Cuvântul de duminică

„Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe

unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.” (Matei 25, 32)
Evanghelia acestei duminici ne descoperă calitatea lui Dumnezeu de
Judecător drept, Care va oferi oamenilor, în funcţie de faptele pe care le-au făcut,
viaţa sau osânda veşnică. Înfricoşătoarea judecată va fi precedată de câteva
evenimente expuse în Sfintele Evanghelii, primul dintre acestea fiind sfârşitul
lumii. Înainte de sfârşitul vieţii, pe pământ vor fi războaie, foamete, cutremure, iar
oamenii vor suferi de spaimă şi vor muri de aşteptarea nenorocirilor. Din ceea ce
cunoaştem din Sfânta Evanghelie, din profeţii şi descoperiri sau din Sfinţii Părinţi,
acest sfârşit va însemna un pământ nou si un cer nou. Lumea nu va fi distrusă,
pentru că a fost creată de Dumnezeu, iar El nu-şi va distruge propria creaţie. Dupa
sfârşitul lumii va veni învierea morţilor, moment în care trupurile vor fi
imponderabile si transparente sau cum spune Sfântul Apostol Pavel, trupul va fi
duhovnicesc. Ultima etapă înainte de judecată va fi venirea Domnului pe norii
cerului sau parusia, dar nu va mai veni smerit, ca atunci când S-a născut în iesle
sau a fost răstignit, ci va veni întru toată slava Sa. Sfintele Evanghelii ne arată că
nici îngerii din cer nu ştiu când vor fi aceste evenimente si că Fiul Omului va veni
ca un fulger care străbate cerul într-o singură clipită de la Răsărit la Apus. Această
incertitudine asupra sfârşitului nostru face parte atât din liniştea proprie, cât şi din
privegherea pe care trebuie să o săvârşim neîncetat.
În privinţa judecăţii, aflăm că aceasta nu va fi un interogatoriu, ci va fi mult
mai simplă decat credem noi. Astfel, Judecatorul cel Drept va despărţi pe cei buni
de cei răi, celor dintâi adresându-le chemarea „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu,
moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”, iar pe cei din urmă
îi va alunga spunând: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care
este gătit diavolului şi îngerilor lui.” Motivele acestor sentinţe sunt subliniate de
Hristos, Care spune că „flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi
Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat;
bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.” Acestea
reprezintă marea taină si zguduitoarea veste pe care ne-o aduce Dreapta Judecată.
Iisus Hristos, prin Întruparea Sa, se idendifică cu fiecare suferinţă a omului, căci
răspunde Împăratul în Evanghelie: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia
dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut”, criteriul suprem al judecăţii
fiind comportarea omului cu aproapele său. Fiecare va moşteni ceea ce a creat: cel
ce a creat împreună cu Dumnezeu raiul faptei bune, va moşteni împărăţia cea
pregătită oamenilor drepţi încă de la întemeierea lumii, iar cel ce împreună cu
diavolul a creat iadul, va avea parte de focul cel veşnic. Oamenii vor merge acolo
unde merită, nu pentru că Dumnezeu este rău, fiind drept, ci pentru că tu ai fost rău
şi nu ai vrut niciodată să te îndrepţi, pentru că niciodată n-ai încercat să-ţi recunoşti
fapta rea, să o cumpăneşti în propria ta conştiinţă, să-ţi pară rău, să o mărturiseşti la
duhovnic, să scapi de ea şi să-ţi primeneşti sufletul, aşa cum mai toţi o facem, cel
puţin acum, în Postul cel Mare.
Aşadar, să ne învrednicească Dumnezeu ca prin această pericopă
evanghelică să ne însufleţim în răbdare, să ne punem în nădejde, să ne înfricoşăm
de realitatea care ne aşteaptă şi să purcedem la priveghere cu emoţie şi bucurie
până la venirea Domnului Iisus Hristos spre moştenirea Împărăţiei Lui, Căruia se
cuvine slava în vecii vecilor! Amin!

„Nimeni, care nu este bun, nu poate nădăjdui după moarte o

soartă bună, chiar de ar număra mii de sfinţi între strămoşii săi”
(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Un proiect al Comisiei Misionare din cadrul Colegiului Sfantul Nicolae din

Iasi