DUE- curs 4

16.03.2017

Procedura de aderare.

Procedura de aderare este prevazuta in prezent de art 49 din TRATATUL PRIVIND UE, care contine
referiri, atat la criteriile de aderare, cat si la procedura proriu-zisa de aderare. Astfel " orice stat
european care respecta valorile UE, prevazute la art.2 din DUE, si care se angajeaza sa le promoveze
poate solicita sa devina membru al UE".
Dupa cum se poate observa, sintagma "stat european" nu este definita de tratat si nici de un alt act
adoptat de institutiile UE, de unde rezulta ca institutiile si statele membre sunt cele care vor stabili de la
caz la caz daca este indeplinit acest criteriu geografic de aderare.
In ceea ce priveste valorile care trebuie respectate in vederea aderarii, acestea sunt prevazute de art 2 de
tratatul privind UE, care mentioneaza ca uniunea se intemeiaza pe valorile respecatarii demnitatii
umane, libertatii, democratiei, statului de drept, precum si pe respectarea dr omului, inclusiv al
dreptului persoanelor care apartin minoritatilor nationale; se poate observa ca aceste valori sunt
transformate in fapt in criterii de aderare, criteriu politic fiind cel care impune ca statul care doreste sa
fie membru al UE, sa fie un stat de drept in care sa fie respectate democratia si drepturile omului.
Procedura proriu-zisa de aderare cuprinde urmatoarele etape:

1. Statul solicitant adreseaza cererea sa Consiliului, care este compus din cate un reprezentant la nivel
ministerial al fiecarui stat membru imputernicit sa angajeze guvernul statului membru.
(Consiliul European se intruneste de cel putin 4 ori pe an.)

2. Parlamentul European si Parlamentele Nationale sunt informate cu privire la aceasta cerere.

3. Derularea negocierilor se desfasoara de catre Comisia Europeana; de altfel Comisia este institutia
care reprezinta interesele U.E si care are atributii de negociere a tratatelor internationale care vor fi
incheiate de U.E, conform art.218 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Comisia Europeana este cea care este consultata de Consiliu anterior pronuntarii cu privire la cererea
de aderare.

4. Parlamentul European aproba cu majoritatea membrilor sai cererea de aderare dupa cum potrivit
art.218 din tratat, Parlamentul este competent sa aprobe incheierea anumitor acorduri internationale.

5. Consiliul, dupa consultarea Comisiei si dupa aprobarea Parlamentului European, se pronunta in

unanimitate cu privire la cererea de aderare; in mod similar Consiliul este singura institutie care are
atributii de a incheia un acord international potrivit aceluiasi art.218 TPUE.

Conditiile admiterii si adaptarile impuse de aceasta tratatelor pe care se intemeiaza Uniunea, fac
obiectul unui acord intre statele membre si statul solicitant.
Acest acord se supune ratificarii de catre toate statele contractante in conformitate cu normele lor
nationale. Acordul de aderare al Romaniei a fost semnat in aprilie 2005, Romania aderand, efectiv, la 1
ianuarie 2007.

Conditiile de retragere din UE.

Art.50 din tratatul privind UE, reprezinta o dispozitie nou introdusa care reglementeaza modalitatea de
retragere din Uniune. Astfel, " orice stat membru poate hotari in conformitate cu normele sale
constitutionale sa se retraga din Uniune". Asadar retragerea din Uniune se decide la nivelul statului
membru in cauza potrivit reglementarilor proprii constitutionale.

PROCEDURA DE RETRAGERE.

- Statul membru care hotaraste sa se retraga notifica intentia sa Consiliului European.

- In baza orientarilor Consiliului European ( Consiliul European nu are atributii regislative), Uniunea
negociaza si incheie cu acest stat un cadru care stabileste conditiile de retragere tinand seama de cadrul
viitoarelor relatii cu Uniunea.

- Acest acord se negociaza potrivit art.218 alin(3) din TFUE, care precizeaza ca rol de negociator il are
Comisia sau Inaltul Reprezentant al UE in afaceri externe si politica de securitate ( in cazul in care
acordul in cauza priveste exclusiv sau in principal politica externa sau de securitate comuna).

- Acordul de retragere se incheie la orice alt acord international de catre Consiliu dupa aprobarea
Parlamentului European; se poate observa ca aprobarea unui astfel de acord de catre Parlamentul
European nu este mentionata expresis verbis in art.218, care enumera cazurile in care Parlamentul
European aproba incheierea acordurilor internationale de catre Consiliu.
In ceea ce priveste aplicarea tratatelor Uniunii Europene statului membru care si-a notificat intentia de
retragere, art.50 din TFUE precieaza urmatoarele:
1. Tratele Uniunii inceteaza sa se aplice statului in cauza de la data intrarii in vigoare a acordului de
retragere.
2. In absenta unui astfel de acord, tratele Uniunii ineteaza sa se mai aplice dupa 2 ani de la notificarea
adresata Consiliului European cu exceptia cazului in care, Consiliul European in acord cu statul
membru in cauza hotaraste in unanimitate sa proroge acest termen.
In acelasi sens, art.50 precizeaza reprezentantul statului in cauza care participa la reuniunile Consiliului
European sau ale Consiliului nu are dreptul sa participe, nici la dezbaterile, si nici la deciziile
Consiliului European si nici ale Consiliului care privesc respectivul stat.
Art. 50 din TFUE, precizeaza in mod clar ca in cazul in care statul care s-a retras din Uniune depunde o
noua cerere de aderare, aceasta cerere urmeaza procedura prevazuta la art.49 din Tratatul privind UE.

DIMENSIUNEA CALITATIVA a comunitatilor si Uniunii Europene.

Constructia comunitara s-a confruntat de-a lungul timpului cu o serie de situatii de criza, care au fost
solutionate prin intermediul reflectiilor privind modalitatile de depasire a acestora.
Astfel, in ceea ce priveste perfectionarea institutiilor comunitare pot fi retinute 3 aspecte importante:
a). existenta unor crize si esecuri,
b). reflectiile cu privire la modalitatile de depasire a crizelor si esecurilor, reflectii care s-au concretizat
prin adoptarea mai multor documente sau instrumente juridice internationale,
c). adoptarea textelor de drept pozitiv de natura sa revizuiasca sau sa dezvolte prevederile initale ale
tratelor de instituire.

CRIZE SI ESECURI in dezvoltarea constructiei comunitare/ a Uniunii Europene.

Dupa cum Robert Schuman mentiona in declaratia sa "Europa nu se va construi dintr-o data..." este
evident ca dezvoltarea Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene s-a realizat treptat ceea ce a
implicat depasirea unor situatii de criza, dar si a unor esecuri.
Aceste crize si esecuri s-au manifestat inca de la inceputul constructiei comunitare.
Prima criza depasita a fost "politica scaunului gol".
Prima criza majora cu care s-au confruntat Comunitatile Europene, s-a declanasat in anul 1965 avand
ca punct de plecare discutiile purtate pe marginea finantarii politicii agricole comune.
In acest contex,t nemultumita de deciziile care trebuiau a fi adoptate in baza Tratatului de la Roma,
Franta a hotarat sa nu mai participe la lucrarile Consiliului, Consiliul care reprezinta interesele statelor
membre constituit din reprezentantii statelor membre.
Astfel s-a ajuns ca in ianurie 1966, la Luxembourg, sa se incheie un compormis in baza caruia deciziile
in cadrul Consiliului urmau a fi adoptate in continuare cu unanimitate de voturi, atunci cand acestea
priveau domenii de interes national ( compromisul de la Luxembourg).
Respingerea candidaturii a Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord.
O alta criza cu care s-au confruntat Comunitatile Europene la aparitia acestora vizeaza respingerea
candidaturii Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, astfel in 1961 Marea Britanie si-a
depus candidatura la Comunitatile Europene, insa, Franta s-a opus unei asemena aderari.
In 1967 cu ocazia depunerii celei de-a doua candidaturi, Franta se opune, insa, in 1969 ca urmare a
schimbarilor politice intervenite in Franta se decide de catre statele membre acceptarea candidaturii
Marii Britanii, care in 1973 a devenit stat membru ( din 1960 Marea Britanie era membra A.S).
In acelasi context, trebuie amintita si situatia aderarii Norvegiei care ar fi trebuit sa adere cu valul de
extindere din 1973 sau cu cel din 1995, insa, populatia a respins prin referendum aceasta aderare.
3. Tratatul de instituire a Constitutiei pt Europa.