Într-o lume înghețată de durere,
Mistuită de un virus ce nu ține cont de
avere,
Prinsă între neputință și disperare,
Într-un timp în care,
O dovadă de afecțiune e prilej de
infectare,
Într-o societate în care,
Parcă ne scăldăm într-un ocean de
nepăsare,
Ca să nu-i spun prostie sau cruntă lipsă
de conștientizare,
Putem realiza cât încă nu e prea
târziu,
Că realitatea nu este o scenă dintr-un
film cu scenariu cenușiu.
Realitatea ne prezintă spitale pline și
echipamente puține,
Medici epuizați, unii chiar contaminați,
O lume care simte după multă
păcătuire,
Ce înseamnă cu adevărat lupta pentru
supraviețuire.
Înțelegem în momentul în care ne
credeam cei mai puternici,
Că suntem doar niște furnici.
Că mama natură dacă se supără un pic,
Sau un virus își face apariția în public,
Cu toată tehnologia pe care o avem,
Cu toți banii, statutul, poziția socială
puse în tandem,
Cu tot ceea ce presupune a fi „homo
sapiens”, ironic,
Dacă nu-l vezi pe cel ce ți-e inamic,
În fața morții ești nimic.
Ar trebui să înțelegem o dată pentru
todeauna,
Că nu suntem atotputernici și că viața e
doar una.
Că poți sta acasă câteva zile cu ai tăi,
Decât răstignit într-un spital plin de
nevoi.
Și asta în situația în care ai fi norocos,
Și nu ai zace într-un sicriu întins pe jos.
Știu că poate sună dur,
Unii ar spune pesimist,
Dar cu riscul de a exagera totuși,
inisist,
Este un scenariu cât se poate de
realist.
Pot să-nțeleg și că nu-ți pasă de viață și
de tine,
Dar de ce părinții, bunicii tăi ar plăti
pentru un inconștient cu principii
ieftine?
Poți profita de situația prezentă,
Și în timp ce aerul devine mai curat pe
planetă,
În timp ce ea încearcă să se vindece
măcar puțin,
Încearcă să renunți și tu în a mai fi cu
tine un străin.
Încearcă să te cunoști mai mult, să faci
lucruri care-ți plac,
Să-ți organizezi în sfârșit timpul după
bunul tău plac.
Citește, scrie, învață, practică un hobby
pe care credeai că l-ai uitat.
Vizionează un serial, învață un dans,
Stai cu familia, spune STOP alergăturii
și de data asta fii tu cel care ia avans!
Învață un joc nou, descoperă ce-ți
place,
Dă-ți pace!
E doar o etapă nu o eternitate.
Peste o perioadă totul va reveni la
normal, din nou nebunie, trafic intens,
Aceiași alegătură după un consens,
Și un regret subtil, dar imens:
Felicitări, ai intrat într-un paradox plin
de sens:
De lipsă de timp mereu te-ai văitat,
Dar când ți s-a oferit, nu ai profitat!
Anisela Bărbulescu