Limba germană şi multele ei forme

1. De ce să învăţăm germană?
 pentru a comunica- germana este vorbită de mai bine de 120 de milioane de oameni
 pentru a ne îmbunătăţi şansele de succes pe piaţa muncii- germana este o
limbă cheie în Uniunea Europeană
 pentru că este o limbă de cultură- este o limbă scrisă şi vorbită de Goethe, Freud,
Kafka, Mann, Hegel, Nietzsche, Heidegger şi de Einstein, precum şi de numeroşi artişti şi
oameni de ştiinţă
 deoarece companiile germane sunt lideri de piaţă la nivel global- dacă în Cv-ul tău
figurează şi limba germană, ţi s-ar putea deschide o uşă
 întrucât germana este o limbă importamtă în lumea academică
 germana este uşor de învăţat

2. Unde se vorbeşte germana?

 Limba germană este vorbită ca limbă maternă de majoritatea populației
în Germania, Austria, Elveția, Luxemburg și Liechtenstein, în estul Belgiei, precum și în
regiunea Schleswigul de Nord (Nordschleswig) din sudul Danemarcei, în regiunea
autonomă Tirolul de Sud (Südtirol) din nordul Italiei, în voievodatul Opole al Poloniei și
în regiunile Alsacia (Elsaß) și Lorena (Lothringen) din Franța. De asemenea, germana e
vorbită ca limbă maternă de 45 mii de persoane în Cehia (mai ales în regiunea Egerland)
și de cca 110 mii de persoane în Ungaria. În România, limba germană este vorbită de
circa 60 mii de persoane.

Totodată, germana este una dintre cele trei limbi de lucru ale Comisiei Europene (alături
de franceză și engleză), una dintre cele cinci limbi de lucru ale Adunării Parlamentare
a Consiliului Europei și una din cele patru limbi oficiale ale Asociației Europene de
Liber Schimb.

Conform estimărilor, germana este vorbită ca limbă maternă de cca 100-120 milioane
persoane (mai ales în Europa Centrală), fiind limba cu cel mai mare număr de vorbitori
 din Europa. Germana rămâne cea de-a treia limbă străina studiată în lume (după engleză
și franceză).

3. Dialectele germanei

 Dialectele limbii germane sunt divizate în mod tradițional în trei grupuri: germana de

sus (Oberdeutsch), germana mijlocie (Mitteldeutsch) și germana de jos (Niederdeutsch).
„Sus” și „jos” se referă aici la altitudinea geografică a regiunii dialectale: germana de
sus se vorbește mai ales în sudul Germaniei, Austria, Elveția și alte regiuni mai înalte
(spre Alpi și în văile lor), în timp ce germana de jos se vorbește în nordul Germaniei,
care este o zonă întinsă de șes de mică altitudine (spre Marea Nordului și Marea Baltică).

Unii lingviști consideră germana de jos a fi o limbă distinctă, nu doar un dialect.

Germana mijlocie stă la baza germanei standard (Hochdeutsch).
Germana de sus se împarte în trei grupuri dialectale, la rândul lor subdivizate în graiuri
(francon, austro-bavarez și suebo-alemanic) vorbite în sudul Germaniei, Austria, Elveția,
regiunea autonomă italiană Tirolul de Sud și în Alsacia, din Franța.
În România, nemții vorbesc acasă de cele mai multe ori dialectul săsesc sau
cel șvab. Germanii bucovineni vorbesc un dialect numit germana
bucovineană (Bukowinadeutsch) ce aparține germanei mijlocii de vest.

4. Germana înaltă (Hochdeutsch)

În sensul de germana standard s-a format în sec. XVI-XVII în baza dialectelor

intermediare (Mitteldeutsch) între germana de sus și cea de jos. Lucrările pentru mass
media și în special cele scrise sunt aproape toate produse în Hochdeutsch, care este o
limbă universală înțeleasă în toate zonele de limbă germană de pe glob. .