Exemple de tumori benigne –partea 1

1. Papilomul cutanat
Papilomul este o tumoră benignă care derivă din epiteliile malpighiene
(epiderm, mucoase epidermoide). Localizările cele mai frecvente sunt la nivelul
tegumentului, mucoasei bucale, laringelui, esofagului, mucoasei perineale.
Macroscopic: apare ca o tumoră vegetantă, sesilă, cu creştere exofitică.
Epiteliul proliferat se plisează datorită lipsei de spaţiu, fapt care duce la apariţia
masei tumorale proeminente în suprafaţă. Tumora poate fi unică sau multiplă, de
obicei de culoarea tegumentului sau puţin mai palidă; în funcţie de gradul de
keratinizare al epiteliului consistenţa poate fi fermă (keratinizare marcată) sau
moale (keratinizare minimă sau absentă). După aspectul bazei de implantare se
deosebesc papiloame pediculate (cu bază îngustă de implantare) şi papiloame
sesile (cu baza de implantare largă, egală cu suprafaţa tumorii).
2. Hemangiomul capilar cutanat

Hemangiomul este o tumoră vasculară benignă care rezultă din proliferarea

tumorală a vaselor de tip capilar, arterial sau venos. Este frecvent la nivelul pielii şi
mucoaselor (limbă, buze, mucoasa jugală), mai rar se localizeaza în ficat, rinichi
sau în oase. În raport cu caracterele vaselor tumorale se disting mai multe tipuri
histologice de hemangiom: hemangiom capilar, arterial, venos, arteriovenos,
cavernos.
Macroscopic: la nivelul pielii hemangiomul poate avea aspect de leziune
plană, roşie-violacee, infiltrativă în ţesuturile din jur (hemangiom plan) sau de
leziune anfractuoasă, reliefată (hemangiom tuberos).
Microscopic: hemangiomul capilar apare microscopic sub forma de vase
tumorale grupate în plaje. Se observă numeroase formaţiuni vasculare de tip
capilar cu pereţi subţiri, cu endoteliu mai înalt decât în capilarele normale. În
lumenul spaţiilor vasculare se găseşte sânge.
Concluzii: leziunea este localizată în dermul superficial şi mijlociu şi constă
în vase tumorale cu lumen redus, cu sânge în lumen, bordate de celule endoteliale
relativ înalte.
 3. Polipul glandular rectal
Macroscopic: polipul tubular are aspect globulos, culoare roşie-violacee,
diametru aproximativ 1 cm, pedicul scurt sau lung şi subţire; proemină în lumen.
Microscopic: se observă structuri glandulare în număr mare, cu forme tubulare,
uneori dilatate chistic, cu conţinut mucos. Celulele care tapetează aceste glande
sunt în general mai înalte, mai subţiri şi mai intens colorate decât celulele normale;
nucleul este dispus bazal. Epiteliul glandelor dilatate chistic este turtit.
Concluzii: polipul glandular este o tumoră benignă caracterizată printr-o
proliferare epitelială glandulară cu celule mucosecretante asociată cu un proces
inflamator cronic nespecific în corion.

4. Adenomul pleomorf (“Tumora mixtă”)

Adenomul pleomorf este cea mai frecventă tumoră benignă a glandelor
salivare majore; este mai rar întâlnită la nivelul glandelor salivare minore.
Denumirea de adenom pleomorf derivă din polimorfismului aspectelor
microscopice: componente epiteliale intricate fără limite distincte cu ţesut mixoid,
condroid, sclerohialin.
Tumora pare a avea punct de plecare în epiteliul canalelor excretorii, un rol
deosebit de important părând a avea celulele mioepiteliale. Tendinta de recidivă
locală este de 25-50%, riscul de malignizare (mai ales în cazul tumorilor
multirecidivate) este de 10-20% din cazuri.
Macroscopic: Adenomul pleomorf este o tumoră nodulară, solidă, delimitată
prin capsulă conjunctivă incompletă (prin expansiunea ţesutului tumoral în capsulă
se formează noduli sateliţi extracapsulari - cauza recidivelor după enucleerea
chirurgicală a tumorii). În ţesutul tumoral se mai pot observa hemoragii, chisturi,
necroze, zone de consistenţă cartilaginoasă.
Microscopic: se observă proliferarea celulelor epiteliale în insule compacte
sau cu dispoziţie tubulară sau acinară. Celulele au citoplasma clară (conţinut bogat
în glicogen) sau închisă la culoare şi în cantitate redusă (asemănătoare celulelor din
stratul bazal).