Conjunctura pe grupe de ţări şi ţări

1.4. Evoluţia conjuncturii economice pe ansamblul ţărilor BRICS

Dr. Iulia Monica Oehler-Şincai

1.4.1. BRICS, platformă de dialog şi cooperare a principalelor economii

emergente
Raţiunea înfiripării unei alianţe a economiilor emergente majore a constituit-o
nevoia lor de a avea un cadru de dialog şi cooperare, pentru a-şi atinge obiectivele ce
depăşesc graniţele naţionale şi regionale şi, totodată, pentru a-şi asigura o creştere
economică dinamică în baza intensificării conlucrării lor. O primă alianţă a economiilor
emergente a fost realizată în 2003, prin constituirea Forumului de dialog IBSA, la care
participă India, Brazilia şi Republica Africa de Sud. În 2009 au fost iniţiate reuniunile
anuale la nivel înalt ale celor mai puternice economii emergente ale planetei, Brazilia,
Rusia, India şi China (BRIC). După numai doi ani, alianţa s-a transformat în BRICS,
prin includerea Republicii Africa de Sud, iar de atunci sfera sa de cooperare s-a extins
treptat, toate acestea dând consistenţă bine-cunoscutului acronim lansat la sfârşitul lunii
noiembrie 2001.2 Printre principiile care stau la baza acestei grupări, reiterate în
Declaraţiile comune, se numără: pacea, securitatea, dezvoltarea, cooperarea şi
conturarea unei lumi mai echitabile.
Grupul BRICS este considerat în literatura de specialitate drept „unul dintre cele
mai inovative şi surprinzătoare elemente noi din structura guvernanţei globale”, alături
de G-20, din care fac parte toate cele cinci ţări partenere. 3 Cu toate că legitimitatea
grupării continuă să fie contestată, atâta vreme cât niciun membru al alianţei nu are
mandat să reprezintă regiunea din care face parte, coordonarea poziţiilor ţărilor membre
la nivel internaţional a devenit mai vizibilă în perioada recentă, deşi adeseori într-o
manieră mai puţin tranşantă.4
Gruparea BRICS reprezintă o alianţă informală, cu o agendă flexibilă,
graduală şi evolutivă. La cel de-al patrulea Forum Academic al BRICS, care a avut loc
la New Delhi în perioada 4-6 martie 2012, s-a conturat un set de 17 recomandări ale
reprezentanţilor mediului academic pentru liderii celor cinci ţări partenere. Acestea se
referă la patru domenii majore de cooperare: (1) provocările comune din plan intern,
schimb de experienţă şi bune practici; (2) importanţa menţinerii şi accelerării creşterii
economice; (3) geopolitica, securitatea şi reforma instituţiilor internaţionale într-o lume
din ce în ce mai policentrică; (4) pregătirea terenului pentru transformarea BRICS într-o
alianţă formală, instituţionalizată.5
În continuarea acestor recomandări, Federaţia Rusă a propus în 2013
elaborarea unei strategii comune pentru cooperarea economică multilaterală pe
termen lung, în orizontul anilor 2020. Domeniile prioritare avute în vedere sunt:
comerţul şi investiţiile, industria prelucrătoare şi minieră, energia, transportul şi

2 Jim O’Neill a lansat acronimul BRIC la sfârşitul anului 2001, în lucrarea Building Better Global Economic BRICs,
Goldman Sachs, Global Economics Paper No. 66, 30 noiembrie 2001.
3 Stuenkel, O. (2012), Can the BRICS Co-operate in the G-20? A View from Brazil, South African Institute of

International Affairs, Economic Diplomacy Programme, Occasional Paper No. 123, December.
4 Spre exemplu, la reuniunea miniştrilor de externe ai ţărilor BRICS din 24 martie 2014, pe marginea summitului

pentru securitate nucleară de la Haga, s-a reliefat că provocările din regiunile ţărilor BRICS trebuie rezolvate sub
egida ONU, într-o atitudine de calm şi echilibru, iar escaladarea dialogurilor ostile, a sancţiunilor, contra-sancţiunilor
şi a forţei nu contribuie la soluţionarea problemelor existente.
5 Observer Research Foundation (2013), A long-term vision for BRICS, Submission to the BRICS Academic Forum,

New Delhi, India, August.

16
 Conjunctura economiei mondiale

logistica, producţia agricolă, inovaţia şi tehnologia. În proiectul de strategie se reiterează

că influenţa BRICS pe scena internaţională poate fi consolidată prin coordonarea
poziţiilor ţărilor partenere în cadrul organizaţiilor internaţionale, precum Organizaţia
Mondială a Comerţului (OMC), G-20, sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).
Având în vedere că cei cinci sunt lideri regionali „naturali”, participarea lor activă la
organizaţiile regionale va contribui la consolidarea rolului şi autorităţii lor.6
Anul 2014 marchează începutul celui de-al doilea ciclu al summit-urilor
BRICS. Pentru prima dată, Argentina a fost invitată de Rusia să ia parte la summit, ceea
ce nu este însă echivalent cu obţinerea statutului de membru.7 Reuniunea la nivel înalt
de anul acesta este programată a avea loc în al cincilea oraş ca mărime din Brazilia,
Fortaleza (capitala statului Ceará, situat în nord-estul Braziliei). Una din raţiunile
organizării summit-ului în această regiune o constituie miza alegerilor prezidenţiale din
octombrie 2014, la care Dilma Rousseff are nevoie de sprijinul guvernatorului statului
Ceará.8
Summit-ul din 15 iulie poate fi cadrul propice pentru un acord de voinţă privind
lansarea Băncii de Dezvoltare, propusă încă din 2012. Pe fondul reformei prea lente a
Fondului Monetar Internaţional (FMI), „Banca BRICS” este motivată de nevoia de
finanţare a proiectelor de infrastructură în economiile în dezvoltare/emergente.9 Potrivit
declaraţiilor oficiale recente, banca ar putea deveni activă în 2016, iar capitalul său de
pornire va fi de 50 miliarde dolari (20% lichidităţi, iar 80% garanţii), la care
contribuţiile celor cinci parteneri vor fi egale. Banca va fi condusă prin rotaţie de un
preşedinte ales pentru o perioadă de cinci ani. Pe baza capitalului obţinut de pe pieţele
internaţionale, a atragerii de noi membri şi majorării contribuţiilor BRICS, capitalul
băncii se va putea dubla în cinci ani, condiţia de bază fiind aceea ca participarea BRICS
să se menţină la un nivel de cel puţin 55% din total. Astfel, noua bancă va putea concura
cu FMI şi Banca Mondială, „fieful” SUA şi al UE, iar influenţa economiilor emergente
în arhitectura financiară globală va spori. 10
În contextul accentuării incertitudinilor şi vulnerabilităţilor de la nivelul
economiei mondiale şi al intensificării tensiunilor dintre Vest şi Est în regiuni precum
graniţa estică a UE sau în zona Mărilor Chinei de Est şi de Sud, este evident că BRICS
sunt în căutarea de căi de intensificare a relaţiilor „Sud-Sud” pe termen lung.
„Diplomaţia acordurilor de swap valutar”11, posibilitatea abandonării dolarului în
schimburile reciproce şi acordul încheiat în data de 21 mai 2014 între Rusia şi China,
estimat la 400 miliarde dolari şi având ca obiect livrarea de către Gazprom a 38 miliarde
metri cubi de gaze pe an către China începând din 2018 pe o perioadă de 30 de ani sunt
doar câteva exemple în acest sens.12 Obiectivele economice ale cooperării ţărilor BRICS
vor continua să ocupe un loc central pe agenda acestora, atâta vreme cât doar ritmuri

6 Ministry of Economic Development of the Russian Federation/Russian Foreign Trade Academy

(2013), BRICS Economic Cooperation Strategy – Draft, November.
7 Buenos Aires Herald (2014), Russia invites Argentina to BRICS summit, ratifies support in Malvinas

case, May 28.

8 Stuenkel, O. (2014), Two days after final at Maracanã, BRICS leaders will meet in Fortaleza, Post-

western world – How are emerging powers changing the world?, January 11.
9 Reuters (2014a), BRICS aim to finish development bank preparations by July summit, April 11.
10 Reuters (2014b), BRICS emerging nations close to launching bank; to start lending in 2016, May 30.
11 Financial Times (2013), Brazil and China agree currency swap, Joe Leahy, March 26.
12 BBC News (2014), Russia signs 30-year gas deal with China, Jamie Robertson, May 21.

17
 Conjunctura pe grupe de ţări şi ţări

dinamice de creştere economică le vor permite să reducă distanţa care le desparte de

economiile dezvoltate.

1.4.2. Succinte comentarii privind factorii creşterii economice şi

constrângerile actuale la nivelul ţărilor BRICS
Una dintre cele mai notabile transformări din economia mondială pe parcursul
ultimelor decenii o constituie ascensiunea Chinei. Aceasta a influenţat toate sectoarele
şi actorii din economia mondială şi, evident, s-a răsfrânt şi asupra partenerilor din
rândul economiilor emergente, în special prin jocul cererii şi al ofertei. Totodată,
evoluţia sa a conturat necesitatea construirii de noi alianţe geostrategice, inclusiv pe
direcţia „Sud-Sud”.
China este din 2010 a doua economie a lumii după SUA, în termeni de PIB
nominal, iar din 2013 principala putere comercială (dacă excludem schimburile
intracomunitare).13 Este a doua destinaţie importantă pentru investiţiile străine directe
(ISD) şi a treia sursă de ISD la nivel mondial.14 Potrivit statisticilor oficiale, rezerva sa
valutară este cea mai mare în plan mondial şi se ridică la circa 4.000 miliarde dolari,15
reprezentând de 3,3 ori nivelul rezervelor următoarei ţări din clasament, Japonia.
Experţii internaţionali apreciază că cea mai mare economie asiatică va rămâne „atelierul
lumii” şi în anii care vor urma, în pofida majorării costurilor de producţie, inclusiv ale
forţei de muncă.16 Printre atuurile sale se numără: piaţa internă în plină expansiune,
sporirea nivelului de pregătire a forţei de muncă şi sistemul competitiv al industriilor
participante la lanţurile globale ale valorii. Legăturile sale cu celelalte economii în
dezvoltare/emergente se adâncesc prin schimburile comerciale, investiţionale şi
tehnologice.
India ar fi avut potenţialul să se dezvolte în pas cu China, în pofida iniţierii
procesului său de reformă economică cu 13 ani mai târziu decât vecinul său din nord-
est. Ritmurile robuste de creştere economică, deşi inferioare celor înregistrate de China,
dinamismul accentuat al populaţiei, ratele economisirii şi investiţiilor de peste 30% din
PIB şi mai ales forţa actorilor săi economici ar fi putut-o propulsa alături de China.17
Indiei i-a lipsit însă forţa instituţională pentru a-şi îndeplini menirea şi, mai mult decât
atât, ea nu a participat intens la procesul de integrare regională, spre deosebire de
majoritatea ţărilor Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est, Coreea de Sud, China şi
alte economii asiatice.18
În anii recenţi, alături de motoare ale creşterii economice precum exporturile şi
ISD receptate, în economiile emergente s-au conturat forţe motrice complementare:
cererea internă, activitatea companiilor naţionale cu vocaţie globală şi realizarea de
investiţii peste hotare, stimularea inovării. Remiterile conaţionalilor din străinătate joacă
un rol însemnat pentru economia indiană şi cea chineză. Cele două ţări ocupă primele
două locuri în ierarhia principalilor receptori de remiteri din plan mondial, India cu
aproximativ 70 miliarde dolari, iar China cu circa 60 miliarde dolari la nivelul anului

13 World Trade Organization (WTO) (2014), Modest trade growth anticipated for 2014 and 2015 following two year
slump, Press release 721/14 April.
14 BBVA (2013), Economic Watch – China, Hong Kong, December 17.
15 Financial Times (2014), China’s foreign exchange reserves near record $4tn, Josh Noble, April 15.
16 People’s Daily Online (2013), China’s “world factory” position will not change in the next decade, March 12.
17 The Economist (2014), Modi’s mission, pp. 21-22, 24.05-30.05.2014.
18 IMF (2013), Growth Slowdowns and the Middle-Income Trap, Shekhar Aiyar, Romain Duval, Damien Puy, Yiqun

Wu, Longmei Zhang, Working Paper WP/13/71.

18
 Conjunctura economiei mondiale

2013.19 Schimburile comerciale dintre ţările BRICS sunt dinamice, datorită poziţiei
dominante a Chinei, care a încheiat deja parteneriate strategice cu asociaţii din grupare.
China este, după UE, al doilea partener comercial însemnat pentru Brazilia, Rusia şi
Republica Africa de Sud. În cazul Indiei, China este devansată de UE şi Emiratele
Arabe Unite.20 Legăturile economice dintre statele BRICS prin intermediul ISD sunt
încă limitate, deşi în ultimul deceniu fluxurile investiţionale intra-BRICS au înregistrat
un ritm de creştere mai dinamic faţă de investiţiile în relaţie cu celelalte ţări.21
Graficul 1: Valoarea PIB-ului şi a PIB/locuitor la nivelul Chinei şi Indiei în preţuri curente în
perioada 1980-2015 (în miliarde USD şi, respectiv, USD)

Notă: Estimări pentru 2013 şi proiecţii pentru 2014-2015.

Sursa: Grafic realizat de autor, pe baza datelor IMF (2014).

China şi India s-au numărat printre economiile care nu au fost influenţate

imediat de efectele crizei mondiale. În 2009, ritmurile lor de creştere economică au fost
robuste, iar în 2010 au depăşit 10%. Celelalte trei ţări BRICS au intrat în recesiune în
2009, deşi aceasta s-a resimţit cu intensităţi diferite. Federaţia Rusă a înregistrat o
scădere abruptă a PIB-ului său în termeni reali de 7,8% în 2009 faţă de 2008, urmată de
o creştere de 4,5% în 2010. Republica Africa de Sud a marcat o diminuare a PIB-ului de
1,5% în 2009 comparativ cu 2008, urmată de o creştere uşoară, de 3,1% în 2010, în timp
ce Brazilia a trecut de la o scădere de 0,3% a PIB-ului în 2009 la o majorare de 7,5% în
2010. Cu excepţia Republicii Africa de Sud, anul 2011 a evidenţiat încetinirea ritmului
de creştere economică a ţărilor menţionate. Aceasta s-a accentuat în 2012 pentru BRIC
şi a început să se resimtă şi la nivelul Republicii Africa de Sud.
Anul 2014 indică o uşoară înviorare a activităţii economice pentru India. Noul
premier ales, Narendra Modi, lider al Partidului Poporului Indian (Bharatiya Janata) are
un mandat clar pentru reforma ţării. Partidul său a câştigat o majoritate covârşitoare în
Camera inferioară a Parlamentului (282 de locuri din 543), ceea ce asigură un sprijin
evident al iniţiativelor guvernului actual. Stimularea creşterii incluzive, găsirea de
soluţii pentru diminuarea deficitului dublu (bugetar şi de cont curent), diminuarea
subvenţiilor, flexibilizarea pieţei muncii, facilitarea obţinerii de către agenţii economici

19 The World Bank (2014), Migration and Development Brief, No. 22, Migration and Remittances Team, Developing
Prospects Group, April 11.
20 Relaţiile dintre India şi Emirate sunt speciale, de vreme ce interdependenţele economice, politice şi culturale dintre

cele două economii datează de mai bine de un secol, iar comunitatea indiană, care numără circa 1,5 milioane
persoane, este cea mai numeroasă grupare de imigranţi din cele şapte emirate (Middle East Institute, 2013).
21 UNCTAD (2013), The Rise of BRICS FDI and Africa, Global Investment Trends Monitor, Special Edition, March

25.

19
 Conjunctura pe grupe de ţări şi ţări

a drepturilor de proprietate asupra terenurilor, reforma pieţei energiei, ameliorarea

infrastructurii şi mai ales găsirea unui echilibru între agricultură, interesele micilor
întreprinzători şi strategiile marilor corporaţii sunt doar câteva dintre sarcinile noului
premier. Misiunea acestuia va fi însă dificilă, cu atât mai mult cu cât el este un promotor
al valorilor naţionaliste hinduse şi un susţinător al elitelor, în detrimentul grupurilor
minoritare, fapt demonstrat şi de unele insuccese din perioada octombrie 2001 – mai
2014, în care a fost guvernator al provinciei Gujarat din nord-vestul ţării.22
În pofida faptului că este încadrată în categoria economiilor vulnerabile23,
datorită dublului deficit, bugetar şi de cont curent, India se înscrie pe o pantă ascendentă
a creşterii. În orizontul anului 2015, experţii FMI evidenţiază frânarea creşterii
economiei chineze, în contrast cu relansarea activităţii economice în India, însă
apreciază că ambele vor marca ritmuri de creştere a PIB-ului peste media grupului
economiilor în dezvoltare/emergente.
La nivelul Chinei, studii recente24 indică o diminuare semnificativă a ratei de
utilizare a capacităţilor productive. În pofida unui nivel ridicat de investiţii şi o majorare
a creditului, economia chineză a marcat în 2013 primele semne de încetinire. Modelul
creşterii economice extensive şi-a arătat deja limitele, iar adaptarea sa a devenit
stringentă. Urbanizarea accelerată este însoţită de provocări. În prezent, peste 54% din
populaţia chineză locuieşte în mediul urban.25 În China, circa 250 de milioane de
lucrători migranţi trăiesc în oraşe. Deşi amploarea cartierelor periferice sărace este mult
mai redusă comparativ cu Brazilia sau India, una dintre problemele principale rămâne
sistemul de înregistrare a gospodăriilor (hukou) şi inechităţile care derivă din
menţinerea sa în forma actuală. Hukou conferă drepturi diferenţiate populaţiei din
mediul urban şi cel rural, iar pentru a avea acces subvenţionat la sistemele de educaţie şi
medical este nevoie de un certificat urban. Or, obţinerea unui astfel de certificat este
dificilă, iar în prezent doar 36% din populaţia chineză totală deţine certificate urbane.
Diferenţa până la 54% o reprezintă o pătură defavorizată a populaţiei. Potrivit noului
Plan de Urbanizare, adoptat în martie 2014, se prevede ca 60% din populaţia chineză să
locuiască în mediul urban, iar din totalul populaţiei un procentaj de 45% să deţină un
hukou urban.26 Astfel, situaţia se va ameliora, deşi nu va fi complet rezolvată.
Alături de India, Brazilia şi Republica Africa de Sud sunt celelalte două ţări
BRICS încadrate în categoria economiilor vulnerabile. În opinia experţilor
internaţionali, reducerea gradului de relaxare a politicii monetare a SUA va fi însoţită de
retragerea unei părţi însemnate a lichidităţii în dolari de pe pieţele globale, ceea ce va
scoate şi mai mult în evidenţă problemele structurale şi dezechilibrele din unele
economii emergente. În timp ce relaxarea cantitativă în ţările dezvoltate este echivalentă
cu deprecierea monedelor acestora şi, simultan, cu descurajarea exporturilor ţărilor

22 A se consulta: The Economist (2014), India’s strongman, p. 9, Promising the good times, pp. 19-21,
Modi’s mission, pp. 21-22, 24.05-30.05.2014.
23 Financial Times (2013), ‘Fragile five’ countries face taper crunch, December 17. Brazilia, Republica

Africa de Sud şi India, alături de Turcia şi Indonezia, au fost încadrate de specialiştii de la Morgan
Stanley în categoria celor „cinci economii fragile” în mai 2013, pe fondul deficitelor de cont curent
înregistrate de acestea, ceea ce le face vulnerabile la ieşirile de „capitaluri fierbinţi”.
24 IMF (2014), Potential Growth in Emerging Asia, Anand, R., Cheng, K. C., Rehman, S., Zhang, L., Working Paper
WP/14/2, Asia and Pacific Department, January.
25 National Bureau of Statistics of China (2014), Statistical Communiqué of the People's Republic of China on the

2013 National Economic and Social Development, February 24.

26 The Economist (2014), China’s cities – the great transition, March 22.

20
 Conjunctura economiei mondiale

emergente pe pieţele ţărilor dezvoltate, la rândul său, frânarea relaxării cantitative

constituie o ameninţare considerabilă, ea fiind echivalentă cu scăderea cererii pentru
activele de pe pieţele emergente.27
Tabelul următor compară economiile BRICS prin prisma unor indicatori
cantitativi şi calitativi, evidenţiind astfel unele slăbiciuni structurale şi calea lungă pe
care acestea o au de urmat pentru a ajunge la nivelul de dezvoltare al economiilor
avansate.

Tabelul 1: Prezentare comparativă a ţărilor BRICS,

în funcţie de un set de indicatori, în 2012-2013*

Brazilia Rusia India China R. Africa

de Sud
Populaţia (în milioane locuitori) şi locul 198 (5) 143 (9) 1243 (2) 1361 (1) 53 (25)
deţinut în ierarhia mondială
PIB nominal (în miliarde dolari) şi locul 2243 (7) 2118 1871 9181 (2) 351 (33)
deţinut în ierarhia mondială (8) (10)
PIB/ locuitor în preţuri curente (în dolari) 11.311 14.819 1.505 6.747 (84) 6.621 (86)
şi locul deţinut în ierarhia mondială (62) (51) (144)
Sold bugetar (în % din PIB) -3,3 -1,3 -7,3 -1,9 -4,3
Datorie publică (în % din PIB) 66,3 13,4 66,7 22,4 45,2
Balanţa contului curent (în % din PIB) -3,6 1,6 -2,0 2,1 -5,8
Poziţia în ierarhia mondială, în funcţie de 85 / 64 55 / 62 136 / 66 101 / 35 121 / 58
indicele dezvoltării umane** şi indicele
global al inovării ***
Poziţia în ierarhia mondială, în funcţie de 116 92 134 96 41
uşurinţa derulării afacerilor*
Note: * Cu excepţia datelor privind indicele dezvoltării umane, care sunt pentru 2012 şi a uşurinţei derulării afacerilor, care se
referă la 2012-2013, ceilalţi indicatori reprezintă estimări ale FMI la nivelul anului 2013. Indicele dezvoltării umane este calculat
pentru 187 de ţări şi teritorii, iar clasamentul ţărilor şi teritoriilor lumii în funcţie de uşurinţa derulării afacerilor ia în calcul un
număr de 189 de ţări şi teritorii. ** Indicele dezvoltării umane (HDI) este calculat de experţii din cadrul Programului Naţiunilor
Unite pentru Dezvoltare începând din 1990 pe baza a trei dimensiuni principale: sănătate, educaţie şi nivel de trai, ţinând cont de
zece indicatori principali. În 2013, au fost analizate prin prisma acestui indicator 187 de ţări şi teritorii, iar pentru 132 dintre
acestea există serii de date complete pentru perioada 1990-2012.*** Indicele global al inovării este calculat pentru un număr de
142 de ţări şi are la bază cinci piloni: instituţiile, capitalul uman şi cercetarea, infrastructura, gradul de sofisticare a pieţei şi
gradul de sofisticare a afacerilor.
Surse: Tabel realizat de autor pe baza datelor IMF (2014), UNDP (2013), IBRD-The World Bank (2013), Cornell University et al.
(2013).

1.4.3. Evoluţia conjuncturii economice pe ansamblul ţărilor BRICS în 2013.

Perspective pentru 2014-2015

După o perioadă de doi ani, caracterizată prin încetinirea pronunţată a ritmului

de creştere a PIB-ului ţărilor BRICS, în 2013, Brazilia a fost singura din cele cinci care
a înregistrat o accelerare uşoară a creşterii (2,3% faţă de 1% în 2012), deşi aceasta nu
deschide calea unei tendinţe pe termen lung. China a evitat o aterizare „forţată” a
economiei, datorită măsurilor de „reglaj fin” şi continuării implementării proiectelor de
infrastructură prevăzute în cel de-al 12-lea Plan Cincinal (2011-2015). Aceasta a avut în
2013 un ritm de creştere economică de 7,7%, similar cu cel din 2012, India 4,4%
(comparativ cu 4,7% în 2012), Republica Africa de Sud 1,9% (faţă de 2,5% în anul
precedent), iar Federaţia Rusă numai 1,3% (comparativ cu 3,4% în 2012). În orizontul
anului 2015, experţii FMI evidenţiază frânarea creşterii economiei chineze, în contrast

27 The Economist (2014), Locus of extremity – Developing economies struggle to cope with a new world, February 1.

21
 Conjunctura pe grupe de ţări şi ţări

cu relansarea activităţii economice în India, însă apreciază că ambele vor marca ritmuri
de creştere a PIB-ului peste media grupului economiilor în dezvoltare/emergente.

Graficul 2: Ritmul de creştere a PIB-ului ţărilor BRICS în perioada 2011-2015,

în termeni reali (în %)

Notă: Estimări pentru 2013 şi proiecţii pentru 2014-2015.

Sursa: Grafic realizat de autor, pe baza datelor IMF (2014).

Pentru celelalte trei ţări din BRICS situaţia este mai puţin favorabilă, ritmul lor
de creştere economică fiind situat sub media acestui grup, datorită deficienţelor
structurale majore şi unui nivel redus al ratei investiţiilor productive ca pondere în PIB.
China şi India continuă să înregistreze niveluri ridicate ale acestei rate. Însă datele FMI
reflectă că, pe ansamblul economiei indiene, rata investiţiilor în PIB a scăzut cu 4 punte
procentuale în perioada 2007-2013, în contrast cu China, unde aceasta s-a majorat cu 6
puncte procentuale în aceeaşi perioadă.

Graficul 3: Rata investiţiilor productive la nivelul ţărilor BRICS

în perioada 2011-2015 (în % din PIB)

Notă: Estimări pentru 2013 şi proiecţii pentru 2014-2015.

Sursa: Grafic realizat de autor, pe baza datelor IMF (2014).

Conjunctura economică din Brazilia se caracterizează prin incertitudine.

Această ţară este gazda Campionatului Mondial de Fotbal în perioada 12 iunie – 13 iulie
2014. Deşi pregătirile pentru acest eveniment major au implicat investiţii masive în
22
 Conjunctura economiei mondiale

infrastructură, cu efecte pozitive asupra ratei de ocupare a forţei de muncă, în iunie 2013
au izbucnit proteste şi manifestări de stradă, protestatarii invocând o gamă largă de
motive, de la sumele mari cheltuite pentru sport, la starea precară a sistemului de
sănătate, fondurile insuficiente alocate educaţiei, corupţie şi creşterea costului
transportului în comun.28 Protestele continuă şi, mai mult decât atât, alegerile
prezidenţiale din octombrie 2014 adaugă un plus de incertitudine conjuncturii actuale.
În Republica Africa de Sud, rata ridicată a şomajului, de aproape 25% din
populaţia activă, ritmul lent de creştere economică şi scandalurile de corupţie rămân
motive de îngrijorare. Incapacitatea guvernului de a pune capăt crizei din sectorul
minier s-a reflectat şi asupra situaţiei economice de ansamblu. Acest sector are o
pondere de aproximativ 10% în PIB, iar contribuţia sa la încasările din exporturi se
ridică la 60%.29
Din 1996, elementul central al politicii economice a fost programul Creştere,
Ocupare şi Redistribuire (GEAR), în baza căruia ritmul mediu anual de creştere
economică ar fi urmat să depăşească 6%. Însă în perioada 1996-2008, acesta a fost de
numai 3,2%, iar din 2012 sub 2%. În noiembrie 2010, guvernul sud-african a adoptat un
cadru general pentru „Noua cale a creşterii”, vizând crearea a 5 milioane de noi locuri
de muncă până în 2020, pregătirea de specialişti, sporirea atractivităţii mediului de
afaceri şi având ca domenii prioritare: dezvoltarea infrastructurii, agricultura, industria
minieră, industria prelucrătoare, economia „verde” şi turismul.30
În 2014, an în care Republica Africa de Sud sărbătoreşte 20 de ani de
democraţie, rezultatele alegerilor generale din mai au reconfirmat încrederea populaţiei
în Congresul Naţional African. Partidul condus de Jacob Zuma a obţinut 62% din
voturi, comparativ cu 66% la alegerile precedente,31 dar scandalurile de corupţie
umbresc această victorie.
Graficul 4: Evoluţia ratei şomajului în Republica Africa de Sud, Rusia, Brazilia şi China în
perioada 2011-2015 (în % din populaţia activă, medii anuale)

Note: 1. Estimări pentru 2013 şi proiecţii pentru 2014-2015.

2. Datele referitoare la rata şomajului în India lipsesc, atât din statisticile oficiale, cât şi din cele ale
organizaţiilor internaţionale.

28 Bloomberg (2014), FIFA Says It Won’t Hide Amid Brazil World Cup Protest Threat, February 21.
29 BBC (2014), South Africa's economic challenges, Lerato Mbele, May 6.
30 A se consulta: http://www.gov.za/aboutgovt/programmes/new-growth-path/index.html.
31 The Economist (2014), South Africa’s election – Between a rock and a better place, May 17.

23
 Conjunctura pe grupe de ţări şi ţări

Sursa: Grafic realizat de autor, pe baza datelor IMF (2014).

La rândul său, economia Rusiei se confruntă cu o serie de provocări majore, din
care amintim doar două. Prima vizează un grad încă redus de diversificare a economiei
şi dependenţa ridicată de sectorul energetic, cu o corelaţie extrem de puternică între
evoluţia preţurilor la ţiţei pe piaţa mondială şi PIB. Pe acest palier, se mai evidenţiază
epuizarea treptată a resurselor de ţiţei ieftin, cea mai mare parte a rezervelor actuale
fiind situate la adâncimi mai mari, unde accesul este mai dificil, iar extracţia mai puţin
profitabilă datorită costurilor ridicate de producţie. A doua este legată de multiplele
slăbiciuni instituţionale, în particular corupţia, care constituie o piedică în calea
dezvoltării resurselor fizice şi umane la adevăratul lor potenţial.32 Dintre oportunităţile
pe termen scurt şi mediu merită amintite desfăşurarea Jocurilor Olimpice de iarnă la
Soci (7-23 februarie 2014), Rusia urmând a fi şi gazda Campionatului Mondial de
Fotbal în 2018 şi a Marelui Premiu de Formula 1 în perioada 2014-2020. Toate acestea
implică un efort investiţional masiv, însă transpus în efecte de antrenare pe ansamblul
economiei.
Inflaţia continuă să fie o vulnerabilitate comună a ţărilor BRICS. Dintre acestea,
India este cea mai afectată de creşterea preţurilor. Pe ansamblul anului 2013, rata medie
a inflaţiei a fost de 9,5% (uşor mai scăzută comparativ cu 2012). Experţii FMI apreciază
că aceasta se înscrie pe o pantă descendentă, cu niveluri prognozate la 8% în 2014 şi,
respectiv, 7,5% în 2015.33 La începutul anului 2014, guvernatorul Băncii Centrale a
Indiei a subliniat necesitatea ţintirii inflaţiei, acesta având în vedere o bandă de 4% ± 2
puncte procentuale. În opinia sa, un obiectiv cantitativ ferm ar asigura transparenţă şi
claritate politicii monetare naţionale. India este singura ţară BRICS care nu dispune de
un cadru de ţintire a inflaţiei, deşi aceasta se înscrie printre obiectivele centrale ale
politicii sale monetare.
În Brazilia, deşi rata inflaţiei s-a încadrat în 2013 în banda prevăzută de Banca
Centrală (de 4,5% ± 2 puncte procentuale), aceasta s-a plasat în jumătatea superioară a
acesteia, la un nivel care afectează investiţiile şi consumul. Experţii FMI consideră că
rata inflaţiei în Brazilia se va situa pe o pantă descendentă în 2014-2015, încadrându-se
aşadar în banda de 2,5-6,5%.
Similar, în Republica Africa de Sud, rata inflaţiei a fost de 5,8% în 2013, foarte
aproape de limita maximă a intervalului avut în vedere de Banca Centrală (3-6%).
Pentru 2014 şi 2015, experţii prognozează la nivelul Republicii Africa de Sud rate ale
inflaţiei de 6% şi, respectiv, 5,6%. În 2013, Rusia a ratat ţinta de inflaţie de 5-6%.
Pentru 2014 şi 2015, se prognozează rate ale inflaţiei de sub 6%, în scădere, dar peste
ţintele de 5% şi, respectiv, 4,5%. În China, rata inflaţiei a fost de 2,6% în 2013, fiind
inferioară ţintei de 3,5%. Experţii internaţionali apreciază că aceasta va fi inferioară
acestui prag şi în 2014.

32 Economist Intelligence Unit (2014), Country Report – Russia, London.

33 Financial Times (2014), India central bank considers inflation targeting, Amy Kazmin, January 22.
24
 Conjunctura economiei mondiale

Graficul 5: Evoluţia ratei inflaţiei la nivelul ţărilor BRICS, în perioada 2011-2015 (măsurată prin
indicele armonizat al preţurilor de consum, medii anuale, în %)

Notă: Estimări pentru 2013 şi proiecţii pentru 2014-2015.

Sursa: Grafic realizat de autor, pe baza datelor IMF (2014).

Ţinând cont că, pe de o parte, creşterea economică trebuie stimulată, dar pe de

altă parte inflaţia trebuie ţinută în frâu, deoarece afectează deopotrivă consumul şi
investiţiile, autorităţile din ţările BRICS trebuie să asigure un echilibru între rata
inflaţiei şi un ritm robust de creştere economică. La sfârşitul lunii mai, nivelurile ratelor
dobânzii cheie se situau la niveluri extrem de ridicate în Brazilia, India şi Rusia: 11%,
8% şi, respectiv, 7,5%, în timp ce ratele dobânzii de politică monetară erau de 6% în
China şi 5,5% în Republica Africa de Sud.
Deficitul bugetar, ca pondere în PIB, se menţine la niveluri ridicate în India,
Republica Africa de Sud şi Brazilia şi este moderat în China şi Federaţia Rusă. Datoria
publică raportată la PIB depăşeşte în continuare nivelul de 60% în India şi Brazilia, este
sub 50% în Republica Africa de Sud şi moderată în China şi Rusia.

Graficul 6: Evoluţia soldului bugetar în ţările BRICS în perioada 2011-2015

(în % din PIB)

Notă: Estimări pentru 2013 şi proiecţii pentru 2014-2015.

Sursa: Grafic realizat de autor, pe baza datelor IMF (2014).

25
 Conjunctura pe grupe de ţări şi ţări

Graficul 7: Evoluţia datoriei publice a ţărilor BRICS în perioada 2011-2015

(în % din PIB)

Notă: Estimări pentru 2013 şi proiecţii pentru 2014-2015.

Sursa: Grafic realizat de autor, pe baza datelor IMF (2014).

Situaţia favorabilă în planul deficitului bugetar şi datoriei publice în China şi

Rusia reflectă în mare parte excedentele soldului contului curent, care se datorează în
principal comerţului cu bunuri.

Graficul 8: Soldul contului curent la nivelul ţărilor BRICS

în perioada 2011-2015 (în % din PIB)

Notă: Estimări pentru 2013 şi proiecţii pentru 2014-2015.

Sursa: Grafic realizat de autor, pe baza datelor IMF (2014).

Dintre ţările BRICS, în 2013 doar China şi Federaţia Rusă au marcat balanţe
excedentare ale comerţului cu bunuri. Excedentele acestora sunt printre cele mai ridicate
din lume (China 260 miliarde dolari, nivel situat pe locul al doilea după excedentul
Germaniei, iar Rusia 179 miliarde dolari). Deficitul Indiei a fost de 154 miliarde dolari,
cel al Republicii Africa de Sud de 30 miliarde dolari, acestea contrastând cu o valoare
moderată la nivelul Braziliei, de 8 miliarde dolari. În schimb, în planul comerţului cu
servicii, India marchează excedente comerciale (26 miliarde dolari în 2013), iar celelalte
patru ţări deficite, acestea variind de la valori extrem de ridicate în cazul Chinei (122

26
 Conjunctura economiei mondiale

miliarde dolari în 2013) şi medii în Rusia şi Brazilia (57 miliarde dolari şi, respectiv, 47
miliarde dolari) la niveluri scăzute în Republica Africa de Sud (2 miliarde dolari).34
Ansamblul ţărilor BRICS şi-a dublat ponderea în fluxurile de ISD receptate la
nivel mondial în perioada 2005-2013, aceasta ajungând la 22%. În ierarhia principalilor
20 de beneficiari de ISD în plan global în 2013 se remarcă pe locul al doilea China (127
miliarde dolari), pe locul al treilea Rusia (94 miliarde dolari), pe poziţia a şaptea
Brazilia (63 miliarde dolari), iar pe locul al 16-lea India (28 miliarde dolari).35
În ceea ce priveşte fluxurile de ISD generate, rezultatele ţărilor BRICS sunt
mai modeste, doar China şi Rusia figurând în 2013 în clasamentul mondial al
principalilor 20 de investitori: China (101 miliarde dolari) pe locul al treilea, după SUA
şi Japonia şi urmată îndeaproape de Rusia (95 miliarde dolari).36

1.4.4. Concluzii
Analiza comparativă a situaţiei economice a ţărilor BRICS prin prisma unor
indicatori macroeconomici relevanţi reliefează evoluţii nuanţate ale acestora şi, totodată,
provocări şi oportunităţi diferite. Pentru China, politica de „reechilibrare” a economiei,
similară cu reducerea dezechilibrelor macroeconomice şi financiare, implică printre
altele limitarea creşterii creditului, reducerea supracapacităţii industriale şi diminuarea
datoriilor guvernului local. Cele mai mari provocări actuale pentru guvernul de la
Beijing îl reprezintă controlul sporirii creditului, în paralel cu menţinerea unui ritm
dinamic de creştere economică şi realizarea unei distribuţii echitabile a veniturilor.
În India, încetinirea ritmului de creştere economică pe parcursul anilor 2011-
2013 este rezultatul incertitudinilor politice şi legislative, amânării aprobării şi
implementării unor proiecte de investiţii, blocajelor din sistemul energetic, ceea ce se
reflectă şi asupra frânării productivităţii totale a factorilor de producţie. Rezultatele
alegerilor generale din aprilie-mai 2014, prin victoria Partidului Poporului Indian
(Bharatiya Janata), deschid calea guvernului actual, condus de Narendra Modi, pentru
atingerea obiectivelor economice. Stabilizarea unei economii fragile, stimularea creşterii
incluzive, găsirea de soluţii pentru diminuarea deficitului dublu (bugetar şi de cont
curent), reducerea subvenţiilor, flexibilizarea pieţei muncii, facilitarea obţinerii de către
agenţii economici a drepturilor de proprietate asupra terenurilor, reforma pieţei energiei,
ameliorarea infrastructurii şi mai ales găsirea unui echilibru între agricultură, interesele
micilor întreprinzători şi strategiile marilor corporaţii sunt doar câteva dintre sarcinile
dificile ale noului premier.
Pentru celelalte trei ţări BRICS situaţia este mai puţin favorabilă, ritmul lor de
creştere economică fiind inferior nivelului înregistrat în China şi India şi mediei
economiilor în dezvoltare/emergente, datorită deficienţelor structurale majore şi unui
nivel redus al ratei investiţiilor productive ca pondere în PIB.
Conjunctura economică din Brazilia, gazda Campionatului Mondial de Fotbal în
perioada 12 iunie – 13 iulie 2014, se caracterizează prin incertitudine. În pofida faptului
că pregătirile pentru acest eveniment major au fost însoţite de investiţii masive în
infrastructură, care au contribuit la accelerarea creşterii economice, în iunie 2013 au

34World Trade Organization (WTO) (2014), Modest trade growth anticipated for 2014 and 2015 following two year
slump, Press release 721/14 April, Geneva.
35 UNCTAD (2014a), Global FDI Rose by 11% - Developed Economies are Trapped in a Historically Low Share,

Global Investment Trends Monitor, No. 15, January 28.

36 UNCTAD (2014b), Investment by South TNCs Reached a Record Level, Global Investment Trends Monitor, No.

16, April 28.

27
 Conjunctura pe grupe de ţări şi ţări

izbucnit proteste şi manifestări de stradă, populaţia nemulţumită invocând o gamă largă

de motive, de la sumele mari cheltuite pentru sport, la starea precară a sistemului de
sănătate, fondurile insuficiente alocate educaţiei, corupţie şi creşterea costului
transportului în comun. Protestele continuă şi, mai mult decât atât, alegerile
prezidenţiale din octombrie 2014 adaugă un plus de incertitudine conjuncturii actuale.
În Republica Africa de Sud, rata ridicată a şomajului (aproape un sfert din
populaţia activă fiind fără loc de muncă), ritmul lent de creştere economică şi
scandalurile de corupţie rămân motive de îngrijorare. În 2014, anul în care Republica
Africa de Sud sărbătoreşte 20 de ani de democraţie, rezultatele alegerilor generale din
mai au reconfirmat încrederea populaţiei în Congresul Naţional African. Partidul condus
de Jacob Zuma a obţinut 62% din voturi, dar scandalurile de corupţie umbresc această
victorie.
La rândul său, economia Rusiei se confruntă cu o serie de provocări majore,
dintre care menţionăm doar câteva. Prima vizează un grad încă redus de diversificare a
economiei şi dependenţa ridicată de sectorul energetic, cu o corelaţie extrem de
puternică între evoluţia preţurilor la ţiţei pe piaţa mondială şi ritmul de creştere a PIB-
ului. Pe acest palier, se mai evidenţiază epuizarea treptată a resurselor de ţiţei ieftin, cea
mai mare parte a rezervelor actuale fiind situate la adâncimi mai mari, ceea ce
determină ca exploatarea acestora să fie mai puţin profitabilă datorită costurilor ridicate
de producţie. A doua slăbiciune este legată de multiplele carenţe instituţionale, în
particular corupţia, care constituie o piedică serioasă în calea dezvoltării resurselor
fizice şi umane la adevăratul lor potenţial. La aceste două provocări se adaugă recentul
conflict militaro-politic cu Ucraina şi posibila extindere a listelor de sancţiuni impuse
Rusiei de către SUA şi UE. Dintre oportunităţile pe termen scurt şi mediu merită
amintite desfăşurarea Jocurilor Olimpice de iarnă la Soci (7-23 februarie 2014), Rusia
urmând a fi şi gazda Campionatului Mondial de Fotbal în 2018 şi a Marelui Premiu de
Formula 1 în perioada 2014-2020, ceea ce implică un efort investiţional masiv, însă
transpus în efecte de antrenare pe ansamblul economiei.
În ceea ce priveşte cooperarea în cadrul grupării BRICS, apreciem că obiectivele
economice vor continua să ocupe un loc central pe agenda comună, atâta vreme cât doar
ritmuri dinamice de creştere economică le vor permite acestora să reducă distanţa care
le desparte de economiile dezvoltate.
Bibliografie:
Asian Development Bank (ADB) (2014), Asian Development Outlook 2013 – Fiscal Policy for Inclusive
Growth, Philippines.
BBC News (2014a), Russia signs 30-year gas deal with China, Jamie Robertson, May 21.
BBC (2014b), South Africa's economic challenges, Lerato Mbele, May 6.
BBVA (2013), Economic Watch – China, Hong Kong, December 17.
Bloomberg (2014), FIFA Says It Won’t Hide Amid Brazil World Cup Protest Threat, February 21.
Buenos Aires Herald (2014), Russia invites Argentina to BRICS summit, ratifies support in Malvinas
case, May 28.
Cornell University, INSEAD, WIPO (2013), The Global Innovation Index 2013: The Local Dynamics of
Innovation, Geneva, Switzerland.
The Economist (2014a), India’s strongman, 24.05-30.05.2014, p. 9.
The Economist (2014b), Promising the good times, 24.05-30.05.2014, pp. 19-21.
The Economist (2014c), Modi’s mission, 24.05-30.05.2014, pp. 21-22.
The Economist (2014d), China’s cities – the great transition, March 22.
The Economist (2014e), Locus of extremity – Developing economies struggle to cope with a new world,
February 1.
The Economist (2014f), South Africa’s election – Between a rock and a better place, May 17.

28
 Conjunctura economiei mondiale

Economist Intelligence Unit (2014), Country Report – Russia, London.

Financial Times (2013a), Brazil and China agree currency swap, March 26.
Financial Times (2013b), ‘Fragile five’ countries face taper crunch, December 17.
Financial Times (2014a), China’s foreign exchange reserves near record $4tn, Josh Noble, April 15.
Financial Times (2014b), India central bank considers inflation targeting, Amy Kazmin, January 22.
International Bank for Reconstruction and Development / The World Bank (2013), Doing Business 2014
– Understanding Regulations for Small and Medium-Size Enterprises, 11th edition, Washington
D.C.
International Monetary Fund (IMF) (2014), World Economic Outlook 2014, bază de date disponibilă la:
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2014/01/index.htm.
IMF (2013), Growth Slowdowns and the Middle-Income Trap, Shekhar Aiyar, Romain Duval, Damien
Puy, Yiqun Wu, Longmei Zhang, Working Paper WP/13/71.
Middle East Institute (2013), The UAE’s Strategic Partnership with Asia: a Focus on Dubai, Rajesh
Kumar, August 19.
Ministry of Economic Development of the Russian Federation/Russian Foreign Trade Academy (2013),
BRICS Economic Cooperation Strategy – Draft, November.
National Bureau of Statistics of China (2014), Statistical Communiqué of the People's Republic of China
on the 2013 National Economic and Social Development, February 24.
Observer Research Foundation (2013), A long-term vision for BRICS, Submission to the BRICS
Academic Forum, New Delhi, India, August.
O’Neill, J. (2001), Building Better Global Economic BRICs, Goldman Sachs, Global Economics Paper
No. 66, 30.11.2001.
People’s Daily Online (2013), China’s “world factory” position will not change in the next decade,
March 12.
Reuters (2014a), BRICS aim to finish development bank preparations by July summit, April 11.
Reuters (2014b), BRICS emerging nations close to launching bank; to start lending in 2016, May 30.
Stuenkel, O. (2012), Can the BRICS Co-operate in the G-20? A View from Brazil, South African Institute
of International Affairs, Economic Diplomacy Programme, Occasional Paper No. 123,
December.
Stuenkel, O. (2014), Two days after final at Maracanã, BRICS leaders will meet in Fortaleza, Post-
western world – How are emerging powers changing the world?, January 11.
UNCTAD (2013), The Rise of BRICS FDI and Africa, Global Investment Trends Monitor, Special
Edition, March 25.
UNCTAD (2014a), Global FDI Rose by 11% - Developed Economies are Trapped in a Historically Low
Share, Global Investment Trends Monitor, No. 15, January 28.
UNCTAD (2014b), Investment by South TNCs Reached a Record Level, Global Investment Trends
Monitor, No. 16, April 28.
UNDP (2013), Human Development Report 2013 – The Rise of the South: Human Progress in a Diverse
World, New York, USA.
The World Bank (2014), Migration and Development Brief, No. 22, Migration and Remittances Team,
Developing Prospects Group, April 11.
World Trade Organization (WTO) (2014), Modest trade growth anticipated for 2014 and 2015 following
two year slump, Press release 721/14 April, Geneva.

29