UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„VICTOR BABEȘ” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ

Departamentul de Medicină Internă II
Disciplina de Gastroenterologie şi Hepatologie
GULIE I. IONUT-VALENTIN

LUCRARE DE LICENȚĂ
SCREENINGUL CANCERULUI COLORECTAL

Coordonator Științific
ASIST. UNIV. DR. MIUTESCU BOGDAN PETRU

TIMISOARA

2020
 CUPRINS
Lista cu abrevieri ……………………………………………………………….………………………………………………………...III
Introducere ..……………………………………………………………………………………………………………………………….IV

Partea generala …………………………………….……………………………………………………………………………………..V

1.Cancerul colorectal.........................................................................................................................6
1.1. Epidemiologie.........................................................................................................................6
1.2 Factori de risc..........................................................................................................................6
1.3 Fiziopatologia..........................................................................................................................7
1.4. Manifestări clinice..................................................................................................................8
1.5 Diagnostic................................................................................................................................8
1.5.1. Colonoscopia...................................................................................................................8
1.5.2.Videocapsula endoscopică...............................................................................................8
1.5.3. Colonoscopia virtuală......................................................................................................9
1.5.4. Clisma cu bariu cu dublu contrast....................................................................................9
1.5.5. Biomarkeri ai cancerului colorectal.................................................................................9
1.6 Stadializarea..........................................................................................................................10
1.7 Tratament..............................................................................................................................11
2.Screeningul cancerului colorectal.................................................................................................12
2.1.Metode de screening............................................................................................................12
2.1.1.Teste efectualte din scaun..............................................................................................12
2.1.2 Teste invazive.................................................................................................................13
2.2.Programe de screening..........................................................................................................14
2.2.1.Programe de screening în Europa...................................................................................14
2.2.2.Programe de screening în America de Nord...................................................................15
2.2.3.Programe de screening în vestul Pacificului şi estul Asiei...............................................15
2.2.4.Programul de screening în Australia...............................................................................15

2
LISTA CU ABREVIERI

ADN = acid dezoxiribonucleic

CT = computer tomograf

FOBT = testul sangerarii oculte fecale

FIT = teste imunohistochimice fecale

ADR= rata de detectare a adenoamelor

ASCO= Societatea Americana de Oncologie Clinica

ESMO=Societatea Europeana pentru Oncologie Medicala

CEA= Antigenul carcinoembrionar

3
 INTRODUCERE

Trăim intr-o epocă cu un nivel mediu de viaţă imbunătăţit la nivel mondial şi cu

acces sporit la servicii medicale adecvate, fapt de a dus la o imbunătăţire considerabilă a
diagnosticului şi a tratamentului bolilor. Aceste măsuri au avut un impact asupra speranţei
medii de viată în majoritatea regiunilor lumii. Cu toate acestea, deşi ratele de deces cauzate
de boli transmisibile s-au imbunătăţit la nivel global, ca urmare a acestor imbunătăţiri
medicale, mortalitatea cauzată de cancer a crescut în ultimii ani.Principalele cauze ale
mortalităţii provocate de cancer s-au schimbat şi ele, fiind atribuite modificarilor incidentei
bolii, introducerii de programe de screening şi imbunătăţirii metodelor terapeutice.

Cancerul colorectal, deşi destul de rar înainte, a devenit un cancer

predominant în tările occidentale, reprezentând la ora actuală un procent semnificativ din
mortalitatea cauzată de cancer. Motivele care explică această incidenţă crescută includ
imbătrânirea populaţiei, preponderenţa obiceiurilor alimentare slabe, fumatul, activitatea
fizică scăzută şi obezitatea.

În ciuda progreselor în terapiile chirurgicale şi medicale, ratele de vindecare

şi supravieţuire pe termen lung s-au schimbat puţÎn în ultimele decenii.

În acest context, cancerul colorectal fiind precedat de un precursor polipoid,

programelor de screening a inceput sa li se acorde o din ce în ce mai mare importanţă. Este
de asteptat ca screeningul să aibă un impact major asupra incidenţei cancerului colorectal
şi asupra mortalităţii în următorii ani. Se observă în ultima perioadă imbunătăţiri majore în
screeningul noninvaziv(testarea imunohistochimică fecală şi testarea AND-ului fecal) ca
alternative la standardul actual-colonoscopia.

4
PARTEA GENERALA

5
 1.Cancerul colorectal

1.1. Epidemiologie
Cancerul colorectal este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer la nivel
mondial, între unu şi două milioane de cazuri noi fiind diagnosticate în fiecare an. Astfel,
cancerul colorectal este al treilea cel mai frecvent tip de cancer şi a patra cea mai frecventă
cauză de deces cauzat de cancer, cu 700.000 de decese pe an, depoşit doar de cancerele
pulmonare, hepatice şi de stomac. în functie de sex, cancerul colorectal este al doilea cel
mai frecvent cancer la femei(9,2%) şi al treilea la barbaţi(10%) [1]

1.2 Factori de risc

Atât factorii de mediu, cât şi factorii genetici joacă un rol important în etiologia
cancerului colorectal. Majoritatea cancerelor colorectale sunt sporadice, aproximativ 3
sferturi dintre pacienţi având un istoric familial negativ. Riscul apariţiei cancerului
colorectal se dublează aproape la persoanele cu un membru al familiei de gradul I cu
cancer colorectal care a fost diagnosticat la 50-70 de ani.Riscul se triplează, dacă ruda de
gradul I a fost <50 de ani la diagnostic. Riscul creste în continuare la persoanele care au 2
sau mai mulţi membri ai familiei afectaţi.

Un subgroup specific al pacienţilor este format de cei afectaţi de un sindrom de

cancer colorectal ereditar, reprezentând 5-10% din toţi pacientii.Cel mai frecvent sindrom
din această categorie este sindromul Lynch(polipoza adenomatoasă familială). Criteriile
Amsterdam pentru diagnosticul de sindrom Lynch sunt: cel puţÎn 3 membri ai unei familii
cu diagnosticul (histologic) de carcinom colonic, dintre care unul să fie rudă de gradul I,
transmiterea să se facă la două generații succesive şi cel puţÎn la un caz diagnosticul de
cancer să fi fost pus sub 50 de ani. Al doilea cel mai frecvent este polipoza adenomatoasă
familială, acest sindrom este cauzat de mutatii ale genei adenomatous polyposis coli
(APC). Majoritatea pacienţilor cu polipoză adenomatoasă familialală dezvoltă polipi
adenomatoşi (>100 de polipi) şi cancer colorectal la o varstă tanară. [2]

Colita cronică, datorată bolii inflamatorii intestinale este, de asemenea, asociată cu

un risc crescut de cancer colorectal. Acest risc creste odată cu durata mai mare a bolii.[3].
Bolile inflamatorii intestinale explică doar 1% din cancerul colorectal la populaţiile
occidentale, iar o serie de studii sugerează că incidenta cancerului colorectal la cei cu boli
inflamatorii intestinale scade din cauza tratamentelor eficiente cu antiinfloamatoare şi a
suprevegherii atente.[4][5]

6
 O serie de factori de mediu, în mare parte modificabili, influentează riscul
dezvoltării cancerului colorectal. Riscul este crescut prin fumat, aport de alcool şi creşterea
greutăţii corporale.[6] Pacienţii cu diabet zaharat tip 2, prezintă de asemenea un risc
crescut de a dezvolta cancer colorectal.[7]Aportul de carne rosie şi carne procesată creste
riscul de cancer colorectal de 1,16 ori la o creştere cu 100g a aportului zilnic. în schimb,
consumul de lapte, cereal integrale, fructe şi legume prospete, precum şi aportul de calciu,
fibre, vitamina D, scad riscul.[8] Activitatea fizică zilnică timp de 30 de minute are de
asemenea efecte benefice.[6] Aspirina în doze mici a fost asociată cu scăderea riscului de
cancer colorectal.[9]

1.3 Fiziopatologia
În colon, evolutia celulelor epiteliale normale către adenocarcinom urmareşte o
evoluţie predictibilă a modificărilor genetice şi histologice. În modelul “classic” de
formare a cancerului colorectal, majoritatea cazurilor apar dintr-un polip care se dezvoltă
dintr-o criptă aberantă, care apoi se dezvolta într-un adenom incipient( dimensiune<1cm,
cu histologie tubulară sau tubuloviloasă), urmând ca în final sa devină cancer colorectal.
Acest proces este determinat de acumularea de mutaţii genice şi dureaza 10-15 ani, dar
poate progresa şi mult mai rapid (de exemplu, pacienţii cu sindrom Lynch)[10].Deşi
histologia adenoamelor convenţionale este destul de omogena, biologia moleculară a
acestor polipi este heterogenă, ceea ce ar putea explica de ce unele adenoame pot progresa
spre cancerul colorectal( aproximativ 10% din polipi) şi altele nu.[11] S-a dovedit că unele
tipuri de cancer colorectal evolueaza dintr-un subset diferit de polipi, numiţi polipi sesili.
Acestia reprezintă aproximativ 5-10% din toti polipii. Ei apar prin evenimente moleculare
şi histologice distincte de cele ale adenoamelor tubulare.[12]

Astfel, cancerul colorectal este o boală ce rezultă din acumularea de modificari ale
genelor, care determină apoi dezvoltarea tumorii.[13]

1.4. Manifestări clinice

Boala poate fi asociată cu o multitudine de simptome: tulburări de tranzit, durere
abdominală, rectoragie, oboseală, fatigabilitate, scădere în greutate, anemie. Valoarea
diagnostică a acestor semene şi simptome în vederea depistării cancerului colorectal la un
pacient învarsta este limitată, dar va ridica un semen de suspiciune şi vor fi efectuate teste
suplimentare.[14][15]
7
 Aproximativ 20% dintre persoanele care sunt diagnosticate cu cancer colorectal au
prezentat boală metastatică la diagnostic. Metastazele apar prin răspândire limfatică,
hematogenă, contiguă sau transperitoneală. Cel mai frecvente metastaze apar la nivelul
ganglionilor limfatici regionali, ficatului, plămânului și peritoneului. În functţie de locul
metastazelor, simptomele pot include dureri abdominale, icter si dureri in cadranul superior
drept(ficat) [x2].

1.5 Diagnostic
Diagnosticul de cancer colorectal se poate pune ca urmare a unui screening sau prin
evaluarea unui pacient care prezinta simptome. .Odată cu introducerea pe o scară din ce în
ce mai largă a screeningului populatiei pentru cancerul colorectal, mulţi indivizi sunt
diagnosticaţi într-un stadiu preclinic.

1.5.1. Colonoscopia este standardul de aur pentru diagnosticul cacerului colorectal.

Are o accurateţe diagnostică ridicată şi are avantajul de a putea evalua şi locaţia tumorii.
Foarte important este faptul că tehnica poate permite prelevarea simultană de biopsie.
Colonoscopia este de asemenea singura metodă de screening care are atât scop diagnostic
cât şi terapeutic. Îndepărtarea endoscopică a adenoamelor poate reduce incidenţa şi
mortalitatea cancerelor.[14][15].

Eficacitatea colonoscopiei în vederea reducerii incidenţei şi mortalităţii cancerului

colorectal a fost dovedita în studiul “US National Polyp Study”. Datele recente, din ultimii
20 de ani din acest studiu relevă o reducere a mortalităţii legate de cancerul colorectal cu
53% .[16] O calitate bună a colonoscopiei este un factor determinant în randamentul de
diagnostic al cancerului şi adenomului colorectal. O colonoscopie de calitate reprezintă
astfel cel mai sigur mod de a evita boala.[14][17]

1.5.2.Videocapsula endoscopică este un dispozitiv în forma de capsulă, fară fir, ce

este inghiţit de persoana examinată. Aceasta permite examinarea aproape a intregului tract
gastrointestinal fară a fi nevoie de utilizarea endoscopiei intestinale.[18] Indicaţii pentru
utilizarea videocapsulei endoscopice sunt limitate în acest moment, ea fiind folosita la
pacienţii care refuză colonoscopia conventionala şi la cei la care o colonoscopie completă
nu este posibilă din motive anatomice. Prezenta unei stenoze este o contraindicaţie pentru
utilizarea acestei metode, deoarece ar putea duce la retenţia capsulei.

1.5.3. Colonoscopia virtuală este o examinare minim invazivă, cunoscută şi sub

denumirea de colonografie CT. Această metodă foloseşte scanarea CT cu doze mici de
8
radiatii. Colonoscopia virtuală combină imaginile computer tomografice pe un program pe
calculator, obţinând astfel imagini virtuale ale aspectului interior al colonului, dând
informaţtii despre leziunile neoplazice[19]. Într-un studiu, realizat pe 11 000 de persoane,
din 49 de centre, metoda a demonstrat că are o sensibilitate de 96% pentru detectarea
cancerului colorectal.[20] Aceasta performantă este similară cu cea a colonoscopiei
conventionale. Un alt studiu mare desfasurat pe 411 persoane cu cancer obstructiv a arătat
o performanta excelenta a colonoscopiei virtuale pentru evaluarea leziunilor sincrone
proximale.[21]

Colonografia CT necesita pregatirea completă a intestinului( golirea acestuia),

insuflaţia de aer şi schimbarea poziţiei pacentului în timpul examinării.Disconfortul pentru
screeningul colonografiei CT este similar cu disconfortul din colonoscopia efectuata de un
medic cu experientă, în special din cauza necesităţii insuflaţiei de aer[22], dar are avantajul
de a evita utilizarea sedării. Poate fi utilizată în stadializare, într-un caz confirmat de caner.
Cu toate acestea, colonografia CT are o sensibilitate scazută pentru leziunile mici(6-9mm)
şi plane.[23]

1.5.4. Clisma cu bariu cu dublu contrast. In zilele noastre tehnica este mult mai
putin folosita, preferanduse o metoda de diagnostic cu o specificitate si o sensibilitate mai
buna[x1].

1.5.5. Biomarkeri ai cancerului colorectal. Detectarea moleculară a cancerului

colorectal oferă un test noninvaziv, care este atragător pentru pacienţi şi clinicieni.
Markerul celular ideal ar trebui să discrimineze puternic între cancer şi adenoame, să fie
eliminat continuu în lumenul intestinal sau in circulatie si să dispara sau să se reducă odata
ce leziunea a fost indepartată.

Recomandarea utilizării markerilor tumorali şi biomarkerilor în cancerul colorectal

de către ASCO:

Screening: -

Factor prognostic: CEA, KRAS, BRAF

Follow up: CEA

Recomandarea utilizării markerilor tumorali şi biomarkerilor în cancerul colorectal

de către ESMO:

Screening: -

9
 Factor prognostic: CEA, MSI, KRAS,BRAF

Follow up: CEA[24]

1.6 Stadializarea
Stadiul bolii descrie extinderea sau răspândirea cancerului la momentul respectiv de
diagnostic. Stadializarea corectă este esentială pentru optimizarea terapiei şi evaluarea
prognosticului. Sunt utilizate mai multe sisteme de stadializare pentru a clasifica cancerul
colorectal.

Se utilizează un sistem de punere în scenă sumară. Conform acestui sistem, dacă

celulele canceroase nu depăşesc lamina proprie, stadiul este în situ. Daca celulele
canceroase au depăşit lamina proprie, cancerul a devenit invaziv şi este clasificat in: local,
regional şi îndepărtat în funcţie de amploarea raspândirii.

Clinicienii folosesc în principal un sistem diferit de stadializare, numit TNM.

Sistemul TNM evalueaza cresterea şi răspândirea cancerului în 3 moduri:
dimensinea/întinderea tumorii(T), numărul şi localizarea ganglionilor limfatici(N) şi
absenţa sau prezenţa metastazelor la distantă(M). După determinarea T, N şi M, se face
stadializarea, astfel un stadiu: 0,I,II,III,IV, este atribuit cancerului.

Stadiul 0 reprezintă stadiul în situ, stadiul I reprezintă stadiul incipient, iar stadiul
IV este cel mai avansat stadiu de boală.[25]

Clasificarea TNM:

 Stadiul T:
T0: Fără semne de tumoră primitiă;
Tis: Carcinom în situ – intraepitelial (celulele canceroase sunt localizate în
membrane bazală glandulară) sau interesând lamina proprie(intramucos);
T1: Tumora penetrează musculara mucoasei şi invadează submucoasa;
T2: Tumora invadează musculara proprie;
T3: Tumora invadează subseroasa sau ţesutul perirectal sau subperitoneal;
T4: Tumora invadează direct alte organe sau structuri şi/sau interesează peritoneul
visceral;
T4a: Tumora interesează peritoneul visceral;
T4b: Tumora inadează alte organe sau structuri.
 Stadiul N:
N0: Absenţa metastazelor în ganglionii limfatici regionali;
N1: Metastază în 1-3 ganglioni limfatici regionali;

10
 N1a: Metastază în 1 ganglion limfatic regional;
N1b: Metastază în 2-3 ganglioni limfatici regionali;
N1c: Nodul(i) tumoral, satelit(i) în subseroasă sau în ţesuturile neperitonizate
pericolice sau perirectale, făra diseminare limfatică regională.

[26]

1.7 Tratament.
În momentul diagnosticului aproximatin 80% dintre cancere sunt localizare, restul
de 20% presentând metastaze la distanţă.

Rezecţia chirurgicală rămâne singurul tratament curativ pentru cancerul colorectal,

care nu prezintă metastaze. Pentru cancerele locale avansate este uneori indicată terapia
neoadjuvantă cu chimioterapice. Radioterapia postoperatorie este adesea necesară când
boala se află într-un stadiu avansat.

Inunoterapia este o opţiune terapeutică in prezenţa metastazelor. [x2]

11
 2.Screeningul cancerului colorectal

Programul de screening trebuie adaptat la riscul fiecarei populaţii. O populatie cu

risc mediu este definită ca o populaţie de persoane cu media de varstă de 50 de ani sau mai
mult, fară factori de risc suplimenari. Screeningul recomandat pentru populaţia cu risc
mediu este unul dintre următoarele: un test imunochimic fecal(FIT) anual sau bianual,
sigmoidoscopie la 5 ani sau colonoscopie la 10 ani. Atunci cand subgrupurile sunt
identificate cu o incidenta mai mare decat media cancerului colorectal, este necesară
cresterea frecvenţei de screening pentru a obţine rentabilitate.

2.1.Metode de screening

2.1.1.Metode neinvazive
S-a constatat ca mortalitatea prin cancer colorectal ar putea fi redusă prin
screeningul sângerarilor fecale oculte(FOBT), urmat de o colonoscopie cand rezultatele au
fost positive. [27]

În prezent, există doua teste diferite disponibile: FIT şi FOBT.

FIT a obţinut rate de de detectare semnificativ mai mari pentru adenoamele

avansate şi cancerele colorectale decat FOBT. Deşi FIT-ul a fost mai sensibil decat FOBT-
ul(61% fata de 23,8%), specificitatea sa a fost puţin mai mica(95,1% fata de 97,7%). [28]
[29]Ratele de participare au părut a fi mai mari în programele de screening care au utilizat
FIT în comparaţie cu cele care au utilizat FOBT. Aceasta se datorează probabil faptului că
FIT nu necesită restricţii dietetice( datorită specificitătii sale pentru hemoglobina umană) şi
că este necesară o singură probă în majoritatea programelor de screening.[29] În plus, FIT
oferă rezultate cantitative( ng Hb/ml sau µg Hb/g fecale) şi o citire automată a rezultatelor.
Valoarea limită pentru cantitatea de Hb detectată poate fi prestabilită de investigator. Mai
multe valori au fost folosite, cu rate de sensibilitate şi specificitate diferite. Investigatorul
poate ajusta valoarea limită pentru a limita numărul de colonoscopii, evitând astfel,
folosirea excesiva a resurselor endoscopice. Nu a fost stablită o valoare optimă, prin
urmare, alegerea ar trebui să se bazeze pe disponibilitatea resurselor endoscopice,
epidemiologia cancerului colorectal în populaţia studiată şi participarea preconizată la
programul de screening.[30] Valori cuprinse intre 20 şi 30 µg/g sunt recomandate atunci
cand sistemul de asistenta medicala poate găzdui colonoscopiile pentru 5%(rata estimată
de pozitivitate FIT) din populaţia examinată(50-74 ani)[31].
12
 Pe baza dovezilor actuale, FIT a fost recomandat ca prima opţiune pentru detectarea
sângelui occult fecal în screeningul cancerului colorectal. [32]Majoritatea ţarilor europene
cu program de screening organizat folosesc în prezent FIT.[33]

Sunt disponibile şi alte tehnici non-invazive, cum ar fi analiza AND-ului fecal.

Aceste teste identifică modificarile moleculare ale adenoamelor şi celulelor cancerului
colorectal. Cu toate acestea, aceste teste sunt în prezent subutilizabile, din cauza costului
ridicat şi a eficienţei relativ scăzute.[27]

2.1.2 Metode invazive

Screeningul prin sigmoidoscopie flexibilă permite inspecţia vizuală directă a
colonului distal si a rectului pentru depistarea precoce a cancerului colorectal, precum şi
întreruperea secvenţei de adenom-carcinom prin îndepărtarea polipilor.[x1] S-a dovedit a fi
eficient în reducerea incidenţei şi a ratelor de mortalitate a cancerului colorectal.[34]
[35]Trebuie avut în vedere faptul că, atunci când este detectat un polip adenomatos distal,
printr-o sigmidoscopie, este necesară o colonoscopie. Acest lucru este necesar, deoarece
caracteristicile adenoamelor găsite în rect şi sigma sunt corelate cu probabilitatea de a
exista un cancer colorectal proximal .[27]

Screeningul prin colonoscopie este utilizat în mai multe programe. Din studiile
clinice randomizate sunt rare datele care au atestat eficacitatea acesteia. Cu toate acestea,
mai multe studii observationale au raportat că screeningul prin colonoscopie a redus
mortalitatea şi incidenţa cancerului colorectal, în principal datorită capacităţii sale mari de
detectare a neoplaziilor şi adenoamelor.Într-un studiu caz-control, efectuarea unei
colonoscopii, indiferent de indicaţia sa, a fost asociat cu o reducere mare a riscului de
cancer colorectal în următorii 10 ani de la test. Acest efect a fost mai mare atunci când
colonoscopia a fost folosită ca test de screening.[36]. Mai multe studii de cohortă au
confirmat această constatare. Un studiu a aratat că, intr-o populaţie cu risc mediu,
efectuarea unei colonoscopii a fost asociată cu o reducere de 67% a incidentei cancerului
colorectal după 8 ani de urmărire.[37] Un alt studiu a demonstrat efectul protector pe
termen lung al unei polipectomii. Cand s-a efectuat o colonoscopie cu polipectomie a unui
polip de cel puţin 5mm, incidenţa cancerului colorectal a fost redusă cu 80% după o
monitorizare de 10 ani.[27]

Calitatea colonoscopiei a variat în raportările de la mai mulţi colonoscopişti. Din

acest motiv, în ultimul deceniu, au fost descrişi o serie de indicatori de calitate pentru

13
colonoscopie. Cu toate acestea, aplicarea acestor indicatori nu a devenit bine stabilită în
practica endoscopică[38]. În prezent, principalul indicator al calităţii în randul
endoscopiştilor este rata de detectare a adenoamelor(ADR). ADR-ul este definit ca fiind
proportia de colonoscopii de screening efectuate de un medic, în care a fost detectat cel
puţin un adenom colorectal sau un adenocarcinom confirmat histopatologic. ADR-ul
recomandat este peste 25% (>30% la barbati, >20% la femei)[39].

Deşi colonoscopia este mai eficientă decât FOBT pentru detectarea neoplaziilor şi
adenoamelor, FOBT, este mai uşor acceptat de pacienţii în programele de screening ale
populaţiei. Astfel, ratele mai mari de participare la FOBT pot contracara coapacitatea de
detectare mai scazută[40]. Studiul COLONPREV a emis ipoteza că screeningul biannual
prin FIT nu ar fi inferior unei colonoscopii efectuate o singură dată, pentru reducerea
mortalităţii legate de cancerul colorectal în rândul subiecţilor cu risc mediu. Ei au recrutat
mai mult de 50.000 de participanţi asimptomatici cu vârste cuprinse între 50 şi 69 de ani şi
i-au împartit la intamplare, fie pentru a fi supuşi unei colonoscopii o singura dată, fie
pentru a efectua un test FIT biannual. FIT a confirmat o rată similară de detectare a
cancerului colorectal cu cea a colonoscopiei. Cu toate acestea, adenoamele avansate şi alte
adenoame au fost detectate cu o rată mai mare prin colonoscopie decât prin FIT. Acest
rezultat a confirmat înca odata superioritatea colonoscopiei pentru detectarea acestui tip de
leziune. Prin urmare, colonoscopia are un potenţial mai mare decat FIT în reducerea
incidentei cancerului colorectal. Cu toate acestea, rata mai mare de participare la
FIT(34,2% fata de 24,6%) şi periodicitatea bianuală a acestui test pot reduce avantajut
aparent al colonoscopiei pe termen lung.[41]

2.2.Programe de screening

2.2.1.Programe de screening în Europa

În 2003, Consiliul Uniunii Europene a recomandat ca toate statele member să
implementeze programe de screening ale cancerului colorectal pentru barbaţi şi femei cu
vârste între 50 şi 74 ani, prin FOBT anuale sau bianuale, urmate de colonoscopie, atunci
când rezultatele sunt pozitive.[27]

În 2015, 24 de ţari din Uniunea Europeana au înfiinţat sau se pregăteau să

organizeze programe de screening ale cancerului colorectal la nivelul întregii ţari. De
exemplu, Finlanda, Franța, Slovenia şi Regatul Unit au implementat complet programe
organizate. În Belgia, Olanda, Danemarca, Irlanda, Italia, Malta, Polonia şi Spania, au fost
lansate programe. Norvegia, Portugalia şi Suedia au fost în faza pilot. În schimb, alte țări,
14
inclusiv Slovacia, cu cea mai mare rată de cancer colorectal din Europa, nu au avut un
program național de screening[1]. În mod similar, nu au existat programe de screening în
Bulgaria, Albania, Bosnia, Herțegovina, Kosovo, Macedonia, Muntenegru, România,
Serbia şi Rusia.[42]

2.2.2.Programe de screening în America de Nord

În present în SUA, programele de screening sunt bine puse la punct.Populaţia cu
risc mediu (50-75 ani) este încurajată sa fie supusă screeningului la varsta de 50 de ani, iar
participanţii aleg dintre mai multe optiuni:

1.FOBT sau FIT anual

2.Test AND multiţintă din scaun la fiecare 3 ani

3.Sigmoidoscopie flexibilă la fiecare 5 ani

4.Colonoscopie la fiecare 10 ani

5.Clismă cu bariu cu dublu contrast la fiecare 5 ani

6. Colonografie CT la fiecare 5 ani.

În aproximativ 90% din cazuri este preferată colonoscopia[38].

2.2.3.Programe de screening în vestul Pacificului şi estul Asiei

În Japonia, un program de screening al cancerului colorectal a fost instituit inca din
1992 şi îi viza pe cei cu vârsta între 40 şi 69 de ani. Programul aplică testul FIT. în 2013
ratele de participare au fost 41,1% la barbate şi 34,5% la femei.[27]

Programul de screening național din Coreea de Sud a fost introdus în 2004. Se

adresează populației cu vârsta de peste 50 de ani. Ei folosesc FIT anual (calitativ sau
cantitativ). Participarea a crescut de la 10,5% în 2004 la 21,1% în 2008 și la 25% în 2012
[43]. În 2008, rata de pozitivitate a FIT a fost de 7,5% (8,8% la bărbați și 6,4% la femei). O
colonoscopie a fost efectuată la 31,4% dintre cei cu rezultate pozitive ale testului. Rata de
detectare a CRC a fost de 1,2%. [44]

2.2.4.Programul de screening în Australia

În Australia, un program pilot a fost realizat între 2002 şi 2006 cu FIT biannual la
populaţia cu vârsta cuprinsă intre 55 şi 74 de ani.Rata de participare a fost de 45,4%(femei
47,4%, bărbaţi43,4%). Rezultate pozitive ale FIT au fost găsite la 9% dintre

15
participanţi.Colonoscopia a fost efectuată la 54,8% dintre indivizii cu FIT positive.
Adenoamele au fost găsite în 19,8% din cazuri şi cancerele colorectale în 5,3%.[45] În anul
2006 a fost iniţiat Programul Nnational de screening al cancerului colorectal cu efectuarea
testului FIT biannual pentru populaţia cu varta cuprinsă între 55 şi 65 de ani. Programul îşi
propune să aplice screeningul biannual pentru întreaga populaţie cu varsta cuprinsă intre 50
şi 74 de ani.[33]

16
 BIBLIOGRAFIE

[1] ] Global cancer observatory. 2019 < http://gco.iarc.fr/>

[2] Vasen HFA, Tomlinson I, Castells A. Clinical management of hereditary colorectal cancer
syndromes. Nat Rev Gastroenterol Hepatol. 2015;12:88–97. 

[3] ]  Jess T, Rungoe C, Peyrin-Biroulet L. Risk of colorectal cancer în patients with ulcerative
colitis: a meta-analysis of population-based cohort studies. Clin Gastroenterol
Hepatol. 2012;10:639–45.

[4] Jess T, Simonsen J, Jørgensen KT et al. Decreasing risk of colorectal cancer în patients with
inflammatory bowel disease over 30 years. Gastroenterology. 2012;143:375–81.e1. quiz e13–4

[5] ] Castaño-Milla C, Chaparro M, Gisbert JP. Systematic review with meta-analysis: the declining
risk of colorectal cancer în ulcerative colitis. Aliment Pharmacol Ther. 2014;39:645–59

[6] Colorectal cancer World cancer research fund International. 2017

<https://www.wcrf.org/sites/default/files/Colorectal-Cancer-2017-Report.pdf>

[7]  Guraya SY. Association of type 2 diabetes mellitus and the risk of colorectal cancer: A meta-
analysis and systematic review. World J Gastroenterol. 2015;21:6026–31. 

[8] Song M, Garrett WS, Chan AT. Nutrients, foods, and colorectal cancer
prevention. Gastroenterology. 2015;148:1244–60.e16

[9] Algra AM, Rothwell PM. Effects of regular aspirÎn on long-term cancer incidence and
metastasis: a systematic comparison of evidence from observational studies versus randomised
trials. Lancet Oncol. 2012;13:518–27

[10] Jones S,  Chen WD, Parmigiani G et al. Comparative lesion sequencing provides insights into
tumor evolution. Proc Natl Acad Sci. 2008;105:4283–4288

[11] Luo Y,  Wong CJ, Kaz AM et al. Differences în DNA methylation signatures reveal multiple
pathways of progression from adenoma to colorectal cancer. Gastroenterology. 2014;147:418–
29.e8.

[12] Bettington M,  Walker N, Clouston A et al. The serrated pathway to colorectal carcinoma:
current concepts and challenges. Histopathology. 2013;62:367–86

[13] Galon J, Bernhard Mlecnik, Gabriela Bindea et al. Towards the introduction of the
“Immunoscore” în the classification of malignant tumours. J Pathol. 2014;232:199–209.

[14]Valori R, Rey JF, AtkÎn WS, et al. European guidelines for quality assurance în colorectal cancer
screening and diagnosis. First Edition--Quality assurance în endoscopy în colorectal cancer
screening and diagnosis. Endoscopy. 2012;44(Suppl 3):SE88–105. 

[15] Morris EJA, Rutter MD, Finan PJ, et al. Post-colonoscopy colorectal cancer (PCCRC) rates vary
considerably depending on the method used to calculate them: a retrospective observational
population-based study of PCCRC în the English National Health Service. Gut. 2015
Aug;64(8):1248-56

17
[16] Zauber AG, Sidney J. Winawer, Michael J. O'Brien, et al. Colonoscopic polypectomy and long-
term prevention of colorectal-cancer deaths. N Engl J Med. 2012;366:687–96

[17]Kaminski MF, Jaroslaw Regula, Ewa Kraszewska, et al. Quality indicators for colonoscopy and
the risk of interval cancer. N Engl J Med. 2010;362:1795–803.

[18] Spada C,  Hassan C, Galmiche JP, et al. Colon capsule endoscopy: European Society of
Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) Guideline. Endoscopy. 2012;44:527–36

[19] Kim DH,  Pickhardt PJ, Taylor AJ, et al. CT colonography versus colonoscopy for the detection
of advanced neoplasia. N Engl J Med. 2007;357:1403–12.

[20]  Pickhardt PJ, Hassan C, Halligan, et al. Colorectal cancer: CT colonography and
colonoscopy for detection--systematic review and meta-analysis. Radiology. 2011;259:393–405.

[21]  Park SH,  Lee JH, Lee SS, et al. CT colonography for detection and characterisation of
synchronous proximal colonic lesions în patients with stenosing colorectal
cancer. Gut. 2011:1716–1722

[22] De Wijkerslooth TR, De Haan MC, Stoop EM, et al. Burden of colonoscopy compared to non-
cathartic CT-colonography în a colorectal cancer screening programme: randomised controlled
trial. Gut. 2012;61:1552–1559.

[23] De Haan MC, van Gelder RE, Graser A, et al. Diagnostic value of CT-colonography as
compared to colonoscopy în an asymptomatic screening population: a meta-analysis. Eur
Radiol. 2011;21:1747–63.

[24] Gustaw Lech, Robert Słotwiński, Maciej Słodkowski, et al. Colorectal cancer tumour markers
and biomarkers: Recent therapeutic advances.  2016 Feb 7; 22(5): 1745–1755.

[25] American Cancer Society: Cancer Facts and Figures 2019. Atlanta, Ga: American Cancer
Society, 2019

[26] UICC International Union Against Cancer: TNM Clasification of malignament Tumours. Edited
by L.H. Sobin, M.K. Gospodarowicz and Ch. Wittekind .Seventh Edition 2009

[27] Navarro M, Nicolas A, Ferrandez A, et al. Colorectal  cancer  population screening programs
worldwide în 2016. World J Gastroenterol, 2017 May 28;23(20):3632-3642

[28]  van Rossum LG, van Rijn AF, Laheij RJ, et al. Random comparison of guaiac and
immunochemical fecal occult blood tests for colorectal cancer în a screening
population. Gastroenterology. 2008;135:82–90.

[29]  Parra-Blanco A, Gimeno-García AZ, Quintero E, et al. Diagnostic accuracy of

immunochemical versus guaiac faecal occult blood tests for colorectal cancer screening. J
Gastroenterol. 2010;45:703–712.

[30]  Grazzini G, Visioli CB, Zorzi M, et al. Immunochemical faecal occult blood test: number of
samples and positivity cutoff. What is the best strategy for colorectal cancer screening? Br J
Cancer. 2009;100:259–265.

18
[31]Hamza S, Dancourt V, Lejeune C, et al. Diagnostic yield of a one sample immunochemical test
at different cut-off values în an organised screening programme for colorectal cancer. Eur J
Cancer. 2013;49:2727–2733. 

[32] Tinmouth J, Lansdorp-Vogelaar I, Allison JE. Faecal immunochemical tests versus guaiac
faecal occult blood tests: what clinicians and colorectal cancer screening programme organisers
need to know. Gut. 2015;64:1327–1337

[33] Schreuders EH, Ruco A, Rabeneck L, et al. Colorectal cancer screening: a global overview of
existing programmes. Gut. 2015;64:1637–1649.

[34] AtkÎn WS, Edwards R, Kralj-Hans I, et al. Once-only flexible sigmoidoscopy screening în
prevention of colorectal cancer: a multicentre randomised controlled trial. Lancet. 2010;375:1624–
1633.

[35] Brenner H, Stock C, Hoffmeister M. Effect of screening sigmoidoscopy and screening

colonoscopy on colorectal cancer incidence and mortality: systematic review and meta-analysis of
randomised controlled trials and observational studies. BMJ. 2014;348:g2467. 

[36]  Brenner H, Chang-Claude J, Jansen L, et al. Reduced risk of colorectal cancer up to 10 years
after screening, surveillance, or diagnostic colonoscopy. Gastroenterology. 2014;146:709–717.

[37]  Kahi CJ, Imperiale TF, Juliar BE, et al. Effect of screening colonoscopy on colorectal cancer
incidence and mortality. ClÎn Gastroenterol Hepatol. 2009;7:770–775;

[38]  Smith RA, Andrews K, Brooks D, et al. Cancer screening în the United States, 2016: A
review of current American Cancer Society guidelines and current issues în cancer screening. CA
Cancer J Clin. 2016;66:96–114.

[39] Rex DK, Schoenfeld PS, Cohen J, et al. Quality indicators for colonoscopy. Am J
Gastroenterol. 2015;110:72–90. 

[40] Segnan N, Senore C, Andreoni B, et al. Comparing attendance and detection rate of
colonoscopy with sigmoidoscopy and FIT for colorectal cancer
screening. Gastroenterology. 2007;132:2304–2312. 

[41]  Quintero E, Castells A, Bujanda L, et al. Colonoscopy versus fecal immunochemical testing în
colorectal-cancer screening. N Engl J Med. 2012;366:697–706.

[42] Schreuders EH, Ruco A, Rabeneck L, et al. Colorectal cancer screening: a global overview of
existing programmes. Gut. 2015;64:1637–1649. 

[43] Suh M, Song S, Cho HN, et al. Trends în Participation Rates for the National Cancer Screening
Program în Korea, 2002-2012. Cancer Res Treat. 2017 Jul;49(3):798-806

[44]  Choi KS, Lee HY, Jun JK, et al. Adherence to follow-up after a positive fecal occult blood
test în an organized colorectal cancer screening program în Korea, 2004-2008. J Gastroenterol
Hepatol. 2012;27:1070–1077.

19
[45] Chiu HM, Chen SL, Yen AM, et al. Effectiveness of fecal immunochemical testing în reducing
colorectal cancer mortality from the One Million Taiwanese Screening
Program. Cancer. 2015;121:3221–3229.

[x1] Garborg, K. (2015). Colorectal Cancer Screening. Surgical Clinics of North America,

95(5), 979–989.

[x2] Thanikachalam, K., & Khan, G. (2019). Colorectal Cancer and Nutrition. Nutrients,
11(1), 164.

20