Aparatul pulmnar

SINDROMUL BRONŞIC • Este reprezentat de un grup de semne şi simptome care evocă suferinţa
bronşiilor. • Apare în: • bronşite acute şi cronice; • bronşiectazii; • astm bronşic; • emfizem
pulmonar obstructiv; • boala căilor aeriene mici. • Aceste entităţi se pot asocia cu: • insuficienţă
respiratorie acuta / cronică; • cord pulmonar acut / cronic (CPC).
Sindromul bronşitic Definiţie şi etiologie: inflamaţia acută sau cronică a arborelui respirator
datorată infecţiilor virale, bacteriene, fungice, parazitare, chimic iritative (gaze toxice, pulberi, praf),
alergie faţă de polen, fungi, diverşi alergeni exo sau endogeni cu alterarea mucoasei bronşice,
tulburări secretarii şi spasm al musculaturii bronşice. Simptomatologie: tuse cu expectoraţie, raluri
bronşice uscate şi umede. Paraclinic: absenţa sau discreţia semnelor radiologice. Evoluţie acută sau
cronică.
BRONŞITA ACUTĂ Este o inflamaţie acută a peretelui bronşic, limitată la mucoasă şi corion,cu
tulburări ale secreţiei, permeabilităţii, sensibilităţii peretelui bronşic; poateapare primitiv sau
secundar unor faringite, angine, sau ca element însoţitor alunor boli infecto-contagioase: rujeola,
varicela, tusea convulsivă, febra tifoidă.Evoluează în trei faze: • 1. Debutul, care durează 1-3 zile,
survine consecutiv expunerii la frig, umiditate, substanţe toxice, iritante, ce determină inflamaţia
(catarul) căilor respiratorii superioare: • coriza (guturaiul) cu rinoree, lăcrimare; • angina, cu
dificultate la deglutiţie; • laringita, a cărei expresie este răguşeala sau voalarea vocii • senzaţia de
uscăciune la nivelul mucoasei nazale, faringiene; • astenie, cefalee, frisoane, dureri musculare. •
2.Perioada de cruditate durează 3-4 zile: subfebrilitate / febra,frisoane şi mialgii de intensitate
variabila, diminuarea apetitul, senzaţia de uscăciune coboară la nivel traheal, apare mâncărime şi
căldură retrosternală, tuse uscată, iritativă, chinuitoare, dureri retrosternale la baza toracelui şi
excepţional, dispnee îninteresarea bronşiilor mici. • Examenul obiectiv evidenţiază congestia
mucoasei buco-faringiene, raluri sibilante şironflante pe întreg toracele.

Perioada de cocţiune durează circa 6 zile; tusea devine productivă,umedă, cu expectoraţie muco-

purulentă; obiectiv se constată raluri muzicale,ronflante şi sibilante, subcrepitante. Febra, frisonul,
cefaleea dispar. Bolnavul sevindecă complet în 10 zile. • Examenele paraclinice relevă: V.S.H., a2-
globulinele, fibrinogenul crescute, leucocitoză cu neutrofilie. • Examenul bacteriologic al
sputeiidentifică flora microbiană, de obicei mixtă. • Examenul radiologie este normal.
BRONŞIOLITA CAPILARĂ (catarul sufocant): formă de bronşită acută dispneizantă, prin
interesarea bronşiilor mici, mai frecventă la copii. Complicaţiile bronşitei acute depind de teren. Pe
o insuficienţă respiratorie severă, apariţia unei bronşite poate fi letală, la bătrâni se poate complica
cu o bronhopneumonie, iar bronşitele gripale pot evolua cu mici hemoptizii; bronşitele segmentare
recidivante (într-un anumit teritoriu) sunt evocatore pentru neoplasm, corp străin, tuberculoză.
BRONŞITA CRONICĂ Este o inflamaţie cronică nespecifică a bronşiilor, ce se manifestă clinic
prin tuse, expectoraţie mucoasă şi muco-purulentă, cel puţin trei luni pe an, continuu sau intermitent,
cel puţin doi ani consecutiv. Procesul patologic interesează mucoasa, determinând hiperplazia
glandelor mucoase din trahee, bronşii şi hiperplazia epiteliului bronşic. Afectează predominant
bărbaţii fumători. Ca factori etiologici sunt implicaţi: frigul, poluarea atmosferică, pulberile
profesionale, etilismul cronic. Debutul este insidios, vârsta la care se produce este cuprinsă între 30-
60 ani. Succede unei pneumonii virale, astm bronşic, după bronşite acute repetate, tuberculoză
pulmonară. în puseele de acutizare sunt prezente semnele bronşitei acute. Semne funcţionale: tuse,
expectoraţie, dispnee mai întâi la efort, sau sub forma unor accese paroxistice de tip astmatiform.
Consecutiv tusei repetate apar dureri la baza toracelui, prin solicitarea musculaturii intercostale şi
diafragmului.
Examenul căilor aeriene superioare: • secreţii purulente nazale • edem al luetei (constant în
bronşita tabagică) • torace de conformaţie normală sau globulos • vibraţii vocale normal transmise
sau diminuate • sonoritate pulmonară normală sau crescută • respiraţie bronşică sau murmur
vezicular accentuat • raluri ronflante şi sibilante, laterotoracic, subscapular extern, paracardiac.
Evoluţie: • spre astm bronşic infecţios; • spre bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC); •
emfizem obstructiv • cord pulmonar cronic (CPC). Bronhopneumopatia cronică obstructivă este
caracterizată prin dispnee continuă, exagerată de efort, fără crize de dispnee paroxistică.
BRONSITA CRONICA: bronhografii

Patologie bronsica ULCERATII “NISE” PARIETALE BRONSITA DEFORMANTA

ASTMUL BRONŞIC • Astmul bronşic este o afecţiune caracterizată prin reactivitatea bronşică
anormal crescută faţă de stimuli numeroşi şi diverşi, care se manifestă fiziopatologic prin îngustarea
căilor respiratorii, ce se remite spontan sau după tratament şi se exprimă clinic prin triada: wheezing,
dispnee, tuse. • Boala are un caracter episodic, evoluând în accese, separate de perioade
asimptomatice; crizele durează minute până la ore; există şi astm cu dispnee continuă. • Când
dispneea este intensă, severă şi durează peste 24 ore vorbim de status astmaticus. • Incidenţa este de
5% la adulţi şi de 7-10% la copii, raportul băieţi/fetefiind de 2:1; la adulţi, raportul pe sexe este de
1:1.
Etiopatogenia astmului bronşic Factorii implicaţi în etiopatogenia astmului bronşic: - alergenii,
care pot fi pneumoalergeni, alergeni alimentari şi medicamentoşi, care pătrund pe calea digestivă, şi
alergenii de contact; alergenii acţionează pe un teren atopic; - factorii iritanţi care sunt reprezentaţi
de praful de stradă, fum, gazetoxice, oxid de azot, de sulf, hidrocarburi, ozon, aer rece; - factorii
infecţioşi cum ar fi unele virusuri (sinciţial respirator,paragripal, rinovirusuri) au un rol demonstrat
în patogenia astmului bronşic;factorii microbieni sunt încă suspectaţi, fără ca rolul lor să fi fost
demonstrat înetiopatogenie (Streptococcus pneumoniae, Stafilococcus aureus, Hemophillus
influenzae); - endoalergenele în cazul astmului bronşic intrinsec, cu infecţie bronşică şi răspuns
alergic la antigenele bacteriene; - factorii psihici: traume, stress, persoanele cu infantilism psihic; -
efortul fizic, mai ales la copii şi tineri, cu apariţia crizei de spasm bronşic după efort; - factorii
genetici: haplotipul HLA 1 şi 8 pentru astmul bronşic atopic.
Hotărâtorii în producerea bolii sunt: • procesele inflamatorii bronşice, infiltraţia cu eozinofile a
peretelui bronşic; • hiperreactivitatea bronşică, ca răspuns exagerat la stimuli nespecifici. • In
prezent se încearcă un concept integrativ al mecanismelor patogenice celulare, imunologice şi
biochimice. • Hiperreactivitatea bronşică se testează prin administrarea de: • histamină, metacolină
în aerosoli ce produc bronhoconstricţie şiscăderea VEMS cu >20% din valoarea iniţială; • aerosoli
cu apă; • hiperventilaţie de aer rece; • exerciţiu fizic intens (alergatul).
Controlul nervos autonom se realizează prin fibre adrenergice, colinergice şi fibre non
adrenergice, non colinergice. • Nu există inervaţie simpatică a căilor aeriene; controlul se realizează
prin intermediul receptorilor de tip alfa, care, prin stimulare, determină bronhoconstricţie şi de tip
beta, care determină bronhodilataţia. • Mecanismul adrenergic se realizează prin intermediul
catecolaminelor circulante care, prin intermediul 3-5 AMP ciclic, permit ieşirea calciului din celulă,
acţionând asupra canalelor lente de Ca, cu relaxarea filamentelor de actină şi miozină, realizând
astfel bronhodilataţia. • AMP, denumit al doilea mesager, traduce informaţia la nivelul celulei;
degradarea sa este produsă de fosfodiesterază; creşterea cantităţii de 5-AMP ciclic permite
menţinerea bronhodilataţiei, cu efect benefic. • Mecanismul colinergic acţionează în sensul
constricţiei bronşice, prin intermediul GMP ciclic. • Controlul neadrenergic şi necolinergic se face
prin VIP (vasointestinal peptide), cu efect vaso şi bronhodilatator.
Mecanisme patogenice în astmul bronşic • Astmul bronşic alergic este caracterizat printr-o
reacţie imună prin care se eliberează mediatori chimici cu acţiune pe musculatura netedă, glandele
mucoase şi endoteliul capilar bronşic, cu obstrucţia bronşiilor mici. • Astmul infecţios reprezintă o
intricare a reacţiilor inflamatorii iritativenespecifice, asociate sau nu reacţiei imune. • Astmul
iritativ are ca stimuli gazele toxice, praful, fumul, hiperventilaţiacare induc bronhoconstricţia, prin
stimularea fibrelor colinergice. • Astmul de efort: intervin hiperventilaţia, hipocapnia,
hiperreactivitateavagală, dezechilibrul alfa şi beta receptorilor. • Astmul la aspirină se produce
consecutiv inhibiţiei ciclooxigenazei şiscăderii cantităţii de prostaglandine cu rol bronhodilatator.
Clinica astmului bronşic • Criza de astm bronşic: • Faza prodromală (aura astmatică); • Faza
dispneică; • Faza catarală; • Aura astmatică: strănut, hidroree nazală, senzaţie de uscăciune rino şi
orofaringiană, lăcrimare, cefalee, prurit palpebral, senzaţie de gâdilitură laringeană, accese de tuse
spasmodică. • 2. Faza dispneică debutează după aură. • Apare de regulă în cursul nopţii (dar nu
obligatoriu), datorită predominanţei tonusului vagal. • Apare brusc o senzaţie de plenitudine
toracică, de lipsă de aer, anxietate majoră, care obligă bolnavul să ia poziţia de ortopnee, ce pune în
acţiune muşchii inspiratori accesori. • La examenul obiectiv este palid, cu buzele cianotice,
jugularele turgide, trunchiul aplecat anterior pentru a uşura mişcarea diafragmului; inspirul este scurt
şi ineficient, expirul este prelungit, dificil, se aude cu zgomot ca un ţiuit (wheezing).
Dispneea este de tip bradipnee expiratorie, cu frecvenţa respiraţiilor între 13-15 pe minut.
Coexistă o tuse iritativă, dispneizantă. • Toracele este blocat în inspir profund, excursii costale de
mică amplitudine, freamăt pectoral diminuat pe ambele arii pulmonare (obstrucţie bronşică difuză):
• hipersonoritate, expresia emfizemului acut prin trapping aeric în căileaeriene distale; •
scăderea/diminuarea murmurului vezicular; • raluri sibilante şi ronflante diseminate, suberepitante,
realizând împreună "zgomotul de porumbar". • Radiografia toracică în cursul atacului de astm
evidenţiază: • torace blocat in inspir profund • coaste orizontalizate; • transparenţă pulmonară
crescută; • hiluri etalate; • diafragm orizontalizat.

Faza catarală este iniţiată de tusea eliberatoare; bolnavul expectorează o spută mucoasă,

vâscoasă, perlată, cu mulaje bronşice şi spirale Curschmann evidente. • În raport cu expectoraţia,
există un astm uscat, fără spută, şi un astm umed, cu expectoraţie abundentă. • După expectoraţie,
respiraţia devine uşoară, ralurile diminua, murmurul vezicular se ascultă înăsprit (tonus crescut al
sfincterului alveolar); • Se poate produce o criză poliurică, iar după 3 ore bolnavul poate avea
respiraţia şi ascultaţia toracală normale.
Astmul din aspergiloza bronho - pulmonară; • Astmul psihic. • Astmul latent cu tulburări clinice
minime: diagnostic prin teste de provocare bronşică. • Astmul larvat: cu echivalenţe respiratorii şi
extraexpiratorii de astm bronşic: • conjunctivite sezoniere (polinice); • rinita vasomotorie, periodică
şi aperiodică; • traheobronşita spasmodică, cu crize de tuse seacă, chintoasă, înprima jumătate a
nopţii, fără dispnee; • dermatita atopică; • urticaria; • enterocolita muco-membranoasă; • migrena; •
edemul Quincke; • crizele de gută. • Astmul bronşic la copil este febril şi cu polipnee, asemănător
unei bronhopneumonii.

Tulburările funcţionale induse de astmul bronşic: • creşterea rezistenţei la flux in caile aeriene,
predominentă în expir; • scăderea VEMS; • scăderea capacităţii vitale (CV); • capacitatea pulmonară
totală în limite normale sau crescută; • scăderea forţei de retracţie elastică. • Scintigrama cu Xe133
arată modificări în repartiţia sângelui în plămân (perfuzia pulmonară), care este crescută la vârfuri,
iar la baze şi în periferie este redusa.
Complicaţiile astmului bronşic: • a. în criză: • pneumotoraxul spontan; • fracturi costale; • sincopa
de tuse; • atelectazii limitate; • b. tardive: • emfizem pulmonar; • bronşiectazii; • infecţii bronşice
repetate; • hipertensiune arterială pulmonară; • cord pulmonar cronic; • fibroze pulmonare.
Starea de rău astmatic • Este o urgenţă medicală: criză de astm cu durată > de 24 ore, rezistentă la
tratament; mortalitatea este de 17%. Se poate produce datorită intervenţiei următoarelor cauze: •
infecţii bronhopulmonare; • oprire bruscă a corticoterapiei; . • abuz de simpatomimetice fără
administrare concomitentă de corticosteroizi; • administrarea de medicamente ce deprimă-centrul
respirator ca opiacee (morfină) şi benzodiazepinice. • Are ca substrat o bronşiolită obliterantă cu
insuficienţă respiratorie acută şi cord pulmonar acut. Se însoţeşte de: • adinamie, incapacitate de a
termina o propozitie • punerea în acţiune a muşchilor inspiratori accesorii • diametrul
anteroposterior toracic devine egal cu cel transversal • tahicardie (>=110/min),puls paradoxal,
jugulare turgide, semn Harzer • ascultaţie săracă pulmonara • apar elemente de cord pulmonar acut:
galop ventricular drept, întărirea şi dedublarea Z2 în focarul pulmonarei, hepatomegalie.
INSUFICIENTA RESPIRATORIE Definitie: imposibilitateaaparatului respirator de a
asigurahematozasatisfacatoare, rezultandhipoxemie ± hipercarbie, in conditii de repaussi de efort
PaO2 < 60mmHg SaO2< 92% • Tipul I (insuficienta respiratorie hipoxemica sau partiala) •
PaO2<60mmHg • PaCO2 = normala/<45mmHg • Cauze: • pneumonii, sdr. de detresa respiratorie
acuta, edemul pulmonar acut • sunturi dreapta-stanga • anomalii ale raportului ventilatie-perfuzie •
alveolita pulmonara fibrozanta • Tipul II (insuficienta respiratorie hipercapnica sau globala) •
PaO2<60mmHg • PaCO2>45mmHg • Cauze: • BPOC acutizata, pleurezii intinse • traumatisme
toracice cu fracturi costale multiple • obezitate, cifoscolioze • poliomielita, miastenia gravis, sdr.
Guillain Barré
Insuficienta respiratorie cronica • Definitie: este o hipoxemie arteriala permanenta, in afara
oricarui puseu evolutiv sau factor agravant • Insuficienta respiratorie acuta • Poate aparea la indivizi
sanatosi sau la bolnavi pulmonari, recunoscand patru mecanisme fiziopatologice: • tulburari de
distributie a aerului inspirat • hipoventilatie alveolara globala • tulburari de difuziune a gazelor •
scurtcircuit veno-arterial 1. tulburari de distributie a aerului inspirat - hipoventilatie a unui teritoriu
alveolar cu hiperventilatie in alte teritorii - inegalitatea raportului ventilatie-perfuzie (V/Q normal <
SaO2 (se corecteaza la administrarea de O2) - apar in: procese bronsice stenozante, emfizem
pulmonar timpului de amestec intrapulmonar (normal 180” ) - 0,8) -
Tulburari prin hipoventilatie alveolara globala  timpului de contact intre sange si aerul alveolar,
prin reducerea patului vascular (rezectii pulmonare, emfizem panacinar) consecinte: hipoxemie si
hipocapnie 4. insuficienta respiratorie prin contaminarea venoasa a sangelui arterial - apare in suntul
pulmonar dreapta-stanga, anevrism arterio-venos, pneumonie, atelectazie, pneumotorax, infiltrate
pulmonare - administrarea de O2 nu corecteaza hipoxemia, PaCO2 = normala- hipoventilatia
majoritatii alveolelor - apar in boli pulmonare (AB, bronsiectazii, emfizem cronic obstructiv,
pneumoconioze, tbc) - in boli extrapulmonare (malformatii toracice, poliomielita, miastenia gravis,
obezitate severa) 3. insuficienta respiratorie prin tulburari ale difuziunii gazelor - alterarea
morfologica a membranei alveolare, exsudat/transsudat alveolar, sdr. de bloc alveolo-capilar
(fibroze pulmonare, pneumoconioze, acces de astm bronsic) -
Sindromul clinic din insuficienta respiratorie  poate merge pana la coma • tulburari respiratorii •
tulburari cardio-vasculare • semne renale • eliminare de NaH2PO4, NH4Cl • modificari oculare,
miozis, transpiratii abundente, hipersalivatie • Tabloul paraclinic • modificari ale hemoleucogramei •
aspecte patologice pe electrocardiograma • examenul radiologic pulmonar: aspecte caracteristice
bolii de baza • gazometria sangvina (diagnostic de certitudine): PaO2• Anamneza: informatii
despre boala de baza si factorii precipitanti • Examenul obiectiv: • sindromul neuropsihic (prin
hipoxie si hipercapnie) <60mmHg si PaCO2 normala/>50mmHg
Evolutia insuficientei respiratorii cronice  7,35, PaO2 = 60-50mmHg, Sa O2 = 90-85% ) • stadiul
de insuficienta respiratorie decompensata(PaO2 7,35, PaO2 = 75-60mmHg, Sa O2 = 92-95% ) •
stadiul de insuficienta respiratoriemanifesta, compensata (pH • insuficienta respiratorie latenta –
compensare prin mecanisme adaptative • stadiul de hipoxemie in repaus(pH < 70mmHg,
pH45mmHg, PaCO2 < 7,35)
Sindromul de detresa respiratorie  PaCO2 • Examenul obiectiv: • tiraj intercostal bilateral • zone
submate alternand cu sonoritate normala • raluri crepitante diseminate, respiratie suflanta•
Definitie: este o insuficienta respiratorie acuta produsa de traumatisme majore, aspiratia de continut
gastric, infectii sistemice si caracterizat prin aparitia unor infiltrate (zone de atelectazie lobulara)
diseminate in ambii plamani, alterarea functiei surfactantului pulmonar si hipoxemie progresiva
severa • Sindromul de detresa respiratorie acuta a nou-nascutului: generat de inhalarea de lichid
amniotic, maladia membranelor hialine si infectiile bronhopulmonare • Simptomatologie: • dispnee
cu polipnee, cianoza • PaO2,
Criteriile de diagnostic pozitiv • tahipnee (>25 respiratii/min.) • infiltrate multilobulare (focare de
condensare cu respiratie suflanta si crepitante) • Rx: edem interstitial si infiltrate bilaterale •
PaO2<75mmHg, PaO2/PAO2 <0,9, presiunea pulmonara blocata <18mmHg Factorii de risc -
aspiratia continutului gastric - arsuri intinse - inhalare de gaze toxice - fracturi ale oaselor lungi -
inec - pancreatita acuta - sdr. septice - traumatisme toracice - transfuzii multiple - soc anafilactic -
post-cardioversie si chirurgie cardiaca

Afectiunile sistemului circulator

 ANGINA PECTORALA • este un sindrom clinic datorat ischemiei miocardice caracterizat prin
discomfort sau presiune precordiala, care este in mod tipic precipitat de efortul fizic si ameliorat de
repaus sau nitroglicerina sublingual.
Angina pectorala apare la efort si la emotii, frig, mese copioase. • Creste necesarul de oxigen al
miocardului • Angina se amelioreaza la repaus sau Nitroglicerina.
Manifestari
• Caracter de gheara, arsura, apasare sau disconfort, o arata cu palma, nu cu varful degetelor. •
Poate fi de intensitate medie sau severa • Dureaza 1 sau 5 minute dupa oprirea efortului sau 1 min
dupa Nitroglicerina.

 INFARCTUL MIOCARDIC • Definitie – este o lipsa severa si persistenta a oxigenului, datorita

ocluziei coronariene urmata de necroza miocardica. • Debutul este brusc sau progresiv • Constituirea
infarctului are loc in 3-6 ore.
. Se produce: • O zona de necroza miocardica – ireversibila in care celulele mor datorita lipsei
oxigenului • O zona de leziune – in jurul ariei de necroza, se produce inflamatie, dar celulele sunt
viabile daca aportul de oxigen se restabileste. • O zona ischemica – in jurul ariei de leziune,
modificarile sunt reversibile.
 • Clasificarea infarctului miocardic: • Infarct transmural – aria de necroza cuprinde toata grosimea
peretelui miocardic • Infarct subendocardic – cuprinde doar partea miocardica dinspre endocard. •
Localizarea pe peretii VS: - inferior - anterior - lateral - posterior - de ventricul drept.
 Manifestari • Durerea toracica • este severa, retrosternala, sub forma de zdrobire, sfasiere. • Nu
este ameliorata de Nitroglicerina sau repaus, necesita opiacee. • Poate iradia in gat, brate, umeri,
mandibula, abdomen • Este mai prelungita de 30 minute • Insotita de anxietate, creste pulsul si TA
si nr. de respiratii
• Transpiratii, extremitati reci, paloare • Hipertensiune arteriala sau hipotensiune • Palpitatii,
anxietate severa, dispnee • Dezorientare, confuzie, agitatie • Oboseala extrema, greata, varsaturi,
sughit • Durere abdominala
 STENOZA MITRALA • Stenoza mitrala consta intr-o ingrosare si retractie a valvelor mitrale, se
produce ingustarea orificiului mitral si ingreunarea trecerii fluxului sanguin din atriul stang in
 ventriculul stang. • Atriul stang se hipertrofiaza si dilata. • Apare hipertensiune arteriala pulmonara,
care duce la hipertrofia si dilatarea ventriculului drept.
 Manifestari • Dispnee, fatigabilitate, palpitatii, tuse, hemoptizie. • Disfonie – atriul comprima
nervul laringian • “Facies mitral”- pometi eritematosi, buze cianotice • Ascultatia cordului: se aude un
suflu diastolic ca o uruitura - “ruufftta-ta”.
 INSUFICIENTA MITRALA • Insuficienta mitrala – consta in inchiderea incompleta a valvelor
mitrale si refluarea sangelui din VS in AS. • Creste presiunea in AS. • Apare hipertrofie ventriculara
stanga.
• Dimensiuni crescute ale atriului si ventriculului stang

 STENOZA AORTICA • Consta in ingustarea orificiului aortic dintre ventriculul stang si artera
aorta. • Stenoza aortica duce la hipertrofie ventriculara stanga si insuficienta cardiaca.
 Manifestari • Dispnee, fatigabilitate, ameteli • Angina pectorala, sincopa • Paloare • Puls intarziat
si slab
 INSUFICIENTA AORTICA • Valvele aortice nu se inchid in timpul diastolei si permit revenirea
sangelui din aorta in ventriculul stang. • Apare hipertrofie si dilatare de ventricul stang.
 Manifestari • Dipnee, angina pectorala, palpitatii • Puls amplu si depresibil • Semnul Muset:
pulsatii ale capului sincron cu pulsul • Pulsatii ale luetei
 MIOCARDITE • Definitie – un proces inflamator al muschiului miocardic • o inflamatie acuta sau
cronica, focala sau difuza. • infectie cu virusi, cu bacterii, ciuperci, paraziti, protozoare, richetii.
  Manifestari - dispnee si fatigabilitate - palpitatii, tahicardie - febra - disconfort toracic (durere) -
cardiomegalie - zgomot 3 sau 4 patologic=galop ventricular, sufluri cardiace - semne de insuficienta
cardiaca: puls alternant, raluri de staza pulmonara

ISCHEMIA MIOCARDICA • Absenta durerii, dar modificari ECG caracteristice ischemiei •

Modificarile sunt depistate la proba de efort sau monitorizare ECG pe 24 ore Holter (este mai frecventa
dimineata ora 6-12, cand activitatea sistemului nervos simpatic, viscozitatea sangelui si tonusul
coronarian sunt mai crescute).
 INSUFICIENTA CARDIACA • Este un sindrom ce consta in incapacitatea inimii de a pompa
sangele oxigenat, la un nivel adecvat metabolismului tesuturilor
Insuficienta cardiaca stanga • Staza pulmonara: - dispnee de efort, dispnee paroxistica nocturna,
ortopnee, edem pulmonar acut - tuse seaca • fatigabilitate – scade debitul cardiac • nicturie, insomnie •
tahicardie, galop ventricular Z 3, puls alternant
Insuficienta cardiaca dreapta • Cresterea presiunii venoase si capilare: - edeme a membrelor
inferioare - hidrotorax, ascita - hepatomegalie dureroasa - vene jugulare turgescente - anorexie, greata
 CARDIOPATIA ISCHEMICĂ • Definitie: - tulburare miocardica datorata unui dezechilibru intre
fluxul sanguin coronarian si necesitatile miocardice, produs prin modificari in circulatia coronariana.
 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ • Definitie: - crestere, de regula permanenta, a valorilor
tensiunii arteriale sistolice (TAs) peste 140mmHg si/sau diastolice (TAd) peste 90mmHg.
 HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ • Definitie: - sindrom clinic caracterizat prin scaderea TAS <
100mmHg şi a TAD < 65mmHg. • - hTA poate fi: - asimptomatica - simptomatica (astenie, cefalee
occipitala,insomnii, palpitaţii, lipotimii rar sincope)
AFECTIUNILE VASELOR DE SANGE
• HEMORAGIA – se produce in urma unei leziuni sau din cauza unei presiuni excesive, care face
o vena sau o artera “sa explodeze”. Daca sangele se varsa intr-o cavitate, este vorba de o hemoragie
interna. In schimb, daca sangele paraseste corpul nostru, vorbim despre o hemoragie externa.

• TROMBOZA – consta in formarea uni cheag (trombus) intr-un punct oarecare al aparatului
circulator. • EMBOLIA - se produce atunci cand un trombus in miscare ajunge sa obstructioneze
un vas de sange.

 FACTORI DE RISC
• EREDIATEA Deseori, problemele circulatorii se mostenesc. De aceea, daca parintii au tulburari
de circulatie, copii trebuie sa isi faca examene medicale pentru a preveni aparitia sau agravarea boliilor.
• PRESIUNEA SANGUINA Tensiunea arteriala este un indicator important al sanatatii aparatului
cardiovascular. Este bine sa o controlam cu regularitate.
• FUMATUL, ALIMENTATIA INCORECTA SI STRESUL Fumatul, alimentatia
necorespunzatoare si situatiile tensionate provoaca tulburari ale sistemului circulator.
 ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL • Un accident vascular cerebral apare atunci cand un
vas de sange (o artera) care furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat
de un cheag sanguin. In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in
cateva ore. Ca rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai
poate functiona adecvat.
 Manifestari Starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de obicei
pe o parte a corpului. Tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu
pete, vedere dubla sau pierderea vederii. Confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor
celorlalti. Tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii. Dureri de cap severe .
 ARTEROSCLEROZA • Definitie: - modificarea patologica cea mai importanta care se dezvolta in
organism, determinand leziuni caracteristice ce evolueaza in arterele musculare mari, dar si in arterele
elastice.
 Factori de risc
 1. Dislipidemiile 2. Fumatul 3. HTA 4. Diabetul zaharat 5. Obezitatea 6. Alimentatia 7.
Sedentarismul

 OBSTRUCTIA ARTERIALA CRONICA

• Arteroscleroza(ATS) este cea mai frecventa cauza de boala ocluziva a arterelor • Factori de risc
pentru ATS periferica: Sexul masculin Varsta avansata (peste 50 de ani) HTA Fumatul Hiperlipidemie
Diabet zaharat Leziunile de ATS apar mai frecvent la nivelul punctelor de ramnificare arteriala
 Manifestari • Claudicatie intermitenta – cel mai frecvent simptom Durere, crampa, amorteala sau
senzatie de oboseala la nivelul muschilor Apare distal fata de nivelul leziunii ocluzive La pacientii cu
boala avansata apar dureri de repaus • Puls diminuat sau absent distal de obstructie • Prezenta suflurilor
• Atrofie musculara • Pilozitate redusa, unghii ingrosate, piele neteda si lucioasa, temperatura cutanata
scazuta, paloare sau cianoza • Cei cu ischemie severa pot dezvolta edeme periferice • Nevrita
ischemica cu amorteala si hiporeflexie
AFECTIUNILE ARTERELOR
 HEMATOMUL PULSATIL • Este o leziune arteriala cu hematom perivascular, delimitat de tesut
conjunctiv. Dupa formarea peretelui conjunctiv, din hematomul pulsatil se dezvolta un fals anevrism
traumatic • Prognosticul membrului depinde de - durata ischemiei (limita de 10 ore) - numarul,
gravitatea şi felul leziunilor asociate (plagi si dilacerari ale partilor moi, fracturi osoase) - gradul de
infectie a plagii
ANEVRISMUL ARTERIAL • Dilatatie ireversibila a unei artere la cel putin o data si jumatate fata
de diametrul sau normal • Poate implica toate straturile peretelui arterial (anevrism adevarat) sau doar o
portiune a peretelui (pseudoanevrism)
 FISTULA ARTERIOVENOASA • este o comunicare patologica de scurtcircuitare între o artera si
o vena • poate fi congenitala, traumatica şi iatrogena • prin fistula ia nastere un sant circulator cu un
debit care poate ajunge pana la 6L/minut
 ISCHEMIA ARTERIALA • EMBOLIA ARTERIALA - este o obliterare acuta prin trombi
circulanti in sistemul cordului stang • TROMBOZA ARTERIALA - este o obstructie acuta arteriala ca
urmare a unei trombozari locale pe artera patologica
AFECTIUNILE CONGENITALE • HEMANGIOMUL - reprezinta o retea capilara, dezvoltata
anormal, de culoare rosie-violacee, situata la suprafata pielii - localizare: pe fata sau membre,
corespunzator dermatoamelor
 AFECTIUNILE VENELOR
FLEBITA • aparitia unui cordon venos dureros (dar nu cu o duritate asa de mare ca si la tromboza)
• o formă particulara este flebita varicoasa, inflamatia unui pachet varicos
TROMBOZA • este o coagulare intravasculara locala permanenta • tromboza locala este, de cele
mai multe ori, fara importanta; ea apare de ex. in ligatura vasului si in inflamatii • tromboza la distanta
este mai grava, apare la 0,4% din bolnavii operati si poate fi punctul de plecare al unei embolii
 VARICELE • • Dilatari anormle si permanente ale venelor Reprezinta o boala cronica dar nu
mortala. Se poate localiza in orice parte a corpului, dar afecteaza mai ales membrele inferioare •
Circulatia devine dificila, deoarece sangele nu curge inapoi, din cauza slabirii valvelor si a vaselor de
sange.
 Afecţiuni ale sistemului digestiv

 Tractul gastrointestinal este format dintr-un tub muscular care începe la nivelul cavităţii bucale şi se
continuă cu faringele, esofagul, stomacul, intestinul, rectul şi anusul.

În sistemul digestiv sunt cuprinse o serie de organe auxiliare pentru ca acesta să îşi poată îndeplini
activităţile zilnice; astfel, glandele salivare, ficatul, pancreasul şi vezica biliară deţin funcţii importante în
desfăşurarea digestiei.

Componentele individuale ale sistemului gastrointestinal sunt: cavitatea bucală, faringele, glandele

salivare (parotide, sublinguale şi submandibulare), esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros, ficat,
vezica biliară şi pancreas.

Principala activitate a tractului gastrointestinal este transformarea alimentelor în nutrienţi, care pot fi
absorbiţi de către organism pentru a produce energie – atât de necesară în fiecare zi. Digestia propriu zisă a
alimentelor are loc în stomac şi în intestinul subţire, unde proteinele, grăsimile şi carbohidraţii sunt
transformate chimic în molecule, care sunt absorbite prin epiteliul intestinului subţire şi intră în circulaţie.
Intestinul gros joacă un rol important în reabsorbția excesului de apă. În cele din urmă, materiile nedigerate
şi reziduurile sunt transformate în materii fecale şi sunt eliminate din organism. În cazul unei afecţiuni
gastrointestinale, aceste activităţi nu mai sunt îndeplinite corespunzător iar pacienţii pot prezenta simptome
precum: greţuri, stări de vomă, diaree, constipaţie sau ocluzie intestinală. Afecţiunile gastrointestinale sunt
din cele mai frecvente şi este imposibil ca o persoană să nu sufere de o asemenea afecţiune măcar o dată în
viaţă.

“Borborisme” ale intestinului

Zgomotele hidroaerice produse de stomac şi de intestin sunt cunoscute medical prin termenul onomatopeic
“borborisme” sau garguiment intestinal, şi acestea nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare deoarece
indică faptul că sistemul digestiv lucrează la standarde normale.

De regulă, aceste zgomote sunt cauzate de peristaltism – mişcare de contracţie, urmată de o relaxare
periodică a musculaturii stomacului şi intestinului, care se propagă sub formă de unde şi care face ca
alimentele să fie împinse de-a lungul tubului digestiv. Deci, aceste contracţii ajută la eliminarea
alimentelor, lichidelor şi gazelor din întreg tubul digestiv. Stomacul şi intestinul produc zgomote
hidroaerice în permanenţă, dar trebuie ştiut că după masă acestea sunt mult mai intense. Cu toate că
“borborismele” sunt absolut normale, uneori acestea pot da naştere unui moment ruşinos, şi de asemenea,
pot semnala existenţa unui afecţiuni gastrointestinale, mai ales dacă sunt însoţite de balonări, flatulență
(gaze), crampe şi diaree.

Câteva afecţiuni posibile:

– parazitoza intestinală,

– ocluzii intestinale,

– gastrita (inflamare a mucoasei stomacului),

– sindromul de colon iritabil sau sindromul de intestin iritabil – afecţiune care reuneşte colitele şi boala
Crohn.

Sindromul de colon iritabil este cea mai comună afecţiune a tubului digestiv. Printre simptomele acestei
afecţiuni se regăsesc: meteorismul (balonările), durerile abdominale dar şi schimbările legate de frecvenţa
scaunelor şi de caracteristicile mucusului din scaun.

Eructaţia – râgâitul

Pentru majoritatea persoanelor, eructaţia este primul fenomen care indică prezenţa gazelor intestinale. În
realitate “râgâitul” sau eructaţia este absolut normală, chiar dacă are loc şi de 3-4 ori după masă. Cu toate
că eructaţia poate fi provocată şi de persoana însăşi din dorinţa de a capta atenţia şi de a arăta cât sunt de
needucaţi şi de brutali unii, există şi posibilitatea ca acest fenomen să fie cauzat de consumul ridicat de
băuturi carbogazoase, de gumă de mestecat sau dacă masa este servită în grabă.

Atât eructaţia, cât şi gazele intestinale sunt rezultatul unui regim alimentar bogat în fibre, produse
lactate, îndulcitori artificiali şi/sau carbohidraţi, mai ales zahăr şi amidon.

Eructaţia violenta poate fi unul din simptomele intoleranţei la lactoză. Lactaza este enzima necesară
eliberării lactozei în tractul digestiv; dacă această enzimă lipseşte alimentele care conţin lactoză nu pot fi
digerate adecvat şi astfel, apar gazele intestinale. Mai există posibilitatea ca eructaţia să apară şi în urma
unor alergii alimentare, sau să fie unul din simptomele bolii de reflux gastrointestinal – afecţiune destul de
gravă care presupune trecerea alimentelor şi a acidului gastrointestinal înapoi în esofag. Alte afecţiuni care
pot fi ascunse în spatele eructaţiei: sindromul de colon iritabil, ulcer gastric, afecţiuni ale vezicii biliare,
litiaza biliară, hernie hiatală sau cancer de colon.

Simptome care însoţesc eructaţiile:

– stările de vomă,
– greţurile,

– durerea abdominală şi schimbări ale frecvenţei scaunelor,

– meteorism (balonări),

– pierdere în greutate,

– hematemeza (vomă cu sânge),

– hematochezie.

Trebuie menţionat şi că eructaţia excesivă însoţită de stări de greţuri severe şi vomă pot constitui
simptomele premergătoare unui infarct.

Flatulența

O persoană într-o singură zi poate acumula aproximativ 1,7 l de gaze intestinale. Eliminarea frecventă a
acestor gaze intestinale este cunoscută sub denumirea de flatulență. De regulă, gazele intestinale conţin:
bioxid de carbon, oxigen, nitrogen, hidrogen şi uneori metan. Ultimele două gaze sunt inflamabile şi
inodore. Din fericire pentru noi, gazele intestinale mirositoare sunt mai mult o excepţie decât o regulă.
Mirosul greu al gazelor este dat de sulfură, provenită de la alimentele care au un conţinut ridicat de sulf.
Câteva din alimentele care conţin o cantitate ridicată de sulf: broccoli, conopida, varza, ouăle, usturoiul,
ceapa şi produsele lactate. Deoarece aceste alimente au un conţinut ridicat în fibre sau nutrienţi nu pot fi
eliminate din regimul alimentar zilnic.

De asemenea, la formarea gazelor urât mirositoare contribuie şi sulfiţii – adăugaţi în alimente ca şi

conservanţi. Alimente cu conţinut ridicat de sulfiţi: prune, alimentele coapte, berea, vinul, sucul de mere
etc.
Gazele intestinale urmate de scaune diareice pot semnala şi existenţa unei parazitoze intestinale, alergia
alimentară sau intoleranţă la lactoză. Însă, tot gazele intestinale pot semnala şi afecţiuni mai grave: litiaza
biliară, sindrom de colon iritabil sau de intestin iritabil, cancer esofagian, de colon sau rect.

Meteorismul – balonările şi ascita

Creşterea în volum a abdomenului descrisă ca şi „balonare” este cel mai frecvent cauzată de excesul
de gaz intestinal (termenul medical este meteorism). Acest fenomen poate fi simptomul unor afecţiuni,
precum: intoleranţă la lactoză, constipaţie, ocluzia intestinală, sindromul de colon iritabil sau cancer de
colon sau stomac. Totodată, trebuie menţionat că modificarea volumului abdominal poate indica şi
reţinerea de lichid în organism – semn cunoscut sub denumirea de edem. Când lichidul se acumulează în
cavitatea abdominală – se foloseşte termenul de ascită.

Edemul este cauzat de consumul ridicat de sare sau de administrarea unor medicamente, precum:
anticoncepţionalele. Edemul, poate fi simptomul hipertensiunii şi poate indica existenţa unor dereglări
hormonale asociate menstruaţiei sau sarcinii. De asemenea, ascita poate constitui simptomul unei afecţiuni
tiroidiene, afecţiuni ale rinichilor sau ciroză. De multe ori se întâmplă, ca ascita să fie singurul semn al
cancerului ovarian.
Adenohipofiza

Glandele endocrine sunt organe specializate , care secreta hormoni.

Hipofiza (creierul endorcin ) este situata la baza biencefalului , intr-o depresiune a osului
sfenoid (saua turceasca) . Este formata din 3 lobi: anterior, intermediar, posterior.

Hormoni secretati de adenohipofiza:

-somatotrop (STH) – este un hormon de crestere ce stimuleaza cresterea oaselor si descarcarea

de glucoza din ficat.

tireotrop(TSH)- stimuleaza dezvoltarea si secretia hormonilor tiroidieni

-adenocorticotrop(ACTH)-stimuleaza sinteza si descarcarea  hormonilor glucocorticoizi ai

glandelor suprarenale.

-gonadotropi-regleaza activitatea hormonala a organelor genitale.

-lactogen- stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia laptelui.

Hormonii gonadotropi, foliculostimulat si luteinizat controleaza dezvoltarea normala a

gonadelor si functia acestora.