent cu 0 ≤ y − x şi cu −y ≤ −x;
1.1. AXIOMATICA 9
x < y implică x + z < y + z.

Funcţia modul. Fie x, y două numere reale. Din proprietatea de totală
ordonare, deducem că unul din cele două numere este mai mare decât celălalt:
ı̂l vom nota cu max(x, y) ; cel mai mic dintre cele două numere va fi notat
cu min(x, y) . Astfel are loc x + y = max(x, y) + min(x, y).
Prin definiţie |x| := max(x, −x) (numit modulul sau valoarea absolută
numărului x). Aşadar:
pentru orice x, |x| este pozitiv;
|x| = x dacă şi numai dacă x este pozitiv;
|x| = −x dacă x ≤ 0;
| − x| = |x|.
Au loc formulele:
1 1
max(x, y) = (x + y + |x − y|) ; min(x, y) = (x + y − |x − y|)
2 2
Mai notăm x+ := max(x, 0) (partea pozitivă a numărului x) şi x− := max(−x, 0)

(partea negativă).
Deci x− = (−x)+ ; x = x+ − x− , |x| = x+ + x− .
Relaţia de ordine şi ı̂nmulţirea. Pentru orice x ∈ R avem x2 ≥ 0:
ı̂n particular 1 > 0. Vom defini mulţimea numerelor naturale, notată N, ca
fiind cea mai mică submulţime a lui R, care conţine 0 şi odată cu elementul
n, conţine şi n + 1.
Astfel, prin construcţie are loc teorema inducţiei matematice. Se arată
[6] echivalenţa cu principiul bunei ordonări:
Orice parte nevidă A ⊆ N are un prim element, adică există a ∈ A astfel
ı̂ncât oricare ar fi a0 ∈ A să avem a ≤ a0 .
Dacă includem şi opusele numerelor naturale, se obţine mulţimea nu-
m
merelor ı̂ntregi, notată cu Z. Mulţimea câturilor de forma , cu m şi n > 0
n
numere ı̂ntregi, formează mulţimea numerelor raţionale, notată Q. Astfel:
N⊆√ Z ⊆ Q ⊆ R. Numerele reale, care nu sunt raţionale se numesc iraţionale
(ex.√ 2, π, e ).
2 nu este număr raţional; cu alte cuvinte, nu există un număr raţional
(pozitiv), a cărui pătrat să fie 2.
Demonstraţia se face prin reducere la absurd. Dacă arexista un asemenea
m m 2
număr, fie scrierea sa ca fracţie ireductibilă. Din = 2 deducem
n n
m2 = 2n2 . Rezultă că m este număr par; fie m = 2m1 . Înlocuind, obţinem
2m21 = n2 , de unde va rezulta şi n număr par, ı̂n contradicţie cu faptul că m
şi n sunt prime ı̂ntre ele.
Această descoperire a fost făcută de (şcoala lui) Pitagora, sub forma

următoare: nu există o unitate de măsură, cu care să putem măsura simul-
tan latura şi diagonala unui pătrat. Să presupunem că o asemenea unitate
ar exista, deci ar intra de n ori ı̂n latura pătratului şi de m ori ı̂n diagonală.
Acum avem relaţia m2 = 2n2 , de unde, ca mai sus, rezultă m par şi apoi
n par. Astfel, am putea folosi ca unitate de măsură dublul unităţii iniţiale
(care s–ar cuprinde tot de un număr ı̂ntreg de ori, atât ı̂n latura, cât şi ı̂n
diagonala pătratului). Deoarece acest procedeu poate continua indefinit, iar
pentru k destul de mare, 2k va deveni mai mare ca latura pătratului, obţinem
contradicţia. Mai clar, s–ar fi putut presupune de la ı̂nceput că se alege cea
mai mare unitate de măsură care convine.
Acest rezultat arată că funcţia radical nu se poate defini ı̂n Q, deci
intervenţia metodelor de analiză matematică pare inevitabilă.
Mulţimea numerelor raţionale verifică toate aceste proprietăţi. Vom adăga
o axiomă suplimentară, care va deosebi unic mulţimea numerelor reale (printre
corpurile comutative, total ordonate):
1.1.1 Axioma marginii superioare

În orice mulţime ordonată, putem defini noţiunile următoare. Fie A ⊂ R.
Spunem că a ∈ R este un majorant al mulţimii A dacă oricare ar fi x ∈ A
are loc x ≤ a. O mulţime care admite cel puţin un majorant se numeşte
majorată .
Analog se defineşte noţiunea de minorant şi de mulţime minorată . O
mulţime care este simultan majorată şi minorată se numeşte mărginită .
Spunem că a ∈ R este marginea superioară a mulţimii A dacă este cel mai
mic majorant. Cu alte cuvinte, marginea superioară este acel număr real a
care ı̂ndeplineşte următoarele două proprietăţi:
(majorant): oricare ar fi x ∈ A are loc x ≤ a;
(cel mai mic majorant): oricare ar fi a0 ∈ R, care este majorant al mulţimii
A (deci oricare ar fi x ∈ A are loc x ≤ a0 ) avem a ≤ a0 .
Dacă există, marginea superioară a mulţimii A ⊂ R se notează sup A .
Analog se defineşte noţiunea de margine inferioară : a ∈ R este marginea
inferioară a mulţimii A dacă este cel mai mare minorant. Cu alte cuvinte,
marginea inferioară este acel număr real a care ı̂ndeplineşte următoarele două
proprietăţi:
(minorant): oricare ar fi x ∈ A are loc a ≤ x;
(cel mai mare minorant): oricare ar fi a0 ∈ R, care este minorant al
mulţimii A (deci oricare ar fi x ∈ A are loc a0 ≤ x), avem a0 ≤ a.
Dacă există, marginea inferioară a mulţimii A ⊂ R se notează inf A .
1.1. AXIOMATICA 11
VI Axioma marginii superioare. Fiecare mulţime nevidă şi majorată

de numere reale admite margine superioară.
Rezultă că orice mulţime nevidă şi minorată de numere reale admite
margine inferioară. Mai precis, are loc egalitatea:
inf A = − sup(−A)
Verificare. Mulţimea (−A) este evident nevidă. Se arată imediat că ori-
care ar fi a minorant pentru A, urmează că (−a) este majorant pentru (−A).
Astfel, mulţimea (−A) are margine superioară. Să notăm a := − sup(−A) şi
să demonstrăm faptul că a este marginea inferioară a mulţimii A.
Fie x ∈ A, deci (−x) ∈ (−A) arată că −x ≤ −a, de unde a ≤ x;
deci a este minorant pentru mulţimea A. Fie acum a0 un minorant pentru
mulţimea A. Urmează că −a0 este majorant pentru mulţimea (−A), deci
(−a) ≤ (−a0 ), ceea ce este echivalent cu a0 ≤ a. Astfel a este cel mai mare
minorant al mulţimii A.
Dacă mulţimea A admite cel mai mare element, adică dacă există a ∈ A
cu proprietatea că oricare ar fi x ∈ A are loc x ≤ a, atunci a este şi margine
superioară pentru mulţimea A.
Exemple. Intervalul (0, 1] are cel mai mare element (care este şi margine
superioară) 1.
Intervalul (0, 1) are marginea superioară 1, dar nu are cel mai mare ele-
ment.
Are loc următoarea caracterizare a marginii superioare:
Propoziţie. a = sup A dacă şi numai dacă (x ≤ a, ∀x ∈ A şi ∀ε > 0
∃xε ∈ A astfel ı̂ncât a − ε < xε ).
Demonstraţie. ⇒ a fiind cel mai mic majorant, rezultă că a − ε nu este
majorant pentru A. Prin negare, se obţine exact concluzia.
⇐ Presupunând că ar exista un majorant a0 pentru A iar a0 < a, este
suficient să alegem ε := a − a0 . Ar exista deci xε ∈ A astfel ı̂ncât a − ε < xε ,
adică a0 < ε, ceea ce contrazice presupunerea că a0 este majorant pentru A.
Această definiţie axiomatică ridică unele probleme:
(i) Există o asemenea structură?
Răspunsul afirmativ se obţine prin construcţia, ı̂n cadrul teoriei mulţimi-
lor a unui model (a se vedea [6], [10])
(ii) Este unică?
Răspunsul este afirmativ, până la un izomorfism. Adică, dacă R şi R1
verifică toate axiomele considerate, atunci există şi este unică o bijecţie f :
R → R1 , cu următoarele proprietăţi:
• f (x + y) = f (x) + f (y);
• f (xy) = f (x)f (y);
• pentru orice mulţime nevidă şi majorată A ⊂ R avem
f (sup A) = sup f (A)
(iii) Sunt axiomele independente? (adică nici o axiomă să nu fie consecinţă
a celorlalte).
O asemenea proprietate se verifică ı̂n general, prin construcţia unui model,
care să verifice toate axiomele, cu excepţia celei ı̂n cauză.
Pentru sistemul axiomatic prezentat, proprietatea nu este valabilă: co-
mutativitatea adunării este consecinţă a celorlalte.
1.1.2 Exerciţii
1) Să se arate că |x + y| ≤ |x| + |y|, oricare ar fi x, y numere reale. Să se
arate că |x + y| = |x| + |y| dacă şi numai dacă xy ≥ 0.
Să se deducă inegalitatea:
||x| − |y|| ≤ |x − y|
Inegalitatea se poate rescrie echivalent:
|x − y| ≤ |x − z| + |z − y|
oricare ar fi x, y, z ∈ R. Cazul de egalitate are loc dacă şi numai dacă z este
ı̂ntre x şi y.
2. (i) Dacă a este număr real, pozitiv, atunci: |x| ≤ a ⇔ −a ≤ x ≤ a.

a + b b−a
(ii) Fie a < b. Să se arate că x ∈ (a, b) ⇔ x − < .
2 2
Cele două proprietăţi se pot deduce una din alta.
(i) ⇒ (ii)
b−a a+b b−a
− <x− <
2 2 2
(ii) ⇒ (i) b = −a
Ce interpretare geometrică are (ii)?
3) (Inegalitatea lui Cauchy). Fie (xk )k , (yk )k numere reale. Atunci:
n
!2 n
! n
!
X X X
xk y k ≤ x2k yk2
k=1 k=1 k=1
1.1. AXIOMATICA 13
În ce caz are loc egalitatea?

Se poate utiliza trinomul
n
X
(xk X + yk )2 ≥ 0
k=1
4) (Inegalitatea mediilor) Fie (xk )k numere strict pozitive. Atunci:

n √ x1 + x2 + . . . + xn
1 1 1 ≤ n
x 1 x 2 . . . xn ≤
x1
+ x2
+ ... + xn
n
În ce caz are loc egalitatea?

Interpretare ca extrem: suma minimă dacă produsul este constant/produs maxim dacă suma este
constantă.
Demonstraţie (Cauchy) prin inducţie după n = 2m . Pentru 2m ≤ n <
2m+1 se alege xn+p = S.
5) (Inegalitatea lui Bernoulli) Pentru x > −1 şi n ∈ N are loc
(1 + x)n ≥ 1 + nx
cu egalitate pentru n = 1 sau x = 0.

Demonstraţie prin inducţie.
Varianta
(1 + x)a ≥ 1 + ax
pretinde cunoaşterea funcţiei putere generale. Se rezolvă folosind derivata.
Pentru a ∈ (0, 1) are loc inegalitatea inversă.
x+2
6) Se consideră funcţia f : [0, +∞) → [0, +∞), f (x) = .
x+1
0
a) Să se calculeze f (x), x ∈ [0, +∞).
b) Să se arate că funcţia
√ f este √ strict descrescătoare pe intervalul [0, +∞).
c) Să se arate că f ( 2) = 2.
d) Să se arate că, dacă x, y ∈ (0, +∞), x 6= y, atunci |f (x)−f (y)| < |x−y|.
f) Să se arate că
p √ p + 2q √

− 2 > ∗
p + q − 2 , ∀p, q ∈ N

q
√
Se calculează direct f (x) − f (y) şi apoi din b), d) se obţine x > 2 ⇒
f (x) < 2.
7) (Inegalitatea lui Hölder) Se consideră funcţia f : (0, +∞) → R, f (x) =
xα − αx, pentru α ∈ (0, 1).
a) Să se calculeze f 0 (x), x > 0.

b) Să se arate că f 0 (x) > 0, ∀x ∈ (0, 1) iar f 0 (x) < 0, ∀x ∈ (1, +∞).
c) Să se deducă inegalitatea xα − αx ≤ 1 − α, ∀x > 0.
d) Pentru a, b > 0 şi α, β ∈ (0, 1), cu α+β = 1, să se verificie inegalitatea:
α β a
a b ≤ αa + βb (se poate folosi inegalitatea precedentă, pentru x = ).
b
1 1 sp tq
e) Pentru s, t > 0 şi p, q > 1 cu + = 1, să se arate că: st ≤ + .
p q p q
f) Utilizând punctul precedent, să se arate că dacă a1 , . . . , an , b1 , . . . , bn
sunt strict pozitive, atunci:
a1 b1 + . . . + an bn ≤ (ap1 + . . . + apn )1/p (bq1 + . . . + bqn )1/q
Cazul p = 1, p = 2? Cazuri de egalitate?

8) Se consideră o funcţie f : R → R, monoton crescătoare pe R, care verifică
proprietăţile:
f (x + y) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R şi f (1) = 1
a) Să se verifice că f (0) = 0.

b) Să se verifice că f (−x) = −f (x), ∀x ∈ R.
c) Utilizând metoda induţiei matematice, să se arate că: ∀n ∈ N∗ ,
∀a1 , a2 , . . . , an ∈ R avem:
f (a1 + a2 + . . . + an ) = f (a1 ) + f (a2 ) + . . . + f (an )

1 1
d) Să se arate că: f = , ∀n ∈ N∗ .
n n
e) Să se arate că f (x) = x, ∀x ∈ Q.
f) Utilizând eventual faptul că, pentru orice a < b ∈ R există r ∈ Q astfel
ı̂ncât a < r < b, să se arate că f (x) = x, ∀x ∈ R.
1.2 Consecinţe directe

O primă consecinţă importantă a axiomei marginii superioare este:
Lema lui Arhimede. Pentru fiecare x ∈ R există un număr natural
n ∈ N astfel ı̂ncât n > x.
Demonstraţie. Prin reducere la absurd. Deci presupunem că n ≤ x,
oricare ar fi n ∈ N. Astfel, mulţimea numerelor naturale ar fi majorată. Fie
a := sup N. Folosind caracterizarea, cu ε = 1, rezultă că există n1 ∈ N astfel
ı̂ncât a − 1 < n1 ≤ a. Deducem a < n1 + 1. Cum n1 + 1 este tot un număr
natural, s-a ajuns la contradicţie cu faptul că a este majorant pentru N.
1.2. CONSECINŢE DIRECTE 15
Uneori, lema lui Arhimede se reformulează astfel: fie x > 0 şi y numere
reale. Atunci există un număr natural n, pentru care nx > y; interpretând
că putem goli oceanul cu o linguriţă (şi multă răbdare!).
Lemă. Fiecare număr real x este atât marginea superioară a mulţimii
numerelor raţionale, mai mici (strict) decât x; cât şi marginea inferioară a
mulţimii numerelor raţionale, mai mari (strict) decât x.
Demonstraţie. Din lema lui Arhimede, mulţimea numerelor raţionale,
mai mari ca x este nevidă. Deci există x0 marginea inferioară a acestei
mulţimi iar x ≤ x0 . Dacă am presupune că x < x0 , atunci, tot din lema lui
1
Arhimede, găsim un număr natural n, astfel ı̂ncât n > . Din definiţia
x0 − x
1
marginii inferioare, există un număr raţional r astfel ı̂ncât x0 ≤ r < x0 + .
n
1 1
Acum r − este evident raţional şi avem x ≤ r − < x0 , ceea ce contrazice
n n
faptul că x0 este un minorant.
Demonstraţia privind marginea superioară se face analog.
Consecinţă directă a acestui rezultat este:
Proprietatea de densitate a numerelor raţionale. Oricare ar fi
x < y numere reale, există r ∈ Q număr raţional, astfel ı̂ncât x < r < y.
O proprietate similară are loc pentru numerele iraţionale: demonstraţi!
Parte ı̂ntreagă. Lema lui Arhimede permite şi definirea funcţiei “parte
ı̂ntreagă”.
Propoziţie şi definiţie. Pentru fiecare număr real x, există şi este unic
un număr ı̂ntreg k, numit partea ı̂ntreagă a lui x şi notat [x] , astfel ı̂ncât :
k ≤x<k+1
Justificare. Existenţa. Dacă x > 0, fie mulţimea numerelor naturale,

care sunt mai mari ca x. Din lema lui Arhimede, această mulţime este
nevidă, deci din proprietatea de bună ordonare deducem că are cel mai mic
element. Cu alte cuvinte, există un număr natural n0 , astfel ı̂ncât n0 > x,
dar n0 − 1 ≤ x. Este deci suficient să alegem k := n0 − 1.
Cazul x ı̂ntreg fiind imediat, să considerăm că x < 0 şi nu este ı̂ntreg.
Aplicăm rezultatul de mai sus pentru −x şi găsim n ≤ −x < n + 1. Deci
−n − 1 < x < −n (deoarece x nu este ı̂ntreg), astfel că alegerea k := −n − 1
convine.
Unicitate. Dacă am avea simultan
k ≤x<k+1
k0 ≤ x < k0 + 1
cu k şi k 0 ı̂ntregi, prin scădere (explicaţi!) obţinem: k −k 0 −1 < 0 < k −k 0 +1,

ceea ce se scrie echivalent −1 < k 0 −k < 1. Unicul număr ı̂ntreg, strict cuprins
ı̂ntre −1 şi 1 fiind 0, concluzia rezultă.
Dreapta reală extinsă. Vom considera mulţimea R := R ∪ {−∞} ∪
{+∞}, −∞ şi +∞ fiind două elemente care nu aparţin lui R .
Nu vom căuta să definim operaţii cu aceste noi elemente, deşi unele ar
avea sens: de ex. x + ∞ = +∞; (−∞)(−∞) = +∞ etc.
Ne va interesa doar relaţia de ordine, care se extinde pe R prin −∞ <
x < +∞, pentru orice x ∈ R.
Astfel, orice mulţime nevidă din R admite margine superioară şi margine
inferioară ı̂n R.
Apar intervale cu una sau ambele extremităţi −∞ sau +∞. De exemplu
(−∞, +∞) = R.
1.2.1 Exerciţii
1) Să se justifice sup[0, 1) = 1.
2) Să se determine marginile superioară şi inferioară ale mulţimii:

1
(−1) + | n ∈ N∗
n
n
3) Fie f : R → R o funcţie oarecare. Să se arate că
inf{|f (x) − f (y)| | x 6= y} = 0
Soluţie. Marginea inferioară a := inf{|f (x) − f (y)| x 6=[y} ≥ 0 există.

Presupunem prin reducere la absurd că a > 0. Scriind R = [ka, (k + 1)a),
k∈Z
observăm că ı̂n fiecare interval [ka, (k + 1)a) există cel mult o valoare f (x).
Astfel, ar urma că R este cel mult numărabil.
4) Să se arate că mulţimea {r ∈ Q|r2 ≤ 2} este nevidă şi mărginită, dar
nu admite margine superioară ı̂n Q (altfel spus, Q satisface toate axiomele,
cu excepţia axiomei marginii superioare, care este deci independentă de cele-
lalte).
5) (Lema lui Knaster) Fie f : [a, b] → [a, b] (cu a < b) o funcţie crescătoare.
Să se arate că există x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) = x0 (punct fix).
Dar dacă f este presupusă descrescătoare?
6) Dacă I1 , I2 sunt intervale, cu I1 ∩ I2 6= ∅, atunci I1 ∪ I2 este tot un interval.
1.3. GLOSAR DE TOPOLOGIE GENERALĂ 17
7) Fie (Iα )α∈A o familie de intervale deschise, cu proprietatea că

[
[0, 1] ⊆ Iα
α∈A
Să se arate că există α1 , α2 , . . . αn ∈ A, astfel ı̂ncât

n
[
[0, 1] ⊆ Iαk
k=1
Demonstraţie. Se consideră mulţimea acelor numere x ∈ [0, 1], cu pro-

prietatea că [0, x] se poate acoperi cu un număr finit de intervale. Evi-
dent, 0 face parte din mulţime: există un interval din familie care conţine
0. Prin construcţie, mulţimea este majorată; fie deci a marginea superioară
a mulţimii considerate. Problema este rezolvată dacă arătăm că a = 1. Să
presupunem că a < 1. Există un interval din familie care conţine a, fie acesta
(α, β). Deoarece α < a, din definiţia marginii superioare rezultă că există un
element al mulţimii, să zicem x0 , cu proprietatea α < x0 ≤ a. Acum [0, x0 ]
este acoperit de o familie finită de intervale. Dacă la această familie mai
adăugăm intervalul (α, β), obţinem tot o familie finită, care acoperă [0, β),
deci orice interval ı̂nchis [0, b], cu b < β. Acum a < β contrazice faptul că a
este un majorant.
8) Să se determine şi să se compare:
∞ ∞
\ 1 \ 1
a) [0, ] şi (0, ];
n=1
n n=1
n
∞
\ 1 1 ∞
\ 1 1
b) [− , ] şi (− , )
n=1
n n n=1
n n
1.3 Glosar de topologie generală

Vecinatate (a unui număr real a) este orice mulţime V care conţine un
interval deschis a ∈ (α, β) ⊆ V .
Vecinătate pentru −∞ sau +∞: orice mulţime V care conţine un interval
de forma (−∞, a) resp. (a, +∞).
Sistemul V al vecinătăţilor unui punct a are următoarele proprietăţi car-
acteristice:
1. a ∈ V , ∀V ∈ V;
2. V ⊆ W şi V ∈ V ⇒ W ∈ V
3. V1 ∩ V2 ∈ V, ∀V1 , V2 ∈ V;
4. ∀V ∈ V ∃W ⊆ V , W ∈ V cu proprietatea că, pentru fiecare b ∈ W , V

este vecinătate pentru b.
Mulţimea numărabilă de vecinătăţi a − n1 , a + n1 este numită (un) sis-

tem fundamental de vecinătăţi (pentru a), deoarece orice vecinătate pentru

a include o vecinătate din sistem.
Mulţime deschisă. Spunem că mulţimea D ⊆ R este deschisă dacă: fie
este vidă; fie pentru fiecare a ∈ D, D este vecinătate pentru a.
Se verifică imediat că reuniunea oricărei familii de mulţimi deschise este
mulţime deschisă.
Se demonstrează că, ı̂n R, mulţimile deschise sunt exact reuniunile cel
mult numărabile de intervale deschise, disjuncte.
Mulţime ı̂nchisă. Mulţimea F ⊆ R se numeşte ı̂nchisă dacă R \ F este
deschisă.
Deci intersecţia oricărei familii de mulţimi ı̂nchise este ı̂nchisă.
Rezultă că pentru fiecare mulţime A ⊆ R există o cea mai mică mulţime
ı̂nchisă, care conţine A. Această mulţime se notează cl A sau A şi se numeşte
ı̂nchiderea mulţimii A . Este util de reţinut că x ∈ A dacă şi numai dacă
există un şir (xn )n din A, astfel ı̂ncât xn → x.
Punct de acumulare pentru o mulţime A ⊆ R este orice punct a cu
proprietatea că fiecare vecinătate a sa conţine cel puţin un punct din A,
diferit de a.
Punct aderent pentru o mulţime A ⊆ R este orice punct a cu propri-
etatea că fiecare vecinătate a sa conţine cel puţin un punct din A.
Desigur, orice punct din A este punct aderent pentru A; dacă nu este şi
punct de acumulare pentru A, atunci se numeşte punct izolat (reformulaţi
definiţia pentru a vă convinge că denumirea este adecvată).
Punctele aderente, resp. de acumulare ale unei mulţimi, se caracterizează
cu şiruri.
x este punct aderent, resp. de acumulare pentru mulţimea A dacă şi
numai dacă : există un şir (xn ) de puncte din A (resp. xn 6= x, ∀n) astfel
ı̂ncât xn → x.
Punct interior. a se numeşte punct interior pentru mulţimea A dacă A
este vecinătate pentru a. Mulţimea punctelor interioare mulţimii se numeşte
interiorul lui A, se notează int A şi este cea mai mare mulţime deschisă,
inclusă ı̂n A.
Mulţimi compacte. Fie K ⊂ R; mulţimea K se numeşte compactă
dacă este ı̂ndeplinită una din următoarele proprietăţi echivalente:
1.3. GLOSAR DE TOPOLOGIE GENERALĂ 19
1. K este mulţime ı̂nchisă şi mărginită.
2. Orice şir din K admite un subşir convergent ı̂n K.
3. Orice acoperire deschisă a lui K are o subacoperire finită.
Mulţimi conexe. Mulţimea A se numeşte conexă dacă nu există

submulţimile deschise A1 , A2 cu A ∩ A1 6= ∅, A ∩ A2 6= ∅, A1 ∩ A2 ∩ A = ∅ şi
A ⊆ A1 ∪ A2 .
Se demonstrează că mulţimile conexe din R sunt exact intervalele.
Capitolul 2
Şiruri şi serii de numere reale.
2.1 Noţiunea de limită a unui şir

Definiţia 1. Vom numi şir (de numere reale) orice funcţie x : N → R.
Vom utiliza notaţia tradiţională xn pentru valoarea funcţiei x ı̂n n. Vari-
abila n se numeşte rang.
Trebuie făcută distincţia ı̂ntre şir (care este o funcţie) şi mulţimea valorilor
sale {xn | n ∈ N}, care este o mulţime nevidă de numere reale.
Şirul (xn ) se numeşte majorat, resp. minorat, resp. mărginit dacă mulţi-
mea valorilor şirului are această proprietate.
Şirul (xn ) se numeşte crescător dacă xn ≤ xn+1 , oricare ar fi n. Definiţie
similară pentru şir descrescător. Un şir care este fie crescător, fie descrescător,
se numeşte monoton .
Definiţia 2. Un şir (xn )n de numere reale se numeşte convergent dacă
există x ∈ R astfel ı̂ncât :
pentru fiecare ε > 0 există un rang nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice
n ≥ nε să avem |xn − x| < ε.
x se numeţe limita şirului.
Se scrie: xn → x sau lim xn = x .
n→+∞
Echivalent, putem reduce totul la cazul şirurilor convergente la 0:
xn → x ⇔ (|xn − x| → 0, când n → +∞)
O definiţie separată se impune pentru limita ∞.

Definiţia 3. Vom spune că şirul (xn ) are limita +∞ (dar nu vom spune
că şirul este convergent), dacă:
pentru orice ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n ≥ nε
avem xn > ε.
21
22 CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE.
Desigur, spre deosebire de definiţia şirului convergent, ı̂n care interesau

valorile arbitrar de mici ale lui ε, ı̂n definiţia precedentă contează valorile
arbitrar de mari ale lui ε.
Definţie similară pentru şir cu limita −∞ (exerciţiu!).
2.1.1 Proprietăţi generale ale şirurilor convergente.

Proprietăţi imediate. (i) Dacă există, limita unui şir este unică.
(ii) Orice şir convergent este mărginit.
Reciproc nu: şirul xn := (−1)n este mărginit, dar nu este convergent
(arătaţi!).
Verificare. (i) Dacă xn → x0 şi xn → x00 , iar x0 6= x00 , fie ε := 12 |x0 − x00 |.
Astfel, există nε şi n0ε astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε avem |xn − x0 | < ε iar
pentru orice n ≥ n0ε avem |xn − x00 | < ε. Pentru n := max(nε , n0ε ) se ajunge
la relaţia contradictorie:
|x0 − x00 | ≤ |x0 − xn | + |xn − x00 | < ε + ε = |x0 − x00 |
(ii) Există n1 astfel ı̂ncât |xn −x0 | < 1, pentru orice n ≥ n1 . Notând M :=
max (|x0 |, . . . , |xn1 −1 |, 1 + |x0 |), avem |xn | ≤ M , oricare ar fi n, deoarece:
|xn | ≤ |xn − x0 | + |x0 | ≤ 1 + |x0 |
dacă n ≥ n1 .
Operaţii cu şiruri cu limită. I. a) Dacă xn → x şi yn → y atunci
xn + yn → x + y. Dacă xn → x şi yn → +∞ atunci xn + yn → +∞. Pentru
simplitate, vom scrie x+∞ = +∞; analog: −∞+x = −∞; +∞+∞ = +∞;
−∞ − ∞ = −∞;
ı̂n timp ce +∞ − ∞ este nedeterminare: aceasta ı̂nseamnă că exisă ex-
emple de şiruri xn → +∞, yn → −∞ iar xn + yn are orice comportare (are
orice limită, nu are limită).
b) Dacă xn → x, atunci −xn → −x (inclusiv ±∞).
II. a) Dacă xn → x şi yn → y atunci xn yn → xy. Aici intră şi formulele
(±∞)(±∞) = ±∞; x0 ± ∞ = ±∞ dacă x0 6= 0;
ı̂n timp ce 0(±∞) este nedeterminare.
1 1
b) Dacă xn → x, şi x 6= 0, atunci → (se ı̂nţelege că ∃n0 astfel ı̂ncât
xn x
∀n ≥ n0 xn 6= 0 (se spune ”de la un loc ı̂ncolo”).
1
Dacă xn → ∞, atunci → 0.
xn
1
Dacă xn → 0 şi xn > 0 (cel puţin de la un loc ı̂ncolo), atunci → +∞.
xn
2.1. NOŢIUNEA DE LIMITĂ A UNUI ŞIR 23
0 ∞
Apar cazurile de nedeterminare 0
şi ∞
.
III. Dacă xn → x0 , yn → y0 iar xn ≤ yn ∀n, atunci x0 ≤ y0 (inclusiv cazul
limitelor infinite).
Se poate ı̂nsă ca inegalitatea ı̂ntre termenii şirului să fie strictă, dar lim-
itele sa fie egale (daţi un exemplu!).
Demonstraţie. I. Rezultă din aplicarea definiţiei, utilizând inegalitatea
|(xn + yn ) − (x + y)| ≤ |xn − x| + |yn − y|
Raţionamentul complet este următorul: fie ε > 0; scriind convergenţa şiru-

rilor (xn ), resp. (yn ), obţinem rangurile nε , resp n0ε pentru care: oricare ar fi
n ≥ nε avem |xn − x| < ε/2, resp. oricare ar fi n ≥ n0ε avem |yn − y| < ε/2.
Pentru orice n ≥ max(nε , n0ε ) obţinem |(xn + yn ) − (x + y)| < ε, pe baza
inegalităţii menţionate.
Dacă yn → +∞, vom utiliza
xn + yn ≥ yn − |xn |
II. Vom scrie
|xn yn − xy| = |xn yn − xyn + xyn − xy| ≤ |xn − x||yn | + |x||yn − y|
iar pentru primul termen vom folosi faptul că şirul (yn ) este mărginit.
b) Să considerăm cazul x > 0. Luând ε := x/2, deducem că există un
rang n0 astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ n0 să avem xn > x/2 > 0. În particular,
xn 6= 0. Acum vom scrie

− = |x − xn | ≤ 2 |x − xn |
1 1
xn x |x||xn | |x|2
Teoremă (”lema cleştelui”). Fie xn → x, zn → x. Dacă şirul (yn )

satisface xn ≤ yn ≤ zn , pentru fiecare n, atunci yn → x.
Demonstraţie. Fie ε > 0. Există deci un rang nε de la care ı̂ncolo avem
−ε < xn − x şi zn − x < ε. Astfel deducem
−ε < xn − x ≤ yn − x ≤ zn − x < ε
Desigur, dacă x = +∞, este suficient să verificăm că xn ≤ yn .

2.1.2 Exerciţii
1) n1 → 0 este echivalent cu lema lui Arhimede.
2) Scrieţi negaţia faptului că un şir este convergent (resp. că are limita 0).
3) Să se arate că
xn → x ⇒ |xn | → |x|
Reciproc?
1 1 1
4) Fiecare din şirurile , 2 , n are limita 0. Să se determine, pentru
lg n n 10
fiecare din aceste şiruri, rangul nε , corespunzător valorilor: ε = 0, 1; 0, 01;
0, 001.
1 1
< ε ⇐⇒ lg n > ⇐⇒ n > 101/ε , deci nε = 1 + 101/ε .

Soluţie. (i)
lg n ε
Astfel, cele trei valori sunt: 1 + 1010 ; 1 + 10100 ; 1 + 101000 (acest ultim număr
are 1001 cifre, adică ar fi nevoie de aproape o jumătate de pagină pentru a
fi scris!). Acest şir converge ”foarte ı̂ncet” la 0.
1 1 h i
(ii) 2 < ε ⇐⇒ n > √ deci nε = 1 + √1ε . Valorile sunt: 4; 11; 32.
n ε
Pare evident ca acest şir tinde ”mai repede” la 0 decât precedentul.
1 1
(iii) n ⇐⇒ 10n > ⇐⇒ n > − lg ε, deci nε = 1 + [lg ε]. Valorile sunt:
10 ε
2; 3; 4. Aici convergenţa este şi mai rapidă; corespunde vitezei cu care fiecare
număr real este aproximat de scrierea zecimală.
Totuşi, considerarea doar a unor cazuri pentru ε poate fi ı̂nşelătoare
(oricum, nu poate constitui o demonstraţie pentru faptul că şirul are limita
1
0). Astfel, şirul 10 are limita 0; pentru cele trei valori propuse pentru ε
n
găsim nε = 2 şi am putea fi tentaţi să tragem concluzia (greşită) că este
cel mai rapid convergent. Că nu este aşa putem observa luând, de exemplu,
ε = 101100 : pentru şirul 101n , rangul corespunzător este 101, iar pentru n110 este
1 + 1010 .
5) Stabiliţi valoarea de adevăr a fiecareia din următoarele afirmaţii:
• Dacă xn yn −→ 0, atunci fie xn −→ 0, fie yn −→ 0.
• Dacă şirul (xn ) are termenii strict pozitivi şi este convergent, atunci
xn+1
−→ 1.
xn
FALS: rezultatul este adevărat dacă şi limita este strict pozitivă. Dacă
xn −→ 0, atunci şirul xxn+1
n
poate avea orice comportare:
Să se afle limitele următoarelor şiruri:

2.1. NOŢIUNEA DE LIMITĂ A UNUI ŞIR 25
6) √ √
n+1− n−1
√ √
n+2− n
Prin amplificare cu conjugata, termenul general se rescrie ca:
√ √
n+2+ n
√ √
n+1+ n−1
√
Se observă că termenul dominant este n, deci rescriind:
q
1 + n2 + 1
q q −→ 1
1 1
1+ n + 1− n
1 + 2 + ... + n n
7) −
n 2
şirul se transformă:
n(n+1)
2 n 1
− =
n 2 2
1 2 n−1
8) 2
+ 2 + ... +
n n n2
care se transformă:
n(n−1)
2 n−1 1
= −→
n2 2n 2
1 + 3 + 5 + . . . + (2n − 1) 2n + 1
9) −
n+1 2
care se transformă:
n2 2n + 1 −3n − 1 3
− = −→ −
n+1 2 2(n + 1) 2
10) (i) Fie (an )n≥1 progresia aritmetică de raţie r; iar (bn )n≥1 progresia geo-
metrică de raţie q. Să se afle:
a1 + . . . + an
lim
n→+∞ b1 + . . . + bn
(ii) Fie (an )n≥1 progresia geometrică de raţie q; iar (bn )n≥1 progresia ge-
ometrică de raţie q 0 . Să se afle:
a1 + . . . + an
lim
n→+∞ b1 + . . . + bn
Discuţie.
În cazul q 0 = q 2 , să se afle:
a1 + . . . + a2n
lim
n→+∞ b1 + . . . + bn
11) Se consideră şirurile (an )n≥0 şi (bn )n≥0 definite de: a0 = a1 = 1; an+2 =
an+1 + an ; şi b0 = 0; b1 = 1; bn+2 = bn+1 + bn .
an
Să se afle lim .
n→+∞ bn
12) Să se calculeze:

1 + ... + n
lim
n→+∞ n2
12 + . . . + n2
lim
n→+∞ n3
13 + . . . + n3
lim
n→+∞ n4
Generalizare.
2n + 5n
lim
n→+∞ 3n + 4n
3n + 4n
lim n
n→+∞ 2 + 5n
3n + 4n
lim
n→+∞ 3n + 5n
5n + 3n
lim n
n→+∞ 3 + 2n

1 1 1
lim + + ... +
n→+∞ 1.2 2.3 n(n + 1)
1 1 1
lim + + ... +
n→+∞ 1.3 2.4 n(n + 2)
15) Fie k ≥ 1 un număr natural fixat şi numerele reale 0 ≤ a1 ≤ a2 ≤ . . . ≤
ak . Să se calculeze p
lim n an1 + an2 + . . . + ank
n→+∞
16) Dacă xn → 0 iar (yn ) este un şir mărginit, atunci xn yn → 0.

2.2. TEOREME DE BAZĂ 27
Soluţie. Fie M > 0 astfel ı̂ncât |yn | ≤ M , pentru orice n. Fie ε > 0
arbitrar. Scriind definiţia faptului că xn → 0, cu ε/M , obţinem un rang nε
de la care ı̂ncolo |xn yn | ≤ |xn |M < Mε M = ε.
1
17) Să se arate că (xn −→ +∞) ⇔ ( xn > 0 de la un loc incolo şi −→ 0).
xn
2.2 Teoreme de bază

2.2.1 Teorema de convergenţă a şirurilor monotone.
Direct din axioma marginii superioare, rezultă:
Teoremă Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
Demonstraţie. Este suficient să considerăm cazul unui şir crescător şi ma-
jorat. Există deci x := sup{xn | n ∈ N}. Vom arăta că x este limita şirului.
Fie ε > 0; conform caracterizării marginii superioare, există un element al
mulţimii, pe care ı̂l notăm xnε , astfel ı̂ncât x − ε < xnε ≤ x. Şirul fiind
crescător, pentru orice n ≥ nε avem xn ≥ xnε , deci x − ε < xn ≤ x0 . Cu atât
mai mult |xn − x| < ε.
(−1)n
Există şiruri convergente, care nu sunt monotone: .
n
Dacă |a| < 1, atunci an −→ 0.
Putem presupune a > 0, caz ı̂n care relaţia de recurenţă an+1 = aan arată
că şirul este strict descrescător; fiind minorat, este convergent, iar limita L
verifica L = aL, de unde L = 0.
Exerciţiu rezolvat. Fie
n
1
xn := 1 +
n
Şirul (xn )n≥1 este crescător şi majorat. Limita sa se notează cu e.
Demonstraţie. Aplicăm inegalitatea mediilor pentru n + 1 numere, din
care n egale cu 1 + n1 iar ultimul egal cu 1. Se obţine
s n
n 1 + n1 + 1

n+1 1
1+ <
n n+1
ceea ce arată că (xn )n≥1 este strict crescător. Pentru a demonstra majorarea,
cel mai comod este să considerăm şirul
n+1
1
yn := 1 +
n
Aplicând inegalitatea dintre media armonică şi cea geometrică, pentru n + 1

1
numere (n ≥ 2), din care n egale cu 1 + n−1 iar ultimul egal cu 1, se obţine
s n
n+1 1
< n+1 1 +
1 + n 1+ 1 1 n−1
n−1
ceea ce arată că (yn )n≥1 este strict descrescător. Inegalitatea xn < yn fiind
evidentă, urmează că şirul (xn )n≥1 este majorat, de exemplu de y1 = 4.
Deoarece
yn 1
=1+ →1
xn n
deducem că şi yn → e iar
n n+1
1 1
1+ <e< 1+
n n
2.2.2 Teorema lui Cantor

Teoremă (Principiul lui Cantor, al intervalelor ı̂nchise incluse). Fie
un şir descrescător de intervale ı̂nchise {[an , bn ]|n ∈ N} (adică [an+1 , bn+1 ] ⊆
[an , bn ]). Atunci există cel puţin un element comun tuturor intervalelor.
Dacă ı̂n plus şirul descrescător de intervale ı̂nchise are proprietatea:
oricare ar fi ε > 0, există un interval din şir [an , bn ] care are lungimea
b n − an < ε
atunci elementul comun este unic (intersecţia tuturor intervalelor este
redusă la un singur element).
Demonstraţie. Şirul (an ) este crescător şi majorat de b1 . Deci este
convergent, să zicem la a; asemănător, (bn ) este descrescător şi minorat de
a1 . Fie b limita acestui şir. Deoarece an ≤ bn , deducem an ≤ a ≤ b ≤ bn ,
ceea ce arată că intersecţia tuturor intervalelor este [a, b](6= ∅).
În cazul al doilea, deducem 0 ≤ b − a < ε, oricare ar fi ε > 0, ceea ce
implică a = b.
În adevăr, dacă nu, am avea b − a > 0; alegerea ε := 12 (b − a) conduce la
contradicţie.
2.2.3 Lema lui Cesàro

Definiţia 3. Fiind dat un şir (xn )n∈N , se numeşte subşir compunerea cu
orice aplicaţie strict crescătoare N → N.
Vom folosi notaţia tradiţională (xnk )k∈N pentru un subşir, aceasta ı̂nsemnând
că se consideră şirul x : N → R, aplicaţia strict crescătoare n : N → N şi se
n x
face compunerea N → N → R , k 7→ nk 7→ xnk .
Lema lui Cesàro. Orice şir mărginit are cel puţin un subşir convergent.
Demonstraţie. Şirul fiind mărginit, există un interval I0 = [a, b] ı̂n care
a+b a+b
se află toţi termenii şirului. Considerăm intervalele [a, ] şi [ , b]. Cel
2 2
puţin unul din aceste intervale va conţine o infinitate de termeni ai şirului:
adică mulţimea {n ∈ N|xn ∈ I} este infinită. Notăm I1 un interval cu acestă
proprietate. Construim recurent un şir descrescător de intervale ı̂nchise,
fiecare având lungimea jumătate din cea a precedentului, cu proprietatea
că fiecare conţine o infinitate de termeni ai şirului. Dacă In este construit, ı̂l
ı̂mpărţim (prin mijlocul său) ı̂n două; cel puţin unul din aceste intervale va
conţine o infinitate de termeni ai şirului. Notăm In+1 un interval cu acestă
proprietate.
Din teorema lui Cantor, deducem că există un punct unic x, aparţinând
tuturor intervalelor In . Arătăm acum că există un subşir, cu limita x. Alegem
xn0 din I0 . Presupunând xnk ales din Ik , alegem xnk+1 din Ik+1 astfel ı̂ncât
nk+1 > nk . Alegerea este posibilă tocmai datorită existenţei unei infinităţi de
termeni ai şirului ı̂n fiecare interval. Datorită alegerii, (xnk )k este un subşir.
b−a
Datorită apartenenţei la Ik , rezultă că |xnk − x| < k , adică xnk → x.
2
2.2.4 Teorema lui Cauchy

Definiţie. Şirul (xn )n se numeşte şir Cauchy dacă:
∀ε > 0, ∃nε : ∀m, n ≥ nε : |xn − xm | < ε
Se observă că definiţia se referă exclusiv la termenii şirului. Totuşi:

Teoremă. Şirul (xn ) este şir Cauchy dacă şi numai dacă este convergent.
Demonstraţie. Fie ı̂ntâi (xn ) şir Cauchy. Arătăm că şirul este mărginit.
Pentru aceasta, scriem definiţia şirului Cauchy cu ε = 1: există un rang n1 ,
astfel ı̂ncât pentru orice n şi m ≥ n1 avem |xn − xm | < 1. Astfel, pentru
n ≥ n1 avem |xn | ≤ |xn − xn1 | + |xn1 | < 1 + |xn1 |. Deci pentru orice n avem
|xn | ≤ M , dacă alegem M := max (|x0 |, . . . , |xn1 −1 |, 1 + |xn1 |).
Şirul fiind mărginit, conform lemei lui Cesàro, admite un subşir conver-
gent (xnk )k . Fie x limita acestui subşir. Vom arăta că şirul iniţial (xn ) are
de asemenea limita x. Fie ε > 0 oarecare. Există un rang kε pentru care
|xnkε − x| < ε/2. Din faptul că este şir Cauchy, deducem că există un rang nε
astfel ı̂ncât pentru orice n şi m ≥ nε să avem |xn − xm | < ε/2. Mai putem
alege un rang k ≥ kε , pentru care nk ≥ nε . Pentru orice n ≥ nε avem:
|xn − x| ≤ |xn − xnk | + |xnk − x| < ε/2 + ε/2 = ε
Reciproc, să arătăm că orice şir convergent este şir Cauchy. Această
implicaţie se arată mult mai simplu dar este şi mai puţin interesantă ı̂n
aplicaţii. Fie deci xn → x. Fie ε > 0 oarecare. Există un rang nε astfel
ı̂ncât pentru orice n ≥ nε să avem |xn − x| < ε/2. Acum oricare ar fi n şi
m ≥ nε putem scrie:
|xn − xm | ≤ |xn − x| + |x − xm | < ε/2 + ε/2 = ε
2.2.5 Exerciţii
nb an
1) Fie a > 1. Să se arate că şirurile n şi au limita 0.
a n!
Pentru primul şir avem:
b
1 1
0 < an+1 = an 1 +
n a
Rezultă că şirul este strict descrescător, de la un loc ı̂ncolo. Fiind minorat,
1
este convergent, iar limita L verifica L = L, de unde L = 0.
a
Pentru al doilea şir avem:
a
0 < an+1 = an
n+1
Rezultă că şirul este strict descrescător (de la un loc ı̂ncolo). Fiind minorat,
este convergent, iar limita este 0.
2) a) Să se demonstreze prin inducţie urmărea formulă (a 6= 1):
nan+1 − (n + 1)an + 1
1 + 2a + 3a2 + . . . + nan−1 =
(1 − a)2
b) Să se arate că, dacă |a| < 1, atunci nan −→ 0.

c) Fie |a| < 1; definim şirul xn := 1 + 2a + 3a2 + . . . + nan−1 . Să se arate
că (xn ) este convergent şi să se afle limita sa.
Soluţie. a)
nan+1 − (n + 1)an + 1
+ (n + 1)an =
(1 − a)2
nan+1 − (n + 1)an + 1 + (n + 1)an − 2(n + 1)an+1 + (n + 1)an+2

= =
(1 − a)2
(n + 1)an+2 − (n + 2)an+1 + 1
=
(1 − a)2
Se poate pune ı̂ntrebarea cum a fost gasită această formulă? Cel mai elegant
pare a se pleca de la suma progresiei geometrice şi derivare.
b) Să considerăm ı̂ntâi cazul a ∈ (0, 1). Notăm xn := nan . Atunci
n+1
xn+1 = xn a arată că şirul este descrescător de la un loc ı̂ncolo (pentru
n
a
care n > ). Fiind cu termeni pozitivi, rezultă convergent. Trecând la
1−a
limită, aceasta satisface l = l.a, de unde l = 0. Cazul general rezultă din
observaţia |nan | = n|a|n .
1
c) Folosind punctele precedente, deducem că limita cerută este .
(1 − a)2
3) Fie 0 < b ≤ a. Definim prin recurenţă şirurile (an ), (bn ) astfel: a1 := a,
an + bn √
b1 := b, an+1 := , bn+1 := an bn . Să se arate că şirurile (an ), (bn )
2
sunt convergente şi aceeaşi limită (numită media artimetico–geometrică a
numerelor a şi b).
Soluţie. Se verifică prin inducţie că b ≤ bn ≤ an ≤ a, ı̂n particular bn este
bine definit. Apoi an+1 ≤ an şi bn+1 ≥ bn arată că şirurile sunt convergente.
Notând l1 resp. l2 limitele lor, din relaţia de recurenţă se obţine prin trecere
l1 + l2
la limită l1 = , deci l1 = l2 .
2
Un rezultat mai precis se obţine dacă observăm că
an − b n a−b
0 ≤ an+1 − bn+1 ≤ an+1 − bn = ≤ n+1
2 2
a−b
Se obţine astfel o evaluare a vitezei de convergenţă: |an − l| ≤ .
2n
4) Să se stabilească valoarea de adevăr a următoarei afirmaţii:
“Fiecare şir (xn ) de numere reale are: fie un subşir crescător, fie un subşir
descrescător (in sens larg)”.
5) Stabiliţi valoarea de adevăr a fiecareia din următoarele afirmaţii:
• şirul (xn ) are proprietatea:
∀n ≥ 100 : |xn | < 0, 01
Atunci şirul (xn ) :

(i) este mărginit;

(ii) este monoton;
(iii) este convergent;
(iv) are limita 0.
• Dacă un şir este convergent, atunci este:

(i) monoton;
(ii) mărginit;
(iii) are o singură limită
6) Demonstraţi că un şir de numere reale nu are limită (ı̂n R) dacă şi numai
dacă există L 6= L0 ∈ R astfel ı̂ncât şirul are două subşiruri, cu limitele
respectiv L şi L0 .
Verificare. Dacă şirul ar avea limită, orice subşir va avea aceeaşi limită.
Reciproc, dacă toate subşirurile care au limită, au aceeaşi limită, atunci şirul
are limită. În adevăr, orice şir are subşiruri cu limită ı̂n R. Deci există
L ∈ R astfel ı̂ncât orice subşir cu limită are limita L. Dacă şirul iniţial nu
ar avea limita L, ar exista o vecinătate pentru L, ı̂n afara căreia ar rămâne
o infinitate de termeni ai şirului. Din acest subşir se poate extrage un subşir
cu limită; dar această limită nu poate fi L, ceea ce reprezintă contradicţia
căutată.
1
7) Fie (xn ) un şir de numere strict pozitive. Dacă xn + −→ 2, atunci
xn
xn −→ 1.
8) Să se completeze spaţiul cu varianta corectă:
A) necesar, dar nu suficient;
B) suficient, dar nu necesar;
C) necesar şi suficient;
D) nici necesar, nici suficient
Justifcaţi răspunsurile.
* Pentru ca şirul (xn ) să fie convergent este . . . :
(i) ca (xn ) să fie descrescător;
(ii) ca (xn ) să fie monoton şi mărginit;
(iii) ca (xn+1 − xn ) −→ 0;
(iv) ca orice subşir să fie convergent;
(v) ca subşirurile (x2n ); (x2n+1 ); (x3n ) să fie convergente;
* Dacă un şir este mărginit, atunci pentru a fi monoton este . . . ca şirul
să fie convergent.
* Dacă un şir este monoton, atunci pentru a fi mărginit este . . . ca şirul

să fie convergent.
9) Să se calculeze
(n + 1)a − na
lim
n→+∞ na−1
unde a ∈ R.
Comentarii: se pot considera diverse valori particulare pentru a = 0, 1;
a = 2, 3, −1, −2; a = 1/2, −1/2, 1/3 conduc la raţionalizări.

1 1 1
lim + + ... + = ln 2
n→+∞ n+1 n+2 2n
Solutie. Se foloşte inegalitatea:

k k
1 1
1+ <e< 1+
k k−1
pe baza căreia se scrie:

2n
! 2n k 2n
Y k X 1 k X 1
ln 2 = ln = ln > >
k=n+1
k−1 k=n+1
k k−1 k=n+1
k
2n k 2n
!
X 1 k+1 Y k+1 2n + 1
> ln = ln = ln
k=n+1
k k k=n+1
k n+1
Desigur, cel mai simplu se rezolvă cu sume Riemann. Se poate stabili iden-
titatea lui Catalan:
1 1 1 1 1 1
+ + ... + = 1 − + ... + −
n+1 n+2 2n 2 2n − 1 2n
(prin inducţie, sau adăugând şi scăzând suma primelor n inverse şi trasfor-
mând ı̂n pare). Suma seriei armonice alternate se găseşte din dezvoltarea
Taylor pentru ln(1 + x).
π π π
lim cos 2 cos 3 . . . cos n
n→+∞ 2 2 2
n
lim √
n
n→+∞ n!
13) Fie (xn ) un şir strict crescător de numere reale. Presupunem că lim xn = +∞
n→+∞
xn xn
iar lim = 1. Să se arate că mulţimea { |n, m} este densă ı̂n [1, +∞).
n→+∞ xn+1 xm
Şiruri recurente.
2
14) Fie şirul (xn )n≥1 astfel: x1 = 0; xn+1 = n − xn , xn+1 > 0.
definit
xn √
Să se arate că şirurile: √ şi (xn − n)n≥1 sunt convergente şi să se
n n≥1
determine limitele lor.
√ √
Solutie. Se arată prin inducţie că n − 1 ≤ xn ≤ n, deci şirul este
xn
bine definit iar lim √ = 1.
n→+∞ n
Scriind acum
√
1 xn−1 n−1
−√ − √ √
√ 2
xn − n n n−1 n
xn − n = √ = xn
xn + n √ +1
n
√
deducem că şirul (xn − n)n≥1 este convergent şi are limita − 12 .
15) Se defineşte şirul x1 = a ∈ R; xn+1 = x2n + xn + 1. Să se calculeze
(xn+1 + 1)2
lim
n→+∞ (x2 2 2
1 + 2)(x2 + 2) . . . (xn + 2)
Explicaţii. Încercarea de ı̂ncadrare eşuează. Scriind ca produs, se ob-

servă că şirul converge foarte repede. Folosind calculatorul, se poate bănui
limita, chiar după 3–4 termeni. Se observă astfel dependenţa de a2 + 2a + 3.
Deoarece convergenţa se arată standard, să notăm cu f (a) valoarea limitei.
Deoarece schimbarea lui x1 cu x2 revine la a amplifica fiecare termen, şi deci
şi limita, cu a2 + 2, deducem că are loc relaţia f (a2 + a + 1) = (a2 + 2)f (a).
Căutând o soluţie polinomială, aceasta nu poate fi decât de grad 2 şi se
găseşte a2 + 2a + 3. Oricum, de aici este o idee naturală amplificarea, şi deci
de a observa identitatea de pornire.
Soluţie. Se verifică imediat că
(x2n + 2xn + 3)(x2n + 2) = x2n+1 + 2xn+1 + 3
deci
(a2 + 2a + 3)(xn+1 + 1)2
=
(x21 + 2x1 + 3)(x21 + 2)(x22 + 2) . . . (x2n + 2)
(a2 + 2a + 3)(xn+1 + 1)2

= 2 = ...
(x2 + 2x2 + 3)(x22 + 2) + 2) . . . (x2n + 2)
(a2 + 2a + 3)(xn+1 + 1)2
= −→ a2 + 2a + 3
x2n+1 + 2
xn
16) Se consideră şirul (xn )n≥0 definit de x0 > 0; xn+1 = . Să se
1 + nx2n
studieze convergenţa şirurilor (xn )n≥0 şi (nxn )n≥0 şi să se afle eventualele
limite.
Solutie. Notând yn := nxn , se obţine relaţia de recurenţă y1 = x1 ;
(n + 1)yn
yn+1 = . Dacă x1 ∈ (0, 1), atunci şirul (yn ) este crescător, deoarece
n + yn2
evident yn > 0. Apoi prin inducţie yn+1 ≤ 1. Deci ı̂n acest caz, şirul (yn )
este convergent.
Dacă x1 ∈ [1, +∞), atunci şirul (yn ) este descrescător; fiind cu termeni
pozitivi, este şi ı̂n acest caz convergent. Deducem că şirul (xn )n≥0 are limita
0.
Pentru a găsi limita şirului (yn ), se aplică Cesàro–Stolz:
1 1 1
−
1 x xn+1 xn
lim = lim n = lim = lim yn
n→+∞ yn n→+∞ n n→+∞ (n + 1) − n n→+∞
Deci limita căutată este 1.

17) Se consideră şirul (xn ) de numere reale, definit prin x1 >0; x1 + x21 < 1
x2 1 1
şi xn+1 = xn + n2 , pentru orice n ≥ 1. Să se arate că şirurile −
n xn n − 1
şi (xn ) sunt convergente.

1 1
Solutie. Se arată uşor că şirul − este crescător. Deoarece
xn n − 1
1
− 1 > 0, deducem că are o limită 6= 0 (eventual +∞). Dar şirul (xn )
x2
1 1
este crescător, deci dacă nu ar fi majorat, ar urma lim − = 0,
n→+∞ xn n−1
contradiţie.
Sau: se verifică relaţiile
1
0< −1
x2
1 1 1 1
− < −
xn xn+1 n−1 n
şi se sumează:
1 1 n−1 nx2 x2
− < =⇒ xn+1 < <
x2 xn+1 n n(1 − x2 ) + x2 1 − x2
1 + yn2
18) Se definesc şirurile (xn ) şi (yn ) prin: x1 ∈ [0, 1], xn+1 = ; y1 ∈ [0, 1],
2
x2
yn+1 = xn − n .
2
Să se arate că şirurile sunt convergente şi să se afle limitele lor.
Solutie. Se observă că xn ∈ [0, 1], yn ∈√[0, 1]. Dacă sunt
√ convergente,
şirurile nu pot avea decât limitele a := 2 − 2; resp. b := 2 − 1. Notând
un := xn − a, vn := yn − b, relaţiile de recurenţă devin:
vn
un+1 = b + vn
2
un
vn+1 = b − un
2
Deoarece au loc evaluările:
|un | = |xn − a| ≤ max(a, 1 − a) = a
|vn | = |yn − b| ≤ max(b, 1 − b) = a

vn
a 1 un a 1
deducem: b + ≤ b + = √ ; b − ≤ b + = √ , deci:

2 2 2 2 2 2
|vn | |un−1 | |un | |vn−1 |
|un+1 | ≤ √ ≤ ; |vn+1 | ≤ √ ≤ În concluzie: un → 0, vn →
2 2 2 2
0.
19. Fie α ∈ (0, 1). Se defineşte şirul (xn )n≥0 prin: x0 şi x1 oarecare, iar
xn+1 = αxn + (1 − α)xn−1
Să se exprime xn doar ı̂n funcţie de n, α, x0 şi x1 . Să se demonstreze că şirul
(xn )n≥0 este convergent şi să i se determine limita.
20. Fie k un număr natural. Să se determine toate numerele reale c, cu
proprietatea că orice şir (xn ) care satisface relaţia de recurenţă
1
(xn+1 + xn−1 ) = cxn
2
este periodic, de perioadă k (adică xn+k = xn , ∀n).
21. Fie a ≥ 0. Se defineşte şirul (xn )n≥0 prin x0 = 0; xn+1 = a + x2n

(pentru n ≥ 0). Să se determine toate valorile lui a pentru care şirul (xn )n≥0
este convergent.
22. Şirul lui Fibonacci (Fn )n≥1 se defineşte prin: F1 = 1; F2 = 2 iar
Fn+1 = Fn + Fn−1 pentru n ≥ 2. Să se afle
Fn+1
lim
n→+∞ Fn
23. Se consideră funcţia f (x) := 14 + x − x2 . Pentru fiecare x ∈ R se

defineşte şirul (xn )n≥0 prin x0 = a; xn+1 = f (xn ).
(i) Să se arate că, pentru x = 0 se obţine un şir mărginit şi crescător, a
cărui limită L se cere.
(ii) Să se găsească toate valorile reale x, pentru care şirul corespunzător
are de asemenea limita L.
24) Fie a, b, c 6= 0, d ∈ R, ad − bc 6= 0. Definim prin recurenţă şirul (xn )
axn + b
astfel: x1 ∈ R oarecare; xn+1 = .
cxn + d
Acest şir este corect definit, dacă x1 nu este dintr–o anumită mulţime, cel
mult numărabilă.
ax + b d
Vom nota f (x) := , pentru x 6= −
cx + d c
(i) Dacă se presupune că ecuaţia
(∗) cx2 + (d − a)x − b = 0
are rădăcini distincte A 6= B, atunci există α 6= 0, unic determinat, astfel

ı̂ncât
f (x) − A x−A
=α
f (x) − B x−B
d
pentru orice x 6∈ {− , B}.
c
Pe baza acestei formule se deduce expresia termenului general al şirului:
αn B(x1 − A) − A(x1 − B)
xn+1 =
αn (x1 − A) − (x1 − B)
Să se discute (ı̂n funcţie de α, care poate fi presupus număr real) convergenţa
şirului (xn ).
Aplicaţie: să se discute convergenţa şi să se determine eventuala limită a
şirului
1
xn+1 =
xn + 1
(ii) Să se formuleze un rezultat similar ı̂n cazul ı̂n care ecuaţia (∗) are
rădăcină dublă.
Solutie. (i) Prin calcul direct:
ax + b aA + b
f (x) − A x − A − x−B cB + d (ad − bc)(x − A)
: = cx + d cA + d = =
f (x) − B x − B ax + b aB + b x − A cA + d ad − bc)(x − A
−
cx + d cB + d
cB + d
=
cA + d
cB + d
deci α = .
cA + d
(f ◦ f )(x) − A x−A
Acum se verifică imediat că = α2 ; prin inducţie,
(f ◦ f )(x) − B x−B
f n (x) − A nx−A
obţinem = α . Plecând de la x1 , obţinem că
f n (x) − B x−B
xn+1 = f (xn ) = f n (x1 )
verifică
xn+1 − A x1 − A
= αn
xn+1 − B x1 − B
de unde se găseşte imediat expresia explicită pentru xn+1 . (Aici f n desem-
nează compunerea de n ori).
Discuţia convergenţei se face ı̂n funcţie de α: dacă |α| < 1, atunci şirul
(xn ) este convergent, având limita A; iar dacă |α| > 1, atunci şirul (xn ) este
convergent, având limita B. De fapt, doar una din rădăcinile A sau B este
1
limită a şirului, căci schimbând A şi B ı̂ntre ele revine la a ı̂nlocui α cu .
α
Dacă |α| = 1, α 6= 1, atunci şirul este divergent (dar este periodic, dacă
α este o rădăcină a unităţii).
2
Pentru aplicaţie, avem √ a = 0, b = 1,√c = 1, d = 1; ecuaţia√ (∗) este x +x−
−1 + 5 −1 − 5 5−3
1 = 0, deci A = ,B= . Obţinem α = ∈ (−1, 0),
√2 2 2
−1 + 5
deci xn −→ .
2
Desigur, se poate da şi o soluţie directă: Este uşor√ de observat că, dacă
−1 + 5
şirul este convergent, nu poate avea decât limita . Deoarece
2
1 + xn
xn+2 =
2 + xn
1 − xn − x2n
obţinem xn+2 − xn = . Folosind relaţia de recurenţă, obţinem
2 + xn
1 − xn − x2n
1 − xn+1 − x2n+1 = −
(1 + xn )2
ceea ce arată că expresia (1 − xn − x2n ) are semnul lui (−1)n+1 . Astfel, con-
cluzia este că (x2n )n este descrescător, iar (x2n+1 )n este crescător. În plus
1
x2n+1 = < x2n
1 + x2n
arată că ambele subşiruri sunt mărginite, deci convergente. Fie l1 , respectiv
l2 limitele lor. Trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă,
√ deducem că am-
1+l −1 + 5
bele limite verifică ecuaţia l = , deci l1 = l2 = , ceea ce ı̂ncheie
2+l 2
demonstraţia.
(ii) Considerăm cazul ı̂n care ecuaţia (∗) admite o rădăcină dublă A. Deci
avem ∆ = (d − a)2 + 4bc = 0. Vom arăta că există α ∈ R astfel ı̂ncât
1 1
= +α
f (x) − A x−A
Calculăm
1 1 1 1
− = − =
f (x) − A x − A ax + b aA + b x−A
−
cx + d cA + d
1 c(cA + d)x + d(cA + d) − (ad − bc)
=
ad − bc x−A
Expresia obţinută este constantă dacă şi numai dacă
cA(cA + d) + d(cA + d) − (ad − bc) = 0
Validitatea egalităţii se verifică prin calcul:
cA(cA+d)+d(cA+d)−(ad−bc) = c cA2 + (d − a)A − b +(cd+ac)A+2bc+d2 −ad =

1 1 1
= (d+a) [2cA + (d − a)]− (d2 −a2 )2bc+d2 −ad == (d − a)2 + 4bc = 0

2 2 2
Astfel, se obţine şi ı̂n acest caz expresia termenului general
1
xn+1 = A +
1
nα +
x1 − A
care permite concluzia că şirul (xn ) are limita A.

25. Se defineşte şirul (xn )n≥0 prin: x0 = 1 şi
3 + 2xn
xn+1 =
3 + xn
Să se demonstreze că şirul (xn )n≥0 este convergent şi sa i se determine limita.
26. Se defineşte şirul (xn )n≥0 prin: x0 = 1 şi
1
xn+1 =
2 + xn
Să se demonstreze că şirul (xn )n≥0 este convergent şi să i se determine limita.
2.3 Serii convergente, proprietăţi generale

Unele şiruri apar ı̂n mod natural sub forma sn := x0 + x1 + . . . + xn ; ı̂n
acest caz se vorbeşte de serie , xn se numeşte termenul general , iar sn suma
parţială a seriei; dacă şirul sumelor parţiale este convergent, limita se notează
X∞
xn şi se spune că seria este convergentă .
n=0
Prin faptul că două serii au aceeaşi natură se ı̂nţelege că sunt simultan
convergente sau simultan divergente.
De fapt, orice şir (xn ) se poate scrie sub această formă: definind yn :=
X∞
xn − xn−1 (pentru n ≥ 1) şi acceptând x0 = 0, seria yn are ca sume
n=1
parţiale exact xn .
O condiţie necesară (dar nu suficientă) pentru convergenţa unei serii este
deci ca termenul general să tindă la 0.
Cu alte cuvinte, dacă termenul general al unei serii nu tinde la 0, seria
este divergentă.
∞
X 1
Exemplu. xn = dacă |x| < 1.
n=0
1 − x
Scriind condiţia ca şirul sumelor parţiale ale unei serii să fie şir Cauchy,
rezultă: ∞
X
Propoziţie. Seria xn este convergentă dacă şi numai dacă satisface
n=0
condiţia de tip Cauchy:
p
X
∀ε > 0∃nε ∀n ≥ nε , ∀p ≥ 1 : xn+k < ε

k=1
2.4. CRITERII DE CONVERGENŢĂ 41
∞
X
Definiţie. Seria xn se numeşte absolut convergentă dacă seria cu
n=0
∞
X
termeni pozitivi |xn | este convergentă.
n=0
Propoziţie. Orice serie absolut convergentă este convergentă.
X∞
Demonstraţie. Seria xn este convergentă dacă şi numai dacă şirul
n=0
sumelor parţiale este şir Cauchy. Prin ipoteză, şirul σn := |x0 |+|x1 |+. . .+|xn |
este convergent, deci este şir Cauchy. Dar pentru n > m:
|sn − sm | = |xn+1 + . . . + xm | ≤ |xn+1 | + . . . + |xm | = σn − σm
Există şi o demonstraţie care nu foloseşte proprietatea Cauchy. În adevăr,

−
deoarece |xn | = x+n + xn , din convergenţa absolută decurge convergenţa am-
X∞ ∞
X
belor serii cu termeni pozitivi +
xn şi x−
n . Deducem că şi seria diferenţă
n=0 n=0
−
este convergentă; dar aceasta este chiar seria iniţială, căci xn = x+
n − xn
2.4 Serii cu termeni pozitivi; criterii de con-

vergenţă
O situaţie foarte importantă este cea a seriilor cu termeni pozitivi : dacă
xn ≥ 0, pentru orice n, atunci şirul sumelor parţiale este crescător; deci este
convergent dacă şi numai dacă este majorat. Acest fapt se marchează uneori
∞
X
prin notaţia xn < +∞.
n=0
2.4.1 Principii de comparaţie

Să presupunem
X că vrem să stabilim dacă o anumită serie cu termeni poz-
itivi xn este convergentă sau nu, cunoscând natura unei alte serii cu
n X
termeni pozitivi yn . Deoarece ı̂n acest caz convergenţa este echivalentă
n
cu majorarea şirului sumelor parţiale, putem indica următoarele principii de
comparaţie:
X
(i) dacă xn ≤ yn pentru orice n, iar seria yn este convergentă, atunci
X n
si seria xn este convergentă;
n
xn
(ii) dacă limita lim există şi este din (0, +∞), sau avem doar
n→+∞ yn
xn
0<m≤ ≤ M < +∞
yn
(de la un loc ı̂ncolo), cele două serii au aceeaşi natură: se reduce imediat la
situaţia precedentă;
xn+1 yn+1 xn+1 xn
(iii) dacă ≤ , atunci scriind relaţia sub forma ≤ de-
x
n yn yn+1 yn
xn
ducem că şirul este descrescător, deci are o limită din [0, +∞); de-
yn X X
ducem că dacă seria yn este convergentă, atunci si seria xn este con-
n n
vergentă.
2.4.2 Criteriul lui Cauchy cu limită superioară

Iată unul din multele criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi.
Intervenţia limitei superioare ı̂l face ı̂nsă cu mult mai util, cel puţin teoretic.
Cu fiecare şir (xn ) se asociază limita superioară , notată lim sup xn ∈ R
n→+∞
astfel. Să notăm yn := sup{xn , xn+1 , . . .} ∈ R ∪ {+∞}. (yn ) este un şir
descrescător; limita sa este, prin definiţie, limita superioară a şirului (xn ).
∞
X √
Propoziţie. Fie xn o serie cu termeni pozitivi. Dacă lim sup n xn < 1,
n→+∞
n=1 √
atunci seria dată este convergentă; iar dacă lim sup xn > 1, atunci seria
n
n→+∞
dată este divergentă.
√
Demonstraţie. lim sup n xn < 1 ı̂nseamnă că există q < 1 şi n0 ∈ N
n→+∞
∞
X
n
astfel ı̂ncât 0 ≤ xn ≤ q , oricare ar fi n ≥ n0 . Cum seria geometrică qn
n=1
este convergentă, afirmaţia privind convergenţa rezultă.
√
Analog, lim sup n xn > 1 ı̂nseamnă că există q > 1 cu proprietatea că
n→+∞
0
pentru fiecare n ∈ N există n0 ≥ n astfel ı̂ncât xn0 ≥ q n , ceea ce asigură
divergenţa, deoarece termenul general nu tinde la 0.
Observaţie. ”lim sup” se poate ı̂nlocui ” dacă există lim”; dar criteriul
pierde mult din interes.
Există exemple de serii, atât convergente, cât şi divergente, pentru care
∞
√ X
lim sup xn = 1:
n
na , cu a ≥ −1, resp. a < −1.
n→+∞
n=1
2.4.3 Criteriul raportului (d’Alembert).

∞
xn+1 X
Dacă lim sup < 1, atunci seria (cu termeni pozitivi) xn este conver-
n→+∞ xn n=0
gentă.
∞
xn+1 X
Dacă lim inf > 1, atunci seria xn este divergentă.
n→+∞ xn
n=0
xn+1
Demonstraţie. Dacă lim sup < 1, atunci există q < 1 şi n0 ∈ N
n→+∞ xn
astfel ı̂ncât 0 ≤ xn ≤ xn0 q n−n0 , oricare ar fi n ≥ n0 . Cum seria geometrică
X∞
q n este convergentă, afirmaţia privind convergenţa rezultă.
n=1
xn+1
Analog, lim inf > 1 ı̂nseamnă că există q > 1 cu proprietatea că
n→+∞ xn
0
pentru fiecare n ∈ N există n0 ≥ n astfel ı̂ncât xn0 ≥ xn q n , ceea ce asigură
divergenţa, deoarece termenul general nu tinde la 0.
xn+1
Există şi alte forme: cu limită (dacă există lim ); sau cu mărginire:
n→+∞ xn
xn+1 xn+1
după cum ≤ M < 1, resp. ≥ 1.
xn xn
xn+1
Dacă ≤ M < 1, atunci xn ≤ M n x0 , ceea ce arată convergenţa. Dacă
xn
xn+1 xn+1 xn+1
lim sup < 1, atunci ≤ M < 1, de la un loc ı̂ncolo. Dacă ≥1
n→+∞ xn xn xn
atunci termenul general nu tinde la 0.
Datorită inegalităţilor:
xn+1 √ √ xn+1
lim inf ≤ lim inf n xn ≤ lim sup n xn ≤ lim sup
n→+∞ xn n→+∞ n→+∞ n→+∞ xn
rezultă că oricând criteriul raportului decide natura seriei, şi criteriul rădă-
cinii o va face.
Exemplu. 1. Fie seria 1+a+ab+a2 b+. . .+an bn +an+1 bn +an+1 bn+1 +. . .
(cu a, b > 0). Evident, seria este convergentă dacă şi numai dacă ab < 1 şi
1 1
are suma +a . Convergenţa se obţine cu criteriul rădăcinii, cu
1 − ab 1 − ab
limită superioară (cazul ab = 1 fiind oricum banal). Criteriul raportului dă
doar următoarele informaţii: seria converge dacă ambele numere sunt < 1;
şi diverge dacă ambele sunt > 1.
2.
∞
X 1
e=
n=0
n!
Convergenţa seriei se stabileşte cu criteriul raportului
1 1 1
. = →0
(n + 1)! n! n+1
Reluăm notaţia
n
1
xn := 1 +
n
şi dezvoltăm
1 1 1 1
xn = 1 + Cn1 + Cn2 2 + . . . + Cnk k + . . . + Cnn n =
n n n n
n n(n − 1) n(n − 1) . . . (n − k + 1) n(n − 1) . . . 1

= 1+ + 2
+...+ k
+...+ =
n 2!n k!n n!nn

1 1 1 1 k−1
=1+1+ 1− + ... + 1− ... 1 − + ...
2! n k! n n

1 1 n−1
... + 1− ... 1 −
n! n n
Să mai notăm
1 1 1
sn := 1 + + ... + + ... +
1! k! n!
Avem xn < sn (deoarece toate parantezele sunt subunitare).
Pe de altă parte, să fixăm k ∈ N. Pentru orice n ≥ k avem

1 1 1 1 k−1
xn ≥ 1 + 1 + 1− + ... + 1− ... 1 −
2! n k! n n
Trecând la limită n → +∞ ı̂n ambii membri se obţine e ≥ sk . Astfel xn <

sn ≤ e, de unde se obţine 2 < e < 3 ; se arată (exerciţiu) că e este iraţional
(de fapt, este chiar transcendent).
2.4.4 Criteriul condensării.

∞
X
Fie xn o serie cu termeni pozitivi. Presupunem ı̂n plus că xn ≥ xn+1 , ∀n.
n=0
∞
X
Atunci seria considerată are aceeaşi natură cu seria 2k x2k .
k=0
Demonstraţie. Notăm
sn := x1 + x2 + . . . + xn ; σn := x1 + 2x2 + . . . + 2n x2n
Folosind ipoteza de monotonie, putem scrie, pentru n ≥ 1:
2n−1 x2n ≤ x2n−1 +1 + . . . + x2n ≤ 2n−1 x2n−1
Adunând, obţinem
1 1
σn + x1 ≤ s2n ≤ σn−1 + x2
2 2
∞
X 1
Exemplu: seria armonică generalizată. este convergentă
n=1
na
dacă şi numai dacă a > 1.
În adevăr, pentru a ≤ 0 termenul general nu tinde la 0, deci seria este
divergentă. Pentru a > 0 putem aplica criteriul condensării, conform căruia
∞ ∞
k 1
X X
seria armonică generalizată are aceeaşi natură cu 2 k a = (21−a )k
k=0
(2 ) k=0
(serie geometrică).
Este util de reţinut acest rezultat, pentru a utiliza seria armonică gener-
alizată drept comparaţie.
2.4.5 Criteriul lui Gauss.

X
Fie xn o serie cu termeni pozitivi. Dacă există α, β > 0, un şir mărginit
n
(θn )n şi ε > 0 astfel ı̂ncât
xn+1 β θn
= α − + 1+ε
xn n n
atunci:
1. dacă α < 1 seria converge, iar dacă α > 1 seria diverge;

2. dacă α = 1, atunci seria converge pentru β > 1 şi diverge pentru β ≤ 1.
Demonstraţie. Primul caz este exact criteriul raportului. Presupunem

ı̂n continuare α = 1 şi folosim principiul de comparaţie. Pentru comparaţie,
∞
X 1
vom folosi seria armonică generalizată , respectiv seria divergentă
n=1
na
∞
X 1
. Divergenţa acestei serii se verifică cu criteriul condensării. Pentru
n=2
n ln n
yn+1 zn+1 1
a compara seriile, trebuie să exprimăm şi unde yn := a , respectiv
yn zn n
1
zn := .
n ln n
Folosim dezvoltări cu rest Peano:

yn+1 a 1
=1− +O
yn n n2
respectiv
zn+1 1 1 1
=1− − +O
zn n n ln n n2
deduse din scrierile:
(1 + x)γ = 1 + γx + O x2

ln(1 + x) = x + O x2

Pe baza acestor scrieri fie β > 1; alegem a ∈ (1, β); de la un loc ı̂ncolo, avem
xn+1 yn+1
≤ . Analog, pentru β < 1 alegem a ∈ (β, 1) şi obţinem, de la un
xn yn
yn+1 xn+1
loc ı̂ncolo, ≤
yn xn
zn+1 xn+1
A rămas cazul β = 1, când avem ≤ .
zn xn
2.4.6 Scrierea ı̂n baza b.

Propoziţie. Numărul natural b ≥ 2 fiind fixat, pentru fiecare x ∈ [0, 1)
există ”cifrele” an ∈ {0, 1, . . . , b − 1} astfel ı̂ncât
∞
X an
x=
n=1
bn
Există o singură situaţie ı̂n care scrierea nu este unică, şi anume:
∞
X b−1 1
n
= k
n=k+1
b b
Demonstraţie. Existenţa. Deoarece 0 ≤ x < 1, deducem 0 ≤ bx < b,

deci alegerea a1 := [bx] este convenabilă. Acum
a1 1
0≤x− <
b b
deci 0 ≤ bx − [bx] < 1 şi putem continua construcţia. Prin recurenţă, să
presupunem că au fost alese cifrele a1 , . . . , an ∈ {0, 1, . . . , b − 1} astfel ı̂ncât
a an 1
1
0≤x− + ... + n < n
b b b
Deducem că
a an
1
0 ≤ bn+1 x − bn+1 + ... + <b
b bn+1
adică alegerea
n+1 a1 an i
h
n+1
an+1 := b x − b + . . . + n+1
b b
este convenabilă. Rezultă că
a an an+1 1
1
0≤x− + . . . + n+1 + n+1 < n+1
b b b b
ceea ce garantează egalitatea
∞
X an
x=
n=1
bn
Unicitatea. Fie
∞ ∞
X an X a0 n
=
n=1
bn n=1
bn
Notăm n0 ≥ 1 primul indice pentru care an 6= a0n . Putem presupune că

an0 > a0n0 . Astfel, se obţine:
∞ ∞
1 an0 − a0n0 X a0k − ak X b−1 1
≤ = ≤ =
bn0 +1 n
b 0 +1
k=n +1
b k+1
k=n +1
b k+1 b 0 +1
n
0 0
egalitate putând avea loc dacă şi numai dacă a0k − ak = b − 1, pentru orice
k ≥ n0 + 1, adică a0k = b − 1 iar ak = 0, pentru orice k ≥ n0 + 1.
2.4.7 Exerciţii.
∞
X ∞
X ∞
X
1) Dacă x2n < +∞ şi yn2 < +∞, atunci seria xn yn este absolut
n=1 n=1 n=1
convergentă iar !2
∞ ∞
! ∞
!
X X X
x n yn ≤ x2n x2n
n=1 n=1 n=1
2) Care din următoarele serii este convergentă:

∞
X (2n)!(3n)!
n=1
n!(4n)!
∞
X 1
n=1
n1+1/n
(la prima serie se poate studia monotonia şi limita termenului general )
3) Să se studieze seriile:
∞
X (n!)2
n=0
(2n)!
∞
X 4n (n!)2
n=0
(2n)!
∞
X x
1 − cos
n=1
n
4) Să se arate că seria (cu termeni pozitivi):

∞
X 1
n=2
n(ln n)a
este convergentă dacă şi numai dacă a > 1.

Se poate folosi criteriul condensării.
∞
X
5) Fie xn o serie convergentă, cu termeni pozitivi. Să se arate că seria
n=0
∞
X
x2n este convergentă.
n=0
6) Să se studieze seriile:
∞
X [(2n)!]3
n=0
[(3n)!]2
2.5. SERII CU TERMENI OARECARE. 49
(cu raport)
∞
X 3n ln n
n=0
n!
∞
X nn
(raport, sau se compară cu seria divergentă ).
n=1
n!
∞
X nαn
n=0
n!
(raport: α < 1 converge).

7) Să se studieze convergenţa seriei şi să se afle suma:
∞
X n
n=0
2n
2.5 Serii cu termeni oarecare.

2.5.1 Serii alternate.
∞
X
Definiţie. Vom numi serie alternată orice serie de forma (−1)n xn cu
n=0
xn ≥ 0, pentru orice n.
Pentru seriile alternate, există un criteriu simplu de convergenţă:
Criteriul lui Leibniz. Dacă xn este descrescător la 0, atunci seria alternată
este convergentă.
În plus, are loc evaluarea erorii: |sn − s| ≤ xn+1 .
Demonstraţie. Avem:
s2n+2 = a0 − a1 + . . . + a2n − a2n+1 + a2n+2 = s2n − (a2n+1 − a2n+2 ) ≤ s2n
s2n+1 = a0 − a1 + . . . + a2n − a2n+1 + a2n+2 = s2n−1 + (a2n − a2n+1 ) ≥ s2n−1

precum şi:
s2n+1 = a0 − a1 + . . . + a2n − a2n+1 + a2n+2 = s2n − a2n+1 ≤ s2n
de unde
|s2n − s| = s2n − s ≤ s2n − s2n+1 = a2n+1
resp.
|s2n+1 − s| = s − s2n+1 ≤ s2n+2 − s2n+1 = a2n+2
∞
X (−1)n
Exemplu. Seria armonică alternată (generalizată) este con-
na n=1
vergentă dacă şi numai dacă a > 0. Pentru a > 1, seria este chiar absolut
convergentă.
2.5.2 Criteriile lui Abel şi Dirichlet.

∞
X
Fie o serie de forma an bn . În fiecare din ipotezele:
n=0
(i) şirul (an ) este descrescător la 0, iar şirul (b0 +b1 +. . .+bn ) este mărginit;
sau ∞
X
(ii) şirul (an ) este monoton şi mărginit, iar seria bn este convergentă,
n=0
∞
X
seria an bn este convergentă.
n=0
Demonstraţie. Ne vom folosi de identitatea lui Abel:
a0 b0 +a1 b1 +. . .+an bn = (a0 −a1 )b0 +(a1 −a2 )(b0 +b1 )+(a2 −a3 )(b0 +b1 +b2 )+. . .
. . . + (an−1 − an )(b0 + b1 + . . . + bn−1 ) + an (b0 + b1 + . . . + bn−1 + bn )

care se verifică prin calcul direct.
În ambele cazuri se aplică criteriul lui Cauchy.
Notând |b0 + b1 + . . . + bn | ≤ M , obţinem
|bn + . . . + bn+p | = |(b0 + . . . + bn+p ) − (b0 + . . . + bn−1 )| ≤ 2M
Explicit:
|an bn + . . . + an+p bn+p | ≤ (an − an+1 )|bn | + (an+1 − an+2 )|bn + bn+1 | + . . .
+(an+p−1 − an+p )|bn + . . . + bn+p−1 | + an+p |bn + . . . + bn+p | ≤

≤ 2M [(an −an+1 )+(an+1 −an+2 )+. . .+(an+p−1 −an+p )+an+p ] = 2M an −→ 0
În al doilea caz, tot pe baza formulei lui Abel, dacă |an | ≤ M, ∀n şi
|bn + bn+1 + . . . + bn+p | ≤ ε
obţinem (ı̂n cazul şirului descrescător):
|an bn + . . . + an+p bn+p | ≤ (an − an+1 )|bn | + (an+1 − an+2 )|bn + bn+1 | + . . .
+(an+p−1 − an+p )|bn + . . . + bn+p−1 | + |an+p ||bn + . . . + bn+p | ≤
≤ ε[an − an+p + |an+p |] ≤ 3M ε

Dacă (an ) este crescător, atunci:
|an bn + . . . + an+p bn+p | ≤ (an+1 − an )|bn | + (an+2 − an+1 )|bn + bn+1 | + . . .
+(an+p − an+p−1 )|bn + . . . + bn+p−1 | + |an+p ||bn + . . . + bn+p | ≤
≤ ε[(an+1 − an ) + (an+2 − an+1 ) + . . . + (an+p − an+p−1 ) + |an+p |] ≤ 3M ε

∞
X ∞
X
Exemplu. Seriile Fourier an cos nx resp. bn sin nx sunt conver-
n=0 n=1
gente, pentru orice x 6= 2kπ, de ı̂ndată ce (an ) resp. (bn ) sunt şiruri de-
screscătoare la 0. În adevăr, formula următoare este bine cunoscută şi se
poate demonstra ı̂n diverse moduri (prin inducţie, cu numere complexe, prin
transformarea produselor ı̂n diferenţe):
sin nx
2
sin (n+1)x
2
sin x + . . . + sin nx = x
sin 2
sin n + 12 x

1
+ cos x + . . . + cos nx =
2 2 sin x2
sunt mărginite, pentru fiecare x 6= 2kπ.
2.5.3 Produse de serii.

∞
X ∞
X ∞
X
Fie an şi bn două serii. Definim o nouă serie, notată cn , numită
n=0 n=0 n=0
produsul după Cauchy al celor două serii, prin: cn := an b0 +an−1 b1 +. . .+an b0 .
Sunt adevărate următoarele rezultate:
(Abel) Dacă cele trei serii sunt convergente, având respectiv sumele A,
B, C, atunci C = AB.
X∞ ∞
X
(Mertens) Dacă ambele serii an şi bn sunt convergente, iar cel
n=0 n=0
∞
X
puţin una este absolut convergentă, atunci şi seria produs cn este conver-
n=0
gentă.
∞
X ∞
X
(Cauchy) Dacă ambele serii an şi bn sunt absolut convergente,
n=0 n=0
∞
X
atunci şi seria produs cn este absolut convergentă.
n=0
Demonstraţie. Pentru demostraţia teoremelor lui Abel şi Mertens, se
poate consulta [5]. Deoarece
|cn | = |an b0 + an−1 b1 + . . . + an b0 | ≤ |an ||b0 | + |an−1 ||b1 | + . . . + |an ||b0 |
problema se reduce la serii cu termeni pozitivi. Aici avem majorarea:
c0 + c1 + . . . + cn = a0 b0 + (a0 b1 + a1 b0 ) + . . . + (a0 bn + . . . + an b0 ) ≤
≤ (a0 + . . . + an )(b0 + . . . + bn )
Desigur, se poate pune ı̂ntrebarea de ce s-a ales pentru produs o asemenea
definiţie. Formula a mai fost ı̂ntâlnită la produsul a două polinoame; legat
de serii, o posibilă explicaţie este următoarea: un exemplu important de serii
X∞
ı̂l consituie seriile de puteri : an xn . Dacă efectuăm produsul sumelor
n=0
∞
X ∞
X
parţiale a două astfel de serii an xn şi bn xn şi scriem coeficientul lui
n=0 n=0
xk , obţinem exact formula utilizată.
∞ ∞
X xn X yn
Exemplu. Efectuând produsul seriilor cu se obţine
n=0
n! n=0
n!
∞
X (x + y)n
n=0
n!
Seriile fiind convergente (absolut, pentru orice x ∈ R), relaţia de mai sus
∞
X xn
arată că suma f (x) := verifică ecuaţia funcţională f (x)f (y) = f (x +
n=0
n!
y).
2.5.4 Exerciţii.
1) Fie a ∈ R. Să se studieze convergenţa seriei:
∞
X an n n
n=0
n!
Cazul interesant este a = − 1e .

Similar: ∞
X (2n)!an
n=0
(n!)2
(cazul a = − 41 ).
2) Contraexemple pentru criteriul lui Leibniz:
1 1 1 1 1 1
1− + − 2 + − ... + − k + ...
3 2 3 3 k 3
este alternată, termenul general tinde la 0, dar nu monoton şi diverge.
1 1 1 1 1
1− 2
+ 3 − 2 + ... + 3
− + ...
2 3 4 (2n − 1) (2n)2
converge, chiar absolut, deşi termenul general nu tinde monoton.
3) Seria
∞
X (−1)n
√
n=0
n+1
este convergentă, dar nu absolut.
Efectuând produsul cu ea ı̂nsăşi:

n 1 1 1 1
cn = (−1) √ √ +√ √ +√ √ + ... + √ √
1 n+1 2 n 3 n−1 n+1 1
se obţine o serie divergentă:
2
|cn | ≥ (n + 1) ≥1
n+2
(cu inegalitatea mediilor aplicată fiecărui termen).
5) Pentru fiecare a ∈ R, să se precizeze valorile lui x ∈ R pentru care
seria: ∞
X a(a − 1) . . . (a − n + 1) n
x
n=1
n!
este (absolut) convergentă.
Soluţie. Dacă a ∈ N se obţine binomul lui Newton (sumă finită). Dacă
a 6∈ N se arată că seria converge (absolut) pentru −1 < x < 1 şi diverge
pentru |x| > 1. Pentru x = −1 este o serie cu termeni pozitivi (de la un loc
ı̂ncolo), iar pentru x = 1 este alternată (de la un loc ı̂ncolo).
Se va arăta mai târziu că suma seriei este (1 + x)a .
Se aplică criteriul raportului:

n+1

a(a − 1) . . . (a − n + 1)(a − n) n! x
· · =
(n + 1)! a(a − 1) . . . (a − n + 1) xn

a − n
= |x|
n + 1
Pentru |x| < 1 seria converge absolut; iar pentru |x| > 1 termenul general nu
tinde la 0, fiind ı̂n modul crescator, de la un loc ı̂ncolo.
Pentru x = −1 termenii păstrează semn constant, de la un loc ı̂ncolo.
Se scrie:
an a + 1 θn
=1+ + 2
an+1 n n
cu θn = a(a+1)n
n−a
. Deci pentru x = −1, pe baza criteriului lui Gauss, seria
este (absolut) convergentă pentru a > 0 şi este divergentă pentru a ≤ 0. Tot
din această scriere, deducem că pentru x = 1, seria este absolut convergentă
pentru a > 0; iar pentru a ≤ −1 este divergentă (deoarece termenul general
este crescător, deci nu poate avea limita 0). Rămâne deschis cazul a ∈ (−1, 0)
(seria este convergentă, dar nu absolut). Scriem termenul general ca (−1)n an ,
unde
a a 1
an = (−a)(1 − a) 1 − ... 1 −
2 n−1 n
Notând a = −1 + b, urmează că b ∈ (0, 1) iar

b b
an = (1 − b) 1 − ... 1 −
2 n
Astfel, avem un şir descrescător de numere pozitive. Pentru a arăta că are
limita 0, se logaritmează:
n
X b
ln an = ln 1 −
k=1
k
iar seria (cu termeni negativi)

∞
X b
ln 1 −
n=1
n
are aceeaşi natură cu seria

∞
X 1
n=1
n
2.6. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII; CONVEGENŢA UNIFORMĂ. 55
adică este divergentă. Urmează că an −→ 0, deci conform criteriului lui

Leibniz seria considerată este convergentă (dar nu absolut) pentru x = 1 şi
a ∈ (−1, 0).
6) Explicaţi paradoxul:

1 1 1 1 1 1 1 1
(ln 2 =)1 − + − + . . . = 1 + + + + . . . − 2 + + ... =
2 3 4 2 3 4 2 4

1 1
= 1 + + ... − 1 + + ... = 0
2 2
7) Să se studieze seria
∞
X xn
n=1
(1 + x)(1 + x2 ) . . . (1 + xn )
(pentru x 6= −1).
2.6 Şiruri şi serii de funcţii; convegenţa uni-

formă.
2.6.1 Definiţie.
În acest paragraf, vom considera şiruri de funcţii , deci D ⊆ R va fi o parte
fixată, de regulă un interval ı̂nchis şi mărginit ( D = [a, b] ); iar fn : D → R
va fi un şir de funcţii.
Desigur, pentru fiecare x ∈ D, (fn (x))n este un şir de numere, adică
putem considera convergenţa punctuală (a unui şir de funcţii) fn (x) → f (x).
Această noţiune nu aduce nimic nou faţă de convergenţa şirurilor (decât
prezenţa simultană a mai multor şiruri).
Noţiunea nouă, a cărei importanţă se va vedea mai departe este cea de
convergenţă uniformă:
Definiţie. Spunem că şirul de funcţii (fn )n este uniform convergent pe
mulţimea D la funcţia f dacă:
oricare ar fi ε > 0, există un rang nε astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε şi
pentru orice x ∈ D avem: |fn (x) − f (x)| < ε.
1
Exemple. 1. Direct cu definiţia deducem că sin nx converge uniform
n
la 0, chiar pe R.
Evident, orice şir uniform convergent pe D este şi punctual convergent ı̂n
fiecare punct din D. Reciproca nu este adevărată.
2. Considerăm următorul şir:

 1
 2nx x ∈ [0, 2n )
1 1
fn (x) = 2 − 2nx x ∈ [ 2n , n )
0 x ∈ [ n1 , 1]

Acest şir este punctual convergent la 0 pe [0, 1], dar nu şi uniform, deoarece
1
f 2n = 1.
3. Să considerăm şirul de funcţii fn (x) := xn pe intervalul [0, 1]. Acest
şir converge punctual la funcţia f , definită astfel: f (x) = 0 dacă x ∈ [0, 1);
1 1
iar f (1) = 1. Totuşi fn nu converge uniform la f pe [0, 1]: (1 − )n → ,
n e
ceea ce contrazice xn < ε, ∀n ≥ nε , ∀x ∈ [0, 1).
Definiţia convergenţei uniforme la serii este aceeaşi: şirul sumelor parţiale
să fie uniform convergent.
Teoremă. Şirul de funţii (fn )n este uniform convergent pe D dacă şi
numai dacă
oricare ar fi ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n şi m ≥ nε
şi oricare ar fi x ∈ D să avem
|fn (x) − fm (x)| < ε
Demonstraţie. În primul rând, observăm că pentru fiecare x ∈ D, şirul

de numere (fn (x))n este şir Cauchy, deci este convergent. Notând cu f (x)
limita sa, se defineşte o funcţie f : D → R, iar fn (x) → f (x).
Rămâne să arătăm că fn → f , uniform pe D. Vom folosi inegalitatea:
|fn (x) − f (x)| ≤ |fn (x) − fm (x)| + |fm (x) − f (x)|
Fie ε > 0. Din proprietatea de şir Cauchy, există un rang nε astfel ı̂ncât
pentru orice n şi m ≥ nε să avem |fn (x) − fm (x)| < ε/2, oricare ar fi x ∈ D.
Pe de altă parte, pentru fiecare x ∈ D, există un rang n0x,ε astfel ı̂ncât pentru
orice m ≥ n0x,ε să avem |fm (x) − f (x)| < ε/2.
Pentru fiecare x ∈ D, vom alege m = max(nε , n0x,ε ). Din inegalitatea
scrisă, urmează că:
pentru orice ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε şi
orice x ∈ D să avem |fn (x) − f (x)| < ε.
Reciproca este imediată.
Este util de reţinut reformularea referitoare la serii:
∞
X
Seria de funcţii fn (x) este uniform convergentă pe D dacă şi numai
n=0
dacă
oricare ar fi ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n ≥ nε şi
p ≥ 1 şi oricare ar fi x ∈ D să avem
|fn+1 (x) + . . . + fn+p (x)| < ε
2.6.2 Criteriul lui Weierstrass

∞
X
Să presupunem că există o serie convergentă, cu termeni pozitivi an ,
n=0
astfel ı̂ncât |fn (x)| ≤ an , oricare ar fi n ∈ N şi oricare ar fi x ∈ D. Atunci
X∞
seria de funcţii fn (x) este absolut şi uniform convergentă pe D.
n=0
Demonstraţie. Se verifică proprietatea de şir Cauchy uniform:
|fn+1 (x) + . . . + fn+p (x)| ≤ an+1 + . . . + an+p
∞
X
Exemplu. Fie an o serie absolut convergentă. Atunci seriile Fourier
n=0
∞
X ∞
X
an sin nx şi an cos nx sunt absolut şi uniform convergente pe R.
n=1 n=0
2.6.3 Serii de puteri.

∞
X
Definiţie. Seriile de funcţii de forma: an .xn sunt numite serii de puteri
n=0
şi posedă unele proprietăţi remarcabile.
∞
X
Teoremă (lema lui Abel). (i) Dacă x0 > 0 iar seria an xn0 este
n=0
∞
X
convergentă, atunci seria de puteri an xn converge absolut pe intervalul
n=0
deschis (−x0 , x0 ) şi converge uniform pe orice interval ı̂nchis [−r, r], pentru
0 ≤ r < x0 .
∞
X ∞
X
(ii) Dacă seria an xn0 este divergentă, atunci seria de puteri an x n
n=0 n=0
diverge, pentru orice |x| > x0 .
Demonstraţie. (i) Toate afirmaţiile rezultă dacă arătăm că, din conver-
∞
X
genţa seriei an .xn0 cu x0 > 0, decurge convergenţa uniformă şi absolută a
n=0
seriei de puteri pe intervalul ı̂nchis [−r, r], pentru 0 ≤ r < x0 . Din conver-
∞
X
genţa seriei an xn0 urmează că există M astfel ı̂ncât |an xn0 | ≤ M oricare
n=0
ar fi n ∈ N. Deci, pentru x ∈ [−r, r] se poate scrie:
n n
n x r
n

|an x | = |an x0 |. ≤ M
x0 x0
n
r
Deoarece M este termenul general al unei serii geometrice conver-
x0
gente, din criteriul lui Weierstrass urmează concluzia.
(ii) Rezultă prin reducere la absurd, din (i).
X∞
Teorema razei de convergenţă. Fie seria de puteri an xn . Există
n=0
şi este unic determinat R ∈ [0, +∞] (numit raza de convergenţă a seriei de
puteri considerate), astfel ı̂ncât :
a) Dacă R ∈ (0, +∞), atunci seria de puteri converge (chiar absolut şi
uniform pe intervale ı̂nchise [−r, r], unde 0 < r < R) ı̂n (−R, R) şi diverge
ı̂n fiecare |x| > R.
b) Dacă R = 0, atunci seria de puteri diverge ı̂n orice x 6= 0.
c) Dacă R = +∞, atunci seria de puteri converge (absolut şi uniform pe
intervale ı̂nchise şi mărginite) ı̂n R.
Raza de convergenţă este dată de formula lui Cauchy-Hadamard:
1
R= p
n
lim sup |an |
n→+∞
1 1
(cu convenţiile: = +∞, = 0 ).
0 +∞
Demonstraţie. Vom nota:
(
∞
)
X
R = sup t ≥ 0 an tn converge

n=0
Mulţimea din partea dreaptă este nevidă; convenind să notăm R = +∞ dacă
este nemajorată, urmează că R este bine definit şi R ∈ [0, +∞]. Considerăm
cazul R ∈ (0, +∞). Fie 0 < r < R. Există deci t ∈ (r, R) astfel ı̂ncât seria
X∞
an .tn să fie convergentă. Cu lema lui Abel, convergenţa este absolută şi
n=0
∞
X
uniformă pe [−r, r]. Dacă ar exista |x| > R astfel ı̂ncât seria an xn să
n=0
fie convergentă, din lema lui Abel ar rezulta convergentă ı̂n orice punct din
(R, |x|), ceea ce contrazice alegerea lui R. Cazurile R = 0 şi R = +∞ sunt
evident acoperite de discuţia anterioară.
Să arătăm acum unicitatea lui R. Fie deci R0 cu aceleaşi proprietăţi.
Presupunerea că R 6= R0 duce la contradicţie, considerând un punct oarecare
t din intervalul deschis, determinat de R şi R0 : pe de o parte seria de puteri
ar trebui să fie convergentă ı̂n t; pe de alta, ar trebui să fie divergentă.
În sfârşit, pentru a stabili formula lui Cauchy-Hadamard, să notăm:
(
∞
)
X
R∗ = sup t ≥ 0 |an |tn < +∞

n=0
∞
X
Evident R∗ ≤ R. Deoarece pentru orice t < R, seria an tn este absolut
n=0
convergentă, urmează că t ≤ R∗ , de unde R∗ = R. Aplicând criteriul lui
X ∞
Cauchy cu limită superioară, urmează că seria cu termeni pozitivi |an |tn
p p n=0
converge dacă t lim sup n |an | < 1 şi diverge dacă t lim sup n |an | > 1, de
n→+∞ n→+∞
unde concluzia.
2.6.4 Exerciţii.
n
1 1
1) Să se explice de ce 1 − −→ arată că şirul (xn ) nu este uniform
n e
convergent pe [0, 1].
2) Să se discute convergenţa punctuală şi uniformă (pe mulţimile indi-
cate), pentru următoarele şiruri de funcţii:
x2n
pe [−1, 1]
1 + x2n
sin nx
pe [0, π]
1 + nx
2nx
pe [0, 1]
(1 + n2 x2 )2
(maximul se va găsi cu derivata).
3) Să se determine: raza de convergenţă, convergenţa punctuală şi abso-
lută, convergenţa uniformă pentru următoarele serii de puteri:
∞
X xn
n=1
n
∞
X xn
n=1
n2
∞
X (2n)! n
x
n=1
4n (n!)2
4) Să se discute convergenţa uniformă a seriei Fourier:

∞
X cos nx
n=1
na
(pentru a ∈ R).
2.6.5 Modele de lucrări de control

2n

I. 1) Să se arate că şirul este monoton şi convergent la 0.
n! n≥2
2) Fie a, b, c ∈ R. Se consideră şirul:
√ √ √
xn := a n2 − n + b n2 + 1 + c n2 + n + 1
Să se arate că dacă a + b + c = 0, atunci şirul (xn )n este convergent; ı̂n acest
caz, să i se afle limita.
Ce se poate spune ı̂n restul cazurilor?
Indicaţie. Se poate nota S := a + b + c.
∞
X n
3) Să se justifice faptul că seria n
este convergentă.
n=0
3
4) Fie a ∈ R, a 6= 0. Să se discute convergenţa şi convergenţa absolută a
∞
X n!
seriei n n
.
n=1
a n
Se vor trata măcar unele cazuri particulare: a = ±1, ± 13 .
5) Şirul (xn ) are următoarea proprietate:

pentru fiecare n ∈ N: |xn+1 − xn | ≤ 21n
Să se arate că (xn ) este şir Cauchy.
II. 1) Să se calculeze
12 + 22 + . . . + n2
lim
n→+∞ n3
√ √
n+1+ n−1
lim √ √
n→+∞ n3 + n2 − 1 − n3 − n2 + 1
3) Să se discute, ı̂n funcţie de valorile parametrului real a, convergenţa

∞
X 1
seriei: .
n=2
n(ln n)a
Indicaţii. Se poate folosi ideea de condensare. Se pot considera cazurile
particulare a ≤ 0; a = 1; a = 2.
4) Să se discute convergenţa şi convergenţa absolută a seriei
∞
X (2n)!
(−1)n
n=1
4n (n!)2
Capitolul 3
Funcţii de o variabilă reală:

limită, continuitate.
3.1 Limita unei funcţii.

Fie D ⊆ R o mulţime şi f : D → R o funcţie.
Reamintim că x0 ∈ [−∞, +∞] se numeşte punct de acumulare pentru D
dacă există un şir (xn )n din D \ {x0 } cu xn → x0 .
Situaţie tipică: D este interval sau reuniune de intervale, ne-reduse la un
punct. Atunci orice punct din interval sau capăt de interval este punct de
acumulare pentru D.
Definiţia 1. Se spune că funcţia f are limita L ı̂n punctul x0 şi se scrie
x→x
lim f (x) = L sau f (x) → 0 L
x→x0
dacă: x0 este punct de acumulare pentru D şi, oricare ar fi şirul (xn )n din
D \ {x0 } cu xn → x0 , urmează că f (xn ) → L.
Această definiţie cuprinde şi cazurile x0 = ±∞ şi / sau L = ±∞.
Limite laterale. Dacă x0 este T punct interior (pentruTdomeniul de definiţie
al funcţiei), prin restricţie la D (x0 , +∞) resp. la D (−∞, x0 ) apar lim-
itele laterale. Deci, dacă ı̂n definiţia limitei se consideră doar şiruri (xn ) cu
xn > x0 , se vorbeşte de limita la dreapta . Analog pentru limita ls stânga.
Evident, există cazuri când doar despre aşa ceva se poate vorbi: de exem-
plu dacă x0 = +∞, atunci definiţia limitei revine la limita la stânga. Mai
general, dacă x0 este capătul unui interval din domeniul de definiţie. Chiar
Este uşor de verificat că, ı̂n cazul ı̂n care se poate vorbi de ambele limite
laterale, are loc echivalenţa: (f are limită) ⇐⇒ (f are limite laterale egale).
Operaţii cu limite de funcţii. Pe baza regulilor de calcul cu şiruri, se
arată că, dacă există lim f (x) = L şi lim g(x) = L0 , atunci:
x→x0 x→x0
63
64 CAPITOLUL 3. LIMITĂ, CONTINUITATE
• există lim (f + g)(x) = L + L0 , cu excepţia cazului ∞ − ∞ şi cu con-

x→x0
venţia L + ∞ = ∞ (L ∈ R).
• există lim (f.g)(x) = L.L0 , cu excepţia cazurilor L = 0, L0 = ∞ şi

x→x0
L = ∞, L0 = 0 şi cu convenţiile: ∞.∞ = ∞, L.∞ = ∞ (L ∈ R \ {0}).

f L
• există lim (x) = 0 , cu excepţia cazurilor L = L0 = 0 şi L =
x→x0 g L
L L ∞
L0 = ∞ şi cu convenţiile: = ∞, (L ∈ R \ {0}); = 0 şi = ∞,
0 ∞ L
(L ∈ R).
• Dacă f : D → D0 , admite limita lim f (x) = L şi f (x) 6= L, ∀x ∈

x→x0
D \ {x0 } iar g : D → R admite limita lim g(y) = L0 atunci există şi
0
y→L
0
lim (g ◦ f )(x) = L .
x→x0
Cerinţa f (x) 6= L este esenţială. Fie f : R → R definită astfel: f (0) = 1

iar f (x) = 0, pentru orice x 6= 0. Deci
lim f (x) = 0
x→0
Apoi se constată că (f ◦ f )(x) = 1 pentru orice x 6= 0; iar (f ◦ f )(0) = 0.

Astfel
lim (f ◦ f )(x) = 1
x→0
Dacă x0 ∈ R şi L ∈ R, atunci are loc următoarea caracterizare:

Teorema 1. lim f (x) = L dacă şi numai dacă
x→x0
∀ε > 0 ∃δ > 0 ∀x ∈ D \ {x0 }, |x − x0 | < δ =⇒ |f (x) − L| < ε
Demonstraţie. Dacă nu are loc concluzia, atunci:

există ε0 > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi δ > 0 există x ∈ D \ {x0 } pentru
care |x − x0 | < δ dar |f (x) − L| ≥ ε0 .
1
Scriind această proprietate pentru δ = , găsim un şir (xn ) din D \ {x0 }
n
1
pentru care |xn − x0 | < , dar |f (xn ) − L| ≥ ε0 , ceea ce contrazice ipoteza.
n
Reciproc, fie şirul (xn )n din D \ {x0 } cu xn → x0 . Trebuie să arătăm
că f (xn ) → L. Fie ε > 0; există δ > 0 din ipoteză; deci există un rang
nε astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε să avem |xn − x0 | < δ. Pe baza ipotezei, deducem
|f (xn ) − L| < ε, c.c.t.d.
3.1. LIMITA UNEI FUNCŢII. 65
Propun ca exerciţiu formularea (şi verificarea) caracterizărilor corespunzătoare

cazurilor x0 = ±∞ şi / sau L = ±∞. De exemplu:
lim f (x) = L
x→+∞
⇔ ∀ε > 0 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât ∀x ∈ D, x > δ ⇒ |f (x) − L| < ε.
lim f (x) = −∞
x→x0
⇔ ∀ε > 0 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât ∀x ∈ D \ {x0 }, |x − x0 | < δ ⇒ f (x) < −ε.

Acest tip de limite apare atunci când se caută asimptote verticale (limite
laterale ı̂n x0 ∈ R, egale cu ±∞); orizontale (limită din R la ±∞); sau oblice
( există m, n ∈ R astfel ı̂ncât lim (f (x) − mx − n) = 0).
x→∞
Există şi o caracterizare de tip Cauchy:
Teorema 2. Funcţia f are limită finită ı̂n x0 dacă şi numai dacă
∀ε > 0 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât ∀x0 , x00 ∈ D \ {x0 }, |x0 − x0 | < δ, |x00 − x0 | < δ
=⇒ |f (x0 ) − f (x00 )| < ε.
Demonstraţie. Dacă f are limita finită L ı̂n x0 , atunci
|f (x0 ) − f (x00 )| ≤ |f (x0 ) − L| + |L − f (x00 )|
de unde concluzia.
Reciproc, dacă are loc proprietatea de tip Cauchy, atunci pentru fiecare
şir (xn )n din D \ {x0 } cu xn → x0 , urmează că şirul (f (xn )) este şir Cauchy,
deci convergent.
Mai trebuie să ne convingem că limita este aceeaşi, pentru fiecare şir (xn )n
din D \ {x0 } cu xn → x0 . Fie un alt şir (x0n )n din D \ {x0 } cu x0n → x0 ;
definim un nou şir (yn ) astfel: y2n+1 := xn ; y2n := x0n . Evident, (yn ) este un
şir din D \ {x0 } cu yn → x0 . Urmează că (f (yn )) este convergent, ceea ce
ı̂ncheie demonstraţia.
Exemplu. 1. Dacă P (x) := an xn + an−1 xn−1 + . . . + a1 x + a0 este o
funcţie polinom, cu n ≥ 1 şi an 6= 0, atunci există limita funcţiei P la ±∞
şi este egală cu +∞ sau −∞ după semnul lui an şi după paritatea lui n, la
−∞.
2. x
1
lim 1 + =e
x→+∞ x
Dacă n ≤ x < n + 1 atunci
n x n+1
1 1 1
1+ < 1+ < 1+
n+1 x n
iar ambele şiruri au limita e.
Trecând x ı̂n x1 , deducem

1
lim (1 + x) x = e
x → 0
x > 0
A nu se confunda de exemplu cu
x
1
lim 1 + =1
x→0 x
(nedeterminare ∞0 , se ı̂nlătură prin logaritmare).
3.1.1 Exerciţii.
Să se calculeze limitele funcţiilor, ı̂n punctele indicate.
√
1) √x2 − x + x la ±∞.
1’) x2 + x − x la ±∞.
x3 − 3x + 2
2) ı̂n 1 şi ±∞, pentru m = 1, 2, 3.
(x − 1)m
x5 − 5x + 4
2’) ı̂n 1 şi ±∞, pentru m = 1, 2, 3.
(x − 1)m
√3
x3 − x 2 − x + 1
3) ı̂n ∓1 şi ±∞.
x±1
√3
4x3 − 3x + 1
3’) ı̂n 12 şi ±∞.
2x − 1
√3
4) x( x3 + ax2 + x − x) la −∞.
√
4’) x( x2 + x − x) la +∞.
√3
x3 + ax2 − x
5) √ la +∞.
x2 + x − x
√
x4 + x2 + 1 − x2
6) √ la +∞.
x2 + x − x
√
x4 + x2 + 1 + x2
6’) √ la +∞.
x2 + x + x
2x + x3
7) x la ±∞.
3 + x2
5x + x4
7’) x la ±∞.
4 + x5
3.1. LIMITA UNEI FUNCŢII. 67
√
8) Se definesc funcţiile f, g : (−∞, −1]∪[1, +∞) prin f (x) := x2 − 1−x
f (x)
şi g(x) := .
x
Să se calculeze limitele la −∞ şi la +∞ pentru funcţiile f şi g.
8’) Se definesc funcţiile f : R −→ R şi g : R \ {0} −→ R prin
p f (x)
f (x) := |x2 − 1| + x ; g(x) :=
x
Să se calculeze limitele la −∞ şi la +∞ ale funcţiilor f şi g.
9) Să se afle limita
2
x3 − x2 − 2x + 5

x
lim +
x→x0 x−1 2 − x − x2
unde x0 = −∞, 1 şi +∞.
ax+1 + 4x+1
10) Să se determine a ∈ (0, +∞) pentru care lim există şi
x→+∞ 2x + 5x
este finită.
Aceeaşi problemă şi pentru limita la −∞.
11) Să se afle limita
√ √x2 +2x+x
lim 2
x + 2x − x
x→+∞
11’) Să se afle limita

√ √x2 −2x−x
lim x2 − 2x + x
x→−∞
12) Fie P o funcţie polinom cu coeficienţi reali, de grad 3. Să se arate că
există şi sunt unici a, b ∈ R, astfel ı̂ncât
p
3
lim P (x) − ax − b = 0
x→+∞
(a şi b se vor exprima ı̂n funcţie de coeficienţii polinomului P ).

12’) Fie P şi Q funcţii polinom cu coeficienţi reali, cu grad P = 1+grad Q .
Să se arate că există şi sunt unici a, b ∈ R, astfel ı̂ncât

P (x)
lim − ax − b = 0
x→+∞ Q(x)
(a şi b se vor exprima ı̂n funcţie de coeficienţii polinoamelor P şi Q).

13)
n m
lim n
−
x→1 1−x 1 − xm
(pentru n 6= m ∈ N∗ ).

1
14) lim x
x→0 x
a hxi
14’) lim
x→+∞ x b
(pentru a > 0, b > 0).
16) Fiind dată funcţia f : R → R,
x sin x1 , x 6= 0
2
f (x) :=
0, x=0
să se studieze existenţa limitelor iterate:

f (x + h) − f (x)
lim lim
x→0 h→0 h

f (x + h) − f (x)
lim lim
h→0 x→0 h
17) Să se arate că:

a b
lim 3
+
x→1 1−x 1 − x5
există dacă şi numai dacă 5a + 3b = 0.

19) Să se afle limita funcţiei
x3 + 2 x4 + 2
−
x2 + 3x + 2 x3 + 1
ı̂n punctele −∞, −1 şi +∞.
20) Să se afle limita funcţiei
1/x
3x + 4x

ı̂n punctele −∞, 0 şi +∞.

3.2. FUNCŢII CONTINUE. 69
3.2 Funcţii continue.

Cadrul pentru continuitate: o funcţie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D, punct
de acumulare pentru D. De fapt, punctele din D, dar care nu sunt puncte
de acumulare pentru D sunt aşa numitele puncte izolate: există o vecinătate
V pentru x0 astfel ı̂ncât V ∩ (D \ {x0 }) = ∅. Oricum, ı̂n asemenea puncte,
funcţia f se va considera continuă, deci nu prezintă nici un interes practic.
De reţinut că, dacă D este reuniune de intervale, ne–reduse la un punct,
atunci orice punct din D este şi punct de acumulare pentru D.
Definiţie. f : D → R se numeşte continuă ı̂n x0 ∈ D, dacă: fie x0 nu
este punct de acumulare pentru D, fie lim f (x) = f (x0 ).
x→x0
Având ı̂n vedere definiţia limitei, deducem că f este continuă ı̂n x0 dacă
şi numai dacă pentru orice şir (xn ) din D, cu xn −→ x0 urmează că f (xn ) −→
f (x0 ).
Vom spune că f este continuă pe D dacă f este continuă ı̂n fiecare punct
din D.
Definiţia se particularizează pentru a obţine noţiunea de funcţie continuă
la dreapta / stânga, considerând (dacă are sens) restricţia f |D∩(−∞,x0 ] (resp.
f |D∩[x0 ,+∞) ).
Exemple de funcţii continue. Funcţia f : R → R definită prin f (x) = c,
resp. f (x) = x pentru orice x ∈ R este evident continuă pe R.
Funcţia modul este continuă pe R, după cum rezultă din inegalitatea
||f (x)| − |f (y)|| ≤ |x − y|
pentru orice x, y ∈ R.
Are loc o caracterizare de tip ε/δ:
Teoremă. f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă : ∀ε > 0 ∃δ > 0
astfel ı̂ncât ∀x ∈ D, |x − x0 | < δ ⇒ |f (x) − f (x0 )| < ε.
Demonstraţie. Se deduce din caracterizarea limitei (la funcţii).
Există următoarea caracterizare pentru continuitatea pe o mulţime:
Teoremă. f este continuă pe D dacă şi numai dacă oricare ar fi G ⊆ R
o mulţime deschisă, f −1 (G) este deschisă ı̂n D.
Demonstraţie. ⇒ Fie x0 ∈ f −1 (G) adică f (x0 ) ∈ G. G fiind vecinătate
pentru f (x0 ), rezultă că există o vecinătate pentru x0 ı̂n D, adică δ > 0
astfel ı̂ncât ∀ x ∈ (x0 − δ, x0 + δ) ∩ D ⇒ f (x) ∈ G. Adică exact x ∈ f −1 (G),
ceea ce arată că (x0 − δ, x0 + δ) ∩ D ⊆ f −1 (G), ceea ce ı̂nseamnă că x0 este
punct interior (ı̂n D), pentru f −1 (G). Punctul x0 fiind generic, urmează că
f −1 (G) este deschisă ı̂n D.
⇐ Fie x0 ∈ D şi V o vecinătate deschisă pentru f (x0 ). Deci f −1 (V ) este

deschisă ı̂n D, ceea ce ı̂nseamnă că există o vecinătate deschisă U pentru x0
astfel ı̂ncât U ∩ D ⊆ f −1 (V ). Aşadar, ∀ x ∈ U ∩ D ⇒ f (x) ∈ V , ceea ce
dovedeşte continuitatea funcţiei ı̂n x0 .
Comentarii. Este suficient ca proprietatea să aibă loc pentru G interval
deschis oarecare. Deschis ı̂n D ı̂nseamnă că există o mulţime deschisă G0
ı̂n R (adică o reuniune cel mult numărabilă de intervale deschise, disjuncte)
astfel ı̂ncât f −1 (G) = D ∩ G0 .
Operaţii cu funcţii continue: Dacă f, g : D ⊆ R → R sunt continue
ı̂n x0 , atunci f + g şi f.g sunt continue ı̂n x0 ; dacă, ı̂n plus, g(x0 ) 6= 0, atunci
f
este continuă ı̂n x0 .
g
Deducem că funcţiile raţionale sunt continue pe domeniul maxim de
definiţie (care este o reunine finită de intervale deschise, mai precis este com-
plementara unei mulţimi finite).
Ca o proprietate suplimentară, continuitatea se păstrează la compunere:
Fie f : D ⊆ R → D0 continuă ı̂n x0 , iar g : D0 → R continuă ı̂n f (x0 ).
Atunci funcţia g ◦ f este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie.Fie xn → x0 , cu xn ∈ D. Atunci f (xn ) → f (x0 ), iar
f (xn ) ∈ D0 . Deci (g ◦ f )(xn ) = g [f (xn )] → g(f (x0 )) = (g ◦ f )(x0 ).
3.2.1 Exerciţii.
1. Să se studieze continuitatea funcţiilor f : R −→ R şi g : R −→ R definite
prin:
f (x) := inf{t2 | t ∈ [x, x + 1) }
g(x) := sup{t2 | t ∈ [x, x + 1) }

2. Să se studieze continuitatea funcţiilor:
1
(i) f : [0, +∞) → R, f (x) := lim .
n→+∞ 1 + xn
x + x2 enx
(ii) f : R → R, f (x) := lim .
n→+∞ 1 + enx
enx + x
(iii) f : R → R, f (x) := lim nx .
n→+∞ e +1
(iv) Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R, definită prin:
enx + x
f (x) := lim
n→+∞ xenx + x2 + 1
3.3. TEOREME FUNDAMENTALE 71
3. Funcţia f : [0, 1] → [0, 1] are proprietatea că, oricare ar fi (xn ) un şir

din [0, 1] cu xn → x şi f (xn ) → y, urmează că y = f (x) (”grafic ı̂nchis”).
Să se arate că f este continuă pe [0, 1].
4. Funcţia lui Riemann. Se defineşte funcţia f : [0, 1] → R prin:

0, dacă x 6∈ Q sau x = 0
f (x) = 1
n
, dacă x = m n
ca fracţie ireductibilă 6= 0
Să se arate că f este continuă ı̂n 0 şi ı̂n orice punct iraţional; şi discontinuă
ı̂n orice punct raţional, 6= 0.
Indicaţie. Se va arata ca limita in fiecare punct este 0.
5. Fie (an )n un şir de numere strict pozitive, cu an −→ 0. Fie f : R → R
o funcţie continuă, cu proprietatea că, pentru fiecare n: f (x + an ) = f (x),
oricare ar fi x ∈ R.
Să se arate că f este constantă.
Indicaţie. Se poate arăta că, pentru fiecare x ∈ R există un şir (kn ) de
numere ı̂ntregi astfel ı̂ncât kn amn → x .
6) Prelungire prin continuitate. Să presupunem că f : D ⊆ R → R
iar x0 6∈ D, dar este punct de acumulare pentru D. Mai presupunem că
există lim f (x) = L ∈ R. Atunci funcţia, notată f˜, definită pe D ∪ {x0 }
x→x0
prin:
f (x), x ∈ D
f˜(x) =
L, x = x0
1
7) Să se stabilească domeniul maxim de definiţie al funcţiei (x + ex ) x .
Apoi să se arate că această funcţie se poate prelungi prin continuitate ı̂n 0.
3.3 Teoreme fundamentale

3.3.1 Proprietatea valorii intermediare
În continuare, I ⊆ R va desemna un interval.
Teoremă. Fie f : I → R continuă; a < b ∈ I. Dacă f (a).f (b) < 0,
atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (c) = 0.
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că
f (a) < 0. Să notăm A := {x ∈ [a, b]| f (x) < 0}. Mulţimea A este nevidă
şi majorată, deci există c := sup A. Din ipoteză, c < b. Din continuitate:
f (c) ≤ 0. Presupunerea f (c) < 0 duce la contradicţie: din continuitate, va
exista δ > 0 astfel ı̂ncât f (x) < 0, pentru orice x ∈ [c, c + δ), contradicţie cu
faptul că c este marginea superioară.
Demonstraţie alternativă. Fie m mijlocul intervalului [a, b]. Dacă

f (m) = 0, demonstraţia este terminată. Dacă nu, pe unul din intervalele
[a, m] sau [m, b] funcţia f ia valori de semne contrare la capete. Notăm
[a1 , b1 ] acest interval. Repetând procedeul, găsim un şir descrescător [an , bn ]
b−a
de intervale ı̂nchise, cu şirul lungimilor → 0, astfel ı̂ncât f ia valori
2n
de semne contrare la capete. Fie c unicul punct comun acestor intervale.
Deoarece an → c şi bn → c, din continuitatea funcţiei f deducem că f (c) ≤ 0
şi totodată f (c) ≥ 0.
Observatie. Exista algoritmi mai eficienti de gasire a lui c.
Un asemenea rezultat serveşte la demonstrarea existenţei rădăcinilor.
Exemplu: fie P o funcţie polinom, de grad impar. Deoarece
lim P (x) = −∞ iar lim P (x) = +∞

x→−∞ x→+∞
(sau invers) rezultă că P are cel puţin o rădăcină reală.

Dacă f este strict monotonă, atunci c este unic. Şirul lui Rolle va furniza o
metodă practică de separare a rădăcinilor (de găsire a intervalelor, la capetele
cărora f ı̂şi schimbă eventual semnul).
Rezultatul precedent furnizează următoarea formă, aparent mai generală:
Teoremă (proprietatea Darboux). Fie f : I → R continuă; a < b ∈
I. Oricare ar fi y ı̂ntre f (a) şi f (b), există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (c) = y.
Pentru demonstraţie, se aplică rezultatul precedent funcţiei f (x) − y.
Folosind faptul că o mulţime I ⊆ R este interval dacă şi numai dacă
oricare ar fi a < b ∈ I urmează că [a, b] ⊆ I, obţinem următoarea reformulare:
Teoremă. Fie f : I → R continuă. Atunci f (I) este un interval.
Observaţie. Tipul de interval se poate schimba: de ex. f (x) = x2 pe
(−1, 1); (−2, 1].
3.3.2 Teorema lui Weierstrass

Vom presupune că a < b.
Teoremă. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci f este mărginită
(adică există M astfel ı̂ncât |f (x)| ≤ M , oricare ar fi x ∈ [a, b]).
Demonstraţie. Să presupunem, prin reducere la absurd, că f nu este
mărginită. Urmează că, pentru fiecare n ∈ N există xn ∈ [a, b] pentru care
|f (xn )| ≥ n. Cu lema lui Cesàro, (xn ) are un subşir convergent xnk →
x0 . Urmează că f (xnk ) → f (x0 ), absurd deoarece |f (xnk )| → |f (x0 )| dar
|f (xnk )| → +∞.
3.3. TEOREME FUNDAMENTALE 73
Teoremă. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci f ı̂şi atinge

marginile.
Demonstraţie. Să notăm M := sup f (x). Dacă am presupune, prin
x∈[a,b]
reducere la absurd, că f (x) < M , oricare ar fi x ∈ [a, b], atunci am putea
1
considera funcţia x 7→ care ar fi bine definită şi continuă pe [a, b],
M − f (x)
dar nemajorată.
Demonstraţie alternativă. M = sup f (x) ı̂nseamnă că există un şir
x∈[a,b]
(xn ) din [a, b], cu f (xn ) → M . Se extrage un subşir convergent xnk → x0 ∈
[a, b]; atunci f (x0 ) = M .
Funcţiile continue pe intervale ı̂nchise şi mărginite posedă proprietatea
de uniformă continuitate:
Teoremă (Cantor). Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci
pentru orice ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x0 , x00 ∈ [a, b] cu
|x0 − x00 | < δ, avem |f (x0 ) − f (x00 )| < ε.
Demonstraţie. Prin reducere la absurd: faptul că f nu ar fi uniform
continuă pe [a, b] se traduce prin
(∗) ∃ε0 > 0 astfel ı̂ncât ∀n ∈ N ∃ x0n , x00n ∈ [a, b] astfel ı̂ncât (∗) |x0n −
x00n | < n1 dar |f (x0n ) − f (x00n )| ≥ ε0
Pe baza lemei lui Cesàro, putem extrage un subşir (x0nk )k , care să fie
convergent. Notăm limita cu x0 ∈ [a, b]. Datorită (∗), subşirul (x00nk )k va
avea aceeaşi limită. Dar
0 < ε0 ≤ |f (x0nk ) − f (x00nk )| −→ 0
ceea ce constituie contradicţia căutată.

Funcţiile cu proprietatea din teoremă se numesc uniform continue (pe
[a, b]).
3.3.3 Exerciţii.
1. Fie a < b ∈ R iar f : [a, b] → [a, b] o funcţie continuă. Să se arate că f
admite cel puţin un punct fix (i.e. există x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) = x0 ).
2. Să se arate că ecuaţia x2x = 1 are exact o rădăcină ı̂n (0, 1).
3. Fie f : [0, 2] → R o funcţie continuă, cu proprietatea f (0) = f (2). Să se
arate că există c ∈ [0, 1] pentru care f (c) = f (c + 1).
4. Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă, cu proprietatea f (0) = f (1). Fie
1
n ∈ N∗ fixat. Să se arate că există c ∈ [0, 1] pentru care f (c) = f (c + ).
n
5. Fie f : [0, +∞) → R o funcţie continuă. Presupunem că există A < B şi
xn −→ +∞, yn −→ +∞ pentru care f (xn ) −→ A, f (yn ) −→ B.
Atunci, pentru fiecare C ∈ (A, B) există zn −→ +∞ cu f (zn ) −→ C.
6. Justificaţi că nu există f : [0, 1] → (0, 1) care să fie continuă şi surjectivă.
Daţi un exemplu de funcţie f : (0, 1) → [0, 1], continuă şi surjectivă.
Observaţi că nici o asemenea funcţie nu poate fi şi injectivă.
7. Fie f : R → R o funcţie continuă, cu proprietatea f (x + 1) = f (x), oricare
ar fi x ∈ R.
Să se arate că f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile pe R.
Deduceţi că există x0 ∈ R astfel ı̂ncât f (x0 + π) = f (x0 ).
Daţi un exemplu de funcţie f : R → R, care să fie mărginită, dar nu ı̂şi
atinge marginile pe R.
3.4 Funcţii monotone.

Definiţie. Funcţia f : I → R se numeşte (strict) crescătoare (pe I) dacă
∀x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 ⇒ f (x1 ) ≤ f (x2 )
(resp. f (x1 ) < f (x2 )).

Funcţia f : I → R se numeşte (strict) descrescătoare (pe I) dacă
∀x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 ⇒ f (x1 ) ≥ f (x2 )
(resp. f (x1 ) > f (x2 )).

Funcţia f : I → R se numeşte (strict) monotonă (pe I) dacă este: fie
(strict) crescătoare, fie (strict) descrescătoare (pe I).
Pentru simplitate, atunci când există, vom nota limitele laterale
f (x0 −) := lim f (x)

x → x0
x < x0
respectiv:
f (x0 +) := lim f (x)

x → x0
x > x0
Teorema Fie f : I → R crescătoare. În fiecare punct x0 ∈ I interior

există limitele laterale şi
f (x0 −) ≤ f (x0 ) ≤ f (x0 +)

3.4. FUNCŢII MONOTONE. 75
Demonstraţie. Mulţimea {f (x)|x ∈ I, x < x0 } este nevidă şi majorată

de f (x0 ). Este suficient să verificăm că
f (x0 −) = sup{f (x)|x < x0 }
Să notăm s := sup{f (x)|x < x0 } şi fie (xn ) un şir din I, cu xn → x0 , cu
xn < x0 . Pentru fiecare ε > 0 există x ∈ I, x < x0 astfel ı̂ncât s − ε <
f (x) ≤ s. Acum există un rang nε pentru care n ≥ nε asigură x < xn . Deci
f (x) ≤ f (xn ), de unde s − ε ≤ f (xn ) ≤ s, adică f (xn ) → s.
Desigur, dacă x0 este o extremitate a intervalului I, atunci există doar
una din limitele laterale; dacă ı̂n plus x0 ∈ I, atunci se menţine comparaţia
cu f (x0 ).
Să observăm că, dacă f (x0 −) < f (x0 +), atunci oricare ar fi x 6= x0 , avem
f (x) 6∈ (f (x0 −), f (x0 +)). În plus, dacă x0 < x1 , atunci
(f (x0 −), f (x0 +)) ∩ (f (x1 −), f (x1 +)) = ∅
Fie atunci I = [a, b] iar c > 0. Dacă există cel puţin N puncte xk ∈ (a, b),
k = 1, . . . , N ı̂n care f (xk +) − f (xk −) ≥ c, urmează N.c ≤ b − a.
Din aceste observaţii deducem următorul rezultat:
Teoremă. Mulţimea punctelor de discontinuitate ale unei funţii mono-
tone este cel mult numărabilă.
Demonstraţie. [ Deoarece există un şir crescător de intervale ı̂nchise
astfel ı̂ncât I = [an , bn ], este suficient să presupunem I = [a, b]. Pentru
n
fiecare m ∈ N, considerăm mulţimea
1
Am := {x ∈ I| lim f (x) − lim f (x) > }
x → x0 x → x0 m
x > x0 x < x0
Această [
mulţime este finită, deci mulţimea punctelor de discontinuitate in-
terioare Am este cel mult numărabilă.
m
În general, f (I) este o reuniune (cel mult numărabilă) de intervale, inclu-
siv puncte izolate.
Exemplu: Fie f : R → R, f (x) := [x]. Atunci f (R) = Z.
Teoremă. Dacă f : I → R este continuă şi injectivă, atunci este strict
monotonă.
Demonstraţie. Dacă f n-ar fi strict monotonă, ar exista x1 < x2 < x3
din I, astfel ı̂ncât : fie f (x1 ) < f (x2 ) şi f (x2 ) > f (x3 ); fie f (x1 ) > f (x2 )
şi f (x2 ) < f (x3 ). Presupunând, de exemplu, prima situaţie, fie y < f (x2 ) şi
y > min(f (x1 ), f (x3 )). Ar exista atunci x0 ∈ (x1 , x2 ) şi x00 ∈ (x2 , x3 ) astfel
ı̂ncât f (x0 ) = f (x00 ) = y, ceea ce contrazice injectivitatea funcţiei f .
Teorema (i) Fie f : I → R funcţie monotonă. Atunci f este continuă
dacă şi numai dacă f (I) este un interval.
(ii) Dacă f : I → R este strict monotonă şi continuă, atunci J := f (I)
este un interval; există inversa f −1 : J → I şi este funcţie continuă.
Demonstraţie. (i) Dacă f n-ar fi continuă ı̂n x0 , atunci f (x0 −) <
f (x0 +) şi astfel nici o valoare din intervalul (f (x0 −), f (x0 +)) n-ar fi ı̂n f (I),
adică f (I) n-ar fi interval.
Invers, este proprietatea Darboux.
(ii) Evident, orice funcţie strict monotonă este injectivă, aşadar f sta-
bileşte o bijecţie ı̂ntre I şi f (I). Inversa f −1 : f (I) → I este strict monotonă,
mai precis dacă f este strict crescătoare (resp. descrescătoare) atunci f −1
este tot strict crescătoare (resp. descrescătoare).
3.4.1 Exerciţii.
1) Se defineşte funcţia f : [−1, 1] → [−1, 1] prin:

x + 1 , x ∈ [−1, 0]
f (x) =
−x , x ∈ (0, 1]
a) Să se arate că f este bijecţie, dar nu este monotonă.
b) Să se precizeze punctele ı̂n care f este continuă.
c) Să se indice intervale pe care f este strict monotonă.
2) Scrieţi faptul că o funcţie f : I → R nu este crescătoare.
Justificaţi faptul că o funcţie f : I → R nu este monotonă dacă şi numai
dacă există a < b < c din I, astfel ı̂ncât : fie f (a) < f (b) şi f (b) > f (c); fie
f (a) > f (b) şi f (b) < f (c).
3) Se consideră funcţia f : R −→ R definită astfel:

ax + b, x < 0
f (x) =
cx + d, x ≥ 0
unde a > 0, c > 0, b ≤ d .

a) Să se arate că f este strict crescătoare.
Mai există alte situaţii când f este respectiv: injectivă; surjectivă; mono-
ton crescătoare; continuă ?
b) Să se arate că:
3.5. TRANSFER DE LIMITĂ ŞI CONTINUITATE. 77
f este funcţie surjectivă ⇔ f este continuă ı̂n 0 ⇔ ( b = d ).


1 − x, x < 0
f (x) =
a − 2x, x ≥ 0
Pentru ce valori ale lui a ∈ R este f :

* continuă;
* monotonă;
* surjectivă?


 e, x≤0
 n
 X 1 1
f (x) = , n+1 < x ≤ n1 (n ≥ 1)
 k!
 k=0


2, x>1
Să se discute monotonia şi continuitatea funcţiei f .

6) Fie I, J ⊆ R două intervale iar f : I → J o funcţie strict crescătoare
şi surjectivă.
Arătaţi că f −1 : J → I este strict crescătoare.
3.5 Transfer de limită şi continuitate.

Teoremă. Fie x0 punct de acumulare pentru D ⊆ R. Fie fn : D → R un
şir uniform convergent pe D la f : D → R.
Presupunem că, pentru fiecare n ∈ N, există şi este finită lim fn (x) = ln .
x→x0
Atunci există lim ln şi lim f (x) iar acestea sunt finite şi egale. Adică
n→∞ x→x0
lim lim fn (x) = lim lim fn (x).
x→x0 n→∞ n→∞ x→x0
Demonstraţie. Arătăm că (ln ) este şir Cauchy. Scriem următoarea
inegalitate, cu x 6= x0 arbitrar:
|ln − lm | ≤ |ln − fn (x)| + |fn (x) − fm (x)| + |fm (x) − lm |
ε > 0 fiind dat există nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n, m ≥ nε şi oricare ar fi

x ∈ D, să avem |fn (x) − fm (x)| < ε/3. Pentru fiecare asemenea n, m, alegem
x astfel ı̂ncât |ln − fn (x)| < ε/3, |fm (x) − lm | < ε/3.
Aşadar (ln ) este şir convergent, notăm cu l limita sa. Scriem următoarea
inegalitate, cu n arbitrar:
|f (x) − l| ≤ |f (x) − fn (x)| + |fn (x) − ln | + |ln − l|
ε > 0 fiind dat există nε (independent de x) astfel ı̂ncât oricare ar fi n ≥ nε

şi oricare ar fi x să avem |f (x) − fn (x)| < ε/3; |ln − l| < ε/3. Fixăm acum
n = nε şi scriem că fn (x) −→ ln . Rezultă că există δ > 0 astfel ı̂ncât
0 < |x − x0 | < δ ⇒ |fn (x) − ln | < ε/3.
A doua demonstraţie. Deoarece fn → f uniform pe D, urmează că
∀ε > 0, există nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε avem
(∗) |fn (x) − f (x)| < ε, ∀x ∈ D
Scriem acum condiţia Cauchy pentru lim fnε (x) = lnε . Deci există δε > 0
x→x0
astfel ı̂ncât pentru orice x0 , x00 ∈ D cu x0 6= x0 , x00 6= x0 , |x0 − x0 | < δ şi
|x00 − x0 | < δ avem |fnε (x0 ) − fnε (x00 )| < ε. Prin urmare,
|f (x0 ) − f (x00 )| ≤ |f (x0 ) − fnε (x0 )| + |fnε (x0 ) − fnε (x00 )| + |fnε (x00 ) − f (x00 )| < 3ε
dacă alegem |x0 − x0 | < δ, |x00 − x0 | < δ. Aşadar f ı̂ndeplineşte condiţia

Cauchy ı̂n x0 şi deci există lim f (x). Trecem la limită ı̂n (*) făcând x → x0
x→x0
şi obţinem că pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel ı̂ncât dacă n ≥ nε avem
|ln − lim f (x)| ≤ ε

x→x0
ceea ce arată că lim ln = lim f (x), ı̂ncheind demonstraţia.

n→∞ x→x0
Observăm că teorema se particularizează:
Teoremă (Transferul de continuitate la şiruri de funcţii.) Fie
fn : D → R un şir de funcţii continue ı̂n x0 ∈ D. Dacă fn −→ f , uniform pe
D, atunci f este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie. Avem lim fn (x) = fn (x0 ) pentru orice n ∈ N. Aplicând
x→x0
teorema precedentă, lim f (x) = lim fn (x0 ) = f (x0 ).
x→x0 n→∞
n
Exemplu. fn (x) = x , x ∈ [0, 1]. Se vede că fn (x) → f (x), ∀x ∈ [0, 1]
unde f (x) = 0, dacă x ∈ [0, 1) şi f (1) = 1.
Funcţiile fn sunt continue ı̂n 1 dar f nu e continuă ı̂n 1. Deci (fn ) nu
converge uniform pe [0, 1].
Transferul de limită şi continuitate se extinde direct la serii de funcţii.
Corolar. (Transfer de limita la serii de funcţii) Fie fn : D → R, x0

P∞
punct de acumulare pentru D. Presupunem că seria fn (x) este uniform
n=1
convergentă pe D şi că există lim fn (x) ∈ R. Atunci:
x→x0
∞
P
a) Seria lim fn (x) este convergentă,
n=1 x→x0
∞
P
b) Există şi este finită lim fn (x).
x→x0 n=1
∞
P P∞
În plus lim fn (x) = lim fn (x).
x→x0 n=1 n=1 x→x0
Corolar. (Transfer de continuitate la serii de funcţii) Fie fn :
∞
P
D → R, x0 ∈ D. Presupunem că seria fn (x) este uniform convergentă pe
n=1
D şi că funcţiile fn sunt continue ı̂n x0 . Atunci funcţia f : D → R definită
prin
X∞
f (x) = fn (x)
n=1

∞
X
Teoremă. Fie an xn o serie de puteri, având raza de convergenţă
n=0
∞
X
R > 0. Atunci f : (−R, R) → R, f (x) := an xn este continuă.
n=0
Demonstraţie. Fie x0 ∈ (−R, R) şi r ∈ (|x0 |, R). Deoarece seria de
puteri este uniform convergentă pe [−r, r], iar sumele parţiale sunt continue
(fiind funcţii polinom), urmează că f este continuă ı̂n x0 .
Teoremă şi definiţie. Există şi este unică o funcţie f : R → R cu
proprietăţile:
(i) f este continuă ;
(ii) f (1) = e;
(iii) f (x + y) = f (x)f (y) , ∀x, y ∈ R .
Demonstraţie. Existenţa a fost arătată
∞
X xn
f (x) :=
n=0
n!
Unicitatea. Fie g o funcţie cu aceleaşi proprietăţi. Considerăm
A := {x ∈ R|f (x) = g(x)}

Se arată succesiv: 1 ∈ A , deci N ⊂ A prin inducţie; apoi 0 ∈ A şi deci

Z ⊂ A; pentru fiecare n ∈ N avem n1 ∈ A, deci Q ⊂ A ; ı̂n sfârşit, din
continuitate deducem A ≡ R .
Funcţia din teoremă se numeşte funcţia exponenţială (cu baza e) şi se
notează ex sau exp x .
Propoziţie. (i) ex > 0 , ∀x ∈ R ;
(ii) ex este strict crescătoare pe R ;
(iii) lim ex = +∞ ; lim ex = 0 .
x→+∞ x→−∞
Deci ex stabileşte o bijecţie (strict crescătoare) ı̂ntre R şi (0, +∞). Inversa
se notează ln : (0, +∞) → R .
Are loc limita fundamentală
ex − 1
lim =1
x→0 x
∞
X 1
Exemple. 1. Seria x
este convergentă pentru x > 1 , dar nu este
n=1
n
uniform convergentă pe (1, ∞). Demonstrăm prin reducere la absurd. Dacă
∞
X 1
ar fi uniform convergentă, conform corolarului precedent, seria lim x
x→1 n
n=1
∞
X 1
ar fi convergentă, ceea ce ar conduce la convergenţa seriei armonice .
n=1
n
Seria este ı̂nsă uniform convergentă pe orice interval de tipul [a, +∞), a > 1.
1 1
Pentru aceasta se aplică criteriul lui Weierstrass. Într-adevar, | x | ≤ a
n n
pentru orice n ∈ N şi pentru orice x ∈ [a, +∞). În plus, seria numerică
∞
X 1
a
este convergentă, fiind o serie armonică generalizată cu a > 1. De aici
n=1
n
rezultă că funcţia f : (1, ∞) → R definită prin
∞
X 1
f (x) =
n=1
nx
este continuă ı̂n orice punct din (1, ∞). Într-adevăr, dacă fixăm un număr
x0 ∈ (1, ∞), considerăm a cu proprietatea 1 < a < x0 şi aplicăm teorema de
transfer a continuităţii la serii de funcţii, pe mulţimea [a, ∞).
∞
X xn
2. Seria de puteri este convergentă pe [−1, 1) (se poate arăta ca
n=1
n
are suma ln(1 − x)), deci este uniform convergent pe fiecare interval [−r, r],
unde 0 < r < 1. Convenim să prelungim funcţia xn ln x ı̂n 0 cu valoarea 0.

∞
X xn ln x
Seria (de funcţii) este uniform convergentă pe [0, 1]. În adevăr,
n=1
n
xn ln x 1
folosind derivata funcţiei xn ln x, se arată ≤ 2 , ∀x ∈ [0, 1].
n en
3. Să se precizeze mulţimea de convergenţă, convergenţa uniformă şi să
se afle suma seriei
∞
X nxn−1
n=1
(1 + x)n+1
x
Dacă notăm u := , seria converge pentru |u| < 1 şi converge uniform
1+x
1
pe orice interval |u| ≤ r < 1. Adică seria dacă converge pentru orice x > −
2
1
şi converge uniform pe orice interval − < a ≤ x ≤ b < +∞. Suma seriei
2
1 1
este = 1.
(1 + x)2 1 − x 2
1+x
4. Să se precizeze mulţimea de convergenţă, convergenţa uniformă şi să
se afle suma seriei
∞
X xn
n=1
(1 − xn )(1 − xn+1 )
Dacă |x| ≤ r < 1 atunci majorarea

n
rn

x
≤
(1 − xn )(1 − xn+1 ) (1 − rn )(1 − rn+1 )
şi compararea cu seria geometrică arată convergenţa punctuală, chiar abso-

lută, pe (−1, 1) şi uniformă pe fiecare interval [−r, r], pentru r < 1.
Dacă |x| ≥ R > 1, atunci majorarea
n
Rn

x
≤
(1 − xn )(1 − xn+1 ) (Rn − 1)(Rn+1 − 1)
şi compararea cu seria geometrică arată convergenţa punctuală, chiar abso-

lută, pe (−∞, −1) ∪ (1, +∞) şi uniformă pe fiecare din intervalele [−R, −r]
sau [r, R], pentru 1 < r < R < +∞.
Pentru a găsi suma f (x) a seriei, pentru x ∈ (−∞, −1)∪(−1, 1)∪(1, +∞),
folosim următoarea descompunere:
xn 1 1 xn
= − + x
(1 − xn )(1 − xn+1 ) 1 − xn 1 − xn+1 (1 − xn )(1 − xn+1 )
Sumând şi tercând la limită se obţine relaţia:

pentru x ∈ (−1, 1):
1
f (x) = − 1 + xf (x)
1−x
x
de unde f (x) = ;
(1 − x)2
pentru x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞):
1
f (x) = + xf (x)
1−x
1
de unde f (x) = .
(1 − x)2
5. Fie seria de funcţii
∞
X
x(1 − x2 )n
n=0
√ √
(i) Să se arate că seria converge punctual pe (− 2, 2).
(ii) Să se√arate că seria converge uniform pe orice interval [a, b], unde
0 < a < b < 2.
(iii) Să se arate că seria nu converge uniform pe intervalul [−1, 1].
Seria este convergentă
√ ı̂n x√= 0; pentru x 6= 0, seria converge ⇔ |1 −
2
x |√< 1√⇔ x ∈ (− 2, 0) ∪ (0, 2). Deci seria este punctual convergentă pe
(− 2, 2), iar suma este 0 pentru x = 0 şi x1 pentru x 6= 0. Această funcţie
fiind discontinuă ı̂n 0, rezultă că seria nu este uniform convergentă pe nici
un interval ce conţine 0 ı̂n interior.
√
Fie acum 0 < a < b < 2. Pentru orice x ∈ [a, b] se obţine −1 <
1 − b2 ≤ 1 − x2 ≤ 1 − a2 < 1. Convergenţa uniformă rezultă din proprietatea
corsepunzătoare a seriei geometrice.
3.5.1 Modele de lucrări de control.

I. 1) Să se calculeze:
3x2 + 2

3
lim −
x→−1 1 + x3 1 + x5
√
√
x+1+ x−2
lim √ √
x→+∞ x3 + x2 − 2 − x3 − 2x2 + 1
Indicaţie. Stabiliţi tipul de nedeterminare.

3) Pentru care valori ale parametrilor a ∈ Z şi b ∈ R , este continuă
funcţia f : R → R:
a x
x (2 − 1)(sin 2x − 2 sin x), x =
6 0
f (x) =
b, x=0
Indicaţie. Se pot considera cazurile: a = −4; a = 0.

4) Fie f : (0, +∞) → (−1, 1) o funcţie continuă, cu proprietatea:
există şirurile (xn ), (x0n ) din (0, +∞), cu xn → +∞, x0n → +∞ iar
f (xn ) → −1, f (x0n ) → 1.
Să se arate că există un şir (yn ) din (0, +∞) cu yn → +∞, astfel ı̂ncât
f (yn ) → 0.
Există o asemenea funcţie f ?
II. 1) Să se calculeze:

5 3
lim 5
−
x→1 1−x 1 − x3
2) Fie a > 0, b > 0. Să se afle limitele la −∞, ı̂n 0 şi la +∞ pentru
x 1/x
a + bx
funcţia: .
2
3) Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R, definită prin:
enx + x
f (x) := lim
n→+∞ enx + 1
4) Să se dea un exemplu de funcţie f : (0, 1) → [0, 1], care să fie continuă
şi surjectivă.
Să se demonstreze că nu există nici o funcţie f : [0, 1] → (0, 1), care să
fie continuă şi surjectivă.
Capitolul 4
Calcul diferenţial, funcţii de o

variabilă reală.
4.1 Generalităţi.
Fie D ⊆ R şi x0 ∈ D un punct de acumulare pentru D. Cazul cel mai des
ı̂ntâlnit va fi D interval.
Definiţia 1 Spunem că funcţia f : D → R este derivabilă ı̂n punctul x0

dacă există
f (x) − f (x0 )
lim ( ı̂n R)
x→x0 x − x0
Atunci când există, această limită se notează cu f 0 (x0 ).
Notaţia se foloseşte şi atunci când limita este ±∞, dar nu se mai spune
că funcţia este derivabilă .
Dacă funcţia f este derivabilă ı̂n fiecare punct al mulţimii D, vom spune
că f este derivabilă ı̂n D.
Este util să considerăm derivate laterale:
f (x) − f (x0 )
fs0 (x0 ) := lim
x → x0 x − x0
x < x0
(derivata la stânga) respectiv
f (x) − f (x0 )
fd0 (x0 ) := lim
x → x0 x − x0
x > x0
85
86 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENŢIAL
(derivata la dreapta).
Interpretare geometrică. Ecuaţia dreptei care trece prin punctele (x, f (x))
şi (x0 , f (x0 )) este:
f (x) − f (x0 )
Y − f (x0 ) = (X − x0 )
x − x0
Considerând tangenta la curba definită de graficul funcţiei f ca limită (pen-
tru x → x0 ) a secantelor precedente, urmează că putem interpreta derivata
funcţiei f ı̂n x0 ca panta tangentei la curba definită de graficul funcţiei f ı̂n
x0 .
Exemple. 1. f (x) = |x| nu este derivabilă ı̂n 0, deşi fs0 (0) = −1, fd0 (0) = 1.
2. Fie funcţia f : [0, +∞) → R definită prin:
x sin x1 , x 6= 0
α
f (x) =
0, x=0
Pentru valori ı̂ntregi ale lui α, funcţia f se poate extinde natural la R. Pentru
α ≤ 0, f nu este continuă ı̂n 0. Pentru 0 < α ≤ 1, funcţia f este continuă
(şi) ı̂n 0, dar nu este derivabilă ı̂n 0. Pentru 1 < α, f este derivabilă (şi) ı̂n
0, iar
αxα sin x1 − xα−2 cos x1 , x 6= 0

0
f (x) =
0, x=0
Se observă că pentru 1 < α ≤ 2, f 0 nu este continuă ı̂n 0.
Propoziţia 1 (i) f este derivabilă ı̂n x0 dacă şi numai dacă f este diferenţiabilă
ı̂n x0 , adică: ∃A ∈ R şi funcţia ω : D → R astfel ı̂ncât :
f (x) = f (x0 ) + A.(x − x0 ) + ω(x).(x − x0 ), ∀x ∈ D şi lim ω(x) = 0

x→x0
(ii) Dacă funcţia f este derivabilă ı̂n x0 , atunci este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie. (i) Relaţia scrisă este echivalentă cu a defini
f (x) − f (x0 )
ω(x) := −A
x − x0
pentru x 6= x0 . Astfel, dacă f este derivabilă ı̂n x0 , atunci mai alegem
A := f 0 (x0 ) şi proprietatea
lim ω(x) = 0
x→x0
rezultă din definiţia derivatei.

4.1. GENERALITĂŢI. 87
Invers, dacă f este presupusă diferenţiabilă ı̂n x0 , atunci rezultă că f este
derivabilă ı̂n x0 şi f 0 (x0 ) = A.
(ii) Concluzia rezultă imediat din scrierea:
|f (x) − f (x0 )| ≤ |A + ω(x)||x − x0 |
Propoziţia 2 (reguli de derivare). (i) Dacă f, g : D → R sunt derivabile

f
ı̂n x0 , atunci: f + g; f.g; şi, dacă g(x0 ) 6= 0, sunt derivabile ı̂n x0 iar:
g
(f + g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ) + g 0 (x0 )
(f.g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ).g(x0 ) + f (x0 ).g 0 (x0 )

0
f f 0 (x0 ).g(x0 ) − f (x0 ).g 0 (x0 )
(x0 ) =
g g 2 (x0 )
(ii) Fie D0 ⊆ R, f : D → D0 derivabilă ı̂n x0 şi g : D0 → R derivabilă ı̂n
f (x0 ), presupus punct de acumulare pentru D0 . Atunci g ◦ f este derivabilă
ı̂n x0 iar:
(g ◦ f )0 (x0 ) = g 0 (f (x0 )).f 0 (x0 )
(iii) Fie I, J ⊆ R intervale, f : I → J bijecţie continuă, g : J → I
inversa lui f . Dacă presupunem că: f este derivabilă ı̂n x0 şi f 0 (x0 ) 6= 0,
atunci g este derivabilă ı̂n f (x0 ) iar:
1
g 0 (f (x0 )) =
f 0 (x 0)
Demonstraţie. (i)
(f + g)(x) − (f + g)(x0 ) f (x) − f (x0 ) g(x) − g(x0 )

= + −→ f 0 (x0 ) + g 0 (x0 )
x − x0 x − x0 x − x0
(f.g)(x) − (f.g)(x0 ) [f (x) − f (x0 )] [g(x) − g(x0 )]
= g(x) + f (x0 )
x − x0 x − x0 x − x0
şi continuitatea funcţiei g arată formula de derivare a produsului.
1
Este suficient să demonstrăm formula de derivare pentru . Facem
g
observaţia că, din continuitate urmează că g(x) 6= 0 pe o vecinătate a punc-
tului x0 .
1 1
g(x)
− g(x0 ) g(x) − g(x0 ) 1 g 0 (x0 )
=− −→ − 2
x − x0 x − x0 g(x)g(x0 ) g (x0 )
(ii) Scriem succesiv:
(g ◦f )(x)−(g ◦f )(x0 ) = g 0 (f (x0 )) [f (x) − f (x0 )]+ω1 (f (x)) [f (x) − f (x0 )] =
= g 0 (f (x0 )) [f 0 (x0 )(x − x0 ) + ω(x)(x − x0 )] +

+ω1 (f (x)) [f 0 (x0 )(x − x0 ) + ω(x)(x − x0 )] =
= g 0 (f (x0 )).f 0 (x0 )(x−x0 )+[g 0 (f (x0 ))ω(x) + ω1 (f (x))f 0 (x0 ) + ω1 (f (x))ω(x)] (x−x0 )
Termenul din paranteza pătrată tinde la 0 atunci când x → x0 . Rezultă că
g ◦ f este diferenţiabilă ı̂n x0 , precum şi formula pentru drivata compunerii.
(iii) f este strict monotonă şi continuă pe un interval, ceea ce asigură
continuitatea (globală) a inversei.
Avem de calculat:
g(y) − g(f (x0 ))
lim
y→f (x0 ) y − f (x0 )
Fie y = f (x). Atunci g(f (x)) → g(f (x0 )) = x0 , datorită continuităţii funcţiei
g. Urmează că limita este egală cu:
x − x0 1
lim = 0
x→x0 f (x) − f (x0 ) f (x0 )
Există şi următoarea versiune ”punctuală” pentru regula de derivare a
funcţiei inverse:
(iii’) Fie D0 ⊆ R deschis, f : D → D0 bijecţie, g : D0 → D inversa lui f .
Dacă presupunem că: f este derivabilă ı̂n x0 ; f 0 (x0 ) 6= 0 şi g este continuă ı̂n
f (x0 ), atunci g este derivabilă ı̂n f (x0 ) iar:
1
g 0 (f (x0 )) =
f 0 (x 0)
Demonstraţia este lăsată ca exerciţiu.
4.1.1 Derivabilitatea funcţiilor elementare.

Se verifică direct că funcţiile constante: f (x) = α, ∀x ∈ R şi funcţia identică:
f (x) = x, ∀x ∈ R, sunt derivabile ı̂n R.
Ca aplicaţie imediată a regulilor de derivare, deducem că funcţiile raţio-
nale:
a0 + a1 .x + . . . + an .xn
f (x) = (an .bm 6= 0)
b0 + b1 .x + . . . + bm .xm
sunt derivabile pe complementara mulţimii (finite) a punctelor ı̂n care se
anulează numitorul.
Formula f 0 (x) = nxn−1 unde f : R → R, f (x) := xn cu n ∈ R se arată

prin inducţie, folosind xn+1 = xxn . Formula se extinde la n ∈ Z, desigur
domeniul de definiţie şi de derivabilitate fiind (−∞, 0) ∪ (0, +∞).
Conform regulii de derivare a functiei inverse, derivata funcţiei x1/n este
1 1 1 −1
= xn
n(x1/n )n−1 n
Aplicând regula de derivare pentru funcţiile compuse (dar şi regulile de
calcul cu puteri):
d r 1 m−1 1 1 m m
x = m xn x n −1 = x n −1 = rxr−1
dx n n
Folosind formula de derivare a funcţiei inverse, sau chiar direct pentru
x1/n , se extinde formula ı̂n cazul exponenţilor raţionali. De data aceasta,
domeniul de derivabilitate este (0, +∞) (chiar dacă pentru exponenţi de
forma 1/(2k + 1) domeniul se extinde la R, iar pentru exponenţi pozitivi,
există şi derivata la dreapta ı̂n 0; pentru exponenţi supra–unitari, funcţia
fiind chiar derivabilă (la dreapta) ı̂n 0).
Pentru funţia exponenţială f : R → R, f (x) := ex , se foloseşte limita
fundamentală
ex − 1
lim =1
x→0 x
de unde f 0 (x) = ex , ∀x ∈ R. Din teorema de derivare a funcţiei inverse,
1
deducem că pentru g : (0, +∞) → R, g(y) := ln y are loc g 0 (y) = .
y
Drept consecinţe, obţinem: dacă a ∈ (0, 1) ∪ (1, +∞), atunci pentru
funcţia f (x) := ax = ex ln a avem f 0 (x) = ax ln a; deci pentru g(y) := loga y
1
avem g 0 (y) = .
y ln a
Revenind la cazul funcţiei putere cu exponent oarecare f : (0, +∞) → R,
f (x) := xa = ea ln x , deducem f 0 (x) = axa−1 .
Mai general, dacă f şi g sunt funcţii derivabile iar f (x) > 0, atunci pentru
a calcula derivata funcţiei f g , este suficient să scriem f g = eg ln f şi să aplicăm
regulile stabilite:
f0

g 0 g ln f 0
(f ) = e g ln f + g
f
Pentru derivarea funcţiilor trigonometrice, pornim de la limita fundamen-
sin x
tală lim = 1. Deducem:
x→0 x
sin x − sin x0 sin x−x0 x + x0

= x−x02 cos −→ cos x0
x − x0 2
2
Egalitatea cos x = sin π2 + x permite stabilirea formulei pentru derivata

funcţiei cos, iar regulile de derivare, pentru celelalte funcţii trigonometrice şi
inverse.
Ca exemplificare, pentru funcţia arctg :
1
(arctg)0 (x) =
1 + x2
deoarece:
1 1 1
(arctg)0 (x) = = cos2 (arctg x) = 2
=
(tg)0 (arctg x) 1 + tg (arctg x) 1 + x2
4.1.2 Exerciţii.
1. Să se calculeze derivata funcţiei f : R \ {−1} −→ R,
s
x − 1

x + 1
2. Să se calculeze derivata funcţiei f : R \ {−1} −→ R,
x2 + 2x + 1 √ 2x − 1
ln + 2 3 arctg √
x2 − x + 1 3
3. Fie f, g : (−1, 1) → R funcţii continue, cu f (0) = g(0) = 0. Presupunem

că f şi g sunt derivabile ı̂n 0, iar g 0 (0) 6= 0.
f (x) f 0 (0)
Să se arate că lim există şi este egală cu 0 .
x→0 g(x) g (0)
4. Fie f : (−1, 1) → R o funcţie continuă ı̂n 0. Să se arate că limitele:
f (x) − f (0) f (2x) − f (x)
lim şi lim există sau nu simultan; iar când există,
x→0 x x→0 x
sunt egale (inclusiv cazul limitei infinite).
5. Se consideră funcţiile f, g : ( 12 , +∞) −→ R definite astfel:
2 √
f (x) := ex : g(x) := 2x − 1 ex
Să se verifice egalitatea: (f g)0 = f 0 g 0 .

Mai există şi alte funcţii g pentru care are loc egalitatea?
6. Să se studieze existenţa primelor două derivate ale funcţiei f : (−1, 1) →
R, 2
ln (1 − x) , x ∈ (−1, 0)
f (x) =
tg2 x , x ∈ [0, 1)
7) Să se discute derivabilitatea funcţiei max(sin x, a + cos x).

8) Să se deriveze: r
1 − x2
arcsin
1 + x2
9) Să se determine numerele reale a ≤ b, astfel ı̂ncât funcţia f : R −→ R
definită prin f (x) := x|x − a| + |x − b| să fie derivabilă pe R.
10) Să studieze derivabilitatea ı̂n 0 a funcţiei f : R −→ R,
r
3 x2
f (x) := ex − 1 − x −
2
11) Fie f : I → J (I, J intervale deschise) o bijecţie de două ori derivabilă

pe I, cu derivata ı̂ntâia diferită de 0 pe I. Fie g : J → I inversa lui f .
Arătaţi că g este de două ori derivabilă pe J, iar
f 00 (g(y))
g 00 (y) = −
[f 0 (g(y))]3
2x
12) Să se calculeze derivata funcţiei arcsin .
1 + x2
13) Să se calculeze derivata funcţiei f (x) := arccos(4x3 − 3x) . Să se arate
că f (x) = 3 arccos x, ∀x ∈ [ 12 , 1].
π π
14) Să se regăsească derivatele pentru funcţiile: tangentă pe − , ; arc-
2 2
sinus pe [−1, 1].
Se definesc funcţiile: ch : R → R, sh : R → R (cosinus hiperbolic,
ex + e−x ex − e−x
sinus hiperbolic) prin: ch x := , sh x := . Să se calculeze
2 2
derivatele acestor funcţii. Apoi să se deriveze funcţia ch2 − sh2 . Concluzie?
√
15) Să se studieze derivabilitatea funcţiei 3 x3 − 3x + 2 (se va preciza dome-
niul de definiţie; punctele de continuitate; tipul punctelor ı̂n care nu este
derivabilă: unghiulare, de ı̂ntoarcere; se poate schiţa graficul pe o vecinătate).
16) Să se discute derivabilitatea funcţiei |f |, dacă f este derivabilă pe un
interval.
√
q p
17) Să se calculeze derivatele funcţiilor: x x x; xx ; x1/x (studiul derivatei
ı̂n 0 necesită Lagrange).
ax + b
18) Să se calculeze derivata funcţiei (se presupune c 6= 0). Concluzie
cx + d
pentru ac − bd = 0? Schiţă grafic (doar cu asimptotele)?
4.2 Teoremele fundamentale

4.2.1 Teorema lui Fermat.
Definiţia 2 x0 ∈ D se numeşte punct de minim (resp. maxim) local pentru
funcţia f dacă există o vecinătate V pentru x0 astfel ı̂ncât f (x) ≥ f (x0 ) (resp.
≤), ∀x ∈ V ∩ D.
x0 ∈ D se numeşte punct de extrem local pentru funcţia f atunci când
este fie punct de minim, fie de maxim, local.
Desigur, dacă x0 este punct de minim (resp. maxim) global (adică f (x) ≥
f (x0 ), resp. ≤, ∀x ∈ D), atunci este şi punct de extrem local; dar nu şi
reciproc.
Este posibil ca valoarea funcţiei ı̂ntr–un punct de minim local să fie mai
mare decât valoarea aceleiaşi funcţii ı̂ntr–un punct de maxim local.
Teorema lui Weierstrass asigură că orice funcţie continuă pe un interval
ı̂nchis şi mărginit admite cel puţin un punct de minim şi unul de maxim
global.
Cunoaşterea punctelor de extrem (local) prezintă o importanţă prac-
tică indiscutabilă. De exemplu, considerând fluctuaţia valorilor acţiunilor la
bursă, punctele de maxim local reprezinta momentele ı̂n care se recomandă
vânzarea (valoarea va scădea), iar cele de minim local reprezinta momentele
ı̂n care se recomandă cumpărarea (valoarea va creşte).
Deja pentru unele funcţii elementare au fost precizate punctele de extrem:
funcţiile de grad I şi II (restrânse eventual la un interval), pentru sin, cos,
etc.
De asemenea, există metode ”elementare” (care nu fac apel la calculul
diferenţial), de găsire a punctelor de extrem (cunoaşterea cazului de egalitate
ı̂ntr–o inegalitate poate fi interpretat ı̂n acest sens).
Teorema 1 (teorema lui Fermat) Dacă x0 este punct de extrem (local) pen-
tru funcţia f : D → IR, dacă x0 este punct interior pentru D şi dacă funcţia
f este derivabilă ı̂n x0 , atunci f 0 (x0 ) = 0.
Demonstraţie. Pentru a fixa ideile, să presupunem că x0 este punct de

minim local. Deoarece derivata există ı̂n x0 , care este punct interior, putem
scrie:
f (x) − f (x0 ) f (x) − f (x0 )
f 0 (x0 ) = lim = lim
x→x0 x − x0 x → x0 x − x0
x < x0
4.2. TEOREMELE FUNDAMENTALE 93
f (x) − f (x0 )
= lim
x → x0 x − x0
x > x0
În calculul limitelor laterale, putem considera doar punctele x aparţnând

vecinătăţii date de definiţia punctului de extrem local (datorită caracterului
local al limitei). Adică f (x) − f (x0 ) ≥ 0 ı̂n ambele cazuri. Dar pentru x < x0
f (x) − f (x0 )
rezultă ≤ 0, deci f 0 (x0 ) ≤ 0; ı̂n timp ce, pentru x > x0 rezultă
x − x0
f (x) − f (x0 )
≥ 0, deci f 0 (x0 ) ≥ 0, de unde concluzia.
x − x0
Concluzie: pentru căutarea punctelor de extrem local ale unei funcţii
derivabile (pe o reuniune de intervale) analizăm: punctele x0 ∈ D ı̂n care
f 0 (x0 ) = 0 (numite puncte critice) şi capetele intervalelor (incluzând deci
eventualele puncte unde nu există derivata).
Exemple.
1. f (x) = x pe [0, 1] admite x0 = 0 ca punct de minim (global), dar
derivata este diferită de 0;
2. |x| pe IR: admite un punct de minim (global) ı̂n 0, fără a fi derivabilă
ı̂n acel punct;
3. f (x) = x3 are x0 = 0 drept punct critic, dar nu este punct de extrem,
căci f (x) < f (0), ∀x < 0 şi f (x) > f (0), ∀x > 0.
4.2.2 Proprietatea Darboux a derivatei.

Ca aplicaţie a teoremei lui Fermat:
Propoziţia 3 Fie f : I → R o funcţie derivabilă pe intervalul I. Atunci

funcţia f 0 : I → R are proprietatea Darboux.
Demonstraţie. Luăm a < b ∈ I şi presupunem pentru fixarea ideilor că

f 0 (a) < f 0 (b). Pentru fiecare f 0 (a) < λ < f 0 (b) dorim să arătăm că există
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f 0 (c) = λ.
Pentru aceasta, să considerăm funcţia ajutătoare g(x) = f (x)−λx, x ∈ I.
Este clar că g este derivabilă şi g 0 (x) = f 0 (x) − λ, ∀x ∈ I. Trebuie să arătăm
deci că există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât g 0 (c) = 0.
Deoarece
g(x) − g(a)
g 0 (a) = lim <0
x→a x−a
x>a
deducem că există δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ (a, a + δ), să avem
g(x) < g(a). Deci, punctul x0 = a nu poate fi minim global pentru restricţia
g 0 (a)
g|[a,b] . În adevăr, să scriem caracterizarea limitei cu ε = − > 0. Deci
2
există δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ (a, a + δ)avem:

g(x) − g(a) 0

x−a − g (a)<ε

Reţinem doar
g(x) − g(a) 0 g 0 (a)
− g (a) < −
x−a 2
adică
g(x) − g(a) g 0 (a)
< <0
x−a 2
Cum x − a > 0, rezultă g(x) − g(a) < 0.
Analog, scriind că
g(x) − g(b)
g 0 (b) = lim >0
x→b x−b
x<a
deducem că există δ1 > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ (b − δ1 , b) să avem

g(x) < g(b). Deci nici punctul x0 = b nu poate fi minim global pentru
funcţia g|[a,b] . Rezultă că există c ∈ (a, b) punct de minim global pentru
funcţia g|[a,b] . Conform teoremei lui Fermat, urmează că g 0 (c) = 0, adică
exact ceea ce doream să arătăm.
Exemplu. Revenind la §4.1 exemplul 2, derivata poate fi discontinuă,
iar pentru 1 < a < 2 derivata este chiar nemărginită.
4.2.3 Teorema lui Rolle.

Teorema 2 Fie f : [a, b] → R continuă pe [a, b] şi derivabilă pe (a, b) astfel
ı̂ncât f (a) = f (b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0.
Demonstraţie. Conform teoremei lui Weierstarass, f este mărginită şi ı̂şi

atinge marginile pe [a, b]. Cu alte cuvinte, f admite pe [a, b] atât un minim,
cât şi un maxim global. Dacă cel puţin unul din aceste puncte este ı̂n in-
terior (aparţine intervalului deschis (a, b)), atunci concluzia rezultă pe baza
teoremei lui Fermat.
Rămâne să analizăm cazul ı̂n care atât minimul, cât şi minimul se află ı̂n
capetele intervalului (aparţin mulţimii {a, b}). Pot să apară situaţiile:
(i) minimul şi maximul sunt atinse ı̂n acelaşi punct: atunci f este ı̂n mod
necesar constantă, deci are derivata 0 peste tot;
(ii) minimul este atins ı̂n unul din capete, iar maximul ı̂n celălalt: datorită
ipotezei f (a) = f (b), maximul şi minimul rezultă din nou egale, deci funcţia
f este constantă.
4.2.4 Exerciţii.
1. Dacă a1 , a2 , . . ., an sunt numere strict pozitive, cu proprietatea că ax1 +
ax2 + . . . + axn ≥ n, ∀x ∈ IR, atunci a1 a2 . . . an = 1
Se observă că ipoteza spune exact că funcţia f (x) := ax1 + ax2 + . . . + axn
prezintă un minim (chiar global) ı̂n 0, deci f 0 (0) = 0.
x
Există şi soluţii mai elementare (de ex. folosind limita a x−1 pentru x →
0).
1
2) Să se determine parametrul real a astfel ı̂ncât funcţia f (x) := − ax
1 + x2
să verifice f (0) = f (1). Pentru a = − 21 să se afle punctele ı̂n care f 0 (x) = 0
şi să se precizeze punctele de extrem.
Rezolvare. Condiţia f (0) = f (1) furnizează a = − 12 . Acum f 0 (x) = 0
devine x4 + 2x2 − 4x + 1 = 0. Ecuaţia admite rădăcina x = 1; ecuaţia de
gradul 3 rămasă x3 + x2 + 2x − 1 = 0 are o singură rădăcină reală, care
este situată pe intervalul (0, 1); o notăm cu α. Acum urmează să decidem
dacă aceste puncte critice sunt şi puncte de extrem. Deoarece f admite pe
[0, 1] cel puţin un maxim şi cel puţin un minim global, iar valorile ı̂n capete
sunt egale, rezultă că α este punct de extrem. Deoarece f ( 12 ) > f (0) = f (1)
rezultă că este un punct de maxim local. În sfârşit, se obţine imediat că
f (x) ≥ f (1) = 1 pentru x ≥ 1; deci 1 este punct de minim local.
3) Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă ı̂n punctele a
şi b. Să se arate că dacă f 0 (a)f 0 (b) < 0, atunci f admite cel puţin un punct
de extrem local ı̂n (a, b).
4) a) f (x) = arcsin x admite x0 = 1 ca punct de maxim (global), dar
funcţia nu este derivabilă ı̂n x0 (deşi f 0 (x0 ) = +∞).
√3
b) f (x) = x2 admite un punct de minim (global) ı̂n 0, deşi nu este
derivabilă ı̂n acest punct: fs0 (0) = −∞ iar fd0 (0) = +∞.
2x
c) Pentru funcţia arcsin 1+x 2 punctele de extrem (global) sunt −1 şi 1,
ı̂n care derivata nu există. Să se exprime funcţia cu arctg şi să se schiţeze
graficul.
5) Se notează cu Pn derivata de ordin n a funcţiei (x2 − 1)n . Arătaţi
că polinomul Pn are gradul n. Toate rădăcinile polinomului Pn sunt reale,
distincte şi situate pe intervalul (−1, 1).
6) Să se arate că există o unică funcţie f : [0, +∞) −→ R astfel ı̂ncât,
pentru fiecare x ∈ [0, +∞) să avem f 3 (x) + xf (x) = 1. Să se arate că f este
f (x)
derivabilă, iar f 0 (x) = − , pentru orice x ∈ [0, +∞).
x + 3f 2 (x)
4.2.5 Teorema lui Lagrange şi consecinţe.

Teorema 3 Fie f : [a, b] → R. Dacă f este continuă pe [a, b] şi derivabilă
pe (a, b), atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) = f 0 (c)(b − a).
Demonstraţie. Considerăm o funcţie auxiliară de forma g(x) = f (x) + λx,

f (b) − f (a)
unde λ = . Această alegerea asigură g(a) = g(b), adică putem
a−b
aplica teorema lui Rolle funcţiei g. Obţinem c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât g 0 (c) = 0,
f (b) − f (a)
deci f 0 (c) + λ = 0, adică f 0 (c) = .
b−a
Propoziţia 4 Fie I ⊆ R un interval. Dacă f : I → R este derivabilă pe I

şi f 0 (x) = 0 pe I, atunci f este constantă pe I.
Demonstraţie. Fixăm a ∈ I şi luăm x ∈ I, un punct oarecare. Aplicăm

teorema lui Lagrange pe intervalul cu capetele a şi x şi deducem că există c
ı̂ncât f (x) − f (a) = f 0 (c)(x − a). Dar f 0 (c) = 0 şi deci f (x) − f (a) = 0. Deci
f (x) = f (a), ∀x ∈ I.
Exemplu.
1 π
arctg x + arctg = , ∀x ∈ (0, +∞)
x 2
Propoziţia 5 Fie f : I → R derivabilă pe intervalul I. Dacă f 0 (x) ≥

0, ∀x ∈ I (resp. f 0 (x) > 0, ∀x ∈ I) , atunci f este (strict) crescătoare pe
I. Dacă f 0 (x) ≤ 0, ∀x ∈ I (resp. f 0 (x) < 0, ∀x ∈ I), atunci f este (strict)
descrescătoare pe I.
Demonstraţie Fie x1 < x2 . Din teorema lui Lagrange, există c ∈ (x1 , x2 )

astfel ı̂ncât f (x2 ) − f (x1 ) = f 0 (c)(x1 − x2 ). Deoarece f 0 (c) ≥ 0, rezultă
f (x2 ) ≥ f (x1 ). Aşadar, ı̂n primul caz, f este crescătoare. Analog se demon-
strează cazul f 0 ≤ 0.
Comentarii. Dacă f este crescătoare pe un interval, atunci f 0 ≥ 0 după
cum rezultă din definiţia derivatei (considerând limite laterale).
Se poate ca f sa fie strict crescătoare pe un interval şi totuşi f 0 să se

anuleze ı̂n unele puncte: cf ex. f (x) := x3 . Aceste puncte vor fi ı̂ntotdeauna
izolate: dacă f este crescătoare pe un interval, dar nu strict, atunci există
două puncte x1 < x2 astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) . Urmează că f este con-
stantă pe intervalul [x1 , x2 ]. Prin urmare, derivata f 0 (x) = 0, ∀x ∈ [x1 , x2 ].
Şirul lui Rolle Fie f : I → R o funcţie derivabilă pe intervalul I. Fie
x1 < x2 două rădăcini consecutive ale derivatei, adică f 0 (x1 ) = f 0 (x2 ) = 0,
dar f 0 (x) 6= 0, ∀x ∈ (x1 , x2 ). Deoarece f 0 are proprietatea Darboux, urmează
că f 0 păstrează semn constant pe intervalul (x1 , x2 ). Aşadar, funcţia f este
strict monotonă pe intervalul (x1 , x2 ).
Dacă f (x1 )f (x2 ) < 0, atunci f are cel puţin o rădăcină pe intervalul
(x1 , x2 ). Din faptul că f este strict monotonă, deducem că f are exact o
rădăcină pe intervalul (x1 , x2 ).
Dacă f (x1 )f (x2 ) > 0, atunci din nou din stricta monotonie, rezultă că f
nu se poate anula pe (x1 , x2 ).
Pentru utilizarea practică a acestor observaţii, se formează un tabel cu
două linii. Pe prima linie se trec punctele ı̂n care se anulează derivata (pre-
supunem că sunt ı̂n număr finit) şi capetele intervalului. Corespunzător, pe
a doua linie, se trece semnul funcţiei f ı̂n acele puncte. Vom separa astfel
rădăcinile ecuaţiei f (x) = 0: pe fiecare subinterval la capetele căruia f are
valori de semne contrare, va exista exact o rădăcină, şi doar pe acestea.
Exemplu. Să se separe rădăcinile ecuaţiei x3 − 3x + 1 = 0.
Ştim deja că această ecuaţie poate avea una sau trei rădăcini reale.
Formăm şirul lui Rolle. Deoarece f 0 (x) = 3x2 − 3, acesta este:
x | −∞ −1 1 +∞
− | − − − −
f | − + − +
Rezultă că ecuaţia are trei rădăcini reale, situate respectiv pe intervalele
(−∞, −1), (−1, 1), (1, +∞).
Verificaţi că rădăcinile sunt: 2 cos 20◦ , 2 cos 140◦ , 2 cos 260◦ .
Metoda nu este limitată la ecuaţiile algebrice. Metode de analiză nu-
merică permit micşorarea semnificativă a intervalelor.
Propoziţia 6 Fie x0 ∈ I, f : I → R o funcţie continuă, derivabilă pe
I \ {x0 }. Dacă există λ := lim f 0 (x), atunci f este derivabilă ı̂n x0 iar
x→x0
f 0 (x0 ) = λ.
Demonstraţie. Pentru fiecare x ∈ I \ {x0 } există cx , situat ı̂ntre x şi
x0 , pentru care
f (x) − f (x0 )
= f 0 (cx )
x − x0
Când x → x0 atunci şi cx → x0 . Cum lim f 0 (cx ) = λ prin ipoteză,

cx →x0
f (x) − f (x0 )
deducem că există lim = λ.
x→x0 x − x0
4.2.6 Exerciţii.
Identităţi
1. Să se stabilească identitatea:
2x
arcsin = 2arctg x, ∀x ∈ [−1, 1]
1 + x2
sin x
2) Se consideră funcţia f : (0, 2π) → R, f (x) := arctg .
1 − cos x
Să se calculeze f 0 şi
lim f (x)
x→0
x>0
Concluzie?
3) (i) Să se verifice că:
1 − x2
arccos = 2arctg x
1 + x2
pentru x ∈ [0, +∞);
(ii) Să se verifice că:
2x
2arctg x + arcsin =π
1 + x2
dacă x ∈ [1, +∞).
2x
Să se discute domeniul de definiţie şi derivabilitatea funcţiei arcsin .
1 + x2
4) (i) Se consideră funcţia f : R → R,
1+x

arctg 1−x , x 6= 1
f (x) =
0 ,x = 1
Să se arate că f este derivabilă pe (−∞, 1) ∪ (1, +∞); există lim f 0 (x), dar
x→1
funcţia f nu este derivabilă ı̂n 1.
(ii) Demonstraţi următoarea formulă:
arctg x + π4 , x ∈ (−∞, 1)

1+x
arctg =
1−x arctg x − 3π4
, x ∈ (1, +∞)
5) Să se verifice că

√ π
1 − x2 − arcsin x − 2
, x ∈ [−1, 0)
arctg = π
x − arcsin x + 2
, x ∈ (0, 1]
Inegalităţi
1. Să se arate că, oricare ar fi x > 0 are loc dubla inegalitate:
x3
x− < sin x < x
6
2) Să se demonstreze următoarele inegalităţi:

x
< arctg x, ∀x ∈ (0, +∞)
1 + x2
x3 π
tg x > x + , ∀x ∈ (0, )
3 2
| sin b − sin a| ≤ |b − a|
b−a b−a π
2
< tg b − tg a < 2
, 0≤a<b<
cos a cos b 2
x2
3) Folosind eventual inegalitatea x − < ln(1 + x) < x, pentru orice
2
x > 0, să se calculeze

1 2 n
lim 1 + 2 1 + 2 ... 1 + 2
n→+∞ n n n
Intervale de monotonie
Să se determine intervalale de monotonie şi punctele de extrem pentru
funcţia
x3 − 3x2 + 1
1. f : R \ {−1} −→ R f (x) := .
(x + 1)2
2. f : R −→ R, √3
x3 − x2 − x + 1
3. f : R \ {−2, 1} −→ R,
|x| 1
+
x+2 x−1
p
4. f : R −→ R, f (x) := x + |x2 − 1| .
p
5. f : R −→ R, f (x) := 2x + |x2 − x| .
s
S x − 1
6. f : (−∞, −1)) (−1, +∞) −→ R, f (x) := x + x + 1 .

7. f : [0, +∞) −→ R, f (x) := ex − xe .

Indicaţii. Se poate observa că f 0 (1) = f 0 (e) = 0.
Se poate observa că derivata a patra este strict pozitivă.
8. Să se precizeze intervalele de monotonie şi extremele (locale) ale
funcţiei f : R → R
f (x) := 2x − x2

funcţiei f : R → R, p
f (x) := |x2 − 1| − x

funcţiei f : (0, +∞) → R,
1
f (x) := x x
12) Să se discute, ı̂n funcţie de parametrul a, monotonia funcţiei f :

x+a
1
(0, +∞) → R, f (x) := 1 + .
x
13) Să se determine punctele de extrem ale funcţiilor: f (x) = 2x6 −x3 +3;
g(x) = 2 cos x + x2 .
p
14) Să se reprezinte grafic funcţia f : R → R, f (x) := |x2 − 1| − x.
15) Să se reprezinte grafic funcţia f : D → R, f (x) := arccos(4x3 − 3x)
(D fiind domeniul maxim de definiţie).
1 √
16) Să se reprezinte grafic funcţia f : D −→ R, f (x) := x + + x2 − x.
px
17) Să se reprezinte grafic funcţia f : D −→ R, f (x) = 1 + (x − 1)ex
(D fiind domeniul maxim de definiţie).
18) Fie f : [0, 1] → R o funcţie derivabilă, cu derivata crescătoare pe
[0, 1]. Dacă f (0) = f (1) = 0, să se arate că f (x) ≤ 0, pentru orice x ∈ [0, 1].
Derivabilitate
1. Să se studieze derivabilitatea funcţiei f : (0, +∞) → R,
ln x
x−1
, x 6= 1
f (x) =
1 ,x = 1
2) Fie
√ √
f (x) = 2arctg x + arctg (2x + 3) + arctg (2x − 3)
3x(1 − x2 )
g(x) = arctg
x4 − 4x2 + 1
Să se compare f 0 cu g 0 . Concluzie?
4.2.7 Regula lui l’Hôpital

Teorema 4 (Teorema lui Cauchy.) Fie f : [a, b] → R, g : [a, b] → R
două funcţii care ı̂ndeplinesc condiţiile: f, g sunt continue pe [a, b], f, g sunt
derivabile pe (a, b), g 0 (x) 6= 0 pentru orice x ∈ (a, b). Atunci există c ∈ (a, b)
astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) f 0 (c)
= 0 .
g(b) − g(a) g (c)
Demonstraţie. Verificăm ı̂ntâi că g(a) − g(b) 6= 0. Acest fapt se demon-

strează prin reducere la absurd. Dacă g(a) = g(b) atunci se aplică teorema
lui Rolle funcţiei g şi deducem existenţa unui punct c ∈ (a, b) cu g 0 (c) = 0,
ceea ce contrazice ipoteza.
Ca ı̂n demonstraţia teoremei lui Lagrange, luăm o funcţie ajutătoare de
forma
h(x) = f (x) + λg(x).
f (b) − f (a)
Pentru λ := , funcţia h : [a, b] → R ı̂ndeplineşte ipotezele teo-
g(a) − g(b)
remei lui Rolle. Punctul c determinat astfel, satisface concluzia teoremei
noastre.
Teorema 5 Fie f, g : [a, b] → R. Presupunem că:

(i) f, g sunt continue pe [a, b) şi derivabile pe (a, b) .
(ii) f (a) = g(a) = 0.
(iii) g 0 (x) 6= 0 pe (a, b).
f 0 (x)
(iv) există lim 0 (x)
= λ ∈ R.
x → a g
x > a
f (x)
Atunci există lim = λ.
x → a g(x)
x > a
Demonstraţie. Vom face demonstraţia ı̂n cazul λ ∈ R, cazul λ = ±∞ fiind

mai simplu. Aplicăm teorema lui Cauchy pe [a, x] unde a < x < b. Există
f (x) f (x) − f (a) f 0 (cx )
cx ∈ (a, x) ı̂ncât = = 0 . Când x → a, avem cx → a
g(x) g(x) − g(a) g (cx )
f (x)
şi deci lim = λ ∈ R.
x → a g(x)
x > a
Teorema 6 Fie f, g : [a, b] → R. Presupunem că:

(i) f, g sunt continue pe [a, b) şi derivabile pe (a, b) .
(ii) lim |g(x)| = +∞
x → a
x > a
(iii) g 0 (x) 6= 0 pe (a, b).
f 0 (x)
(iv) există lim 0
= λ ∈ R.
x → a g (x)
x > a
f (x)
Atunci există lim = λ.
x → a g(x)
x > a
Demonstraţie. Vom face demonstraţia ı̂n cazul λ ∈ R, cazul λ = ±∞

fiind mai simplu. Datorită limitei infinite pentru g, trebuie să transformăm
expresia ı̂ntr–un mod mai sofisticat. Şi anume, pentru orice x 6= x1 ∈ (a, b)
are loc identitatea:
f (x) f (x) − f (x1 ) f (x1 ) g(x1 ) f (x) − f (x1 )
= + −
g(x) g(x) − g(x1 ) g(x) g(x) g(x) − g(x1 )
Fie ε > 0. Alegem δ > 0 pentru care 0 < x − a < δ ⇒
0
f (x) ε
g 0 (x) − λ < 3

Fixăm x1 ∈ (a, b) cu 0 < x1 − a < δ. Folosind teorema lui Cauchy, pentru

fiecare asemenea x şi x1 există cx ı̂ntre x şi x1 cu
f (x) − f (x1 ) f 0 (cx )
= 0
g(x) − g(x1 ) g (cx )
de unde:

f (x) − f (x1 ) f (x) − f (x1 ) ε
≤ − λ + |λ| < |λ| +
g(x) − g(x1 ) g(x) − g(x1 ) 3
Deoarece lim |g(x)| = +∞ există δ1 > 0 astfel ı̂ncât pentru orice

x → a
x > a
0 < x − a < δ1 să avem

f (x1 ) ε g(x1 ) ε
g(x) 3 şi g(x) < 3|λ| + ε
<
Deci, pentru 0 < x − a < min(δ, δ1 ) avem:

0
f (x) f (cx ) f (x1 ) g(x1 )
|λ| + ε < ε

g(x) − λ≤
g 0 (cx ) − λ + +
g(x) g(x) 3
Observaţie. Nu se cere ca şi numărătorul să aibă limita ∞.
4.2.8 Exerciţii.
Să se calculeze (folosind regula lui l’Hôpital sau dezvoltări cu rest Peano):
x − sin x
lim
x→0 x(ex+ e−x − 2)
√
x2 (x − ln(1 + x))(x2 + x6 + x4 )
lim
x→0 ex + e−x − 2 cos x − 2x2
x2 − sin2 x
lim 2 2
x→0 ex + e−x − 2
sin x − tg x
lim
x→0 arcsin x − arctg x
sin x − arcsin x
lim
x→0 tg x − arctg x
x3 (x − ln(1 + x))
lim
x→0 x3 + 6(sin x − x)
6 ln(1 + x) − 6x + 3x2 − 2x3

lim x2
x→0
e− 2 − cos x
x2
cos x − e− 2
lim
x→0 x4
x − sin x
lim
x→0 x(ex+ e−x − 2)
√
x2 (x − ln(1 + x))(x2 + x6 + x4 )
lim
x→0 ex + e−x − 2 cos x − 2x2
2. Fie f : (−1, 1) −→ R o funcţie derivabilă. Se defineşte funcţia g :

(−1, 1) −→ R prin:
 f (x)−f (0)
 x
, x 6= 0
g(x) :=
f 0 (0) , x=0

a) Să se dea un exemplu de funcţie f , pentru care g să nu fie derivabilă.

b) Să se indice o condiţie suficientă asupra funcţiei f astfel ı̂ncât g să fie
derivabilă.
√
3) Să se calculeze derivata funcţiei f : R → R, f (x) := ex − 1 − x.
4) Să se studieze derivabilitatea funcţiei f : (0, +∞) → R,
ln x

x−1
, x 6= 1
f (x) =
1 ,x = 1
5) Să se studieze derivabilitatea, până la ordinul doi inclusiv, pentru funcţia

f : R → R,
sin x
x
, x 6= 0
f (x) =
1 ,x = 0
6) Să se studieze derivabilitatea, până la ordinul doi inclusiv, pentru funcţia

f : R → R,
1
ex , x < 0
f (x) :=
0 ,x ≥ 0
7) Să se dea un exemplu care să arate că, ı̂n enunţul teoremei lui Cauchy, nu
putem ı̂nlocui ipoteza ”g 0 (x) 6= 0 pentru orice x ∈ (a, b)” cu ”g(a) 6= g(b)”.
Soluţie. Fie f, g : [−1, 1] → R, f 0 (x) := x3 + x2 , g 0 (x) := x3 − x2 . Atunci
f (1) − f (−1)
=1
g(1) − g(−1)
dar f 0 (c) = g 0 (c) are singura soluţie c = 0, care evident nu convine.

4.3. DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR 105
4.3 Derivate de ordin superior

Fie D o mulţime şi f : D → R o funcţie derivabilă pe D. În acest caz, putem
vorbi de funcţia derivată f 0 : D → R.
Definiţia 3 Spunem că funcţia f : D → R este de două ori derivabilă ı̂n

x0 ∈ D dacă f este derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a punctului x0 şi f 0 este
derivabilă ı̂n x0 .
În general, f : D → R este de p ori derivabilă ı̂n x0 ∈ D dacă f este de
p − 1 ori derivabilă pe o vecinătate a lui x0 şi derivata sa de ordin p − 1,
notată f (p−1) este derivabilă ı̂n x0 .
4.3.1 Funcţii convexe

În cele ce urmează, I desemnează un interval deschis din R.
Definiţia 4 f : I → R se numeşte convexă (resp. concavă) dacă:
f (λx1 + (1 − λ)x2 ) ≤ λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 )
(resp. f (λx1 + (1 − λ)x2 ) ≥ λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 ) ) oricare ar fi x1 , x2 ∈ I,

λ ∈ [0, 1].
Lema 1 f : I → R este convexă dacă şi numai dacă oricare ar fi x1 < x2 <
x3 din I, are loc:
f (x2 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x2 )

≤ ≤
x2 − x1 x3 − x1 x3 − x2
x2 − x1
Demonstraţie. Notând λ := avem λ ∈ (0, 1) şi x2 = λx3 +(1−λ)x1 .
x3 − x1
Inegalitatea propusă devine:
f (x2 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x2 )

≤ ≤
λ(x3 − x1 ) x3 − x1 (1 − λ)(x3 − x2 )
După efectuarea calculelor, fiecare din cele două inegalităţi este echivalentă
cu: f (x2 ) ≤ λf (x3 ) + (1 − λ)f (x1 ).
Teorema 7 (i) Dacă f este derivabilă, atunci f este convexă dacă şi numai
dacă f 0 este crescătoare.
(ii) Dacă f este de două ori derivabilă, atunci f este convexă dacă şi
numai dacă f 00 ≥ 0.
Demonstraţie. (i) Fie x1 < x2 ∈ I. Dacă f 0 este crescătoare, să definim

funcţia
f (x2 ) − f (x1 )
g(x) := f (x) − f (x1 ) − (x − x1 )
x2 − x1
0
Deoarece g(x1 ) = g(x2 ) = 0 şi g este crescătoare, urmează că există un punct
c ∈ (x1 , x2 ) astfel ı̂ncât g 0 (x) ≤ 0, ∀ x ∈ (x1 , c) şi g 0 (x) ≥ 0, ∀ x ∈ (c, x2 ).
Rezultă g(x) ≤ 0, ∀x ∈ (x1 , x2 ).
Reciproc, dacă f este convexă, iar x1 < x2 ∈ I, atunci pentru orice
x ∈ (x1 , x2 ) avem:
f (x) − f (x1 ) f (x2 ) − f (x1 ) f (x) − f (x2 )
≤ ≤
x − x1 x2 − x1 x − x2
0 0
de unde, prin trecere la limită, se obţine f (x1 ) ≤ f (x2 ).
(ii) Rezultă din faptul că f 00 ≥ 0 dacă şi numai dacă f 0 este crescătoare.
Observaţie. Se poate arăta că orice funcţie convexă este continuă, ad-
mite derivate laterale ı̂n fiecare punct, iar derivata la dreapta este crescătoare.
4.3.2 Formula lui Taylor

Fie I ⊆ R un interval, x0 ∈ I şi f : I → R o funcţie de n ori derivabilă ı̂n x0 .
Aceasta presupune că f este de n − 1 ori derivabilă pe o ı̂ntreagă vecinătate
a lui x0 .
Vom asocia următorul polinom:
f 0 (x0 ) f 00 (x0 ) f (n) (x0 )
Tn (x) := f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + . . . + (x − x0 )n
1! 2! n!
Propoziţia 7 Pentru fiecare 0 ≤ k ≤ n avem
Tn(k) (x0 ) = f (k) (x0 )
Demonstraţie. Evident Tn (x0 ) = f (x0 ). Apoi
f 00 (x0 ) f (n) (x0 )
Tn0 (x) = f 0 (x0 ) + (x − x0 ) + . . . + (x − x0 )n−1
1! (n − 1)!
deci Tn0 (x0 ) = f 0 (x0 ) Prin recurenţă, pentru k ≤ n avem
f (k+1) (x0 ) f (n) (x0 )
Tn(k) (x) = f (k) (x0 ) + (x − x0 ) + . . . + (x − x0 )n−k
1! (n − k)!
(k)
de unde Tn (x0 ) = f (k) (x0 ).
(k)
Desigur, Tn ≡ 0 pentru k ≥ n + 1, deoarece Tn are grad cel mult n.
În cele ce urmează, vom stabili două proprietăţi ale ”restului”
Rn (x) := f (x) − Tn (x)
4.3.3 Formula lui Taylor cu restul lui Peano

Teorema 8 Fie I un interval deschis şi f : I → R o funcţie de n ori
derivabilă ı̂n x0 ∈ I. Atunci există o funcţie ω : I → R astfel ı̂ncât
f 0 (x0 ) f 00 (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + . . .
1! 2!
f n (x0 )
+ (x − x0 )n + ω(x)(x − x0 )n , ∀x ∈ I.
n!
şi
lim ω(x) = 0
x→x0
Demonstraţie. În mod necesar

f (x) − Tn (x)
ω(x) =
(x − x0 )n
pentru x 6= x0 . Avem de arătat că
f (x) − Tn (x)
lim =0
x→x0 (x − x0 )n
Având o nedeterminare de forma 00 , se aplică regula lui l’Hospital. Problema

revine la calculul limitei
f 0 (x) − Tn0 (x)
lim
x→x0 n(x − x0 )n−1
Continuând aplicarea regulii, ajungem la

(n−1)
f (n−1) (x) − Tn (x) 1 (n)
f (x0 ) − Tn(n) (x0 ) = 0

lim =
x→x0 n!(x − x0 ) n!
(folosind definiţia derivatei).
Notaţie. În cele ce urmează vom folosi notaţia o(f ) pentru a desemna
o funcţie g (definită ı̂ntr–o vecinătate a lui 0), care are proprietatea că
g(x)
lim = 0.
x→0 f (x)
Această notaţie ne scuteşte de precizarea, la fiecare etapă, a formei exacte

a lui g, reţinând doar faptul că este neglijabilă faţă de f . În funcţie de context,
se poate ca limita să fie considerată la +∞.
În cazul particular x0 = 0 se obţine formula lui MacLaurin:
f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n

(∗) f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + o(xn )
1! 2! n!
Exerciţiu rezolvat. (i) Dacă P este o funcţie polinom, cu proprietatea

că, pentru orice n ≥ 0 avem P (n) (0) = 0, atunci P ≡ 0.
(ii) Dacă P este o funcţie polinom de grad cel mult n, atunci P = o(xn )
implică P ≡ 0.
Demonstraţie. (i) Urmează din scrierea
P 0 (0) P (n) (0) n
P (x) = P (0) + x + ... + x
1! n!
(dacă P este de grad n).
(ii) Prin inducţie după n: cazul n = 0 este imediat. Acum ipoteza
a0 + a1 x + . . . + an x n
lim =0
x→0 xn
implică a0 = 0 şi deci se reduce la n − 1.
Exemple. În particular, au loc următoarele dezvoltări ale unor funcţii
elementare:
a) Fie f : R → R, f (x) = ex . În acest caz, f (n) (x) = ex , deci f (n) (0) = 1.
Obţinem
x x2 xn
ex = 1 + + + ... + + o(xn ), ∀x ∈ R
1! 2! n!
b) Fie f : R → R, f (x) = sin x. Prin recurenţă avem
π
f (n) (x) = sin(x + n )
2
Deci
x x3 (−1)n−1 2n−1
sin x = − + ... + x + o(x2n )
1! 3! (2n − 1)!
Analog,
x2 x4 x2n
cos x = 1 − + + . . . + (−1)n + o(x2n+1 )
2! 4! (2n)!
1
c) Fie f : (−1, ∞) → R, f (x) = ln(1 + x). Avem: f 0 (x) = ,
1+x
1 (n − 1)!
f 00 (x) = − 2
, . . . f (n) (x) = (−1)n−1
(1 + x) (1 + x)n
Deci,
x x2 x3 x4 xn
ln(1 + x) =− + − + . . . + (−1)n−1 + o(xn )
1 2 3 4 n
α
d) Fie f : (−1, ∞) → R, f (x) = (1 + x) (α ∈ R). Obţinem:
α α(α − 1) α(α − 1) . . . (α − n + 1) n
(1 + x)α = 1 + x+ + ... + x + o(xn )
1! 2! n!
4.3.4 Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange

Vom avea nevoie de următoarea extindere a teoremei lui Rolle:
Teorema 9 Fie f : [a, b] → R o funcţie cu derivata de ordin n ≥ 1 continuă
pe [a, b] şi derivabilă de n + 1 ori pe (a, b). Presupunem că:
f (k) (a) = 0, pentru fiecare 0 ≤ k ≤ n
f (b) = 0
Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (n+1) (c) = 0.
Demonstraţie. Din teorema lui Rolle, există c1 ∈ (a, b) pentru care

f 0 (c1 ) = 0. Aplicăm acum teorema lui Rolle funcţiei f 0 pe intervalul [a, c1 ].
Se obţine astfel prin recurenţă un şir ck ; iar c := cn+1 convine.
Teorema 10 Fie I interval deschis şi f : I → R de n + 1 ori derivabilă pe
I. Atunci pentru fiecare x0 şi x ∈ I există c ı̂ntre x şi x0 astfel ı̂ncât
f 0 (x0 ) f (n) (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + . . . + (x − x0 )n +
1! n!
(n+1)
f (c)
+ (x − x0 )n+1 .
(n + 1)!
Demonstraţie. Se aplică generalizarea teoremei lui Rolle funcţiei
g(t) := f (t) − Tn (t) − A(t − x0 )n+1
pe intervalul de capete x şi x0 , A fiind ales astfel ı̂ncât g(x) = 0, adică:
f (x) − Tn (x)
A=
(x − x0 )n+1
Există c ı̂ntre x şi x0 pentru care g (n+1) (c) = 0. Avem:
g (n+1) (t) = f (n+1) (t) − A (n + 1)!
oricare ar fi t ∈ I. Inlocuind t = c obţinem
0 = f (n+1) (c) − A (n + 1)!
Combinând cu expresia pentru A obţinem
f (n+1) (c)
f (x) = Tn (x) + (x − x0 )n+1
(n + 1)!
În cazul particular x0 = 0, se obţine formula lui MacLaurin :

f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n f (n+1) (c) n+1
f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + x .
1! 2! n! (n + 1)!
4.3.5 Exerciţii.
1) Fie f : I → R o funcţie cu derivata a doua continuă pe I. Presupunem
că există a, b ∈ I, a < b astfel ı̂ncât f 0 (a) = f 0 (b) = 0. Să se arate că există
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
(b − a)2 00
|f (b) − f (a)| ≤ |f (c)|
4

a+b
Rezolvare. Scriind formula pe fiecare din intervalele a, resp. pe
2
a+b a+b a+b
, b , există puncte c1 ∈ a, , resp. c2 ∈ , b , astfel
2 2 2
ı̂ncât
(b − a)2 00

a+b
f = f (a) + f (c1 )
2 8
(a − b)2 00

a+b
f = f (b) + f (c2 )
2 8
Prin scăderea celor două relaţii, se obţine inegalitatea propusă.
2) Fie f : [−1, 1] −→ R o funcţie cu derivata de ordin trei continuă. Să se
arate că seria:
∞
X 1 1 0
n f −f − − 2f (0)
n=1
n n
este convergentă.
Rezolvare. Din dezvoltarea de ordin 3:

1 1 1 1
f = f (0) + f 0 (0) + 2 f 00 (0) + 3 f 000 (c)
n n 2n 6n

1 1 1 1
f − = f (0) − f 0 (0) + 2 f 00 (0) − 3 f 000 (c1 )
n n 2n 6n
adică:
|f 000 (c) − f 000 (c1 )|

n f 1 − f − 1 0

− 2f (0)=
n n 6n2
de unde obţinem concluzia.
Caz particular. Pentru f (x) = ln(1 + x) se obţine seria
X n+1

n ln −2
n≥2
n−1
3) Fie f : (−1, 1) → R o funcţie impară, de cinci ori derivabilă. Să se arate

că, pentru fiecare x ∈ (−1, 1), există θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x 0 x5 (5)
f (x) = [f (x) + 2f 0 (0)] − f (θx)
3 180
Rezolvare. Pentru fiecare x ∈ (−1, 1), definim funcţia g : [0, 1] → R prin
f 00 (t) f 000 (t)

g(t) := f (x) − f (t) − (x − t)f 0 (t) − (x − t)2 − (x − t)3 −
2 6
f (4) (t) α f 0 (x) f 00 (t)

− (x − t)4 − (x − t)5 − x+ x(x − t)+
24 120 3 3
f 000 (t) f (4) (t) α
+ x(x − t)2 + x(x − t)3 + x(x − t)4
6 18 72
Avem evident g(x) = 0. Alegem α astfel ı̂ncât g(0) = 0. Astfel, există
θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât g 0 (θx) = 0. Deoarece
1
g 0 (t) = (x − t)3 (3x + t) f (5) (t) − α

72
urmează că α = f (5) (θx). Concluzia se obţine ı̂nlocuind ı̂n 0 = g(0).

4) Fie f : [0, +∞) −→ R o funcţie de două ori derivabilă pe [0, +∞).√Dacă
|f (x)| ≤ A şi |f 00 (x)| ≤ B, pentru orice x ∈ [0, +∞), atunci |f 0 (x)| ≤ 2 AB,
pentru orice x ∈ [0, +∞).
Soluţie. Pentru x ∈ (0, +∞) fixat, pentru fiecare h > 0, există θ ∈ (0, 1)
astfel ı̂ncât
h2
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) + f 00 (x + θh)
2
De aici:
f (x + h) − f (x) h 00
f 0 (x) = − f (x + θh)
h 2
deci:
2A hB
|f 0 (x)| ≤ +
h 2
r
A
Scriind această inegalitate pentru h := 2 , se obţine rezultatul.
B
x2
cos x − e− 2
lim
x→0 x4
0
Soluţie. Fiind nedeterminare de tip , putem aplica regula lui l’Hôpital.
0
Se obţine:
x2
− sin x + xe− 2
4x3
0
Fiind din nou nedeterminare de tip continuăm cu:
0
x2 x2
− cos x + e− 2 − x2 e− 2
12x2
În acest punct, putem observa desfacerea:

" 2 #
− x2
1 1 − cos x x2 e − 1 1
2
− e− 2 + 2
−→ −
12 x x 12
fie se continuă cu aplicarea regulii:

x2 x2
sin x − 3xe− 2 + x3 e− 2 1 sin x 1 x2 1 x2 1
= + x2 e− 2 − e− 2 −→ −
24x 24 x 24 8 12
Calculele sunt ı̂nsă cu mult mai simple dacă utilizăm dezvoltările:
x 2 x4
cos x = 1 − + + o(x5 )
2! 4!
x2 x2 x4
e− 2 = 1 − + + o(x5 )
2 2!22
Se obţine:
x2
cos x − e− 2 x2 x4 x2 x4

1 5 1
4
= 4 1− + −1+ − 2
+ o(x ) = − + o(x)
x x 2! 4! 2 2!2 12
6) Dacă f este funcţie polinom de grad cel mult n, atunci f ≡ Tn .

7) Să se determine a, b ∈ R pentru care
√ √

2 3 3 2 2
b
lim n n +n +n+1− n +1+a+
n→+∞ n
există şi este diferită de 0.

Soluţie. Folosind dezvoltarea cu rest Peano:

√ x x2 5x3
3
1+x=1+ − + + o(x3 )
3 9 81
√ x
1+x=1+ + o(x)
2
rezultă:
√

3 3 2
1 1 1 1 1 1 2 5 1
n +n +n+1=n 1+ + 2+ 3 − 2
+ 3 + 3 +o
3 n n n 9 n n 8n n2
√

1 1
n2 + 1 = n 1 + +o
2n n3
de unde:
√ √

3 b 1 5 1 14 1
n3 + n2 + n + 1− n2 + 1+a+ = a+ + b− + 2
+o
n 3 18 n 81 n n2
1 5 14
Deci a = − ; b = iar limita este .
3 18 81
8) Fie f : (−1, 1) → [0, +∞) o funcţie de trei
p ori derivabilă,
p cu f (0) = 0. Să
3
se discute derivabilitatea ı̂n 0 a funcţiilor f (x) şi f (x).
Funcţia f fiind pozitivă şi f (0) = 0, rezultă că 0 este punct de minim, deci
f 00 (0) 2
f 0 (0) = 0. Astfel: f (x) = x + o(x2 ). Obţinem că există derivatele
p 2
laterale ı̂n 0 pentru f (x):
p r r
f (x) f 00 (0) f 00 (0)
lim = lim + o(1) =
x→0 x x→0 2 2
x>0 x>0
r
f 00 (0)
Analog, derivata la stânga este − . În concluzie, dacă f 00 (0) = 0,
p 2
atunci f (x) este derivabilă ı̂n 0, cu derivata egală cu 0.
p f 00 (0) 2 f 000 (0) 3
Pentru funcţia 3 f (x) se foloseşte scrierea f (x) = x + x + o(x3 )
2 3!
şi se caută eventuala limită ı̂n 0 pentru
r
00 f 000 (0)
3 f (0)
x−1 + + o(1)
2 6
Pentru existenţa derivatei,p condiţia f 00 (0) = 0 este necesară. Reciproc, dacă

f 00 (0)r= 0, atunci funcţia 3 f (x) este derivabilă ı̂n 0, iar valoarea derivatei
000
3 f (0)
este .
6
π π
9) Se consideră funcţia f : − , − −→ R definită prin f (x) := (2 sin x)tg 3x .
6 6
f (x) − l
Să se calculeze l := limπ f (x) şi limπ π .
x→ 6 x→ 6 x −
6
π
Pentru simplificarea calculelor, notăm y := x − . Astfel funcţia f devine
6
1 1 √
√ − − ln(cos y + 3 sin y)
f (y) = (cos y + 3 sin y) tg 3y = e tg 3y
Deoarece are loc dezvoltarea cu rest Peano:

√ √
ln(cos y + 3 sin y) = 3y − 2y 2 + o(y 2 )
1 1
− = − + y + o(y)
tg 3y 3y
obţinem:
√ √
3 2 3
− y + o(y) −

2y
f (y) = e 3 e 3 =e 3 1+ + o(y)
3
√ √
3 3
− 2 −
de unde l = e 3 , iar a doua limită este e 3 .
3
10) Pentru ce valoare a lui n ∈ N, limita
6 sin x3 + x3 (x6 − 6)
lim
x→0 xn
există, este finită şi diferită de 0?
Folosind dezvoltarea
3 x9
3 x15
sin x = x − + + o(x20 )
6 120
1
deducem că n = 15, iar limita este .
20

x 2x
xx −
lim 2
x sin 2x
x → 0 xsin x −
x>0 2
Folosind scrierea uv = ev ln u se obţin dezvoltările cu rest Peano:
xx = 1 + x ln x + o(x ln x)
x 2x x
= 1 + 2x ln + o(x ln x)
2 2
xsin x = 1 + x ln x + o(x ln x)
x sin 2x x
= 1 + 2x ln + o(x ln x)
2 2
ceea ce arată că limita căutată este 1.
12) Se consideră funcţia f : R \ {0} → R,
1 √
f (x) := e x x2 + x + 1 arctg x
Să se determine asimptotele oblice, precum şi poziţia graficului funcţiei faţă
de aceste asimptote.
Folosim următoarele dezvoltări cu rest Peano:

1 1 1 1
ex = 1 + + 2 + o
x 2x x2
√

2
1 3 1
x + x + 1 = |x| 1 + + 2 +o
2x 8x x2

π 1 1
arctg x = (sgn x) − + o
2 x x2
Deci, pentru x > 0:

π 3π 11π − 24 1
f (x) = x + −1 + +o
2 4 16x x
π 3π
ceea ce arată că y = x+ − 1 este asimptota oblică la +∞, iar graficul
2 4
se află (pentru valori destul de mari ale lui x) deasupra asimptotei (deoarece
11π − 24 > 0).
Analog, pentru x < 0 avem:

π 3π 11π + 24 1
f (x) = x + +1 + +o
2 4 16x x
13) Se consideră funcţia f : (1, +∞) → R,

1
f (x) := xx − ln2 x
x
Să se determine asimptota oblică, precum şi poziţia graficului funcţiei faţă
de aceste asimptotă.
ln x
Deoarece lim = 0, putem scrie:
x→+∞ x
ln x ln2 x
2
1 ln x
xx = 1 + + + o
x 2x2 x2
ln2 x ln3 x
3
ln x
Notând u(x) := + 2
+o , avem lim u(x) = 0, deci:
x 2x x2 x→+∞
ln4 x
3
xx
1
2 ln x
x = x + ln x + +o
2x x
Rezultă că asimptota este y = x, iar graficul funcţiei este deasupra asimp-
totei.
14) (i) Să se justifice următoarele dezvoltări
x3 x5 x2n+1
arctg x = x − + − . . . + (−1)n + o(x2n+2 )
3 5 2n + 1
x3 (2n − 1)!! x2n+1
arcsin x = x + + ... + + o(x2n+2 )
6 (2n)!! 2n + 1
(ii) Să se determine a, b, c ∈ R pentru care tg x = ax + bx3 + cx5 + o(x5 ).
1
Rezolvare. (i) Fie f (x) := arctg x. Deoarece f 0 (x) = , unici-
1 + x2
tatea demonstrată ı̂n exerciţiul precedent garantează că (f 0 )(2n) (0) = (−1)n (2n)!;
(f 0 )(2n+1) (0) = 0.
Analog, din scrierea
∞
1
X (2n − 1)!! n
(1 − x2 )− 2 = 1 + (−1)n x
n=1
(2n)!!
4.4. TRANSFER DE DERIVABILITATE. 117
se obţine dezvoltarea
∞
X (2n − 3)!! xn
arcsin x = x + (−1)n−1
n=2
(2n − 2)!! n
(ii) Calculul primelor 5 derivate ale funcţiei tg este destul de complicat.

Vom folosi identificarea coeficienţilor: sin x = (a + bx3 + cx5 + o(x5 )) cos x se
mai scrie:
x3 x 5 x 2 x4

5 3 5 5 5

x− + + o(x ) = a + bx + cx + o(x ) 1 − + + o(x )
3! 5! 2! 4!
adică:
x3 x 5

5
a 3 b a
x− + + o(x ) = ax + b − x + c− + x5 + o(x5 )
3! 5! 2! 2! 4!
1 2
Astfel: a = 1; b = ; c = .
3 15
Observaţie. Acest procedeu permite determinarea unei relaţii de recurenţă
pentru coeficenţii dezvoltării funcţiei tangentă.
4.4 Transfer de derivabilitate.

Teoremă (Derivarea şirurilor de funcţii) Fie fn : [a, b] → R un şir de
funcţii derivabile pe [a, b].
Presupunem că (fn0 ) este uniform convergent pe [a, b] la o funcţie g; şi că
există x0 ∈ (a, b) astfel ı̂ncât (fn (x0 )) este convergent.
Atunci:
(i) (fn ) este uniform convergent pe [a, b] la o funcţie f ;
(ii) f este derivabilă pe (a, b) iar f 0 = g.
Demonstraţie. (i) Vom arăta că (fn ) este şir Cauchy uniform pe [a, b].
Folosim inegalitatea:
|fn (x) − fm (x)| ≤ |fn (x) − fn (x0 ) − (fm (x) − fm (x0 ))| + |fn (x0 ) − fm (x0 )|
Pentru primul termen, folosim teorema lui Lagrange, aplicată funcţiei fn −fm :
|fn (x) − fn (x0 ) − (fm (x) − fm (x0 ))| ≤ (b − a)|fn0 (c) − fm
0
(c)|
(ii) Fie y0 ∈ [a, b] un punct ı̂n care arătăm că f este derivabilă şi f 0 (y0 ) =
g(y0 ). Considerăm şirul de funcţii ϕn : [a, b] → R definit astfel:

fn (x) − fn (y0 )
, x 6= y0


x − y

0
ϕn (x) :=

f 0 (y )


n 0 ,x = y 0
Aceste funcţii sunt evident continue pe [a, b].

Conform primului punct, acest şir converge punctual la funcţia ϕ : [a, b] →
R definită astfel:

 f (x) − f (y0 ) , x 6= y0

x − y0

ϕ(x) :=


 g(y ) 0 ,x = y 0
Verificăm acum că (ϕn )n este şir Cauchy uniform pe [a, b].

fn (x) − fn (x0 ) fm (x) − fm (x0 )
|ϕn (x) − ϕm (x)| ≤ − =
x − x0 x − x0

1
((fn (x) − fm (x)) − (fn (x0 ) − fm (x0 ))) ≤ sup |(fn − fm )0 (c)|

=
x − x0 c∈[a,b]
Deci ϕn −→ ϕ uniform pe [a, b]. Aplicând teorema de transfer a continuităţii,

deducem că ϕ este continuă ı̂n y0 , adică există lim ϕ(x) şi este egală cu ϕ(y0 ).
x→y0
Dar:
g(y0 ) = ϕ(y0 ) = lim ϕ(x) = f 0 (y0 )
x→y0
sin nx
Exemple. 1. Şirul fn (x) := √ este uniform convergent la 0, dar
n
şirul derivatelor nu converge ı̂n nici un punct.
2. Şirul fn (x) := n1 arctg nx este uniform convergent pe R la 0, dar
fn0 (x) = 1+n12 x2 converge punctual la funcţia g, egală cu 0 peste tot, cu
excepţia g(0) = 1.
Teorema nu este aplicabilă pe (0, +∞), deşi concluzia este adevărată.
1
4. Şirul fn (x) := ln(1 + n2 x2 ) este punctual convergent la 0 peste tot.
2n
nx
Şirul derivatelor fn0 (x) = este punctual convergent la 0, dar nu şi
1 + n 2 x2
n(1 − n2 x2 )
uniform. Acest fapt se constată direct, deoarece fn00 (x) = iar
(1 + n2 x2 )2
1 1
fn0 ( ) = .
n 2
x
5. Şirul fn (x) := este uniform convergent la 0. Dar şirul derivatelor
1 + n2 x2
2 2
1−n x
fn0 (x) = nu este uniform convergent, având limita punctuală
(1 + n2 x2 )2
egală cu 0 peste tot, ı̂n afară de 0.
4.4.1 Aplicaţii
(i) Serii Fourier. Pentru seriile Fourier, deducem o condiţie (foarte restric-
tivă), care garantează derivabilitatea termen cu termen:
X∞
dacă n (|an | + |bn |) < +∞, atunci funcţia
n=1
∞
X
f (x) := (an cos nx + bn sin nx)
n=0
este bine definită şi derivabilă pe R, iar

∞
X
0
f (x) = (bn cos nx − an sin nx)
n=1
∞
X
(ii) Serii de puteri. Fie an xn o serie de puteri, având raza de
n=0
∞
X
convergenţă R > 0. Atunci funcţia sumă f (x) := an xn este definită şi
n=0
∞
X
0
derivabilă pe (−R, R), iar f (x) = (n + 1)an+1 xn , ∀x ∈ (−R, R).
n=0
f (n) (0)
Deci f este ı̂n realitate indefinit derivabilă, iar an = . În particular.
∞ ∞
n!
X X
dacă an x n = bn xn , ∀x ∈ (−R, R), atunci an = bn , ∀n ≥ 0.
n=0 n=0
∞
X
Invers, fie f (x) = an xn , ∀x ∈ (−R, R). Fie F o funcţie derivabilă pe
n=0
(−R, R), cu F 0 = f . Atunci
∞
X an n+1
F (x) = F (0) + x
n=0
n+1
În adevăr, seria din membrul doi este convergentă pe (−R, R), iar seria
derivatelor este uniform convergentă la f pe fiecare interval [−r, r], 0 < r <
R.
4.4.2 Funcţii analitice.

Definiţie. Fie I ⊆ R un interval deschis. Funcţia f : I → R se numeşte
(real) analitică (pe I) dacă, pentru fiecare x0 ∈ I există δ > 0 şi (an )n≥0
astfel ı̂ncât
∞
X
f (x) = an (x − x0 )n
n=0
∀x ∈ (x0 − δ, x0 + δ).
Există funcţii indefinit derivabile, care totuşi nu sunt analitice. Astfel,
funcţia f : R → R definită prin:
1
e − x2

, x 6= 0
f (x) =
0 ,x = 0
este indefinit derivabilă, iar f (n) (0) = 0, ∀n ≥ 0; nefiind identic nulă, rezultă
că f nu este analitică.
Nu este adevărat că raza de convergenţă R este cel mai mare număr,
pentru care funcţia să fie analitică ı̂n (−R, R). În adevăr, considerând funcţia
f : R → R definită prin:
1
f (x) = 2
x +1
f este analitică ı̂n R. Totuşi R = 1. Explicaţia se obţine considerând funcţia
1
f (z) = 2 , care este derivabilă ı̂n C \ {−i, i}.
z +1
Aplicaţie. Fie I ⊆ R interval deschis; f : I → R o funcţie indefinit
derivabilă pe I.
f este analitică pe I dacă şi numai dacă pentru fiecare [a, b] ⊂ I există
M (depinzând de a, b) astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ 0 să avem
max |f (n) (x)| ≤ M n n!

x∈[a,b]
Demonstraţie. Dacă are loc majorarea, deducem că restul Lagrange se

majorează cu:
(n+1)
f (c) n+1

(x − x 0 ) ≤ M n+1 |x − x0 |n+1
(n + 1)!
1 1
Deci, pentru orice x ∈ (x0 − , x0 + ) are loc egalitatea
M M
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n
n=0
n!
Pentru a demonstra reciproca sunt necesare teoreme de analiză complexă.

Exemplu. Fie f una din funcţiile sin sau cos. Deoarece |f (n) (x)| ≤ 1,
∀n ∈ N, ∀x ∈ R, deducem egalităţile:
∞ ∞
X x2n+1
n
X x2n n
sin x = (−1) ; cos x = (−1) , ∀x ∈ R
n=0
(2n + 1)! n=0
(2n)!
4.4.3 Câteva dezvoltări remarcabile.

(i) Dezvoltarea
∞
x
X xn
e :=
n=0
n!
pentru orice x ∈ R a fost obţinută anterior.
De asemenea, dezvoltările:
∞ ∞
X x2n+1
n
X x2n
sin x = (−1) ; cos x = (−1)n , ∀x ∈ R
n=0
(2n + 1)! n=0
(2n)!
au fost obţinute din dezvoltarea Taylor, cu rest Lagrange.

(ii) Fie
∞
X xn+1
f (x) := (−1)n
n=0
n+1
1
f este bine definită şi derivabilă pe (−1, 1], iar f 0 (x) = . Deducem
1+x
∞ n+1
n x
X
ln(1 + x) = (−1) , ∀x ∈ (−1, 1]
n=0
n+1
(iii) Verificăm că:

∞
X α.(α − 1) . . . (α − n + 1)
(1 + x)α = 1 + .xn , ∀x ∈ (−1, 1)
n=1
n!
(pentru fiecare α ∈ R).

Notând cu f suma seriei, deducem că f este bine definită şi derivabilă
pe (−1, 1). Prin calcul se verifică identitatea (1 + x)f 0 (x) = αf (x). Această
relaţie arată că funcţia f (x)(1 + x)−α este o constantă pe (−1, 1), de unde
afirmaţia.
Semnalăm următoarele cazuri particulare importante:
* dacă α este număr natural, atunci se obţine binomul lui Newton (dez-
voltarea fiind valabilă pentru orice x ∈ R);
* dacă α este ı̂ntreg negativ, atunci:
∞
1 X
n
= (−1)k Cn+k−1
k
.xk
(1 + x) k=0
* În sfârşit, pentru α = 1/2, respectiv α = −1/2, au loc dezvoltările:

∞
1/2
X (2n − 3)!! n
(1 + x) =1+ (−1)n x
n=1
(2n)!!
∞
X (2n − 1)!! n
(1 + x)−1/2 = 1 + (−1)n x
n=1
(2n)!!
4.4.4 Exerciţii.
1) Să se arate că funcţia f : R → R definită prin:
 1
 e− x2


, x 6= 0
f (x) =



0 ,x = 0
are derivate de orice ordin şi f (n) (0) = 0, pentru orice n ∈ N.

Să se obţină un exemplu de funcţie ne–identic nulă f : R → R indefinit
derivabilă, cu proprietatea că f (x) = 0, pentru orice |x| ≥ 1.
2) fn (x) := n1 cos nx este uniform convergent pe R la 0, dar fn0 (x) =
− sin nx nu converge, nici măcar punctual (excepţie x = kπ).
x
3) Se consideră şirul de funcţii fn : R → R, fn (x) := .
1 + n2 x2
a) Să se calculeze fn0 .
b) Să se justifice că fn −→ 0, uniform pe [−1, 1].
c) Să se studieze convergenţa uniformă a şirului (fn0 ) pe [−1, 1].
Indicaţii. Căutând punctele de extrem pentru fiecare fn , se poate arăta
1 1
că |fn (x)| ≤ f ( ) = .
n 2n
2 2
3. Şirul fn (x) := e−n x este punctual convergent la 0, peste tot, cu
2 2
excepţia lui x = 0, când are limita 1. Şirul derivatelor fn0 (x) = −2n2 xe−n x
este punctual convergent la 0, dar nu şi uniform. Acest fapt se√ constată
2 2 1 n 2
direct, deoarece fn00 (x) = 2n2 e−n x (2n2 x2 − 1) iar fn0 ( √ ) = − √ .
n 2 e
√ −n2 x2
4) Se consideră şirul de funcţii fn : [−1, 1] → R, fn (x) := x n e .
0 0
a) Să se calculeze fn , să se afle lim fn (x) pentru x ∈ [−1, 1].
n→+∞
b) Să se afle punctele de extrem pentru fn şi să se justifice inegalitatea:
1
|fn (x))| ≤ √ .
2en
c) Să se demonstreze că: şirul (fn ) este uniform convergent la 0 pe [−1, 1];
dar şirul (fn0 ) nu este uniform convergent pe [−1, 1].
5) Se consideră şirul de funcţii fn : [0, 1] → R, n ≥ 1
xn
n
ln x , x ∈ (0, 1]
fn (x) :=
0 ,x = 0
∞
X
Să se demonstreze că seria fn este uniform convergentă pe [0, 1] şi are
n=1
suma ln x. ln(1 − x) pentru x ∈ (0, 1).
Indicaţie. Să se calculeze fn0 ; să se afle punctele de extrem pentru fn şi
1
să se justifice inegalitatea: |fn (x))| ≤ 2 , ∀x ∈ [0, 1].
en
6) Se consideră şirul de funcţii fn : [0, +∞) → R, n ≥ 1
x
fn (x) :=
1 + nx
Să se demonstreze că şirul (fn (x))n este convergent la 0, pentru fiecare
x ∈ [0, +∞).
Să se arate că şirul (fn0 (x))n este convergent la 0, pentru fiecare x ∈
(0, +∞).
Ce se poate spune despre convergenţa uniformă pe [0, 1] a şirurilor (fn )n
şi (fn0 )n ?
∞
X (−1)n x2n+1
arctg x = , ∀x ∈ [−1, 1)
n=0
2n + 1
√
arctg

−x
∞ n
 √
−x
, x ∈ (−1, 0)
X x 
= 1 √ ,x = 0
2n + 1  √1 ln 1+√ x
n=0
2 x 1− x
, x ∈ (0, 1)
4.4.5 Modele de lucrări

√
1 Să se calculeze derivata funcţiei f : R → R, f (x) := ex − 1 − x.
2 Să se studieze derivabilitatea, până la ordinul doi inclusiv, pentru
funcţia f : R → R, 1
ex , x < 0
f (x) :=
0 ,x ≥ 0
3A Să se precizeze intervalele de monotonie şi extremele (locale) ale

funcţiei s
x − 1
f (x) := x +
x + 1
3B Să se precizeze intervalele de monotonie şi extremele (locale) ale

funcţiei f : R → R
f (x) := 2x − x2
3C Să se precizeze intervalele de monotonie şi extremele (locale) ale

funcţiei f : R → R, p
f (x) := |x2 − 1| − x
√ 2 2
4A Se consideră şirul de funcţii fn : [−1, 1] → R, fn (x) := x n e−n x .
a) Să se calculeze fn0 , să se afle lim fn0 (x) pentru x ∈ [−1, 1].
n→+∞
b) Să se afle punctele de extrem pentru fn şi să se justifice inegalitatea:
1
|fn (x))| ≤ √ .
2en
c) Să se demonstreze că: şirul (fn ) este uniform convergent la 0 pe [−1, 1];
dar şirul (fn0 ) nu este uniform convergent pe [−1, 1].
4B Se consideră şirul de funcţii fn : [0, 1] → R, n ≥ 1
xn
n
ln x , x ∈ (0, 1]
fn (x) :=
0 ,x = 0
∞
X
Să se demonstreze că seria fn este uniform convergentă pe [0, 1] şi are
n=1
suma ln x. ln(1 − x) pentru x ∈ (0, 1).
Indicaţie. Să se calculeze fn0 ; să se afle punctele de extrem pentru fn şi
1
să se justifice inegalitatea: |fn (x))| ≤ 2 , ∀x ∈ [0, 1].
en
Capitolul 5
Calcul integral
5.1 Primitive
Definiţia 5 Fie f : I ⊆ R → R. Spunem că F : I → R este o primitivă
pentru f (pe intervalul I) dacă F este derivabilă pe I iar F 0 (x) = f (x),
∀x ∈ I.
Evident, dacă F este o primitivă pentru f pe I, atunci pentru orice

a ∈ R şi F + a este o primitivă pentru f pe I. Reciproca este adevărată pe
baza consecinţei teoremei lui Lagrange, folosind esenţial faptul că I este un
interval.
Notaţia Z
f (x)dx
desemnează mulţimea tuturor primitivelor funcţiei f (intervalul I fiind subı̂nţeles).

Rezultă că orice funcţie care admite primitive are proprietatea Darboux
pe acel interval.
Rezultatul din secţiunea precedentă poate fi reformulat:
Teorema 11 Funcţiile continue admit primitive.
Atenţie: funcţiile elementare sunt continue pe domeniul lor de definiţie,

deci admit primitive; nu trebuie crezut că aceste primitive sunt tot funcţii
elementare.
n+1
Exemple. O primitivă pentru xn , pentru n ∈ N este xn+1 pe R .
O primitivă pentru x1 este ln x pe (0, +∞) şi ln(−x) pe (−∞, 0).
m+1
O primitivă pentru xm , pentru m ∈ Z, m ≤ −2 este xm+1 pe (−∞, 0) şi
pe (0, +∞).
125
126 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
α+1
O primitivă pentru xα , pentru α ∈ R \ Z , α > −1 este xα+1 pe [0, +∞).
√
Pentru α < −1, intervalul√ devine (0, +∞). Totuşi, o primitivă pentru 2k+1 x
2k+1 2k+1 2k+2
unde k ∈ N este 2k+2 x pe R .
O primitivă pentru e ; sin x resp. cos x este: ex ; − cos x resp. sin x pe
x
R.
1 π π

O primitivă pentru este tg x pe fiecare interval (2k − 1) 2
, (2k + 1) 2
.
cos2 x
O primitivă pentru tg x este − ln | cos x| pe fiecare interval (2k − 1) π2 , (2k + 1) π2 .

1
O primitivă pentru este arctg x pe R .
1 + x2
1
O primitivă pentru √ este arcsin x pe (−1, 1) .
1 − x2
1 √
O primitivă pentru √ este ln(x + x2 − 1) pentru x ∈ (1, +∞) şi
√ x2 − 1
2
ln(−x − x − 1) pentru x ∈ (−∞, −1) .
1 √
O primitivă pentru √ este ln(x + x2 + 1) pentru x ∈ R.
x2 + 1
√ √ √
O primitivă pentru x2 − 1 este 21 x x2 − 1 − ln(x + x2 − 1) pentru

√ √
x ∈ (1, +∞) şi 12 x x2 − 1 − ln(−x − x2 − 1) pentru x ∈ (−∞, −1).

√ √
O primitivă pentru 1 − x2 este 12 arcsin x + x 1 − x2 pentru x ∈

(−1, 1) .
√ √ √
O primitivă pentru x2 + 1 este 21 x x2 + 1 + ln(x + x2 + 1) pentru

x∈R.
Exerciţii.
1. Reprezintă funcţiile
√ √
f (x) := 2arctg x + arctg (2x + 3) + arctg (2x − 3)
şi:
3x(1 − x2 )
g(x) := arctg
x4 − 4x2 + 1
primitive pentru
x4 + 1
3 ?
x6 + 1
Să se calculeze
1
x4 + 1
Z
dx
0 x6 + 1
4
Soluţie. Prin derivare formală, se obţine f 0 (x) = g 0 (x) = 3 xx6 +1
+1
. Dar f
este definită pe R, deci este o primitivă pentru funcţia dată, ı̂n timp ce g
5.1. PRIMITIVE 127
este definită pe
√ √ √ √ √ √ √ √
(−∞, − 3−1)∪(− 3−1, − 3+1)∪(− 3+1, 3−1)∪( 3−1, 3+1)∪( 3+1, +∞)
√ √
Folosind f , valoarea integralei este 13 2 π4 + arctg (2 + 3) + arctg (2 − 3) =
π
3
.
Pentru a folosi g, observăm că o primitivă pe [0, 1] este 31 g(x) pentru
√ √
x ∈ [0, 3 − 1) şi 31 [g(x) + π] pentru x ∈ ( 3 − 1, 1] .
5.1.1 Metode de calcul pentru primitive.

Formula de integrare prin părţi.
Teorema 12 Dacă f, g : [a, b] → R sunt două funcţii derivabile. Dacă
funcţia f 0 g admite primitive, atunci şi f g 0 admite primitive iar
Z Z
f (x)g (x)dx = f (x)g(x) − f 0 (x)g(x)dx
0
Demonstraţie. Deoarece
(f.g)0 = f 0 g + f g 0
deducem că f.g este o primitivă pentru f 0 g + f g 0 .
Schimbarea de variabilă.
Teorema 13 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă iar ϕ : [c, d] → [a, b] o
funcţie cu derivata continuă şi diferită de 0 pe [c, d]. Atunci:
Z Z
f (x)dx = f (ϕ(t))ϕ (t)dt ◦ ϕ−1
0
Demonstraţie. Fie F o primitivă pentru f (pe [a, b]). Fie G o primitivă

pentru t 7→ f (ϕ(t))ϕ0 (t) pe [c, d]. Deci
G0 (t) = f (ϕ(t))ϕ0 (t) = F 0 (ϕ(t))ϕ0 (t) = (F ◦ ϕ) (t)
Primitivele funcţiilor raţionale.

P (x)
Fie R(x) = Q(x) o funcţie raţională (deci Q 6≡ 0 (P, Q) = 1). Aceste funcţii
au primitive elementare. Pentru a justifica această proprietate, observăm că,
dacă gradul lui P este mai mare decât gradul lui Q, prin efectuarea ı̂mpărţirii
cu rest, se obţine R(x) = P1 (x) + PQ(x)2 (x)
iar gradul restului P2 este strict mai
mic decât gradul lui Q. P1 are primitive tot polinom. Mai departe, Q admite
o descompunere ı̂n factori
Q(x) = A(x − a1 )m1 . . . (x − ak )mk (x2 + b1 x + c1 )n1 . . . (x2 + bp x + cp )np
Corespunzător, PQ(x)
2 (x)
se scrie ca o sumă de termeni de forma
B
(i) unde i = 1, . . . , k , m = 1, . . . , mi
(x − ai )m
Cx + D
(ii) 2 unde j = 1, . . . , p , n = 1, . . . , nj .
(x + bj x + cj )n
Fiecare asemenea termen are primitive elementare, care se află astfel
(funcţia R este definită şi continuă pe (−∞, a1 ) ∪ (a1 , a2 ) ∪ . . . ∪ (ak , +∞) iar
calculele sunt valabile pe fiecare din intervalele precedente):
(i) Z
B
dx = B ln |x − ai | + C
x − ai
m ≥ 2:
(x − ai )−m+1
Z Z
B −m
dx = B u du = B +C
(x − ai )m −m + 1
(ii) Prin punerea ı̂n evidenţă a diferenţialei trinomului, problema se reduce

du
la aflarea primitivelor unor expresii de forma m ; iar printr-o schimbare
Z u
dx
simplă de variabilă mai ramân care se calculează (pentru m ≥ 2)
(x2 + 1)m
folosind integrarea prin părţi. Se obţine o relaţie de recurenţă, care permite
calculul primitivelor din aproape ı̂n aproape.
Reducere la funcţii raţionale

În continuare, se prezintă câteva schimbări de variabilă, care permit reduc-
erea găsirii unei primitive la cea a unei funcţii raţionale. Subliniem că, pentru
diferite cazuri particulare, pot exista schimbări de variabilă care conduc la
calcule mult mai simple. R va desemna o funcţie raţională, de două vari-
abile. În fiecare caz concret, trebuie stabilite intervalele pe care funcţia este
continuă (definită).
(i) Pentru aflarea unei primitive pentru o funcţie de forma R(sin x, cos x)
se utilizează schimbarea de variabilă t = tg x2 pentru x ∈ (−π, π) . Deoarece
2 2t 1 − t2
x = 2arctg t obţinem dx = dt ; sin x = , cos x = . Astfel,
1 + t2 1 + t2 1 + t2
gasirea primitivei / calculul integralei iniţiale se reduce la o funcţie raţională.
5.1. PRIMITIVE 129
(ii) Pentru aflarea unei primitive pentru o funcţie de forma

√
R(x, ax2 + bx + c)
se utilizează după caz, una din schimbările de variabilă următoare.

√
Dacă
√ a > 0, se poate folosi schimbarea de variabilă ax2 + bx + c =
t − x a; √
Dacă 2
√ c > 0, se poate folosi schimbarea de variabilă ax + bx + c =
tx + c;
Dacă trinomul
√ are rădăcini reale şi distincte, se poate folosi schimbarea
2
de variabilă ax + bx + c = t(x − x1 ) .
În general, se ajunge la calcule complicate, deci este de preferat să se caute
schimbări mai eficiente. Este recomandabil ca, prin transformări simple, să
se aducă trinomul la una din formele: X 2 − 1 ; 1 − X 2 ; X 2 + 1 . Se pot
ı̂ncerca apoi schimbări trigonometrice X = sin1 t : X = sin t; resp. X = tg t.
(iii) Se numesc integrale binome cele de forma
Z
xm (a + bxn )p dx
unde m, n, p ∈ Q . Cebâşev a demonstrat că există primitive elementare doar

ı̂n cazurile:
(i) p ∈ Z ;
(ii) m+1
n
∈ Z ; reducerea la o funcţie raţională se realizază prin schimbarea
a + bx = t unde p = rs cu r ∈ Z, s ∈ N, (r, s) = 1.
n s
(iii) m+1
n
+ p ∈ Z ; reducerea la o funcţie raţională se realizază prin
schimbarea bx−n + a = z s .
Exerciţii
Integrarea prin părţi.
1. Să se afle o primitivă pentru funcţia eax sin bx (a ∈ R, b ∈ R \ {0}).
Soluţie. Integrând de două ori prin părţi, obţinem:
Z Z
ax 1 ax a 1
e sin bxdx = − e cos bx + eax cos bxdx = − eax cos bx+
b b b
a2
Z
a ax
+ 2 e sin bx − 2 eax sin bxdx
b b
Deducem
a2
Z
1 a
(1 + 2 ) eax sin bxdx = − eax cos bx + 2 eax sin bx + C
b b b
adică
aeax sin bx − beax cos bx
Z
ax
e sin bxdx = +C
a2 + b 2
5.2 Integrala Riemann

5.2.1 Definiţia.
Cadru. In această secţiune vom considera funcţii f : [a, b] → R mărginite,
definite pe intervale ı̂nchise şi mărginite (a < b).
Cazul funcţiilor nemărginite şi / sau al intervalului nemărginit va fi dis-
cutat ulterior (integrale generalizate).
Definiţia 6 Numim diviziune ∆ = {x0 , x1 , . . . , xn } a intervalului [a, b] orice
şir strict crescător a = x0 < x1 < . . . < xn = b. Notăm
k∆k := max (xk+1 − xk )
k=0,1,...,n−1
k∆k se numeşte norma diviziunii.

Exemple 1 Diviziunea {a, a + b−a n
, . . . , a + (n − 1) b−a
n
, b} se numeşte diviz-
1
iunea echidistantă şi are norma n .
Definiţia 7 Spunem că diviziunea ∆0 = {y0 , y1 , . . . , ym } este mai fină decât
diviziunea ∆ dacă ∆0 ⊆ ∆ (adică orice punct al diviziunii ∆ este şi punct al
diviziunii ∆0 ).
Evident k∆0 k ≤ k∆k, dar nu şi reciproc.
Prin reuniunea a două diviziuni, se obţine o diviziune ∆ ∪ ∆0 , mai fină
decât fiecare din cele două diviziuni.
Definiţia 8 Numim sume Darboux inferioare, respectiv superioare (asociate
funcţiei f şi diviziunii ∆):
n−1
X
s∆ (f ) := mk (xk+1 − xk )
k=0
n−1
X
S∆ (f ) := Mk (xk+1 − xk )
k=0
unde s-a notat
mk := inf f (x) ; Mk := sup f (x)
x∈[xk ,xk+1 ] x∈[xk ,xk+1 ]
5.2. INTEGRALA RIEMANN 131
Evident s∆ (f ) ≤ S∆ (f ), iar dacă ∆ ⊆ ∆0 atunci
s∆ (f ) ≤ s∆0 (f ) ≤ S∆0 (f ) ≤ S∆ (f )
În adevăr, dacă [yj , yj+1 ] ⊆ [xi , xi+1 ] iar m0j := inf x∈[yj ,yj+1 ] f (x) şi Mj0 :=
supx∈[yj ,yj+1 ] f (x) atunci mi ≤ m0j şi Mi ≥ Mj0 .
Rezultă că, oricare ar fi două diviziuni ∆ şi ∆0 avem s∆ (f ) ≤ S∆0 (f )
(intercalând diviziunea ∆ ∪ ∆0 ):
s∆ (f ) ≤ s∆∪∆0 (f ) ≤ S∆∪∆0 (f ) ≤ S∆0 (f )
Definiţia 9 Spunem că funcţia f este integrabilă Riemann pe intevalul [a, b]

dacă pentru orice ε > 0 există o diviziune ∆0 pentru care
S∆0 (f ) − s∆0 (f ) < ε
Deci f este integrabilă Riemann dacă şi numai dacă
sup s∆ (f ) = inf S∆ (f )
∆ ∆
Vom nota valoarea comună

Z b
f (x)dx = sup s∆ (f ) = inf S∆ (f )
a ∆ ∆
Este evident că ipoteza de mărginire a funcţiei este necesară pentru inte-
grabilitatea funcţiei.
Prin convenţie, vom nota, pentru f integrabilă Riemann
Z a
f (x)dx = 0
a
Z a Z b
f (x)dx = − f (x)dx
b a
Lema 1. Dacă f este integrabilă, atunci are loc proprietatea:

pentru orice ε > 0 există δ > 0, astfel ı̂ncât pentru orice diviziune ∆ cu
k∆k < δ să avem
S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε
Demonstraţie. Fie ε > 0 fixat. Fie ∆0 o diviziune pentru care
S∆0 (f ) − s∆0 (f ) < ε/2

Notăm cu n numărul de puncte ale diviziunii ∆0 şi cu δ0 > 0 lungimea celui

ε
mai mic interval din diviziune. Fie acum δ > 0 cu δ < δ0 şi δ < 8nM .
Fie acum o diviziune oarecare ∆, cu k∆k < δ. Există cel mult n intervale
determinate de această diviziune, care au ı̂n interior un punct din diviziunea
∆0 . Atunci când comparăm S∆∪∆0 cu S∆ găsim termeni (egali) care provin
din intervalele cu ambele extremităţi din ∆ şi mai există cel mult 2n termeni
care corespund divizării unui interval din ∆ cu un punct al diviziunii ∆0 .
Fiecare asemenea termen se majorează (ı̂n modul) cu M δ, adică
S∆ (f ) − S∆∪∆0 (f ) ≤ 2nM δ; s∆∪∆0 (f ) − s∆ (f ) ≤ 2nM δ
Astfel:
S∆ (f ) − s∆ (f ) ≤ (S∆ (f ) − S∆∪∆0 (f )) + (S∆∪∆0 (f ) − s∆∪∆0 (f ))+
+(s∆∪∆0 (f ) − s∆ (f )) < ε
Caracterizare
Pentru a defini sumele Riemann, pe lângă funcţia f şi diviziunea ∆, con-
siderăm şi aşa numitele ”puncte intermediare” (ξk )k astfel ı̂ncât xk−1 ≤ ξk ≤
xk , 1 ≤ k ≤ n. Cu fiecare asemenea situaţie, se asociază numărul
n
X
σ∆ (f, ξk ) := f (ξk )(xk − xk−1 )
k=1
Teorema 14 Următoarele proprietăţi sunt echivalente:

(i) f este integrabilă Riemann ;
(ii) există un număr real If cu proprietatea: oricare ar fi ε > 0 există
δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice diviziune ∆ cu k∆k < δ şi orice alegere a
punctelor intermediare are loc
|σ∆ (f, ξk ) − If | < ε
(iii) oricare ar fi şirul de diviziuni (∆n )n , cu k∆n k → 0 şi orice alegere

a punctelor intermediare, şirul σ∆n (f, ξk ) este convergent.
(iv) oricare ar fi ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice diviziuni ∆ ,
∆ cu k∆k < δ şi k∆0 k < δ şi orice alegeri a punctelor intermediare are loc
0
|σ∆ (f, ξk ) − σ∆0 (f, ξk0 )| < ε

Demonstraţie. Indiferent de alegerea punctelor intermediare, avem
s∆ ≤ σ∆ (f, ξk ) ≤ S∆
adică |σ∆ (f, ξk ) − If | ≤ S∆ (f ) − s∆ (f ). Dacă f este integrabilă, pe baza

Rb
lemei rezultă că alegerea If = a f (x)dx convine.
Reciproc, folosind inegalitatea:
S∆ −s∆ ≤ (S∆ − σ∆ (f, ξk ))+|σ∆ (f, ξk ) − If |+|If − σ∆ (f, ξk0 )|+(σ∆ (f, ξk0 ) − s∆ )
şi faptul că putem alege punctele intemediare astfel ı̂ncât

ε ε
Mi − f (ξi ) < ; f (ξi0 ) − mi <
4(b − a) 4(b − a)
obţinem concluzia.
Observaţie. Dacă funcţia f este continuă, atunci sumele Darboux sunt
cazuri particulare de sume Riemann (max resp. min fiind atinse pe fiecare
subinterval al diviziunii).
Observaţie. Sumele considerate (Darboux, Riemann) pot fi interpretate
(dacă f (x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b]) ca ariile unor suprafeţe poligonale. În cazul
sumelor Darboux, aceste poligoane includ, respectiv sunt incluse ı̂n ”sub-
graficul” funcţiei
{(x, y)| x ∈ [a, b], y ∈ [0, f (x)]}
Exerciţii
Z b
1. Sa se calculeze cu definiţia xdx.
a
Z 1
2
2. Fie f : [0, 1] → R, f (x) := x . Să se calculeze, cu definiţia f (x)dx.
0
Soluţie. Deoarece sumele Darboux inferioare şi superioare corespunzătoare
partiţiei echidistante sunt, respectiv:
n−1
X 1 1 n(n − 1)(2n − 1) 1
f = −→
k=0
n k+1 6n(n − 1)2 3
n−1
X 1 1 (n + 1)(2n + 1) 1
f = 2
−→
k=0
n k+1 6n 3
deducem că f este integrabilă şi
Z 1
1
x2 dx =
0 3
Acest calcul pare să fie făcut pe considerente mecanice, de către (Arhimede).
3. Să se arate că funcţia f : [0, 1] → R,

1, x ∈ Q
f (x) :=
0, x 6∈ Q
este mărginite, dar nu este integrabilă Riemann.

Deoarece ı̂n fiecare interval găsim atât valori raţionale cât şi iraţionale,
deducem că, sumele Darboux superioare au valoarea 1, ı̂n timp ce sumele
Darboux inferioare au valoarea 0.
4. Fie ϕ : N → N o bijecţie, iar f : [0, 1) → [0, 1) funcţia definită prin:
f (x) := 0, aϕ(1) aϕ(2) . . . aϕ(n) . . .
unde x = 0, a1 a2 . . . an . . . este scrierea zecimală, fără perioada (9).

Z 1
Să se justifice că f este integrabilă pe [0, 1] şi să se calculeze f (x)dx
0
(f se consideră prelungită cu o valoare oarecare ı̂n 1).
Soluţie. Considerăm coeficienţii an ca funcţii de x ∈ [0, 1):
∞
X an (x)
x=
n=1
10n

k k+1
Astfel, funcţia an rezultă constantă pe fiecare interval n
, n
, pentru
10 10
n 1
k = 0, 1, . . . , 10 −1. În plus, are loc periodicitatea an x + n+1 = an (x),
10
deci an este funcţie integrabilă iar:
1
Z 1 Z
n−1
10n−1 1 + 2 + ... + 9 9
an (x)dx = 10 an (x)dx = 10n−1 n
=
0 0 10 2
Revenind la funcţia f , observăm că

∞ N ∞
X aϕ(n) (x) X aϕ(n) (x) X aϕ(n) (x)
f (x) = = +
n=1
10n n=1
10n n=N +1
10n
adică
N ∞
X aϕ(n) (x) X 9 1
f (x) − ≤ = N

10 n 10 n 10
n=1 n=N +1
Din această inegalitate rezultă că f este integrabilă pe [0, 1] iar

1 ∞
1X ∞ 1 1
aϕ(n) (x)
Z Z X 1 Z Z
1
f (x)dx = dx = aϕ(n) (x)dx = xdx =
0 0 n=1
10n n=1
10n 0 0 2
5. Fie f : [a, b] → R o funcţie integrabilă. Să se arate că

Z b Z b
lim f (x) cos nxdx = 0 şi lim f (x) sin nxdx = 0
n→+∞ a n→+∞ a
Demonstraţie. Dacă s-ar presupune că f are derivată continuă, atunci

soluţia este imediată, integrând prin parţi.
Au loc majorările:
Z b p Z xk

X
f (x) sin nxdx = [f (xk ) + f (x) − f (xk )] sin nxdx ≤

a xk−1 k=1

p
Z p Z xk
X xk X
≤ |f (xk )| sin nxdx + |f (x) − f (xk )|| sin nx|dx ≤

xk−1 xk−1
k=1 k=1
2p
≤M + (S∆ − s∆ )
n

ε 4pM
Dat fiind ε > 0, alegem ∆ astfel ı̂ncât S∆ − s∆ < 2
şi nε := . Pentru
Z b ε

n ≥ nε avem f (x) sin nxdx < ε.
a
5.2.2 Proprietăţi ale integralei Riemann

Teorema 15 (i) Dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile, iar α, β ∈ R, atunci
αf + βg este integrabilă iar
Z b Z b Z b
(αf (x) + βg(x))dx = α f (x)dx + β g(x)dx
a a a
(ii) (Teorema de medie) Dacă f este integrabilă şi m ≤ f (x) ≤ M ,

∀x ∈ [a, b], atunci:
Z b
m(b − a) ≤ f (x)dx ≤ M (b − a)
a
In particular:
Dacă f este integrabilă şi f (x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b] atunci
Z b
f (x)dx ≥ 0
a
Dacă f, g sunt integrabile iar f (x) ≤ g(x), ∀x ∈ [a, b], atunci

Z b Z b
f (x)dx ≤ g(x)dx
a a
(iii) Dacă f este integrabilă Riemann, atunci şi |f | este integrabilă iar
Z b Z b

f (x)dx ≤ |f (x)|dx
a a
(iv) Dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile, atunci f.g este integrabilă

Riemann.
(v) Dacă f este integrabilă Riemann şi f (x) ≥ C > 0, ∀x, atunci 1/f
este integrabilă Riemann.
Demonstraţie. (i) Rezultă din relaţiile:

s∆ (f ) + s∆ (g) ≤ s∆ (f + g) ≤ S∆ (f + g) ≤ S∆ (f ) + S∆ (g)
Dacă α ≥ 0 atunci
s∆ (αf ) = αs∆ (f ); S∆ (αf ) = αS∆ (f )
In sfârşit:
s∆ (−f ) = −S∆ (f )
Verificarea cu ajutorul sumelor Riemann nu ar necesita discutarea cazurilor
separat!
(ii) Evident din definiţie.
(iii) Dacă notăm Mk := supx∈[xk ,xk+1 ] f (x) , Mk0 := supx∈[xk ,xk+1 ] |f (x)|
avem Mk0 − m0k ≤ Mk − mk , deoarece Mk0 = max(Mk , −mk ) iar m0k ≥ 0 .
Inegalitatea rezultă din teorema de medie, deoarece −f ≤ |f | ≤ f .
(iv) Deoarece
1
(f + g)2 − (f − g)2

f.g =
4
este suficient să arătăm că f 2 este integrabilă. Deoarece s-a arătat că f
integrabilă ⇒ |f | integrabilă iar f 2 = |f |2 , putem presupune f (x) ≥ 0.
Acum avem Mk0 = (Mk )2 şi m0k = (mk )2 , deci
Mk0 − m0k = (Mk )2 − (mk )2 = (Mk − mk )(Mk + mk ) ≤ 2M (Mk − mk )
(v) Avem Mk0 = 1

mk
, m0k = 1
Mk
deci
1 1 Mk − mk 1
Mk0 − m0k = − = ≤ 2 (Mk − mk )
mk Mk mk Mk C
Definiţia 10 Pentru A ⊆ R notăm χA : R → R funcţia definită astfel:

1 ,x ∈ A
χA (x) =
0 ,x ∈/A
Teorema 16 Dacă A = [c, d] cu a ≤ c ≤ d ≤ b atunci χA este integrabilă pe

[a, b] iar
Z b
χA (x)dx = d − c
a
Demonstraţie. Pentru fiecare diviziune ∆, există 0 ≤ k ≤ l ≤ n pentru

care xk ≤ c ≤ xk+1 ; xl ≤ d ≤ xl+1 . Astfel S∆ (χA ) = xl+1 − xk ; s∆ (χA ) =
xl − xk+1 , deci
S∆ (χA ) − (d − c) < 2k∆k; (d − c) − s∆ (χA ) < 2k∆k
În particular, funcţia χ{x0 } este integrabilă Riemann, iar integrala sa este
0.
Deducem că, dacă modificăm valorile unei funcţii integrabile ı̂ntr-un număr
finit de puncte, atunci funcţia rămâne integrabilă iar valoarea integralei nu
se schimbă.
Rezultatul nu mai este adevărat dacă se modifică valorile ı̂ntr–o infiniti-
tate (chiar numărabilă) de puncte: funcţia lui Dirichlet χQ nu este integrabilă
pe nici un interval.
Teorema 17 Fie f : [a, b] → R iar c ∈ (a, b). Atunci f este integrabilă pe

[a, b] dacă şi numai dacă f este integrabilă pe [a, c] şi pe [c, b]. In acest caz,
are loc egalitatea:
Z b Z c Z b
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx
a a c
Demonstraţie. Observăm că pentru orice a ≤ c ≤ d ≤ b, f |[c,d] este

integrabilă pe [c, d] dacă şi numai dacă f · χ[c,d] este integrabilă pe [a, b].
Consecinţă a celor deja demonstrate, deoarece
Z c Z b Z b Z b
f (x)dx = f (x)χ[a,c] (x)dx; f (x)dx = f (x)χ[c,b] (x)dx
a a c a
iar χ[a,c] + χ[c,b] = χ[a,b] + χ{c} .

Observaţie. Definind
n−1
X n−1
X
F∆ (x) = Mk χ[xk ,xk+1 ] (x); f∆ (x) = mk χ[xk ,xk+1 ] (x)
k=0 k=0
avem
Z b Z b
S∆ (f ) = F∆ (x)dx; s∆ (f ) = f∆ (x)dx
a a
Calculul erorii. Dacă vrem să evaluăm eroarea comisă prin calculul unei
integrale, să considerăm f : [a, b] → R integrabilă şi o diviziune echidistantă.
Atunci
Z n−1
n−1 Z
b b−aX X xk+1
f (x)dx − f (ξk ) ≤ |f (x) − f (ξk )| dx

n

a xk
k=0 k=0
(b − a)2
Dacă f are derivată continuă, atunci eroarea se majorează cu sup |f 0 (x)|
2n x∈[a,b]
pe baza teoremei lui Lagrange. Dacă f are derivată de ordin doi continuă,
iar ξk sunt alese ca mijloacele intervalelor, atunci folosind formula lui Taylor
(b − a)3
cu rest Lagrange de ordin doi, obţinem majorarea 2
sup |f 00 (x)| .
24n x∈[a,b]
Exerciţii
1. Să se dea un exemplu de funcţie care nu este integrabilă Riemann, dar al

cărei modul este integrabil.
2. Dacă f : [a, b] → R este integrabilă iar f (x) > 0, ∀x ∈ [a, b], atunci
Z b
f (x)dx > 0.
a
Z b
Soluţie. Să presupunem, prin reducere la absurd, că f (x)dx = 0.
a
Pentru fiecare ε > 0 există o diviziune ∆ pentru care S∆ (f ) < ε. Există deci
un sub-interval [xk , xk+1 ] astfel ı̂ncât Mk < ε. Folosind faptul ca integrala
funcţiei f este 0 pe orice sub-interval, construim prin recurenţă un şir de
1
intervale (In ) cu proprietatea că sup f (x) ≤ . Cu teorema lui Cantor, va
x∈In n
urma că există un punct x0 comun tuturor intervalelor, iar f (x0 ) = 0.
5.2.3 Clase de funcţii integrabile.

Teorema 18 Orice funcţie monotonă este integrabilă.
Demonstraţie. In adevăr, să presupunem că f este crescătoare. Atunci

mk = f (xk−1 ) iar Mk = f (xk ), ceea ce arată că
n
X
S∆ (f ) − s∆ (f ) = (f (xk ) − f (xk−1 ))(xk − xk−1 ) ≤ (f (b) − f (a))k∆k
k=1
Urmează că şi diferenţele de funcţii monotone (aşa numitele funcţii cu

variaţie mărginită) sunt integrabile.
Teorema 19 Orice funcţie continuă este integrabilă Riemann.
Demonstraţie. Deoarece funcţia este uniform continuă, deducem că

ε
∀ε > 0 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât |x0 − x00 | < δ ⇒ |f (x0 ) − f (x00 )| <
b−a
Pentru orice diviziune ∆ cu k∆k < δ putem scrie
n−1
X n−1
X
S∆ (f ) − s∆ (f ) = (Mi − mi )(xi+1 − xi ) = (f (ξi ) − f (ξi0 ))(xi+1 − xi ) < ε
i=0 i=0
unde ξi , ξi0 ∈ [xi , xi+1 ] sunt alese astfel ı̂ncât f (ξi ) = Mi , f (ξi0 ) = mi .
Observaţie. Din proprietatea valorii intermediare deducem că dacă f
este continuă pe [a, b], atunci există c ∈ (a, b) pentru care
Z b
f (x)dx = f (c)(b − a)
a
Exerciţii
1. Fie f o funcţie continuă pe [a, b], cu f (x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b] şi
Z b
f (x)dx = 0
a
Atunci f ≡ 0.
Soluţie. Să presupunem, prin reducere la absurd, că există x0 ∈ [a, b]
pentru care f (x0 ) > 0. Tratăm cazul x0 ∈ (a, b); există deci δ > 0 astfel ı̂ncât
f (x) > 12 f (x0 ), ∀x ∈ (x0 − δ, x0 + δ) . Acum se obţine relaţia contradictorie
Z b Z x0 +δ
0= f (x)dx ≥ f (x)dx > δf (x0 ) > 0
a x0 −δ
Lăsăm ca exerciţiu verificarea ı̂n cazul x0 ∈ {a, b}.

Se deduce
Dacă f, g sunt continue pe [a, b] iar f (x) < g(x), ∀x ∈ [a, b], atunci
Z b Z b
f (x)dx < g(x)dx
a a
Dependenţa de limita superioară

Lema Fie f, g : [a, b] → R funcţii continue. Presupunem că g(x) > 0 ,
∀x ∈ [a, b]. Atunci există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
Z b Z b
f (x)g(x)dx = f (c) g(x)dx
a a
Demonstraţie. Fie m := min f (x) , M := max f (x). Avem

x∈[a,b] x∈[a,b]
Z b Z b Z b
m g(x)dx ≤ f (x)g(x)dx ≤ M g(x)dx
a a a
Concluzia rezultă din faptul că f are proprietatea Darboux.

Fie f : [a, b] → R integrabilă Riemann. Deoarece f este integrabilă
pe orice interval [a, x], cu x ∈ [a, b], se poate defini o nouă funcţie, notată
F : [a, b] → R prin Z x
F (x) := f (t)dt
a
Teorema 20 F este continuă.
Demonstraţie. În adevăr, pentru orice x, y ∈ [a, b] putem scrie

Z x Z y Z y Z x Z y

|F (x)−F (y)| =
f (t)dt − f (t)dt =
f (t)dt + f (t)dt − f (t)dt =
a a a y a
x
Z

= f (t)dt ≤ M |x − y|
y
Demonstraţia arată de fapt mai mult: F este uniform continuă, având

proprietatea Lipschitz. De fapt, F este ceea ce se numeşte funcţie absolut
continuă pe [a, b]:
∀ε > 0 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât, oricare ar fi a ≤ a1 < b1 ≤ a2 < b2 ≤ . . . ≤

an < bn ≤ b cu proprietatea că
n
X
(bk − ak ) < δ
k=1
urmează n
X
|F (bk ) − F (ak )| < ε
k=1
Calculul anterior arată că este suficient să alegem δ := ε/M .

Teorema 21 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci funcţia F :
[a, b] → R definită prin Z x
F (x) := f (t)dt
a
este derivabilă pe [a, b], iar F 0 = f .
Demonstraţie. Deoarece
Z x+h x+h
F (x + h) − F (x)
Z
1
− f (x) = f (t)dt − f (x)dt
h h x x
din teorema de medie deducem că există θ ∈ (0, 1) pentru care

F (x + h) − F (x)
− f (x) ≤ |f (x + θh) − f (x)|
h
O consecinţă directă este:
Teorema 22 (Formula Leibniz–Newton) Fie f : [a, b] → R o funcţie con-
tinuă. Pentru orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc:
Z b
f (x)dx = F (b) − F (a)
a

Tradiţional, se mai scrie F ba ı̂n loc de F (b) − F (a).
De fapt, are loc un rezultat ceva mai general:
Teorema 23 Fie f : [a, b] → R o funcţie cu proprietăţile:
(i) f este integrabilă Riemann pe [a, b];
(ii) f admite primitive pe [a, b].
Pentru orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc:
Z b
f (x)dx = F (b) − F (a)
a
Pentru demonstraţie, este suficient să observăm că, oricare ar fi diviziunea

∆, pe baza teoremei lui Lagrange, există punctele intermediare (ck ) astfel
ı̂ncât
n
X X n
F (b) − F (a) = (F (xk ) − F (xk−1 )) = F 0 (ck )(xk − xk−1 ) =
k=1 k=1
n
X
= f (ck )(xk − xk−1 )
k=1
Z b
iar ultima sumă tinde, prin ipoteză, la f (x)dx.
a
Observaţie. Cele două ipoteze nu se implică una pe alta: funcţiile
monotone, având cel puţin un punct de discontinuitate nu admit primitive,
deoarece nu au proprietatea Darboux.
Funcţia f : R → R
sin x1 , x 6= 0

f (x) :=
a ,x = 0
are proprietatea Darboux dacă şi numai dacă a ∈ [−1, 1]. Dar admite
primitive dacă şi numai dacă a = 0. In adevăr, fie G o primitivă a funcţiei
continue
x cos x1 , x = 0

0 ,x = 0
Atunci F : R → R
x2 cos x1 − 2G(x) , x 6= 0

F (x) :=
−2G(0) ,x = 0
este o primitivă a funcţiei date (ceea ce se verifică imediat prin derivare)
numai pentru a = 0.
Astfel, pentru a ∈ [−1, 0)∪(0, 1] avem exemplu de funcţie cu proprietatea
Darboux, care nu admite primitive.
Rest integral in formula lui Taylor

Teorema 24 Fie I interval deschis, x0 ∈ I şi f : I → R cu derivata de
n + 1 ori continuă pe I. Atunci pentru orice x ∈ I are loc formula
f 0 (x0 ) f (n) (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + . . . + (x − x0 )n +
1! n!
1 x (n+1)
Z
+ f (t)(x − t)n dt
n! x0
Demonstraţie. Considerăm funcţia g : I → R ,

n
X f (k) (t)
g(t) := f (x) − (x − t)k
k=0
k!
Avem g(x) = 0 iar

f (n+1) (t)
g 0 (t) = − (x − t)n
n!
Deducem
x x
f (n+1) (t)
Z Z
0
g(x) − g(x0 ) = g (t)dt = − − (x − t)n
x0 x0 n!
Observaţie. Rezultatul se poate demonstra prin inducţie, calculând

integrala prin părţi; de asemenea, folosind integrale iterate.
Exerciţii
Chiar dacă se poate afla o primitivă, unele integrale se pot calcula mai simplu.
1. Să se calculeze
Z 1
ex
I := x 2
dx
−1 (e + 1)(1 + x )
Efectuând o schimbare de variabilă, scriem

Z −1 Z 1
e−x 1
I= −x 2
(−dx) = x 2
dx
1 (e + 1)(1 + x ) −1 (1 + e )(1 + x )
de unde Z 1
dx π
2I = 2
=
−1 1+x 2
π
deci I = 4
.
Z π/2
sin x
I := dx
0 sin x + cos x
Rezolvare. Să mai considerăm

Z π/2
cos x
J := dx
0 sin x + cos x
Evident I + J = π/2, iar

Z π/2 Z b
cos x − sin x du
π/2
J −I = dx = = ln(sin x + cos x) 0 = 0
0 sin x + cos x a u
De fapt, I = J se poate observa direct, cu schimbarea de variabilă x =

π
2
− y.
3. Să se calculeze Z π/4
ln(1 + tg x)dx
0
Soluţie. Probabil că funcţia considerată nu admite primitivă funcţie

elementară.
Z π/4 Z π/4 Z π/4

ln(1 + tg x)dx = ln(sin x + cos x)dx − ln(cos x)dx =
0 0 0
Z π/4 √ Z π/4
π
= ln( 2 cos y)dy − ln(cos x)dx = ln 2
0 0 8
Integrala Z 1
ln(1 + x)
dx
0 1 + x2
se reduce la precedenta prin schimbarea de variabilă x = tg t.
Integrala Z 1
arctg x
dx
0 1+x
se reduce la precedenta prin integrare prin părţi.
4. Să se calculeze limitele şirurilor

1 1 1
lim + + ... +
n→∞ n + 1 n+2 2n

1 1 1
lim √ +√ + ... + √
n→∞ 2
4n − 1 2
4n − 22 4n − n2
2
1p + 2p + . . . + np
lim
n→∞ np+1
(p > 0)
√
Z 2π
5. Să se arate că sin x2 dx > 0.
0
Soluţie. Se scrie succesiv:

Z √2π Z 2π Z π
2 sin u sin u 1 1
sin x dx = √ du = √ −√ >0
0 0 2 u 0 2 u u+π
6. Să se stabilească următoarele estimări:

Z 1
2 dx 1
≤ √ ≤√
3 0 2 + x − x2 2
Z 0
1 4
0≤ x ln(1 − x2 )dx ≤ ln
−1/2 4 3
Să se afle şi valorile ”exacte” ale integralelor.
Soluţie. Evident, trebuie aplicată formula de medie; pentru aceasta, tre-
buie determinate extremele funcţiei f (x) := x ln(1−x2 ) pe [− 12 , 0]. Este nece-
sar calculul derivatei a doua: se găseşte f 00 (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ (−1, 0].
Deoarece f 0 (0) = 0, urmează f 0 (x) ≤ 0, pentru orice x ∈ [− 12 , 0], adică f este
descrescătoare pe acest interval şi deci inegalitatea propusă rezultă.
De fapt, integrala dată se calculează prin părţi:
Z 0
1 1 4
x ln(1 − x2 )dx = − ln
− 21 8 8 3
3 5
Inegalitatea demonstrată revine astfel la: 43 ∼ 2.3704 ≤ e ≤ 43 ∼
4.2140.
Valoarea primei integrale este 23 ∼ 0.66666 < 2 arcsin 31 ∼ 0.67967 <
√1 ∼ 0.70711.
2
7. Fie f : [a, b] −→ R o funcţie continuă. Să se arate că:
Z b n1
n
lim |f (x)| dx = sup |f (x)|
n→+∞ a x∈[a,b]
Ce se poate spune dacă f este presupusă doar: crescătoare; resp. integrabilă?

Soluţie. Fie M := sup |f (x)|. Dacă M = 0 problema este rezolvată.
x∈[a,b]
Z b n1
1
n
Pentru M > 0 avem |f (x)| dx ≤ M (b − a) n . Pe de altă parte,
a
pentru fiecare ε > 0 există un interval [α, β], de lungime l > 0 pe care
ε
|f (x)| > M − . Deducem că
2
Z b n1 Z β n1
n n
ε 1
|f (x)| dx ≥ |f (x)| dx ≥ M− ln
a α 2
de unde se obţine concluzia.

Acelaşi raţionament rămâne valabil dacă f este presupusă crescătoare,
alegând M := sup |f (x)|.
x∈(a,b)
Dacă f este presupusă doar integrabilă, limita există, dar M trebuie
definit ca ”marginea superioară esenţială”, ceea ce necesită noţiunea de
mulţime de măsură (Lebesgue) nulă.
8. Fie f, g : [a, b] → R. Presupunem că f este monoton descrescătoare
iar g este integrabilă Să se arate că există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
Z b Z c Z b
f (x)g(x)dx = f (a) g(x)dx + f (b) g(x)dx
a a c
1
x2012
Z
√ dx
−1 1 + x + 1 + x2
Soluţie. Integrala se transformă astfel:
1 0 Z 1
x2012 x2012 x2012
Z Z
√ dx = √ dx+ √ dx =
−1 1 + x + 1 + x2 −1 1 + x + 1 + x2 0 1+x+ 1 + x2
1
x2012 x2012 x2013 1
Z
1
= √ + √ dx = 0 =
0 1 − x + 1 + x2 1 + x + 1 + x2 2013 2013
10. Să se afle

Z π/2
4 π 4 2
I= x + (x − ) sin xdx
0 2
π
Soluţie. Prin x − 2
= y se ajunga la
Z π/2 π 4 2
I= x4 + (x − ) cos xdx
0 2
de unde
π/2
π5
Z π 4
2I = x4 + (x − ) dx =
0 2 5.24
Inegalităţi
1. (Inegalitatea lui Cebâşev). Fie h : [a, b] → R o funcţie integrabilă,
pozitivă, iar f, g : [a, b] → R funcţii crescătoare. Atunci:
Z b Z b Z b Z b
h(x)f (x)dx h(x)g(x)dx ≤ h(x)dx h(x)f (x)g(x)dx
a a a a
Z b Z b
Soluţie. Folosim notaţiile: α := h(x)dx; β := h(x)g(x)dx;
a a
Z b Z b
γ := h(x)f (x)g(x)dx ; δ := h(x)f (x)dx
a a
Atunci diferenţa
Z b Z b Z b Z b
D := h(x)dx h(x)f (x)g(x)dx − h(x)f (x)dx h(x)g(x)dx
a a a a
se scrie atât sub forma

Z b
D= h(x)f (x) [αg(x) − β] dx
a
cât şi: Z b
D= h(x) [γ − δg(x)] dx
a
Prin adunare, obţinem:
1 b
Z
D= h(x) [αf (x)g(x) − βf (x) + γ − δg(x)] dx
2 a
Acum concluzia rezultă, deoarece:
Z b Z b
αf (x)g(x) − βf (x) + γ − δg(x) = f (x)g(x) h(y)dy − f (x) h(y)g(y)dy+
a a
Z b Z b
+ h(y)f (y)g(y)dy − g(x) h(y)f (y)dy =
a a
Z b
= h(y) [f (x) − f (y)] [g(x) − g(y)] dy ≥ 0
a
2. (Inegalitatea lui Young) Fie f : [0, +∞) −→ R o funcţie strict

crescătoare şi continuă, cu f (0) = 0 şi lim f (x) = +∞. Notăm cu g inversa
x→+∞
funcţiei f , cu F primitiva funcţiei f , care se anulează ı̂n 0 şi cu G primitiva

funcţiei g, care se anulează ı̂n 0.
Să se arate că xy ≤ F (x) + G(y), pentru orice x, y ∈ [0, +∞).
Caz particular: f (x) := xp−1 , p > 1.
Soluţie. Ca funcţie de y, expresia F (x) + G(y) − xy este minimă dacă
şi numai dacă y = f (x). Dacă f are derivată continuă, atunci egalitatea
F (x) + G(f (x)) = xf (x) rezultă prin integrare prin părţi şi inegalitatea este
demonstrată.
În general, trebuie folosite sumele Riemann:
Z y X
G(y) = g(τ )dτ = lim g(τi )(yi+1 − yi )
0 i
Notând τi := f (ξi ); yi := f (xi ), suma se transformă:

X
lim ξi (f (xi+1 ) − f (xi )) = lim (ξ0 (f (x1 ) − f (x0 )) + ξ1 (f (x2 − f (x1 ))+
i
+ . . . + ξn−1 (f (xn ) − f (xn−1 )) = lim [−ξ0 f (0) + f (x1 [ξ0 − ξ1 ) + f (x2 )[ξ1 − ξ2 ]+
+ . . . + f (xn−1 )[ξn−2 − ξn−1 ] + ξn−1 f (x)] =
= − lim [ξ0 f (0) + f (x1 )(ξ1 − ξ0 ) + f (x2 )(ξ2 − ξ1 )+
Z x
. . . + f (xn−1 )(ξn−1 − ξn−2 ) − ξn−1 f (x)] = xf (x) − 0.f (0) − f (t)dt
0
xp y q
În cazul particular dat, se regăseşte inegalitatea lui Hölder: xy ≤ + ,
p q
1 1
unde + = 1.
p q
3. Fie g : R −→ R o funcţie continuă. Să se arate că g este convexă
dacă şi numai dacă
Z pentru
fiecare funcţie f : [0, 1] −→ R integrabilă, are loc
1 Z 1
inegalitatea g f (t)dt ≤ g(f (t))dt.
0 0
Soluţie. Dacă g este convexă, atunci pentru orice sumă Riemann a

funcţiei f are loc:
n−1
! n−1
X X
g f (ξi )(xi+1 − xi ) ≤ g(f (ξi ))(xi+1 − xi )
i=0 i=0
Funcţia g fiind continuă, se obţine inegalitatea propusă.

Reciproc, vom scrie că inegalitatea are loc, pentru fiecare funcţie f de
forma:
x , t ∈ [0, α)
f (t) =
y , t ∈ [α, 1]
Se obţine g (αx + (1 − α)y) ≤ αg(x) + (1 − α)g(y).
4. Fie f : [0, 1] −→ R o funcţie cu derivata continuă
Z 1 pe [0,Z1] şi f (0) =
1
0
f (1) = 0. Să se arate că are loc inegalitatea π 2 f 2 (x)dx ≤ f 2 (x)dx.
0 0
Pentru care funcţii f are loc egalitate?
Soluţie. În ipotezele date, funcţia f (x)cotg πx are limite laterale finite
ı̂n 0 şi 1. Deci următoarea integrală există şi se poate calcula prin părţi:
Z 1 Z 1
0 1 2 1 2
2π f (x)f (x)cotg πxdx = 2π f (x)cotg πx |0 +π f 2 (x)[1+cotg 2 πx]dx =
0 2 0
Z 1
= π2 f 2 (x)[1 + cotg 2 πx]dx
0
Egalitatea obţinută se mai scrie:
Z 1 Z 1
02 2 2
[f (x) − π f (x)]dx = [f 0 (x) − πf (x)cotg πx]2 dx ≥ 0
0 0
f 0 (x) π cos πx
Din această relaţie rezultă că avem egalitate dacă şi numai dacă = ,
f (x) sin πx
adică f (x) = C sin πx.
5. Fie A, B ∈ R fixate. Notăm cu F mulţimea tuturor funcţiilor f :
[a, b] → R, cu derivată continuă pe [a, b], cu f (a) = A, f (b) = B.
Z b
0
Există f0 ∈ F, care să realizeze minimul expresiei f 2 (x)dx?
a
Soluţie. Pe baza inegalităţii lui Cauchy, deducem că, pentru f ∈ F:
Z b Z b 2
02 0
(b − a) f (x)dx ≥ f (x)dx = (B − A)2
a a
cu egalitate dacă şi numai dacă f este funcţie polinom de grad 1. Deci
B−A B−A
minimul este atins pentru f0 (x) := x+A−a .
b−a b−a
6. Să se studieze dacă există o funcţie f : [0, 2] → R având derivata
continuă pe [0, 2] şi care verifică următoarele condiţii:
• f (0) = f (2) = 1;
• |f 0 (x)| ≤ 1, pentru orice x ∈ [0, 2];

Z 2

•
f (x)dx ≤ 1.
0
Soluţie. Să presupunem că ar exista o funcţie f , cu proprietăţile din

enunţ şi să definim funcţia f0 : [0, 2] → R astfel:

1 − x , x ∈ [0, 1]
f0 (x) :=
x − 1 , x ∈ (1, 2]
Aplicând teorema lui Lagrange

Z 2 şi ţinând cont de proprietăţile funcţiei f ,
deducem că f ≥ f0 . Cum f0 (x)dx = 1, dar f0 nu este derivabilă, urmează
0
că nu există nici o funcţie cu proprietăţile din enunţ.
7. Fie f, g : [a, b] → R funcţii continue, verificând relaţia
Z x
f (x) = f (a) + f (t)g(t)dt
a
oricare ar fi x ∈ [a, b].

Să se demonstreze inegalitatea:
Z x
|g(t)|dt
|f (x)| ≤ |f (a)|e a
oricare ar fi x ∈ [a, b].

Z t
Soluţie. Notând x(t) := g(s)f (s)ds, deducem prin derivare:
a
x0 (t) = g(t)f (t) = g(t)f (a) + g(t)x(t)

Z t
− g(s)ds
Amplificând cu e a , se ajunge la:
 Z t  Z t
d  − g(s)ds  − g(s)ds
x(t)e a  = g(t)f (a)e a
dt
de unde Z t
Z t g(τ )dτ
x(t) = f (a) g(s)e s ds
a
Deoarece Z t  Z t 
g(τ )dτ d  g(τ )dτ 
g(s)e s =− e s
ds

 Z t 
g(s)ds 
rezultă că x(t) = f (a) −1 + e . Ţinând seama că x(t) = f (t) −
 a
f (a), inegalitatea propusă se obţine imediat.

3
8. Fie f : R −→ R o funcţie continuă,
Z 2 cu proprietatea că f (x)+f (x) ≥ x,
5
pentru orice x ∈ R. Să se arate că f (x)dx ≥ .
0 4
Soluţie. Funcţia g(u) := u3 +u este strict crescătoare pe R. Deci ipoteza
g(f (x)) ≥ x implică f (x) ≥ g −1 (x). g −1 este continuă şi strict crescătoare,
deci: Z 2 Z 2 Z 1
−1 5
f (x)dx ≥ g (x)dx = ug 0 (u)du =
0 0 0 4
9. Fie f, g : [a, b] → R două funcţii integrabile. Să se arate inegalitatea
lui Cauchy:
Z b Z b 1/2 Z b 1/2
2 2
|f (x)g(x)| dx ≤ f (x)dx g (x)dx
a a a
Deduceţi că
Z b 1/2
2
kf k2 := f (x)dx
a
are proprietăţile unei norme pe spaţiul liniar al funcţiilor continue pe [a, b],
adică
(i) kf k2 = 0 ⇔ f ≡ 0 ;
(ii) kλf k2 = |λ|kf k2 ;
(iii) kf + gk2 ≤ kf k2 + kgk2
Soluţie. Se scrie
Z b
0≤ (f (x) + λg(x))2 dx
a
5.2.4 Metode de calcul

Pe baza metodelor de calcul pentru primitivele unor funcţii continue, vom
deduce metode de calcul pentru integrale Riemann.
Formula de integrare prin părţi.

Teorema 25 Dacă f, g : [a, b] → R sunt două funcţii derivabile, cu derivate
continue, atunci
Z b Z b
0
f (x)g (x)dx = f (x)g(x)|ba − f 0 (x)g(x)dx
a a
Schimbarea de variabilă.
Teorema 26 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă iar ϕ : [c, d] → [a, b] o
funcţie cu derivata continuă şi diferită de 0 pe [c, d]. Atunci:
Z b Z ϕ−1 (b)
f (x)dx = f (ϕ(t))ϕ0 (t)dt
a ϕ−1 (a)
Exerciţii.
1. Fie f : [0, π] → R o funcţie cu derivata de ordin doi continuă. Să se
calculeze
sin(n + 21 )t
Z π
lim f (t)dt
n→+∞ 0 sin 2t
Soluţie. Funcţia g : [0, π] → R
f (t) − f (0)

 , t ∈ (0, π]
sin 2t



g(t) :=
f 0 (0)



 ,t = 0
2
t2
este continuă. În plus, folosind faptul că f (t) = f (0) + tf 0 (0) + f 00 (0) + o(t2 ),
2
rezultă că g este derivabilă şi
 2 00
t f (0) + o(t2 )
, t ∈ (0, π]


t2 + o(t2 )

g 0 (t) :=


f 00 (0) ,t = 0

Deci g 0 este chiar continuă. Scriem:

π
sin(n + 21 )t π
sin(n + 21 )t π
Z Z Z
1
f (t)dt = f (0)dt + sin(n + )tg(t)dt
0 sin 2t 0 sin 2t 0 2
A doua integrala are limita 0, după cum rezultă prin integrare prin părţi.
Prima integrală este constantă, egală cu πf (0).
3. Să se arate că
n(x − t)
1
Z α+2π sin2
2 dt
2nπ α 2 x−t
sin
2
nu depinde de α, n şi x. Să se determine valoarea integralei.
x−t
Soluţie. Integrala există, deoarece dacă = kπ, funcţia de sub integrală
2
are limita n2 . Folosind schimbarea de variabilă y := x − t şi notând u := x −
Z u+2π sin2 ny
1 2 dy. Derivata acestei integrale, ı̂n
α − 2π, integrala devine
2nπ u 2 y
sin
2
raport cu variabila u se calculează pe baza teoremei fundamentale, obţinând
Z 2π sin2 ny
1 2 dy.
0. Rezultă că integrala este egală cu
2nπ 0 sin2 y
2
Pentru a arăta independenţa de n, plecăm de la identitatea
1 y ky sin(k + 12 )y
+ cos + . . . + cos =
2 2 2 2 sin y2
Rezultă că
2π
sin(k + 21 )y
Z
dy = π
0 2 sin y2
Mai departe, integrând identitatea:
sin y2 sin 3y
2
sin (2n−1)y
2
sin2 ny
2
+ + ... + =
sin y2 sin y2 sin y2 2 sin2 y2
rezultă că valoarea căutată este 1.

Z 1
4. Calculând ı̂n două moduri In = (1 − x2 )n dx, să se afla valoarea
0
sumei:
1 1 1
1 − Cn1 + Cn2 − . . . + (−1)n Cn
3 5 2n + 1 n
Z b
Problemă similară pentru (x + 1)n dx.
a
Soluţie. Integrând prin părţi, se obţine relaţia de recurenţă:

Z 1
2 n 1
In = x(1 − x ) |0 + 2n x2 (1 − x2 )n−1 dx = 2nIn−1 − 2nIn
0
2n 2n(2n − 2) . . . 2
adică In = In−1 , de unde In = .
2n + 1 (2n + 1)(2n − 1) . . . 3
Pe de altă parte:
Z 1
1 1 1
In = (1−Cn1 x2 +Cn2 x4 −. . .+(−1)n Cnn x2n )dx = 1− Cn1 + Cn2 −. . .+(−1)n Cnn
0 3 5 2n + 1
Pentru a doua integrală, pe de o parte se obţine direct
Z b
n (b + 1)n+1 − (a + 1)n+1
(x + 1) dx =
a n+1
Pe de altă parte, din dezvoltarea după binomul lui Newton obţinem:
b n
bk+1 − ak+1
Z X
n
(x + 1) dx = Cnk
a k=0
k+1
Diverse cazuri particulare, mai mult sau mai puţin cunoscute se pot găsi:
n
X 1 2n+1 − 1
Cnk =
k=0
k+1 n+1
[ n2 ]
X 1 2n
Cn2k =
k=0
2k + 1 n+1
n
X (−1)k (−1)n
Cnk =
k=0
k+1 n+1
5. Se defineşte Z 1
B(a, b) := xa (1 − x)b dx
0
pentru a ≥ 0 şi b ≥ 0.
(i) Să se arate că B(a, b) = B(b, a) ’
(ii) Să se stabilească relaţia de recurenţă
b
B(a, b) = B(a, b − 1)
a+b+1
(pentru b ≥ 1). Să se deducă

a!b!
B(a, b) =
(a + b + 1)!
dacă a, b ∈ N.
(iii) Să se arate că
Z π/2
n m n−1 m−1
sin x cos xdx = B ,
0 2 2
Soluţie. (i) Imediat prin schimbarea de variabilă x = 1−y. Dacă a, b ∈ N

fiecare din cei doi membri se pot calcula efectiv, dar ı̂n acest mod se obţine
doar o identitate combinatorică amuzantă:
m n
X (−1)k k
X (−1)k
Cm = Cnk
k=0
n+k+1 k=0
m+k+1
(ii) Se integrează prin părţi de două ori:

6. Fie k, m ∈ N. Să se arate că
Z 1
m!
xk lnm xdx = (−1)m
0 (k + 1)m+1
dn (x2 − 1)n
7. Pentru fiecare n ≥ 1 definim Pn (x) := . (Pn se numesc
dxn
polinoamele Legendre). Z 1
Să se arate că pentru m 6= n: Pn (x)Pm (x)dx = 0.
Z 1 −1
Să se calculeze Pn2 (x)dx.

−1
Soluţie. Presupunând n ≥ m şi integrând prin părţi, se găseşte:
Z 1
dn−1 (x2 − 1)n dm (x2 − 1)n 1
Pn (x)Pm (x)dx = |−1 −
−1 dxn−1 dxm
Z 1 n−1 2 Z 1
d (x − 1)n dm+1 (x2 − 1)n n 2 nd
m+n 2
(x − 1)n
− dx = . . . = (−1) (x −1) dx
−1 dxn−1 dxm+1 −1 dxm+n
Dacă n > m, atunci derivata de ordin 2m+1 şi următoarele sunt nule, ceea ce
arată prima afirmaţie. Pentru a calcula integrala pentru n = m, se continuă
integrarea prin părţi:
Z 1
n (n!)2 22n
(−1) n! (x2 − 1)n dx = (−1)n
−1 (2n)! 2n + 1
Schimbare de variabilă.
1. Fie p, q ∈ (0, +∞). Atunci:
Z 1 Z 1
p 1q 1
(1 − x ) dx = (1 − xq ) p dx
0 0
1
Soluţie. Considerând funcţia f : [0, 1] → [0, 1], f (x) := (1 − xp ) q , nu
1
este greu de arătat că inversa ei este g : [0, 1] → [0, 1], g(y) := (1 − y q ) p .
Astfel:
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
0 0
f (x)dx = − f (g(y)) g (y)dy = − yg (y)dy = g(y)dy
0 0 0 0
2. Să se afle Z
dx
p
x2 3
(2 + x3 )5
folosind schimbarea de variabilă 2x−3 + 1 = y 3 (integrală binomă).
√ 1 √ 4
Soluţie. Avem x = 3 2(y 3 − 1)− 3 deci dx = −3 3 2y 2 (y 3 − 1)− 3 dy. După
efectuarea calculelor, se ajunge la
Z
3 −3 3 1
− (1 − y )dy = − y+ 2 +C
4 4 2y
iar rezultatul este
1 4 + 3x3
− +C
8 x(2 + x3 )2/3
3. Să se afle Z
dx
√ √
1+ x+ x+1
Soluţie. Expresia a cărei primitivă se caută se transformă
√ √ r
1 (1 + x) − x + 1 1 1 1 x+1
√ √ = √ = √ + −
1+ x+ x+1 1 + 2 x + x − (x + 1) 2 x 2 2 x
deci Z r
√
Z
dx x 1 x+1
√ √ = x+ − dx
1+ x+ x+1 2 2 x
Pentru ultima primitivă, folosim schimbarea de variabilă x+1
x
= t2 , de unde
(după o descompunere ı̂n fracţii simple):
Z r
t2 √ √
Z
x+1 p
dx = 2 2
dt = x(x + 1) − ln( x + 1 − x) + C
x (t − 1)
4. Să se calculeze Z
dx
√
x x2 + x + 1
prin schimbarea de variabilă x = 1t .
Pentru comparaţie,
√ se pot folosi schimbările de variabilă:
(i) x + t = √ 2
x +x+1
(ii) xt + 1 = x2 + x + 1.
Soluţie.
Z
dx
Z
dt √
√ =− √ = − ln(2t + 1 + 2 t2 + t + 1) + C =
x x2 + x + 1 t2 + t + 1
|x|
= ln √ +C
2 + x + 2 x2 + x + 1
Prin (i) se ajunge la
√
x2 + x + 1 + x − 1
ln √ +C
x2 + x + 1 + x + 1
iar prin (ii) se ajunge la o altă expresie.
5. √
2x2 + 2 + x
Z
dx 1
√ = √ ln √ +C
(x2 + 2) x2 + 1 2 2 2x2 + 2 − x
√
x2 + 2
Z
dx
√ = −arctg +C =
(x2 + 1) x2 + 2 x
1 √
= arctg x4 + 2x2 + C
2
dar numai pe (0, +∞)!
6. Să se calculeze Z 2π
dx
0 2 + cos x
Soluţie. Folosirea substituţiei t = tan x2 impune ı̂mpărţirea pe subinter-
valele [0, π] şi [π, 2π] sau translaţia la [−π, π]. Chiar şi aşa, trebuie folosite
cunoştinţe de la integrale generalizate; de fapt, se vor considera intervalele
[0, π − 2ε ] [π − 2ε , π + 2ε ] şi [π 2ε , 2π] cu evaluarea corespunzătoare a limitelor
pentru ε → 0.
Este mai instructiv să căutăm primitiva, care există, funcţia fiind con-
tinuă pe R şi chiar 13 ≤ f (x) ≤ 1. Pe intervalul (−π, π) o primitivă este
tan x tan x
√2 arctan √ 2 . Pe intervalul (π, 3π) primitiva va fi de forma √2 arctan √ 2 +
3 3 3 3
2π
C. Constanta C se determină din condiţia de continuitate: C = √
3
. Aceasta
este şi valoarea integralei.
7. Să se arate că funcţia f : R −→ R,

1
 cos 3

 , x 6= 0
x +x
f (x) =


0 ,x = 0

admite primitive.
Soluţie. Căutăm o primitivă de forma:
1
F (x) = R(x) sin + G(x)
x3 +x
Deoarece
1 3x2 + 1 1
F 0 (x) = R0 (x) sin 3
− R(x) 3 2
cos 3 + G0 (x)
x +x (x + x) x +x
(x3 + x)2
rezultă că trebuie să alegem R(x) := − . Acum
3x2 + 1
4 3 10 8x
R0 (x) = − x − x−
3 9 9(3x2 + 1)2
deci rezultă că funcţia
 1
 −R0 (x) sin
 , x 6= 0
g(x) = x3 +x


0 ,x = 0
este continuă, prin urmare admite o primitivă G.
Dar de ce f (0) = 0? Pentru că trebuie găsit F 0 (0); dar G0 (0) = 0, iar din
prima parte se află direct tot 0.
2
8. Fie f : R −→ R funcţia f (x) := e−x . Să se arate că f admite o
primitivă F pe R, unic determinată de cerinţa ca lim F (x) = 0.
x→+∞
F (x)
Să se calculeze lim .
x→+∞ 1 −x2
e
2x Z x
2
Soluţie. Primitiva care se anulează ı̂n 1 este G(x) := e−t dt. Avem
1
Z x
1
G(x) ≤ e−t dt = − e−x
1 e
G fiind crescătoare, există lim G(x) = C ∈ R. Acum F (x) := G(x) − C

x→+∞
satisface. Pentru calculul limitei, fiind ı̂n cazul de nedeterminare 00 , se aplică
regula lui l’Hôpital, care conduce la:
2
e−x 1
= −→ −1
1 −x2 1 −x2 1
− e + (−2x)e −1 − 2
2x 2x 2x
9. Fie f : [0, +∞) → [0, +∞) o funcţie continuă. Presupunem că există
Z x
lim f 2 (t)dt
x→+∞ 0
Notăm F primitiva funcţiei f , care se anulează ı̂n 0. Să se arate că există
Z x 2
F (t)
lim dt
x→+∞ 0 t2
x
F 2 (t)
Z
Soluţie. Este suficient să arătăm că funcţia g(x) := dt este majo-
Z x 1 t2
2
rată pe [1, +∞). Să notăm M := lim f (t)dt. Atunci:
x→+∞ 0
Z x 2 Z x Z x
2 2
F (x) = f (t)dt ≤ f (t)dt 1dt ≤ M x
0 0 0
Integrând prin părţi şi folosind ı̂ncă odată inegalitatea lui Cauchy, obţinem:
Z x 2 Z x
F (t) 2 F 2 (x) F (t)f (t)
g(x) = 2
dt = F (1) − +2 dt ≤
1 t x 1 t
sZ
x
F 2 (t)
Z x √ p
≤M +2 dt f 2 (t)dt ≤ M + 2 M g(x)
1 t2 1
√
de unde ı̂n mod necesar g(x) ≤ (3 + 2 2)M .
10. Să se justifice posibilitatea schimbării de variabilă
2a sin y
sin x :=
(a + b) + (a − b) sin2 y
Z π
2 dx
ı̂n integrala: G := √ (unde 0 < b ≤ a).
0 a2 cos2 x + b2 sin2 x
Să se deducă astfel exprimarea valorii G cu ajutorul mediei aritmetico–

geometrice a numerelor a şi b:
Fie 0 < a ≤ b. Definim prin recurenţă şirurile (an ), (bn ) astfel: a1 := a,
an + b n √
b1 := b, an+1 := , bn+1 := an bn . Să se arate că şirurile (an ), (bn )
2
sunt convergente şi aceeaşi limită (numită media artimetico–geometrică a
numerelor a şi b).
2at
Soluţie. Funcţia t 7→ stabileşte o bijecţie strict crescătoare
(a + b) + (a − b)t2
(a + b) − (a − b)t2
ı̂ntre [0, 1] şi [0, 1] , derivata acestei funcţii fiind 2a > 0,
(a + b) + (a − b)t2
pentru orice t ∈ [0, 1].
Deci
2a sin y
x = arcsin
(a + b) + (a − b) sin2 y
de unde
cos y((a+b)+(a−b) sin2 y)−2a sin y(a−b)2 sin y cos y
2a ((a+b)+(a−b) sin2 y)2
dx = r dy =
4a2 sin2 y
1− ((a+b)+(a−b) sin2 y)2
2a(a + b) cos y + 2a(a − b) sin2 y cos y − 4a(a − b) sin2 y cos y

= p dy =
((a + b) + (a − b) sin2 y) ((a + b) + (a − b) sin2 y − 2a sin y)((a + b) + (a − b) sin2 y + 2a sin y)
2a(a + b) cos y − 2a(a − b) sin2 y cos y)

= p dy
((a + b) + (a − b) sin2 y) ((a + b) + (a − b) sin2 y − 2a sin y)((a + b) + (a − b) sin2 y + 2a sin y)
Transformăm cantitatea de sub radical:
4a2 sin2 y 4a2 sin2 y

a2 1− + b2 =
((a + b) + (a − b) sin2 y)2 ((a + b) + (a − b) sin2 y)2
a2 (a + b)2 + 2(a2 − b2 ) sin2 y + (a − b)2 sin2 y − 3a4 sin2 y + 4a2 b2 sin2 y

= =
((a + b) + (a − b) sin2 y)2
a2 ((a + b) − (a − b) sin2 y)2

=
((a + b) + (a − b) sin2 y)2
Se ajunge astfel la:
π
2a(cos y((a + b) − (a − b) sin2 y)((a + b) + (a − b) sin2 y))dy
Z
2
p
(a (a + b) − (a − b) sin y )((a + b) + (a − b) sin2 y) ((a + b) + (a − b) sin2 y − 2a sin y)((a + b) + (a − b) sin2 y + 2a sin y)
2

0
Z π
2 2 cos ydy
= p
0 (a + b)2 − 2(a2 + b2 ) sin2 y + (a − b)2 sin4 y
Se verifică prin calcul direct egalitatea;
4 cos2 y 1
=
(a + b)2 − 2(a2 + b2 ) sin2 y + (a − b)2 sin4 y a+b 2
cos2 x + ab sin2 x

2
Deci integrala iniţială fost transformată ı̂n:

Z π
2 dx
G= s 2
0 a+b
cos2 x + ab sin2 x
2
Repetând procedeul, se găseşte
Z π
2 dx
G= p
0 an cos x + b2n sin2 x
2 2
π π
Din această scriere, se obţine ı̂ncadrarea ≤G≤ , deci concluzia:
2an 2bn
π
G= , unde m desemnează media aritmetico–geometrică a numerelor a
2m
şi b.
Se verifică prin inducţie că b ≤ bn ≤ an ≤ a, ı̂n particular bn este bine
definit. Apoi an+1 ≤ an şi bn+1 ≥ bn arată că şirurile sunt convergente.
Notând l1 resp. l2 limitele lor, din relaţia de recurenţă se obţine prin trecere
l1 + l2
la limită l1 = , deci l1 = l2 .
2
Un rezultat mai precis se obţine dacă observăm că
an − b n a−b
0 ≤ an+1 − bn+1 ≤ an+1 − an = ≤ n+1
2 2
a−b
Se obţine astfel o evaluare a vitezei de convergenţă: |an − l| ≤ .
2n
11. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă, iar ϕ : [c, d] → [a, b] o funcţie cu
derivata continuă.
Arătaţi că Z Z
f (ϕ(t))ϕ0 (t)dt = f (x)dx ◦ ϕ
şi Z d Z ϕ(d)
0
f (ϕ(t))ϕ (t)dt = f (x)dx
c ϕ(c)
Să se dea un exemplu de calcul al unei primitive / integrale folosind aceste

formule, ı̂n care ϕ să nu fie bijecţie.
12. Să se calculeze Z
x arcsin xdx
x2 x√ 1
R. arcsin x + 1 − x2 − arcsin x + C
2 4 4
5.3 Integrale cu parametru

5.3.1 Preliminarii: funcţii de două variabile
Vom nota R2 := {(x, y)|x, y ∈ R} . R2 se identifică cu un plan, raportat
la un reper (ortonormal). R2 este spaţiu liniar faţă de operaţiile uzuale. Se
consideră norma (euclidiană):
p
k(x, y)k := x2 + y 2
Putem vorbi deci de distanţa dintre două puncte

p
d ((x, y), (x0 , y 0 )) := k(x, y) − (x0 , y 0 )k = (x − x0 )2 + (y − y 0 )2
Vom considera frecvent dreptunghiuri [a, b] × [c, d] ⊂ R2 . Pentru un şir

(xn , yn ) din R2 convergenţa (xn , yn ) → (x, y) ı̂nseamnă că xn → x şi yn →
y. Echivalent d ((xn , yn ), (x, y)) → 0. Similar (x, y) se numeşte punct de
acumulare pentru submulţimea A ⊂ R2 dacă există un şir (xn , yn ) din A,
astfel ı̂ncât (xn , yn ) 6= (x, y) şi (xn , yn ) → (x, y). Trebuie reţinut că (xn , yn ) 6=
(x, y) ı̂nseamnă (pentru fiecare n): xn 6= x sau yn 6= y.
Fie f : A ⊆ R2 → R o funcţie. Spunem că f are limita L ı̂n (x0 , y0 ) şi
scriem
lim f (x, y) = L
(x,y)→(x0 ,y0 )
x→x
sau f (x, y) −→0 L dacă
(x0 , y0 ) este punct de acumulare pentru A şi
oricare ar fi un şir (xn , yn )n≥1 din A, astfel ı̂ncât (xn , yn ) 6= (x0 , y0 ) şi
(xn , yn ) → (x0 , y0 ) urmează f (xn , yn ) −→ L.
Spunem că f este continuă ı̂n (x0 , y0 ) ∈ A dacă
lim f (x, y) = f (x0 , y0 )

(x,y)→(x0 ,y0 )
(dacă (x0 , y0 ) nu este punct de acumulare pentru A, atunci acceptăm că f

este continuă ı̂n (x0 , y0 )).
Putem vorbi de limite sau continuitate separată / parţială dacă ne referim
la funcţia de o variabilă x 7→ f (x, y0 ) sau y 7→ f (x0 , y).
Ca şi la funcţii de o variabilă, este adevărată:
Teorema 27 (Cantor). Fie f : [a, b] × [c, d] → R o funcţie continuă. Atunci

pentru orice ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x0 , x00 ∈ [a, b] şi
y 0 , y 00 ∈ [c, d] cu |x0 − x00 | < δ şi |y 0 − y 00 | < δ, avem |f (x0 , y 0 ) − f (x00 .y 00 )| < ε.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 163
Demonstraţie. Prin reducere la absurd: faptul că f nu ar fi uniform

continuă pe [a, b] × [c, d] se traduce prin
∃ε0 > 0 astfel ı̂ncât ∀n ∈ N ∃ x0n , x00n ∈ [a, b] yn0 , yn00 ∈ [c, d] astfel ı̂ncât
(∗) |x0n − x00n | < n1 ; |yn0 − yn00 | < n1 dar |f (x0n , yn0 ) − f (x00n , yn00 )| ≥ ε0
Pe baza lemei lui Cesaro, putem extrage un subşir (x0nk )k , care să fie
convergent. Notăm limita cu x0 ∈ [a, b]. Datorită (∗), subşirul (x00nk )k va
avea aceeaşi limită. Mai departe, tot pe baza lemei lui Cesaro, şirul (yn0 k ) are
un subşir convergent. Pentru a nu complica excesiv notaţia, vom nota la fel
subşirul. Datorită (∗), subşirul (yn00k )k va avea aceeaşi limită. Dar
0 < ε0 ≤ |f (x0nk , yn0 k ) − f (x00nk , yn00k )| −→ 0
ceea ce constituie contradicţia căutată.

Dacă există, derivatele funcţiilor x 7→ f (x, y0 ) resp. y 7→ f (x0 , y) se
numesc derivate parţiale (ı̂n punctul (x0 , y0 )) şi se notează
∂f f (x, y0 ) − f (x0 , y0 )
(x0 , y0 ) := lim
∂x x→x0 x − x0
∂f f (x0 , y) − f (x0 , y0 )
(x0 , y0 ) := lim
∂y y→y0 y − y0
Exemplu.
y 2 − x2

∂ x ∂ y
= 2 =−
∂x x + y2
2 (x + y )2 2 ∂y x + y2
2
Funcţia (
y 2 −x2
(x2 +y 2 )2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) :=
0 , (x, y) = (0, 0)
nu este continuă ı̂n (0, 0).
5.3.2 Trecere la limită sub integrală

Teorema 28 Fie fn : [a, b] → R un şir de funcţii integrabile. Presupunem
că fn → f uniform pe [a, b]. Atunci f este integrabilă pe [a, b] iar
Z b Z b
lim fn (x)dx = f (x)dx
n→∞ a a
Demonstraţie. Să notăm

Z b
In := fn (x)dx
a
Fie ε > 0; există nε astfel ı̂ncât pentru orice m, n ≥ nε şi orice x ∈ [a, b] să
ε
avem |fn (x) − fm (x)| < b−a . Deducem |In − Im | < ε . Deci (In )n este şir
Cauchy. Fie I ∈ R limita sa.
Vom verifica integrabilitatea funcţiei f utilizând sumele Riemann. Folosim
inegalitatea
|σ∆ (f, ξ) − I| ≤ |σ∆ (f, ξ) − σ∆ (fν , ξ)| + |σ∆ (fν , ξ) − Iν | + |Iν − I|
Deoarece

Xn
|σ∆ (f, ξ) − σ∆ (fν , ξ)| = (f (ξk ) − fν (ξk ))(xk+1 − xk ) ≤

k=1
n
X
≤ |f (ξk ) − fν (ξk ))| (xk+1 − xk )
k=1
deducem că putem alege ν ∈ N pentru care
|σ∆ (f, ξ) − σ∆ (fν , ξ)| < ε/3
şi |In − I| < ε/3 . Pentru funcţia fν găsim δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice
diviziune ∆ cu k∆k < δ şi pentru orice alegere a punctelor intermediare ξ să
avem
|σ∆ (fν , ξ) − Iν | < ε/3
Desigur, rezultatul se transpune la serii de funcţii:
Teorema 29 Fie fn : [a, b] → R un şir de funcţii integrabile. Presupunem

∞
X
că seria fn converge uniform pe [a, b] la f . Atunci f este integrabilă pe
n=1
[a, b] iar
∞ Z ∞
!
X b Z b X
fn (x)dx = fn (x) dx
n=1 a a n=1
Serii de puteri. După cum s-a mai observat, dacă R > 0 iar f :
(−R, R) → R este definită ca
∞
X
f (x) := an x n
n=0
atunci primitiva care se anulează ı̂n 0 este

∞
X xn
F (x) = an−1
n=1
n
Exemplu. Funcţia lui Thomae / Riemann. Fiecare număr raţional 6= 0

se scrie unic sub forma pq , unde p, q ∈ Z, q ≥ 1 şi (p, q) = 1. Cu aceste
notaţii, definim f : R → R prin

0 ,x ∈/Q
f (x) := 1
q
, x ∈ Q
f (0) se poate alege oricum, nu influenţează rezultatele următoare.

Mai definim, pentru fiecare n ≥ 1 , fn : R → R prin

0 ,x ∈/Q
fn (x) := 1
q
, x ∈ Q, q ≤ n
Fiecare funcţie fn are cel mult n2 puncte ı̂n care este 6= 0. Deci este integra-
bilă (pe orice interval [a, b]) iar valoarea integralei este 0. Mai mult, fiecare
funcţie fn este continuă ı̂n fiecare punct ı̂n care ia valoarea 0.
Deoarece |fn (x) − f (x)| < n1 deducem că fn → f uniform pe R. Rezultă
că f este integrabilă pe orice interval [a, b] iar valoarea integralei este 0.
Mai obţinem că f este continuă ı̂n fiecare punct iraţional. Este evident că
f este discontinuă ı̂n fiecare punct raţional, (mai puţin 0, daca i se atribuie
valoarea f (0) = 0).
Ipoteza de convergenţă uniformă poate fi mult slăbită.
Astfel, şirul de funcţii fn : [0, +∞) → R definit de
1
fn (x) =
(1 + nx)2
este convergent punctual la f (x) = 0 dacă x > 0, iar f (0) = 1 ; deci

convergenţa nu este uniforma pe nici un interval [0, a] , a > 0. Totuşi
Z 1
x 1 1
fn (x)dx = 0 = →0
0 1 + nx 1+n
Fie şirul de funcţii fn : [0, 1] → R definit de
 2 1
 2n x , x ∈ [0, 2n )
1 1
fn (x) := 2n − 2n2 x , x ∈ [ 2n , n )
0 , x ∈ [ n1 , 1]

Şirul converge punctual la 0 , dar

Z 1
1
fn (x)dx =
0 2
Se poate scrie şirul primitivelor (care se anulează ı̂n 0 ):
 2 2 1
 nx , x ∈ [0, 2n )
2 2 1 1 1
Fn (x) = 2nx − n x − 2 , x ∈ [ 2n , n )
 1
2
, x ∈ [ n1 , 1]
1
care converge punctual la F (x) = dacă x ∈ (0, 1] iar F (0) = 0 .
2
Z 1
Exerciţiu rezolvat. Să se calculeze ln x · ln(1 − x)dx .
0
Observăm pentru ı̂nceput că funcţia f : (0, 1) → R , f (x) = ln x·ln(1−x)
devine continuă pe [0, 1]. dacă o prelungim cu valoarea 0 ı̂n x = 0 şi 1.
Apoi
∞
X xn ln x
f (x) = −
n=1
n
Să arătăm că seria de funcţii converge uniform pe [0, 1]. Observăm că fiecare
funcţie gn (x) := xn ln x este negativă pe [0, 1] şi are un minim absolut ı̂n
x = e−1/n . Deci n
x ln x 1
n ≤ en2

Convergenţa uniformă este astfel asigurată de criteriul lui Weierstrass. Se

poate scrie
∞
Z 1 Z 1 X ! ∞ Z 1 n
xn ln x X x ln x
ln x · ln(1 − x)dx = dx = dx
0 0 n=1
n n=1 0
n
Integrând prin părţi, se ajunge la

∞ ∞
X 1 X 1 π2
= 1 − = 2 −
n=1
n(n + 1)2 n=1
(n + 1)2 6
Integrale cu parametru.
Fie f : [a, b] × [c, d] → R o funcţie cu proprietatea că x 7→ f (x, y) este
integrabilă pe [a, b], pentru fiecare y ∈ [c, d]. Deci există funcţia F : [c, d] → R
definită prin Z b
F (y) := f (x, y)dx
a
Spunem că f (x, y) are ϕ(x) ca limită uniformă pentru y → y0 (ı̂n raport
cu x ∈ [a, b]) dacă
oricare ar fi ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi y ∈ [c, d]
0 < |y − y0 | < δ şi oricare ar fi x ∈ [a, b] avem |f (x, y) − ϕ(x)| < ε.
Teorema 30 Dacă limita este uniformă, atunci
lim F (y)
y→y0
există şi este egală cu Z b

lim f (x, y)dx
a y→y0
Demonstraţie. Faptul că limita este uniformă arată exact că pentru
orice şir yn → y0 şirul de funcţii (de o variabilă) hn (x) := f (x, yn ) converge
uniform pe [a, b] la ϕ. Concluzia rezultă din teorema precedentă.
Exerciţiu rezolvat Să se calculeze
Z 1p
lim x2 + y 2 dx
y→0 −1
p
Funcţia (x, y) 7→ x2 + y 2 este continuă pe [−1, 1] × [−1, 1] deci este
permisă trecerea la limită sub semnul integralei, iar limita cerută este
Z 1√
x2 dx = 1
−1
De altfel deoarece se poate scrie primitiva, care este pentru y 6= 0

1 p 2 p
x x + y 2 + y 2 ln(x + x2 + y 2 )
2
putem verifica direct:
Z 1p p
p 1 + y2 + 1
x2 + y 2 dx = 1 + y 2 + y 2 ln p
−1 1 + y2 − 1
iar prin trecere la limită se regăseşte valoarea 1.
Ca un caz particular important:
Teorema 31 Fie f : [a, b] × [c, d] → R o funcţie continuă. Atunci F este
continuă pe [c, d]
Demonstraţie. Deoarece f este uniform continuă pe [a, b] × [c, d] de-
ducem că, pentru fiecare y0 ∈ [c, d] avem f (x, y) → f (x, y0 ), uniform ı̂n
raport cu x ∈ [a, b], astfel că
Z b Z b
lim F (y) = lim f (x, y)dx = f (x, y0 )dx = F (y0 )
y→y0 a y→y0 a
5.3.3 Derivare sub semnul integralei

Teorema 32 Să presupunem că f este continuă ; funcţia y 7→ f (x0 , y) este
derivabilă, pentru fiecare x0 ∈ [a, b] iar derivata sa
∂f
(x, y)
∂y
este continuă pe [a, b] × [c, d]. Atunci funcţia F este derivabilă pe [c, d] iar
Z b
0 ∂f
F (y0 ) = (x, y0 )dx
a ∂y
Demonstraţie.
b
F (y) − F (y0 ) f (x, y) − f (x, y0 )
Z
0
F (y0 ) = lim = lim dx =
y→y0 y − y0 y→y0 a y − y0
Z b
∂f
= lim (x, cy )dx
y→y0 a ∂y
∂f
unde cy este ı̂ntre y şi y0 . Deoarece este uniform continuă pe pe [a, b] ×
∂y
∂f
[c, d] deducem că (x, cy ) converge uniform ı̂n raport cu x ∈ [a, b] la
∂y
∂f
(x, y0 ). Este deci permisă comutarea limitei cu integrala, obţinând for-
∂y
mula propusă.
Exerciţiu rezolvat Să se calculeze
Z π/2
F (y) := ln(y 2 − sin2 x)dx
0
pentru y > 1.
Derivând funcţia de sub integrală se obţine
2y
y2 − sin2 x
care este evident continuă pe [0, π2 ] × (1, +∞). Deci F este derivabilă iar
Z π/2 Z ∞
0 2y dt π
F (y) = dx = 2y =p
0 y − sin2 x
2
0 y2 2
+ (y − 1)t2 2
y −1
de unde p
F (y) = π ln(y + y 2 − 1) + C
Pentru determinarea constantei, observăm că
Z π/2
1
F (y) = π ln y + ln(1 − 2 sin2 x)dx
0 y
iar Z π/2
1
lim ln(1 − sin2 x)dx = 0
y→+∞ 0 y2
de unde p
y+ y2 − 1
C + lim π ln =0
y→+∞ y
adică C = −π ln 2 iar
p
y+ y2 − 1
F (y) = π ln
2
Formula lui Leibniz. Să presupunem date două funcţii derivabile α, β :
[c, d] → [a, b]. Să presupunem că funcţia y 7→ f (x0 , y) este derivabilă, pentru
∂f
fiecare x0 ∈ [a, b] iar derivata sa (x, y) este continuă pe [a, b]×[c, d]. Atunci
∂y
funcţia F , definită prin
Z β(y)
F (y) := f (x, y)dx
α(y)
este derivabilă ı̂n fiecare y0 ∈ [c, d] iar

Z β(y0 )
0 0 0 ∂f
F (y0 ) = β (y0 )f (β(y0 ), y0 ) − α (y0 )f (α(y0 ), y0 ) + (x, y0 )dx
α(y0 ) ∂y
Verificarea formulei este propusă ca exerciţiu.
Exemplu. Să se calculeze derivata funcţiei f : (0, +∞) → R
Z y2
ln(1 + xy)
f (y) := dx
y x
1
Soluţie. Prin derivare sub semnul integralei se obţine funcţia 1+xy care
este continuă pe (0, +∞) × (0, +∞). Aplicarea formulei lui Leibniz este
justificată şi găsim:
Z y2
0 ln(1 + y 2 .y) ln(1 + y.y) dx 3 ln(1 + y 3 ) − 2 ln(1 + y 2 )
f (y) = 2y − + =
y2 y y 1 + xy y
5.3.4 Schimbarea ordinii de integrare

Acum putem demonstra şi teorema referitoare la schimbarea ordinii de inte-
grare:
Teorema 33
Z d Z b Z b Z d
dy f (x, y)dx = dx f (x, y)dy
c a a c
Demonstraţie. Considerăm funcţiile definite pe [c, d]

Z t Z b
F1 (t) := dy f (x, y)dx
c a
Z b Z t
F2 (t) := dx f (x, y)dy
a c
Aceste funcţii sunt corect definite iar F1 (c) = F2 (c) = 0. Mai mult, ambele
sunt derivabile pe [c, d] iar
Z b
F10 (t) = f (x, t)dx
a
Z b
F20 (t) = f (x, t)dx = F10 (t)
a
pe baza teoremei precedente. Rezultă ı̂n particular F1 (d) = F2 (d).

Exemplu. Fie 0 < a < b şi funcţia f : [0, 1] × [a, b] → R definită prin
f (x, y) := xy . f este evident continuă, deci
Z 1 Z b Z b Z 1
y
dx x dy = dy xy dx
0 a a 0
Dar
1
xy+1 1
Z
1
xy dx = 0 =
0 y+1 y+1
iar Z b
1 b+1
dy = ln
a y+1 a+1
Pe de altă parte
b
xy b xb − x a
Z
xy dy = =
a ln x a ln x
deci se deduce valoarea integralei

Z 1 b
x − xa b+1
dx = ln
0 ln x a+1
(funcţia de sub integrală este mărginită, având limita 0 ı̂n 0).

Exemplu. Fie funcţia f : R × R → R definită prin
(
2xy 2
(x 2 +y 2 )2 , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) :=
0 , (x, y) = (0, 0)
f este evident separat continuă (şi ı̂n (0, 0)). Alegând şiruri an → a 6= 0 ,
bn → b şi considerând xn := ann2 , yn := nbn3 avem (xn , yn ) → (0, 0) , (xn , yn ) 6=
2
(0, 0) iar f (xn , yn ) → 2b
a3
.
Trecerea la limită nu este posibilă:
Z 1
2xy 2 1
lim dx = lim 2 =1
y→0 0 (x2 + y 2 )2 y→0 y + 1
ı̂n timp ce
1
2xy 2
Z
lim dx = 0
0 y→0 (x2 + y 2 )2
Totuşi schimbarea ordinii de integrare are loc. Putem calcula
2xy 2
Z Z Z
dy 3 dy
2 2 2
dy = 2x 2 2
− 2x
(x + y ) x +y (x + y 2 )2
2
După o integrare prin părţi, deducem că o primitivă a funcţiei y 7→ f (x, y)

este
y xy
arctg − 2
x x + y2
pentru x 6= 0 şi 0 pentru x = 0. Analog
2xy 2 y2
Z Z
2 x
dx = 2y dx = − +C
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2 x2 + y 2
Acum urmează
1
2xy 2
Z
π x
dy = − arctg x −
0 (x2 + y 2 )2 2 x2 + 1
(pentru x ≥ 0) deci
1 1
2xy 2
Z Z π
10 = π

dx 2 2 2
dy = − xarctg x
0 0 (x + y ) 2 4
Pe de altă parte:
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
2xy 2 y2

1 dy π
dy 2 2 2
dx = − 0 = =
0 0 (x + y ) 0 y2 + 1 2
0 y +1 4
Iată un ”contra–exemplu” (unde apare o funcţie nemărginită?):

Z 1 2
y − x2

y 0 = − 1
1
2 2 2
dy = −
0 (x + y ) x2 + y 2 x2 + 1
deci
1 1 1
y 2 − x2
Z Z Z
dx π
dx dy = − =−
0 0 (x2 + y 2 )2 0 x2+1 4
ı̂n timp ce
1
y 2 − x2
Z
x 1 1
dx = 0 =
0 (x2 + y 2 )2 x + y2
2 y2 +1
deci
1 1 1
y 2 − x2
Z Z Z
dy π
dy dx = =
0 0 (x2 + y 2 )2 0 y2 + 1 4
(pentru x = 0 resp. y = 0 funcţia este nemărginită pentru y → 0 resp.
x → 0).
5.3.5 Exerciţii
Z 3
dx
1. Să se calculeze , a > −1.
1 + ax2 x4
Soluţie. Dacă a ∈ (−1, 0), atunci
1 1 1 1
= 2+ √ √ − √ √
x4 + ax 2 ax 2 −a(x + −a) 2 −a(x − −a)
şi deci
3
√ √
(3 − a + 2 −a)(1 − a − 2 −a)
Z
dx 2 1
= + √ ln
1 x4 + ax2 3a 2 −a (9 + a)(1 + a)
26
Pentru a = 0 valoarea integralei este 81
.
Dacă a ∈ (0, +∞), atunci

1 1 1
= 2−
x4 + ax 2 ax 2
a(x + a)
şi deci Z 3
dx 2 1 3 1
= − √ (arctg √ − arctg √ )
1 x4 + ax2 3a a a a a
2. Să se expliciteze funcţia f : R → R definită prin
Z 3
dt
f (x) :=
1 1 + |t − x|
Soluţie. Funcţia f se explicitează astfel: pentru x ∈ (−∞, 1] avem

Z 3
dt
f (x) = = ln |1 + t − x| 31 = ln(4 − x) − ln(2 − x)
1 1 + |t − x|
Pentru x ∈ (1, 3] se obţine:

Z x Z 3
dt dt
f (x) = + = − ln |1+x−t| |x1 +ln |1+t−x| |3x =
1 1 + |t − x| x 1 + |t − x|
= ln x + ln(4 − x)
iar pentru x ∈ (3, +∞) avem
f (x) = − ln(x − 2) + ln x
3. Să se justifice că, prin

Z 1
x dt
f (x) := √
2 0 (1 + tx) 1 + 2tx
se defineşte corect o funcţie f : (− 21 , +∞) −→ R şi că
√ π
f (x) = arctg 1 + 2x −
4
Soluţie. Condiţia 1 + 2tx > 0, pentru orice t ∈ [0, 1] este echivalentă

cu x > − 12 . În acest caz, se constată că 1 + tx 6= 0, deci funcţia este corect
definită. Folosind schimbarea de variabilă 1 + 2tx = y 2 se obţine:
Z √1+2x
x 1 ydy √ π
f (x) = y 2 +1
= arctg 1 + 2x −
2 1 y x 4
2
4. Să se justifice existenţa integralei

Z π
cos nx
In := 2
dx
0 1 − 2λ cos x + λ
pentru orice λ 6= ±1.

Stabilind o relaţie de recurenţă, să se calculeze In .
1 + λ2
Soluţie. Integrala există, deoarece ∈ [−1, 1] dacă şi numai dacă
2λ
λ = ±1. Relaţia de recurenţă se obţine cel mai simplu dacă observăm că
Z π
cos nx cos x
In+1 + In−1 = 2 2
dx
0 1 − 2λ cos x + λ
deci: Z π
2
(1 + λ )In − λ(In+1 + In−1 ) = cos nxdx = 0
0
Pentru a calcula I0 , trebuie ı̂nsă să distingem cazurile λ ∈ (−1, 1) şi |λ| > 1.
π πλ
În primul caz, găsim I0 = 2
şi I1 = 2
, de unde pe baza relaţiei de
1 − λ 1 − λ
πλn
recurenţă In = . Cazul |λ| > 1 se poate rezolva la fel, sau observând
1 − λ2
1
că I( ) = λ2 I(λ). În concluzie, valoarea integralei este:
λ
πλn



 1 − λ2
 , −1 < λ < 1
In =
 π
, |λ| > 1


 n 2
λ (λ − 1)
Z π
5. Fie f : R \ {−1, 1} → R, f (x) := ln(1 − 2x cos θ + x2 )dθ .
0
1 2
Exprimând f , f (−x) şi f (x ) ı̂n funcţie de f (x), să se obţină expre-
x
sia explicită a funcţiei f .
2
Soluţie. Dacă x 6= ±1, avem 1−2x cos θ +x > 0, pentru orice θ ∈ [0, π].
1
Pentru x 6= 0 se obţine direct f = f (x) − 2π ln |x|. Asemănător:
x
Z π Z 0
2
f (−x) = ln(1 + 2x cos θ + x )dθ = ln(1 − 2x cos θ + x2 )(−dθ) = f (x)
0 π
Z π Z π
2 θ 2 θ 2 θ
f (x ) = ln(1−2x cos +x ) ln(1+2x cos +x )dθ = ln(1−2x cos +x2 )dθ+
0 2 2 0 2
Z π Z π
θ 2
2 θ
+ ln(1 + 2x cos + x )dθ = 2 ln(1 − 2x cos + x2 )dθ+
0 2 0 2
Z π
θ
+2 ln(1 − 2x cos + x2 )dθ = 2f (x)
π
2
2
n
Deci, pentru x ∈ [− 21 , 21 ] avem f (x) = 2−n f (x2 ), ceea ce arată că f (x) = 0
pentru orice x ∈ (−1, 1). Rezultă că f (x) = −2π ln |x| pentru orice |x| > 1.
6. Să se scrie o funcţie continuă f : (1, +∞) → R cu proprietatea
Z x2
f (t)dt = 1, pentru orice x ∈ (1, +∞).
x
Z x2
Soluţie. Notând g(x) := f (t)dt se formează ecuaţia 0 = g 0 (x) =
x
2 1
−f (x) + 2xf (x ). Înlocuind h(x) := , ecuaţia se transformă 2h(x) =
x ln x
1
h(x2 ). O alegere posibilă este deci f (x) = . Mai general, con-
x ln x ln
Z 21
siderând o funcţie periodică F , de perioadă 1 şi cu F (t)dt = 0, se poate
0
ln(ln x)
F
1 ln 2
alege f (x) = + .
x ln x ln 2 x ln x ln 2
Z 3x
sin t
7. Să se arate că lim dt = ln 3.
x→0 x t2
Soluţie. Integrăm prin părţi:
3x 3x 3x
cos t − 1
Z Z Z
sin t sin x sin 3x dt
2
dt = − + dt +
x t x 3x x t x t
Există c ∈ (x, 3x) pentru care

3x
cos t − 1 cos c − 1
Z
dt = 2x
x t c
Acum se poate trece la limită ı̂n fiecare termen.

Z x2
dt
8. (i) Să se arate că există l := lim .
x→1 x ln t
(ii) Definim f : (−0, +∞) → R prin

 Z 2
x
 dt
x 6= 1


ln t

f (x) = x



 l x=1
Să se studieze derivabilitatea funcţiei f .

Soluţie. Există c ∈ (x, x2 ) astfel ı̂ncât
Z x2 Z x2 Z x2
dt dt dt
= t =c = c ln 2
x ln t x t ln t x t ln t
deci l = ln 2.
x−1
Funcţia f este continuă, iar pentru x 6= 0 are loc f 0 (x) = . Deducem
0
ln x
0
că lim f (x) = 1, deci funcţia f este derivabilă şi f (1) = 1.
x→1
9. Să se determine toate funcţiile continue f : R → R care verifică

Z x
f (x) + (x − t)f (t)dt = 1
0
pentru orice x ∈ R.
Z x
0
Soluţie. f rezultă ı̂n mod necesar derivabilă, deci verifică f (x) + f (t)dt = 0.
0
De aici urmează că f este de două ori derivabilă. Deci f verifică f 00 + f = 0.
Urmează că f (x) = A cos x+B sin x. Înlocuind ı̂n relaţia iniţială se determină
constantele: singura funcţie care convine este f (x) = cos x.
10) Fie f : R → R o funcţie continuă, derivabilă ı̂n 0. Se defineşte funcţia
F : R → R prin:


 f (0) ,x = 0

F (x) :=
1 x
Z
f (t) cos(x − t)dt , x 6= 0



x 0
Să se arate că F admite derivată continuă pe R şi să se exprime F 0 (0) ı̂n
funcţie de f 0 (0).
Să se dea un exemplu din care să rezulte că nu se poate renunţa la deriv-
abilitatea funcţiei f ı̂n 0.
Soluţie. F este evident continuă pe R\{0}. Aplicând regula lui l’Hôpital,

se obţine:
1 x cos x x sin x x
Z Z Z
lim f (t) cos(x−t)dt = lim f (t) cos tdt + f (t) sin tdt =
x→0 x 0 x→0 x 0 x 0
Z x
2
= lim − sin x f (t) cos tdt + cos xf (x) = f (0)
x→0 0
De asemenea, rezultă imediat că F are derivată continuă pe R \ {0}. În

sfârşit:
f (x) x sin x + cos x x
Z
0
lim F (x) = lim − f (t) cos tdt+
x→0 x→0 x x2 0
x cos x − sin x x 1 x
Z Z
f (x)
+ f (t) sin tdt = lim − 2 f (t) cos tdt =
x2 0 x→0 x x 0
 Z x 
 f (x) − f (0) xf (0) − 0 f (t) cos tdt 
= lim  + =
x→0  x x2 
0 f (0) − f (x) cos x f 0 (0) 1 − cos x f 0 (0)

= f (0) + lim = + lim f (x) =
x→0 2x 2 x→0 2x 2
1 − cos x
Drept contraexemplu, pentru f (x) = |x| se obţine F (x) = , care nu
|x|
este derivabilă ı̂n 0.
11) Fie f : [0, +∞) −→ R o funcţie continuă, cu lim f (x) = 1. Definim
x→+∞
Z 1
funcţia g : [0, +∞) −→ R prin g(x) := f (tx)dt.
0
(i) Să se arate că g este derivabilă pe (0, +∞);
(ii) Să se arate că există lim g(x) şi să se calculeze;
x→+∞
(iii) Să se afle lim g(x).
x→0
f 0 (0)
(iv) Dacă f este derivabilă ı̂n 0, atunci g este derivabilă ı̂n 0, iar g 0 (0) = .
2
Reciproc?
1 x
Z
Soluţie. (i) Scriind g(x) = f (t)dt, deducem că g este derivabilă pe
x 0
(0, +∞) şi
1 x
Z
0 1
g (x) = − 2 f (t)dt + f (x)
x 0 x
(ii) Se poate aplica regula (generalizată) a lui l’Hôpital sau direct: pen-
tru fiecare ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât, pentru orice x ∈ (δ, +∞) să
avem 1−ε < f (x) < 1 + ε. f fiind continuă, este mărginită pe [0, δ], deci
1 δ
Z
δM
f (t)dt≤ . Pentru x ∈ (δ, +∞) avem
x x
0
x−δ 1 x x−δ
Z
(1 − ε) ≤ f (t)dt ≤ (1 + ε)
x x δ x
de unde, prin sumare, deducem că limita propusă există şi este egală cu 1.
(iii) Având o nedeterminare 00 , regula lui l’Hôpital este aplicabilă şi obţinem
lim g(x) = f (0).
x→0
(iv) Scriind
Z t
[f (x) − f (0)] dx
g(t) − g(0) 0
=
t t2
şi aplicând regula lui l’Hôpital, obţinem rezultatul. Facem observaţia că g 0
rezultă chiar continuă ı̂n 0:
f (t) − g(t) f 0 (0)
lim g 0 (t) = lim = f 0 (0) −
t→0 t→0 t 2
Reciproc, exprimând f (t) = tg 0 (t) + g(t), deducem că
f (t) − f (0) g(t) − g(0)

= g 0 (t) +
t t
deci trebuie presupus ı̂n plus că g are derivata continuă ı̂n 0.
12. Notăm
x(y − 1) , 0 ≤ x ≤ y ≤ 1
F (x) :=
y(x − 1) , 0 ≤ y < x ≤ 1
Pentru fiecare funcţie continuă f : [0, 1] → R, notăm fˆ : [0, 1] → R funcţia
definită prin Z 1
fˆ(x) := F (x, y)f (y)dy
0
(i) Să se arate că fˆ este o funcţie cu derivata a doua continuă pe [0, 1] şi
fˆ(0) = fˆ(1) = 0.
(ii) Reciproc, dacă g : [0, 1] → R este o funcţie cu derivata de ordin doi
continuă pe [0, 1] şi g(0) = g(1) = 0, să se arate că există o funcţie continuă
f : [0, 1] → R astfel ı̂ncât g = fˆ.
(iii) Să se găsească toate valorile reale λ, pentru care există cel puţin o
funcţie continuă, ne–identic nulă f : [0, 1] → R astfel ı̂ncât fˆ = λf .
Soluţie. (i) fˆ este evident corect definită şi verifică fˆ(0) = fˆ(1) = 0.
Scriind Z x Z 1
fˆ(x) = y(x − 1)f (y)dy + x(y − 1)f (y)dy
0 x
deducem că fˆ este derivabilă şi

Z x Z 1
ˆ0
f (x) = yf (y)dy + x(x − 1)f (x) − (y − 1)f (y)dy − x(x − 1)f (x)
0 x
De aici, rezultă existenţa derivatei a doua şi fˆ00 = f .

(ii) Funcţia f := g 00 fiind continuă, putem considera fˆ şi avem fˆ00 = g 00 .
Din condiţiile iniţiale pe care le satisface g, urmează acum fˆ = g.
(iii) Din cele de mai sus, ecuaţia fˆ = λf este echivalentă cu

 λf 00 (x) + f (x) = 0
f (0) = f (1) = 0

x x
Pentru λ > 0, soluţia generală a ecuaţiei este f (x) = C1 cos √ + C2 sin √ .
λ λ
1
Condiţiile la capete pot fi satisfăcute numai pentru λ = 2 2 , de către funcţia
nπ
f (x) = C sin nπx. Pentru λ ≤ 0 nu se obţin soluţii convenabile.
13. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Să se arate că, pentru orice
x ∈ [a, b] are loc egalitatea
Z x Z t Z x
dt f (τ )dτ = (x − t)f (t)dt
a a a
14. Să se calculeze Z 1

dx
lim n
n→+∞ 0 1 + nx
Soluţie. Convergenţa este monotonă, deci uniformă pe x ∈ [0, 1]. Se

poate verifica şi direct, considerând funcţia
x n
f (x) = ex − 1 +
n
Derivata fiind x n−1
f 0 (x) = ex − 1 + >0
n
n
urmează f (x) ≤ f (1) = e − 1 + n1 → 0. Limita este
Z 1
1
e−x dx = 1 −
0 e
15. Să se justifice posibilitatea derivării ı̂n raport cu parametrul a ∈

(0, +∞)
Z b
dx 1 b
2 2
= arctg
0 x +a a a
1 1
Să se regăsească primitivele funcţiilor (x2 +a2 )2
şi (x2 +a2 )3
.
2 2
Soluţie. Derivatele (x2−2a
+a2 )2
6a −2x
resp. (x 2 +a2 )3 sunt continue pe orice drep-
tunghi de forma [−n, n] × [α, β] , 0 < α < β .

16. Fie a > 0 iar f : [0, a] → R o funcţie continuă. Să se arate că funcţia
u : R3 \ ([0, a] × {0} × {0}) → R
Z a
f (t)
u(x, y, z) := p
0 (x − t)2 + y 2 + z 2
verifică ecuaţia lui Laplace
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2z
∆u = + + =0
∂x2 ∂y 2 ∂x2
Soluţie. Derivatele parţiale de ordin 1 şi 2 ale funcţiei de sub integrală,

ı̂n raport cu variabilele x, y şi z sunt
−3/2
−(x − t) (x − t)2 + y 2 + z 2

−3/2
−y (x − t)2 + y 2 + z 2

−3/2
−z (x − t)2 + y 2 + z 2

respectiv
−3/2 −5/2
− (x − t)2 + y 2 + z 2 + 3(x − t)2 (x − t)2 + y 2 + z 2

−3/2 −5/2
− (x − t)2 + y 2 + z 2 + 3y 2 (x − t)2 + y 2 + z 2

−3/2 −5/2
− (x − t)2 + y 2 + z 2 + 3z 2 (x − t)2 + y 2 + z 2

Aceste funcţii sunt continue ı̂n ansamblul variabilelor pe domeniul precizat,

iar suma lor este identic 0.
17. Fie u1 o funcţie derivabilă pe R , u0 o funcţie de două ori derivabilă
pe R . Să se arate că funcţia (a 6= 0):
Z x+at
1 1
u(x, t) := [u0 (x − at) + u0 (x + at)] + u1 (y)dy
2 2a x−at
verifică ecuaţia coardei vibrante
∂ 2u 2
2∂ u
= a
∂t2 ∂x2
18. Să se calculeze Z 1+y

dx
lim
y→0 y 1 + x2 + y 2
Soluţie. Integrala se poate calcula direct

Z 1+y
dx 1 x
2 2
=p arctg p |1+y
y =
y 1+x +y 1+y 2 1+y 2
" #
1 1+y y
=p arctg p − arctg p
1 + y2 1+y 2 1 + y2
Prin trecere la limită. se obţine π4 .
Descompunem integrala
Z 1 Z y Z 1+y
dx dx dx
2 2
− 2 2
+
0 1+x +y 0 1+x +y 1 1 + x2 + y 2
Pe de o parte Z y

dx
≤ |y|
2 2
0 1+x +y

Z 1+y

dx
≤ |y|
1 + x 2 + y2
1
Funcţia de sub integrală fiind continuă pe R × R, deducem

Z 1 Z 1 Z 1
dx dx dx π
lim 2 2
= lim 2 2
= 2
=
y→0 0 1 + x + y 0 y→0 1 + x + y 0 1+x 4
19. Să se determine f : (−1, 1) → R prin derivare sub semnul integralei:

Z π
ln(1 + y cos x)
f (y) := dx
0 cos x
Soluţie. Prin derivare ı̂n raport cu parametrul, se obţine funcţia

1
1 + y cos x
care este continuă pe [0, π] × (−1, 1). Deci f este derivabilă iar
Z π
0 1 π
f (y) = dx = p
0 1 + y cos x 2 1 − y2
π
Deoarece f (0) = 0 urmează f (y) = 2
arcsin y.
5.3.6 Modele de subiecte de examen

1. Să se calculeze derivata funcţiei f : (−1, +∞) → R definită prin:
ln(1+x)
, x 6= 0
f (x) := x
1 ,x = 0
2. Să se arate că pentru orice x ∈ R:
x2 x2 x4
1− ≤ cos x ≤ 1 − +
2 2 24
iar egalitate are loc dacă şi numai dacă x = 0.
3. Să se calculeze o primitivă a funcţiei x3 arcsin x pe intervalul [−1, 1].
Indicaţie. Se poate integra prin părţi sau se poate folosi schimbarea de
variabilua x = sin t.
Soluţie. O integrare prin părţi duce la
x4 x4 dx
Z Z
3 1
x arcsin xdx = arcsin x − √
4 4 1 − x2
1
Mai departe, schimbarea de variabilă x = t
conduce la
x4 dx
Z Z
dt
√ =− √
1 − x2 t5 t2 − 1
În sfârşit t2 − 1 = u2 permite transformarea

Z Z
dt du
√ =
t5 t2 − 1 (u + 1)3
2
Această ultimă integrală se calculează prin două integrări prin părţi:
u2
Z Z Z Z
du u u du du
= +2 du = +2 −2 +C
u2 + 1 u2 + 1 (u2 + 1)2 u2 + 1 u2 + 1 (u2 + 1)2
de unde Z
du 1 u
= + arctan u
(u2 + 1)2 2 u2 + 1
Integrând ı̂ncă odată
u2
Z Z Z Z
du u u du du
2 2
= 2 2
+4 2 3
du = 2 2
+4 2 2
−4
(u + 1) (u + 1) (u + 1) (u + 1) (u + 1) (u + 1)3
2
de unde
Z
du u 3u 3
= + + arctan u + C
(u2 + 1)3 4(u2 + 1)2 8(u2 + 1) 8
deci
x4 x3 √ 3x √
Z
3
x3 arcsin xdx = arcsin x − 1 − x2 − 1 − x2 − arcsin x + C
4 16 32 32
Prin schimbarea de variabilă x = sin t se ajunge la
Z Z
3 t 4 1
t sin t cos tdt = sin t − sin4 tdt
4 4
1
4. Fie fn : R → R , fn (x) := .
Z 1 1 + n 2 x2
(i) Să se calculeze fn (x)dx .
−1
(ii) Ce se poate spune despre convergenţa punctuală şi despre convergenţa
uniformă a şirului (fn ) pe [−1, 1] ?
(iii) Fie Fn primitiva funcţiei fn , care are proprietatea Fn (0) = 0. Să se
arate că Fn → 0 uniform pe R.
Capitolul 6
Anexe
6.1 Calcul integral

6.1.1 Aplicaţii
Definirea noţiunilor care urmează este destul de delicată şi ı̂şi găseşte ı̂n mod
natural locul ı̂n alte cursuri. De aceea, formulele care urmează nu vor fi
demonstrate aici.
Lungimea unui arc de curbă. Fie γ : [a, b] → R2 o curbă dată
parametric. Presupunem că γ(t) = (x(t), y(t)) iar funcţiile x, y : [a, b] → R
Rbp
au derivate continue. Atunci lungimea curbei γ este a x02 (t) + y 02 (t)dt.
În particular, dacă f :p[a, b] → R are derivată continuă, atunci lungimea
Rb
graficului lui f este a 1 + f 02 (x)dx.
Aria unui domeniu. Dacă γ este o curbă simplă (adică γ(t1 ) = γ(t2 )
t1 6= t2 ∈ [a, b) ⇒ ) şi ı̂nchisă (γ(a) = γ(b)), atunci domeniul limitat de curba
1 b 0 1 b
Z Z
γ are aria − x (t)y(t)dt = x(t)y 0 (t)dt .
2 a 2 a
În particular, dacă f : [a, b] → [0, +∞) este o funcţie continuă, atunci
Rb
aria limitată de graficul funcţiei f , axa Ox şi x = a, x = b este a f (x)dx
(exerciţiu!).
Volume şi suprafeţe de rotaţie. Fie f : [a, b] → [0, +∞) o funcţie
continuă. Volumul corpului obţinut prin rotaţia ”trapezului curbiliniu”
{(x, y)| a ≤ x ≤ b, 0 ≤ y ≤ f (x)}

Z b
ı̂n jurul axei Ox este π f 2 (x)dx Aria laterală a aceluiaşi corp este
a
p
2πf (x) 1 + f 02 (x)dx
185
186 CAPITOLUL 6. ANEXE
Centru de greutate Centrul de greutate al trapezului curbiliniu are

coordonatele Rb 1 b 2
R
a
xf (x)dx 2 a
f (x)dx
xG = R b ; yG = R b
a
f (x)dx a
f (x)dx
6.1.2 Mulţimi de măsură nulă

Spunem că A ⊂ R este neglijabilă (sau de măsură Lebesgue nulă) dacă
pentru fiecare ε > 0 există un şir In := [an , bn ] de intervale (nu neapărat
∞
[ ∞
X
disjuncte) astfel ı̂ncât A ⊆ In iar (bn − an ) ≤ ε.
n=1 n=1
Spunem că o proprietate are loc aproape peste tot (prescurtat a. p. t.)
dacă mulţimea pe care nu are loc este neglijabilă.
Mulţimile cel mult numărabile (deci de exemplu Q) sunt neglijabile. În
adevăr Dacă A := {xn | n ∈ N} atunci este suficient să alegem In := [xn −
ε2−(n+1) , xn + ε2−(n+1) ] .
Există şi mulţimi ne-numărabile dar neglijabile: de exemplu aşa numita
mulţime a lui Cantor (cf anexa).
Teorema 34 (Lebesgue) Fie f : [a, b] → R. f este integrabila Riemann

dacă şi numai dacă este mărginită şi mulţimea punctelor sale de discontinu-
itate este neglijabilă (altfel spus, dacă f este continuă a. p. t.).
(demonstraţie ı̂n anexă).

Conform acestei caracterizări obţinem o noă demonstraţie pentru faptul
că functia Riemann /Thomae este integrabilă Riemann .
Bibliografie
[1] L. Aramă, T. Morozan: Probleme de calcul diferential si integral, Ed.

Tehnică, Bucureşti, 1978
[2] A. Croitoru, M. Durea, C. Văideanu: Analiza Matematica. Probleme,

Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005
[3] Gelbaum, Olmsted Contraexemple ı̂n analiza
[4] Lewin (incl. CD pt. Sci. Work Place)
[5] G. M. Fihtenholţ
[6] C. Meghea Bazele Analizei Matematice, Editura Bucureşti
[7] M. Nicolescu, S. Marcus, N. Dinculeanu: Analiza Matematica, vol. I, Ed.

did. şi ped. Bucureşti, 1980
[8] Gheorghi Evghenevici Şilov: Analiza matematica (Funcţii de o variabilă),

Ed. şt. şi Enc. Bucureşti 1985 (ed. 1970)
[9] Gh. Sireţchi
[10] I. Vaisman: Fundamentele matematicii

http://wwww.mctutor.co.uk
187

Cursi Print PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursi Print PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiză I: calcul diferenţial şi integral pentru

funcţii de o variabilă reală

January 22, 2013

2 Şiruri şi serii de numere reale. 21

4.4 Transfer de derivabilitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117

5 Calcul integral 125

Cu alte cuvinte (R \ {0}, ·) este grup comutativ. Deşi ı̂nmulţirea cu 0 este

x < y implică x + z < y + z.

Mai notăm x+ := max(x, 0) (partea pozitivă a numărului x) şi x− := max(−x, 0)

Această descoperire a fost făcută de (şcoala lui) Pitagora, sub forma

1.1.1 Axioma marginii superioare

VI Axioma marginii superioare. Fiecare mulţime nevidă şi majorată

• f (xy) = f (x)f (y);

• pentru orice mulţime nevidă şi majorată A ⊂ R avem

f (sup A) = sup f (A)

Inegalitatea se poate rescrie echivalent:

În ce caz are loc egalitatea?

4) (Inegalitatea mediilor) Fie (xk )k numere strict pozitive. Atunci:

În ce caz are loc egalitatea?

cu egalitate pentru n = 1 sau x = 0.

a) Să se calculeze f 0 (x), x > 0.

a1 b1 + . . . + an bn ≤ (ap1 + . . . + apn )1/p (bq1 + . . . + bqn )1/q

Cazul p = 1, p = 2? Cazuri de egalitate?

f (x + y) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R şi f (1) = 1

a) Să se verifice că f (0) = 0.

f (a1 + a2 + . . . + an ) = f (a1 ) + f (a2 ) + . . . + f (an )

1.2 Consecinţe directe

Justificare. Existenţa. Dacă x > 0, fie mulţimea numerelor naturale,

cu k şi k 0 ı̂ntregi, prin scădere (explicaţi!) obţinem: k −k 0 −1 < 0 < k −k 0 +1,

3) Fie f : R → R o funcţie oarecare. Să se arate că

inf{|f (x) − f (y)| | x 6= y} = 0

Soluţie. Marginea inferioară a := inf{|f (x) − f (y)| x 6=[y} ≥ 0 există.

7) Fie (Iα )α∈A o familie de intervale deschise, cu proprietatea că

Să se arate că există α1 , α2 , . . . αn ∈ A, astfel ı̂ncât

Demonstraţie. Se consideră mulţimea acelor numere x ∈ [0, 1], cu pro-

1.3 Glosar de topologie generală

4. ∀V ∈ V ∃W ⊆ V , W ∈ V cu proprietatea că, pentru fiecare b ∈ W , V

Mulţimea numărabilă de vecinătăţi a − n1 , a + n1 este numită (un) sis-

tem fundamental de vecinătăţi (pentru a), deoarece orice vecinătate pentru

1. K este mulţime ı̂nchisă şi mărginită.

2. Orice şir din K admite un subşir convergent ı̂n K.

3. Orice acoperire deschisă a lui K are o subacoperire finită.

Mulţimi conexe. Mulţimea A se numeşte conexă dacă nu există

Şiruri şi serii de numere reale.

2.1 Noţiunea de limită a unui şir

xn → x ⇔ (|xn − x| → 0, când n → +∞)

O definiţie separată se impune pentru limita ∞.

Desigur, spre deosebire de definiţia şirului convergent, ı̂n care interesau

2.1.1 Proprietăţi generale ale şirurilor convergente.

|x0 − x00 | ≤ |x0 − xn | + |xn − x00 | < ε + ε = |x0 − x00 |

|xn | ≤ |xn − x0 | + |x0 | ≤ 1 + |x0 |

Demonstraţie. I. Rezultă din aplicarea definiţiei, utilizând inegalitatea

|(xn + yn ) − (x + y)| ≤ |xn − x| + |yn − y|

Raţionamentul complet este următorul: fie ε > 0; scriind convergenţa şiru-

II. Vom scrie

|xn yn − xy| = |xn yn − xyn + xyn − xy| ≤ |xn − x||yn | + |x||yn − y|

Teoremă (”lema cleştelui”). Fie xn → x, zn → x. Dacă şirul (yn )

Desigur, dacă x = +∞, este suficient să verificăm că xn ≤ yn .

• Dacă xn yn −→ 0, atunci fie xn −→ 0, fie yn −→ 0.

Să se afle limitele următoarelor şiruri:

12) Să se calculeze:

14) Să se calculeze:

16) Dacă xn → 0 iar (yn ) este un şir mărginit, atunci xn yn → 0.