După trăirile din ultima vreme s-a

născut ceva nou

Sentimente? Amuzant. Mă uit la pozele cu tine doar

pentru a îmi veni inspirația, pentru că în realitate nici măcar
nu știu dacă ceea ce am simțit e adevărat sau nu. Misterul a
înconjurat ceea ce pentru o scurtă perioadă s-a numit noi. Un
amalgam de sentimente simțit în ultimele zile m-au făcut să
regândesc radical concepte precum iubire, afecțiune, relații.
După ceea ce s-a întâmplat am rămas cu multe
nedumeriri. Zile în care stările se schimbau de la o secundă la
alta. De la suferință la nepăsare. E ciudat, însă chiar am
suferit. Nu aș fi crezut că lucrul acesta o să se întâmple prea
curând. Ce să mai, când întâlnești o persoană de care sufletul
tău se îndrăgostește imediat, e cam greu să mai poți face ceva.
După tot felul de gânduri am ajuns să am momente în
care să fiu mort sentimental. Să nu mai fiu capabil să simt
nimic, să fiu pur și simplu rece și indiferent. Întâmplările de
genul te schimbă. Te fac să fi mai precaut, să investești tot mai
greu în lucruri incerte, precum apropierea de o persoană
nouă. Te fac să fi mai rezervat, dar în același timp te fac să fi
mult mai puternic.
De aceea e destul de greu să începi să te îndrăgostești.
Pentru că în cazul în care acea persoană pleacă de lângă tine,
însă contactul dintre voi persistă, o mulțime de întrebări îți
invadează creierul. Pentru o secundă ai impresia că nu are
rost să mai încerci, apoi pare că trebuie doar să aștepți și totul
o să revină la normal. Cel mai ciudat e când știi că poți face o
persoană fericită, că poți să îi provoci sentimente plăcute, că
reușești să faci asta, însă după un timp totul se duce. Și
oarecum în tine rămâne un mic gol. Și acel gol încearcă să se
umple cu tot felul de întrebări. ”Oare se mai gândește la mine?
Oare mă mai vrea? Oare tot ce a fost a trecut și va rămâne
doar o amintire? Oare, sincer, am fost doar o distragere?
Folosit?”. Interesant e că până în momentul revederii nici nu
poți să îți dai seama cum se petrec lucrurile de fapt. Două
persoane trăiesc două realități diferite. Prima deține adevărul,
iar a doua este oarecum la mâna adevărului deținut de
cealaltă. Nu știe dacă să treacă peste, dacă să continue să mai
aștepte, sau pur și simplu dacă are relevanță...
Uneori te gândești dacă iubirea nu e în vreun fel
supraevaluată și în realitate nu e o componentă extrem de
importantă sau absolut indispensabilă a vieții. Cert e că după
orice momente de îndrăgostire într-o poveste care aparent se
termină abrupt și nu știi dacă va avea sau nu o continuare,
încep momentele alea în care mintea îți e invadată de o
mulțime de gânduri. Concepte abstracte, precum ”ce îi face pe
oameni să se apropie, de ce simțim ce simțim când suntem
lângă o persoană care ne place”. Ce provoacă acea atracție
până la urmă? Se rezumă totul doar la fizic sau e ceva mult
mai profund? Există iubire adevărată și dezinteresată? Sau
totul e doar o glumă până când partenerul are de ales între
ceva care să îl rănească pe el pentru a face cealaltă persoană
fericită?
Cert este că acum sunt detașat, privesc totul așteptând cu
nerăbdare să văd ce va urma. E acel sentiment în care știi că
nu ai absolut nimic de pierdut, însă nu depinde doar de tine să
câștigi. Trebuie să aștepți. Dar oare premiul pe care îl poți
câștiga merită cu adevărat așteptarea? E momentul în care nu
știi dacă vrei să treci mai departe sau să mai stai, că poate va
urma ceva frumos. Nedumerirea naște tot felul de gânduri și
de scenarii. Ce e tare e că nu putem știi niciodată ce va fi cu
adevărat. Doar timpul ne va da răspunsul la tot ceea ce în
momentul de față este un real mister. Va fi interesant ca în
viitor, după ce totul se va fi întâmplat, să revii asupra acestui
text, să retrăiești starea asta în care nu știi cum vor degenera
lucrurile. Să fii conștient că ceea ce acum ți se pare mister, în
viitorul tău, citind asta, vei fi știut deja răspunsul.
Dar până la urmă ce e viața asta și care e scopul ei?
Părerile sunt foarte împărțite în această privință. Unii vor
vedea banii, faima și lucrurile materiale ca fiind scopul
principal, alții vor vedea persoanele, alții se vor vedea pe ei.
Cert este că trăiești doar tu cu tine, fiind singur o mare parte
din timp însă abia în momentele în care meditezi cu adevărat
la viața ta ajungi să te apropii de esența a ceea ce ești, de
sufletul tău. Și când ajungi să faci asta îți dai seama cât de
puțin te cunoști de fapt. Poate toate răspunsurile la orice
întrebări ai avut vreodată se află în tine, însă nu îți faci
niciodată timp să le cauți în interior, o faci doar în exterior.
Poate că petrecând mai mult timp cu tine o să ajungi să îți dai
seama ce vrei de la viață, ce fel de oameni vrei lângă tine și în
final vei ajunge să obții ceea ce toți oamenii visează și nu pot
cumpăra oricâți bani ar avea și anume fericirea.
Probabil ăsta e scopul vieții, să te simți fericit, să fii
împlinit cu tine, cu ce ai făcut. Să te ierți pentru toate greșelile
și să îți continui viața așa cum știi
Nimeni nu s-a născut învățat. E dreptul fiecăruia să facă
greșeli. Și nu are rost să judecăm pe nimeni pentru ce a ales. Să
ne bucurăm de fiecare clipă frumoasă petrecută cu persoanele
din viața noastră și să încercăm să creem cât mai multe
momente de genul ăsta.
Experiențele te schimbă. Dacă devii un om mai rău sau
unul mai bun depinde strict de felul în care reacționezi la ceea
ce ți se întâmplă. Personal, prefer să cred că oricât de rele ar fi
unele situații sau oricât de încurcate ar părea treburile uneori,
tot ce se întâmplă este spre binele meu. Poate este așa, poate
nu, dar o abordare optimistă mereu o să ajute.

04. 06. 2017, 01:42 AM.

Bogdan.