1. Consilier: Bună ziua, bine ați venit!

Client: Bună ziua.

Consilier: Când ați sunat pentru programare, vi-am oferit câteva informații, aș dori să vă întreb dacă
sunt nelămuriri.
Client: Nu, nu sunt. Am găsit foarte ușor cabinetul dumneavoastră, am respectat programarea, știu
cât este taxa.
Consilier: Mai aveți nevoi și de alte informații?
Client: Nu, nu mai am.
Consilier: Atunci continuăm. Cu ce vă pot ajuta?

a. Consilierul încalcă principiul autonomiei, neoferind clientului toate informațiile necesare

pentru ca acesta să consimtă continuarea ședințelor de consiliere cu acel consilier.
b. Consilierul a respectat principiul autonomiei, oferind clientului telefonic informațiile necesare
pentru ca acesta să consimtă participarea în consiliere.
c. Încă de la început, consilierul urmărește principiul beneficiului, acordând mai multă importanță
sănătății mentale și binelui clientului, nu pierde timpul și dorește să descopere foarte repede
problema clientului.

2. Client: Am venit să aflu care e părerea dumneavoastră despre problema mea, să primesc un sfat
avizat, de la o persoană mai matură, cu experiență în consiliere.
Consilier: Deci vreți să aveți o a doua părere, asta este bine. Despre ce problemă este vorba?

a. Consilierul își dă seama că are un client în stadiul pregătirii și caută să îl ajute să treacă la
acțiune.
b. Consilierul dorește să împărtășească clientului ce a învățat din experiența de consiliere, dar și
din experiența lui de zi cu zi.
c. Consilierul neglijează procentul de 15% pe care îl are discutarea expectanțelor clientului în
influențarea rezultatelor consilierii și încalcă principiul evitării prejudiciului;

3. Client: Sunt mamă a doi copii, unul în clasa a cincea și unul în clasa a șaptea. Ambii sunt la aceeași
școală. Au avut școală online, știți, din cauza pandemiei. Sunt mulțumită de cum au decurs lucrurile,
dar am și o nemulțumire. Nemulțumire față de mine, dar și față de unii profesori, mai exact un caz.
E vorba de o singură profesoară, de fapt. Nu le-a ținut o oră, intra pe platformă și le dădea de lucru.
A numit activitatea – Teme vacanță CORONA. Am crezut că trebuie să încarce toate temele până la
o anumită dată ce va fi specificată de ea, nu mă gândeam că fiecare temă trebuie trimisă în ziua
postată. Am ajuns să mă sune diriginta că fiul meu nu își trimite temele la materia respectivă,
materie importantă. Până la urmă, am ajuns cu temele la zi, dar nu copilul nu a primit nici un
feedback. Da, nu știu a cui e vina, a mea sau a profesoarei?
Consilier: Eu zic că e vina profesoarei, ea trebuia să își facă datoria, dumneavoastră ca mamă vi-ați
făcut-o până la urmă, ați ajutat copilul să ajungă la zi cu temele.

a. Consilierul transferă asupra profesoarei respective nevoile și cerințele sale legate de

competențele profesionale.
b. Consilierul se poziționează ca și expert, deoarece clientul lui se așteaptă ca el să verbalizeze o
părere și e pregătit să dea a doua opinie.
c. Consilierul respectă principiul autonomiei, transmițând clientului un mesaj indirect despre
competențele sale.
4. Client: Da, așa spuneți dumneavoastră? Totuși aș vrea să mă asigur că totul va rămâne aici,
profesoara este destul de cunoscută în oraș și nu aș vrea să se afle că eu sunt nemulțumită, asta ar
avea repercusiuni asupra copilului.
Consilier: Stați liniștită. Mulțumesc că ați adus în discuție această parte a confidențialității, am omis
să vă ofer informații despre acest lucru, dar cu permisiunea dumneavoastră o voi face acum și apoi
vom înainta în analiza nemulțumirilor dumneavoastră. Tot ce se discută aici, rămâne între mine și
dumneavoastră. Sunt însă câteva excepții în care pot încălca dreptul dumneavoastră la
confidențialitate sau sunt obligat(ă) de codul de etici să o fac. Pot divulga informație despre
dumneavoastră dacă mi-o cereți explicit, trebuie să încalc dreptul la confidențialitate dacă aveți
intenția de a vă pune viața în pericol sau în situația în care doriți să puneți viața altcuiva în pericol.
Uneori îmi voi lua notițe în timpul ședințelor, dar ele vor fi păstrate la loc sigur, într-un dosar și
compartiment la care doar eu am acces și nimeni altcineva. Dacă se ajunge la un proces în care
sunteți implicată și voi fi chemat(ă) ca și martor, va trebui să divulg informație esențială, dar nu
detaliile pe care mi le împărtășiți. Dacă ați fi tratată de un alt specialist, de exemplu un medic, un
asistent social, nutriționist și ar trebui să fac echipă cu el/ea, cu consimțământul dumneavoastră
pot să ofer acelui specialist informații care să îl ajute să ia deciziile cele mai bune pentru a vă ajuta.
Client: Mulțumesc, mă simt mai liniștită și am prins încredere.
a. Consilierul își dă seama de greșeala pe care a făcut-o inițial și ia măsuri pentru a diminua
rezistența clientului.
b. Consilierul este cinstit cu clientul, respectând principiul justiției.
c. Consilierul respectă principiul autonomiei și cel al beneficiului, informând clientul despre
dreptul lui la confidențialitate.

5. Consilierul: Aș dori să vă mai spun că specializarea mea este în consiliere cognitiv-

comportamentală, prin urmare vom analiza destul de mult emoțiile, gândurile și comportamentele
dumneavoastră, precum și legătura dintre ele. Spuneați că simțiți nemulțumire, față de
dumneavoastră, dar și față de profesoara respectivă care nu și-a ținut orele și a dat doar sarcini de
realizat, fără a oferi feedback copilului. Pe de cealaltă parte însă, spuneați că deși copilul a rămas în
urmă cu realizarea acestor sarcini, l-ați ajutat să recupereze și să ajungă la zi. Am înțeles bine?
Client: Da, ați înțeles bine.

a. Consilierul folosește deprinderile de consiliere pentru a fi empatic, el recunoaște emoția

clientului (nemulțumire), sesizează atât nemulțumirea față de sine cât și cea față de
profesoară și comunică cele două aspecte clientului.
b. Consilierul folosește stilul non-directiv pentru a nu provoca rezistența clientului, posibil să fie un
client care să resimtă nemulțumire și față de ședința de consiliere.
c. Consilierul respectă dreptul clientului de a fi informat despre formările sale.

6. Consilierul: Nemulțumire față de profesoară, îmi puteți spune mai multe?

Clientul: E considerată una dintre cele mai bune profesoare, … la festivitatea de încheiere a anului
unul dintre părinți a lăudat tactul ei pedagogic... Poate nu-l văd eu. La începutul semestrului, fiul
meu a lipsit prima săptămână, a fost în cantonament, a doua săptămână prima oră cu doamna,
clasa dă test. Fiul meu îi spune că nu s-a pregătit, că a fost în cantonament și o roagă plângând să îl
amâne cu testul. Nu se poate, trebuia să se intereseze de la colegi și să învețe pentru test. A luat 4.
Știu, nu e de 10, dar nici de 4 nu e. M-am gândit să îi dau ore în particular, i-am și dat câteva înainte
de pandemie.
Consilierul: Ce ați simțit în momentul în care fiul dumneavoastră vi-a povestit că profesoara nu l-a
ascultat și l-a pus să dea testul?
 Client: Eram furioasă, dar l-am încurajat pe fiul meu spunându-i că trebuie să muncească mai mult și
că trebuie să țintească mai sus.
Consilierul: Este foarte bine că ați încurajat copilul și i-ați transmis ideea de a avea standarde
personale înalte. Îmi aduc aminte de propriii mei părinți și de încurajările lor.

a. Consilierul încearcă să dezvolte o relație emoțională bună cu clientul, încurajându-l și întărind

comportamentele sale adaptative.
b. Consilierul face o auto-destăinuire, respectând principiul sincerității.
c. Consilierul încalcă principiul evitării prejudiciului impunând propriile convingeri și valori.

7. Clientul: Și părinții mei au avut cerințe ridicate de la mine, mai ales mama. Eu parcă nu le am la
acest nivel față de copiii mei. Oare ar trebui să mă comport la fel ca și mama mea?
Consilierul: Cum se comporta mama dumneavoastră, de acum spuneți că avea cerințe ridicate pe
care vi le impunea?
Client: Pe vremea aceea, la intrarea în liceu se dădea examen și era un examen greu. Erau puține
locuri la liceele bune. Trebuia să fii pregătit bine. Așa că mi-am petrecut o parte bună din copilăria
mea studiind, rezolvând probleme la matematică, culegeri întregi, citind toate lecturile și realizând
rezumate, făcând exerciții la gramatică. Și acum am caietele de lucru. Astăzi, trebuie să impun și să
stabilesc limite și consecințe pentru fiii mei ca să citească măcar lecturile suplimentare. Mai reușesc
să cer la matematică, dar nu la nivelul la care am lucrat eu.
Consilier: Ce s-ar întâmpla dacă v-ați comporta cu propriii copii la fel cum mama dumneavoastră
reușea să vă impună standardele?
Client: Nu cred că se poate (zâmbește ironic).

a. Consilierul respectă principiul beneficiului, încercând să găsească modele pe care clientul ar

putea să le urmeze.
b. Consilierul caută soluții, înainte de a evalua care este problema emoțională sau pragmatică a
clientului, încălcând principiul sincerității.
c. Consilierul aplică tehnica terapeutică numită rezolvarea de probleme.

8. Consilier: Cum reacționează copiii când impuneți aceste limite și țineți la cerințe, chiar dacă ele nu
sunt la nivelul celor pe care mama vi le-a impus dumneavoastră în copilărie?
Client: Nu comentează, execută, dar nimic în plus și nu au inițiative în acest sens.
Consilier: Cum vă simțiți atunci când ei realizează sarcinile pe care le cereți?
Client: Mulțumită.
Consilier: Ce vi-ați dori pentru copiii dumneavoastră?
Client: Vreau să stăpânească informația și să obțină o medie bună la examenul de capacitate. Vreau
ca ei să nu trăiască această experiență ca fiind una stresantă pentru că le lipsesc cunoștințele. Nu
mi-aș putea imagina o astfel de situație. Mi-aș dori ca ei să fie siguri pe cunoștințele pe care le au și
să poată uza de ele în orice situație de examen.

a. Consilierul încearcă să repare alianța terapeutică și lucrează în special la relația emoțională,

discutând cu o mamă despre ce își dorește pentru copiii ei.
b. Consilierul culege informații despre stilul de atașament pe care îl au copiii cu mama lor, pentru a
verifica stilul de atașament al clientului.
c. Consilierul încearcă să identifice factorii extra-terapeutici responsabili pentru 40% din reușita
consilierii.
9. Consilier: Spuneați că vă doriți ca propriii copii să nu simtă stresul emoțional într-un examen, în
special în cadrul examenului de capacitate, din cauza faptului că nu ar deține cunoștințele necesare.
Sunteți nemulțumită când profesoara respectivă nu și-a ținut orele, copilul dumneavoastră putând
să nu își însușească informațiile de care are nevoie. Ați acordat ajutor copilului pentru a recupera
temele, le impuneți reguli de a citi lecturile suplimentare și de a rezolva în plus la matematică. Dar
totuși ați menționat și nemulțumire față de dumneavoastră. Am auzit nemulțumire față de
profesoară, nemulțumire față de mine și sprijin acordat copiilor. Despre ce ați dori să vorbim în
continuare?
Client: Aș vrea să vorbim despre nemulțumirea față de mine.

a. Consilierul manifestă deprinderi de contratransfer, clientul putând să aibă aceleași cerințe

ridicate și față de consilier.
b. Consilierul știe că alianța terapeutică este o componentă esențială a relației terapeutice și
începe să colaboreze cu clientul, stabilind o direcție comună.
c. Consilierul încearcă să provoace transferul clientului pentru a trece apoi la analiza lui.

10. Client: Aș dori să analizăm nemulțumirea față de mine. Nu știu dacă ea poate fi rezolvată.
Consilier: Ați dori ca în continuare să analizăm nemulțumirea pe care o aveți față de dumneavoastră
ca mamă, să înțeleg.
Client: Da.
Consilier: Am putea să analizăm împreună ultimul moment în care ați simțit această nemulțumire
pe care ați avut-o față de dumneavoastră?
Client: A fost acel moment în care m-a sunat diriginta să îmi spună că fiul meu este printre acei copii
care nu își face sarcinile la materia respectivă. Am verificat dacă își face sarcinile școlare, dar am
fost dusă în eroare de fiul meu, care înțelesese greșit mesajul profesoarei.
Consilier: Cum v-a afectat această nemulțumire?
Client: Mi-a fost rușine de dirigintă, m-am simțit vinovată că nu l-am verificat și la materia
respectivă, am fost furioasă pe fiul meu că m-a mințit, am țipat la el și l-am pus să-și facă ultima
temă la materia aia. Am fost îngândurată toată ziua apoi.
Consilier: Vi-a fost rușine când v-a sunat diriginta. La ce v-ați gândit atunci?
Client: Că iarăși nu pot avea încredere în fiul meu, că trebuie să stau în spatele lui tot timpul și dacă
nu sunt acolo nu își face datoria.
Consilier: Gândind așa v-ați simțit vinovată.
Client: Nu, furioasă!

a. Consilierul depune eforturi în a realiza diagnosticul emoțional al clientului, respectând principiul

sincerității.
b. Consilierul impune o direcție discuției, exprimând inflexibilitate, punând în pericol alianța
terapeutică.
c. Consilierul formează relația terapeutică responsabilă de 30% din reușita consilierii.

11. Consilier: Să înțeleg că atunci când diriginta v-a sunat, ați simțit rușine gândindu-vă că nu l-ați
verificat și la materia respectivă și ați fost furioasă, spunându-vă că v-a mințit. Ați țipat la el și l-ați
pus să facă tema, am înțeles bine?
Client: Da
Consilier: În continuare despre ce ați dori să discutăm, despre sentimentul de rușine sau despre cel
de furie?
Client: Despre cel de furie
 a. Consilierul folosește corect moderatorii calității alianței terapeutice: deprinderile de
consiliere și empatia.
b. Consilierul acceptă necondiționat clientul și este congruent.
c. Consilierul manifestă virtutea numită acceptarea emoționalului.

12. Consilier: Furia pe care o simțeați era îndreptată înspre copil, să înțeleg?
Client: Da.
Consilier: Ce anume vă determină să vă doriți să vorbiți acum despre furia îndreptată înspre copil?
Client: Am fost și sunt foarte des furioasă pe el, mă enervez foarte repede pentru orice greșeală pe
care el o face, în special cele legate de școală, făcutul temelor.
Consilier: Și ce consecințe are acest lucru în viața dumneavoastră?

a. Consilierul evaluează dacă pentru client este potrivită consilierea sau are nevoie de terapie.
b. Consilierul parcurge cu clientul etapa de stabilirea a scopurilor.
c. Consilierul încearcă să înțeleagă de ce clientul caută rezolvarea problemei acum și să
exploreze motivația clientului pentru schimbare.

13. Client: Relația cu fiul meu se deteriorează. De exemplu, am avut o criză de colecist și stăteam
leșinată în pat de durere și nici nu a venit să mă vadă, să mă întrebe cum mă simt. Doar fiul meu cel
mare manifesta compasiune față de mine.
Consilier: La cât timp după manifestarea furiei s-a produs acest eveniment?
Client: La vreo două săptămâni.
Consilier: Și în perioada asta ați mai exprimat furie față de el?
Client: Da, nu însă așa de puternic ca și atunci.
Consilier: Spuneați că furia vă afectează relația cu copilul, el poate să nu manifeste compasiune față
de dumneavoastră atunci când e nevoie. În ce alt fel vă afectează această stare de furie?
Client: Îmi afectează sănătatea, inima îmi sare din piept atunci și îmi pulsează tâmplele și nu mă mai
pot calma o vreme. Țip prin casă de mă aud toți vecinii. Fiul meu cel mare se retrage și chiar dacă ar
avea nevoie de mine nu o cere. Exact atunci în situația aceea, fiul meu trebuia să scrie discursul
pentru absolvirea clasei a VIII-a, el a fost delegat să transmită gândurile celor din clasa a VII-a. Și-a
scris singur discursul, nu a zis nimic, nu a cerut ajutorul, mi-a spus despre sarcina aceasta abia a
doua zi seara și m-a rugat să îl citesc.

a. Clientul este în stadiul pregătirii și consilierul motivează clientul să treacă în stadiul acțiunii.
b. Consilierul este în etapa de explorare a problemei, dorește să verifice dacă furia este o
problemă emoțională pentru client.
c. Consilierul evaluează riscul de suicid, impulsivitatea fiind o caracteristică a acestei probleme de
sănătate mentală.

14. Consilier: Să înțeleg, că furia vă poate afecta starea de sănătate fizică, dar vă afectează mai ales
relația cu copiii, cel mic putând să nu manifeste compasiune, iar cel mare să evite să vă ceară
ajutorul atunci când are nevoie de el, am înțeles bine?
Client: Da.
Consilier: Ce simțiți în legătură cu faptul că furia vi-ar putea afecta relația cu copiii?
Client: Sunt tristă, mă gândesc că totul se întâmplă din vina mea. Eu și furia mea stric relația cu
copiii mei.
 a. Consilierul încearcă să cunoască mai mult din ceea ce clientul ascunde în adâncul său, se
străduie să perceapă clientul cu acuratețe.
b. Clientul încearcă să fie prieten cu consilierul, destăinuindu-i mai multe, consilierul trebuie să fie
atent să nu încalce principiul fidelității.
c. Clientul și consilierul de potrivesc foarte bine, rezistența clientului s-a diminuat, el este pregătit
să destăinuie mai multe.

15. Consilierul: Cam când vă vin în minte aceste gânduri și sunteți tristă?
Clientul: Păi atunci în acele momente, cum vă spuneam că nu a venit să mă vadă sau când fiul meu
cel mare nu mi-a cerut ajutorul, e puternică, dar mă gândesc de multe ori, chiar și atunci când nu
am conflicte cu ei.
Consilier: Cum vă comportați atunci, când simțiți tristețea aceasta?
Client: Stau tăcută, îmi reproșez în minte lucruri, uneori mă retrag și plâng. De fapt în ambele
situații am plâns, fără ca ei să mă vadă.
Consilier: Vă reproșați?...
Client: Da. Îmi reproșez multe lucruri…(are lacrimi în ochi și face pauză în vorbire…)
Consilier (cu tonalitate joasă): Văd că aveți lacrimi în ochi acum, că vi-ați amintit acele reproșuri pe
care vi le faceți.

a. Consilierul folosește tehnici cognitiv-comportamentale de analiză a momentului ”aici și acum”

pentru a identifica problema emoțională a clientului.
b. Consilierul este congruent, simte și el tristețe și și-o manifestă prin tonalitatea scăzută a vocii.
c. Consilierul observă tristețea clientului, comunică acestuia cu tonalitate joasă că înțelege
faptul că e trist, cu alte cuvinte este empatic, contribuind la dezvoltarea valenței pozitive a
relației reale.

16. Client: Da, le am în minte și acum….

Consilier (tot cu tonalitate joasă): Le aveți în minte acum…chiar dacă este greu, sunt aici…să vă
ascult…
a. Este un moment în care congruența și realismul sunt foarte bune, consilierul este el, fără
mască, fapt ce încurajează clientul să fie congruent și să-l lase pe consilier să îl cunoască așa
cum e.
b. Consilierul respectă principiul sincerității, fiind onest cu clientul.
c. Consilierul verifică nivelul de funcționare al clientului.

17. Client: Cum pot să mă comport așa, pun copiii pe locul doi, sunt mai importante sarcinile de
serviciu, dacă rămân în urmă copiii cu dobândirea informațiilor este numai vina mea, nu m-am
implicat suficient de mult, și s-a și dovedit, nu m-am implicat și a rămas în urmă cu temele. Am
preferat să muncesc multe ore pe zi să fiu acolo la zi cu toate și mi-am lăsat copilul… Pentru fiul
meu cel mai mare era un moment important și l-am lăsat singur… nici măcar nu a avut curajul să-mi
spună…să-mi ceară ajutorul…
Consilier (tot cu tonalitate joasă): Îmi pun copiii pe locul doi, sarcinile de serviciu sunt mai
importante decât ei, copiii rămân în urmă cu cunoștințele, era un moment important pentru fiul
meu și l-am lăsat singur….ce spun toate astea despre dumneavoastră ca mamă?

a. Consilierul este prea directiv și lipsit de empatie.

b. Consilierul respectă principiul sincerității, folosind tehnici validate empiric specifice terapiei
cognitiv-comportamentale.
 c. Clientul dezvoltă un stil de atașament disfuncțional cu propriii copii, consilierul își dă seama de
asta și dorește să investigheze.

18. Client: Ce pot să spună… ce fel de mamă pot fi… nu sunt o mamă bună, clar. Ce mamă își pune
sarcinile de serviciu mai presus de propriii copii…am meritat să fiu pedepsită de fiul meu cel mic…
nu merit compasiunea lui….(plânge).
Consilier (cu tonalitate joasă): Sunteți tristă și acum când vă gândiți și vă spuneți aceste lucruri grele
… că nu sunteți o mamă bună, altfel nu ați pune sarcinile de serviciu mai presus de copii, așa că nu
meritați compasiunea fiului dumneavoastră….

a. Consilierul manifestă acceptare necondiționată față de client, îi pasă de el.

b. Consilierul este matur, este preocupat de atingerea stării emoționale de bine.
c. Consilierul este unul experimentat.

19. Client (își șterge lacrimile și își drege vocea): Așa e, mă întristez foarte tare când mă gândesc la toate
astea.
Consilier: Spuneți că vă reproșați că nu sunteți o mamă bună, dar la începutul ședinței îmi spuneați
că ați verificat copilul la toate celelalte sarcini de școală, că l-ați ajutat să ajungă la zi și aceste teme
pe care nu le-a făcut la timp, că ați găsit modalități disciplinare de a determina copiii să citească
lecturile și să facă exerciții în plus la matematică, toate astea ca ei să aibă cunoștințele necesare
pentru a trece cu succes examenul de capacitate și pentru nu a simți stres ridicat în timpul
examenului. Am auzit bine?

a. Consilierul nu respectă dreptul clientului de a acționa în acord cu propriile credințe și încalcă

principiul autonomiei.
b. Consilierul scoate la suprafață resursele clientului, punctele lui forte, calitățile și aspectele lui
pozitive.
c. Consilierul este lipsit de congruență pentru că nu crede asta despre client, îi spune toate aceste
lucruri doar să fie plăcut de client.

20. Client: Așa este, ați auzit bine, dar toate aceste lucruri sunt anulate de greșelile mele. O greșeală
șterge tot ce am făcut bine, anulează tot. Oare lipsa de compasiune a fiului meu mă poate trezi la
realitate?
Consilier: Am în față o mamă care face multe lucruri bune pentru a-și ajuta copiii, pentru a fi acolo
lângă ei, pentru a-i ajuta să depășească obstacole importante din viață, cum ar fi un examen de
capacitate, dar care uneori are momente de furie îndreptată înspre ei, în special înspre fiul cel mic
și atunci greșește țipând, pedepsind, neobservând nevoile celuilalt copil.

a. Consilierul exprimă acceptare necondiționată față de client, îi transmite ideea că orice om

face fapte bune dar și fapte rele, ea ca și mamă face fapte bune dar și greșeli în relația cu
copiii, și se evaluează global ca fiind o mamă rea, ceea ce e o eroare.
b. Consilierul manifestă contra-transfer, îl apără pe client, vrea să minimalizeze greșelile pe care el
le face în relația mamă-copil, probabil, consilierul are aceeași problemă cu clientul.
c. Clientul opune rezistență, s-a obișnuit cu stilul disfuncțional de interacțiune cu propriii copii,
manifestat de prea multă vreme, are trăsături de personalitate pasiv-agresive.

21. Client: Da așa e, sunt o mamă care face fapte rele, dar face și fapte bune, dar totuși faptele rele par
să anuleze faptele bune.
 Consilier: Ascultați ce spuneți – faptele rele anulează faptele bune….cum așa?
Client: Degeaba fac ceva bine, că anulez totul cu crizele mele…
Consilier: Oare e adevărat, degeaba faceți ceva bine ca și mamă?
Client: Nu, nu e degeaba, dar eu cred că anulez totul cu crizele mele de furie…
Consilier: Spuneți că anulați totul, ce ați anulat până acum din ce ați făcut bine, cu acea criză de
furie, cum o numiți dumneavoastră manifestată în momentul în care v-a sunat diriginta?
Client: Ăăăăă….(stă să de gândească)

a. Consilierul este lipsit de empatie, este prea directiv în loc să încurajeze clientul spunându-i ce
mamă minunată este.
b. Consilierul confruntă empatic clientul cu privire la incongruențele sale din gândire, fiind
congruent în același timp.
c. Clientul nu are insight și consilierul este nevoit să meargă în profunzime.

22. Client: Aveți dreptate, dacă stau bine să mă gândesc, nu am anulat nimic. Dar totuși, relația mea cu
ei nu se deteriorează cu astfel de momente în care nu ei nu îndrăznesc să îmi ceară ajutorul sau nu
manifestă compasiune?
Consilier: Aș putea să continui să răspund la întrebarea dumneavoastră, dar înainte vă rog să îmi
permiteți să fac niște lămuriri. Vă spuneam la început că sunt un terapeut de factură cognitiv-
comportamentală și că ne vom focaliza mult pe legătura dintre emoțiile, gândurile și
comportamentele dumneavoastră. Ceea ce am încercat să fac acum este să vă arăt că modul în
care interpretați situația s-ar putea să nu fie unul corect, apropiat de realitate și care să vă ajute.
Cum vi s-au părut întrebările?
Client: Bune, mi-a plăcut momentul. Întrebările m-au pus pe gânduri. Niciodată nu am stat să am
așa un dialog interior cu mine.
Consilier: Să înțeleg că sunteți de acord să mai lucrăm în acest fel în ședințele noastre?
Client: Da

a. Clientul opune rezistență la schimbare, provocând consilierul.

b. Consilierul evită răspunsul la întrebarea clientului, prin urmare dă dovadă de lipsă de
congruență.
c. Consilierul consolidează alianța terapeutică, cere acordul clientului asupra tehnicilor folosite,
respectând în același timp principiul sincerității.

23. Consilier: Am convenit împreună să discutăm despre furia dumneavoastră și am ajuns în acest punct
la tristețe, emoție negativă care a fost destul de puternică. Aș vrea să vă întreb care este dorința
dumneavoastră, să continuăm discuția despre tristețe și aceste gânduri legate de ea, sau să ne
întoarcem la furie?
Client: Dacă tot am ajuns aici, haideți să analizăm aceste gânduri și tristețea mea.
Consilier: Ce ați dori să obțineți pentru dumneavoastră în urma discuției?
Client: Să înțeleg mai bine această legătură.
Consilier: Iar în legătură cu tristețea? Ce ați dori să simțiți altceva în loc de tristețe?
Client: Nu știu, dar nu mai vreau să simt și tristețea, cred că îmi e de ajuns furia. Glumesc… nu aș
vrea ca ea să mă facă nefericită, să plâng, să am momentele acelea dureroase trăite cu mine însămi.
Client: Am înțeles, scopul nostru este atunci să lucrăm pe tristețe, astfel încât chiar dacă apare, ea
să vă lase să funcționați și să nu mai aveți acele momente de durere sufletească în singurătate.
Consilier: Da
 a. Consilierul stabilește împreună cu clientul scopul, acest lucru fiind o componentă a alianței
terapeutice.
b. Consilierul manipulează clientul pentru a nu se focaliza pe problema de furie, neavând
competențele pentru rezolvarea ei.
c. Consilierul nu este empatic, nu se focalizează defel pe sentimentele de durere și singurătate.

24. Consilier: Să ne întoarcem atunci la mesajele pe care vi le transmiteți atunci când sunteți singură cu
dumneavoastră și tristețea ia cote dureroase.
Client: Bine
Consilier: Ați spus că doriți ca fii dumneavoastră să nu rămână în urmă cu informația, cunoștințele
de la școală, astfel încât să întâmpine dificultăți la examenul de capacitate și să se simtă stresați în
timpul acestuia pentru că nu au cunoștințele respective. Am înțeles bine, așa e?
Client: Da.
Consilier: Pentru a atinge acest scop, ajutați copiii, în special pe cel mai mic, îl monitorizați atent
dacă își face temele, acest lucru fiind un indiciu al nivelului de cunoștințe pe care el îl deține.
Client: Așa e. Trebuie să stau în spatele lui tot timpul, pentru că altfel nu face. Nu are inițiativa asta,
s-ar juca tot timpul. El este și mai mic cu un an, poate și mai mult decât restul clasei.
Consilier: Faptul că vă doriți ca fiul dumneavoastră să fie la zi cu cunoștințele, că îl monitorizați și îl
ajutați să nu rămână în urmă este un lucru pozitiv sau negativ pe ca îl faceți?
Client: Pozitiv.
Consilier: Criza de furie, cum o numiți dumneavoastră a fost un lucru pozitiv sau negativ?
Client: Negativ.
Consilier: Negativ. Am să vă rog să vă gândiți cum acest lucru negativ, criza de furie, anulează tot ce
ați făcut până atunci pozitiv pentru a vă atinge scopul, acela ca fiul dumneavoastră să aibă
cunoștințele necesare?

a. Valența relației reale este una pozitivă consilierul confruntă clientul, folosind tehnici
cognitive.
b. Consilierul analizează prea frecvent transferul clientului și nu va obține rezultate bune.
c. Clientul are ca trăsătură de personalitate ostilitatea, consilierul greșește confruntându-l.

25. Client: Nu anulează, criza mea de furie e în legătură cu scopul meu. Faptul că el nu și-a făcut
sarcinile înseamnă că are șanse mari să rămână în urmă cu cunoștințele. Doar că modalitatea mea
nu e una prea bună….cred…
Consilier: Așa e, ați avut în minte tot timpul scopul – el să aibă cunoștințele necesare promovării
examenului. Și atunci este adevărat, sau apropiat de realitate acel mesaj cum că acea criză anulează
tot ce faceți bine?
Client: Nu. Și atunci am urmărit binele copilului.
Consilier: Ați urmărit binele copilului, chiar dacă ați ales modalități greșite de exprimare a furiei.
Puteți spune atunci despre dumneavoastră că nu sunteți o mamă bună?
Client: Ăă……dar am greșit…
Consilier: Am convenit împreună că acea greșeală, exteriorizarea furiei nu anulează tot ce ați făcut
bine pentru copil până atunci, ba mai mult aveați în minte scopul acela benefic pentru copil. Cum o
singură greșeală ne face să fim o mamă rea? Sau dintr-o dată să nu mai fim o mamă bună?

a. Clientul are ca și trăsătură de personalitate ostilitatea, consilierul ar trebui să se focalizeze pe

asta.
 b. Consilierul nu analizează împreună cu clientul beneficiile și riscurile tehnicilor cognitive, prin
urmare încalcă principiul beneficiului și eșuează în a atinge procentul de 15% din reușita
consilierii.
c. Consilierul învață clientul acceptare necondiționată de sine, el la rândul lui acceptând
necondiționat clientul, îmbină tehnicile terapeutice cu relația terapeutică, cumulând 45% din
reușită.

26. Client: Bănuiesc că nu, nu sunt o mamă rea, sau nu pot spune că nu sunt o mamă bună.
Consilier: Pe lumea asta sunt categorii de mame, unele bune, altele rele?
Client: Nu…
Consilier: Și atunci de ce ați fi dumneavoastră mama rea?
Client: Nu știu…așa gândeam..
Consilier: Și acest gând este adevărat, este conform realității ?
Client: Nu..,nu este
Consilier: Cum vă ajută acest gând să vă atingeți scopul – copiii să aibă cunoștințele necesare pentru
examenul de capacitate?
Client: Nu mă ajută, îmi creează tristețe puternică la cote dureroase.
Consilier: Ar fi o soluție să renunțăm la acest gând și să formulăm mesaje bazate pe realitate?
Client: Categoric da.

a. Clientul aprobă superficial soluția găsită, nu comunică nemulțumirile, prin urmare relația
terapeutică este pusă în pericol.
b. Consilierul își impune soluția, nerespectând principiul autonomiei, clientul știind care soluție
este cea mai bună pentru rezolvarea problemei proprii.
c. Consilierul negociază cu clientul soluția cognitivă, alianța terapeutică fiind o componentă
foarte importantă a relației terapeutice, relație care influențează 30% din rezultatele
consilierii.

27. Consilier: Pe baza realității, am convenit împreună că faceți multe lucruri bune pentru propriii copii,
îi monitorizați și îi ajutați cu sarcinile școlare, le oferiți sprijin, vă asigurați că ei au cunoștințele
necesare pentru a promova cu succes examenul de capacitate și pentru a nu fi stresați atunci, dar
ca orice mamă, părinte mai faceți și greșeli și una dintre acestea este exprimare nepotrivită e furiei.
Asta nu înseamnă că sunteți o mamă bună sau o mamă rea, realitatea spune doar că faceți fapte
bune și uneori greșiți.
Client: Așa este. Recunosc. Voi sta pe realitate de aici înainte. Nu voi nega faptele mele bune, îmi
voi vedea greșelile și voi încerca să le schimb. Mă voi întreba întotdeauna ce spune realitatea.
Consilierul: Ce se întâmplă cu tristețea în acest caz?
Clientul: Nu mai atinge cote dureroase.
Consilierul: Cum veți proceda atunci când ea va tinde să atingă aceste cote?
Client: Voi practica ceea ce am învățat împreună azi. Mă voi întreba ce spune realitatea. Voi analiza
să văd ce am greșit și voi încerca să corectez. Îmi voi aduce aminte de scopul meu, copiii să aibă
cunoștințele necesare promovării examenului de capacitate fără stres.
a. Consilierul și clientul stabilesc împreună care este soluția pentru rezolvarea problemei
emoționale, anume tristețea clientului.
b. Clientul ajunge la insight în urma analizei transferului.
c. Datorită stilului de atașament, clientul preia foarte ușor soluția sugerată de consilier.
28. Consilierul: Ne apropiem de sfârșitul ședinței noastre, dar înainte aș dori să stabilim un plan de
aplicare a soluției găsite pentru blocarea tristeții în a atinge cote dureroase.
Clientul: Bine
Consilierul: Cum vă gândiți să puneți în aplicare această soluție până la următoarea noastră
întâlnire?
Clientul: Mă voi gândi în fiecare zi la concluzia la care am ajuns și de câte ori voi avea tendința să mă
consider o mamă rea care nu merită compasiunea fiului său, îmi voi aduce aminte de scopul meu,
cel de a mă asigura că nu rămâne în urmă cu cunoștințele, de modul în care îl sprijin și îl susțin și că
scopul este prezent în mintea mea și atunci când exteriorizez greșit furia. Ne vom ocupa și de furie,
nu-i așa?
Consilier: Cu siguranță. Ce anume v-ar putea împiedica să vă aduceți aminte acest mesaj și să îl
folosiți ?
Client: Nimic, eu aș fi singura care m-aș putea împiedica, dar nu o voi face.
Consilier: Ce anume v-ar putea ajuta?
Client: M-ar putea ajuta să îmi scriu mesajul undeva în cartea pe care o citesc acum, poate pe
copertă și să îl citesc de fiecare dată când deschid cartea.

a. Consilierul este congruent, vrea să termine ședința și spune acest lucru.

b. Consilierul se focalizează pe dezvoltarea personală a clientului.
c. Consilierul și clientul au ajuns în ultima etapă a ședinței de consiliere și anume în cea de
punere în acțiune a planului, având o bună relație terapeutică

29. Consilierul: Acum că am ajuns la sfârșitul ședinței, v-aș ruga să îmi spuneți dacă ceva nu vi-a plăcut
sau ați dori să schimb în interacțiunea cu dumneavoastră?
Clientul: Nu aș schimba nimic, la început a fost mai greu să mă deschid, dar v-ați dovedit un
coechipier/coechipieră bun(ă).
Consilier: Aș vrea să avem această înțelegere de a-mi comunica orice nelămurire sau nemulțumire,
astfel încât să pot să vă ofer cele mai bune servicii de care sunt în stare.

a. Consilierul se adresează procentului de 50% reprezentat de factorii non-specifici care

influențează rezultatele consilierii.
b. Consilierul vrea să se asigure că percepția pe care clientul o are despre el este una pozitivă,
cerând astfel validarea competențelor sale de către client.
c. Consilierul nu poate accepta daruri din partea clientului, așa că dorește asigurări din partea
clientului că a reușit să performeze.

30. Clientul: Aș dori să vă rog dacă se poate ca următoarea noastră întâlnire să fie online, pe Zoom,
trebuie să plec din localitate și nu aș vrea să ratez următoarea ședință.
Consilierul: Sigur, se poate. Doar să știți că nu vă pot garanta confidențialitatea așa cum o fac aici
față în față, datele fiind criptate pe astfel de rețele. Vă pot însă sugera utilizarea unei platforme
specializate în acest sens, dacă sunteți interesată, eu o folosesc. Acolo datele nu se criptează
nicăieri, internetul este folosit ca și o unealtă doar pentru comunicare, odată închis chat-ul,
conversația dintre noi dispare, ca și cum nu ar fi existat.
Clientul: Sigur. Aștept să îmi trimiteți instrucțiuni cum să mă loghez în acea platformă. Vă
mulțumesc!
Consilierul: Vă voi trimite informațiile necesare. A fost foarte plăcut să lucrez cu dumneavoastră, ne
vedem data viitoare. La revedere!
Client: La revedere!
a. Consilierul are platforma lui și încearcă să recruteze clienți pentru a o utiliza, încălcând astfel
principiul justiției.
b. Consilierul respectă principiul beneficiului, explicând clientului riscurile încălcării
confidențialității atunci când folosește rețele de socializare și platforme neautorizate.
c. Consilierul nu este congruent, complimentează excesiv clientul.