MOROMEȚII – DE MARIN PREDA ................................................................................ DUPĂ N. MANOLESCU.................

Romanul postbelic, apărut în două volume (......................) ilustrează, în viziunea lui Eugen Negrici, „literatura tolerată din raţiuni
tactice” în contextul ............................................................, definit de ..............................................................................................
...................................................................................................... Apărut la doi ani după moartea lui ......................., romanul se încadrează
în ceea ce criticul denumeşte etapa destalinizării formale, cuprinsă între 1953 şi 1964, când regimul democrat – popular dorea a
demonstra iniţierea unui proces de liberalizare în faţa liderilor de la Kremlin. În peisajul literaturii aservite puterii de partid, primul volum
conturează realismul predian ca „roman al istoriei care încercuiește viclean individul și condiționează viața interioară”, după E. Simion.
Volumul al doilea, cuprinzând, în cele cinci părţi, intervalul dintre 1937 şi 1947, apoi denunţând abuzurile colectivizării din anii 50,
deschide seria romanelor „obsedantului deceniu”.
.............................., curent literar ce definește viziunea artistica prediană, apare la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Franta, ca reactie
impotriva ...................................., a evadării în fantezie, propunându-și redarea cu obiectivitate a realității, urmarind ...........................
și verosimilitatea universului ficțional redat. Scriitorul afirma că „prima mea obsesie înainte de a începe o poveste sau un roman
este ca ceea ce scriu să fie adevărat, să aibă viaţă, cititorii să creadă că totul a fost ................”.
Un aspect ce evidențiază estetica realistă ar fi elementul autobiografic al romanului, căci scriitorul va mărturisi că „Scriind, totdeauna
am admirat ceva, o creație preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat
în realitate, a fost ...................................... Acest sentiment a rămas stabil și profund pentru toată viața". Referinţa autobiografică devine
un argument pentru construcţia ........................., personajul fiind tipic, suprins în situații tipice, condiţionat de
............................................................., devenind reprezentativ pentru ţăranul care descoperă, în mod tragic, aspecte ale unui timp şi ale
unei lumi pe care nu le-a putut prevedea, deşi semnele au fost permanente.
......................................................................................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................................................................................
Tema reprezintă, după........................................................,...........................................................................................................................
.......................................... Moromeţii are, în spirit realist, ca temă centrală, ......................,, însă complexitatea speciei literare a romanului
dezvoltă mai multe dimensiuni tematice precum.......................................................................................................................................
..................................................................................................................Scriitorul îşi propune şi să urmărească necunoscutele complicaţii ale
sufletului ţărănesc, firea contemplativă şi libertatea individului din spaţiul rural, care nu mai e devorat de dorinţa de a poseda pământul, ci de
a înțelege existența, păstrându-și sinele. Scriitorul mărturiseşte că în roman a ilustrat „viaţa şi psihologia şi personalitatea, şi la urma urmei
drama ţăranului român în secolul XX, cu trăsăturile fundamentale ale unui ţăran contemplativ, posesorul unei spiritualităţi adânci,
reprezentantul unei civilizaţii arhaice, tradiţionale ". Tema familiei se amplifică, aspectul social surprinzând transformările istorice într-o
colectivitate căci, observa Eugen Simion, „Moromeţii stau sub un clopot cosmic şi drumurile mari ale istoriei trec prin ograda lor…”.
Familia rurală este raportată la destinul colectivităţii, pusă în relaţie cu mari procese de metamorfoză socială, care determină impunerea altor
valori. Consolidare: teme - ............................................................................................................................. ...............................................................
Dacă primul volum prezintă “lumea tatălui”, cel de al doilea reflectă “lumea fiilor”, Nicolae Manolescu observând că, prin cele două părți,
două utopii stau față în față: cea tradiționalistă, dar liberală, ingenuă, a tatălui, care permite timp pentru seninătate și contemplare, și cea
revoluționară, dar dogmatică, a fiului, a unui suflet nesigur pe care noua ordine nu îl poate cuprinde.
Titlul constituie un...........................................................................................................................................................................
...................................... De tip......................, după clasificarea lui Gerard Genette, redă un substantiv ..................... cu valoarea colectivă și
devine un element semnificativ pentru viziunea realistă a autorului, căci plasează tema ............................ în centrul romanului. Deși, prin
utilizarea substantivului propriu, s-ar presupune ideea ...................... pe care o presupune legătura afectivă a membrilor unei familii,
romanul urmărește drama tatălui care conștientizează, treptat, dezbinarea din sânul familiei sale, sub acțiunea timpului neîndurător.
Complexitatea romanului, specie a genului..............................................................................................................................................
................................................................................................, justifică multitudinea conflictelor, iar planul comunităţii ţărăneşti este
dinamizat de conflicte puternice de ordin politic, economic şi moral, marcând tematica realistă. Central, rămâne conflictul ........................,
care va fi cunoaşte trei ipostaze, în funcţie de personajele implicate. Un conflict cu implicaţii sociale şi economice, între generaţii este
ilustrat de răzvrătirea celor trei fii împotriva tatălui, căci Ilie este apărătorul unor valori tradiționale, care și-au dovedit, în timp, trăinicia, în
timp ce fiii săi mai mari aderă la valorile materiale ale ordinii capitaliste. Revolta împotriva autorităţii paterne este expresia acumulării
unor nemulţumiri latente pricinuite de dorinţa de schimbare a celor tineri, pe când tatăl consideră pământul, pe care se străduiește să nu îl
înstrăineze, o garanție a integrității morale în mijlocul unei lumi înșelătoare și dezumanizante. Un conflict .........................., secundar,
apare, căci Ilie îi promisese Catrinei, soţiei sale, trecerea casei pe numele ei în urma vânzării unui lot din pogonul ei în timpul secetei, dar
amână îndeplinirea promisiunii. Totodată, se regăseşte şi un conflict între Moromete şi sora sa, Guica, care şi-ar fi dorit ca fratele său să nu
se recăsătorească. Conflictului familial i se asociază conflictul ..................................., interior, al eroului, care trăieşte drama paternităţii
înşelate. Consolidare: SCURTĂ EXPLICARE
exterior FII

MORO SOȚIE
METE SORĂ
interior SINE

1
 Incipitul romanului fixează, realist, ........................ şi temele ..............................: „În câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al
Doilea Război Mondial, ...........................................................................................................................................................................; viaţa
se scurgea aici fără conflicte mari. Era începutul verii. Familia Moromete se întorsese mai devreme de la câmp”. Motivul
timpului..................... ordonează evenimentele pe două axe temporale: o durată ..........................., redând un timp iluzoriu, al bucuriilor
spiritului, ce pare a „avea nesfârşită răbdare”, după perspectiva protagonistului, şi un timp
................................................................................, ameninţător prin anticiparea războiului – vara şi toamna lui 1937.
Relaţia dintre incipit şi final este una de .............................., căci finalul reia tema .......................care domină individul: „Trei ani mai
târziu, izbucnea cel de-al Doilea Război Mondial. ...............................................................................”................................ realizată prin
locuţiunea „a avea răbdare” conferă timpului regimul unui ...................................., determinând existenţa eroului. Singurătatea tatălui din
finalul primului volum se va justifica în raport cu iluzia întreținută de erou privind efectele timpului. O secvență reprezentativă pentru tema
familiei/a timpului/ firea analitică a lui Moromete/ drama paternității înșelate este regăsită prin imaginea lui tatălui, gânditor pe piatre de
hotar, simbol al unei ................. în viață, încercând să își justifice neînțelegerile cu cei trei băieți. Aflând despre planurile fiilor, Moromete
are revelaţia timpului înşelător şi a propriei iluzii: „înţelegea că se uneltise împotriva lui şi el nu ştiuse – timpul pe care îl crezuse
....................... şi lumea pe care o crezuse prietenă şi plină de daruri ascunseseră de fapt o capcană – iar lumea, trăind în orbire şi
nepăsare, îi sălbăticise copiii şi îi asmuţise împotriva lui”. Secvența va marca un moment definitoriu pentru transformarea protagonistului,
confruntându-se cu efectele unui timp care îi înstrăinase copiii și pe care nu fusese în stare să îl înțeleagă pe deplin. Firea sa analitică,
dorința de a pune totul sub semnul gândirii pentru a afla un sens lumii evidențiază......................................... personajului, convingerea sa
că “nu se întâmplase nimic atât de cumplit încât să nu fie repus totul sub lumina vie a minții”.
Structura primului volum dezvoltă trei părţi, cu ritmuri epice diferite, ce evidenţiază monografia satului interbelic, redând viziunea
artistică realistă prin obiceiuri specifice precum fluieratul fetelor la poartă, călușul, muncile câmpului. Prima parte prezintă o durată
dilatată, de sâmbătă seara, când Moromeţii se întorc de la câmp, până duminică noaptea, când Polina va fugi cu Birică. Partea a doua
alătură, prin tehnica modernă a colajului, scene din viaţa câtorva familii de silişteni, păstrând, în centru, familia Moromeţilor, în timp ce
partea a trei cuprinde două mari episoade epice: secerişul şi conflictul dintre Ilie Moromete şi fiii săi mai mari. Fiecare parte începe cu o
prezentare de ansamblu, surprinzând personajele la masă, pe prispă sau la seceriş. Planurile secundare oferă perspectiva unei colectivităţi,
surprinzând boala lui Boţoghină, revolta ţăranului sărac Ţugurlan, dragostea dintre Polina şi Birică, cuplu gândit de scriitor polemic în
raport cu ....................................., personajele lui...................................
Naraţiunea se realizează la persoana ................., perspectiva narativă fiind ......................, iar naratorul ..................................., tipul
narativ...........................Romanul ilustrează, prin perspectiva narativă, ceea ce Nicolae Manolescu numea „ultima vârstă a doricului”, prin
limitarea, de tip modern, a omniscienţei narative. Perspectiva naratorului obiectiv este îngrădită prin perspectiva subiectivă a
personajului reflector, Moromete, în primul volum, şi Niculae, în volumul al doilea al romanului, şi a informatorului, precum Parizianu.
Naratorul se exprimă cu ajutorul unui „intermediar”, cum îl va numi criticul pe Moromete, detaliind: „e vorba de o ................................a
naratorului de către personajul său, de la care împrumută un tip de optică şi de expresivitate verbală”. Moromete dobândeşte
...................................., iar universul ficţional se va construi, în acest mod, şi prin intervenţia sa, indirectă, accentuând efectul realist.
Consolidare............................................................................................................................. .............................................................................
..................................................................................................................................................................... .........................................................
...................................................................................................................................................................................................... .......................
Romanul se construieşte, simbolic, şi printr-o serie de scene semnificative prin valoarea lor anticipativă pentru evoluţia personajelor şi a
acţiunii. Secvenţa cinei evidențiază realismul formulei epice și reconstituie, simbolic, o parte din conflictele dintre membrii familiei, are
rol anticipativ privind evoluţia acestora, oferind, totodată, prin valorificarea principiilor realiste ale
.................................................................................................................................., detalii privind viaţa cotidiană a colectivităţii rurale,
Membrii familiei se regăsesc...........................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................... ....................................................
........................................................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................... ......................................
........................................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................................
Autoritatea tatălui nu poate fi pusă la îndoială, fiind o reflectare a relațiilor familiale din epocă, dar nici iubirea pentru fiii care nu l-au
înțeles și pe care nu a putut să îi înțeleagă. Întors de la București, de unde va încerca să îi aducă înapoi, spunându-le că a muncit ca să pună
la loc pământul vândut pentru ei, în ciuda refuzului, tatăl va păstra mereu “ușa deschisă în urma lui, doar-doar se vor întoarce băieții lui
acasă”. Personajul trebuie receptat în lumina condiționării de timp și de spațiu, cu limitările perspectivei sale; nu poate înțelege alegerea
fiilor de rămâne în “odăița” din București, “în timp ce acasă au bătătura largă și pământul întins cât vezi cu ochii”. Se regăsesc două
modalități diferite de a înțelege libertatea, ireconciliabile.

2
 O altă secvență reprezentativă pentru tema................................../construcția eroului este reflectată de
scena tăierii salcâmului. Episodul narativ dezvoltă implicaţii tematice atât sociale, cât şi profund
existenţiale, raportate la evoluţia protagonistului. Nimeni nu cunoaște motivația tatălui pentru tăierea
salcâmului; hotărârea este luată de capul familiei; în spiritul patriarhal, Moromete nu oferă explicații
copiilor sau soției pentru acțiunea sa și înfruntă dezaprobarea, asumându-și greutatea deciziei, dar și
statutul de autoritate absolută a familiei, conform modelului patriarhal. Salcâmul trebuie tăiat pentru a
asigura plecarea lui Achim la București cu oile, dar se pare că doar tatăl este conștient de implicațiile
acestei decizii, autoritatea actului său fiind dublată de inteligență: “Se pare că nimeni nu înțelegea că
hotărându-se în sfârșit plecarea lui Achim la București însemna că trebuie să li se facă celor trei pe plac
până la capăt, să nu se mai atingă nimeni de oi și cum altceva n-aveau ce vinde, salcâmul trebuia tăiat. Mai ciudat era că nici cei trei în
cauză nu înțelegeau; încât răspunsul lui Moromete că a tăiat salcâmul ca „să se mire proștii“ nu era o batjocură întâmplătoare la adresa
fiilor.” Cadrul ritualic al evenimentului este dat de bocetele femeilor care îşi plâng morţii din fundal, oferind o viziune monografică, în
spirit realist, prin bocetul de soţ şi bocetul de fiu................................................................................................................................. Eugen
Simion nota că „salcâmul are, întâi, o valoare premonitorie. El reprezintă, s-ar putea spune, unitatea, trăinicia Moromeţilor, fiind în
lumea obiectelor ceea ce reprezintă tatăl în viaţa familiei. E un arbore cu autoritate, dominator, un punct stabil de referinţă”. Salcâmul
este un axis mundi, reper pentru comunitatea rurală. Personificarea salcâmului domină scena tăierii sale, salcâmul „se împotrivi”, „ca şi
când n-ar fi vrut ..........................................”, şi, căzând, „........................... grădina cu un zgomot asurzitor”. Tăierea lui duce la o
modificare a perspectivei asupra întregii lumi, „acum totul se făcuse mic”, „grădina, caii, Moromete însuşi arătau bicisnici”. Criticul
consideră că salcâmul ar reprezenta „dublul vegetal al lui Moromete, destinul unuia este anticipat de destinul celuilalt”, scena prevestind
transformarea lui Moromete, din final. Consolidare
Aspecte rezumate Semnificație
........................................................................................................... ...........................................................................................................
........................................................................................................... ...........................................................................................................
........................................................................................................... ...........................................................................................................
........................................................................................................... ...........................................................................................................

Ființă ficțională, personajul literar structurează și validează viziunea artistică redată în acest roman neorealist. Din punct de
vedere istorico-literar, personajul reflectă, în plin realism socialist,................................................................................
..........................................................................................................................................................................................................
Tip de personaj...................................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................................................................
Reflectă elementul autobiografic al operei, căci reprezintă, transfigurat ficţional, pe............................................................................
După categoriile lui E. M. Forster................................., după cele stabilite de W. Booth................................
Din punct de vedere al tehnicii narative, este..................................................................................., căci de la el împrumută
naratorul...............................................................................................................................................................................................................
Statut social..............................................................................................................................................................................
Statut moral/psihologic........................................................................................................................................................................................
Ilustrează, după autor, tema ..........................................................................
Conform categoriilor stabilite de E.M.Forster, protagonistul lui M. Preda este un personaj........................................, iar după clasificarea
lui W. Booth este............................, prin complexitatea tipologică. Portretul fizic aproape lipseşte: detaliile se referă la o vârstă incertă, a
maturităţii depline, sugerată de narator printr-o construcţie expresivă – „avea acea vârstă între tinereţe şi bătrâneţe când numai nenorociri
sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”. Totodată, vârsta sa sugerează.............................................................................
.......................................................................................................Caracterizarea indirectă, regăsită prin gesturile, faptele, vorbele, gândurile
personajului, acţiunile la care participă, dar şi din relaţiile cu celelalte personaje îl prezintă drept un om respectat în comunitatea satului.
Spirit contemplativ, inteligent şi ironic, Moromete priveşte existenţa cu detaşare, încercând a o înţelege, a o
supune, prin gândire. Moromete devine, astfel, un personaj tipologic prin care se reprezintă bogăţia spirituală a
ţăranului, ilustrare polemică în raport cu ţăranul rebrenian. După mărturisirea autorului, Ilie Moromete evidenţiază
literar tema eroului contemplativ, reieșind din ideea că “insul care e numai activ îşi consumă viaţa şi nu înţelege
nimic din ea, pentru că devine robul acţiunii." .Lectura ziarului, duminica, în fierăria lui Iocan, devine un moment
reprezentativ pentru capacitatea personajului de a face din cuvânt un spectacol la care ceilalţi participă fascinaţi.
Teatralizarea, convertirea existenţei în spectacol devin trăsături ce-l definesc spiritual. Moromeţianismul se defineşte
prin această capacitate a personajului de a se raporta la lume prin contemplare şi joc, de a plasa existenţa sub
semnul spiritului, reprezentând tema ......................................... Cuvântul reprezintă, pentru personaj, modalitatea de
a stăpâni realul, subordonându-l spiritului, şi de a-i oferi un sens, căci Moromete doreşte să înţeleagă premisele unor
afirmaţii, precum cele din ziar, sau ale unei acţiuni, precum fuga fiilor. Personajul predian este personajul care vrea să
înţeleagă. Teama lui Moromete, singur pe piatra de hotar, este de a nu cădea în capcana timpului, căci a-şi pierde liniştea înseamnă
„primejdia” de a nu mai putea „să înţeleagă” lumea. Încrederea în puterea sa de înţelegere şi în libertatea pe care i-o asigură acea gândire
necruţătoare care duce înţelegerea până la capăt sunt premisele naturii moromeţiene. În lipsa unui sens, căutat cu luciditate, dialogul
personajului cu lumea devine tragic.
Moromete stăpâneşte deplin arta disimulării, care devine o dovadă a profunzimii eului său; disimulându-şi adevăratele gânduri şi
convingeri, eroul îşi apără libertatea interioară. Semnificativă în acest sens este comedia pe care o joacă în faţa lui Jupuitu, teatralizând
pentru a amâna plata taxei pentru fonciire. Ironia este o altă trăsătură definitorie: lui Nicolae, care întârzia să vină la masă, îi spune la un

3
moment dat: „Te duseşi în grădină să te odihneşti că până acum stătuşi!”. Lui Nilă i se adresează la fel de sarcastic, atunci când acesta îl
întreabă de ce taie salcâmul: „Ca să se mire proştii”.
Semnele crizei timpului se acumulează fără a fi observate. Moromete însuşi, în ciuda capacităţii neobişnuite de a reflecta pe marginea
evenimentelor, nu le sesizează. Ignoră plata datoriilor către stat, raportându-se la precedentul anulării datoriilor de la bancă, speră că ploaia
va aduce o recoltă bogată, ceea ce i-ar permite să pună deoparte bani. Toate aceste probleme financiare se vor dezlănţui după plecarea fiilor
mai mari la Bucureşti. Plecarea lui Achim aduce primul semn simbolic al destrămării familiei Moromete.
Finalul redă transformarea tatălui printr-o serie de propoziţii la forma negativă; Moromete dispare din orizontul auditiv şi vizual :„nu
mai fu văzut”, „nu mai fu auzit” dar, mai ales, pierde deprinderea care îl definise esenţial: „nu mai fu auzit povestind”. Un nou Moromete
se va contura în volumul al doilea, care descoperă cuvântul beneficiu, își descoperă valențe pragmatice și, treptat, lasă istoria să-i acapareze
lumea
Însă, eroul principal, chiar dacă se înfăţişează drept un învins în planul existenţei cotidiene şi al devenirii istorice, rămâne un
învingător prin asumarea libertăţii de a trăi conform principiilor sale. Eroul moromeţian dovedeşte consecvenţă morală, demnitate,
rezistenţă în faţa unui timp agresiv care „nu mai avea răbdare” cu oamenii. Autocaracterizarea realizată în finalul volumului al doilea
scoate în evidenţă libertatea individului în ciuda constrângerilor istoriei: „D-le…eu totdeauna am dus o viaţă independentă! ”.
.................................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................................

“Era cu zece ani mai mare decât Catrina (...) și

“Până în clipa din urmă omul e dator să ţină la
..............................., chit că rostul ăsta cine ştie ce
s-o alege de el!” – citat ce reflectă...........................
....................................................................................
“Ești mort după .................... și după ...........!”,
exclamă cu năduf ................., evidenţiind firea
.............................................................................
“Moromete nu mai fu văzut stând ceasuri întregi
pe prispă sau la drum pe stănoagă… Nu mai fu
auzit ...................” -
Seria de construcţii verbale la forma negativă
denotă………………………….............................
……………………………………………
Moromeţianismul se defineşte prin această capacitate a
personajului de a se raporta la lume prin contemplare, de a plasa
existenţa sub semnul ...................., de a teatraliza prin
disimulare şi ................... Cuvântul reprezintă, pentru personaj,
modalitatea de a stăpâni realul, subordonându-l spiritului, şi de
a-i oferi un sens, căci Moromete doreşte să înţeleagă cauza unor
afirmaţii, precum cele din ziar, sau a unei acţiuni, precum fuga
fiilor. În lipsa unui sens, căutat cu luciditate, dialogul
personajului cu lumea devine tragic.
Elemente reprezentative din scena tăierii salcâmului
Salcâmul ar reprezenta „.................. vegetal al lui
Moromete, ............... unuia este ................ de destinul
celuilalt”, după cum consideră criticul E.Simion.
Salcâmul este un.............................în lumea satului, un
„axis............”, fiind ........................ ....prin structuri
precum „se împotrivi”, „ca şi când nu ar fi vrut să
părăsească cerul”. După tăierea sa, Moromete, grădina
arătau....................., sugerându-se..................................
Personaj ........................, ..................................
Statut social............................................................
Statut psihologic....................................................
acum avea acea vârstă între .................. și
Citirea ziarului, ......................... când numai nenorociri sau
duminica, în ............ ..............................mari mai pot schimba firea
lui ....................... - cuiva” – se sugerează că.............................................
................................... .....................................................................................
................................... ...........................................................................
................... “Stătea pe piatra de hotar cu capul în mâini și încerca
. să dea de curgerea până mai ieri a ..........................sale
................ liniștite, îndârjit și hotărât să nu cruțe nimic pentru a o
regăsi, simțind că .................................. de ea ar aduce
................................și că ............................... n-ar fi mai
rea decât atât” – secvenţă ce surprinde........................
....................................................................................
...................................................................................
....................................................................................
.......................................
..................
Deşi este un spirit lucid, Moromete se autoiluzionează că poate
comunica în familia lui, că nevasta şi copiii îl înţeleg, că gesturile şi
frământările lui îşi găsesc ecou şi în sufletul lor, că nu trebuie să le
dea explicaţii spre a nu-şi ştirbi autoritatea. Schimbarea contextului
social – istoric va determina conştientizarea distanţei dintre propria
viziune şi cea a fiilor. Banul este noua valoare care o înlocuieşte pe
cea tradiţională, pământul, şi, în acelaşi timp, impune un nou mod de
viaţă. Numit de Nicolae Manolescu „cel din urmă ţăran”, Ilie
.............................................
Moromete ilustrează un tip de personalitate umană confruntându-se
cu dispariţia civilizaţiei rurale tradiţionale; de aceea, „Moromeţii”
devine „romanul istoriei care încercuieşte viclean individul şi-i
condiţionează viaţa interioară”, după cum afirmă Eugen
.................. Convingerea că omul nu trebuie să renunțe la “rostul
lui,,…………………………………………………………………..”
reflectă dorința sa de........................................................................
Trăsături ce reies din scena cinei
Modul în care Moromete apare aşezat la masă,.........................
..............................................................................................................
.......................................................................................................
4
reflectă.........................................................................................
......................................................................................
.....................................................................................