MOROMEȚII

de MARIN PREDA

Sumar
Particularitățile unui roman de Marin Preda
 subiect ............................................................................................................ 2
 plan ................................................................................................................. 2
 eseu ................................................................................................................. 3-4
 mic dicționar ................................................................................................... 4
Particularitățile de construcție a unui personaj și Relația dintre două personaje
 subiecte ............................................................................................................ 5
 plan .................................................................................................................. 5
 eseu .................................................................................................................. 6-7
 mic dicționar .................................................................................................... 7

Aspecte teoretice
 Realismul .........................................................................................................

 Scrie un eseu în care să prezinți particularitățile unui text narativ studiat,

aparținând lui Marin Preda/ unui roman postbelic.
Repere:
-evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-o perioadă,
într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
-comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ/romanului
studiat;
-analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru
textul narativ/romanul studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale,
incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă,
registre stilistice, limbaj etc.).

Planul eseului:
-încadrarea autorului în perioada postbelică;
-apartenența la romanul realist postbelic;
-caracterul monografic al textului;
-titlul și tema centrală: destrămarea unei familii;
-cronotopul: Siliștea-Gumești, Teleorman, înainte și după al Doilea Război Mondial;
-raportul incipit-final din primul volum: metafora timpului istoric;

-conflictele:
 dezacordul dintre tată și cei trei fii ai săi;
 între Moromete și Catrina,
 între Moromete și Guica,
 între Moromete și Niculae;
-structura și acțiunea romanului;
-două scene reprezentative pentru temă:
 cina;
 tăierea salcâmului;
-personajele: țăranul reflexiv și intelectualul care provine din satul românesc;
-Ilie Moromete:
 statutul social, psihologic, moral al personajului;
 trăsături;
-Niculae:
 statutul social, psihologic, moral al personajului;
 trăsături;
-relația tată-fiu;
-concluzii.

1. Afirmat în perioada postbelică, Marin Preda debutează în 1948, cu un volum de

nuvele, ,,Întâlnirea din Pământuri”. Scriitor realist, dar și modern, el știe să dezvăluie
complicațiile nebănuite ale sufletului omului simplu, să creeze un țăran complex, apt să
devină erou de proză modernă.

Romanul ,,Moromeții”, este alcătuit din două volume, publicate la doisprezece ani
distanță: în 1955, volumul I, iar în 1967, volumul al II-lea.

Acesta reconstituie imaginea satului românesc în momente de criză, în preajma și

după cel de-al Doilea Război Mondial.
Sunt înregistrate transformările vieții rurale, ale mentalităților și ale instituțiilor, de-a
lungul unui sfert de secol.

Fiind un roman, se remarcă prin amploarea acțiunii, conflictul complex, personajele

numeroase, riguros individualizate, precum și prin realizarea unei imagini complete
asupra vieții.

Proza lui Marin Preda se încadrează în realismul postbelic (neorealism). Naratorul

obiectiv relatează întâmplările la persoana a III-a. Imaginea este completată de
depozițiile reflectorilor (Ilie Moromete, în volumul I, și Niculae, în volumul al II-lea), și
a informatorilor (personaje – martori ai evenimentelor, pe care le relatează ulterior
altora). Efectul este limitarea omniscienței.

Scenele în care sunt prezentate aspecte din viața colectivității reprezintă o monografie a
satului: hora, călușul, întâlnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea școlară,
secerișul.
Titlul romanului evidențiază tema centrală: destrămarea unei familii, simbolică pentru
gospodăria țărănească tradițională. Evoluția și criza familiei se transformă într-o
adevărată frescă a vieții rurale.
O temă secundară este criza comunicării, absența unui dialog real între Ilie Moromete
și familia sa.

Cronotopul este fixat în spirit realist.

Acțiunea este plasată în satul Siliștea-Gumești, Teleorman, înainte și după al Doilea
Război Mondial.

Raportul dintre individ și istorie conferă simetrie textului prin cele două referiri la
timpul istoric.
Inițial, timpul avea răbdare cu personajele și se scurgea fără conflicte majore.
În finalul volumului I, când ,,timpul nu mai avea răbdare”, devine necruțător. Timpul
răbdător reprezintă doar o iluzie a lui Ilie Moromete, contrazisă de evenimentele
petrecute pe parcursul romanului.

Mai multe conflicte destramă familia lui Moromete.

Primul vizează dezacordul dintre tată și cei trei fii ai săi din prima căsătorie, izvorât
dintr-o modalitate diferită de a înțelege lumea.
Cel de-al doilea conflict izbucnește între Moromete și soția lui, deoarece vânduse în
timpul secetei un pogon din lotul ei, promițându-i, în schimb, un act de proprietate pe
casă.
Al treilea conflict se desfășoară între Moromete și sora lui, Guica, aceasta neacceptând
căsătoria a doua a fratelui.
Un alt conflict este între Ilie și fiul cel mic, Niculae, care își dorește să meargă la școală.
Drept urmare, băiatul se desprinde, treptat, de familie.
În volumul al doilea, acest conflict trece pe primul plan, pentru că tatăl și fiul reprezintă
două mentalități diferite.
Ilie ilustrează mentalitatea țăranului tradițional care vrea să-și păstreze pământul, în
timp ce Niculae devine un susținător al comunismului.

Volumul I este structurat în trei părți, inegale ca dimensiune.

Prima parte, prezintă întâmplări petrecute de sâmbătă seara până duminică noaptea.
Sunt prezente scene care ilustrează monografic viața rurală: cina, tăierea salcâmului,
întâlnirea duminicală din poiana lui Iocan.
Partea a doua se derulează pe parcursul a două săptămâni, începând cu plecarea lui
Achim cu oile, la București, până la serbarea școlară.
Narațiunea nu mai curge calm și detașat, ci evenimentele încep să se precipite.
Partea a treia se întinde de la seceriș până la sfârșitul verii, încheindu-se cu fuga celor
doi fii ai lui Moromete la București.

În volumul al doilea, se prezintă viața rurală pe parcursul unui sfert de secol marcat de
comunism.
Acțiunea volumului se concentrează asupra a două momente istorice semnificative:
Reforma Agrară din 1945 și transformarea socialistă a agriculturii, după 1949 -
colcetivizarea. O istorie nouă transformă radical viața țăranilor. Satul tradițional intră
într-un proces ireversibil de disoluție.
Al doilea volum se aseamănă cu primul prin faptul că acțiunea se petrece tot pe parcursul
unei veri.
Ilie Moromete este și aici un simbol, dar apare într-o altă ipostază – se retrage, sfera
lui de observație se micșorează, bucuria interioară începe să fie condiționată de
elemente pe care nu le poate stăpâni.
Vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusă, fiind înlocuită de o alta, lipsită de
glorie.

O secvență narativă simbolică pentru tema destrămării familiei este cina. Aceasta
pare a surprinde un moment din existența familiei tradiționale, dar evidențiază și relațiile
de simpatie sau de opoziție dintre membrii ei.
Așezarea în jurul mesei prefigurează iminenta destrămare a familiei.
Doar Moromete se străduiește să păstreze echilibrul în familie, cu autoritate.

Tăierea salcâmului este o altă secvență narativă relevantă pentru temă. Ilie este
nevoit să renunțe la salcâm pentru a achita o parte din datoriile familiei, fără a vinde
pământ sau oi. Tăierea salcâmului, duminică, în zori, în timp ce femeile își plâng morții,
prefigurează destrămarea familiei, prăbușirea satului tradițional, risipirea iluziilor lui
Moromete.
Odată distrus arborele sacru, axis mundi, ce stă de veghe la ordinea lumii, a
microcosmosului rural familial, haosul se instalează treptat.

În ceea ce privește personajele, Marin Preda are meritul de a impune diverse tipologii în
romanul său postbelic: țăranul reflexiv și intelectualul care provine din satul românesc.
Ilie Moromete, personajul central, reprezintă clasa de mijloc a țărănimii.
Criza satului arhaic se reflectă în conștiința acestui personaj.
El apare în două ipostaze: reflexiv, stăpânind arta comunicării, autoritar și făcând
demersuri pentru ca familia să rămână unită (în volumul I),
și introvertit, rezervat, incapabil să se adapteze la noua ordine socială, părăsit de toți și
cu familia destrămată(în volumul al II-lea.

În primul volum, Ilie Moromete, tipul țăranului reflexiv, contemplativ, este un om

respectat în sat.
Nelipsit de la întâlnirile duminicale din poiana lui Iocan, discuțiile nu încep decât în
prezența lui, ocupă prim-planul dezbaterilor, trezește invidia interlocutorilor prin faptul
că reușește să găsească în paginile ziarelor ceea ce nimeni nu observa și este mereu în
așteptarea unui partener de discuție pe care îl ridiculizează cu subtilitate.
Atitudinea față de pământ și aceea față de bani se corelează cu acest dar al
contemplației.
Pământul îi dă posibilitatea să fie independent și libertatea de a se gândi și la altceva
decât la ceea ce poate să aducă ziua de mâine.

Timpul istoric modifică și distruge tipare existențiale, atât la nivelul vieții individuale,
familiale, cât și la nivelul comunității rurale și al unei anumite categorii sociale, aceea a
țăranului.
Toate acestea vor avea o influență substanțială asupra lui Moromete.
La sfârșitul primului volum își schimbă comportamentul, începe să se raporteze
altfel la existență, își pierde puterea de a se bucura de spectacolul lumii, părând a fi
înfrânt și umilit.

În volumul al doilea, vechea imagine a lui Ilie Moromete este pulverizată. Autoritatea lui
în sat se diminuează, iar unitatea distrusă a familiei nu se reface.
Ceilalți țărani își schimbă atitudinea față de Ilie Moromete.
Foștii prieteni au murit sau l-au părăsit, iar cei noi îi par mediocri, incapabili să poarte o
discuție inteligentă.

Atitudinea personajului este critică față de noua societate, care se întemeiază pe

anularea unei clase sociale, țărănimea, adică pe distrugerea unei civilizații și a unui
cod străvechi de comportament și înțelepciune.
Moromete se stinge încet, trăindu-și ultimii ani în singurătate și tăcere.
Ultima replică a personajului exprimă crezul său de viață, libertatea morală: ,,Domnule...
eu totdeauna am dus o viață independentă.”

Niculae este fiul cel mic, din a doua căsătorie a lui Ilie Moromete.
În cele două volume este prezentat la vârste diferite: copilul și tânărul în formare.

În primul volum, Niculae este un copil dornic să învețe, ceea ce reușește atâta vreme cât
tatăl este de acord să-l lase la școală și să-i plătească taxele.
În volumul al doilea, după ce Ilie Moromete îl retrage de la școală sub pretextul că
învățătura nu aduce ,,niciun beneficiu” , Niculae începe să-și caute sensul existenței și
devine ,,adeptul unei noi religii a binelui și a răului", cum crede că este noua dogmă
socialistă.

Înscrierea lui Niculae în Partidul Comunist reprezintă un prilej pentru noi dispute
cu tatăl său: fiul cel mic reprezintă mentalitatea de tip colectivist.
El se înscrie în Partidul Comunist, este trimis la o școală pentru activiști și se întoarce în
sat cu o sarcină de la ,,județeană”- trebuie să supravegheze funcționarea primelor forme
colective de muncă (strângerea cotelor și predarea lor către stat).

Idealist, se orientează cu dificultate în țesătura de intrigi pusă la cale de oportuniștii de

profesie. Activistul Niculae Moromete este destituit, se retrage din viața politică și își
continuă studiile.

Ilie Moromete își conștientizează târziu greșeala de a-l fi retras pe Niculae de la școală,
iar regretele lui sunt, de asemenea, tardive.

Romanul se încheie zece ani mai târziu.

Niculae devine inginer horticol și se căsătorește cu o fată din sat, asistentă medicală.
Niculae află de la Ilinca, sora lui, că Moromete se stinsese fără a suferi de vreo boală.
În finalul romanului, tatăl și fiul se împacă în visul băiatului.
Viziunea despre lume se conturează în primul volum prin perspectiva lui Ilie Moromete,
personaj principal și reflector al evenimentelor prezentate.
În volumul al doilea, Niculae devine reflector al lumii de după război.

Prin urmare, romanul ,,Moromeții” surprinde dramatica iluzie a protagonistului că viața

își poate continua cursul în tiparele tradiționale, în timp ce istoria modifică relațiile
familiale și comunitare, schimbând chiar rostul țărănimii.

Textul lui Marin Preda aduce în prim-plan condiția țăranului în istorie, la confluența
dintre două epoci: cea de dinainte și cea de după Al Doilea Război Mondial.

De asemenea, impune tipologii precum: țăranul reflexiv și intelectualul care provine din
satul românesc.
Criza ordinii sociale se reflectă în criza valorilor morale.
Colectivizarea și comunismul distrug un mod de viață, aruncând în paginile de istorie
satul tradițional românesc.

 stănoagă = bară de lemn ce delimitează un podeț sau separă animalele în grajd;

 podișcă = podeț, pod mic și simplu făcut peste un șanț;
 a disimula = a ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații, a masca

Aspecte teoretice:

PERSONAJ-REFLECTOR = purtătorul de cuvânt al naratorului, alter ego al

naratorului, înzestrat cu o capacitate superioară de a înțelege resortul intim al
întâmplărilor; faptele sunt dezvăluite prin intermediul gândurilor, trăirilor, reacțiilor sale;
INFORMATOR = personaj–martor al evenimentelor, pe care le relatează ulterior altora.