Indemnizatia de șomaj - concept şi condiţii de acordare

Indemnizaţia de şomaj reprezintă o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca

urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi
militarilor care au efectuat stagiul militar şi nu s-au putut încadra în muncă.
Cum sunt impuse o serie condiţii pentru ca cel ce îşi pierde locul de muncă să beneficieze
de indemnizaţie de şomaj, este necesar a se face distincţie între noţiunea de şomer şi aceea de
beneficiar de indemnizaţie de şomaj, deoarce nu orice șomer beneficiază de indemnizație de
șomaj.
Astfel, șomerii beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare
datei înregistrării cererii;
b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri
mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială
îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat
venituri în acea localitate.
La stabilirea perioadei de 24 de luni nu se iau în calcul:
a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei
de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform
legii;
b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni;
c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data
încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate;
d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data
rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu
depăşeşte 12 luni;
Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de
cotizare se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în
baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial.
Pentru persoanele încadrate cu contract de muncă temporară, stagiul de cotizare se
stabileşte în funcţie de durata fiecărei misiuni, respectiv de timpul cât persoanele se află la
dispoziţia agentului de muncă temporară, între misiuni. Constituie stagiu de cotizare şi
perioadele pentru care angajatorul este scutit, în condiţiile legii, de plata contribuţiei datorate la
bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Şomerii beneficiază de indemnizaţii de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială
îşi au domiciliul;
b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai
mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii.
Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu
excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de
unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de
asigurare realizate înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea
activităţii.
Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz, şi angajatorii au
datorat contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj în România,
precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care
România este parte.
Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România se pot transfera în
ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin
acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte.
Indemnizaţiile de şomaj pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate prin
acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau
într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.
Indemnizaţiile de şomaj cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România pot fi
menţinute în plată pe perioada în care persoana se deplasează pe teritoriul unui alt stat membru al
Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European şi pe teritoriul Elveţiei, pentru a căuta un loc
de muncă în condiţiile dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj, prevăzute de reglementările
Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor,
lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii
Europene sau, după caz, de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate
socială, precum şi ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări
europene.
Prestaţiile de şomaj aferente drepturilor stabilite de instituţiile competente în materie de
şomaj din alte state membre ale Uniunii Europene pot fi menţinute în plată în România, în
condiţiile dispoziţiilor referitoare la prestaţia de şomaj, prevăzute de reglementările comunitare
cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi
membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii Europene, precum şi
ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări comunitare.
La stabilirea stagiului minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare
datei înregistrării cererii, nu se iau în considerare perioadele care reprezintă stagiu de cotizare
utilizate pentru stabilirea şi acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj.
Perioadele care reprezintă stagiu de cotizare şi care au fost utilizate pentru stabilirea şi
acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj, se iau în considerare la stabilirea
stagiului de cotizare în funcţie de care se stabileşte perioada pentru care se acordă indemnizaţia
de şomaj şi cuantumul acestui drept.
Indemnizaţia de şomaj se acordă persoanelor îndreptățite, la cerere, după caz, de la data:
a) încetării raporturilor de muncă;
b) încetării raporturilor de serviciu;
c) încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;
d) expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaţi pe bază de contract.
e) încetării calităţii de membru cooperator;
f) încetării contractului de asigurare pentru şomaj;
g) încetării motivului pentru care au fost pensionate;
h) încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;
i) rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
 j) încetării activităţii desfăşurate exclusiv în baza unui raport juridic, în considerarea
căruia s-a datorat, potrivit legii, contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj;
m) expirării perioadei de 60 de zile, de la data absolvirii instituției de învățământ;
n) absolvirii, pentru personele absolvente ale școlilor speciale pentru persoanele cu
handicap.
Indemnizaţia de şomaj se acordă de la datele menționate, dacă cererea este înregistrată la
agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în termen de 10 de zile de la această dată. Dacă cererea
este înregistrată după expirarea termenului de 10 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni,
indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii. Termenul de maximum 12
luni este termen de decădere din drepturi.
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor, pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de
stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă acordată lunar şi în mod diferenţiat, în
funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 75% din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data stabilirii acestuia,
pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
b) suma prevăzută la lit. a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra
mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote
procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare.
Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, sunt:
a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;
b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;
d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.
Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru şomaj,
la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de
stagiul de cotizare, se va avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru
şomaj.
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor absolvenți pe o perioadă de 6 luni şi este o
sumă fixă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din valoarea indicatorului social de referinţă,
în vigoare la data stabilirii acesteia. Această indemnizație se acordă o singură dată, pentru fiecare
formă de învăţământ absolvită.
Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au următoarele obligaţii:
a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia
pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea
încadrării în muncă;
b) să comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt
înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la acordarea drepturilor;
c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de
agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate;
d) să caute activ un loc de muncă.
e) să înştiinţeze în scris agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate
apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi datele de identificare, respectiv numele
medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 de ore de la data
acordării concediului medical. În situaţia în care apariţia stării de incapacitate temporară de
muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se
realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au
obligaţia de a înştiinţa agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, în prima
zi lucrătoare.
Obligaţia de a aprticipa la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională
nu se aplică în situaţia în care persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj participă la
programe de formare profesională, organizate în condiţiile legii, a căror finanţare este asigurată
din asistenţa financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii
Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european
şi Fondului de coeziune. Obligaţia nu se aplică pe perioada în care persoanele participă la aceste
programe de formare profesională, în condiţiile în care, anterior includerii în cadrul acestor
programe, nu au fost cuprinse în serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de
formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă şi se află în perioada de
acordare a acestor servicii. Aceste personae au însă obligaţia să prezinte lunar, la data
programării, agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate dovada participării
lor la programe de formare profesională a căror finanţare este asigurată din asistenţa financiară
nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin
intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european şi Fondului de
coeziune sau, după caz, dovada participării la examenul de absolvire a acestora.
Angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul beneficiarilor
de indemnizaţii de şomaj au obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă la care aceştia au fost înregistraţi. Această obligație revine şi caselor teritoriale
de pensii care au stabilit şi au pus în plată pensiile cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de
şomaj.
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului,
refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii
pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei
de muncă.
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la data solicitării dreptului,
urmează o formă de învăţământ. Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii licenţiaţi ai
facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie care, la data solicitării dreptului, au
promovat concursul naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi, în condiţiile legii.
Indemnizaţia de şomaj se plăteşte lunar în cuantumul stabilit conform dispozițiilor
legale. Pentru fracţiuni de lună, indemnizaţia de şomaj se calculează proporţional cu numărul de
zile calendaristice din luna respectivă.
Încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum
urmează:
- la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă
determinată mai mare de 12 luni;
- la data când realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari
decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
- la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi
independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare
mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
 - la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii sau
nivelului studiilor;
- la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării şi de
formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;
- dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni;
g) la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de la data
solicitării pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;
- la data plecării din ţară a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;
- la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai
mare de 12 luni;
- în cazul decesului beneficiarului;
- la data admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul persoanelor asimilate şomerilor,
- la data de la care îşi începe desfăşurarea activităţii în funcţii elective sau la data la care
sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;
- la data angajării, conform legii, pe bază de contract, în situaţia soldaţilor şi gradaţilor
voluntari;
- la data promovării concursului naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi, în
condiţiile legii;
- de la data la care desfăşoară o activitate pentru o perioadă mai mare de 12 luni, în baza
unui raport juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor şi drepturi
conexe
Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum
urmează:
- la data la care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se prezenta la viză;
- pe perioada îndeplinirii serviciului militar activ;
- la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă determinată de cel mult 12 luni;
- la data obţinerii autorizării pentru menţinerea plăţii indemnizaţiei de şomaj, la cererea
persoanei care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în
Elveţia pentru a căuta un loc de muncă şi doreşte să îşi menţină plata indemnizaţiei de şomaj,
conform prevederilor legale, pe o perioadă de maximum 3 luni sau, după caz, 6 luni, cu
aprobarea agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are, după caz,
domiciliul sau reşedinţa;
- pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative
de libertate de până la 12 luni;
- la data pensionării pentru invaliditate;
- pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, a
indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea
vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani sau 7 ani, în cazul copilului cu handicap;
- pe perioada incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor
survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor
forme de pregătire profesională, în timpul şi din cauza practicii profesionale;
- pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii, în situaţia în care aceste
drepturi băneşti se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj.
- la data plecării din ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei, în
situaţia în care plata indemnizaţiei de şomaj nu se suspendă în condiţiile lit. d);
 - la data începerii desfăşurării unei activităţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni, în
baza unui contract individual de muncă.
Sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi orice
alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, altele decât cele provenind din
contribuţii, se recuperează pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă
sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulţilor, care constituie titluri
executorii. Aceste sume se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie legal.
Sumele rămase nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai urmăresc.
Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de
stat şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de
lege pentru asiguraţii acestor sisteme.
Contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi contribuţia pentru asigurările sociale de
sănătate se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se virează caselor de asigurări
respective de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizaţie de
şomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
 ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE

Sistemul public de asigurări de sănătate

Sistemul de asigurări sociale de sănătate este organizat şi funcţionează în România în

baza Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii 1 care reglementează asigurările
sociale de sănătate ca fiind principalul sistem de finanțare a ocrotirii sanătății populației care
asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați 2.
Altfel spus, asigurările sociale de sănătate, ca instituție a dreptului, reprezintă un
ansamblu de norme juridice prin care se reglementează îngrijirea medicală a salariaților și a
altor categorii de persoane prin intermediul serviciilor medicale, medicamentelor și
materialelor sanitare3.
Asigurările sociale de sănătate funcţionează ca un sistem unitar, având ca principale
obiective:
- protejarea asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau
accident;
- asigurarea protecţiei asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu
în condiţiile utilizării eficiente a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Articolul 208 alin. 3 din Legea 95/2006 reglementează o serie de principii fără a caror
respectare nu ar fi posibilă atingerea obiectivelor amintite anterior:
- alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări;
- solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor;
- alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi
de dispozitive medicale, în condiţiile legii şi a contractului-cadru;
- descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare;
- participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru
constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
- participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul
fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
- acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi
nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
- transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate;
- libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de
sănătate.
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, având ca beneficiari întreaga populație a
țării, și anume salariații, pensionarii, șomerii, persoanele care își desfașoară activitatea în temeiul
contractelor civile, inclusiv persoanele care, deși nu sunt salariate, au totuși obligația de a-și
asigura sănătatea. Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii. Sunt asiguraţi toţi cetăţenii
1
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările
ulterioare
2
Art. 1 alin.1 din Legea nr. 96/2006 privind reforma în domeniul sănătății
3
Al. Țiclea, Dreptul securității sociale, Editura Gutenberg Univers, Arad, p. 29
români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau
reşedinţa în România. În această calitate au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare.
Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază în mod nediscriminatoriu, care
cuprinde: servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente gratuite sau
compensate, materiale sanitare şi dispozitive medicale.

Asigurații sistemului public de asigurări sociale de sănătate

Potrivit art. 211 din Legea 95/2006, sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale
de sănătate următoarele categorii de persoane fizice:
a) toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară şi care fac dovada plăţii contribuţiei la fond,
în condiţiile legii;
b)cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi au obţinut prelungirea dreptului de şedere
temporară ori au domiciliul în România şi care fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile
legii;
c)cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi
Confederaţiei Elveţiene care nu deţin o asigurare încheiată pe teritoriul altui stat membru care
produce efecte pe teritoriul României, care au solicitat şi obţinut dreptul de rezidenţă în
România, pentru o perioadă de peste 3 luni şi care fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în
condiţiile legii;
d) persoanele din statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi
Confederaţiei Elveţiene care îndeplinesc condiţiile de lucrător frontalier şi anume desfăşoară o
activitate salariată sau independentă în România şi care rezidă în alt stat membru în care se
întoarce de regulă zilnic ori cel puţin o dată pe săptămână şi care fac dovada plăţii contribuţiei la
fond, în condiţiile legii;
e) pensionarii din sistemul public de pensii care nu mai au domiciliul în România şi care
îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând
Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, respectiv domiciliul pe teritoriul
unui stat cu care România aplică un acord bilateral de securitate socială cu prevederi pentru
asigurarea de boală-maternitate şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile legii.
Asiguraţii au dreptul la pachetul de bază de la data începerii plăţii contribuţiei la fond,
Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei:
a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă
sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de
3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;
b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi
nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii
nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare; soţul,
soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost
înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945–1989, cu modificările
ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până
la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000,
cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război,
precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi
persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în
perioada 1950–1961, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute
la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au
contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care
şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov
din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează
alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi;
d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu
excepţia celor obţinute în baza Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul
Sănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă,
pensie sau din alte resurse;
f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de
bază minim brut pe ţară.
De asemenea, sunt asigurate și persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe
durata acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse:
- se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale;
- se află în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei
de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani sau
se află în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap cu vârsta cuprinsă între
3 şi 7 ani;
- execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv, precum şi cele
care se află în executarea măsurilor prevăzute în Codul penal, respectiv cele care se află în
perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au
venituri;
- persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;
- străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi cei care
sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii
identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;
- persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social
-persoanele cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o
perioadă de cel mult 12 luni, dacă nu au venituri;
- personalul monahal al cultelor recunoscute, aflat în evidenţa Secretariatului de Stat
pentru Culte, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse.
Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute de dispozițiile legii cu privire la
asigurarea fără plată sau cu plata contribuției din alte surse, au obligaţia să se asigure şi să
plătească contribuţia la asigurările sociale de sănătate.
Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor
juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate
angajatorului, precum şi persoanelor fizice, după caz.
 Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum şi persoanele
asimilate angajatorilor sunt obligate să depună declaraţia privind obligaţiile de plată a
contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, la
termenele prevăzute în Codul fiscal.

Drepturile si obligaţiile persoanelor asigurate

Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază, care se stabilește pe baza

contractului-cadru multianual, care se elaborează de CNAS. Contractul-cadru reglementează, în
principal, condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la:
a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate şi pachetul de
servicii minimal;
b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a
medicamentelor, dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi, aferente pachetului
de servicii de bază;
c) respectarea criteriilor de calitate pentru serviciile medicale oferite în cadrul pachetelor
de servicii;
d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în
vederea realizării echilibrului financiar al fondului;
e) modalităţile de plată utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de
decontare şi actele necesare în acest scop;
f) măsuri de îngrijire la domiciliu, de reabilitare;
g) condiţiile acordării serviciilor la nivel teritorial, precum şi lista acestora;
h) prescrierea şi eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a dispozitivelor
medicale;
i) modul de informare a asiguraţilor;
j) coplata, pentru unele servicii medicale, după caz.
Potrivit art. 218 din Legea 95/2006, asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază
în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la
vindecare, în condiţiile stabilite de contractul-cadru şi normele sale de aplicare.
Asiguraţii au următoarele drepturi:
a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la
care se asigură, în condiţiile legii şi ale contractului-cadru;
b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate
condiţiile legii, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă
localitate;
c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la
data înscrierii pe listele acestuia;
d) să beneficieze de pachetul de servicii de bază în mod nediscriminatoriu, în condiţiile
legii;
d1) să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu
medicamentele, materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără
contribuţie personală, în condiţiile impuse de contractul-cadru;
e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;
f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii,
inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
 g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie
contractuală cu casele de asigurări de sănătate;
h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;
i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;
k) să beneficieze de dispozitive medicale;
l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte
diagnosticul şi tratamentul;
n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile
legii.
Potrivit art. 219 din Legea 95/2006, obligaţiile asiguraţilor sunt următoarele:
a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;
b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;
c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru;
d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra
modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită
categorie de asiguraţi;
e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;
g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata/ contribuţia
personală, în condiţiile legii;
h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă
calitatea de asigurat.
Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de
asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.

Concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate

Actul normativ care reglementează modalitatea de acordare a concediilor și

indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate este OUG 158/20054.
Persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în
sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asiguraţi, au dreptul, pe
perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă:
A. desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de
serviciu, precum și orice alte activități dependente;
B. desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive,
legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o
organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile
legii, cu ale persoanelor prevăzute la lit. A;
C. beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, în condiţiile legii.

4
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, cu modificările și completările
ulterioare
 De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se află în una dintre situaţiile
prevăzute mai sus, dar sunt:
a) asociaţi, comanditari sau acţionari;
b) membri ai asociaţiei familiale;
c) autorizate să desfăşoare activităţi independente.
d) persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii
pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în
care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.
Persoanele care au calitatea de pensionar și se regăsesc într-una dintre situațiile
menționate mai sus, nu sunt asigurate, cu excepţia pensionarilor de invaliditate gradul III şi a
pensionarilor nevăzători, care se sunt autorizate să desfășoare activități independente sau sunt
membri ai unei asociații familiale
Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul
asiguraţii, în condiţiile ordonanţei de urgenţă, sunt:
a) concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de
boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;
b) concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea
capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau
boli profesionale;
c) concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;
d) concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;
e) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.
Dreptul la aceste concedii şi indemnizaţii este condiţionat de plata contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizaţii.
Pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, asigurații
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să îndeplinească stagiul minim de cotizare prevăzut de ordonanţa de urgenţă;
b) să prezinte adeverinţa de la plătitorul de indemnizaţii din care să reiasă numărul de zile
de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni, cu excepţia urgenţelor
medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A;
Angajatorii și instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj au obligația
de a depune lunar declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale și evidența
nominală a persoanelor asigurate.
De asemenea, angajatorii și instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru
șomaj sunt obligate să depună la casele de asigurări sociale de sănătate, în a căror rază teritorială
își au sediul social, respectiv domiciliul, exemplarul 2 al certificatelor medicale numai în
condițiile în care solicită restituirea sumelor reprezentând indemnizații plătite asiguraților.
Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de se repartizează de către ANAF din
contribuția asigurătorie pentru muncă plătită de angajatori , în procent de 2,25% calculat asupra
fondului lunar brut de salarii.
Stagiul minim de cotizare este de șase luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii
pentru care se acordă concediul medical și se constituie din însumarea perioadelor pentru care
s-a achitat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de către angajator sau, după caz, de către
asigurat, respectiv de către fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
sau bugetul asigurărilor pentru şomaj.
 Se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate perioadele
în care asiguratul beneficiază de concediile şi indemnizaţiile prevăzute de ordonanţa de urgenţă.
Se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi
perioadele în care asiguratul:
a) a beneficiat de pensie de invaliditate;
b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata
normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora.
c) a beneficiat de concediu şi indemnizaţie pentru creșterea copilului potrivit OUG
111/2010, respectiv perioadele în care persoanele asigurate au beneficiat de drepturile prevăzute
la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste perioade se asimilează stagiului de cotizare numai dacă asiguratul nu a realizat și
stagii de cotizare contributive.
În cazul în care, potrivit legii, angajatorul îşi suspendă temporar activitatea sau activitatea
acestuia încetează prin: divizare ori fuziune, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare
judiciară, lichidare judiciară, faliment sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege, drepturile
asiguraților care s-au născut anterior ivirii acestor situaţii se achită din bugetul Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate. Aceste prevederi se
aplică și în situația în care a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de
muncă, contractul de administrare sau de management, a expirat termenul pentru care a fost
exercitată funcția publică ori a expirat mandatul în baza căruia a desfășurat activitate în funcții
elective sau a fost numit în cadrul autorității executive, legislative sau judecătorești.
Pentru persoana asigurată care se află în două sau mai multe situaţii dintre cele prevăzute
de OUG 158/2005 şi care desfăşoară activitate la mai mulţi angajatori, la fiecare fiind asigurată
conform ordonanţei de urgenţă, indemnizaţiile se calculează şi se plătesc, după caz, de către
fiecare angajator.
Durata concediilor pentru tuberculoză, neoplazii, SIDA, a concediilor pentru sarcină şi
lăuzie, îngrijirea copilului bolnav, pentru reducerea timpului de muncă şi pentru carantină,
precum şi pentru risc maternal nu diminuează numărul zilelor de concediu medical acordate unui
asigurat pentru celelalte afecţiuni.

Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli

obişnuite sau de accidente în afara muncii

Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă,

fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor
infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA. Lista cuprinzând urgenţele medico-
chirurgicale, precum şi bolile infectocontagioase din grupa A este stabilită prin hotărâre a
Guvernului.
Baza de calcul al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se determină ca
medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de
cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează
contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.
În situaţia în care la stabilirea celor 6 luni din care se constituie baza de calcul al
indemnizaţiilor se utilizează perioadele asimilate stagiului de cotizare, veniturile care se iau în
considerare sunt:
 - indemnizaţiile de asigurări sociale de care au beneficiat asiguraţii;
- salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective;
- indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, de până la 3 ani, potrivit OUG nr. 148/2005, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările
ulterioare, respectiv indemnizaţia pentru creşterea copilului cu handicap cu vârsta
cuprinsă între 3 şi 7 ani, potrivit Legii nr. 448/2006, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Aceleași prevederi se aplică şi în cazul pensionarilor de invaliditate de gradul III și al
pensionarilor nevăzători.
Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se
plătesc zilele lucrătoare. La stabilirea numărului de zile ce urmează a fi plătite se au în vedere
prevederile legale cu privire la zilele de sărbătoare declarate nelucrătoare, precum şi cele
referitoare la stabilirea programului de lucru, prevăzute prin contractele colective de muncă.
Asiguraţii beneficiază de concedii şi de indemnizaţii în baza certificatului medical
eliberat de medicul curant, conform reglementărilor în vigoare. Medic curant este orice medic
aflat în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, precum şi orice alt medic cu
autorizaţie de liberă practică valabilă şi care încheie o convenţie în acest sens cu casele de
asigurări de sănătate, în condiţiile ordonanţei de urgenţă.
Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de
munca, fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgentelor medico-chirurgicale, tuberculozei,
bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA.
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de munca cuvenită salariaţilor asiguraţi se
suportă după cum urmează:
A. de către angajator, din prima zi pana în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;
B. din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu ziua
următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, şi până la data încetării incapacităţii
temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia.
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se
determină prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul. Cuantumul brut lunar al
indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, determinată de tuberculoză, SIDA,
neoplazii, precum şi de o boală infectocontagioasă din grupa A şi de urgenţe medico-chirurgicale
este de 100% din baza de calcul.
După cum se observă cu uşurinţă din analiza textului legal, rezultă că angajatorul are
calitatea chiar de plătitor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate. De asemenea
angajatorul constată şi suspendarea contractului individual de muncă al salariatului său în
temeiul art. 50 lit. b) din Codul muncii, pentru un motiv independent de voinţa celor două
părţi, şi anume incapacitatea temporară de muncă cauzată de o boală sau un accident.
Asiguraţii a căror incapacitate temporară de muncă a survenit în timpul concediului de
odihnă sau al concediului fără plată beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară
de muncă, concediul de odihnă sau fără plată fiind întrerupt, urmând ca zilele neefectuate să
fie reprogramate.
Asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de
zile consecutive beneficiază de tratament balnear şi de recuperare a capacităţii de muncă, pe
baza biletului de trimitere, conform Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii

de muncă, cu excepţia situaţiilor rezultate ca urmare a producerii unor accidente de muncă
sau îmbolnăviri profesionale

În scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii pot

beneficia de:
a) indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
b) concediu şi indemnizaţie pentru carantină;
c) tratament balnear, în conformitate cu programul individual de recuperare.
Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală se
acordă asiguraţilor salariaţi care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de
muncă, pentru o perioadă de cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni anterioare primei zile de
concediu.
În această situaţie salariatul va beneficia de două drepturi băneşti pentru aceeaşi
perioadă. Astfel, el va avea redusă durata timpului de muncă cu până la o pătrime din durata
negociată în contractul individual de muncă. Angajatorul îi va plăti salariul corespunzător
timpului efectiv lucrat, iar diferenţa va fi suportată de asigurările sociale, pentru ca salariatul să
nu fie prejudiciat ca urmare a producerii riscului social.
Concediul şi indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguraţilor cărora li se interzice
continuarea activităţii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul
eliberat de autoritatea de sănătate publică.
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru carantină reprezintă 75% din media
veniturilor pe ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu. Pe această perioadă contractul
individual de muncă se suspendă în temeiul art. 50 lit. c din Codul muncii, salariatul fiind în
imposibilitate de a presta activitate dintr-un motiv independent atât de voinţa sa, cât şi de
voinţa angajatorului.

Concediul şi indemnizaţia de maternitate

Asiguratele salariate au dreptul la concedii pentru sarcină şi lăuzie, pe o perioadă de 126

de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care nu au pierdut statutul de salariat din
motive neamputabile lor, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat.
Faptul ca pierderea calităţii de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză
se dovedeşte cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilaţii acestora.
(1) Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere,
iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naştere.
(2) Concediile pentru sarcina şi lăuzie se pot compensa între ele, în funcţie de
recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minimă
obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice.
 Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 85% din media veniturilor
din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical.
Pe perioada cât salariata primeşte indemnizaţie de maternitate, contractul individual de
muncă al acesteia este suspendat de drept în temeiul art. 50 lit. a, ea beneficiind de concediu
de maternitate.

Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani

sau, în cazul copilului cu handicap în vârstă de până la 7 ani

Asiguraţii salariaţi au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului

bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile
intercurente, pana la împlinirea vârstei de 18 ani.
Beneficiază de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, opţional, unul dintre
părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare, respectiv o lună în
ultimele 12 luni calendaristice anterioare primei zile de concediu medical.
Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a copilului
cu handicap cu afecţiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani se acordă pe baza
certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru
persoanele cu handicap, emis în condiţiile legii, după caz.
Durata de acordare a indemnizaţiei este de maximum 45 de zile calendaristice pe an
pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli
infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii
chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul curant, iar
după depăşirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului
expert al asigurărilor sociale.
Pe timpul cât salariatul beneficiază de indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav,
contractul individual de muncă se suspendă ca urmare a iniţiativei acestuia în temeiul art. 51
alin. (1) lit. b) din Codul muncii. Salariatul optează să suspende contractul individual de muncă
pentru a se ocupa de îngrijirea copilului său, care este bolnav. Deşi motivul suspendării
contractului individual de muncă nu este independent de voinţa salariatului, angajatorul nu se
poate opune. Salariatul beneficiază de dreptul legal de a suspenda unilateral contractul
individual de muncă în această situaţie, suspendare limitată în timp, însă.

Concediul şi indemnizaţia de risc maternal

Dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de

urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă 5
salariatelor gravide și mame, lăuze sau care alăptează și care au raporturi de muncă sau
raporturi de serviciu cu un angajator.

5
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 27 octombrie 2003, aprobată cu modificări şi
completări prin legea nr. 25 din 5 martie 2004, modificată şi completată ulterior
 În cazul în care o salariată este gravidă, a născut recent şi a reluat activitatea după
efectuarea concediului de lăuzie de 42 de zile sau alăptează un copil şi desfăşoară la locul de
muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni
asupra sarcinii şi alăptării, angajatorul este obligat sa îi modifice în mod corespunzător
condiţiile şi/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, sa o repartizeze la alt loc de muncă
fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina
muncii sau a medicului de familie, cu menţinerea veniturilor salariale.
În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să
îndeplinească această obligaţie, salariatele au dreptul la concediu de risc maternal, după cum
urmează:
a) înainte de data solicitării concediului de maternitate stabilit potrivit reglementărilor
legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;
b) după data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, în cazul în care nu solicită
concediul şi indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2
ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani.
Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioadă ce
nu poate depăşi 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va
elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii
prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Pe
durata concediului de risc maternal se acordă o indemnizaţie de risc maternal care se suportă
integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Pe perioada în care salariata beneficiază de indemnizaţie de risc maternal, contractul
individual de muncă al acesteia este suspendat de drept în temeiul ar. 50 lit. e) din Codul
muncii.
Având în vedere scopul acestei protecţii instituite de lege, şi anume protejarea sănătăţii
mamei şi a copilului, concediul şi indemnizaţia de risc maternal se acordă fără condiţie de stagiu
de cotizare.
În concluzie, asigurările sociale de sănătate reprezintă un ansamblu de norme juridice
prin care se reglementează îngrijirea, precum și protecţia medicală și socială a asiguraţilor.