DUE- CURS 12

18.05.2017

Ordinea Juridica la nivelul UE.

Ordinea Juridica a UE desemneaza totalitatea izvoarelor de drept a UE privite in ierarhia lor si care a
mai fost denumita in doctrina ca ordine juridica unionala sau europeana.
In stransa corelatie cu ordinea juridica a UE este analizat termenul de aquis al UE care desemneaza
drepturile si obligatiile care leaga ansamblul statelor membre in cadrul UE, cuprinzand de asemenea
principiile si obiectivele politice ale tratatelor UE.
In urma intrarii in vigoare a Tratului de la Lisabona, notiunile de ordine juridica comunitara si aquis
comunitar au fost inlocuite cu cele de ordine juridica a UE si aquis a UE, avand in vedere ca Uniunea
se substituie Comunitatii Europene.
Ierarhia izvoarelor de drept a UE reiese din interpretarea tratatelor fara ca aceasta sa fie precizata intr-o
norma legislativa obligatorie, astfel pornind de la ierarhia actelor la nivel national propusa de Kelsen si
luand in considerarea jurisprudenta Curtii de Justitie de la Luxemburg, in doctrina s-a conturat o
ierarhie a izvoarelor care cuprinde urmatoarele:

1- izvoare primare/ Dr Primar

2- principiile generale de drept
3- acord international
4- izvoare secundare derivate/ dr secundare derivate
5- izvoare complementare/ dr complementar

I. Dreptul Primar- reprezinta normele fundamentale adoptate la nivelul UE si cuprinde urmatoarele:

. tratatele: - institutive/ constitutive ( de la Paris- CECO, de la Roma- CEE, EURATOM
- modificatoare- Bruxelles- '65, ..
- Protocoalele si celelalte anexe care le insotesc
- de aderare.

Carta Drepturilor Fundamentale a UE.

In prezent Tratatul de la Lisabona cuprinde TUE si TFUE care au anexate o serie de protocoale ( cu
efect juridic obligatoriu) si o serie de declaratii (cu valoare politica), precum si CARTA drepturilor
fundamentale a UE, care, potrivit art.6 din TUE, a dobandit valoare juridica egala cu cea a tratatelor;
totodata, alaturi de Tratatul de la Lisabona este in continuare in vigoare, Tratatul institutind
Comunitatea Europeana a Energiei Atomice.
Potrivit art.1 paragraful final din TUE si TFUE "au aceeasi valoare juridica".
In ceea ce priveste revizuirea taratatelor, art.48 din TUE instituie noi reguli referitoare la procedura de
revizuire ordinara si la procedura de revizuire simplificata.

CARTA drepturilor fundamentale a UE prevazuta in art.6 din TUE si anexata Tratatului de la Lisabona,
reprezinta un catalog al drepturilor fundamentale consacrate in 6 Tituluri si care este obligatorie pentru
institutiile, organele, oficiile UE, dar si pentru statele membre numai in cazul in care acestea pun in
aplicare dreptul UE.
In cazul in care CARTA contine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, intelesul si intinderea drepturilor din CARTA sunt aceleasi ca si cele
prevazute in Conventie.
Drepturile garantate prin CARTA au fost invocate atat de CIJ a UE/ a CE, cat si de Curtea Europeana a
Drepturilor Omului.

Tratatele UE se bucura de prioritate in raport cu ordinea juridica a statelor membre si, de asemenea,
anumite dispozitii din Tratat sunt caracterizate de efect direct in sensul in care acestea creeaza in mod
direct drepturi si obligatii in patrimoniul particularilor

Principiile Generale de Drept.

Rolul principiilor de drept este acela de a acoperi anumite lacune ale dreptului; la nivelul UE principiile
de drept au fost "comunitarizate, respectiv au fost trecute prin filtrul specificitatii dreptului UE.
Principiile generale de drept a UE cuprind:
- principiile dreptului international public
- principiile generale ale dreptului comun al statelor membre
- principiile proprii UE
- drepturile fundamentale rezultate din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si din Traditiile
Constitutionale comune statelor membre.

Principiile Dreptului International Public

Avand in vedere faptul ca UE este o organizatie internationala interguvernamentala de integrare atipica,

Curtea de Justitie a UE a facut recurs la aceste principii numai in masura in care acestea s-au dovedit
compatibile cu natura juridica si structura institutionala a UE.

Printre cele mai des folosite principii specifice DIP se numara Principiul Teritorialitatii sau Principiul
Pacta Sunt Servanda, Principiul Efectului Util.

Principiile Generale ale Dreptului Comun al statelor memebre.

Referirea la astfel de principii este mentionata chiar in tratat, art.340 paragraf 2, "unde se mentioneaza
ca in materie de raspundere extracontractuala, UE este obligata sa repare in conformitate cu principiile
generale comune ordinii comune ale statelor membre, prejudiciile cauzate de institutiile sale sau de
agentii sai in exercitiul functiunilor lor".
Alte principii pe care Curtea le-a invocat in Hotararile sale sunt: Principiul la un Recurs Jurisdictional
impotriva oricarei decizii a unei autoritati nationale care refuza acordarea unui drept prevazut de
tratatele UE, Dr. La aparare- principiul securitatii, principiul bunei credinte, principiul egalitatii,
principiul retragerii actelor administrative.

Principii proprii UE.

Aceste principii isi gasesc originea in insasi specificitatea dreptului UE.
Printre aceste principii, se numara:
1. principiul nediscriminarii in toate domeniile dr.UE
2. principiul echilibrului institutional
3. principiul libertatii de circulatie
4. principiul solidaritatii intre statele membre
5. principiul preferintei comunitare in domeniul politicii agricole comune.

Drepturile fundamentale, potrivit art.6 alin(3) din TUE "drepturile fundamentale astfel cum sunt
garantate prin Conventia Europeana pt Apararea Drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale si
astfel cum rezulta din Traditiile Constitutionale Comune statelor membre, constituie principii generale
ale dreptului UE".
Sintagma de "drepturi fundamentale" este una specifica Dreptului Comunitar/ Dreptului UE,
consacrata de Curtea de Justitie de la Luxemburg inca de la inceputul Constructiei Comunitare prin
hotararile Stauder 29/69 si Nold.
Sintagma "drepturile omului" este una folosita la nivelul Consiliului Europei si a Organizatiei
Natiunilor Unite.
Protectia drepturilor fundamentale la nivelul UE este garantata prin CARTA si prin celelalte izvoare de
drept revenind Curtii de Justitie de la Luxemburg sarcina de ea oferi o interpretare adecvata a acestora
obligatorie pentru institutiile UE si statele membre.

Acordurile Internationale.
Prin modificarile aduse de tratatul de la Lisabona, acordurile internationale incheiate de UE sunt
reglementate in Titlul 5 din Partea a V-a din TFUE, fiind astfel incluse "in actiunea externa a UE".
Anterior intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona, incheierea acordurilor internationale de catre
UE/ CE a facut obiectul a numeroase hotarari pronuntate de Curtea de Justitie de la Luxemburg, care
vizau stabilirea competentei Comunitatii de a incheia acorduri in anumite domenii, astfel CE nu
dispunea de o competenta externa explicita decat in anumite cazuri, precum: politica monetara, politica
comerciala comuna, asocierea cu unu sau mai multe state terte sau organizatii internationale.
Toate acestea, Curtea Europeana de Justitie a consacrat existenta competentelor externe implicite in
hotarari precum 22/70 ( Doctrina AETER- acordul european in transporturi rutiere), respectiv hotararile
3/76 sau in avizul 1/76.
Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona se prevede in Tratat, articolele 2-6 din TFUE
precum si in alte dispozitii se prevede comepetenta UE, respectiv competenta statelor membre in
diferite domenii de actiune, permitand astfel inchierea de acorduri internationale de catre UE in
domeniile in care dispune de competenta; in plus art.216 TFUE se prevede ca UE poate incheia
acorduri cu una sau mai multe tari terte sau organizatii internationale, in cazul in care:
- se prevede astfel in tratate
- incheierea unui acord fie este necesara pentru realizarea unuia dintre obiectivele prevazute prin
tratate, fie poate influenta normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora, fie este
prevazuta printr-un act juridic obligatoriu al UE.

Procedura incheierii acordurilor internationale.

Tratatul de la Lisabona a adus modificari in ceea ce priveste negocierea acordurilor internationale si

incheierea acestora.
- art.218 din TFUE prevede urmatoare procedura: Consiliul autorizeaza inceperea negocierilor si
adopta o decizie in acest sens.
- Comisia Europeana si Inaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe si politica de securitate in
domeniul sau de actiune negociaza incheierea acordurilor internationale. Acestia adreseaza Consiliului
recomandari in privinta mandatului de negociere care este adoptat de Consiliu.
- Parlamentul European este consultat cu privire la incheierea anumitor acorduri internationale.
In cazurile strict prevazute de Tratat, Parlamentul European aproba incheierea anumitor acorduri
internationale ( de retragere din UE, de asociere la UE, de aderare la Conventia Europeana a
Drepturilor Omului).
- Curtea de Justitie a UE se pronunta printr-un aviz cu privire la compatibilitatea unui proiect de acord
international cu dispozitiile tratatelor; in cazul unui aviz negativ din partea Curtii de Justitie, acordul
respectiv poate intra in vigoare numai dupa modificarea acestuia sau revizuirea tratatelor.
- Consiliul, la propunerea negociatorului, adopta o decizie cu privire la autorizarea semnarii acelui
acord.
- Consiliul, la propunerea negociatorului, adopta o decizie cu privire la incheierea acordului.
Consiliul fie la recomandarea Bancii Centrale Europene, fie la recomandarea Comisiei si dupa
consultarea BCE, poate incheia acorduri formale privind un sistem al cursului de schimb al monedei
EURO in raport cu monedele statelor terte.