TEHNOLOGII ÎN PROTECŢIA INFORMAŢIEI

ANUL IV

1
 1.LEGEA AUDIOVIZUALULUI

Constitutia Romaniei, adoptată în 1991, stipulează la art. 30 libertatea de

exprimare a gândurilor, a opiniilor, a credinţelor şi a creaţiilor de orice fel.
Exprimarea se poate face prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace
de comunicare in public. In acest sens, cenzura de orice fel este interzisa.
Presa se bucura de libertate in ceea ce priveste cele pulblicate, si, de
asemenea exista neingradita de lege libertatea de a crea noi publicatii, fara ca
acestea sa poata fi suprimate. Singura impunere pe care legea o poate face
mijloacelor de comunicare in masa este obligatia de a face publice sursele de
finantare.
Pe de alta parte, aceasta libertate de exprimare nu poate prejudicia
demnitatea, onoarea si dreptul la propria imagine a persoanei. In sensul acestei
prevederi constitutionale, art. 205 din Codul Penal incrimineaza insulta, ca fiind
atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane, prin cuvinte, prin expunerea la
batjocura sau prin alte mijloace. De asemenea, la art.206 din Codul Penal se
incrimineaza calomnia.
In ceea ce priveste libertatea de exprimare, sunt interzise prin lege
defaimarea tarii, a natiunii, indemnul la razboi, la ura nationala, rasiala, de clasa
sau religioasa. Sunt, de asemenea interzise invitarea la discriminare, la separatism
teritorial, la violenta publica, la manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
In conformitate cu aceasta prevedere a Constitutiei, Codul Penal incrimineaza la
art. 166 propaganda cu caracter fascist, iar la art. 239 califica drept ultraj insulta sau

2
calomnia contra unui functionar care indeplineste o functie ce implica exercitiul
autoritatii in stat.
In ultimul alineat al art. 30, Constitutia arata ca raspunderea pentru
informatia diseminata o poarta autorul sau realizatorul emisiunii si proprietarul
tipografiei, al postului de radio sau de televiziune.
In continuare, (art. 31) Constitutia legifereaza dreptul persoanei de a avea
acces la orice informatie de interes public, iar mijloacele mass-media trebuie sa
asigure informarea corecta a opiniei publice.
Serviciile publice de radio si televiziune sunt, prin lege, autonome.
In concordanta cu prevederile institutiei, Parlamentul Romaniei a adoptat in
1992 legea 48, numita legea audiovizualului. Legea stabileste conditiile in care se
realieaza comunicatia audiovizuala pe cale radioelectrica, autorizarea posturilor
radio-TV si a receptiei programelor transmise prin satelit sau prin cablu si in fine,
stabileste componenta si atributiile Consiliului National al Audiovizualului.
Legea audiovizualului stipuleaza ca persoana care se considera vatamata
intr-un drept sau intr-un interes legitim, moral sau material, printr-o comunicatie
audiovizuala, o emisiune, are dreptul sa ceara rectificarea necesara. In cazul in care
aceasta i se refuza, are dreptul la replica. Rectificarea sau replica vor fi difuzate in
aceleasi conditii in care a fost difuzata emisiunea la care se da replica.
Legea stabileste ca emisiunile de publicitate trebuie astfel concepute incat sa
fie distinse cu usurinta de celelalte emisiuni.
Institutiile care participa la activitati in domeniul radiodifuziunii sunt
persoane juridice (Persoana juridica reprezinta un colectiv de oameni care satisface
conditiile:
- organizare de sine statatoare, proprie
- patrimoniu propriu, distinct de cel al membrilor
- scop determinat licit si sa nu vina in contradictie cu ordinea publica )

3
 Persoanele juridice din domeniul audiovizualului sunt:
- persoanele juridice publice: institutii de stat, regii autonome sau societati
comerciale cu capital integral de stat
- persoanele juridice private: S.C. romane cu capital integral privat roman sau
strain
Persoanele juridice au dreptul sa inchirieze retele audiovizuale, pot avea in
proprietate statii de emisie si linii pentru transmiterea programelor. Programul 1 al
televiziunii publice si programele radiodifuziunii romane existente la data aparitiei
legii audiovizualului sunt exceptate de la inchiriere si privatizare. Retelele de
distribuire prin cablu sunt proprietatea persoanelor juridice romane.
Difuzarea de programe se face numai pe baza licentei de emisie.

1.2 Licenta de emisie si decizia de autorizare

Solicitantii care doresc sa transmita in eter programe, vor obtine avizul

tehnic prealabil al Ministerului Comunicatiilor. Avizul se da in cel mult 30 de zile
de la solicitare si certifica faptul ca solicitantul are capabilitatea si dotarea tehnica
pentru realizarea si emisia programelor.
Pe baza avizului tehnic, solicitantii se inscriu si participa la concursul de
eliberare a licentei de emisie.
Criteriile de departajare pentru obtinerea licentei trebuie sa asigure
pluralismul opiniilor, calitatea si diversitatea programelor, favorizarea liberei
concurente, a creatiei si a productiei audiovizuale nationale, ilustrarea culturii
nationale, impartialitatea programelor si independenta lor de diferite persoane
juridice publice.

4
 Numarul de licente de emisie este limitat si se aproba de Consiliul National
al Audiovizualului, cu avizul Ministerului Comunicatiilor. El este determinat de
conditii tehnice: largimea benzii alocate comunicatiilor audio-video, marimea
terioriului national, acoperirea teritoriului, puterea fiecarei statii de emisie.
Licenta de emisie se acorda pe o perioada de 5 ani in radiodifuziune, si 7 ani
pentru un post de televiziune.
Licenta de emisie este netransmisibila si ea se poate modifica doar de
Consiliul National al Audiovizualului (C.N.A.). La expirarea licentei, se
organizeaza obligatoriu un alt concurs.
In baza licentei de emisie, C.N.A. acorda o decizie de autorizare, in termen
de 5 zile de la prezentarea de solicitant a autorizatiei tehnice de functionare.
Refuzul emiterii deciziei trebuie motivat. Decizia de emisie se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei.
Litigiile rezultate din refuzul de a acorda decizia de autorizare sunt de
competenta contenciosului administrativ.
Pentru autorizarea receptiei programelor audiovizuale transmise prin satelit,
se face distinctie intre instalatiile de receptie comunitare si cele individuale,
considerandu-se ca receptia cu instalatii comunitare se face cu scopul distributiei
comerciale a programelor. Astfel, pentru instalatiile comunitare, este nevoie de o
licenta de acces acordata de proprietarul satelitului (sau de proprietarul capacitatii
de transmisie respectiva), pe baza careia Ministerul Comunicatiilor emite decizia de
autorizare.
In ceea ce priveste receptia individuala, aceasta se face doar cu instalatii
care au autorizatie de tip, eliberata de Ministerul Comunicatiilor. Detinatorilor de
instalatii individuale de receptie a programelor prin satelit le este interzisa
redistribuirea prin cablu in scopuri comerciale sau retransmitrea prin eter a
programelor receptionate.

5
 Serviciile de comunicatie audiovizuala distribuite prin cablu sunt:
- retransmiterea programelor pe cale radioelectrica (difuzate prin satelit sau
nu)
- retransmiterea de productii audiovizuale inregistrate prin diferite mijloace
- difuzarea de programe proprii
Aceste servicii se pot efectua separat sau cumulativ.
Licenta de emisie in acest caz, va cuprinde natura programelor ce urmeaza a
fi distribuite.
Autorizarea retelelor de distributie prin cablu se face in doua etape:
a) avizul tehnic (in baza licentei de emisie si a proiectului retelei intocmit de o
unitate autorizata)
b) decizia de autorizare - in baza verificarii tehnice a instalatiei.

1.3 Consiliul National al Audiovizualului

C.N.A. este format din 11 membrii, numiti dupa cum urmeaza:

- 2 de Presedintele Romaniei
- 3+3 de Senat + Camera Deputatilor
- 3 de Guvern. Acestia sunt:
- un specialist in domeniul radiodifuziunii
- un specialist in telecomunicatii
- un specialist in televiziune
Durata unui mandat este de 4 ani si la 2 ani se schimba jumatate din ei.
Membrii sunt revocati de autoritatea care i-a numit, in cazul incalcarii legii
audiovizualului sau a legii penale.

6
 Calitatea de membru C.N.A. este incompatibila cu functiile publice sau
private, afara de cele didactice in invatamantul superior. De asemenea, membrii
C.N.A. nu pot face parte din partide sau formatiuni politice.
C.N.A. stabileste norme obligatorii privind:
- transmiterea informatiilor privitoare la calamitati si la cazurile de stare de
necesitate
- publicitatea, programarea si acordarea dreptului la replica
- sponsorizarea
- modul de solutionare a contestatiilor
Frecventele disponibile pentru transmisiile radio si de televiziune se fac
publice.
C.N.A. raporteaza Parlamentului anual, despre activitatea sau despre modul
in care titularii de autorizatie se conformeaza legii.

1.4 Sancţiuni

La prima incălcare a legii, titularul de autorizatie va fi somat prin mijloacele

mass-media.
Sanctiunile urmatoare vor fi administrative:
- amenda cu 2%-5% din cifra de afaceri a anului precedent
- suspendarea autorizatiei de la 1 luna la 3 luni
- reducerea pana la jumatate a duratei totale a autorizatiei sau licentei
- retragerea autorizatiei sau licentei.
Impotriva sanctiunii poate fi formulata plangere la instanta de contencios
administrativ.

7
 Constituie infractiuni (fapte penale) si se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni
la 2 ani sau cu amenda, faptele:
a) emiterea sau retransmiterea fara autorizatie sau fara licenta de emisie ori pe
timpul suspendarii acestora
b) emiterea pe alta frecventa sau cu alta putere radianta (mai mare) ori din alt
amplasament decat cele prevazute in decizia de autorizare.
In urmatoarele cazuri, pedeapsa este formulata expres de lege:
- art. 2, alin. 1: Libertatea audiovizuală nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
viata particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
Încălcarea acestui text de lege se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 5
ani.
- art. 2, alin. 2: Sunt interzise de lege defăimarea ţării si naţiunii, îndemnul la
război de agresiune, la ură natională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la
discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică.
Încălcarea -> inchisoare de la 2 la 7 ani.
- art. 2, alin. 3: Este interzisă difuzarea de informaţii care, potrivit legii au un
caracter secret sau pot aduce prejudicii siguranţei naţionale.
Încălcarea -> inchisoare de la 3 la 10 ani.
- art. 2, alin. 4: Sunt interzise programarea si difuzarea de manifestaţii
obscene, contrare bunelor moravuri.
Încălcarea -> inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă penală.

8
 2.DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

Convenţia de la Paris din 1883 are ca obiect protecţia proprietăţii

industriale, prin care se inţelege:
- brevetele de invenţii
- desenele si modelele industriale
- mărcile de fabrică sau de comerţ
- numele comercial.
Ulterior, obiectul protecţiei a fost lărgit, adăugându-se:
- indicatiile de provenienta
- denumirile de origine
- reprimarea concurentei neloiale.
De-a lungul timpului Conventia de la Paris a fost modificata si
completata.Ultima modificare s-a facut la Stockholm in 1967, cand ia nastere
“Organizatia Mondiala de Proprietate Intelectuala”, care are ca obiective:
- colaborarea intre state in domeniul proprietatii intelectuale;
- incurajarea activitatii de creatie;
- promovarea protectiei proprietatii intelectuale.
Romania a aderat in 1920 la Conventia de la Paris si in 1927 la
Conventia de la Berna - pentru protectia operelor literare si artistice.
Notiunea de proprietate industriala are un sens mai larg decat
proprietatea intelectuala. Proprietatea industriala se refera la proprietatea
intelectuala in domeniile:
- industriei;
- comertului;

9
- industria extractiva;
- agricultura.
Legea ocroteste toate rezultatele cercetarii stiintifice si tehnice care sunt
inglobate intr-un nou produs, intr-un nou model sau desen industrial nou, o noua
metoda, destinate industriei si cercetarii. Acestea toate se incadreaza in obiectul
proprietatii industriale.
Astfel, exista:
- legea brevetului de inventie – L 64/1991, care se aplica dupa instructiunile din
Hotararea de Guvern nr.152/1992;
- legea desenelor si modelelor industriale – L 129/1992;
- legea protectiei topografiilor de circuite integrate – L 16/1995;
- legea marcii de fabricatie de comert si de serviciu – L28/1967;
- legea privind drepturile de autor si drepturile conexe – L8/1996.
Legea protejeaza si reglementeaza:
-nasterea dreptului de autor;
-formele de protectie;
-transmisiunea si incetarea dreptului.
Proprietatea industriala protejeaza:
- creatia intelectuala cu aplicabilitate industriala;
- semnele distinctive.
Se numeste drept de proprietate industriala acea posibilitate recunoscuta
titularului acestui drept (persoana fizica sau persoana juridica) de a folosi exclusiv
o creatie intelectuala cu aplicabilitate in industrie, ori cu semn distinctiv.
Caracteristicile dreptului de proprietate ca drept subiectiv:
- este un drept de folosinta exclusiva, deci este o posibilitate recunoscuta numai
titularului, iar nu o obligatie de a exercita aceasta prerogativa

10
- pentru recunoasterea dreptului este necesara o procedura indelungata si greoaie –
de inregistrare la O.S.I.M. (Oficiul de Stat pentru Investitii si Marci)
- recunoasterea este limitata in timp – pentru considerente tinand de consecintele
unui monopol perpetuu de exploatare teritoriala (statala)
- o prerogativa a folosintei este ca aceasta este exclusivă
Specificul prerogativelor titularului dreptului de proprietate industriala este dat
de:
- ius posidentia - adica dreptul de a cunoaste acel obiect si de a hotari asupra
posibilitatii de a-l pune sau nu in lucru;
- ius utendi - dreptul de a folosi acel obiect pentru sine intr-un domeniu oarecare;
- ius fruendi - dreptul de a culege fructele civile din acordarea unei folosinte
partiale asupra acelui bun catre alta persoana (licenta);
- ius abutendi - dreptul de dispozitie juridica, adica dreptul de cesiune totala sau
partiala.
Titularul are posibilitatea de a acorda unuia sau mai multora ius utendi si/sau
ius fruendi, fara ca prin aceasta el insusi sa fie lipsit de a le avea pentru sine.
Caracteristicile juridice ale proprietatii industriale ca drept obiectiv:
- este un drept absolut, deci opozabil erga omnes, prin recunoasterea de catre stat a
exclusivitatii de folosinta a creatiei industriale sau a semnului distinctiv;
- este un drept patrimonial, care permite:
*folosirea pentru sine;
*culegerea fructelor;
*instrainarea oneroasa;
- este un drept alienabil;
- este un drept temporar, adica limitat in timp, cu exceptia unor drepturi cu vocatie
la perpetuitate (de exemplu dreptul la marca – acest caracter al marcii nu e de
natura a impiedica infaptuirea programului tehnic);

11
- este principial un drept teritorial, adica este asigurat pe teritoriul unui stat.
In ceea ce priveste natura juridica a dreptului de proprietate industriala, in
literatura juridica sunt doua tendinte;
- sa fie considerat drept nepatrimonial personal dar cu efecte patrimoniale;
- sa fie considerat drept complex format dintr-o suma de drepturi.
Interesul ce il suscita domeniul poate fi exemplificat de doua lucruri:
- profesorul Paul Roubier creeaza teoria “dreptului de clientela”, care este un drept
real ce poarta asupra unui bun incorporal;
- in U.S.A. este in vigoare “Legea Copyright” care are ca izvor “the copyright act”,
promulgat in Anglia in 1709 (cunoscut ca “Statute of Anne”) si care defineste
notiunea de “fair use”.
Proprietatea industriala este un factor pozitiv pentru dezvoltarea economica,
avand in vedere ca programul presupune doua conditii:
- existenta unui instrument juridic care sa stimuleze activitatea inventiva
- facilitatea schimbului tehnologic si de conostinte.
In acest sens, brevetul de inventie este instrumentul juridic necesar. Acesta prin
dreptul exclusiv pe care il confera, ofera posibilitatea inventatorului de a-si
recupera cheltuielile.
Prin faptul ca dreptul este temporar, el are un rol social, fiind un factor in
circulatia informatiilor specifice.
In Romania, prima lege de protectie a inventiilor a fost in vigoare intre anii
1906 si 1967. In 1950 s-a organizat Comitetul pentru Inventii si Descoperiri, care
apoi s-a transformat in O.S.I.. In 1950 se institutionalizeaza certificatul de autor.
Drepturile din exploatarea inventiei se cuveneau organizatiilor socialiste prin
cesiuni legale sau voluntare, ceea ce nu era de natura sa incurajeze inventica. In
1974 este promulgata legea inventiilor si inovatiilor, abrogata in 1991 de legea
brevetului de inventie.

12
 Inventiile sunt:
- inventii ce au ca obiect un produs
- inventii ce au ca obiect un procedeu
- inventii ce au ca obiect o metoda.
Clasificarea este importanta pentru apararea inventiei (a produsului in sine, a
procedeului sau a metodei).
Dupa un alt criteriu, inventiile pot fi:
- inventia de mijloace noi;
- inventia ca aplicatie noua de mijloace cunoscute;
- inventia ca o combinatie noua de mijloace cunoscute.
In fine, inventiile pot fi: - simple
- complexe.
Importanta acestei clasificari este evidenta in cazul coautoratului. Inventia
simpla fiind indivizibila, fiecare coautor dobandeste o cota - parte din inventie. La
inventiile complexe exista posibilitatea ca fiecare autor sa aiba drept asupra unui
element anume al inventiei.
In ceea ce priveste inovatia, aceasta, conform legii nu este o creatie
industriala noua.
Legea defineşte notiunea de “invenţie brevetabilă”. Pentru ca o invenţie sa fie
brevetabilă , ea trebuie să indeplinească urmatoarele condiţii :
- noutate
- soluţia propusă să fie rezultatul unei activităţi inventive
- soluţia propusă să fie susceptibilă de aplicare industrială
Legea 94/1991 , art.12 , spune că nu sunt brevetabile invenţiile contrare
ordinii publice sau bunelor moravuri. O dispoziţie similară se găseşte în toate
sistemele legislative.

13
 Art. 13 din aceeaşi lege spune că nu sunt brevetabile descoperirile, teoriile
ştiinţifice si matematice, programele pe calculator (ele sunt protejate de altă lege,
nu de brevetul industrial), metodele de învăţământ, sistemele urbanistice,
fenomenele fizice în sine, reţetele culinare, realizarile cu caracter estetic.
Legea stabileste cine poate fi inventator in România :
- cetăţenii români indiferent de domiciliu
- cetăţenii straini sau apatrizii cu domiciliul in România
- cetăţenii straini sau apatrizii cu domiciliul in străinătate numai dacă
aplicarea art.3 din lege (” Dreptul de brevet de invenţie aparţine inventatorului sau
succesorului său în drepturi”) nu contravine Convenţiilor internaţionale la care
România este parte.
O altă categorie de inventatori, conform legii, sunt inventatorii salariaţi
pentru invenţia de serviciu.
Există, reglementări de lege, o procedură specială de brevetare.
Trebuie spus că titularul de brevet are urmatoarele drepturi :
- dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei
- dreptul la despăgubiri materiale în cazul încălcării dreptului de proprietate
industrială
- dreptul de proprietate
- dreptul unităţii titulare de a breveta asistenţă tehnică din partea inventatorului
- dreptul de scutire temporară de impozit pe profit
- dreptul unităţii viitoare titulară de brevet pentru invenţia de serviciu sau
comandată , de a fi informată asupra cererii şi stadiului realizării invenţiei şi de a
pretinde inventatorului să se abţină de la orice divulgare.
În cazul în care inventatorul nu este el titular al brevetului, acesta are
drepturile :
- dreptul la o remuneraţie suplimentară, în cazul invenţiei de serviciu

14
- dreptul la remuneraţie în cazul invenţiei la comandă
- drepturile patrimoniale stabilite prin contractul încheiat cu titularul de brevet
- dreptul de a fi recompensat potrivit contractului de asistenţă tehnică acordată
titularului de brevet.
Obligaţiile titularului de brevet sunt :
- obligaţia de plată a taxei anuale de menţinere în vigoare a
brevetului
- obligaţia de exploatare a invenţiei (este o obligaţie propter rem).
Drepturile titularului de brevet încetează în cazurile :
- expirarea perioadei de validitate a brevetului
- renunţarea la brevet
- decăderea din drepturi
- revocarea administrativă a brevetului
- nulitatea brevetului
Există, prin lege, următoarele moduri de transmitere a drepturilor titularului
de brevet :
- după momentul producerii efectelor
*transmiterea inter vivos
*transmiterea mortis causa
- după izvorul transmisiunii:
*transmitere legală
*transmitere voluntară
*transmitere mixtă
- după obiectul transmiterii:
*cesiune
*licenţă

15
 Cesiunea este un act de obicei bilateral, cu titlu oneros .În acest caz se
poate încheia un contract de cesiune cu titlu oneros.
Licenţa de brevet este operaţiunea juridică pentru care se transmite în
întregime sau între anumite limite dreptu de folosinţă asupra unei invenţii
brevetate.
În cazul licenţei simple dreptul de folosinţă rămâne şi titularului de brevet,
spre deosebire de licenţa exclusivă care asigură beneficiarului licenţei folosinţa
exclusivă.
Legea pedepseşte următoarele infracţiuni cu privire la legea brevetelor de
invenţie :
- infracţiunea de contrafacere
- infracţiunea de concurenţă neloială
- infracţiunea de însuşire fără drept, în orice mod, a calităţii de
inventator
- infracţiunea de încălcare a confidenţialităţii.

16
 2.1.MARCA

In Romania este in vigoare legea 28 din 29 dec.1967, legea marcii.

Marca are mai multe functii:
a) diferentiere, individualizare a produselor de pe piata, punand pe
producator la adapostul posibilitatii ca marca sa fie utilizata (comercializata) de
concurentii sai. Toate produsele de pe piata comerciala (incepand cu ace, masini,
filme, productii audio-video) au o marca. Sub acest aspect de diferentiere,marca
este un instrument de atragere a clientului in masura in care ea are o notorietate si
valoare pe piata. In acest sens se vorbeste de o functie de fixare a clientului.
b) functia de concurenta. Marca permite clientului sa-si orienteze
alegerea spre produse preferate. Aceasta functie a fost pusa in valoare odata cu
dezvoltarea publicitatii, in sensul ca marca devine un mijloc de presiune asupra
cererii prin diferentiere artificiala a produselor, combinata cu abuzare de
publicitate. Se constata astfel ca printr-o publicitate violenta diferentierea obiectiva
prin marca este inlocuita cu o diferentiere subiectiva, iar functia de concurenta a
marcii este transformata intr-o functie de monopol.
c) functia de garantie a calitatii. Aceasta functie este legata de functia
de concurenta. Cu ajutorul marcii consumatorul ajunge sa identifice un anumit
produs pe care il prefera datorita calitatii sau modului de prezentare. Deci marca
devine pentru consumator o garantie a calitatii constante a produsului ce poarta
marca respectiva. Sunt domenii unde unele marci devin un simbol de calitate in
asemenea masura incat marca isi extinde efectele dincolo de domeniul de origine
(XEROX).
d) functia de organizare a pietei. Calitatile de instrument economic si
comercial, au transformat marca si intr-un instrument al marketingului. Principiul
“marca se asigura” a determinat pe distribuitori sa-si creeze marci proprii de comert

17
sau servicii, iar pe de alta parte sa revendice exclusivitatea marcii producatorului
produselor a caror distributie o organizeaza.
e) functia de reclama - ca simbol legat direct de reputatia unui produs.
f) functia de protectie a consumatorului. Majoritatea legislatiilor au
adoptat numele in materie de proprietate industriala la dispozitiile legale de
protectie a consumatorului.
In Romania, legea 28 din 1967 consacra dobandirea dreptului la marca prin
prioritatea de inregistrare.
Asadar marca este un semn distinctiv care reflecta si permite o diferentiere a
produselor.
Semnele din care pot fi facute marcile sunt: cuvinte, litere, cifre, reprezentari
grafice plane sau in relief, combinatii de elemente cu una sau mai multe culori,
forma produsului sau a ambalajului, prezenterea din norma (enumerarea acestora
din articolul 2 aliniat 2 al legii 28 din 1967 este exemplificativa, nu limitativa). Se
poate folosi si numele unui tert cu aprobarea acestuia. Daca se foloseste un nume
istoric, aceasta nu trebuie sa aduca atingere reputatiei sau personalitatii celui in
cauza. Denumirea adoptata este ca marca nu trebuie sa reprezine cuvantul ce
desemneaza produsul pentru care este folosita marca (pentru a nu se monopoliza
publicitar o intreaga categorie de produse).
Conditiile de fond pentru aparitia unei noi marci sunt:
- distinctibilitatea;
- disponibilitatea.
Aplicarea teoriei anterioritatii duce la trei ingradiri ce permit aproprierea
unui semn de marca:
- limitari profesionale;
- limitari prin anterioritatile in timp;
- limitari prin anterioritatile in spatiu.

18
 Sunt excluse de la protectie si nu pot fi inregistrate:
- marcile lipsite de caracter distinctiv;
- marcile compuse exclusiv din nume devenite uzuale in limbajul curent sau in
practicile constante din comert;
- marcile care sunt de natura sa introduca publicitatea in eroare cu privire la
calitatea si natura produselor;
- marci contrare ordinii publice si bunelor moravuri;
- marci care contin, fara consimtamantul titularului, numele acestuia sau imaginea
unei persoane care se bucura de renume in Romania;
-marci care contin, fara autorizarea organelor competente, reproduceri sau imitatii
(drapele, embleme de stat, blazoane apartinand tarilor membre ale conventiei de la
Paris).
Legea stabileste o durata de 10 ani de la data depozitului dupa care se poate
reinnoi sau modifica inregistrarea marcii.
Inregistrarea marcii confera titularului urmatoarele drepturi:
- dreptul exclusiv asupra marcii;
- dreptul de a interzice tertilor sa efectueze activitati comerciale ca:
- folosirea unui nume identic cu marca pentru produse sau servicii
identice cu acelea pentru care marca initiala a fost inregistrata;
- folosirea unui semn care din motive de identitate sau asemanare
poate duce la confuzie;
- aplicarea semnelor pe produse si ambalaje;
- importul sau exportul produselor cu acest semn;
- utilizarea semnelor in sau pe produse de publicitate.
Incetarea drepturilor poate aparea prin:
- renuntarea titularului;
- decaderea din drepturi (prin hotarare judecatoreasca);

19
- anulare (prin hotarare judecatoreasca).
Transmiterea drepturilor se face in modurile deja cunoscute:
- cesiune;
- licenta.

20
 2.2 DREPTUL DE AUTOR

Legea 8 din 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe reglementeaza

“dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice precum si asupra
oricaror asemenea opere de creatie intelectuala”.
Art.7 enumera printre productiile ce fac obiectul legii si :
- operele cinematografice si orice alte opere audio-vizuale
- operele fotografice si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog
fotografiei
- picturile
- programele pe calculator
Autorul are urmatoarele drepturi morale:
- dreptul de a decide daca si in ce mod va fi adusa opera la cunostinta publicului
- dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor
- dreptul de decide sub ce nume (pseudonim) va fi adusa opera la cunostinta
publicului
- dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei
- dreptul de a retracta opera despagubind daca e cazul pe titularii drepturilor de
exploatare.
Drepturile conexe despre care vorbeste legea nu aduc atingere drepturilor
autorilor.
Beneficiaza de drepturi conexe:
- artistii interpreti sau executanti pentru propriile interpretari sau executii
- producatorii de inregistrari sonore pentru propriile inregistrari
- organismele de radio-difuziune sau TV pentru propriile emisiuni
- regizorii, realizatorii TV.
Conform Conventiei de la Roma de drepturi conexe beneficiaza si:

21
- producatorii de programe si organizatiile de radio-difuziune
- transmitatorii de televiziune.
Regizorul de film e considerat coautor al filmului.
Categorii noi pentru drepturile conexe le constituie transmisiunile prin cablu
si satelit unde apar doua probleme: obtinerea consimtamantului pentru difuzarea
operei si varsarea drepturilor de autor cuvenite. Sunt doua teorii:
- protectia se face conform legii tarii pe teritoriul careia se face difuzarea
- protectia se face conform legii tarii unde fiinteaza organismul transmitator.
Referitor la subiectul dreptului de autor, in principiu, acesta este persoana
fizica ce a creat opera. Exista doua categorii de subiecte:
- creatorul nemijlocit (subiect originar sau primar)
- persoana ce a dobandit dreptul de autor (subiect derivat sau secundar).
Exista, de asemenea, doua titluri diferite:
- autorul unei opere preexistente
- autorul operei subsecvente. Cand autorul operei derivate a fost colaborator
anterior si la opera preexistenta el va avea doua drepturi: asupra operei preexistente
si asupra operei derivate create in colaborare.
Legea defineste notiunile de:
- difuzare (art.14, al.2)
- reproducere (art.14, al.1)
- imprumut public (art.18, al.1)
Drepturile patrimoniale dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea sa
se transmit prin mostenire, potrivit legii civile (devolutiune legala sau ab intestat),
pe o perioada de 70 ani, oricare ar fi data la care a fost opera adusa la cunostinta
publicului. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine
organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de autor, sau, in lipsa

22
unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri
din domeniul respectiv de creatie.
Persoana care, dupa incetarea protectiei dreptului de autor, aduce la cunostinta
publica, in mod legal, pentru prima oara, o opera nepublicata inainte, beneficiaza
de protectia echivalenta cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata
protectiei acestor drepturi e de 25 ani din momentul aducerii la cunostinta
publicului.
Sunt permise fara consimtamantul autorului si fara plata unei remuneratii
urmatoarele utilizari ale unei opere protejate:
- reproducerea in cadrul procedurilor judiciare sau administrative
- utilizarea unor scurte citate in scop de analiza, prezentari sau critica
- utilizarea de articole izolate sau scurte extrase in emisiuni de radio-TV ori
inregistrari sonore sau audio-vizuale destinate exclusiv invatamantului precum
si reproducerea pentru invatamant
- reproducerea pentru informare si cercetare de scurte extrase in cadrul
bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor institutiilor publice
culturale sau stiintifice care functioneaza fara scop lucrativ.
- reproducerea, difuzarea sau comunicarea catre public in scopul informarii
asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de presa,
reportaje radiofonice sau televizate.
- reproducerea, difuzarea sau comunicarea catre public a imaginii unei opere de
arhitectura, arta plastica, arta fotografica, amplasata permanent in locurile
publice, daca difuzarea imaginii nu este utilizata in scopuri comerciale.
Nu constituie incalcare a legii dreptului de autor reproducerea, fara
consimtamantul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei
familii.

23
 In ceea ce priveste transmiterea dreptului de autor, drepturile morale nu se
transmit. Drepturile patrimoniale se transmit prin mostenire sau pe cale
contractuala prin cesiune totala sau partiala. Cesiunea poate fi exclusiva sau
neexclusiva.
Legea defineste contractul de editare prin care titularul dreptului de autor
cedeaza editorului, in schimbul unei renumeratii, dreptul de a reproduce si a
difuza opera.
Contractul de editare trebuie sa cuprinda clauze cu privire la:
- durata cesiunii
- natura exclusiva/neexclusiva si intinderea teritorilala a cesiunii
- nr. maxim si minim al exemplarelor
- remuneratia autorului
- numarul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit
- termenul pentru aparitia si difuzarea exemplarelor fiecarei editii (tiraj)
- procedura de control a nr. de exemplare.
Editorul care a dobandit dreptul de publicare a operei sub forma de volum
are, fata de alti ofertanti, drept prioritar de publicare a primei electronice.
In mod similar, legea defineste contractul de reprezentare teatrala sau de
executie muzicala.
Se defineste contractul de inchiriere a unei opere, prin care autorul permite
folosinta, pe timp determinat, cel putin a unui exemplar al operei sale (in special
programe pe calculator ori opere fixate in inregistrari sonore sau audio-vizuale).

24
 2.2.1. PROTECTIA SOFTULUI

Prin legea 8/1996 – “ legea privind dreptul de autor si drepturilor conexe”, la

capitolul IX, se stipuleaza conditiile protejarii “programelor pentru calculator”. In
aceasta categorie legea include:
- programele de aplicatie
- sistemele de operare
- materialul de conceptie pregatitor
- manualele aferente.
Nu conteaza daca programele sunt scrise in cod-sursa, in cod-obiect sau in
orice limbaj evoluat.
Legea nu protejaza totusi:
- conceptele matematice care stau la baza realizarii programelor
- rutinele de interfata
- metodele de functionare
Autorul unui program beneficiaza de drepturile de autor prevazute in legea
8/1996, in virtutea carora el poate autoriza:
- reproducerea temporara sau permanenta a programului
- traducerea, adaptarea sau orice transformare a programului sau
- difuzarea originalului sau copiilor, inclusiv prin inchiriere
Acestea sunt insa permise dobanditorului daca ar fi necesare pentru utilizarea
programului in mod corespunzator destinatiei sale, sau pentru corectarea erorilor.
In cazul in care autorul sau autorii programului l-au realizat in cadrul
sarcinilor de serviciu, drepturilor patrimoniale (nu si cele nepatrimoniale!) de autor
apartin angajatorului.
Pentru utilizatorul legal al unui program, se prezuma:
- utilizatorului i se acorda dreptul neexclusiv de utilizare a programului

25
- utilizatorul nu poate transmite dreptul sau de utilizare unui tert.
Prezumtia este relativa, ea putand fi inlaturata de o conventie adecvata.
Cesiunea dreptului de utilizare nu implica si transmiterea dreptului de autor.
Utilizatorul autorizat al unui program poate face fara autorizarea titularului
dreptului de autor, urmatoarele:
- o copie de arhiva
- o copie de siguranta
- sa studieze sau sa testeze functionarea programului, in scopul determinarii ideilor
si principiilor ce stau la baza programului.
In cazul programelor pe calculator, dreptul autorului de a retracta programul
despagubind titularii dreptului de exploatare care au fost prejudiciati prin aceasta
retractare, nu exista ! (acest drept al autorului este stipulat de art.10, lit.e al legii
8/1996, pentru orice alta productie, in afara de soft ).

2.2.2. OPERELE AUDIOVIZUALE

D.p.d.v. al legii, opera audiovizuala este opera cinematografica sau opera

exprimata printr-un procedeu similar cinematografiei, care utilizeaza imaginea sau
combinarea sunetului cu imaginea.
Regizorul (sau realizatorul) este persoana fizica ce isi asuma
responsabilitatea crearii si realizarii operei vizuale, in calitate de autor principal.
Producatorul este persoana fizica ce isi asuma responsabilitatea producerii
operei punand la dispozitie mijloacele tehnice si financiare necesare.
Sunt autori ai operei audiovizuale (in sensul legii) si li se recunosc drepturile
morale asupra operei urmatorii:

26
- regizorul sau realizatorul
- autorul adaptarii
- autorul scenariului
- autorul dialogului
- autorul muzicii special create
- autorul grafic (pentru operele de animatie).
Este interzisa distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei
audiovizuale in forma copiei standard.
Prin contractele incheiate intre autorii de mai sus mentionati si producator, in
lipsa unei conventii contrare, se prezuma ca acestia, cu exceptia autorului muzicii
special create ii cedeaza producatorului drepturile exclusive privind exploatarea
operei in ansamblul sau.
Producatorul este obligat sa remita autorilor periodic situatia incasarilor
percepute. Remuneratia este proportionala cu incasarile brute rezultate din
exploatare.
In lege se considera “fixare” incorporarea de coduri, sunete, imagini ori
sunete si imagini sau de reprezentari numerice ale acestora, pe orice suport material
chiar electronic care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea intr-un mod
oneros.
In sensul legii prin “artisti interpreti” sau “executanti” se intelege: actorii,
cantaretii, muzicienii, dansatorii sau alte persoane care prezinta, canta, danseaza,
recita, joaca, interpreteaza, dirijeaza ori executa o opera literara sau artistica, un
spectacol de orice fel inclusiv folcloric,de varietati, de circ, de marionete. Acestia
au drepturi conexe drepturilor de autor, care nu aduc atingere drepturilor de autor.
Artistul interpret are urmatoarele drepturi morale:
- dreptul de a pretinde recunoasterea paternitatii interpretarii

27
- dreptul ca numele sau pseudonimul sa fie comunicat (pe afis, pe generic, etc.) la
fiecare spectacol sau utilizarea inregistrarii
- dreptul de a pretinde respectarea calitatii prestatiei sale si de a se opune oricarei
deformari sau falsificari
- dreptul de a se opune oricarei utilizari a prestatiei sale daca aceasta aduce
prejudicii grave persoanei sale.
Dupa moartea artistului interpret, drepturile de mai sus, care sunt
inalienabile, se transmit prin mostenire pe durata nelimitata.
Artistul interpret are urmatoarele drepturi patrimoniale:
- fixarea prestatiei sale
- reproducerea prestatiei fixate
- difuzarea prestatiei fixate prin vanzare, imprumut sau cesiune
- prezentarea intr-un loc public ori comunicarea publica a prestatiei fixate
- adaptarea prestatiei fixate
- emiterea ori transmiterea prin radio ori TV a prestatiei sale, retransmiterea prin
fir, cablu, sateliti sau orice alt specific similar.
Pentru comunicarea publica, artistului interpret i se cuvin 50% din sumele
incasate de producator. Durata drepturilor patrimoniale ale artistilor interpreti este
de 50 de ani, incepand cu 1 ianuarie a anului urmator in care a avut loc prima
fixare.
Referitor la inregistrarile sonore (nu e o inregistrare sonora o fixare
audiovizuala sau partea sonora a acesteia) producatorul are dreptul patrimonial
exclusiv de a autoriza:
- reproducerea
- difuzarea (prin vanzare, inchiriere, imprumut)
- emiterea sau transmiterea prin radio ori TV, mijloace prin fir, cablu, satelit
- prezentarea

28
- adaptarea
- importul pe teritoriul Romaniei a copiilor legal realizate.
Durata drepturilor este de 50 de ani.
In cazul operelor inregistrate sonor pe suporturi, 40% din remuneraţie revine,
în părţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, iar 60% revine, in
părţi egale, autorilor interpreţi.
Organismele de radio si TV au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza, cu
obligatia pentru cel autorizat de a mentiona numele organismelor, urmatoarele:
- fixarea propriilor programe
- reproducerea lor
- difuzarea lor
- retransmiterea
- adaptarea
- importul pe teritoriul Romaniei a copiilor legal realizate
- impiedicarea importurilor de copii realizate fara autorizarea lor, de pe propriile
programe.
Aceste drepturi se transmit prin cesiune exclusiva sau neexclusiva.
Organismele de radio si TV pot autoriza comunicarea publica prin satelit (in
cazul programelor codificate, decodificatorul va fi pus la dispozitia publicului prin
organismul respectiv sau cu acordul acestuia).
Similar, legea defineste si reglementeaza retransmiterea prin cablu.

29
 2.2.3. PUBLICAȚIILE ELECTRONICE

Cât despre publicațiile electronice, România susține propunerea de directivă

a Consiliului UE, prin care să fie posibilă reducerea cotelor de TVA pentru
publicațiile electronice, iar acest aspect ar putea fi rediscutat la o următoare
reuniune a Consiliului pentru Afaceri Economice și Financiare al Uniunii Europene
(ECOFIN), se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Finanțelor Publice
(MFP).

Ministrul de finanțe a participat la reuniunea Consiliului pentru Afaceri Economice

și Financiare al Uniunii Europene (ECOFIN), ce a avut loc la Bruxelles. 

Pe agenda reuniunii au figurat teme precum mecanismul generalizat de taxare

inversă a TVA-ului pentru bunuri și servicii, propunerea pentru reducerea TVA
pentru publicațiile electronice, prioritățile Președinției austriece a Consiliului UE,
mandatul pentru reuniunea G20 din 21-22 iulie 2018 de la Buenos Aires. 

Conform comunicatului, România și-a menținut poziția fermă de susținere a

propunerii de directivă care permite statelor membre ce îndeplinesc anumite
condiții să aplice temporar, până la 30 iunie 2022, un mecanism generalizat de
taxare inversă în legătură cu furnizarea de bunuri și servicii care depășesc pragul de
10.000 euro per factură. 

Tot la o reuniune ulterioară va fi rediscutată și propunerea de directivă prin care să

fie posibilă reducerea cotelor de TVA pentru publicațiile electronice. Și în acest
caz, România și-a reiterat poziția de susținere a proiectului.

30
”România va sprijini, inclusiv din perspectiva deținerii Președinției Consiliului de
la 1 ianuarie 2019, avansarea cât mai eficientă a negocierilor pe următorul cadru
financiar multianual, precum și a dosarelor referitoare la Uniunea Economică și
Monetară și Uniunea Piețelor de Capital”, a spus ministrul.

2.2.4. APĂRAREA DREPTURILOR DE AUTOR ŞI A

31
 DREPTURILOR CONEXE

Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor

conexe sunt supuse reglementarilor asociatiilor fără scop lucrativ si pot dobandi
personalitate juridica cu avizul Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor
(O.R.D.A.).
Aceste asociatii sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau
drepturilor conexe.
Avizul este acordat de O.R.D.A. in conditiile in care organismele ce vor lua
fiinta:
- fac dovada existentei unui repertoriu de opere ale membrilor si a mijloacelor
umane si materiale necesare exploatarii acestuia
- au adoptat un statut
- au capacitatea juridica si economica de gestiune a drepturilor de autor pe tot
teritoriul tarii.
Decizia O.R.D.A. pentru acordarea avizului se publica in Monitorul Oficial
al Romaniei.
Statutul organismului de gestiune colectiva a drepturilor de autor va cuprinde
dispozitii cu privire la:
- denumirea, domeniul si obiectul activitatii, cu indicarea drepturilor pe care le
administreaza pe baza repertoriului de opere
- conditiile in care se realizeaza gestionarea, pe baza principiului egalitatii de
tratament
- drepturile si obligatiile membrilor in raport cu organismul de gestiune
- organele de administrare si reprezentare, cu atributiile si functionarea
- patrimoniul initial
- regulile aplicabile drepturilor incasate

32
- modalitatiile de verificare a gestiunii de catre membrii.
Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau
cu amenda de la 200000 lei la 3 milioane, faptele persoanei care, fara autorizarea
sau consimtamantul autorului:
- aduc o opera la cunostinta publica
- reprezinta scenic sau in orice modalitate publica o opera
- permite accesul la bazele de date pe calculator, care contin opere protejate
- traduce, adapteaza sau transforma o opera pentru a obtine o opera derivata
- fixeaza pe un suport prestatia unui artist
- emite ori transmite radio ori TV sau retransmite prin cablu sau satelit o opera
- fixeaza programe radio sau TV si le retransmite.
Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 5 ani sau
cu amenda de la 500000 lei la 10 milioane fapta persoanei care isi insuseste fara
drept calitatea de autor a operei, care publica opera sub alt nume decat cel decis de
autor.

33
 3.SISTEMUL COPYRIGHT

Denumirea “Copyright” este echivalenta cu “drepturi de autor”.

Sistemul Copyright are ca punct de plecare ”The Copyright act” promulgat
in Anglia, in anul 1709 si cunoscut sub denumirea “Statute of Anne”.
Astazi, sistemul Copyright este functional in U.S.A. si in Common Wealth.
In sistemul Copyright se intalnesc urmatoarele limitari ale dreptului de autor:
- reproduceri pentru librarii si arhive
- copiile pentru uz particular dupa inregistrarile audio
- copiile de uz scolar pentru institutii non-profit
- citarea in anumite limite
- “fair use” (utilizarea leala).
Notiunea fair use este o institutie caracteristica sistemului Copyright.
Aceasta notiune presupune un autocontrol al utilizatorului si deplaseaza
reglementarea juridica in domeniul normelor morale. Teoria lui “fair use” (utilizare
fara consimtamantul autorului! ) este echilibrarea intereselor autorului si a
intereselor publicului.
Pentru a putea preciza daca o anume utilizare a operei este sau nu “fair”, se
vor analiza urmatoarele elemente:
- scopul si natura folosirii
- natura operei
- proportia in care opera este utilizata
- efectul utilizarii asupra posibilitatilor de valorificare a operei.
In cazurile in care utilizarea (“imprumutul”) este considerata leala (fair), nu
poate fi vorba de o incalcare a drepturilor de autor.
Fair use este folosita in contexte devenite clasice, traditionale:

34
- activitatile educationale, literare
- critica sociala
- parodiile
- stiri, reportaje.
Fair use implica un proces de analiza si de apreciere in cadrul caruia, dintr-
un complex de variabile se va determina, in final, care interes va domina asupra
drepturilor autorului. Sunt 4 astfel de interese:
- scopul si caracterul folosirii (cu un accent pe caracterul comercial sau
necomercial)
- caracterul, natura operei originale copiate
- proportia in care s-a “imprumutat” din original
- impactul economic al “imprumutatului”.
In ceea ce priveste “scopul” si “caracterul” folosirii, aici se vor analiza
aspectele duale: “comercial versus necomercial” si “public versus privat”.
Caracterul necomercial sau privat este un argument convingator pentru fair use.
Obtinerea unui profit viciaza inevitabil clauza de fair use.
In ceea ce priveste natura: daca opera este educativa, sau o carte cu citate
pentru uzul altora, atunci apararea bazata pe fair use este eficienta. Daca insa si
opera si copia au natura educationala, clauza fair use este ineficienta, deoarece
natura acestor folosinte duce la incalcarea celui de-al 4-lea interes “impactul
economic al operei”. Natura operei este masurata uneori prin originalitatea ei. O
opera care reflecta o considerabila originalitate si creativitate este putin dispusa lui
“fair use”.
Pentru proportia si modul in care s-a “imprumutat” se enunta principiul: “cu
cat s-a copiat mai mult, cu atat frauda este mai mare”. Trebuie insa definit “mai
mult” (referitor la cantitate sau referitor la calitate?). De asemenea trebuie facuta o
distinctie intre proportia in care s-a copiat din opera originala si partea pe care

35
aceasta copiere o reprezinta in a doua opera. Poate exista situatia cand ceea ce este
copiat reprezinta o proportie mica din opera initiala, dar o proportie mare din opera
realizata prin frauda (O fraza dintr-o opera literara majora poate constitui intreaga
opera a inculpatului, fraza fiind folosita de o companie publicitara intr-o campanie
promotionala).
Un argument foarte important este avantajul necinstit sau profitul obtinut de
parat prin copierea din opera reclamantului.
In ceea ce priveste impactul economic al “imprumutatului”, jurisprudenta il
considera de cea mai mare importanta pentru stabilirea incadrarii in fair use.
De prezumtia de fair use se bucura parodiile, satirele. Atunci cand se aplica
parodia, burlescul, satira, pentru incadrarea in fair use trebuie evidentiata
preponderenta scopului si intentiilor asupra copierilor cantitative sau calitative.
Exista, in aparenta, o contradictie intre protectia drepturilor de autor si
dreptul la libera exprimare (in Constitutia S.U.A. este vorba de Primul
Amendament-“Free Speech”). Cei care folosesc parti importante din operele altora
incearca sa se prevaleze de fair use sau de free speech sau de amandoua.
Jurisprudenta a definit in acest domeniu principiul “idee-expresie”. Avand in
vedere ca Primul Amendament interzice orice limitare in comunicarea libera a
ideilor , instantele au sustinut ca legea copyrightului nu este o violare a Constitutiei
atat timp cat copyrightul limiteaza numai folosirea unei expresii particulare, opuse
ideii insasi. Uneori problemele de interes public devin atat de importante incat
dreptul de autor nu mai conteaza.

36
 4.FOLOSIREA INREGISTRĂRILOR AUDIO SAU VIDEO CA
PROBE PENALE

In Codul de procedură penală (art.91 ) se spune că, în cazurile în care există

date sau indicii temeinice privind pregătirea unei infracţiuni pentru care urmărirea
penala se face din oficiu (fara plangere prealabila), atunci prim-procurorul
Parchetului Curtii de Apel poate autoriza un procuror sa efectueze inregistrari pe
banda magnetica ale unor convorbiri (in lege aceste convorbiri nu se limiteaza la a
fi doar telefonice). Autorizarea de inregistrare se da pe o perioada de pana la 30 de
zile. Despre aceste inregistrari, organul de urmarire penala intocmeste un proces
verbal in care se mentioneaza autorizatia data de procuror, nr. sau numerele
telefonice vizate, numele persoanelor care participa la discutii, data si ora
convorbirilor, numerotarea casetelor sau rolelor magnetice.
Prevederile si dispozitiile referitoare la inregistrarile audio sunt aplicabile si
la inregistrarea de imagini (art.91 ). Inregistrarile audio si video pot servi ca
mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.
Propunerile PSD ca aceste înregistrări să nu constituie probe penale nu au
intrat în vigoare și acest fapt este salutar pentru înfăptuirea justiției.

37