20-02-2018

Conceptele pachetelor de programe

Pachetele de programe financiar contabile au o structura complexa generata de

numarul activitatilor si subactivitatilor ce sunt informatizate precum si prelucrarea
in timp real a informatiei.

Datorita caracteristicilor activitatii sau a caracteristicilor de organizare din firma,

pachetele de programe pot fi pachete personalizate pentru firme cu o anumita
activiatate sau organizare si pachetele de program generalizabile. Aceste
programe se pot adapta prin configurare pentru cele mai cunoscute activitati sau
forme de organizare. Pachetul de programare generalizabil este un sistem
complet parametrizabil si adoptat de programe proiectate de firme specializate si
livrat unor utilizatori ce sunt priviti ca un grup de utilizatori.

Sistemele informatice pot fi concepute, realizate si implementate in 3 moduri

diferite:

1. Sisteme informatice bazate pe produse specifice unui singur utilizator

2. Sisteme informatice dezvoltate exlclusiv prin intermediul unor produse
program generalizabile de la un anumit tip de utilizator catre altor grupuri
de utilizatori in masura in care prelucrarile lor sunt asemanatoare
3. Sisteme informatice exploatabile atat prin sisteme de program specifice cat
si prin produse program generalizabile intr-un context operational din
punct de vedere tehnic dinamic si operational

Caracteristicile generale ale pachetelor de program:

1. Fiabilitate – timpul scurs pana la prima eroare

2. Parametrizare asigurata prin controlul integral al utilizatorului asupra
algoritmului si fazele de prelucrare
3. Generalitatea rezolvarii problemelor de informatizare a domeniului sau
activitatilor alocate
 4. Algoritmizarea eficienta asigurata prin minimizarea duratei de executie a
pachetelor de program in memoria interna
5. Independenta intre intrarile si iesirile pachetului prin utilizarea unor
sisteme de gestiune de baze de date, procesare de tabele sau limbaje de
programare de nivel inalt
6. Portabilitatea este proprietatea de implemenatare de diferite tipuri de
calculatoare fara modificari esentiale
7. Mentabilitatea este capacitatea de contracare a uzurii morale declansata
de influenta si evolutia de soft.

27-02-2018

Evolutia pachetelor de programe

Din punct de vedere al evolutiei se pot observa doua mari clase de produse
informatice:

clasa produselor program standard si clasa produselor program evoluate. In

categoria programelor standard avem pachete de program conventionale si
neconventionale, iar in clasa pachetelor de program evoluate avem sisteme de
asistare a deciziei si sisteme expert.

Un sistem interactiv de asistare a deciziilor se caracterizeaza prin urmatoarele

elemente:

- Este un sistem informatic asistat de calculator

- Furnizeaza asistarea decidentilor in probleme care nu sunt in totalitate
structurate
- Combina judecata umana cu prelucrarea automata a informatiilor
- Este un sistem in care controlul rularii procesului de decizie revine
decidentului
 - E un sistem ce influenteaza eficacitatea procesului de decizie

Sistemul expert este un sistem informatic capabil sa simuleze rationamentul unui

sistem uman intr-un domeniu specific de cunoastere

In functie de situatie un sistem expert poate fi vazut ca:

- Un sistem de decizie in care se retin alegerile propuse de sistemul expert

- Un sistem de asistare a deciziei prin care decidentul se bazeaza pe
recomandarile formulate de sistem dar se poate si abate de la acestea
- Un sistem de asistare a studierii ce permite transmiterea cunostintelor
dintr-un domeniu de la un sistem uman catre o alta persoana

Eficienta economica a pachetelor de program

Eficienta economica se refera la compararea efectelor obtinute cu efortul depus

petru realizarea si functionarea unui pachet de programe. In mod obisnuit orice
activitate de realizare a unui produs inclusiv a unuia informatic se desfasoara
eficient in caz contrar putandu-se justifica cheltuirea unor resurse.

Dupa punerea in functiune a unui sistem daca el nu functioneaza la parametrii

proiectati si nu realizeaza venituri mai mari decat cheltuielile de functionare acel
program este ineficient si va fi abandonat.

Determinarea efortului depus pentru realizarea si functionarea unui pachet de

programe se face prin insemnarea cheltuielilor realizate pe categorii de cheltuieli
si pe etape de realizare conform metodologiei de realizare a unui sistem
informatic
Determinarea efectelor introducerii unui sistem informatic se face luand in
considerare urmatoarele etape:

1. Scaderea timpului de raspuns pentru obtinerea rezultatelor

2. Fundamentarea riguroasa a deciziilor prin informatiile obtinute precum si
prin variantele propuse
3. Imbunatatirea calitatii rezultatelor
4. Utilizarea unor modele de optimizare si prognozare
5. Imbunatatirea formei de prezentare a rezultatelor
6. Cresterea productivitatii, activitatii operationale si de conducere

La nivelul eficientei economice a pachetelor de programe se considera 3 puncte

de vedere importante:

- Utilitatea
- Impactul
- Contributia

Avand in vedere utilitatea sistemelor informatice, eficienta apare atunci cand

sistemul satisface cerintele operationale ale conducerii precum si ale nivelelor
operationale.

Aceasta abordare este limitata deoarece introducerea pachetelor de programe e

privita ca o inlocuire a mijloacelor de prelucrare a datelor existente cu altele noi
mai performante

Se introduc astfel metode/ tehnici care vor creste productivitatea sistemului

informatic dar care nu vor perfectiona sistemul

Impactul pachetelor de programe asupra activitatii organizatiei determina

eficienta acestora in sensul eficacitatii activitatii de conducere
In acest caz masura eficientiei este data de valoarea informatiilor pe care pachetul
de program le furnizeazaAceasta valoare se calculeaza pe baza caracteristicilor
tehnice efectuate cu obtinerea lor

Pentru evaluarea eficientiei economice se ia in vedere calitatea informatiei care

se determina pe baza unor caracteristici tehnice ale sistemului informatic

Observatie!

- Valoarea informatiei va creste proportional cu cresterea calitatii ei pana la

un moment dat dupa care cresterea continua a calitatii va duce la o
crestere nesemnificativa a valorii
- Pana la un moment dat ritmul de crestere al calitatii informatiei il
devanseaza cu mult pe cel al cresterii cheltuielilor.Dupa un punct la cresteri
nesemnificative ale calitatii se vor inregistra salturi semnificative ale
cheltuielilor

Contributie

Eficienta unui pachet de programe poate fi evaluata si prin contributia adusa la

eficienta activitatilor cu caracter tehnic de productie,economic,social etc

In acest sens se urmearesc indicatorii tehnico-economici cum ar fi : cresterea

profitului, scaderea cheltuielilor de productie sau reducerea cheltuielilor pentru
mentinerea sistemului informatic.

Indicatorii eficientiei economice ale pachetelor de programe

Utilitatea si eficienta unui pachet de programe sunt date printr-o serie de

caracteristici functionale si constructive. Caracteristicile functionale sunt date de
capacitatea pachetului de program de a raspunde la cerintele utilizatorilor
Caracteristicilie constructive sunt date de raportul efect/efort si se refera la
resursele informatice si la procesele informatice din pachetul de program

Factorii tehnico economici ofera un ansamblu de elemente cu ajutorul carora se

pot analiza diferite variante de realizare pentru sistemele informarice

Cei mai utilizati indicatori sunt:

- Coeficientul de satisfacere a cerintelor informationale

Acesta se calculeaza ca raport dintre cantitatea informatiilor proiectate a fi

furnizate de pachetul de program si cantitatea informatiilor furnizate efectiv de
acesta.

Intr-un caz ideal acest indicator trebuie sa tinda catre valoarea 1

- Coeficientul timpului de raspuns se calculeaza prin raportul dintre timpul de

raspuns a componentelor pachetelor de programe si diferenta dintre timpul de
reglare admis pentru pachetul de program si perioada aferenta desfasurarii
proceselor de conducere

- Coeficientii eficientei economice se calculeaza ca raport intre suma eficientelor

economice potentiale pentru o perioada precizata si resursele informatice
necesare pentru aceeasi perioada

- Coeficientul duratei de recuperare se calculeaza ca raport intre resursele

informatice si efectele economice potentiale pe durata ciclului de viata a
pachetelor de program

- Coeficientul economiei de personal se calculeaza ca raport intre economia

potentiala de timp de munca a personalului datorita introducerii sistemului
informatic si timpul de munca consumat anterior pentru executarea lucrarilor
informationale

- Coeficientul tehnico-economic e un indicator utilizat pentru fundamentarea

deciziei de selectie a variantei optime de realizare a sistemului informatic. Acest
indicator se utilizeaza cand indicatorii prezentati anterior nu sunt relevanti in
determinarea nivelului optim al eficientei sistemului informatic. In acest caz
calculul se face pentru un consum minim de resurse necesare in obtinerea unor
efecte economice
 06-03-2018

Estimarea eficientei economice a pachetelor de programe prin metoda ACB (

analiza cost beneficiu )

Actiunea de realizare a unui pachet de programe e asimilata unei investitii

deoarece reprezinta un ciclu de viata bine determinat.Din acest motiv banca
mondiala a elaborat o metoda ACB pentru estimarea eficientei. Scopul aplicarii
metodei ACB este de a compara cheltuielile cu veniturile aferente unui proiect in
vederea estimarii eficientei economice.

Componentele metodei pot fi grupate in 2 categorii in functie de destinatia lor.

1. Analiza economica.
2. Analiza financiara.
Ambele categorii au in vedere rentabilitatea unui obiectiv economic pe baza ratei
interne de rentabilitate a proiectului.

Rata rentabilitatii se calculeaza ca raport intre veniturile actualizate totale si

cheltuielile actualizate totale.

Valoarea actuala neta se calculeaza ca diferenta intre veniturile si cheltuielilor

actualizate total.

Rata interna de rentabilitate se calculeaza ca raport intre veniturile si cheltuielilor

totale precum si veniturile si cheltuielilor actualizate.

Metoda ACB presupune o investitie de o anumita valoare fata de aceasta la

realizarea pachetului de programe si se pot reduce anumite costuri care astfel
devin actualizate.

Estimarea eficientei pachetelor de programe presupune analiza urmatoarelor

elemente.
 - Costul realizarii noului sistem pe fiecare an din durata de realizare.
- Costul exploatarii si intretinerii vechiului sistem pe fiecare an din durata de
exploatare.
- Veniturile realizate prin aceasta investitie care se calculeaza ca diferenta
intre fluxurile de cost de intretinere si exploatare dintre cele 2 sisteme.
Analiza de sensibilitate, este o activitate de optimizare ce are scopul de a
corecta erorile de apreciere initiala pentru fluxurile de venituri si cheltuieli.

Pentru a efectua analiza de sensibilitate se parcurg urmatoarele etape:

1. Se identifica fluxurile de cost si/sau venituri cu un grad mare de variabilitate

in timp
2. Se stabilesc limitele in procent pe durata proiectului si se recalculeaza
indicatorii
3. Se reface estimarea eficientei economice pe durata de viata a proiectului
Analiza de sensibilitate se poate efectua in mai multe variante:

- Modificarea valorilor unui anumit flux conform abaterilor procentuale

stabilite si calcularea indicatorilor ACB
- Modificarea unor combinatii de fluxuri de la 2 la toate fluxurile modificate
conform abaterilor procentuale stabilite si conform calculului valorilor
indicatorilor
- Reducerea duratei de viata a proiectului cu un numar de ani pastrand un
nivel constant al profitului.
- Orice combinatie de mai sus

Realizarea pachetelor de program

1. Etapele de realizare a pachetelor de program

Realizarea unui pachet de program presupune desfasurarea unor activitati

specifice in mod gradat si succesiv.
 Principalele activitati:

- Analiza si abstractizarea activitatii ce urmeaza a fi informatizata

- Proiectarea pachetului de programe
- Proiectarea in detaliu
- Conceperea programelor
- Integrarea si testarea programelor realizate
- Omologarea si testarea produselor finale
- Exploatarea produselor finale
- Mentinerea in functiune si asistenta tehnica
- Dezvoltarea unor versiuni imbunatatite
Primele 6 etape reprezinta stadiul de concepere al produselor program,
ultimele 3 etape reprezinta stadiul de exploatare si mentinerea in
functiune

1. Analiza si abstractizarea activitatii ce urmeaza a fi informatizata, permite

identificarea cerintelor globale solicitate de pachetul de programe.In mod
concret se urmareste:

- Cadrul legislativ sub incidenta caruia se declanseaza procesele de

prelucrare.
- Analiza operatiilor si regulilor ce descriu maniera de executare a
activitatilor.
- Identificarea si analiza datelor de intrare si de iesire precum si a structurii
ce va fi folosita de pachetul de programe.
- Identificarea algoritmilor de calcul sau a modelelor matematice precum si a
metodelor de rezolvare
- Stabilirea cerintelor hardware si software necesare pentru realizarea si
functionarea pachetului de programe
- Realizarea de previziuni de integrare informationala
- Reflectarea primara a entitatilor proprietatilor si relatiilor dintre activitatile
de informatizare cu ajutorul modelului conceptual de date specific
activitatii
2. Proiectarea pachetului de programe este etapa in care se face proiectarea in
ansamblu. Aceasta etapa este caracterizata de urmatoarele actiuni:

- Definirea modului conceptual propriu de date aferent prelucrarilor

produselor program prin specificarea entitatilor si a relatiilor dintre acestea
- Stabilirea arhitecturii produsului program.
- Specificarea interfetelor dintre aplicatiile informatice precum si cele cu
utilizatorii
- Proiectarea la nivel logic al componentelor program
- Stabilirea modelului general de organizare si functionare a prelucrarilor
pachetelor de programe prin reflectarea proceselor, operatiilor,
evenimentelor si sincronizarilor necesare

3. Proiectarea in detaliu a sistemului informatic presupune proiectarea tehnica

prin structurarea logica in unitati functionale si unitati de functionare simultan
cu urmatoarele activitati:

- Definirea modelului logic de date asociat produsului prin prisma

conceptelor modelului de date relational
- Definirea procedurilor bazelor si prelucarilor automate
- Specificarea relatiilor statice si dinamice dintre programe
- Gruparea unitatilor functionale si a celor de programare conform
evenimentelor de declansare a executiei

4. Conceperea programelor
Contine totalitatea activitatilor de realizare constand in:

- Structurarea unitatii de prelucrare in modurile functionale si

multifunctionale
- Descrierea functiei fiecarui modul prin intrari, iesiri si parametri
- Descrierea interfetelor dintre module si specificarea conditiilor de lansare a
executiei, de finalizare a executiei sau de inlantuire a prelucrarilor
- Codificarea unitatilor de prelucrare si a modulelor prin transpunerea
algoritmilor in modele matematice
 - Generarea datelor ce urmeaza a fi testate, executarea testelor si
interpretarea rezultatelor

5. Integrarea si testarea programelor realizate este formata din activitati tehnice

de realizare a elementelor ce asigura interfetele dintre procedurile de executie
pe de o parte precum si cele dintre utilizatori si pachetul de program

Practic sunt urmatoarele tipuri de activitati:

- Analiza statica si dinamica a integrarii datelor si procedurilor
- Stabilirea cazurilor de test
- Specificarea procedurilor de test pentru acceptare din partea beneficiarilor
- Construierea bibliotecii din componentele software ca fisier executabil

6. Omologarea si testarea produsului program consta in verificarea acestuia de

organisme specializate.Ultimul pas il reprezinta acordarea dreptului de
proprietate de catre institutul national de standarde si brevete.

20-03-2018

Sisteme informatice pentru organizarea productiei

Pentru pregatirea productiei este necesara culegerea unui volum foarte mare de
informatii. Fiecare sistem informational utilizat in gestiunea productiei este in
stransa legatura cu tipologia produselor realizate, seria acestora sau organizarea
activitatilor.

Rolul unui sistem pentru gestiunea productiei este de a da raspunsuri la probleme

cum sunt:

Ce anume trebuie sa se fabrice,in ce cantitate, unde si cand

Ordonantarea productiei: mixeaza aspete legate de stabilirea ordinii loturilor de
produse, deci aceste sisteme presupun sisteme de asistare a deciziei prin care se
va optimiza utilizarea masinilor si a oamenilor

Lansarea in fabricatie presupune ca sistemul informatic sa pregateasca intreaga

documentatie pentru lansarea in fabricatie ce consta din necesarul de materii
prime, materiale sau forta de munca

Realizarea productiei presupune ca sistemul informatic sa genereze o prelucrare a

informatiilor cu privire la etapele si fazele de productie

Controlul productiei presupume ca sistemele informatice sa genereze o

prelucrare a informatiilor cu privire la controalele de calitate si cantitate din
productie precum si la modul de utilzare al factorilor

Intretinerea si repararea utilajelor presupune ca sistemul sa genereze o prelucrare

cu privire la intretinerea si repararea utilajelor, masinilor la aprovizionarea cu
materiale precum si stocarea acestora

Din punct de vedere informational observam ca aceste sisteme informatice se

caracterizeaza prin:

- Grad ridicat de prelucrare a informatiilor

- -existenta unui flux informational amplu intre diferite modele de gestiune
- Adaptarea la diferite tehnologii, utilaje diferite in functie de activitate

Sisteme informatice contabile si financiare

Datorita caracteristicilot contabilitatii, aceste sisteme reprezinta exemplul clasic al

unui sistem informatic. Activitatea contabila este formata din tranzactii
numeroase, operatiuni care se repeta precum si un caracter ridicat de veridicitate
a informatiei

Sistemele fianciar-contabile presuspun urmatoarele componente:

 - Prelucrarea tranzactiilor contabile, subsistemul de gestiune financiara si
subsistemul de control de gestiune

-prelucrarea tranzactiilor contabile este asigurata de obicei printr-un modul

informatic distinct in care principalele functii sunt legate de achizitia factorilor de
materii prime precum si vanzarea produselor finite

Functii de baza ale programelor de contabilitate sunt:

- Emiterea facturilor catre clienti

- Primirea facturilor de la furnizori
- Incasarea si plata acestora

Gestiunea financiara urmareste cunosterea situatiilor actuale precum si

previzionarea cursurilor financiare viitoare

Prelucrarea tranzatiilor din gestiunea financiara e alimentata cu date din

contabiliatea generala referitor la creantele si datoriile financiare

Prin cunoasterea acestor informatii se pot afla miscarile de trezorerie, nivelul

intrarilor si iesirilor sau expirarea termenilor de plata si incasare

Modul de control bugetar se bazeaza pe date din contabilitatea generala si are

scopul de a constata evolutia indicatorilor economico-financiari precum si de a
previziona evolutia indicatorilor.

Sistemul informatic financiar contabil asigura integrarea datelor provenite din alte
module cum ar fi gestiunea comerciala, gestiunea productiei si aproximarile sau
viziunea surselor umane.

Factorii esentiali care caracterizeaza aceste sisteme informatice sunt: calitatea

comunicarii si securitatea informatiilor

Calitatea comunicarii urmareste comunicarea dintre program sau dintre modulele

acestora pentru evitarea redundantei si incarcarea canalelor informationale

Securitatea informatiilor presupune ca datele introduse in contabilitate au un

caracter confidential/informational si pot fi folosite ca probe de instanta
La nivelul securitatii se pun intrebari: cine e autorizat sa introduca date, sa
modifice, sa vada datele introduse etc

Securitatea se realizeaza la nivel de utilizator sau grup de utilizatori prin user si

parola de acces

Sistemele informatice pentru gestiunea resurselor umane

Aceste sisteme informatice sunt de o natura aparte deoarece factorul asupra

careia se indreapta este factorul uman. Individual, spre deosebire de alte resurse
are o serie de caracteristici particulare, cea mai importanta dintre acestea fiind ca
nu apartine organizatiei ca element de patrimoniu,ci functioneaza pe baza unui
contract

Acest lucru impune o serie de restrictii asupra sistemelor gestiunii de resurse

umane cum ar fi: necesitatea de recrutare, selectie, angajare sau gestiune a
angajatilor

In concluzie sistemele informatice pentru gestiunea resurselor umane indeplinesc

urmatoarele functii:

1. Gestiunea locului de munca prin definirea nevoilor specifice, recrutare si

angajare
2. Gestiunea salarizarii prin politica salariala, buget de personal sau controlul
cheltuielilor cu personalul
3. Gestiunea valorificarii personalului prin politica de promovare, evaluare si
formare

Implementarea sistemelor informatice

Implementarea este o etapa a ciclului de viata a unui sistem informatic care se

gaseste in toate metodologiile de realizare a acestora
Activitatile ce alcatuiesc baza de implementare se regasesc in diverse subetape
sau faze. Unii autori considera ca implementarea se realizeaza cu doua mari faze:

1. Faza de construire
2. Faza de livrare si punere in functiune

Alti autori considera ca faza de construire nu se regaseste in implementare fiind o

faza separata

Construirea sistemelor

Construirea presupune realizarea, testarea programelor si elaborarea

documentatiei

Tehnicile care asigura aspectele calitative ale unui program sunt:

-Lizibilitatea ceea ce inseamna claritatea secventelor de program si care se face cu

ajutorul comentariilor, spatierii sau alinierii

-Portabilitatea inseamna capacitatea unui program de a fi rulat de diferite

calculatoare fara modificari sau cu modificari neesentiale

Pentru acest lucru in programare nu se pot utiliza elemente care sa lege

programul de anumite echipamente hardware

-Flexibilitatea inseamna capacitatea programelor de a se adapta unor cerinte noi

care apar prin evolutie, acest lucru se realizeaza prin paremetrizare,
modularizarea sau alegerea unor instrumente soft corespunzatoare

-Robustetea se refera la capacitatea programului de a rezista la situatii

neprevazute

-Autodocumentarea presupune interactivitatea bazata pe dialogul utilizatorului cu

masina
 27-03-2018

Testarea programelor

Setul de date identificat in etapa de intocmire a schemelor de programare este

folosit pentru testarea tuturor modulelor scrise. In cazul in care datele alese nu
sunt satisfactoare adica nu acopera toate situatiile posibile, acestea se pot
modifica corespunzator.

Modulele de program testeaza functional si logic prin compararea rezultatelor

obtinute la executie cu cele propuse a fi obtinute.

Testarea se incheie atunci cand cele 2 categorii de rezultate sunt identice.

Abordarea la testare poate fi facuta pe aborele de module de sus in jos sau de jos
in sus. Abordarea de sus in jos pleaca de la modulul director si apoi in ordinea de
apel urmeaza module operationale de proceduri si apoi legaturile intre module
incercand diferite variante functionale. Testarea independenta a modulelor
oparationale poate fi executata in paralel cu testarea functionala.

Testarea se incheie atunci cand ultima procedura operationala este testata si

integrata in arborele de module. In cazul acestei testari daca un modul nu este
finalizat, testarea poate sari peste el urmand ca dupa finalizare modulul sa fie
testat si integrat.

Abordarea de jos in sus pleaca de la modulele operationale spre cele functionale

pentru a se ajunge in final la modulul director. Fiecare modul de la nivelurile
inferioare se testeaza separat si apoi se testeaza legaturile cu alte module
facandu-se integrarea lor. Dupa ce au fost testate toate modulele se face
testatarea modulului director si apoi asamblarea intregului arbore. Intotdeauna
testarea va produce mai multe variante de modue, ultima varianta cea mai
perfectionata si cea mai acceptata. La fiecare versiune se face o evaluarea si se
opereaza eventualele verificari. Testarea se incheie intotdeauna cu o prelucrare a
unui set complet de date. Acest set va cuprinde toate datele posibile corecte si
eronate pentru a urmari reactia intregului pachet de program. In aceasta testare
se urmareste validarea datelor de intrare si a rezultatelor dialogului utilizatorului
cu sistemul informatic si modul de operare in timpul executiei.

Pe parcursul intregii testari, atat la testarea pe module cat si la cea globala pe

ansamblul programului se vor folosi de cate ori este nevoie, tehnicile de depanare
si programare necesare. Alegerea tehnicii este influentata de referinta
programuului, cunostintele acesteia sau de timpul necesar din care este rezolvata
problema respectiva. In unele situatii in care timpul la dispoziitie este foarte scurt
se poate alege o solutie tehnica mai slaba care sa rezolve problema respectiva
urmand ca ulterior sa se refaca modificarea respectiva intr-o tehnica superioara.

Intocmirea documentatiei aferente:

Aceasta documentatie se intocmeste sub forma unor manuale dedicate diferitelor

tipuri de utilizatori din sistemul informatic. Le elaboreaza documentatia de
realizare, manualul de prezentare si manualul de utilizare si exploatare.
Documentatia de realizare cuprinde documente din proiectul tehnic si din etapele
de realizare a produsului program. Sunt prezentate aspecte tehnice despre cum a
fost realizat produsul program si de aceea documentatia se adreseaza in primul
rand specialistilor in informatica si eventual utilizatorilor intensivi. Prin aceasta
documentatie se pot afla solutiile informatice adoptate, iar reprezentand un
model si o sursa pentru eventuale modificari sau noi aplicatii. Manualul de
prezentare cuprinde aspecte de prezentare generala a produsului program cum ar
fi: facilitati, restrictii, resurse necesare sau conditii de utilizare. Prin continutul sau
se adreseaza tuturor categoriilor de utilizatori. Manualul de utilizare si exploatare
contine descrierea instructiunilor privind conditiile de utilizare si cele de punere in
lucru efectiva a produsului program. Acest manual se adreseaza utilizatorilor
finali.

Punerea in functiune a noului sistem are ca obiectiv:

-experimentarea sistemului proiectat

-finisarea noului sistem

-lansarea in exploatare curenta la beneficiar

-receptia sistemului informatic proiectat

Princpialele activitati realizate in etapa de implementare pentru a atinge aceste

obiective:

-asigurarea de punere in functiune a sistemului

-executarea sistemelor de conversie

-punerea in functiune a sistemelor

-verificarea performantelor

-definitivarea documentatiei

-omologarea sistemelor

Asigurarea conditiilor de implementare:

-definitivarea si difuzarea instructiunilor de executare a tuturor procedurilor

manuale si automate

-instruirea personalului utilizator

-asigurarea conditiilor organizatorice

-asigurarea conditiilor materiale

Prin asigurarea capacitatii de calcul necesare, asigurarea spatiilor

corespunzatoare si asigurarea purtatorilor tehnici de informatii aferent
sistemului.

-asigurarea bazei informationale prin costurile fisierelor sau bazei de date si

conversia fondului infromational.

Punerea in functiune a sistemelor:

A. Strategii si tactici de implementare

Avand in vedere ca sistemele informatice difera prin natura si complexitatea lor,
implementarea se poate face prin tehnici si strategii diferite. Alegerea unei
strategii de implementare depinde de factori cum ar fi: gradul de pregatire
profesionala, materiala, psihilogica a beneficiarului, natura, complexitatea si
originalitatea sistemului informatic, volumul de date si diversitatea surselor
informationale precum si gradul de participare a beneficiarului la realizarea
sistemului informatic. Principalele strategii de implementare sunt:

-implementarea directa

-implementarea in paralel

-implementarea pilot

Implementarea directa consta in renuntarea la un moment dat la vechiul sistem si

introducerea unui nou sistem din cadrul unei parti economice. Aceasta strategie
de implemnetare este cea mai eficienta, dar si cea mai riscanta. Eficienta
implementarii directe reiese din implementarea intr-un timp foarte scurt. Totusi
aplicarea acestei strategii presupune o pregatire minutioasa la nivelul unitatii
beneficiare precum si o buna instruire a personalului care va utiliza noul sistem
prin exercitii si simulare. De asemenea, trebuie luate toate masurile de securitate
in eventualitatea functionarii defectuoase a sistemului informatic. Riscul acestei
strategii consta in faptul ca daca sistemul informatic se dovedeste a fi gresit
proiectat acest fapt poate conduce la situatii dezastruoase ale unei organizatii.

Implementarea in paralel presupune functionarea in paralel pt o perioada de timp

a vechiului sistem impreuna cu noul sistem. Alegerea acestei perioade se face
astfel incat sa fie cuprinse si perioade de varf de activitate sau cazuri exceptionale
ce pot interveni. In general, perioada de functionare in paralel nu trebuie sa
depaseasca 3-4 luni. Aceasta strategie prezinta avantajul ca se pot verifica pe date
reale algoritmul de calcul, procedurile de prelucrare, fluxurile informationale,
sistemul de indicatori, ritmul de culegere si prelucrare a datelor sau gradul de
satisfacere a cerintelor informationale. Astfel se pot identifica cu usurinta
eventualele erori, putandu-si modifica noul sistem fara a aduce prejudicii unitatii
beneficiare. Principalul dezavantaj il reprezinta faptul ca necesita un timp mai
mult de prelucrare: practic in perioada de functionare trebuie introduse aceleasi
informatii in ambele sisteme.

Implementarea pilot presupune alegerea unei unitati reprezentative dintr-o grupa

de unitati tipologice. La nivelul implementarii pilot urmeaza sa se faca
implementarea si in cazul in care aceasta se finalizeaza cu succes urmand sa fie
extinsa la nivelul tuturor unitatilor.

24-04-2018

Procesul de mentenanta

Realizarea unui sistem informatic se poate face dupa o serie de modele cum ar fi
de exemplu: modelul in cascada, modelul prototip etc. Indiferent de modelul
adoptat, realizarea sistemului informatic presupune parcurgerea unor etape ce
definesc ciclul de viata al sistemului. Potrivit modelului cascada avem urmatoarele
etape:

1. Investigarea sistemului ce are ca rezultate obtinerea studiului de fezabilitate si

care presupune identificarea problemelor, precizarea necesitatii si oportunitatii
corectarii si dezvoltarii noului sistem precum si elaborarea unui plan de rezolvare
pentru noul sistem.

2. Analiza si evaluarea sistemului avand ca rezultat identificarea cerintelor

functionale. In aceasta etapa se face analiza cerintelor informatice ale
utilizatorilor, diagnosticarea sistemului si definirea directiilor de perfectionare,

3. Proiectarea sistemului avand ca rezultat specificatiile de sistem urmarindu-se

detalierea acestor specificatii la nivel hardware, software, la nivel de organizare al
datelor sau la nivel interfetelor utilizatorilor.
4. Programarea avand ca rezultat obtinerea aplicatiilor ce vor forma sistemele.

5. Implementarea sistemului avand ca rezultat obtinerea sistemului operational.

In aceasta etapa se urmaresc asigurarea conditiilor necesare implementarii
sistemului, pregatirea utilizatorilor si a operatorilor, testarea sistemului si
conversia de la vechiul sistem la noul sistem cand este cazul.

6. Mentenanta sistemului avand ca obiectiv actualizarea sistemului prin adaptarea

acestuia la noi platforme hardware, software, dupa cerinte legislative sau pentru
utilizarea unor modele de optimizare.

OBS. Ciclul de viata al unui sistem informatic are un caracter repetitiv in sensul in
care in ultima etapa, cea de mentenanta apar modificari de schimbari, acestea se
vor realiza prin parcurgerea tuturor etapelor ciclului de viata.

In concluzie, procesul de mentenanta incepe imediat dupa implementarea si

darea in exploatare a sistemului informatic. Procesul de mentenanta implica
urmatoarele:

-obtinerea cerintelor de mentenanta

-transformarea cerintelor in schimbari

-proiectarea schimbarilor si implementarea schimbarilor

Cerintele de mentenanta se pot obtine pe parcursul implementarii sau exploatarii

curente a sistemului informatic de catre utilizatorii finali, managerul de proiect
constituind un set de cerinte de schimbare

Dupa primirea cerintelor de schimbare se recurge la analiza acestora pentru a

intelege dimensiunea schimbarii. Trebuie analizat modul prin care cerintele vor
afecta sistemul curent precum si costul si durata de timp aferenta. Dimensiunea
cerintelor poate fi finalizata si sub aspectul riscului si fezabilitatii.

Daca schimbarile propuse sunt acceptate, se planifica o noua versiune de sistem

ce va implica de obicei elemente de mentenanta adaptiva, perfectiva sau
preventiva.
Din modul in care se descrie procesul de mentenanta se poate deduce faptul ca
exista asemananari si deosebiri intre ciclul de viata al unui sistem informatic si
activitatile din cadrul procesului de mentenanta.

Ciclul de viata al sistemului:

1. Investigarea sistemului

2. Analiza si evaluarea sistemului

3. Proiectarea sistemului

4. Programarea/Implementarea sistemului(similare cu implementarea schimbarii)

Procesul de mentenanta:

1. Obtinerea cerintelor de mentenanta

2. Transformarea cerintelor in schimbari

3. Proiectarea schimbarilor

4. Implementare schimbarii

Corespondenta dintre diferitele etape ale celor 2 procese se explica prin faptul ca
sunt folosite in general aceleasi concepte, tehnici, metode, metodologii de analiza
si proiectare. In ceea ce inseamna diferenta dintre cele 2 procese:

-mentenanta reutilizeaza module ale sistemului existent pentu a produce o noua

versiune de sistem.

-mentenanta apare pe fondul unor cerinte de schimbare hardware, software

legislativ sau la nivelul fluxului de documente.

Controlul proceselor de mentenanta:

Pe parcursul implementarii si exploatarii unui sistem informatic pot aparea

cerinte de modificare referitoare la corectarea unor defecte minore sau severe
sau legate de imbunatatirea si extinderea functionabilitatii sistemului. In acest
context apar intrebarile: care dintre cerintele de mentenanta vor fi rezolvate si
cat de urgent.

Daca tipul de mentenanta implicat este de natura corectiva adica exista o eroare
in sistem, trebuie urmarita gravitatea sa. Cand eroarea este grava, va fi plasata in
fruntea unei liste cu cerinta de mentenanta. In functie de gravitatea problemei si
de modul in care este afectata functionarea sistemului, se poate recurge la
alegerea unei solutii de compromis ce urmareste rezolvarea urgenta a problemei,
dar nu prin algerea celei mai bune metode, ci prin alegerea celei mai rapide. In
aceste situatii, dupa rezolvarea problemei se va face un nou proces de
mentenanta prin care sistemul va fi imbunatatit.

Daca eroarea nu este grava, atunci cerinta de mentenanta va fi catalogata si i se

va da prioritate in functie de tip si importanta . Daca cerinta de schimbare, nu
este o eroare, trebuie vazut daca ea inseamna adaptarea sistemului la noi
tehnologii sau la intarirea sistemului prin adaugarea unor noi functionalitati.

In concluzie, toate cerintele de schimbare propuse de utilizatori sunt centralizate,

analizate prin prisma frezabilitatii lor, cerintelor ce sunt considerate intemeiate
punandu-se intr-o lista de asteptare in functie de tip si importanta.
 08-05-2018

Mentenanta

Conducerea personalului de mentenanta

Referitor la organizarea personalului care va efectua activitatile de mentenanta se

pune intrebarea daca este bine sa existe o echipa numai pt mentenanta sau
mentenanta sa fie realizata de personalul care a realizat sistemul, fiecare varianta
prezinta avantaje si dezavantaje.

Varianta separata prezinta ca avantaj faptul ca trasferul formal al sistemului intre

grupuri asigura calitati sportite sistemului precum si documentatiei elaborate
deoarece programatorii care creeaza sistemul si elaboreaza documentatia vor fi
mai atenti stiind ca cineva ulterior va verifica si utiliza respectivele informatii. Ca
dezavantaj pentru aceasta varianta putem remarca ca in documentatie nu pot fi
cuprinse toate aspectele si detaliile sistemului astfel incat grupul de mentenanta
nu va dispune de unele informatii importante pentru sistem.

Varianta a2-a cea combinata prezinta ca avantaj faptul ca grupul de mentenanta

efectuand analiza, corectarea, elaborarea programelor si implemntarea sistemului
cunoaste mai bine sau are acces la toate deciziile si detaliile legate de proiectarea
sistemului.

Dezavantaj: Consta in faptul ca proiectul de sistem si documentatia elaborata ar

putea avea pierderi calitative deoarece personalul care intocmeste aceasta
documentatie e similar cu cel care o utilizeaza.

Costurile mentenantei

Mentenanta presupune usurinta cu care sistemul informatic poate fi inteles,

corectat, adaptat si intarit.

Sistemele cu mentenabilitate scazuta au ca urmare cheltuieli de intretinere foarte

mari.
Costurile de mentenanta variaza mult in functie de domeniul de aplicabilitate al
sistemului proiectat. Pentru sistemul informatic sau aplicat in domeniul afacerilor
se apreciaza ca in mare parte costurile de mentenanta sunt comparabile cu cele
de realizare a sistemului.

Pt alte tipuri de sisteme(sisteme in timp real), costurile de mentenanta pot fi si de

3 ori mai mari decat cele ocazionate pentru realizarea sistemului. In acest caz
siguranta in functionare, cerintele ridicate de performanta sau complexitatea
sistemului, pot impune ca modulele sa fie strans legate intre ele si deci greu de
schimbat.

Statistic s-a observat ca ponderea cheltuielilor aferente mentenantei colective

este aproximativ 3 sferturi din totalul cheltuielilor de mentenanta, acest fapt fiind
unul negativ deoarece mentenanta corectiva e singurul timp de mentenanta ce nu
aduce valoare sistemului.

In ordine descrescatoare dupa mentenanta corectiva urmeaza mentenanta

perfectiva, adaptiva, preventiva,

Sub aspectul eficientei economice e de dorit sa se acorde o atentie sporita

perioadei de analiza, proiectarea si implementarea sistemului informatic pentru a
reduce ulterior costurile mentenantei.

Costurile adaugarii de functionare a sistemului dupa ce acesta a fost pus in

functiune, sunt mult mai mari decat asigurarea unei functionari similare de la
inceput.

Acest fapt se explica prin:

1. personalul de mentenanta e de obicei fara experienta si nefamiliarizat cu

domeniul de aplicatii.

Multi specialisti considera ca procesul de mentenanta este inferior celui de

corectare si de aceea programatorii cu experienta incearca sa dirijeze sarcinile de
mentenanta colegilor mai tineri. (fara experienta).
2. programele care sunt mentinute au fost create cu multi ani in urma utilizandu-
se tehnici de programare invechite. De aceea sunt greu de inteles, iar utilizarea lor
implica eforturi sporite.

3. schimbarile facute unui sistem pot introduce noi greseli care declaseaza
schimbari ulterioare. Noile greseli pot aparea datorita complexitatii sistemului
care face ca evolutia unor schimbari sa fie dificila.

4. pe masura ce sistemul se schimba, structura acestuia tinda sa se degradeze. O

astfel de situatie face mai greu de inteles sistemul si imprima dificultati sportite
schimbarilor ulterioare deoarece programul devine mai putin coerent.

5. legaturile dintre program si documentatia asociata se pierd in timpul procesului

de mentenanta ceea ce inseamna ca in lipsa unei documentatii corespunzatoare,
procesul de mentenanta va fi mai greoi si mai costisitor.

Factorii care influenteaza costurile de mentenanta:

Defectele latente, numarul utilizatorilor finali, calitatea documentatiei de sistem,

calitatea personalului de intretinere, independenta modulelor in cadrul
sistemelor, limbajul de programare, stilul de programare, validarea si testarea
programului, domeniul aplicatiei, stabilitatea programului, varsta programului si
stabilitatea hard-ului.

1. defectele latente: se refera la numarul de erori existente si necunoscute in

sistem dupa instalare pentru ca mentenanta corectiva reprezinta majoritatea
activitatilor de mentenanta, numarul defectelor latente influenteaza costurile cel
mai mult.

2. Numarul utilizatorilor finali: cu cat numarul e mai mare cu atat costurile vor fi
mai mari. Daca sistemul are un singur utilizator, cerintele de schimbari vin dintr-o
singura sursa si e mai usor pentru grupul de mentenanta sa stie cum e folosit
sistemul in realitate si masura in care utilizatorii sunt instruiti. In cazul miilor de
utilizatori, cerintele de schimbare vin din foarte multe surse. Si actualizarea
programelor si instruirea utilizatorilor sunt procese foarte dificile.
3. Calitatea doc de sistem: Poate influenta in mod exponential costurile de
mentenanta. O documentatie prost intocmita, incoerenta, face ca interventia la
nivelul sistemului sa fie foarte dificila. Din acest motiv trebuie reluate procesele
de investigare, analiza, proiectare, programare si implementare.

4. Calitatea pers de intretinere: Este de dorit ca-n procesul de mentenanta sa fie

implicate persoane bine specializate in analiza si proiectare. In practica, multi
considera ca e mai usor sa scrii un program decat sa-l modifici.

5. Independenta modulelor in cadrul sistemului: Presupunem ca orice sistem

informatic integrat e compus din mai multe module, astfel e de dorit sa putem
modifica o singura componenta fara sa le afectam pe celelalte.

6. Limbajul de programare: Programele scrise in limbaj de nivel inalt sunt mai usor
de inteles si modificat decat cele scrise in limbaje conventionale.

7. Setul de programare: Modul in care este scris un program contribuie la

intelegerea sa si de aici usurinta cu care poate fi modificat. E de dorit ca in
structura unui program sa fie specificat prin comentarii fiecare procedura, actiune
sau dependenta de structura hardware.

8. Validarea si prestarea programului: Cu cat se acorda mai mult timp si effort

validarii si testarii, cu atat mai putine erori vor scapa si deci vor fi mai putine
procese de mentenanta corectiva.

9. Domeniul aplicatiei: Daca se cunoaste clar domeniul aplicatiei creste

probabilitatea definirii complete a cerintelor de sistem ceea ce inseamna ca
cheltuielile cu mentenanta perfectiva vor fi reduse. Daca domeniul e unul nou, e
foarte probabil ca cerintele initiale sa fie modificate frecvent deoarece utilizatorii
percep mai bine nevoile reale.

10. Costurile de mentenanta se reduc daca personalul implicat in realizarea

sistemului face si mentenanta sa.

11. Varsta programului: Pe masura mentinerii programului, structura acestora se

degradeaza datorita multiplilor interventii facand intelegerea sistemului foarte
dificila ceea ce inseamna costuri de mentenanta suplimentare.
12. Stabilitatea hardware: Daca sistemul e proiectat pentru o platforma hardware
care nu se schimba pe parcursul vietii programelor, nu va fi nevoie de o schimbare
de tip hardware. Totusi aceasta situatie e foarte rar intalnita. De obicei, periodic
apar echipamente hardware mai performante pentru care trebuie adaptat
sistemul.

22-05-2018

Sisteme ERP

Un sistem ERP este instrumentul software care faciliteaza integrarea tuturor

informatiilor dintr-o organizatie intr-o platforma unica.

Scopul este sa asigure transparenta datelor in interiorul unei organizatii si sa

faciliteze accesul la orice tip de informatie utila in desfasurarea activitatii.

In 1960, au aparut primele aplicatii pentru gestiunea productiei. Aceste aplicatii se

numeau MRP. Aceste aplicatii erau foarte utile in gestiunea productiei, dar nu isi
extindeau functionalitatile spre alte zone de interes cum ar fi: contabilitatea,
resursele umane sau vanzarile. Dupa 1990, sistemele ERP au inceput sa ia forma
aplicatiilor actuale. Practic toate aplicatiile dintr-o organizatie erau concentrate
intr-o platforma comuna cu functionalitati integrale. Sistemele ERP actuale sunt
caracterizate cresterii functionalitatilor datorate utilizarii internetului.

Sistemele ERP sunt programele modulare, fiecare arie a companiei fiind acoperita
de o aplicatie a sistemului ERP. Modulele ERP functioneaza integral utilizand o
baza de date comuna, cele mai frecvente module:

-productie, avand ca scop urmarirea productiei.

-gestiunea, avand ca scop evidenta stocurilor, a furnizorilor si clientilor, a

incasarilor si platilor.
-salariul, vizate in calcularea salariilor precum si la managementul informatiilor
referitoare la personal.

-contabilitate, avand ca scop analiza financiar-contabila

-imobilizari, avand ca scop gestiunea mijloacelor fixe, calcului amortizarii,

gestiunea reparatiilor, precum si planificarea lor.

CRM-Managementul reatiilor cu clientii

Business Inteligence(pt rapoarte, analize, prognoze, etc).

Sistemul ERP se refera la infrastructura software ce sustine procesele externe si

interne din organizatie, avand urmatoarele caracteristici:

Aplicatiile ERP sunt destinate proceselor de afaceri: sunt modulare. Permite

extinderea copaniei dincolo de limitele fizice catre furnizori, clienti, parteneri.
Spre deosebire de aplicatiie de sine statatoare, aplicatiile ERP sunt mult mai
eficiente. Daca considera ca aplicatiile de sine statatoare sunt silozuri ce nu
comunica intre ele, mai multe silozuri nu formeaza un hambar. Rolul principal al
ERP e acela de conectare a tuturor informatiilor din toate modulele. In cazul
sistemle de sine statatoare, unele informatii pot fi introduse de mai multe ori in
aplicatii diferite. Asta inseamna pierderi de timp, poate aparea probabilitatea de
introducere incorecta putand duce la incoerenta informatiei. Putem avea clientul
pe o factura SC ANA SRL, iar la aplicatia pentru incasari sa apara o incasare de la
SC ANA. Din punct de vedere informatic, cele doua nume diferite reprezinta 2
firme diferite, ceea ce inseamna ca factura emisa nu a fost incasata, dar avem o
incasare in avans pentru nu stim ce. Datele care rezulta din aplicatiile individuale
sunt inconsecvente, iar incasarile de analiza duc la un haos decizional. Prin
utilizarea sistemelor ERP integrate exista un singur adevar care este produs o
singura data si este propagat in toate sectoarele necesare din organizatie.
Procesele de afaceri, angajatii care utilizeaza aplicatia si managerii care iau decizii
pentru companie, au parte de aceeasi versiune a realitatii in timp real, in orice
moment. Printre principalele avantaje ale acestor sisteme este scalabilitate.
Aplicatiile ERP sunt dezvoltate in paralel cu nevoile si cerintele organizatiei.

Functionalitatea- desi pretul acestor aplicatii este mare, pe termen lung,

reprezinta cea mai rentabila alegere comparativ cu aplicatiile independente
deoarece trebuie mentinut un singur sistem de o singura echipa si nu trebuie
mentinute zeci de sisteme de tot atatea echipe ca in cazul sistemelor neintegrate.
Principalele caracteristici ce stau la baza constructiei sistemelor ERP sunt formate
din mai multe module, utilizeaza o baza de date unica, integreaza toate
functionalitatile din organizatie intr-un singur sistem, are un caracter extensibil,
pot fi adaugate cu usurinta in functionalitati, adaptibilitate care permite
adaptarea pentru orice tip de organizatie, posibilitate de lucru pentru diferite
niveluri, raportarea adaptata ncesitatilor tipului de afacere, posibilitate de a
gestiona activitatea unui grup de companii etc.

Costurile sau TKO(total kost of ownership) include costul licentei, instalarii,

configurarii, trainingul utilizatorilor, integrarea aplicatiei etc. De obicei aceste
costuri pornesc de la sute de mii de euro putand ajunge de ordinul milioanelor.
Desi costul este ridicat, nu exista garantia implementarii cu succes 100%. Exista
implementari ERP care au esuat. In general, ca durata pentru implementare se
porneste de la cateva luni pana la 2-3 ani in cazul companiilor foarte complexe.

03/04

Verificarea performantelor a sistemului informatic proiectat

Se calculeaza prin evaluarea rezultatului obtinut pe masura testarii si

implementarii tututor produselor influentate in compozitie cu cerintele si
restrictiile formulate in etapa de proiectare.
Totodata, se va urmari si respectarea tuturor conditiilor necesare in exploatarea
curenta cu sistemul , in asigurarea capacitatii de prelucrare a datelor, precum si in
ceea ce priveste prelucrarea efectiva la nivel de utilizator.

Verificarea performantelor a sistemului proiectat presupune si evaluarea si

validarea rezultatului obtinut prin calcului indicatorilor de eficienta economica

Daca la verificare se constata anumite deficiente, trebuie eliminate. Se poate

realiza imediat in cadrul deficientelor simple sau poate dura un timp indelungat pt
deficientele profunde de proiectare.

Omologarea si receptionarea sistemului informatic presupune acceptarea in mod

oficial de catre beneficiarii sistemului informatic in urma unor verificari a unei
comisii de omologare si testare.

Sistemul informatic trebuie sa functioneze ca un sistem cibernetic complex, avand

o capacitate permanenta de autoreglare si autoperfectionare care atunci cand se
pierde determina abandonarea sistemului respectiv.

Mentenanta pachetelor de programe

Mentenanta: monitorizarea, evolutia si modificarea sistemelor pentru obtinerea

unor imbunatatiri dorite sau necesare.

Activitatea de mentenanta include un proces de revizuirepost-implementare, prin

care se asigura ca sistemele informatice non-implementate corespund
obiectivelor, cerintelor si performantelor prestabilite.

Eventualele erori aparute In dezvoltarea sau exploatarea unui pachet program

trebuie corectate prin mentenanta.

Orice sistem informatic are nevoie de mentenanta. Oricat de mult si-ar dori
programtorii sa inghete un sistem, e imposibil deoarece lumea este intr-o
continua schimbare.

In domeniul programelor de contabilitate, un element ce sta la baza modificarii

aplicatiilor il reprezinta situatia legislativa. Cu cat in legislatie apar mai multe
modificari, cu atat cerinta de modificare cu pp va fi mai mare.
Activitatea de intretinere nu se refera doar la schimbari hardware, software sau
a procedurilor de afaceri, ci mentenanta pp si corectarea sau inlaturarea unor
greseli ce au aparut din faza de proiectare sau programarea sistemelor.

Mentenanta incepe imediat dupa instalarea ei.

Relatia la procesul de mentenanta apar intrebarile cat timp o firma mentine un

program pana il inlocuieste. Teoretic, raspunsul vine din domeniul economic,
adica programul trebuie mentinut cat timp are o justificare finala. In cazul in care
sistemul informatic nu mai satisface cerintele informationale, firma trebuie sa
apeleze la modificarea sistemului prin reproiectare sau la schimbarile acestuia.

Tipuri de mentenanta:

1. In functie de scopul urmarit, de natura schimbarilor intervenite si de urgenta

efectuarii modificarilor. In sistem, identificam urm tipuri:

-mentenanta corectiva

-mentenanta adaptiva

-mentenanta perfectiva

-mentenanta preventiva

Mentenanta corectiva :

Se refera la modificarile in cadrul sistemului cu scopul de a inlatura si repara

defectele sau erorile de proiectare, programare sau implementare.

Erorile de programare sunt de obicei usor de reparat si mai putin costisitoare.

Erorile de proiectare sunt dificil de realizat si mai costisitoare pentru ca pot
implica rescrierea mai multor comp. de porgrame. Erorile de cerinte
informationale sunt cele mai dificile si cele mai scump de corectat pentru ca
impun reproiectari extinse ale sistemelor.

In general, problemele de mentenanta corectiva apar imediat dupa instalarea

sistemului.Cand sunt urgente, ele trebuie remediate rapid pentru a diminua
eventualele pierderi economice.In multe situatii, se poate alege o solutie mai
rapida, dar inferioara din punct de vedere informatic pentru a rezolva problema,
urmand ca ulterior, sa se revina prin modificari calitative informatic.In practica s-a
observat ca 75% din costurile tuturor tipurilor de mentenanta sunt cu
mentenanta corectiva.Acest lucru este unul nefavorabil deoarece mentenanta
corectiva este singurul tip de mentenanta ce nu aduce valoare
sistemului.Practic,prin mentenanta corectiva, sistemul se repara pt a functiona la
parametrii la care a fost gandit sa functioneze. Celelalte tipuri de mentenanta vin
cu adaptari ale sistemului la alte platforme hardware si software sau
perfectioneaza sistemul dandu-i capabilitate si valoare.

Mentenanta adaptiva

-presupune efectuarea de schimbari in cadrul sistemului informatic pentru a spori

functionalitatea acestuia sau pentru a-l adapta la un mediu nou cum ar fi o noua
platforma hardware sau software(un nou SO,un nou SGBD etc)

De exemplu: un program poate fi modificat astfel incat sa functioneze pe alte

tipuri de calculatoare, pe telefoane mobile, tablete sau utilizand diferite
echipamente hardware(ex cititot de cod de bare, cititor RFID, OCR-optical
character recognition) astfel incat prin scanare, informatia sa fie transformata in
text.

Mentenanta adaptiva este mai putin urgenta decat cea corectiva si reprezinta o
mica parte din mentenanta sistemului adaugandui totodata valoare.

Mentenanta perfectiva

-implica implementarea de noi cerinte de sistem-functionale sau non functionale

cum ar fi imbunatatirea performantelor de procese, interfete facile cu utilizatorii
etc.

Prin mentenanta perfectiva se urmareste sa se adauge sistemului trasaturi dorite

dar nu neaparat necesare.

Mentenanta preventiva
-implica schimbari facute sistemului pentru a reduce sau inlatura riscul caderii
acestuia.

Practic un sistem poate sa cada cand bazele de date sunt foarte aglomerate sau in
situatia in care nu sunt respectate toate procedurile la inchiderea sistemului.

Ca si mentenanta perfectiva, mentenanta preventiva are o prioritate mai

scazuta.Pe parcursul ciclului de viata al sistemului, mentenanta corectiva
reprezinta majoritatea interventiilor la nivelul sistemului, iar in cazul schimbarilor
majore in procesele de mentenanta adaptiva, perfectiva si preventiva,daca nu
sunt atent efectuate pot conduce la aparitia de erori, deci la necesitatea de
mentenanta corectiva.

13/03

1.Exploatarea produsului prin activitati de utilizare precum si selectia operativa a

respectivului produs program.Aceasta inseamna:

a) asigurarea utilizarii produsului program la parametri proiectati

b) inlaturarea anomaliilor si a problemelor prin intretinerea produsului

c)actualizarea bibliotecii de componente software ca fisiere executabile

2.Mentinerea in functiune si asistenta tehnica- se desfasoara de firma

producatoare pe baza unui contract

3.Dezvoltarea unor versiuni imbunatatite datorita modificarilor legislative

adaptarii a unei noi platforme hardware sau software sau SGBD.

Procese tehnologice de realizare a pp

Prin proces tehnologic intelegem specificarea activitatilor necesare prin

intermediul carora se realizeaza obiective concrete cum ar fi stabilirea echipei,
programarea sarcinilor sau evaluarea eforturilor de realizare.

In cadrul ciclului de viata al unui produs distingem urmatoarele tipuri de activitati:

a)activitati de tip managerial:

-elaborarea si monitorizarea proceselor de proiectare, de realizare, omologare si

inregistrare a pp

-programarea activitatilor de programare, de realizare sau organizare a elaborarii

si coordonarea tuturor etapelor de realizare a produsului.

b) activitati de tip tehnic:

-identificarea cerintelor functionale

-proiectarea functionala si tehnica

-proiectarea programelor si modulelor

c) activitati de tip auxiliar de realizare

-pregatirea datelor de test, efectuarea tuturor datelor pentru atingerea

obiectivelor finale

d) activitati de utilizare efectiva a pachetelor de programe cum ar fi: mentinerea

produsului program in exploatarea efectiva la firma beneficiara prin actualizarea
unor componente software la cererea beneficiarilor

e) activitati de dezvoltare ale unor versiuni imbunatatite ale unui program.

Principalele teste care se efectueaza pentru evaluarea functionarii unor

componente software sunt:

1.testul individual care verifica buna functionare a tuturor componentelor

software in cadrul programului testat.

2. teste de tip integrare ale componentelor software reprezinta un sir de verificari

progresive ce verifica integrarea programului in sistemul gazda

3. teste anduranta- verifica stabilitatea in timp a produsului si a componentelor

software
4. teste de acceptare din partea beneficiarului: verifica daca pp corespunde
tuturor cerintelor beneficiarului.

Protectia pachetelor de program

Protectia se refera pe de-o parte la protectia programelor contabile continute de

respectivul pachet de programe cat si la protectia aplicatiei impotriva piratarii
ei.Protectia datelor este necesara pentru asigurarea securitatii si confidentialitatii
impotriva accesului neautorizat.Pentru realizarea protectiei datelor la nivelul
pachetului de programe se recurge la:

-partajarea la nivel fizic a componentelor logice pentru controlul accesului la

componentele fizice

-partajarea la nivel logic a componentelor cu scopul controlului diferitelor lucrari

-acordarea drepturilor de acces pentru fiecare utilizator sau grupuri de utilizatori

Din punct de vedere a realizarii protectia se realizeaza eficient:

-prin pachetul de programe

-prin sistemul gazda

-prin sistemul de operare in cadrul retelelor de calculatoare

Protectia la nivelul pp poate fi realizata intr-un cont al utilizatorului care isi

prezinta identitatea printr-o unitate de acces

Prin sistemul gazda protectia se realizeaza cu ajutorul atributelor fisierelor(fisier

ascuns, read-only, fisier de arhiva sau fisierul de sistem) si prin tehnici de gestiune
a fisierelor(copiere, stergere, refacere)

Prin sistemul de operare in cadrul retelelor de calculatoare, protectia se realizeaza

prin securitate de tip log in cu privilegii si drepturi acordate pentru fiecare
utilizator sau grup de utilizatori

Protectia la nivelul piratarii unui program, poate fi realizata prin:

-numar de serie(cod serial) care permite utilizarea programului.Acesta este o
protectie software cu un nivel destul de scazut deoarece in cod permite activarea
mai multor licente sau algoritmul de codificare care poate fi depistat si astfel se
genereaza oricate coduri.

-securitate de tip hardware care presupune introducerea unui cod serial ce

depinde de seria unui echipament hardware al proprietarului.Astfel,teoretic
pentru fiecare calculator va fi necesar un cod diferit de activare.

-protectia prin cheie hardware considerata cea mai buna protectie, programul
functionand atat timp cat la calculator este atasat un echipament hardaware pe
care sunt scrise anumite informatii de producatorul programului.

Pachete de programe de gestiune economica

Statistic, s-a observat ca in Romania sunt utilizate cu precadere programele de

contabilitate financiara si programele pentru evidenta salarizarii si personalului.

Sistemele informatice functionale pot fi caracterizate prin 3 elemente

fundamentale:

1. continut definit in raport cu natura prelucrarilor precum si de tipologia

informatiilor

2.grad de automatizare reflectat in ponderea operatiilor sistemului informatic

3.grad de coerenta pe care il asigura organizatia si este direct proportional cu

gradul de complexitate al activitatilor si cu mijloacele tehnice ce se pot utiliza.

1. Sisteme informatice pentru gestiune comerciala si de marketing

Aceste sisteme depinde foarte mult de tipul firmei si obiectul de activitate, de

volumul tranzactiilor si tipul produselor. Principalele functiuni ale acestui sistem
sunt:

-la nivelul prelucrarii tranzactiilor asigura administrarea comenzilor primite de la

clienti precum si pregatirea livrarilor si facturarea produselor
-la nivelul controlului asigura un cadru de gestiune bugetara in care se confrunta
indicatorii previzionati cu cei realizati

-la nivelul planificarii si studiilor de marketing, sistemul poate previziona vanzarile

sau modelele/fenomenele de piata asigurand decizii.

-la nivel strategic asigura posibilitatea alegerii unor optiuni importante referitoare
la tipurile de produse etc.