Sunteți pe pagina 1din 111

))

Editura LiterNet 2006 2 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

Redactori: Manuela Andrei


Editor format Adobe PDF: Manuela Andrei
Ilustraţii (coperta şi carte): © 2006 Devis Grebu
Text: © 2006 Emil Brumaru
EMIL BRUMARU Toate drepturile rezervate autorului.
Bannere: Andreea Neagu

© 2006 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat


Reader. Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a
volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărţii prin
intermediul altor situri, modificarea, sau comercializarea
acestei versiuni, fără acordul prealabil, în scris, al Editurii
LiterNet sunt interzise şi se pedepsesc conform legii privind
drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare.

COMMEDIA DELL’ARTE ISBN-10 volum: 973-7893-84-0


ISBN-13 volum: 978-973-7893-84-0
ISBN-10 serie: 973-7893-83-2
ISBN-13 serie: 978-973-7893-83-3

Editura LiterNet
http://editura.liternet.ro/
office@liternet.ro

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 3 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CUPRINS

CERB .................................................................................. 17
FLUTURII DIN PANDIŞPAN........................................7
ÎN DORMITOR ....................................................................... 7 CÎNTEC DE TOAMNĂ .......................................................... 18

ÎN DORMITOR ....................................................................... 8 APOCRIFĂ II ....................................................................... 18

BALADĂ................................................................................ 8 RUGĂCIUNE........................................................................ 19

CÎNTEC................................................................................. 9 ÎNTREBARE ......................................................................... 19

PREZENTARE......................................................................... 9 ROMANŢĂ.......................................................................... 20

CEAS .................................................................................. 10 MAGAZIE............................................................................ 21

AMNEZIE............................................................................. 10 MAGAZIE............................................................................ 21

EA STĂPÎNEŞTE ................................................................... 11 ÎNGER ................................................................................ 22

SENTINŢA ........................................................................... 11 MADRIGAL RESPINS ............................................................ 23

GLYCERA ............................................................................ 12 ADORMIND ........................................................................ 23

EXCLAMAŢIE....................................................................... 12 CÎNTEC .............................................................................. 24

PASTEL CREŞTIN ................................................................. 13 IMN.................................................................................... 24

DULAPUL ............................................................................ 13 NOCTURNĂ ........................................................................ 25

APOCRIFĂ I......................................................................... 14 CÎNTEC DE COPIL ............................................................... 25

GLYCERA ............................................................................ 14 IZVOARELE ......................................................................... 26

ASTENIE ............................................................................. 15 ARĂTARE ........................................................................... 26

CÎNTEC TRIST ..................................................................... 15 STRĂMOŞEASCĂ ................................................................. 27

CÎNTEC DE ADOLESCENT .................................................... 16 ÎNTÎMPLĂRI ........................................................................ 27

CERB .................................................................................. 17 ASCEŢI ............................................................................... 28

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 4 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

GÎND .................................................................................. 29 ÎNSEMNĂRI DESPRE JULIEN OSPITALIERUL............................ 56


JULIEN OSPITALIERUL ........................................... 30 BLAZONUL LUI JULIEN OSPITALIERUL................................... 57
JULIEN OSPITALIERUL .......................................................... 31 BALADA DISPARIŢIEI LUI J.O................................................ 58
JULIEN OSPITALIERUL .......................................................... 31 DULAPUL ÎNDRĂGOSTIT ........................................59
VERANDA LUI JULIEN OSPITALIERUL..................................... 32 CÎNTEC .............................................................................. 60
AMORURILE LUI JULIEN OSPITALIERUL.................................. 33 GRAMOFON STRICAT ÎNTRE DOUĂ DULAPURI ..................... 60
SECRETUL LUI JULIEN OSPITALIERUL .................................... 34 * * * ................................................................................... 62
PRIMELE TANGOURI ALE LUI JULIEN MARŞ ................................................................................. 62
OSPITALIERUL ..................................................................... 35 HERMAPHRODITUS ............................................................. 63
MELANCOLIA LUI JULIEN OSPITALIERUL ............................... 39 * * * ................................................................................... 65
ÎMBĂRBĂTAREA LUI JULIEN OSPITALIERUL............................ 40 * * * ................................................................................... 65
JULIEN OSPITALIERUL ÎŞI AMINTEŞTE DE ELOGIU REPARATEI (I) ......................................................... 65
DETECTIVUL ARTHUR.......................................................... 41
BULIONUL .......................................................................... 66
MARŞUL LUI JULIEN OSPITALIERUL ....................................... 42
ELEGIE................................................................................ 66
ULTIMELE TANGOURI ALE LUI JULIEN
BAGATELĂ.......................................................................... 67
OSPITALIERUL ..................................................................... 43
ELOGIUL REPARATEI (II)....................................................... 67
III ....................................................................................... 47
ELOGIUL REPARATEI (III)...................................................... 68
FERICIREA LUI JULIEN OSPITALIERUL .................................... 47
ELEGIE................................................................................ 68
FÎNTÎNA LUI JULIEN OSPITALIERUL ....................................... 49
DEFĂIMAREA REPARATEI (I)................................................. 69
POSTUME............................................................................ 51
DEFĂIMAREA REPARATEI (II)................................................ 70
CONFIDENŢA LUI JULIEN OSPITALIERUL ............................... 52
CÎNTEC DE TOAMNĂ .......................................................... 70
CRUZIMILE LUI JULIEN OSPITALIERUL ................................... 52
DULAPUL ÎNDRĂGOSTIT...................................................... 71
ÎNSEMNĂRI DESPRE DETECTIVUL ARTHUR............................ 54

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 5 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

GÎNDITORUL MONDEN.......................................... 74 TRANSCRIEREA CLIPEI......................................................... 85


CÎNTEC............................................................................... 75 TRANSCRIERE ..................................................................... 86
CÎNTICEL ............................................................................ 75 PLIMBĂRI............................................................................ 86
CÎNTICEL ............................................................................ 76 GÎNDITORUL MONDEN........................................................ 87
CÎNTEC............................................................................... 76 BIBLIOTECA ........................................................................ 87
CÎNTEC............................................................................... 77 CALIGRAFIE (2) ................................................................... 88
FABULĂ .............................................................................. 77 CALIGRAFIE (3) ................................................................... 88
SFAT .................................................................................. 78 CALIGRAFIE (5) ................................................................... 89
SFATURI NAIVE ................................................................... 78 SEPTEMBRIE........................................................................ 89
POVESTE............................................................................. 79 ÎNTREBĂRI NAIVE................................................................ 90
POVESTE............................................................................. 79 SCRISOARE......................................................................... 90
POEM ................................................................................. 80 ŢIPĂT................................................................................. 91
ECUSON ............................................................................. 80 CÎNTEC DE ADOLESCENT .................................................... 91
TRANSCRIERE ..................................................................... 81 CÎNTEC .............................................................................. 92
TRANSCRIERE ..................................................................... 82 CÎNTEC .............................................................................. 92
TRANSCRIERE ..................................................................... 82 ÎNTÎMPLĂRI ........................................................................ 93
TRANSCRIERE ..................................................................... 82 CALIGRAFIE DE TREFLĂ....................................................... 93
TRANSCRIERE ..................................................................... 83 CALIGRAFIE (4) ................................................................... 94
TRANSCRIERE ..................................................................... 83 CALIGRAFIE ........................................................................ 94
TRANSCRIERE ..................................................................... 84 CALIGRAFIE ........................................................................ 95
TRANSCRIERE ..................................................................... 84 COUNTRY........................................................................... 95
TRANCRIEREA TIMPULUI...................................................... 85 CALIGRAFIE ........................................................................ 96

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 6 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CALIGRAFIE ........................................................................ 96 * * * ................................................................................. 107


CALIGRAFIE ........................................................................ 97 NUMĂRĂTOARE PENTRU PUŞTOAICE ŞI
CALIGRAFIE ........................................................................ 97 BABALÎCI .......................................................................... 108

CALIGRAFIE ........................................................................ 98 THRILLER EROTIC ............................................................. 108

ALIFANTIS .......................................................................... 98 CÎNTEC ............................................................................ 109

CLIPA LIMPEDE.................................................................... 99 CÎNTEC ............................................................................ 110

EXEMPLU DE BOCET ............................................................ 99 DESPRE CRIN .................................................................... 110

ELOGIU............................................................................. 100 BASM ............................................................................... 111

BOCET DE ÎNGER............................................................... 101


BOCET DE ÎNGER............................................................... 101
ELOGIU (2)........................................................................ 101
RUGĂCIUNE LAICĂ ............................................................ 102
RUGĂCIUNE LAICĂ ............................................................ 102
30 x 2 .............................................................................. 103
POEM EPIC ........................................................................ 103
POEM EPIC (2)................................................................... 104
POEM EPIC (3)................................................................... 104
POEM EPIC (4)................................................................... 105
DEODATĂ......................................................................... 105
BLUES ............................................................................... 106
BLUES ............................................................................... 106
BLUES ............................................................................... 107

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 7 FLUTURII DIN– Commedia
Emil Brumaru PANDIŞPANdell’Arte, vol. II

(1970)

FLUTURII DIN PANDIŞPAN

))

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 8 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

ÎN DORMITOR Cel mai bicisnic dintre toţi inapţii,


Ou putrezindu-şi gălbenuşu-alene
Nici un chip n-a căzut în paloare
Pe poliţe, din nou mi se arată VEDENIA!
Ca al tău, adormit şi frumos.
Parfumul face pene şi-năbuşă nări, căni, odăi şi,
Fulgera, luminîndu-te-arare,
iată,
Cîte-un vis sub al tîmplelor os.
Prin iadul cald din jur mişc-o femeie
Respirai cu atîta sfială
Piciorul ei, greu minutar de carne.
Încît aerul ud se-nchega
Ce fante ca din bumbi pieptu-şi descheie,
Lîngă nările-adînci în petale.
Prea uleios sufletu-n ceşti să-şi toarne?
Respirai, surîzînd, catifea.
Închinare
Fascinat de-al său geamăn, spre-oglindă
O, ACEL VERS, subţire maţ de flutur,
Braţul tău prins în somn se-alungea
Chioşc de cocon, desmăţ al smirnei moale,
Visător. Oh, să nu se desprindă!
Crud pîrţ de înger chiflicind cristale,
Rouă regească-n turn ce-arar o scutur!
BALADĂ

Vechi piftier de ţîţe clocitoare,


Prin pîlnii scurs în bălţi de somn ca lapţii,
Nemăturat cu geana de fecioare,

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 9 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CÎNTEC PREZENTARE

Amiezi înfăşurate în vanilii, Trăiam în bulion, trăiam în fructe,


Pe tăvi trîntite, gingaşe şi moi, În dulci latrine cu hîrtii murdare,
Cu clopoţei gălăgioşi la gene În untdelemn duceam naive lupte,
Şi degete prelinse din oloi, Sticlele mele aveau dop de soare.
Iubeam păianjeni fără ca să-mi pese
Trec în dulapuri, rîd dintre lichioruri, Şi lîngă ziduri mirosul de var;
Pîndite de păianjeni cînd lipsim. Pe tăvi dormeam alături de mari fese
(Oh, pentru ele-n căni au loc omoruri De piersice roz-albe ce transpar.
Şi drame dulci cu caracter intim!) Iar perna mea, ca laptele de moale,
Puf de cocor ce zboară-n ea avea.
Şi-n urmă le mai flutură o clipă Piperele cu rangurile sale
În marile odăi blazonul pur Vechi pretendente-au fost la nara mea.
Cu patru crini purtaţi de o fecioară Şi pentru-a-mi fi stăpînă şi regină
În mînă peste-o pajişte de-azur. Peste imperiul vast de lene calmă
În faţa mea creştea ciuperca fină
Cu reverenţe şi cu spori în palmă.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 10 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CEAS AMNEZIE

E ceasu-n graniţi fine de răcori Dacă iei o portocală


Oprit, pînă cînd sufletul îl umple, Şi-o dezbraci în pielea goală
Motanii îmi surîd curtenitori Ca să-i vezi miezul adînc
Şi sclifosiţi din blănurile scumpe, Peste care îngeri plîng
Şi litera se-nfundă mai docilă, Cu căpşune-n loc de ochi
Mai aromată, mai neprihănită, Şi aripi din foi de plopi
Ca-ntr-un fotoliu-n afînată filă; Se întîmplă să uiţi totul...
Cu-o temenea imagini mă invită.
Caleşti ce-mi poartă încă-adolescenţa
Ca pe un crin de delicată vază
Lunecă line prin luminescenţa
Pereţilor care se subţiază,
Înfăşurat în lirice caftane
Nu prididesc silabele să număr...
Oh, eu am vrut să spun numai că treci
Cu-o umbreluţă de mărar pe umăr.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 11 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

EA STĂPÎNEŞTE SENTINŢA

Ea stăpîneşte linguri cristaline, Fecioarelor căzute în genunchi


Pîlnii de somn, pipere pătimaşe, Li se retează genele pe trunchi
Cuţite ce ucid prin limpezime, Fiindc-au surîs din somn în largi crivate
Ibrice-adînci cu falnice panaşe. Cu şoldurile neînfăşurate,
Şi-n timp ce eu cetăţile cutreier Şi-n miez de noapte, avînd bluza lipsă,
Spre-a spune lumii cît îi de frumoasă Au pus cu sînii luna în eclipsă,
Ea osîndeşte-n flăcări de mătasă Şi-au îndrăznit să-ntreacă-n rotunjime
Ciuperci umplute iezuit cu greier. Izvoarele credinţei din vechime.
Şi cinstea mi-o păstrează fără pată Au tulburat mişcările cereşti
Alunecînd suav printre supuşi. Prinzîndu-şi seara fustele în cleşti
O, fie-i mîna binecuvîntată De rufe pe subţiri şi crude funii,
În liniştea curatului albuş. Miresme cotropindu-ne ca hunii.
Şi-acum plutesc şi-n palme roze bat
Mingi pline cu un aer necurat.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 12 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

GLYCERA EXCLAMAŢIE

Tu în cămări, ferită de Austru, Ce bine-i să trăieşi în cărămida


Cu puf de gîscă sînilor dai lustru Care se sfarmă moale printre spini,
Şi ca să-ţi cadă chipul în paloare Să-ţi fie gîndul dulce ca uleiul
Îţi pui la şold, cu greaţă, lipitoare. Dovlecilor la care te închini,
Şi faci paşi mici să simţi pe preşuri late Şi sufletul să ţi- împaci cu sticle,
Gîdilituri la talpă, desfrînate. Cu piersici şi cu trenuri timpurii.
Şi-ncerci sub lampă văluri pentru şale O, adormind în dosul unei case
Pe ele cu picturi cu animale. De melc suav, ce bine-i să nu scrii!
Pe urmă, în peceţi de la inele,
Clatini corăbii, numeri turturele
Şi-aplauzi cînd coboară din tavan
Pe-o piersică păianjenul profan.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 13 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

PASTEL CREŞTIN DULAPUL

Cu ţîţele-nţepate de tăuni Dulap obscur, în tine arde-un înger


Vacile roşii rumegau scaieţii. Îmbobocit pe rîşniţi de cafea
Lîngă izvorul sacru-al dimineţii, Visînd piper rotund şi zahăr cubic,
Netulburat, Isus făcea minuni. Fără să-ţi ştie taina nimenea.
Inconştiente-l pipăiau pe pulpe Ouă adînci cu-amiezi sub coajă fină
Rîmele lungi. El, simplu şi supus, Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierţi,
Adolescentul, palidul Isus Dulci farfurii cu sufletul ca roza
Hrănea din palme cu furnici o vulpe. De parfumat lîngă mari peşti inerţi.
O fată-ascunsă-n frageda cucută Dar la amurg cotloanele de umbră
Îmbrăţişa un şarpe adormit. Pline-s de spaima furilor gîndaci!
Şi cînd sleită coapsa s-a oprit, Unde e cheia tandră şi subţire
I s-a părut că Fiul o sărută. Spre-a rupe neputinţa-n care zaci?
Ca s-auzim cum pentru-ntîia oară
Cuţitele vorbesc de mărul acru
Şi scos suav din căni miezul de apă
Să-ţi tremure pe rafturi, dulap sacru.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 14 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

În care nu e bine să te-ncurci.


APOCRIFĂ I
Ce zeu să născocesc să îmi ajute
Cu harul lui ca dînsa să mă lase
Timpul ceasurile-şi plimbă
Să-i fiu umilul sclav ce scoate plute
Îmbrăcate în civil.
Cu graţie din sticle lungi la masă?
Dintr-un cîine curge-o limbă.
Şi piersice, stropind-o lin cu apă
Apoi trece-o săptămînă.
Să nu leşine, să-i aşez în mînă,
Cuiul intră în perete
Să strig la papagal cînd o să-nceapă
Şi găleata în fîntînă.
Să-i ocărască mersul de stăpînă
Şi-n bucătăria pură
Şi sînii mari ce-i ţine doar afară,
Cănile se coc şi-aşteaptă
Licenţioşi, pe ei motani să-şi culce,
Atîrnînd cu apa-n gură.
C-un pămătuf să-i scutur la picioare
Din copăcei miresmele năuce
Şi seara să-i citesc cu vocea clară,
GLYCERA Spre-a adormi frumos, poeţi sublimi
În timp ce-n porţelane-o să transpară
Glycera are vergi cu care bate Războaie între guelfi şi ghibelini!
Nervoasă portocalele prea dulci
Şi-un păr cîrlionţat de vechi păcate

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 15 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

ASTENIE CÎNTEC TRIST

Vorbiţi încet, sau poate chiar în şoaptă, Dulci bucătării de vară


Azi sînt neputincios ca o mătasă, Cu găleţi de zoi la uşă,
Doar sufletul îmi lunecă prin casă Unde plitele-şi înfundă
Pe marile covoare şi aşteaptă. Nara moale în cenuşă
Intrarea lui în vis e-ngăduită Şi lumina cade-n crătiţi
De mult. S-a pregătit cu sîrguinţă. Şi-mbătaţi de-azur şi izuri
Hainele mele fragede palpită Bat cu capu-n geamuri triste
Să-i înfăşoare lirica fiinţă.
Căci va pleca. Şi-n alba încăpere Bîzălăii din brizbrizuri,
O să rămîn cu faţa mai frumoasă. Doar în voi, suav şi tainic,
Şi fiecare lucru îmi va cere Ca adus de un murmur,
Să îi surîd. Azi sînt ca o mătasă. Pot, suit pe taburete,
Să ating iar cerul pur.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 16 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CÎNTEC DE ADOLESCENT

Şerpi uriaşi cu fluturi calzi în gură


Alunecă prin somn şi prin mătase.
Din miezuri crude flori primejdioase
Ţîşnesc subţiri. Şi aerul murmură
Însîngerat de frăgezimea ierbii
Ce greu vinovăţia-i să ţi-o porţi!
Pe lacuri mari, catifelaţi şi morţi
Plutesc striviţi de nuferi proaspeţi cerbii.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 17 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CERB
Dar l-au predat în haltă conductorii
Ieri a venit un cerb frumos la gară
Şi a rămas, cu iuţi bătăi de pleoapă,
Să-şi ieie un bilet de rouă moale.
Să plîngă-adînc la marginile orei
Vroia să plece. Pentru prima oară
În umbra unui turn opac de apă.
Pe la ghişee vechi dădea tîrcoale.
Creşteau încet pe coarnele lui triste
Mari portocale clătinînd lichide
De după-amiază, fragede batiste,
Bucăţi de zahăr candel translucide.
Toţi se mirau cum poate el culege
Cu botul, printre melci, ciuperca plină
De arpacaş din crătiţi de răşină;
Femei se ofereau ca să-l proteje
Să intre elegant la clasa-ntîia,
Să aburească-oglinzile cu nara,
Cînd leşină să-i stoarcă lin lămîia
Pe limba lui blajină cum e ceara.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 18 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CÎNTEC DE TOAMNĂ APOCRIFĂ II

Blînd clătinat pe marile cîntare Parfumurile după ploaie


În toamna asta fără de folos, Ne bagă degetele-n nări.
Nemaiiubind, cu actele pierdute, Un kilogram de fluturi putrezi
Eu, care nu mai ştiu să scriu frumos, Candoarea are în cămări
Şi-mi clipocesc în suflet untdelemnuri Din care cu delicateţe
Stoarse secret şi surde bulioane, Serveşte triştii musafiri.
Renunţ; copilăros de ce să caut Adolescenţii mor de coşuri
Mingi chiflicite putred prin burlane? În toiul marilor iubiri.
Şi cărei vidme dulci i-aş mai trimite
Plicuri lipite cu albuş de ou?
Brumele-şi pun în pieptul meu urechea.
Lămpi moi se surpă c-un suav ecou...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 19 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

RUGĂCIUNE ÎNTREBARE

O, vremea cînd eram copii Sînt încăperi în care aşteptarea


Tutungerii, tutungerii, Se sparge-n ţăndări crude ca o vază;
Cărţi de-aventuri, nuci cu magiun, Din solniţe, îndrăgostită, sarea
Ce să vă spun, cum să vă spun? Să ne atace sufletul visează.
Iubiri ascunse în ghiozdan, Ce gînduri stranii iau atunci fiinţă!
Sutiene mici cu miros rar În farfurii, trîntite moi pe spate,
Decolorate an de an, Piersice roz au pleoapele umflate
Plînsul adînc dintr-o vacanţă De somn ca de o tainică dorinţă.
În frîna unui tren mărfar... Şi-n după-amiezi suave, cu suspin,
Cînd geamurile-s bălţi de apă dulce
Şi tocătoarele de carne toacă lin,
Miresme-alături vin să ni se culce.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 20 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

ROMANŢĂ

Iubirea, şaretă cu mere,


Prin sufletul nostru trecu.
Din staule dulci de-amintire
Viţeii ne cheamă cu muuu,
Copacii-şi procură jobene
De brumă şi mor eleganţi,
În cărţi de ghicit către seară
Sînt dame iubite de fanţi,
Şi-n ceşti de cafea armistiţii
Pe care le ştii numai tu.
Iubirea, şaretă cu mere,
Prin sufletul nostru trecu.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 21 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

MAGAZIE

Cînd seara-n magazii de rumeguş Şi-i o surpare de cenuşi în plite,


Ni se preling pe suflete vagi uşi Şi-n inimi rod cîntare ruginite...
Şi ne-ntîlnim deodată faţă-n faţă
Cu mari păianjeni care cară aţă,
Printre genuni de bălii largi şi-adînce
Deasupra cepelor de nea se plînge.
Culcarea lucrurilor un heruv
Sfîşietor o cîntă dintr-un tub,
Aeru-i strîns cu grijă în dulap
Împăturit de cel mai blînd seraf,
O, prin unghere îngerii fac liberi
Deschideri moi de aripi şi închideri,
Pentru-adorare, din uleiuri scoşi,
Pe crucea geamurilor zac Hristoşi.
Şi-i o cristalizare şi-o scădere
A vieţii în borcane vechi cu miere,

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 22 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

Fără să vadă, fără să audă...


ÎNGER
Cu nara doar simţea cum, lîngă dînsul,
Un crin durerea pură-şi destrăma.
Un înger s-a trezit într-o amiază.
Şi i-ar fi plîns alături, însă plînsul
Era prea grea lumina şi-l izbea.
De ochi are nevoie. Nu-i avea...
Alături tremura prelung o vază
Îndrăgostită de o catifea.
Şi-a vrut să facă-un pas. Oprit de uşă,
El şi-a-ncălţat uşoarele botine,
S-a speriat de-aşa miresme reci
Şi-a luat din vis bastonul de parfum,
Prin care ţi se umplu de cenuşă
Şi-a pus pe-aripi tristeţurile fine
Unghia roz şi sufletul cînd treci.
Şi mîinile şi-a-nmănuşat în fum.
Şi-a pipăit pereţii cu sfială;
Oglinda-l aurea nedumerită.
Oh, porii lor ce-arome risipeau!
Era fecior de spumă sau fecioară
Fusese somnul lui oare-o greşeală
Ce trebuia din perne moi s-apară
Şi-acum odăi închise-l pedepseau?
Parcă prelins, parcă cernut prin sită?
Şi îngerul trezit într-o amiază
Cine-l iubea în încăperea crudă,
S-a dezbrăcat suav şi adormind,
Necoaptă pentru marea întîlnire?
Din nou, invidiindu-l că visează,
Vibra-ntre lucruri tandru şi subţire
Amiezile îl luminau pe rînd.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 23 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

MADRIGAL RESPINS ADORMIND

Mi-au descifrat în palmă zeci de haruri Subţire şi isteric piperul mă înţeapă,


Şi dulci femei vestiţii chiromanţi. Un miros gros de pîine mă mîngîie pe mînă,
De-aceea îmi tocesc în madrigaluri Parfumuri moi şi albe din maldăre de lînă...
Creionul chinezesc cu elefanţi. Şi-n toate, unsuroasă, aroma grea de ceapă.
De-aceea stau şi dorm o săptămînă Miroase a rugină şi-a apă clocotită.
Şi-apoi o săptămînă rămîn treaz E ceaiul. Ascuţime stridentă de lămîie.
Spre-a ridica în slăvi cu lira-n mînă Apoi dulceaţa caldă, sărată şi lălîie
Sînii bombaţi şi roua din obraz. A turtei ce se coace în untdelemn pe plită.
De-aceea uneori îmi iau motanul O tentă de povidlă de prune îngroşată
Pe piept şi lenevesc îndurerat. Cu indiscreţii fine (mă mir!) de cîrpă arsă.
Căci, iată, trece ziua, trece anul O clipă-o nuanţare de lapte, însă ştearsă...
Şi eu nici umbra nu ţi-am sărutat. Şi deodată somnul pe frunte ca o pată.
Încît, în timp ce tu îţi mîni şareta
Prin păpădii, de jalea ce mă arde,
Ochesc scîrbit păuni cu arbaleta
Şi-n ziduri bat aiurea cu bombarde!

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 24 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CÎNTEC IMN

O, azi sînt bucuros ca un cristal! Cinstiţi aceste sfere de mătase,


Fără cusur mi-s hainele de înger. Înzăpezite miezuri de tomate,
Mi-e fiecare nastur triumfal Crude cetăţi cu punţile lăsate
Încoronat de proaspete răsfrîngeri. Spre sufletele noastre curioase.
Luaţi-mă, oglinzi, în cuarţul vostru O, ce candoare-n gestul de-a desface
Încă puţin, căci vreau să plec de-acuma Fecioarei adormite în legumă
Spre dulcele Septembre unde rostul Pieptarul străveziei promoroace!
Meu este doar s-ating cu pieptul bruma. Tu o trezeşti, cu un sărut, din brumă.
Uimită-i de răcoarea dintre lucruri...
De rotunjimea ei o să te bucuri,

Căci ţi se dă, cuminte şi adîncă.


Pîn' la pămînt cinstiţi aceste sfere, încă.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 25 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

NOCTURNĂ CÎNTEC DE COPIL

Se-apropie ora cînd din piuliţă Cînd înserează albuşurile-n ouă


Piperul îşi suie în aer o spiţă Şi trec ecouri prin borcane goale,
Subţire şi-nţeapă moi bile de apă Oh, lămpile! cînd blînd ne sug din suflet
Ce-n spaţii din luciul găleţilor scapă. Cu dulci fitile o lumină moale,
Ooo, strigă un flutur de noapte prelung Şi îngeri muţi miresmele cu roaba
Cînd putrede-antene dulapuri ajung Ni le răstoarnă-n nări ca să ne placă,
Şi rupte cad, fără sfîrşit, într-o cană... Iar cănile atîrnă-ntre ulcioare
Pierduţi printre solniţe-n camera vană, Pline cu lapte stors, naiv din vacă,
Gîndacii umpluţi cu un lapte prea acru Atît de-adîncă e uimirea noastră
Au nimburi de spaimă şi sufletul sacru, Că ni se face teamă în odaie!
Şi trec prin inele uitate pe masă Nu se ridică nimeni ca să taie
Spre-o mînă ce doarme, de carne frumoasă. Cu fierăstrăul roua din fereastră?

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 26 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

IZVOARELE ARĂTARE

Între izvoarele care desfac în jur Înmănuşaţi în muşeţel, pe cap cu ceainic


Rănile uriaşe de azur Şi-n ochi cu umbre rupte din mărar,
Dovlecii plini de maţe stau candizi Cînd zahărul se sfarmă şi cad linguri,
Şi-nlăcrimaţi în pături de omizi. Se-apropiau de noi îngerii mari.
Din mîluri dulci cu mormoloci şi sare Veneau rostogolind suave globuri
Lumina urcă iazurile clare. De lapte prins în ugere de crini,
Orele-atîrnă-n iarbă nemuşcate Cu mîna picurată din veşminte
De vietăţile ce clipocesc pe spate. În degete subţiri de glicerini.
Şi se-apleca uşor cîte-o fîntînă
Să li se verse-n suflete. Atunci
Ei scuturau din perii vechi de haine

Luminile... Şi dispăreau prelungi...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 27 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

STRĂMOŞEASCĂ ÎNTÎMPLĂRI

Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii, Se întîmpla să-mi cadă-un fruct în mînă
Urca domol cireada de buburuze roşii, Neatins decît de inocenţa mea,
Umflaţi cu ştir şi şteve se bucurau strămoşii Să-mi izvorască pragul, cheia-n uşă
Că se-mplinesc dovlecii în ţarină şi iezii. Să înflorească mi se întîmpla.
Plesneau muştele-n baligi de zeamă şi căldură. Şi cum eram şi neatent şi-aproape
Din borţi pîndeau păianjeni şi coropişniţi rele. De mine orice astru se rotea,
Apusurile grave chifteau în bătătură Tăiam candid cu borul pălăriei
Ca nişte uriaşe grămezi de pătlăgele. Cîte un soare fericit, cîte o stea...
Pătrunşi de rostul vremii şi-a scurgerii acestei,
În cele şapte zile şi nopţi din săptămînă,
Ei aşteptau să prindă ulcioarele smîntînă,
Evlavioşi, cu gîndul la bucile nevestei.
Femeilor spre toamnă le da ţîţele-n lapte,
În vaci creşteau viţeii şi în găine ouă,
Iar uneori venită în tindă peste noapte
Năştea şi Preacurata printre balerci de rouă.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 28 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

ASCEŢI

Aeru-i cald şi roz ca sub umbrele, Mult răbdători la tot ce se întîmplă,


Crini înjugaţi trag care de parfum, Şi cu ciocanu-şi bat suave cuie
Fagi ceruiţi în sobe fac un scrum De puritate în rotunda tîmplă.
Mirositor şi fin, ca să-i înşele.
Greieri răscopţi de cîntece, din rană,
I-ademenesc ţîrîitor şi dulce,
Oh, pipe cu capac de porţelană
Vor între fumuri trîndave să-i culce.
Iar vorbele-n pahare sînt purtate,
Pe lîngă dînşii, către depărtare,
Pe vîrf de deget moale de fecioare
Cu sînii albi ca două mari lacăte.
Şi proaspătă, ca-n nări de bou, răcoarea
La sfat tăcut în jilţuri îi îmbie...
Ei îşi presară-n carnea crudă sarea
Din solniţe cu-o gravă bucurie,

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 29 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

GÎND

Să intri în odăi din care nimeni


Nu te mai scapă.
Unde e totul proaspăt ca-n mărar,
Unde sînt căni cu apă!
Încet să te scufunzi pîn' la mătasa
Unui veşmînt uitat de o femeie
Deasupra căruia se zbate, străvezie, casa.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 30 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

JULIEN OSPITALIERUL

JULIEN OSPITALIERUL

(1974)

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 31 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

De sufletul meu mirosind a gard proaspăt


JULIEN OSPITALIERUL atîrnă-n extatice cuie
Subţiri lenjerii de fîntîni.
Mă numesc Julien Ospitalierul. Am treizeci de
ani. Apoi, cînd e toamnă şi-ascult împăcat cum în
Duc o viaţă destul de retrasă, la ţară, şi iată, v-o lungi
jur, dup-amiezi
în patul meu moale nu au dormit decît struguri Iepuri de angora-mi ronţăie cărţile-n tufele-
şi boi diafani adînci de mărar
Şi prieten nu-mi este decît detectivul Arthur. Şi cum se surpă pe mese miresme-n prăpastia
unui pahar,
Melcilor (celor mai leneşi) le-am spus Cu toată fiinţa mea-n praf jubilez.
totdeauna:
"Veniţi, putreziţi în fotolii, umblaţi pe oglinzi, Şi-ngenunchind fericit lîngă uşă,
intraţi-mi în gură!" Furnicile portocalii eu le trec peste prag, în
Oh, fiindcă nu pot refuza nici un dulce capriţ, urechi, dintr-o cameră-n alta,
Tinere cepe scăldat-am în lacrima-mi pură. Iar către-amurg mă rog blînd şi umil să
plutească-n înalta
Vara cultiv levănţică şi-n vreme ce-aştept Sufragerie a casei, mari gălbenuşe...
diligenţa poştală o dată la cinci săptămîni
S-aducă scrisori, în mînă c-o bilă de fildeş
gălbuie,

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 32 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

VERANDA LUI JULIEN OSPITALIERUL

Poezia aceasta începe, stîngace şi blîndă, Şi ca să nu-ţi fie urît, împreună cu dînsul,
Cu un melc găsit dimineaţa-ntr-o ceaşcă de nostalgic, porneşti pe stradele
teracotă albastră Ferfeniţite de rochii şi-n vreme ce el se lipseşte-
Pe care îl iei cu sfială — şi mîna atunci ţi-e mai ameţit de-o cişmea
castă — Cu blond robinet şi cu jghiabul prelins virginal
Şi-l duci către-obraz şi, oh!, îl auzi deodată cum din dantele,
cîntă Iată, veranda atîrnă din nou lîngă tine, în aerul
proaspăt, răscoaptă şi grea.
O melodie atît de naivă şi tristă
Încît ţi-aminteşti c-ai iubit undeva,
Într-un mic orăşel, cu mulţi ani înainte-o
verandă sfîşietor de frumoasă
Pe treptele-i vechi cu o veşnic pierdută
portocalie batistă
Dar, vai!, îţi dai seama că eşti doar tu singur cu
melcul în casă.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 33 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

AMORURILE LUI JULIEN OSPITALIERUL


Pe urmă-am ţinut pătimaş la o bilă de fildeş
Mult timp am iubit o ceşcuţă de ceai lucioasă
chinezească Cu pîntece mic, ce-mi sărea uneori pîn' la buze
Pictată cu scene naive din viaţa fîntînilor pe Stîrnindu-mi spre seară dorinţe ciudate şi
porţelanu-i subţire gînduri atît de confuze
Dar sufletul meu neştiind îndeajuns s-o Încît mă sfiam să rămîn cu ea singur în casă.
uimească,
M-a părăsit, alegîndu-şi dulapul cel sumbru Şi-astfel mi-au trecut anii limpezi şi-acum
drept mire. sfătuiesc răbdător
Melcii prea graşi să postească-n adînci butoiaşe
Apoi m-am îndrăgostit de un blînd şifonier. Şi vag amintindu-mi de oameni — oare ei mai
De-obicei, dup-amiaza, cînd hainele dorm, mă există? —, pe poliţi cu fragezi canari ciuruind
duceam lîngă dînsul papanaşe,
Şi mîngîindu-i furnirul, duios şi stingher, Apa de ploaie o las, melancolic, să se-
Îl sărutam şi simţeam că mă-năbuşă plînsul. ndulcească în vechi stropitori...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 34 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

SECRETUL LUI JULIEN OSPITALIERUL

Voi lua într-o dimineaţă tristă de toamnă, din Iar seara, nostalgic, voi parfuma ferestrele mari
magazie, suavul burghiu cu lavandă
Ascunzîndu-l sub haină, şi-abia respirînd de Şi-n lampă voi pune fitilul cel brav, de pe cînd
emoţie şi fericire mai trăia detectivul Arthur,
Îl voi culca pe mătăsuri, în casă, şi cu glaspapir Şi-atunci va sosi, ca de-atîtea ori, leneş şi
argintiu tandru, prin spaţiul obscur,
Voi mîngîia, spre-a-i reda tinereţea şi patima, Îngerul lui cu zulufi de motan siamez ca să
trupu-i subţire. facem, plîngînd, contrabandă.

Apoi voi aduce o scîndură moale de plop de la


vechile stive de lemn.
Geluită cu melci şi-mbătată de ploi acrişoare,
Şi plin de sfială-o să-nşirui, legat c-o eşarfă
albastră la ochi, găuri, nedemn,
Strîngînd rumeguşul curat în casete de fildeş cu
balamale din piele de căprioară.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 35 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

2.
PRIMELE TANGOURI ALE LUI JULIEN
Încins de-un străveziu cilindric godin
OSPITALIERUL
Cu mici uşiţe şi enorme cahle,
Iau iar cuvinte, le sug miezul, ah, le
1.
Arunc spre tine cu candoare, Odin!
Vino la mine să jucăm popice!
Tu bila de cristal, eu cea de puf
Respir uşor să nu stîrnesc cenuşa
Vom arunca-o spre Euridice
Şi graţios bag lemne tropicale
Îmbujoraţi şi puri, cu pămătuf
Cu miros delicat şi burta moale,
Luate (căci le doare) cu mănuşa.
De rouă fragă la reverul umed
Şi-n cap cu pălării de fin batist,
Şi piersice prăjesc pe tăvi de-alamă,
Şi cine-o va atinge moale-n suflet
Alene-mbolnăvite prin piper,
Din magazii o s-o aducă trist,
Sfîrîitoare, adormite-n zeamă,
Cu sîmbur fin, montat la bijutier.
Cînd după-amiaza face fleaşcă murii
Şi gramofonul cîntă în neştire
Apoi frec brume roz în castronaşul
A veşnicie tandră: "Luri-Luri,
De bărbierit şi-nfiorat tresar
Vieaţa este vis de fericire..."
Gîndind cum o să-l spulber pe trufaşul

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 36 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

Bob de cafea în rîşniţile mari! Trist transformat în frăgezimi de chinul


Extazului îndelungat? Te-ascult.
3.
În edificii vechi de cărămidă, Şi mi-ai răspuns: Oh, crinu-i animalul
Pe canapele moi, ca pe ciuperci Cel mai pios, îmbrobonat de-amor
De aur matlasat, mă lăfăi dulce. Poartă jiletca proaspătă ca valul
Oh, pe plafoane sînt serafi cu vergi Şi-n loc de gură are un izvor
Ce bat la tălpi bezmetice fecioare
Şi uneori pe sîni căci au greşit Cu tari miresme, uneori fatale
Cu ei, dezvirginîndu-i, iar pe urmă, Dacă-l aduci în silă lîngă pat;
Duioşi, le umplu rănile cu chit Şi limba-i se-ndulceşte-ntre petale
Ca într-un bot de miel cîrlionţat.
Şi-nlăcrimaţi le iau din nou la pieptul
Lor plin de pene şi-n aripi le strîng, 5.
În timp ce ele cu delicateţe În fragedul picior al unui scaun
Le trag pe frunte nimburile-adînc! Un peşte auriu pluteşte lin,
În melci bat minutarele de rouă,
Ţi-am adresat o întrebare: În fluturi sînt monezile de in.
Crinul e-un animal din vremuri de demult

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 37 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

În sobă arde-un crin cu pară lungă A îngerilor la pantofi cu glanţ.


Turnînd pios cenuşa prin grătar,
Serafi uituci cu cepe dulci Şi de aceea c-o sfială sfîntă
În mînă, în uşi de lapte uluiţi apar. Pisicile mă iau de după gît
Şi, ruşinaţi, prepelicarii cîntă
Şi spre-a luci în sufletele noastre La clavecin să-mi treacă de urît.
Din căni adînci miezul de apă-i scos.
Oh, piersice tăiate cu toporul 7.
Pe moi butuci de unt au carnea roz! Ce gratii mătăsoase am la geamuri,
Ce moi capcane-mi pune roua-n prag!
6. Deasupra casei pîlpîie pe flamuri,
Semeţ ca roua, blînd ca arpacaşul, Muiat în ceaiuri, auriu posmag
Viteaz ca fulgul dalb de porumbel,
Înflăcărat de fluturi, trist şi frel, Pe care-o să ţi-l dau în seara clară,
Sufletul meu nu şi-a pierdut curajul. Îmbujorat şi tandru, să-l mănînci,
Cînd flăcările-ncep suav să doară
Ci-mbobocind în fragede căpiţe În plitele şi-n lămpile adînci,
De pătrunjei celeşti şi crini bufanţi, Şi-amurguri fericite-adorm în fluturi,
Încheie dulce lanţul vechei spiţe Şi se topesc în jgheaburi lujeri vechi.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 38 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

Destinu-i plictisit. Crude perechi Spre-a vizita gentili cişmele dulci


De miei ling sare. Lin pocnesc săruturi. Şi dimineaţa, fără nici o grijă,
Cu sufletele-mpăturite-n fulgi,
8.
Dar cîrlionţii ce-i suspină mielul Să ne spălăm pe faţă lin cu umbră
Îndrăgostit lulea de fragi spuziţi, Prelinsă de pe-un gri mărgăritar;
Viţa-nteţită-n franjuri de tot felul Oh, admirînd naivi cum roua umblă,
La marile verande, din capriţ. Am duce-o viaţă moale de mărar,

Şipcile dulci în zori cînd melcii schimbă Vecini cu melcul şi cu leuşteanul,


Piper pe rouă şi pilaf pe flori, Topiţi pe veci în flecăreli de-azur
Motanii ce îşi pun parfum pe limbă Şi zile-ntregi am mîngîia motanul
Şi, chercheliţi, adorm în cimbrişor, Pufos al detectivului Arthur

Şi-acele putini mici şi diafane


Iubind burlane pînă la extaz?
Dar îngerii ce-mi dăruiesc bomboane
Fierbinţi şi mă sărută pe obraz?
Să luăm surîzători străvechea birjă

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 39 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

MELANCOLIA LUI JULIEN OSPITALIERUL

Julien Ospitalierul va fi îmbrăcat întotdeauna în Rugăciuni murmurînd pentru prietenul său,


surtucul lui plin de grăsimi vegetale, detectivul Arthur, lîngă sfintele straturi de
Auster şi naiv precum preafericitul Bernard ce ceapă.
supsese din sînii Fecioarei Maria,
Cînd o să-şi descrie în dosul şopronului vechi, Şi nimeni nu ştie că dînsul îngroapă pe-ascuns
cu un foarfece galben tăind toporaşii crescuţi în În glastre de flori, ca să fie parfumul mai fin,
sandale, MELANCOLIA... patefoane stricate
Şi seara-şi dictează doctrina la îngeri,
Căci toţi l-au uitat, însă el, surîzînd sufleteşte-n plimbîndu-se palid prin casă cu mîinile-i strînse
azur, nu disperă de-un flutur la spate spre-a nu şi le pierde,
Ci-n fiece zi, copleşit de viziuni, bate cuie în desprinse extatic, în tainele de nepătruns...
apă
Şi bea bulion vişiniu, şi priveşte cum trec
dirijabile fragede prin atmosferă,

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 40 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

ÎMBĂRBĂTAREA LUI JULIEN


OSPITALIERUL

Tu trebuie veşnic să porţi, printre oameni, un Noi sîntem îngerii tăi serioşi. Am ieşit din fîntîni
fluture-n spate, tăcut şi umil, şi din stîlpi pentru încă o-mbărbătare.
Şi seara în fundul grădinii să strîngi dovleceii
elastici în braţe plin de ardoare, Şi să-ţi aminteşti: detectivul Arthur împuşca-
Şi-ncet să te-mbibi de arome, prin şanţuri şi ndrăgostit portocala la de o mie de iarzi
magazii diafane, ca un fitil. Şi-apoi unei Doamne necunoscute, c-un fraged
Noi sîntem îngerii tăi grijulii. Am ieşit dintr-un abis între sîni şi rozalbe picioare
glob de mărar pentru-ntîia îmbărbătare! Înmănuşate pios pîn' la coapse, i-o oferea
împreună cu sufletul său; rochia-i galbenă în
Singur, pe drumuri înguste de ţară, trîntit în buline de rouă s-o arzi!!
lumină, praful catifelat să-l respiri Noi sîntem îngerii tăi avîntaţi. Am ieşit din
Iubindu-l adînc, cum doar roţile şi animalele căpiţe de crini pentru ultima îmbărbătare!
ştiu şi pe urmă, fără cruţare,
Să torni peste dînsul căldări cu dulceaţă de
trandafiri.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 41 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

JULIEN OSPITALIERUL ÎŞI AMINTEŞTE


DE DETECTIVUL ARTHUR

Uneori, către toamnă, cînd dinţii-l dureau atît Spre-a se iubi în ungherele calde cu îngeri topiţi
de melodios pe podea de plăcere,
Încît i-asculta fericit şi naiv ca pe-un cîntec de
limpede harfă, Julien Ospitalierul îşi amintea, cu bătăi delicate
Copiind în jurnalul său intim (ţinut într-un de cord,
blond samovar) cu cerneală din boabe de boz De detectivul Arthur, prietenul trist şi ciudat,
Cele mai blînde şi tandre plecări şi sosiri ale dispărut din prea multă decenţă în urmă c-un
lungilor trenuri de marfă, an;
Parcă-l vedea şi acum, închizînd portiera
Sau măsurînd cu un metru subţire şi proaspăt brodată de-amiază a vechiului Ford
de croitorie, Şi, cu un ultim claxon de adio, pornit graţios pe
Plin de emoţie, fire de aţă stinghere şoseaua îngustă de munte, etern surîzînd la
Desfăşurate încet de pe moi papiote, prin casă, volan...
fără ca nimeni să ştie,

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 42 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

MARŞUL LUI JULIEN OSPITALIERUL

UN pelerin fericit rătăceşte, cîntînd de plăcere, CINCI corijente subţiri înţeapă, plîngînd în
pe pajişti, c-un strugure dulce în geantă; spatele
şcolii, cu sînii pătaţi de cerneală, vacanţa c-un
DOI îngeri răpesc o clătită umplută cu mentă spin;
şi-n
fiece seară o dau, pătimaşi, pe traverse de-a ŞASE mici franjuri de la perdeaua portocalie din
dura; vechiul antreu al pensiunii (dar nimeni nu
spune) sînt destrămate puţin;
TREI fluturi de angora trec, pipăind plictisiţi
mari ŞAPTE ori şapte fac patruzeci şi nouă de
bucăţi de fîntîni mătăsoase pe-aleele-n pantă; portocale
închise-ntr-un cald muşuroi de furnici, acum şi
PATRU acari vor să-şi ardă-n cantoane chipiile oricînd;
lor
parfumate la fel şi, deodată, de spaimă le OPT croitori delicaţi s-au decis, către-amurg,
tremură gura; de pe

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 43 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

gard căptuşeala de rouă s-o rupă;


ULTIMELE TANGOURI ALE LUI JULIEN
OSPITALIERUL
NOUĂ suspine a scos trandafirul albastru din
supă;
1.
O, iar zahariseşte crini prin casă
ZECE e cifra la care se moare rîzînd!
După-amiaza-n aerul divin!
Îngenuncheat pe feţe vechi de masă
Din nou secrete fragede deţin.

Dulapuri toropite-mi cad în braţe,


Nostalgice, cu diafanul gînd
De a-mi gusta extatica dulceaţă
A rugăciunii spuse surîzînd.

Şi-n timp ce-n vînt cuvintele se-mbină


Cu fluturii, iubindu-se frumos,
Mi-e sufletul suflat în lene fină,
În praf de muşeţel şi-n rouă roz.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 44 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

2. 3.
Să intri în dulapuri vechi de sticle Cugetul mi-e fără nici o pată.
Ce te iubesc subţiri, ca-ntr-un delir, Cu delicateţe şi alene
Şi-n lemnul de la raft de noduri clare Am învins celeste damigene,
Să te îmbeţi, uleiuri să respiri, Falnice cetăţi de vişinată.

Oţetele să ţi le torni în suflet,


Fierb în jur veşminte şi covoare,
În ceşti cu-nfrigurare să cobori,
Dulci fotolii lin mi se supun,
Izbit de lapte-n piept, cu nara-n zahăr,
Aşteptat de fragedul magiun
Tot mai suav, tot mai ciripitor,
Celofane rup. Clipele-s rare.
Pîn' ce pierdut prin lămpi, fără nădejde
Împotmolit de-amurg lîng-un fitil, Şi-şi frămîntă-n aer nebuneşte
S-auzi sfîşietor cum te recheamă Flama invincibilul piper.
Dulci gîngăveli de ceainicel debil, Dureros oglinzile mă cer:
Trupu-mi absorbit le adînceşte!
Şi-ncet, cu-o oboseală graţioasă,
În pelerine moi de bulion 4.
Înfăşurat, spre camerele triste Melcul cel mic cu muget lin
Să te întorci stingher şi monoton... Iubea în taină-un serafim

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 45 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

Şi bea buton după buton O, hai să sugem ciucuri de perdele;


De bulion c-un gentilom. Afară plouă, ploaia va-nceta
Şi-o să ieşim blînd uluiţi pe trepte
Şi astfel zilele treceau, De strălucirea şanţurilor vechi,
Îngerii blînd doxologeau, Din streşini picături o să ne-aştepte
Pe pajişti se lua la trîntă Să ne sărute tandre în urechi,
O portocală cu o sfîntă. Bălii cu apă leneş îndulcită
De nostalgie, lîng-un strat de cepi
Dar în dulapul nesfîrşit O să ne ducă iarăşi în ispită
Melcul cel mic s-a-mbolnăvit. Să-ngenunchem, şi-atunci o să pricepi
Şi-atunci sosi, tăcut şi pal, De ce-s atît de trist cînd cherestele
Un flautist provincial, Trăiesc şi mor iubite de-o cişmea.
Cerîndu-şi voie să înceapă
Să-i pună perne moi sub ceafă Motanii mei sorb rom pe catifele
Melcului mic, lipit de-o ceapă... Şi-mbătrînesc piftea după piftea.

5. 6.
Motanii mei sorb rom pe catifele Degeaba port cravată aurie
Şi-mbătrînesc piftea după piftea. De fin ca să impun firme de ceai

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 46 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

Şi la manşetă, cu melancolie, În proaspăt m-aş fi-adăpostit,


Buton de rouă ţiplă şi corai, Fără să-mi tulbure tăcerea
Femeile cu pas greşit.
Şi umplu cu amurguri vechi bidoane
Spre-a înmuia în untdelemnul lor 8.
Trenul format din fragede vagoane Mi-e teamă de o portocală!
Prin care umblă domnul conductor, Ea este-adîncă şi rotundă!!
Mi-am pus costum cu fulgi de gală.
Şi fluturi creţi învăţ cu sîrguinţă Oh, simt cum trupu-mi se scufundă
Şi-n crătiţi curăţ mazărea zglobiu;
Vai, mi-s obrajii rumeni de căinţă Ca într-o balie, alene,
Şi cozorocul veşted la chipiu. Spre miez, acolo unde-i bine,
Cu fragede genuni în gene
7. Şi ceafa pe dulceţuri fine,
Eu trebuia să fiu în soare,
Să nu cunosc nici un cuvînt Să fii pecetluit de-amiază.
Lăsîndu-mi mîna ca pe-o rază-n Zadarnic cei rămaşi în casă,
Fîntînile de pe pămînt. Deasupra, de pe-un ţărm de vază,
Şi bun prieten cu cristalul Mi-aruncă frînghii de mătasă.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 47 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

9.
III
Nu am nici un regret ca să mă certe.
Prin simţurile mele schimbătoare
Plutesc încă bucăţi subţiri de soare, FERICIREA LUI JULIEN OSPITALIERUL
Fărădelegi de vis, dorinţi incerte.
Mi se dăduse voie să-l privesc şi un timp am
Pe punţi lucioase, printre fenomene, fost fericit, în dimineţile de vară mă trezeam
Ţinîndu-mi liric cumpăna c-un crin, bucuros şi nerăbdător. Mă îmbrăcam repede,
Înaintez puţin cîte puţin, mă bărbieream (niciodată nu mi-aş fi permis să
Umbrit de somn, catifelat de lene. mă duc nebărbierit), beam ceaşca de lapte, mă
mai uitam o dată în oglindă şi plecam. Era rece
şi curat şi scrobit ca un guler de cămaşă de
mire. Temelia-i înota, aproape transparentă, în
rouă. Mirosea. Parcă s-ar fi parfumat anume
pentru mine cu lavandă! După-amiaza, de data
asta toamna, cînd soarele cădea aiurit şi alb
peste el, mă fascina. Fiecare cărămidă se
desluşea limpede şi clară, continent zaharisit în
aerul moale, pierzîndu-şi greutatea, mai mult

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 48 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

plutind decît stînd. Copacul îşi plimba umbra pe orbitor, vis mîndru şi pur ce-mi înlocuise trupul
dînsul cu precauţie, pipăindu-i orice amănunt, c-o fîntînă, c-un stîlp, sau c-un flutur. Şi fără-
lenevind nepermis de mult pe cîte-o cărămidă ndoială că numai aşa, amintindu-mi-l, aş fi
mai frumoasă, mai dragă. Tăceam uluit, cu putut pricepe. Şi-atunci, oh, Doamne-Dumne-
sufletul sfîşiat de mîhnire. Pentru că după cîţiva eule, sînt sigur, absolut sigur, zidul m-ar fi
ani am ajuns şi la asta. Desigur, ştiam că e un iubit!
zid, ştiam că a fost ridicat de cineva; uneori,
după ce ploua, căpăta o culoare atît de ciudată
încît îmi venea să-l muşc, să-i mănînc pofticios
cărămizile umede, făinoase, înecăcioase,
altădată îl atingeam cu mîinile, cu obrazul şi, ca
să mărturisesc totul, pînă la capăt, într-o seară
chiar am îngenuncheat copleşit de nemişcarea,
de stăruinţa lui majestuoasă de-a dăinui. Dar, şi
aici trebuie să scriu cuvîntul cel mai potrivit,
însă şi cel mai dureros, nu-l înţelegeam. Era ca
şi cum aş fi vrut să-mi amintesc de-un vis
simplu şi blînd pe care-I simţeam încă
împrăştiat în mine, neevaporat, irizînd cîteodată

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 49 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

casă. N-are rost să mai enumăr avantajele. Şi-n


FÎNTÎNA LUI JULIEN OSPITALIERUL
plus, aerul odăii ar fi fost mereu fraged,
trandafiriu, parfumat lacom de răsuflarea
Din ziua în care mi-am propus să construiesc o
fîntînii. Bineînţeles, trebuia să-mi iau adio de la
fîntînă, nu m-a mai interesat nimic altceva decît
cumpănă, tavanul fiind prea jos. Dar, la urma
locul unde o voi face. Doream să fie cît mai
urmei, nu-i mai plăcut să-nvîrţi o roată gălbuie,
aproape, să pot bea apă oricînd, indiferent dacă
înjghebată din lemn tare, şi s-auzi scîrţîitul
afară plouă sau e-ntuneric şi mi-e frică de
dulce al lanţului în propria ta cameră?
bolovanii cărării. Grădina pe care o aveam, cu
pomi fructiferi, cam neîngrijită, era destul de
mică. În octombrie, plutea un miros fetid de Hotărît, deci, asupra locului, avînd materialele
melci fermentaţi, prunele se topeau voluptos, în necesare, nu mi-a rămas decît, mîndru şi plin
plimbările de dimineaţă, prin rouă, nuci cu fitil de ambiţie, să mi-o construiesc singur, cu
pocneau sub tălpile mele pudrate. La început mîinile mele. Ziua săpam ca un diavol, cu uşa
m-am gîndit s-o fac aici, dar am renunţat încuiată, iar noaptea, cînd nu riscam să mă vadă
curînd. Exista pericolul să fie înfundată de nimeni, căram pămîntul c-o roabă. Şi-ntr-o
fructe. Iar un capac m-ar fi indispus! Astfel că sîmbătă seara — fîntînă avea un ghizd trainic,
am ajuns la concluzia frumoasă şi demnă de iar apa pîlpîia în adînc, nobilă şi buclată —m-am
mine că cel mai bun lucru ar fi s-o sap chiar în îmbrăcat în costumul meu moale şi pufos, croit

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 50 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

dintr-o veche stofă moştenită, am pus patefonul dăruiau, chiar dacă graţios, ca şi cum ar fi fost a
pe masă, i-am întors manivela şi, emoţionat, în lor. În pribegia ei de la culcuşul lichid pînă la
ritmul unui vals cu clopoţei, am scos prima gura mea, în calvarul acela interminabil, prin
găleată, îmi auzeam inima ticăind. Cană după atmosfera prea caldă pentru dînsa, simţeam c-o
cană, apa feciorelnică şi tandră luneca pe gît ca încearcă o tristeţe de nesuportat. Şi cedînd cu
o consolare divină, primită de la cineva nesfîrşit docilitate găleţii, ştiam că durerea de a-şi rupe
de blînd, pentru toate mizeriile vieţii mele de trupul fragil în bucăţi albe şi reci e chinuitoare.
pînă atunci. Drept care, cavaler nedezminţit, m-am decis să
cobor eu însumi în fîntînă ori de cîte ori îmi va fi
Totuşi, bucuria aceea deplină şi licăritoare nu a sete.
durat mult. Căci, deodată, tot într-o seară,
tocmai cînd ridicam înmănuşat un pahar de Au trecut astfel două săptămîni. Coboram şi
cristal, mi-am dat seama că nu mai pot fi urcam c-o sprinteneală uluitoare. Ajuns la apa
mulţumit. Avea loc, fără îndoială, un proces de timidă, ţinîndu-mă strîns de pietre, mă aplecam
alterare, o vestejire a luciului răcoros, şi-i sorbeam neliniştit şi galant undele subţiri.
insesizabilă pentru alţii, dar nu şi pentru mine, Uneori stam ceasuri întregi agăţat într-o poziţie
amant rafinat şi capricios al apei. Găleata şi apoi destul de incomodă, dar ce conta! Fericirea avea
cana sau paharul, oricît de delicate, îi deflorau acum o cu totul altă substanţă, necunoscută
aroma de miez crud, o deformau fatal, mi-o înainte. Dorinţa îmi îmbujora faţa. Eram din ce

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 51 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

în ce mai nestăpînit. Pînă cînd, o sete cumplită,


continuă, nefirească m-a făcut să cobor
definitiv. Şi cînd am intrat în apă mi s-a părut că
nici nu cad la fund. Şi-ntr-adevăr, o vreme m-
am legănat sfîşietor de lin pe superficia verzuie
şi calmă, parcă amintindu-mi de copilărie, parcă
respirînd într-un fel gingaş, nemaiîntîlnit, cum
doar plantele ştiu să respire sau poate îngerii -
o lungă şi delicioasă desfacere a mirării în
Ether...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 52 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

POSTUME CRUZIMILE LUI JULIEN OSPITALIERUL

Cu timpul, plictisindu-mă, efortul inutil şi anost


CONFIDENŢA LUI JULIEN pe care mi-l cerea bunătatea, istovit de o prea
OSPITALIERUL
lungă aşteptare a fericirii ce credeam că-mi va fi
dăruită drept răsplată, am început să exersez

Am vrut adolescenţa să-mi închin timid, apoi tot mai îndrăzneţ, mai necruţător,

Dulcilor jafuri de fecioare, însă mai rafinat, cruzimea — ultim deliciu al


Numai de rouă nu mi-a fost respinsă singurătăţii mele. Andrelele purificate-n
Privirea desfăcută ca un crin. untdelemn de zarnacadele, luate spre seară cu-
Sori de amiază asfinţind în piept, o delicateţe infinită în mîini şi petrecute
Am ridicat cuvinte luminoase voluptuos prin inima fragedă a unui ceasornic
Să bată-n vînt şi-am început s-aştept de bucătărie, mă făceau să jubilez. Cu-o bucată
Femeile cu nume de mătase. strălucitoare de ţiglă — o sfărîmasem pătimaş şi
Dar n-a venit nici una... Cine-anume abil! — tăiam, ingenuu, viscere moi de fîntîni, vii
Ca mine de tăcut a mai rămas? încă, palpitînd în găleţi emailate cu toarte dibaci
Acul lucind de spaimă-al unui ceas arcuite peste carnea suavă. Curios, fără nici un
Mă caută stăruitor prin lume. scrupul, desăvîrşindu-mi gloria de asasin

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 53 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

manierat, sfîşiam cu aşchii proaspete de salcîm burghiul, flagelînd fluturi de marfă din plăcerea
aluaturi dospite blînd, plăpumi cusute cu aţă de-a auzi pocnetul aripilor frînte în dosul
tare în romburi portocalii, vestoane subţiri de latrinelor văruite trandafiriu. Cînd ploua, ca să
vară, micşunele şi mingi. Uneori, exasperat de pot nimici eu însumi cît mai multe bile de apă,
monotonia faldurilor, smulgeam euforic umpleam exaltat curtea cu umbrele deschise-n
perdelele grele şi vechi — de mult spărsesem suprafeţe senzuale şi plane. Nu mai eram
geamurile, fremătînd — şi le tocam, îmbibîndu- prieten cu nici un parfum. Ademeneam aromele
le mai întîi cu oţet, ca să usture, franj cu franj, în flacoane de sticlă şlefuită şi rece cu-o
pe pajiştea din faţa casei. După amiaza (dar asta gentileţe perfidă de copil fanfaron. Iar pe cele
se întîmpla cîteodată şi puţin înainte de amurg, care nu cristalizau imediat, renunţînd pe veci la
principalul fiind ca lumina să aibă o lîncezeală vagabondajul lor virginal, le vărsam în gropi
de vis izbit în catifea) ţăruşii înfipţi zglobiu în imunde, clocotind de luxura duhorilor; şi nările
păianjenii din colţurile magaziilor, sub maldăre mele se amuzau! De obicei alegeam cărămida
de zdrenţe — hainele mele de gală ferfeniţite la cea mai topită-n surîsuri, cea mai umil înverzită
baluri de binefacere — îmi îngăduiau să rîd în de brusturi şi o pisam pe plăci de faianţă,
hohote, pînă la lacrimi. Petreceam zile întregi anume pe plăci de faianţă, spre a-i mări
strivind coropişniţe naive şi monstruoase în ruşinea. Gardurile-abia închegate, cu leaturi
ţîţîni de-arpacaş, sfredelind melci devotaţi cu încă îmbujorate în jurul cuielor, amintind fineţea

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 54 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

gleznelor lui Isus, putrezeau armonios în


sufletul meu scelerat. Pînă la urmă am spînzurat
ÎNSEMNĂRI DESPRE DETECTIVUL
ARTHUR
legume (ce viciu!), am rupt bulioane, am trîntit
perne în trenuri la bariere, am scos din răzoare, Detectivul Arthur venise anume. Ce enigmă
de pleoape, îngeri cu ţipătul scurt. Nimeni nu- brumată! Un strugure mort putrezea între sînii
mi cunoştea încîntarea! Prăbuşit în fotolii uzate, Eleonorii! Şi-n jur doar brînduşe şi genţiane
cu fruntea împurpurată de noi şi adînci bucurii, şi, oh, trei fecule de înger mărite cu lupa lui
eram Campion al Cruzimii!! blîndă. Şi-o nucă de cocos ciudată! Şi dulci,
uleioase
toxine-n pantofii de iuft. Doamnă, a spus,
v-a trădat lenjeria, sînteţi asasină!!

Detectivul Arthur avea pipa plină de rochii!


Pe cea albă, legumă pudrată-ntr-un jgheab
de cişmea, o fuma visător numai seara. Pe cea
verde-o-nălţa spre tavan cu sfială. (Dantela ei
arsă-n dulapuri de-amiază!) Ultima, portocalie,
cu fructe blajine crescute sub mîneci şi

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 55 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

nasturi uzaţi de tarhon, n-o aprindea niciodată. detectivul Arthur cugeta: „Cepele scoase din
îngeri sînt dulci, transparenţi tăieţeii din
Gumilastic duios îi ţinea jambiera lucioasă sufletul meu de adult. Gutuia dansează în jurul
de pulpe. Avansa-n magazii cu prudenţă. dulapului galben şi-o bilă găsită pe pajişti
Ce crime frumoase-n borcanele-albastre de- creşte, oh, creşte strivindu-mă tandră.”
osînză!
Şi-n bălii ce spaimă şi ce rumeguşuri, Detectivul Arthur nu mai poate iubi decît
Arhanghele Umed! Ce sceptre de molii, o, tu piersice mari întîlnite prin poduri. Stă în
desfătatule jilţ satinat toată ziua şi-aşteaptă mesagiul
veşnic de negrele creme de ghete! cifrat de iepuri! Dimineaţa (c-o tiflă!) un lift
Şi-alături un primus imens de alamă... îl aduce tăcut printre oameni, iar seara el pleacă
din nou pe vaporul cu aburi...
Detectivul Arthur era prinţ al piperului
putred! Un heruv de chişleac (ameţit de destin)
îl păzea lîngă uşa cămării, morcovi cu arcuri
săltau sub picioarele sale de-azur. Limpede,
limpede curge oţetul...

Cîrpe moi de aromă strîngînd de pe jos,

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 56 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

un perete anume văruit pentru asta, cu


ÎNSEMNĂRI DESPRE JULIEN
tencuiala matlasată şi geamurile - omagiu
OSPITALIERUL
subtil! - înzăpezite în aer, şi să-l dăruiască,
surîdea pînă la delir.

Fermecătorul nimb de jenă pe care-l


Flaconul acela subţire, plin cu bale
căpătă J.O., surprizîndu-şi motanul de angora
curate de măgăruş, ţinut noaptea în geluituri
sărutînd (pe întuneric!) laptele. Umilinţa
fragede de crin, prin care J.O. privea
cu care apoi, ceasuri întregi, aşezat pe
zilnic, susţinînd că întrezăreşte undeva,
un trepied vînătoresc în faţa oglinzii,
foarte departe, parcă dincolo de orizont,
căuta să şi-l smulgă folosind o pensetă
nişte fiinţe nesfîrşit de blînde
pentru sprîncene de damă.
făcîndu-i din mînă gesturi consolatoare sau
(dacă era-n amurg) fluturînd deasupra lor,
Principalul era să nu fie lăsat singur.
a despărţire: batiste, verande...
Altfel, ca să dizloce din terasamentul căii
ferate departamentale o traversă crăpată
Boala spirituală a lui J.O. accentuîndu-se,
extatic, mustind de păcură, prinsă drăceşte în
hulubăriile i se păreau din ce în ce
buloane de diamant, J.O. dansa înflăcărat zile
mai mici. În timpul îndelungatei sale
în şir; sau, ca să rupă din propria-i cameră
agonii, de cîte ori i se aduceau, dimineaţa,

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 57 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

pentru a-şi face lectura, buchete de volbură,


BLAZONUL LUI JULIEN OSPITALIERUL
constata neputincios că roua a devenit cubică.
Nu mai înţelegea nici un cuvînt, avînd urechile
înfundate cu parfumuri compacte...
Se dăruie, în interpretarea lui J.O.,
Femeilor pe care le-a iubit o-ho-ho!

Primeşte ecusonul meu de mare fraier


Pe-un cîmp de-azur şaizecişicinci de boi ferici
Alături de un crin murat în aer
Şi-o bilă somnolentă de popiei
Plus
Într-un răzor vernil de napi
O nimfă surîzînd cu cracii-n sus
Fără ciorapi
Ci doar cu-nrourate jartiere
Ţinînd un dirijabil în palmele-i de miere

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 58 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

Şi însuşi dînsul, detectivul sfînt


BALADA DISPARIŢIEI LUI J.O.
Ce-a fost cîndva îndrăgostit pe-acest pămînt.

Ia-ţi rima credincioasă. Reparata


E timpul să dispari, bătrîne J.O.!
Cea cu trei sîni ţi-a pregătit fregata.
Degeaba, ca să uiţi, joci domino

Las-o rîzînd prin somn în pielea goală


Şi pipăi la oglindă, pe mătase,
Pe Leprocika-n Leprozeria Ideală
Spre-a-ţi trece de urît, omizi pletoase.

C-un şarpe mic de angora sub pernă:


N-auzi în frîna unui vechi vagon de marfă
Virgină, repetentă şi eternă
Cum cînt-un înger stingerea la harfă?

Şi fă la toată lumea din batistă


Nu simţi, pe masă, către-amurg, în cană
Şoptindu-le că viaţa nu e tristă;
Cum apa-ncepe să miroasă-a rană?

Fiindcă, vezi, ce mai încoace şi-ncolo,


Priveşte blînd, te cheamă din azur
E timpul să dispari, bătrîne J.O.
Motanul detectivului Arthur

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 59
DULAPUL ÎNDRĂGOSTIT
Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

(1980)
DULAPUL ÎNDRĂGOSTIT

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 60 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CÎNTEC GRAMOFON STRICAT ÎNTRE DOUĂ


DULAPURI
În carnea noastră fragedă doar vîntul
Îşi pune gura moale ca un crin Superstiţios, asemeni vechilor almanahuri,
Şi străvezii doar sufletele vin sufletul meu se pierdea în presupuneri tot mai
Şi roua să ne mîngîie veşmîntul. fistichii. Aşteptam ziua şi ora menită de zodiace
cînd înneguratul dulap, ieşindu-şi din calmul
Păşim uimiţi alăturea de cerbii lemnului său nobil, va înşfăca definitiv trupul de
Catifelaţi, cu gîndurile crude carne trandafirie al Reparatei şi-l va închide,
Şi pasul nostru umed îl aude pentru torturi delicioase, în încăperile lui
Numai urechea florilor şi-a ierbii. speciale. Acolo ea va plînge deznădăjduită, îşi
va frînge mîinile şi boiul pînă ce eu, ca un
Dar uneori tristeţea ne încearcă alchimic Făt-Frumos din Athanor, o voi scoate la
Primejdios, cum miezul unor nuferi lumină şi-i voi acoperi sînii magici cu sărutări.
Lopata de pe-o margine de barcă.
O, prospeţimea de-a putea să suferi! Oh, Doamne-n lumina de toamnă atîrnă
O plapumă galbenă-ntinsă pe sîrmă
Oh, Doamne-n lumina de toamnă atîrnă

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 61 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

O plapumă galbenă-ntinsă pe sîrmă încremenea, străvezii, într-o catalepsie


fosforescentă. Nebănuit de pur, îmi simţeam
Oh, Doamne-n lumina de toamnă atîrnă trupul dispersat în particule tandre, polen umil
O plapumă galbenă-ntinsă pe sîrmă şi brun purtat de vînt spre ovarul mătăsos al
acelei uriaşe flori angiosperme pe care trebuia
Intram în dulap ca-ntr-un imperiu. Graniţele lui, s-o fecundez în cel mai tainic spaţiu al
abia trecute, mi se păreau de mult lăsate-n dulapului cu preţul vieţii.
urmă, atît de nou, de înspăimîntător şi totodată
de naiv se desfăşura peisajul. Pe pajiştile
necuprinse ale unui sertar greoi (cu mîner
încolăcit nesăţios de pofta viperii ce-şi înghiţea
coada solzoasă de argint), rătăceam zile întregi,
beat de mireasma nostalgiilor secrete, scăldat în
lumina verzuie, din ce în ce mai densă, mai
fierbinte, mai haină a destinului. O rouă
clandestină, uşor lăptoasă-n-miezu-i alterat,
îmi umezea, pe furiş, gleznele subţiri, întîlneam
insecte fascinante prin monstruozitatea lor
fragilă, sensibilă la ţipătul meu ascuţit ce le

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 62 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

*** MARŞ

Să azvîrlim poemele în troace Tăia-vom rîma cu toporul


De bulion cu franjurile moi De groasă-i ce-i.
Şi-n dup-amiezi cu muşte columbace, Naivi, audia-vom corul
Printre gigante bule de oloi, Graşilor miei.
Să mursecăm femeilor dulci ţîţa
Cea prinsă-n sus să stea, de sfîrc cu aţă, Vom ajuta melcii la treabă.
Cu nara dilatată de tărîţa Rouă din prag
Mărarelor tocate pentru raţe! O vom căra, subtili, în roabă
Să preţuim în perne şolduri dalbe! Din lemn de fag.
Obraji mai proaspeţi are Dumnezeu?
Au rouă sau smîntîna sînt mai albe? Şi pentru a-i mări misterul,
Au rostogolul sferei e mai greu? Cînd cade jos,
Şi să cîntăm, cît ne mai ţine firea, O să umflăm cu ţeava mărul
La orga hidraulică iubirea! Cel unsuros.

Apoi vom scărpina copacii

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 63 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

Să crească blînd.
HERMAPHRODITUS
Preapofticioşi, ugerul vacii
Vom lua mulgînd.

Apoi am fost lăsat să plec în lume


Şi astfel, spre-a ne trece veacul,
Printre izvoare ce au prund şi spume
Din tată-n fiu
Şi printre fluturi orbi izbind în mine
Vom coace-n role vechi dovleacul
Aripile lor mari cu ţigle fine.
Portocaliu.

Şi într-un lac, către sfîrşitul zilei,


S-alunec vrînd în undele ce fac
Bulboane moi de lapte şi vanilii,
M-a îndrăgit nimfa acelui lac.

Şi ne-am iubit priviţi suav de-o turmă


De june junei, dar am fugit pe urmă
Căci mîngîierea-i mă făcea să sufăr
Ca nufărul de globul altui nufăr.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 64 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

Atunci ea s-a rugat cu vorbe crude,


Miresmele făcîndu-le s-asude
În izuri iuţi şi melcii să pocnească,
De-a pururi trupurile să ni se unească!

Şi ce mi s-a-ntîmplat nu pot a spune


Nici celor mai nefericite pagini.
Sălbătăciune am rămas, sălbătăciune,
Surîs al fumuriilor paragini.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 65 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

*** ELOGIU REPARATEI (I)

Poetul ţine lin pe suflet Eşti proaspătă în dimineaţa asta


Podul aprins şi beciul umed, Ca fructele cu pijama de brumă
Pe care melci spumoşi îşi lasă pasta.
Rouă cumplită, focul blînd, Făptura ta aluaturi moi însumă
El stoarce fluturii din vînt, Crescute bine-n untdelemnuri sfinte
Şi-n locuri ruşinoase cu smochine.
Printre cişmele cu miez roz Sînt sluga blîndă de acum nainte
Asupra faptului apos A celei mai gingaşe şi mai fine.
Ţi-e inema ca inema de ceapă
Şi lîngă gropi adînci de var (Şi sînt şi cepe ce au două inemi!)
Las-un micuţ mărgăritar Usturătoare celor ce-o dezbracă
Dar c-o dulceaţă ce n-o ştie nimeni.
Spre a se pierde-apoi de viu Priveşte farfuriile cu borş,
În ceaţa unui pet trandafiriu. Mi-e sufletul ca sfecla asta: roş!

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 66 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

BULIONUL ELEGIE

Închis în pieptul sticlelor largi zac. Îngăduie-mi să-ţi spun ciupicii lucii
Ermetic dopuri josnice mă strîng. Plini de zambila gleznelor, ucis,
Mă ocărăsc sigilii după plac. Jartiera cum înconjură năucii
Sînt inima ce bate-n raftul stîng Ciorapi purtaţi de tine ca-ntr-un vis.
Al unui grosolan bufet nătîng Oh, fusta ta (piu-piu!) scoate-o cu totul!
Plin cu scrumbii. Dă-mi linguriţe lungi ca să mănînc
Vă par vulgar şi-opac. Cu graţie şi-ndurerat compotul
Injurii fără nici o socoteală. Din peştera castronului adînc.
De-ajuns mi-i un bulbuc mai colorat. Şi lasă-mi trupul moale să se culce
Sînt sufletul tomatelor! Mă scoală
Orgoliul lor din limpedele-mi pat. Alături de al tău. De ce nu vrei
Să mi-l destrami ca pe o cîrpă dulce
De borangic muiată în ulei?

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 67 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

BAGATELĂ ELOGIUL REPARATEI (II)

Diavoli subţiri, din pură încîntare, Ţi-s unghiile moi ca pătrunjelul


Degeneraţi la suflet şi copită, Crescut la umbră. Florile-n urechi
Suflau, spre a ne duce în ispită, Îţi toarnă praf. Cînd treci, sfărmi cu pudelul
Prin mosorele globuri verzi pe care, Protoierii de rouă-n ţelini vechi.
Înfăşurate-n lungile lor gene, Asemeni unui domn fanariot
Cu sîrme-n sfîrc şi coapsele umflate Pe care-n ţara asta l-au pus turcii
În moi butuci de umbră, sub lăcate, Într-un amurg surpat ca moţul curcii
Fecioarele pluteau trîntite-alene... Vreau să te pup amarnic peste tot
Ce mă-nspăimîntă şi îmi este drag
Că pînă şi Allah de poftă rage.
Cît de frumos te-apleci între vîzdoage
Cu fustele-nălţate ca un steag!
Şi cît de inocenţi la toate cele
Ţi-s ochii precum unei iepi fidele.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 68 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

ELOGIUL REPARATEI (III) ELEGIE

Ţi-i rotunjimea ţîţei geluită Cum zace icra veche de ştiucă-n blid umbros
Şi la mijloc cu cafeniu buton, Sau găinaţul gîştei de angora în praf,
Şi coapsa ta cu fierbinţeli de plită Sufletul meu netrebnic trîntit cu faţa-n jos
L-ar fierbe pînă şi pe Solomon E-n pernele topite de-amor ca-ntr-un pilaf.
Pe cercurile ei ca pe-un ibric
Cu lungul său ţurlui cuprins în aburi. Căci nu mai pot. Tristeţea cu îngerii ei hîzi
Ţi-i murdăria strînsă în buric Trage pe roată roua, toceşte colţul murei;
Mai dulce decît mierea cea din faguri. Oh, unde e candoarea mea dată cu sacîz
Războaiele naive şi tragice cu Burii,
Şi corpul tău didactic ce ne-nvaţă
Să-i preţuim savantele delicii Montgolfierii palizi urcînd un cald balon
Are plăceri într-însul pîn' la greaţă. Din straturi de zambilă în atmosfera sacră,
Îndrumă-ne, o, dă-ne vagi indicii Butelia de Leyda şi chiar de Bulion
Cum să-ţi iubim mai bine carnea plină Şi-acele hălci de carne sălcii de-omidă macră?
De smieură murată în răşină.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 69 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

DEFĂIMAREA REPARATEI (I)

De mîini şi de picioare ţi-am prins cu frînghii fetru,


groase Dovezi pecetluite în saramure fine
Trupul viclean şi trîndav de patru straşnici Că mi-ai iubit motanul mai mult decît pe mine!
fluturi
Ca să ţi-l rupă-n calde bucăţi. Stînd pe mătase,
La geam, cu talpa-n lapte şi buzele-n
vermuturi,
Voi admira mari flenduri din fusta ta de stambă,
Canari pletoşi cîntîndu-mi cu tril de marmeladă,
Şi mestecînd crenguţe voi arunca în ladă
Melci gîtuiţi zburdalnic c-un vechi fitil de lampă!
Iar către seară, tandru, voi aduna din iarbă
Sînii tăi smulşi şi capul cu părul lung de-un
metru
Şi coapsele voioase, ştergîndu-le de barbă,
Spre-a le păstra-n borcane cu căptuşeli de

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 70 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

DEFĂIMAREA REPARATEI (II) CÎNTEC DE TOAMNĂ

Chivernisită ţaţă, dacă-ţi pup Trebuie bine-nţeles anotimpul:


Laba piciorului sau laba mîinii, Miresmele sînt pentru morţi.
Nu te-nşela. Au nu ştii că stăpînii Trebuie bine-nţeles anotimpul
Din mult plictis din cinste se-ntrerup Prin care nările,
Şi milogind îşi terfelesc ei crinul Ca pe un suflet ucis,
Ce pe blazon mereu stăruie pur? Ţi le porţi.
Cum crezi că unui Domn tu poţi
Destinul să i-l înghiţi cu lacomii tăi nuri,
Căţuie dătătoare de miasme,
Tu care faci şi dintr-un fruct bordel
Şi născoceşti iubiri tot mai altfel
Pîn' ce plămînii ţi se-neacă-n astme?
La tine vin ca la un Antihrist
Şi-apoi promulg bule de aur, trist!

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 71 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

l-a adus în casă într-o după-amiază incertă de


DULAPUL ÎNDRĂGOSTIT
aprilie, cu cerul plisat fin şi burlanele înfundate
de melancolie, victorios dar istovit de efortul
Mult timp Julien Ospitalierul (pe atunci logodit
încărcării şi descărcării din caleaşca pusă la
în taină cu ştampila Adelfina) şi-a ţinut hainele,
dispoziţie de prietenul său, detectivul Arthur,
o cămaşă şi un pantalon de doc, pentru a le
aceeaşi caleaşcă în care, peste cîţiva ani,
păstra prospeţimea şi sfinţenia galantă a răcorii
proprietarul ei tandru şi trist şi-a plimbat iubita
în ţesuturi, într-o fîntînă din fundul grădinii sale
ideală pe coclauri, iar peste alt şir de ani, J.O.
sferice. (Nu-şi construise încă fîntîna din
(detectivul Arthur nu mai era) a transformat-o în
sufragerie, în care s-a şi coborît definitiv apoi.)
poştalion de bulion. Zgîrieturile cîrlionţate în
De la o vreme, obosindu-l trambalarea rituală a
formă de R, scrise de dulap pe panourile
veşmintelor, în fiecare dimineaţă şi seară, cu
pudrate ale caleştii, au vădit în mod briliant
ajutorul ciuturei, şi incomodîndu-l faptul că toţi
clarviziunea lui erotică; ştia deja cum se va numi
ştiau cînd se dezbracă (îngerii îşi luaseră
tulburătoarea femeie, cea cu trei sîni mistici şi
obiceiul de-a vesti, prin sfîşietoare tangouri cu
două suspine laice: Reparata! Băgîndu-l în casă,
figuri, executate în verandă, momentul în care
aşezîndu-l tainic într-un colţ ferit de debandada
J.O. desfăcea din cheutoarea mîhnită a gulerului
lentă a melcilor, măgulindu-l cu mănunchiuri de
cămăşii primul nasture, cel capital!), de la o
piedecuţe şi bile rostogolite printre labele-i
vreme, deci, se gîndi să-şi cumpere un dulap. Şi
cafenii, grija majoră a lui J.O. a fost să-şi

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 72 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

domine dulapul îmblînzindu-l. Fiindcă, de ce n- putea proceda astfel, îşi consultă prietenul.
am mărturisit-o de la bun început: din lemn Detectivul Arthur — tocmai punea la punct
tare, aspru, sălbatic, cu fibre vijelioase şi noduri schiţele unei uriaşe portocale cu zbaturi —
hipnotice, dulapul era de-o bestialitatea sugeră întîi o metodă perfidă de moleşire şi
zvăpăiată. Murseca hainele îmbătat de foşnete, viciere a incarnatului vînjos prin înlocuirea
rupea curelele ca pe şopîrle, în căutarea unui cuielor de oţel cu cuişoare, lucru dovedit practic
sînge rece şi vîscos, sfărîma nasturii cu plăcerea imposibil datorită timidităţii lui J.O., el însuşi
diabolică, mereu crescîndă, a desfiinţării vulnerabil la mirodenii; pe urmă îl sfătui să se
sidefului. Broaştele uşilor scoteau răgete autoflageleze, îngenunchind în faţa mobilei
minuscule, dar feroce; la apropierea mîinilor neînduplecate şi monstruoase şi cravaşîndu-şi
ţîţînele visau, fremătînd, să zdrobească pătimaş, umerii goi, către amurg, cu parfumuri
ca într-un delir osteologic: falange, falangete, dezgustătoare. După şase luni de chinuri (nările
falanguţe! Muchii ascuţite tînjeau după fruntea lui J.O. se dilataseră enorm din cauza penitenţei
lui bombată. J.O. îşi dădu imediat seama că pestilenţiale, iar pielea-i înflorise corole crude,
numai biciuindu-l în fiece zi, cîteva ore, pline c-un lichid verzui, al disperării), dulapul,
sistematic, pe dinafară şi pe dinăuntru, ar reuşi impresionat de suferinţa ce i se prezenta zilnic
să-l supună, să-l facă să simtă umilinţa (sau (cel puţin aşa au crezut ei), s-a hotărît să
bucuria) capitulării, intimitatea generoasă a accepte cămaşa şi pantalonul de doc în
hainelor umane. Dar, în marea lui blîndeţe, nu interiorul sumbru cîndva, acum parcă îmbujorat

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 73 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

de-o rouă îmbietoare. Cam tot atunci a apărut şi fără să-i pese de consecinţe, şi-a agăţat,
Reparata: cei trei sîni mistici răspîndeau o indiferentă, de un mîner de-al lui, calzi încă,
lumină de dinainte de potop, suspinele ei laice transpiraţi uşor de-o fugă graţioasă prin
lichefiau cristale! Însă nici J.O., nici prietenul ierburile lungi ale deziluziei, ciorapii de mătase
său, detectivul Arthur, n-au bănuit adevăratul ţiuitoare. Au urmat, povestea îngerul Emil
motiv al domesticirii. J.O., fericit că-şi menţine Brumaru celui care nu mai era decît o
îmbrăcămintea intactă, nemaifiind obligat să fermecătoare amintire vesperală a lui J.O., au
poarte mănuşi de şmirghel contra ţîţînilor ce urmat spunea el, surîzînd lilial, într-o veşnică
deveniseră moi şi muzicale, nici nimbul greoi, irizare a sufletului, au urmat repetă iar,
prea călduros, ce-i protejase fruntea de muchii, incantatoriu, levitaţii dezordonate, mînjirea
trăind din ce în ce mai absorbit în studiul celor trei sîni mistici cu dulceaţă, dezbrăcarea
dureros al balanţelor melifere, n-a aflat înduioşată a Reparatei, prăbuşirea ireversibilă a
niciodată nimic. Detectivul Arthur a auzit, dar dulapului din regnul vegetal în cel animal...
mult mai tîrziu, abia după ce dispăruse în
vechiul său Ford pe întinsele domenii ale
rezervaţiei naturale de îngeri, din chiar lira
îngerului Emil Brumaru, despre pasiunea adîncă
şi mistuitoare pe care dulapul a făcut-o pentru
Reparata din clipa bleu-jandarm în care dînsa,

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 74 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II
GÎNDITORUL MONDEN

GÎNDITORUL MONDEN
(1998-2000)

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 75 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CÎNTEC CÎNTICEL

Fluturele se muncea, Şi-am încălecat pe-un fruct


Scopt, să-şi mişte aripa Şi v-am spus basmul abrupt,
În răşina aerului. Şi-am încălecat pe-un franjă
S-a-nchis uşa raiului. Şi v-am spus roua oranj,
Pe pămînt rămîne-vom, Şi-am încă încălecat
Fără şarpe, fără pom, Pe-o rază de soare lat
Eu trîndav, tu-n carnea macră Şi în ceruri am intrat.
Plină de-o mlaştină sacră, Că de-atîtea-ncălecări
Ci doar cu-al soarelui fruct Nu mai am nici azi, nici ieri,
De-amurg în raze reci rupt... Ci doar mîine şi poimîine,
Bînd răbdări şi mîncînd rime...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 76 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CÎNTICEL CÎNTEC

Parfumurile după ploaie Eu te-am iubit.


Ne bagă degetele-n nări. ........................
Cu pînze de lacrimi pe faţă,
Un kilogram de fluturi putrezi Tăcut am trecut şi ferit.
Iubita are în cămări ....................................
Dar pentru asta
Din care cu delicateţe Nu trebuie să sufere nimeni...
Serveşte triştii musafiri.

Pohohoeţii mor de coşuri


În toiul marilor iubiri!

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 77 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CÎNTEC FABULĂ

Giuvaer mare şi alb, Andromaca mulge vaca.


Trupul cald ţi-l port în suflet Vaca linge Andromaca.
Andromaca bate vaca.
Pînă clipele îmi scad Vaca-mpunge Andromaca.
Şi-amurgul se-apleacă, umed, Andromaca-mpuşcă vaca.
Fără vînt, ci-n răsuflarea
Năruită dinspre îngeri Morala:
Cînd îi bîntuie mirarea Ce-ai facut, fă, Andromaca?
Că-s tociţi şi n-au răsfrîngeri Uite, nu mai este vaca!!!
Să-mi mai dea har să mă-ncumet
De-a scri-n rochii, fald cu fald,
Cît cîntecul nu mi-e putred.

Giuvaer mare şi alb,


Trupul cald ţi-l port în suflet...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 78 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

SFAT SFATURI NAIVE

Rujează-ţi dinţii în albastru.


Nu mai bate cu degetu-n arbori. Fii blondă şi cu limba mov
Cine ştie ce duh te aude. Prelinge-n mine-un fin dezastru
Scufundată-n tulpina lui caldă, Cum sub icoane, în alcov,
Te-ar cuprinde cu braţele-i crude. Infantele, în dulci poziţii,
M-ai uita. N-aş putea nici măcar Cu gravii Granzi ai crudei Spanii,
Pumnul mic ca pe-un fruct să ţi-l muşc În umbra Sfintei Inchiziţii
Pofticios dintre frunzele vii. Făceau spumoase pătăranii.
Fii cuminte. E-n tine un suflet Şi nu uita prepelicarul
Jucăuş ca în mingi şi copii... Să ne privească, -un papagal
Să cînte psalmi, ciupind mărarul,
Iar tu să urli muzical
Şi-apoi la clavecin, măiastru,
Să-mi sui în rai sufletul zob.
Rujează-ţi dinţii în albastru,
Fii blondă şi cu limba mov...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 79 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

POVESTE POVESTE

M-am întors de unde-am fost După dulci şi lungi gîlceve,


Şi-acum vreau să-ţi povestesc. Ne-am oprit lîngă un han.
Plîng izvoare diafan,
Raze vechi cădeau cu rost Cărăbuşii mor în steve.
Peste-un trup dumnezeiesc
Care chiar al tău era, Blînd s-a aplecat o floare:
Cu şolduri, cu sîni cu gură, “Eu te ştiu ce singur eşti;
Şi-alături se mistuia Bea-mi aromele din ceşti
Viaţa-mi, mură după mură Şi-o să uiţi tot ce te doare.”
Numărată pe de rost
De-un crin, şi isteţ, şi prost, Mi-a şoptit şi iarba: “Du-te,
Schimbînd roua-n colb firesc. Pentru ce-ai rămas bolnav?”
Roua murmură suav:
M-am întors de unde-am fost “Viaţa trece pe tăcute...”
Şi-ncerc, blînd, să-ţi povestesc...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 80 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

POEM ECUSON

Timpul orele îşi plimbă Îţi trimit un ecuson,


Îmbrăcate în civil. Cel mai gingaş şi mai trist.
Dintr-un cîine curge-o limbă. E barat cu bulion
Şi-n triunghiul de deasupra
Apoi trece-o săptămînă. Are-un melc cu crucifix
Cuiul intră în perete Care ţine pe un corn
Şi găleata în fîntînă. Patru fluturi ce-şi beau supa
Cu cravatele la fix.
Şi-n bucătăria pură Iar în cel de dedesubt,
Cănile se coc şi-aşteaptă Lîngă-un domn cu portocală,
Atîrnînd cu apa-n gură. Patru rîme pentru supt
În clipe de plictiseală.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 81 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

TRANSCRIERE

Degeaba-mi stau pe clanţa de la uşă


Şi-mi cîntă porumbeii: úgul-úgul,
Vreau sînilor tăi albi să le simt jugul,
Prinde-mi cu părul viaţa-n dulci cătuşe.
Şi lasă-mă să-ţi scriu umil pe rochii
Şi fructe mari să umplu cu lumina
Liturgică. Nu mă lovi cu ochii,
Fii ca-n dulapuri calde o diftină
Pe care, trist, în orele de-amiază,
Un înger cu melon o vizitează...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 82 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

TRANSCRIERE TRANSCRIERE

Te-ademenesc cu pandişpan şi zahăr, A fost un timp cînd vă spuneam şi vouă


Şi-n ani bisecţi cu ouă de furnică, Umila mea părere despre rouă.
Miresme-n samovare lucii scapăr,
Să-ţi văd şoldul ţicnit şi glezna mică. Şi chiar purtam, topită-n fragi, pe scuturi,
Umila mea părere despre fluturi.
Îţi caut cu migală ceafa-n părul
În care-agrafe ard şi mor panglice, Iar uneori v-a speriat puţin
Rostogolesc din biblii groase mărul Umila mea părere despre crini.
Spre tine ca veşmintele să-ţi pice.
Şi parcă şi acum pluteşte-n burg
Şi ne iubim bezmetici, albi de pudră, Umila mea părere despre-amurg...
Elastici, fumegoşi, crud sfîşiaţi
De fluturi ce scot ţipete şi zburdă
Imenşi prin hăul ceştilor cu zaţ.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 83 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

TRANSCRIERE TRANSCRIERE

Am file moi de apă în găleţi, Să risipim culorile cu ochii


Jiletci cu molii dulci în piepţi de puf, Şi cu urechea sunetele vagi.
Cutii de pudră-n care îngeri fleţi Să fim, o, mai ales striviţi de rochii,
Se tăvălesc pe burtă şi fac: buf! De portjartiere, de sutiene dragi,

Fotolii ce atrag prin şiretlic, De căptuşeli lucioase de mătase,


Mărare scumpe în caleşti de sos De buzunare-adînci pline cu nuci,
Şi lîngă vechi ibrice cu tuflic De lungi fermoare rupte ce ne lasă,
Amiezi momite într-un glob lucios. Cînd se desfac pe şoldul tău, năuci.

Dar numai tu cu sînii mari mă tulburi Să fim deci limpezi, puri, uimiţi de viaţă,
Cînd leneşe şi fără drept de-apel Ferfeniţiţi de umbre şi lumini,
Amurgurile urcă lin prin tuburi Un nătăfleţ iubind o nătăfleaţă,
În sufletul meu trist de dovlecel. În miezul trist al unui vechi goblin.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 84 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

TRANSCRIERE TRANSCRIERE

Copilă dulce, rîma trece, N-aş şti să spun mireasma


Drugii de rouă se topesc, De n-ar pluti-n cearceafuri
Un fluture cu burta rece Adînci părul tău negru
Pluteşte-n ceaiu-mi chinezesc. Sub raze, somn şi prafuri.

În burg din zidurile calde Pustie-ar fi urechea-n


Picură-ncet cuie de fier, Pavilionu-i crud.
Şopîrlele înghit smaralde - Dar îţi loveşti paharul
Le domnului bijutier. Uşor de dinţi, şi-aud.

Şi iarăşi sufletu ni-l pierde, Şi-ar trebui de lume


Pe străzi întortocheate lin, Ochii opaci s-ascund.
O balama pictată-n verde Treci tu: caleaşcă-i ora
Şi care scîrţîie-a destin. Cu-aprins blazon rotund.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 85 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

TRANCRIEREA TIMPULUI TRANSCRIEREA CLIPEI

E timpu-nvineţit pe-alocuri, Ce corp subţire are clipa!


Pe unde zilele sînt reci. Eu sînt naivul ei copil,
Cuminţi traverse, linii seci: Parfumurile le distil
Destul! În sufletul meu toate Ca limbile unui pistil;
Iubirile îs deraiate! Şi mobilele ondulează,
Sînt munţi în cărţi de geografie,
O, fluturi, inimi desfrînate! Uimit susţin pe mîini o vază
Şi-o duc plîngînd în dreptul frunţii...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 86 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

TRANSCRIERE PLIMBĂRI

La iubita mea la poartă, Roua


Amor trist, viaţă deşartă, Se plimba cu şarpele boa.

Stă o păuniţă moartă, Nuiaua


Amor trist, viaţă deşartă, Se plimba cu catifeaua.

Drept în piept de roua spartă, Durerea


Amor trist, viaţă deşartă, Se plimba cu mierea.

Fluturii să şi-o împartă, Dar tu,


Amor trist, viaţă deşartă... Cu cine te plimbi, psihi-mu?

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 87 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

GÎNDITORUL MONDEN BIBLIOTECA

Dacă numai crinul În biblioteca asta e


Vrea gură de crin, Mai bine decît orişiunde.
Îndulcindu-şi chinul Un crin în gură îmi pătrunde,
Parfumului lin, Roua se sparge repede,

Dacă numai cana Bat îngerii, cu nimbu,-n aer


Cerea altei căni Cuie de aur, sîni plutesc,
Să-i deschidă rana, Sînt cel mai animalic fraier
Răni sîntem pe răni, Lîngă un trup dumnezeiesc;

Miere ruptă-n miere, Şi nici nu înţeleg de ce


Îngeri palizi, o! Şi cine dulce îmi răspunde!
Strivind cu plăcere În biblioteca asta e
Coropişniţi bleu! Mai bine decît orişiunde...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 88 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CALIGRAFIE (2) CALIGRAFIE (3)

Mi-ai sosit la uşă ca un înger Nu doream nici o căpătuială


Cu aripile ascunse-n suflet De la trupul tău de carne dulce.
Şi-ai şoptit din prag atîtea plîngeri; Mi se-nvineţise, de sfială,
Ca să le însemn de-abia mă-ncumet. Muşchiul verde peste buturuge,

Mi-ai vorbit de roua ce-ţi loveşte Şi-i căzu ciupercii pălăria-n


Gleznele cînd treci prin ierburi fine Balta de sos negru, iar un flutur
Şi de melcii păcătoşi, fireşte, Liniştéa-ntre raze gălăgia
Moi suindu-şi frageda ruşine Soarelui. Priveam ca la-nceputuri

De pe pulpe-n raiul strîmt şi umed, Cum păşeşti spre mine-n pielea goală
Blînd ferit de rochia-n răsfrîngeri. Şi cum roua sufletul ţi-l zmulge.
Mi-ai sosit la uşă ca un înger Nu doream nici o căpătuială
Cu aripile ascunse-n suflet... De la trupul tau de carne dulce...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 89 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CALIGRAFIE (5) SEPTEMBRIE

Clipele-s rupte ne-ntrerupt Mă strădui să ţin hăţul la cuvinte.


De trupul tău cu iz de fruct Prea nărăvaşe-s. Mă răstoarnă-n tîrg.
Ce-i despicat deplin în două Ci ele, zvăpăiate şi-n fierbinte
Unde-i o mlaştină de rouă. Tropot pornesc spre-a-ne strivi
de-amurg.
Gîndul mi-e frînt de-un melc abrupt,
Simt soarele cum mov ne plouă, Le bat aiurea cu biciuşca-mi veche.
Oh, raiul de omizi e supt Odrasle cărnii şi dulceţii sînt!
Şi aerul greu, dedesubt, Îmi zbîrnîie un înger în ureche
Degeaba: bărzăune cu miez sfînt.
Viclean ni se aşterne nouă
Şi ne îndeamnă. Spaţiu-i zmult Căci dînsele-s şoldii, la sîni au sfîrc,
De corpul tău cu iz de fruct Silabele-n buric vor să-şi alinte.
Ce se despică crud în două... Mă strădui să ţin hăţul la cuvinte.
Nepotcovite-s. Mă răstoarnă-n tîrg...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 90 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

ÎNTREBĂRI NAIVE SCRISOARE

Iubita mea, ce am, ce ai, Surioara ruptă-n franj,


De bem ceşti după ceşti de ceai, Iartă-mă că-ţi fac deranj,
Vorbind despre motani şi cai?
Dar de cînd gîndu-mi cutreieri
Iubita mea, ce ai, ce am, Am aprindere de creieri,
De punem pătura în geam
Şi ne uităm fix la divan? De-mi trebuiesc oblojeli
În fierturi şi-n abureli
Iubita mea, ce fac, ce faci,
De-atît de-adînc sufletu-ţi tragi Să-mi dreg tristeţile grele
În trupul cu picioare dragi? Cu ciorbă de ciocănele

Şi absenţa mea-ntr-a ta
Acum şi de-a-pururea...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 91 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

ŢIPĂT CÎNTEC DE ADOLESCENT

Iederă, iederă, În carnea noastră fragedă doar vîntul


Peste geamuri scapără! Îşi pune gura moale ca un crin,
Şi străvezii doar sufletele vin
Lumina-mi împiedecă, Şi roua să ne mîngîie veşmîntul.
Raza nu-mi mai apără
Sufletul, sufletele, Păşim uimiţi alăturea de cerbii
Căci am multe-n mine, Catifelaţi, cu gîndurile crude,
Îmbîcsite, umede, Şi pasul nostru umed îl aude
Prietene, străine. Numai urechea florilor şi-a ierbii.
Viclenind se caţără
Îmi dă miere, fiere dă... Dar uneori tristeţea ne încearcă
Primejdios, cum miezul unor nuferi
Iederă, iederă, Lopata de pe-o margine de barcă.
Peste geamuri scapără! O, prospeţimea de-a putea să suferi...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 92 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CÎNTEC CÎNTEC

Să intri în odăi din care nimeni Floare limpede şi grea,


Nu te mai scapă. Cu trupul într-un pahar
Unde e totul proaspăt ca-n mărar, Aşezat pe masa mea
Unde sînt căni cu apă! Din lemn de ienibahar,

Încet să te scufunzi pîn’ la mătasă Lasă-mă hain să-ţi smulg


Unui veşmînt uitat de o femeie Sufletul cu nările
Deasupra căruia se zbate străvezie casa... Şi pe urmă să-mi încurc
Prin lume cărările...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 93 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

ÎNTÎMPLĂRI CALIGRAFIE DE TREFLĂ

Se întîmplă să-mi cadă-un fruct în mînă Iubirea, şareta cu mere,


Neatins decît de inocenţa mea, Prin sufletul nostru trecu.
Să-mi izvorască pragul, cheia-n uşă
Să înflorească mi se întîmpla. Din staule dulci de-amintire
Viţeii ne cheamă cu muuu,
Şi cum eram şi neatent şi-aproape Copaci-şi procură jobene
De mine orice astru se rotea, De brumă şi mor eleganţi,
Tăiam candid cu borul pălăriei În cărţi de ghicit, către seară,
Cîte un soare fericit, cîte o stea... Sînt Dame iubite de Fanţi,
Şi-n ceşti de cafea armistiţii
Pe care le ştii numai tu.

Iubirea, şareta cu mere,


Prin sufletul nostru trecu...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 94 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CALIGRAFIE (4) CALIGRAFIE

Bat căpşunele în cuie Cu iubita mea în buzunar


Lîngă sînii tăi răscopţi, Azi mă plimb prin lume ca un mahăr
Pe sfîrcuri să nu se suie Sufletul în gură-i tot amar,
Să-ţi sugă sîngele. Porţi Vorbele-mi sînt însă numai zahăr.
Contele de Monte Cristo nu-i
Cu lacăte strîng. Mari şolduri Mai bogat şi straşnic decît mine
(Ce ar zăpăci chiar crinii Cînd pe străzi pestriţe trec hai-hui,
Lacomi să îi prindă-n bolduri Scos din pepeni de şampanii fine.
Lungi cum razele luminii) Căci comoara asta-i mai de preţ
Decît munţi de aur şi smaralde.
Mişti. Carnea-i zemos-gălbuie Degetele albe îmi răsfăţ
Cu paingi din pînze storşi. Peste trupul ei cu izuri calde.
Bat căpşunele în cuie Şi-o miros pe-ascuns în cîte-un bar
Lîngă sînii tăi răscopţi... Şi cu dînsa viaţa lin mi-o apăr.
Cu iubita mea în buzunar
Azi mă plimb prin lume ca un mahăr...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 95 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CALIGRAFIE COUNTRY

Sînt prea cuminte azi. Mi-e lene Printre calde, dulci virtuţi,
Să-ţi prind călcîile mirene, Ai pe-aceea că săruţi,
Gălbui ca fildeşul debil Din zbor, fluturi surdo-muţi,
Iard şlefuit de-un melc agil. Rătăcind, miez după miez,
În molatice cirezi,
De-aceea sorb ceşti de oloi Către-amurg dinspre amiezi.
Şi, cast, le pun pe sînii moi, Şi că-i pipăi pe aripe
Sătul de crudul tărăboi Pînă ce încep să ţipe
Făcut de şoldurile-n toi. De plăcerea clipei ţiple
În care trupul şi-l frîng.
Şi mă întind către o clipă Şi-apoi vin şi eu şi-i strîng,
Ce scapă dintre-oglinzi şi ţipă Cu făraşul la oblînc,
Că nu se vede, nu se simte, În grajduri adînci... şi plîng...
Ci doar miroase a veşminte
Spumoase, calde, zmulse-n pripă...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 96 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CALIGRAFIE CALIGRAFIE

Erai atît de tăcută. Erai atît de frumoasă!


Păzeam trupul tău, cald lingou Cădeau linguri largi de pe masă
De carne-ntărită-n popou, Să-ţi prindă miresmele sacre
Dar moale-n cărarea pierdută În palma lor grea de argint

Sub fusta-n creţi ţanţoşi. Cafeaua Cînd, lin, cu picioarele macre,


Făcea să se mişte perdeaua; Treceai, în dulci tîlcuri de-alint,
Băteam fluturi mopşi cu nuiaua Prin îngerii strînşi de-o zi deasă
Pe care nicicînd nu aş da-o. Anume la mine în casă.

Cu ea prefăceam, blînd, un bou Erai atît de frumoasă


În rouă, sau mură, sau ciută! C-aproape-ncetam să-ţi mai simt
Erai atît de tăcută. Privirea, ci numai o rouă
Păzeam trupul tău, cald lingou... Regală. S-o bem pe din două
În scorbura timpului sfînt...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 97 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CALIGRAFIE CALIGRAFIE

Cu cît te apropii de mine Erai atît de înaltă


Ţi-s mîinile parcă mai lungi Şi-atît de subţire. Purtai
Şi părul e-o miere de-albine Doi sîni într-o parte şi-n alta
Cu care, lin, trupul mi-l ungi. De suflet, cu boturi de ceai.

Şi sînii se umflă cît şoldul, Şi-abia ajungea pîn’ la nara


Şi coapsele-n ceruri plutesc. Mea plină de fluturi mirosul.
M-aşează-n genunche imboldul Credeam că mai ştiu stoarce sosul
De-a-ţi pune-un sărut pămîntesc Parfumului crinilor seara.

Pe carnea prelinsă-n răşine Ci roua-şi lăţise-n praf balta


Pe-alături de scorburi adînci. Scurmată de rîme, nu-n rai.
Cu cît te apropii de mine Erai atît de înaltă
Picioarele-ţi parcă-s mai lungi. Şi-atît de subţire. Purtai...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 98 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CALIGRAFIE ALIFANTIS

Pentru Mi-Mi cea Isteaţă Alifantis, Alifantis,


Ca nodul făcut la aţă Toate Doamnele galante-s!
Din rouă freacă smîntîni
Nu mă mai interesează
Între coapse şi-ntre sîni
Ce tristeţe port la bază
Şi-n burice-adînci clocesc
Cînd sorb lung, în vechea-mi urbe,
La melci oul boieresc.
Un borş de fasole curve.
De aceea nu abdic,
Căci dacă o fi să pier,
Ali Fan, de la nimic,
Am la tine cazier,
Deşi mă apucă frica.
Cu chimicul, pe chiloţi,
Trece, trece trăsurica,
Scris ca să priceapă toţi
Muşuroiu-şi bea furnica,
Handralăii
Loboda-nfundă burlanul,
Şi debilii
Cade clipa, ziua, anul,
(Pupa-ţi-aş, sub fînul clăii,
Drumurile numai pante-s,
Petala zambilei
Alifantis, Alifantis...
Şi...)
Că-s Poet, Mi-Mi!!

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 99 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol. II

CLIPA LIMPEDE EXEMPLU DE BOCET

Ma faim, Anne, Anne, Se citeşte pe un tiv


Fuis sur ton ane. De furou alternativ.
(Rimbaud)
De cînd îţi tot scriu irmoase
Deci am rămas noi doi.
Mi-a ajuns pielea la oase,
Faţă în faţă.
Burta s-a lipit de şiră,
Ţi-s sînii goi, Plămînul gîf-gîf respiră,
Mijlocul ca o aţă Mi s-a-mpotmolit ficatul,
De care-atîrn’, Cu-amor sterp găuresc patul,
Gata s-o rupă, Limba-n gură-mi stă de-a latul,
Coapsele,-n turn, Dintîi rădăcinile
Ca într-o cupă Şi-au scos din gingii
Grea c-o dulceaţă Şi se zbat gherghinele-n
De un reavăn soi. Zori liliachii...

Deci am rămas noi doi,


Faţă în faţă...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 100 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

ELOGIU

O, sîni de geniu!

Globuri de smirnă
Tare-au fost purtate

De corăbierii
Dintr-un alt mileniu,

Spre-a le putea abia acum


Din bluză scoate!!

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 101 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

BOCET DE ÎNGER ELOGIU (2)

Rodul săptămînii O, şold împărătesc!


Cade-n palma mîinii
Şi mi-l iau străinii Ligheanul de cleştar
Şi mi-l duc departe. Îl înconjoară
Roua mi-o desparte
De cîntec şi carte. C-o rouă bleu
Lumina mi-o plimbă În care ţi-l clătesc
Pe-o uliţă strîmbă.
Flaut schimbă-n drîmbă Doi îngeri orbi
Ţipînd a ruşine. Ca ochii să nu-i doară!!
Şi-mi rup de pe mine
Aripile fine...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 102 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

RUGĂCIUNE LAICĂ RUGĂCIUNE LAICĂ

Fă-mă, viaţă, ce mă-i face, Micşunea căzută-n lapte,


Roua strînsă-n poloboace, Hai să ne-ntîlnim la noapte
Iubita să se dezbrace Şi să ne iubim frumos
Să-şi spele dalbele crace. Pe-o saltea pusă pe jos
Din lînă de merinos.
Şi mai fă-mă şi nuiele Să-ţi iau coapsele-amîndouă
Să-i mîngîi sînii cu ele În palme ca pe un crin
Pînă sfîrcele i-s grele Plin cu piper fiert în vin
Şi-i cad ca bila-n ulcele. Şi la ele să mă-nchin:
Dă-ne nouă...
Şi-apoi fă-mă înc-o dată Dă-ne nouă...
Dulce ucigă cu plată,
Să-i împuşc caleaşca-n roată
Dragostei ce mi se-arată,
Iată!!!

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 103 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

30 X 2 POEM EPIC

Corabie cu piper, Profesorul de algebră


Prin ce vrajă, ce mister, Citea cărţi şi făcea febră.
Mi-a intrat în inimă
Cîrma ta cea minimă, Cine vine cu maşina?
De-am rămas trăsnit şi fix Reparata! Melentina!!
Ca Hristos pe crucifix,
Cu glezna şi mîna-n cuie, Profesorul pune-o placă.
Cuişoare de duduie? Amîndouă se dezbracă.
Gîndurile-mi sînt în spini
Delicaţi şi foarte fini, Tremura pe-a’ lor popou
Ochiu-i plîns, gura mi-e arsă. Bucăţică de furou...
Cînd o să-mi surîzi, întoarsă
Din coapse, de la portiţă
Fragedă, de dormitor,
Încleiată în amor,
Actoriţă?

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 104 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

POEM EPIC (2) POEM EPIC (3)

Reparata ia maşina Vine trenul. Impegatul


Şi se plimbă ca felina. Părăseşte-n grabă patul.

Iat-o vede Adrian Ia chipiul, ia paleta


Care este Căpitan. Şi o lasă-n pat pe Veta

Ea, simţind că e privită, În gură c-o portocală.


Dintr-odată se excită Ce greşeală! Ce greşeală!!

Şi frînează. El se-nclină. Ceasulu-i iese minuta


Cîntă muzica-n grădină... Din cadran şi... huţa-huţa...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 105 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

POEM EPIC (4) DEODATĂ

Regia: Benoit Vitse Pentru Luciana

Reparata şi cu J.O. La temelia cănii e o lumină grea.


Jucau seara domino. În cană clipoceşte lin apa din cişmea
Şi eu încep dintr-însa încet şi trist a bea.
Reparata trage-o duşcă Amurgu-mi cade-n suflet, prin geam, ca o boia.
De smîntînă şi se-mpuşcă. Mai pot să flutur mîna o clipă şi abia
Mă-ntorc, oh!, totu-n casă se
J.O. aleargă în fiord Înverzeşte-aşa
După medicul de cord... De mov încît cu cana mă-nalţ uşor...
Şi... pa!

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 106 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

BLUES BLUES

Pentru Johnny Răducanu Mergeam pe-o frunză


Uriaşă de castan.
Noi rătăcim uimiţi
Că nu ni se întîmplă Mi-e frică să nu cad,
Nimic, dar într-o zi Mi-ai spus.
Vedem c-o rază strîmbă
Şi-atunci prin păpădii ...............................
Lovite moale-n tîmplă
Noi rătăcim uimiţi Şi-acum stau iarăşi singur
De tot ce ni se-ntîmplă... Şi îţi scriu un blues...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 107 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

BLUES ***

Nu te grăbi, mi-ai spus. Interpretează Florian Pittiş


Nu m-am grăbit.
Erai atît de subţire!
.................................. O frînghie, oh!, cu un nod
De carne. Flămînd matelot,
Şi-acum stau singur Pe care chiar Lautréamont
Şi îţi scriu un blues, Mă tot îndemna să-l deznod,
În mijloc de mare pustie,
Pe masa udă de cafea, Desigur, şi-n plin naufragiu,
Cu un chibrit... În sticl-aruncîndu-mi mesagiul
Cifrat, scris pe piei de scrumbie!!
Meduze sorbeau vechi legende,
Balene pluteau suculente,
Ci tu, clătinată-n neştire-n
Musonii pîndiţi de zefire,
Erai atît de subţire...

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 108 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

NUMĂRĂTOARE PENTRU PUŞTOAICE ŞI THRILLER EROTIC


BABALÎCI

Iubito, divin,
O, La tine mă-nchin
CE În genunchi.
LUCRU Hai,
PASIONANT! Fă-mi hatîrul:
PORTOCALA Pune-ţi sînii pe-un trunchi,
INTRĂ-N Să ţi-i tai
TROMPĂ, Cu satîrul!
TROMPA
INTRĂ-N
ELEFANT!!!

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 109 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

CÎNTEC

Floare grea, scaiete mov,


La cine să mă mai rog?
Frunzele dospesc în plop,
Crinii vestejesc în stog,

Melcii cară ziduri vechi


De case-nvîrtite-n aer,
Fluturii, rele perechi,
În lumină se încaier,

Nu a dragoste, nerod
Aripe făcîndu-şi zob.
Floare grea, scaiete mov,
La cine să mă mai rog?

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 110 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

CÎNTEC DESPRE CRIN

Ascultă-mi cuvintele Ţi-am adresat o întrebare: Crinul


Şoptite-n amurg: E-un animal din vremuri de demult
Dezbracă-ţi veşmintele Trist transformat în frăgezimi de chinul
Cînd luneci prin burg Extazului îndelungat? Te-ascult.

Cu trupul, corabie Şi mi-ai răspuns: Oh, crinu-i animalul


Umflîndu-şi în vînt, Cel mai pios, îmbrobonat de-amor
Mari, sînii. Abia de e Poartă jiletcă proaspătă ca valul
Un prag pe pămînt Şi-n loc de gură are un izvor

Sub zare. Incintele-n Cu tari miresme, uneori fatale


Praf rîmele-şi scurg. Dacă-l aduci în silă lîngă pat;
Ascultă-mi cuvintele Iar limba-i se-ndulceste-ntre petale
Şoptite-n amurg... Ca într-un bot de miel cîrlionţat.

(( ))
Cuprins
Editura LiterNet 2006 111 Emil Brumaru – Commedia dell’Arte, vol.

BASM

Copil al blîndului Soare Apune,


Veneam spre tine ca o rugăciune.

Mă aşteptai. Erai frumoasă, dulce


Ce trebuia alături să se culce,

Nu în pămînt, ci-n aer, mult deasupra


Crinilor care-şi înclinau, grei, cupa.

Căci hărăzit de basm ţi-am fost. Şi-anume,


Copil al blîndului Soare Apune,
Veneam spre tine ca o rugăciune...

(( ))
Cuprins

S-ar putea să vă placă și