,,Arta este o formă de rugăciune,,

Așa cum rugăciunea este arta dialogului, comuniunii cu Divinitatea, și arta reprezintă, la rândul ei,
o formă de rugăciune. Arta este rezultatul unei armonii interioare, dar și o modalitate de de cinstire
și de comunicare a omului cu Dumnezeu, asemenea rugăciunii.

Rugăciunea interioară și arta își au originea în suflet, iau naștere din propriile sentimente ale
omului. Însă arta este o formă mută, dar de o expresivitate ce o întrece chiar și pe cea a cuvintelor,
întrucât ea nu cunoaște cenzura, așa cum cuvintele pot.Omul se roagă din adorația sa pentru
Dumnezeu, pentru a-i mulțumi și a-i cere ajutorul, pentru a simți liniștea și pacea sufletească, pe
care rugăciunea o poate oferi unui suflet zbuciumat. Rugăciunea interioară ,,se săvârșește în tăcere,,
tocmai pentru a facilita pătrunderea, adunarea în sine, pentru ca omul să vorbească dinăuntrul său și
să-și găsească ordinea interioară, cunoscând astfel armonia și eliberare a sufletului, ca urmare a
contactului, comuniunii cu Dumnezeu.

Sub semnul tăcerii are loc și crearea artei, ea nu are nevoie de cuvinte, ci de sentimente. Ea
înseamnă armonie a sufletului artistului ce , a contempla lumea, deci a Creației Lui, iar apoi a-i
conferi o formă, formă ce prinde înțeles, semnificație și propune armonie. Astfel, omul se apropie de
Dumnezeu, prin cinstirea Creației Sale. În același timp, arta ajunge să cuprindă simțămintele
puternice ale artistului care și-a pus în ordine, și-a evaluat sufletul asemenea omului care își
concentrează toate sentimentele și adorația în rugăciunea pe care o adresează direct Divinității.
Ambele au darul de a-i oferi omului ordinea interioară de care are nevoie și pe care o caută,. Astfel,
arta este semnul omului armonios, care găsește liniștea, alinarea, siguranța în formele pe care el le
creează, și prin care de fapt comunică, se apropie de Dumnezeu.