Indrumar Mmne PDF

1
PREFAŢĂ
Laboratorul de măsurarea mărimilor neelectrice (MMN) este destinat

studiului metodelor de măsură Şi interpretĂrii rezultatelor privind
principalele mărimi termofizice şi termodinamice utilizate În analiza
proceselor termoenergetice. Scopul realizării lucrărilor de laborator este de a
fimiliariza studenţii facultăţii de Energetică cu metodele moderne de
măsurare a următoarelor mărimi:
- măsurarea temperaturilor;
- măsurarea presiunilor;
- măsurarea vitezelor;
- măsurarea debitelor;
- măsurarea nivelelor;
- măsurarea concentraţiilor de gaze;
- măsurarea umidităţii gazelor;
- măsurarea cuplurilor de forţe;
- măsurarea pierderilor de presiune locale;
- măsurarea pierderilor de presiune liniare;
- distribuţia de debite în diferite configuraţii de sisteme conducte.
Lucrările de laborator se realizează cu aparate şi pe standuri de
măsură moderne, cu posibilitatea vizualizării proceselor supuse analizelor
precum şi al prelucrării rezulatelor pe computer, prin intermediul unor
programe specifice implementate în acest scop.
Progresul în domeniul măsurătorilor este mai puţin legat de aplicarea
unor principii noi de funcţionare si mai mult de îmbunătăţire a celor
existente. Schimbările importante se referă la miniaturizarea aparatelor,
calitatea materialelor utilizate, dar mai ales la dezvoltarea sistemelor
electronice de achiziţie date şi traductoare de semnale. Dezvoltarea
microprocesoarelor face ca semnalele digitale să se aplice din ce în ce mai
mult în domeniul măsurătorilor, în defavoarea celor analogice. Totodată,
penetrarea masivă a informaticii conferă aparatelor de măsură o « inteligenţă
» crescută şi posibilitatea integrării uşoare în sisteme informatice complexe.
Studenţii, beneficiari ai acestor instruiri, sunt invitaţi să-şi cultive
imaginaţia şi inventivitatea. Informaţiile prezentate în acest îndrumar sunt
utile nu numai studenţilor, dar si specialiştilor mai puţin familiarizaţi cu
tehnicile de măsurare actuale.
Mulţumim pe această cale pentru sprijinul acordat de către şeful
catedrei de Producerea şi Utilizarea Energei, precum şi al Decanatului
facultăţii de Energetică în realizarea şi editarea acestui îndrumar, absolut
necesar procesului de educare tehnică a studenţilor facultăţii de Energetică.
Autorii
2 MĂSURAREA MĂRIMILOR NEELECTRICE-ÎNDRUMAR DE LABORATOR
CUPRINS
DESCRIERE LABORATOR 5
1. MĂSURAREA TEMPERATURILOR 15
1.1. Standul pentru măsurarea temperaturilor 15
1.1.1. Prezentarea standului de măsură 15
1.1.2. Termometre mecanice 16
- Termometru de sticlă cu lichid
- Termometrul bimetalic
- Manotermometrul
1.1.3. Termometre electrice 18
- Termorezistenţa
- Termistorul
- Termocuplul
1.1.4. Panoul de comandă al băii termostatate 21
1.1.5. Date tehnice ale termometrelor 23
1.2. Verificarea termometrelor 25
1.2.1. Scopul lucrării 25
1.2.2. Consideraţii teoretice 25
1.2.3. Procedeul de măsură 25
1.2.4. Prelucrarea datelor 26
1.3. Inerţia termică a termometrelor electrice 28
(termorezistenţa, termistorul, termocuplul)
1.4. Verificarea senzorului termometrelor rezistive 31
(termorezistenţa, termistorul)
1.5. Verificarea traductorului termorezistenţei 33
3
2. MĂSURAREA PRESIUNILOR 36
2.1. Determinarea constantei micromanometrului cu 36
tub înclinat cu ajutorul micromanometrului Askania
- Micromanometrul Askania
- Micromanometrul cu tub înclinat
2.2. Verificarea unui traductor de presiune. Trasarea 41
caracteristicii traductorului de presiune
2.2.3. Descrierea dispozitivului de verificare 42
- Ajustarea punctului de zero
- Verificarea traductorului
- Caracteristica traductorului de presiune
2.2.4. Date tehnice ale dispozitivului de verificare 47
3. MĂSURAREA UMIDITĂŢII ATMOSFERICE 52
3.1. Scopul lucrării 52
3.2. Consideraţii teoretice 52
3.2.1. Psihrometrul 54
- Psihrometrul clasic
- Psihrometrul Assmann
3.2.2. Higrometrul cu fir de păr 56
3.3. Procedeul de măsură 57
3.4. Prelucrarea datelor 59
3.5. Anexe 61
4. MĂSURAREA DEBITELOR 63
4.1. Obiectivul lucrărilor 63
4.2. Metoda de măsurare 63
4.3. Descrierea standului de măsură 63
4.4. Date tehnice privind sistemele de măsură 66
4.5. Formule de calcul 67
4.6. Modul de lucru 69
4.7. Înregistrarea rezultatelor măsurătorilor 69
4.8. Calculul mărimilor şi prezentarea rezultatelor 70

5. DETERMINAREA COEFICIENŢILOR DE 72
PIERDERI LOCALE DE PRESIUNE
5.1. Obiectivul lucrării 72
5.4. Date tehnice privind sistemele de măsură 75
5.5. Modul de lucru 75
5.6. Înregistrarea rezultatelor măsurătorilor 76
5.7. Prelucrarea datelor 77
6. DETERMINAREA COEFICIENŢILOR DE 79
PIERDERI LINIARE DE PRESIUNE.
DISTRIBUŢIA DE DEBITE INTR-O REŢEA DE
CONDUCTE
6.1. Obiectivul lucrărilor 79
6.4. Lista lucrărilor 82
6.4.1. Determinarea coeficientului de pierderi lineare de 83
presiune
6.4.2. Determinarea caracteristicii reţelei şi a 86
distribuţiei de debite pentru o reţea de conducte legate
în paralel
distribuţiei de debite pentru o reţea de conducte legate
în serie
distribuţiei de debite pentru o reţea de conducte inelară
6.4.5. Determinarea pierderilor de presiune şi a 93
caracteristicii de debit pentru trecerea de la două
conducte legate în paralel la o singură conductă
5
DESCRIEREA LABORATORULUI
Laboratorul de măsurarea mărimilor neelectrice (MMN) este destinat

studiului metodelor de măsură a mărimilor termofizice şi termodinamice.
Lucrările de laborator se referă la: măsurarea temperaturilor, măsurarea
presiunilor, măsurarea debitelor de fluide, analiza gazelor de ardere,
măsurarea umidităţii gazelor, măsurarea pierderilor de presiune liniare,
locale şi totale pe diferite configuraţii de sisteme de conducte etc.
În acest scop, laboratorul dispune de mai multe standuri experimentale

moderne, amplasate în cadrul laboratorului din sala EH 105 A. Acestea sunt
prevăzute cu aparatură locală de măsură şi comandă şi cu posibilitatea de
achiziţie date, stocare şi prelucrare pe computer.
(a) Dotare laborator
Laboratorul de măsurarea mărimilor neelectrice are în componenţa sa

următoarele standuri şi aparate de măsură individuală:
- Standul integrat pentru măsurarea temperaturilor joase, sub

punctul de fierbere al apei. Standul are posibilitatea de a realiza
măsurători de temperatură cu ajutorul termometrelor de dilatare cu lichid
(cu mercur sau alte lichide), termocuplelor, termorezistenţelor, termo-
semiconductorilor, termometrelor în infraroşu şi spot lasser. In
componenţa standului este integrat un sistem de achiziţie date şi un
computer. Acesta oferă posibilitatea vizualizării in timp real a
măsurătorilor efectuate, sub forma de grafice de variaţie în timp.
Prelucrarea ulterioară a datelor este posibila, pe baza tabelelor sau
graficelor de variaţie în timp înregistrate.
Vedere de ansamblu stand (stânga) şi termometru în infraroşu (dreapta)
Camera de termografiere în infraroşu
- Standul de măsură a presiunilor şi a diferenţelor de presiune. Acesta

este un stand complet automatizat ce cuprinde: o pompă hidraulică cu
piston acţionată manual prin intermediul unui şurub cu pas fin, traductor
de presiune piezoelectric, manometru etalon cu greutăţi, sistem de
achiziţie date şi computer cu software adecvat pentru înregistrarea
datelor măsurate.
7
Vedere de ansamblu stand măsurare presiuni
- Standul pentru măsurarea presiunilor cu micromanometre. Este

compus dintr-o instalaţie manuală pentru realizarea de presiuni coborâte
bazat pe principiul vaselor comunicante, Presiunile generate pot fi
masurate cu micromanometrul cu tub U, cu micromanometrul cu tub
înclinat şi micromanometrul tip Askania.
Vedere de ansamblu stand măsurare presiuni

- Standul pentru măsurarea debitelor pe baza reducerii de secţiune

(diafragmă, tub Venturi, ajutaj). Standul este compus dintr-un bazin
cu volum mare de apă, o pompă de circulaţie în circuit închis cu turaţie
variabilă, aparatele de măsură a debitului, a volumului de apa si
micromanometre cu tuburi U verticale gradate.
Vedere de ansamblu stand măsurare debite
- Standul pentru măsurarea debitelor cu debitmetre ultrasonice. Se

compune dintr-un debitmetru ultrasonic cu sonde de măsură detaşabile,
pentru diferite temperaturi (temperaturi joase sub 100 °C şi temperaturi
ridicate peste 100 °C). Măsura este complet computerizată cu timpi de
scalare variabili prestabiliţi prin programare digitală, cu afişare grafică
9
pe display-ul aparatului şi posibilitate de interconectare serială cu un

computer extern performant şi imprimantă proprie etc.
Vedere de ansamblu instalaţie de măsură debite cu ultrasunete
Debitmetrul cu ultrasunete Digi Sonic

- Standul pentru măsurarea vitezelor fluidelor. Cuprinde o instalaţie cu

aer ventilat cu ventilator cu turaţie variabilă şi tubulatura de circulaţie.
Măsura vitezei aerului se poate realiza prin intermediul tuburilor Pitot,
Pitot mediat, Annubar, a anemometrului cu fir cald, cu palete sau cupe.
Anemometru cu cupe
- Standul pentru determinarea pierderilor de presiune liniare şi

locale pe diferite elemente de reţea. Se compune dintr-un bazin cu volum
mare de apă, pompă de circulaţie cu turaţie variabilă în circuit închis,
elemente de reţea în diferite configuraţii, impreuna cu sistemul de măsură a
presiunilor cu tuburi U verticale gradate în milimetri. Se pot determina
pierderile de presiune pe fiecare element de reţea din circuit, pe
subansamble şi întreaga instalaţie.
11
Standul pentru determinarea pierderilor de presiune
- Standul pentru determinarea distribuţiei de debite pe diferite

configuraţii de reţele şi a funcţionării pompelor în serie şi în paralel.
Standul este compus dintr-un bazin cu volum mare de apă cu suprafaţa
liberă, pompe de circulaţie cu turaţie variabilă şi o reţea hidraulica. Sunt
disponibile diferite posibilităţi de configuraţii de reţele hidraulice: reţea
simplă alimentată de la un capăt, reţea simplă alimentată de la două
capete, reţele serie, reţele în paralel, reţea inelară sau reţea buclată.
Standul are posibilitatea determinării distribuţiei de debite pe diferitele
ramuri, a pierderilor de presiune şi de determinare a graficelor
piezometrice pentru fiecare configuraţie hidraulică în parte.
Standul pentru determinarea distribuţiei de debite
Standul pentru analiza concentraţiei gazelor de ardere. Standul are în

componenţă mai multe tipuri de aparate, prin diferite principiul de analiză.
Una dintre metode o constituie absorbţia selectivă a componentelor dintr-un
amestec cu ajutorul analizorului ORSAT, care utilizează substanţe chimice
absorbante destinate numai pentru gazele respective: CO2, CO, O2 etc.
13
Analizorul concentraţiei de gaze ORSAT
Altă metodă de măsurare a concentraţiei de gaze se realizează prin absorbţie

selectivă de radiaţii infraroşii.
Analizorul concentraţiei de gaze prin absorbţie în infraroşu

tip TESTO 350-XL
Analizorul concentraţiei de gaze prin absorbţie în infraroşu

tip INFRALYT
DESCRIEREA LABORATORULUI 15
1. MĂSURAREA TEMPERATURILOR
1.1. Standul pentru măsurarea temperaturilor
1.1.1. Prezentarea standului de măsură
1 – suport 9 – afişaj digital pentru termistor

2 – cutie depozitare 10 – afişaj digital pentru
3 – priza alimentare tensiune termocuplul de tip K
220 V 11 – termometru cu mercur
4 – priza alimentare tensiune 12 – termometru bimetalic
variabilă 13 – termometru manometric
5 – întrerupător principal 14 – vas izolat
6 – rezistenţe de 10, 100, 1000 Ω 15 – psihrometru
7 – multimetru digital 16 – reşou electric nisip
8 – afişaj digital pentru Pt100 17 – baie termostatată
1.1.2. Termometre mecanice
Standul de măsură conţine trei termometre electrice: termometrul de sticlă

cu lichid, termometrul bimetalic şi manotermometrul.
Termometrul de sticlă cu lichid
Termometrul de sticlă cu lichid se bazează pe dilatarea unui lichid (mercur

sau lichid organic) odată cu variaţia temperaturii.
1 – bulb (elementul sensibil)

2 – tub capilar din sticlă
Termometrul bimetalic
Termometrul bimetalic se bazează pe dilatarea

diferită a două metale ce au coeficienţi de dilatare
diferiţi, alipite, dispuse elicoidal.
Capătul liber al bimetalului este legat la acul
indicator. Deformarea bimetalului odată cu variaţia
temperaturii conduce la deplasarea capătului liber şi
a acului indicator.
1 – ac indicator
2 – bimetal
3 – legătura fixă
Bolţ pentru 4 – teaca
calibrare protectoare
5 – cutie cadran
Manotermometrul
Manotermometrul se bazează pe
modificarea presiunii unui gaz închis într-un
rezervor odată cu modificarea temperaturii
(conform legii gazelor perfecte).
Presiunea este măsurată cu ajutorul unui
manometru şi indicată pe cadran.
1.1.3. Termometre electrice
Standul de măsură conţine trei termometre electrice: termorezistenţa,

termistorul şi termocuplul. Acestea convertesc temperatura într-un semnal
electric, indicat pe un display digital în valori de temperatură.
Termorezistenţa
Termorezistenţa este de tipul Pt-100. Aceasta se bazează pe modificarea

rezistenţei unui conductor electric odată cu temperatura.
Traductorul de temperatură este programat astfel încât să indice temperatura
corectă pentru un senzor de tipul Pt-100. Senzorul Pt-100 este conectat într-
o configuraţie cu trei fire, pentru a compensa parţial erorile de măsură ce
apar datorită firelor de legătură lungi.
Mărimea de ieşire a traductorului este o tensiune, transmisă către un display
digital. Tensiunea este disponibilă şi la 2 mufe de ieşire, de unde poate fi
preluată de sistemul de achiziţie, care o afişează în domeniul 0 – 100 ºC,
corespunzător intrării de 0 -10 V.
Rezistenţa senzorului Pt-100 poate fi simulată prin conectarea intrării
display-ului cu rezistenţele încorporate în standul de măsură:
- 100 Ω corespunzător pentru 0 ºC
- 110 Ω corespunzător pentru 25.7 ºC
1 – display digital
2 – mufa Pt-100
3 – Mufe pentru simularea Pt-
100
4 – Mufe pentru rezistenţe (10,
100 si 1000 Ω)
5 – Mufe laborator (ieşire
0 – 10V)
19
Termistorul
Termistorul este de tipul NTC. Acesta se bazează pe modificarea rezistenţei

unui semiconductor odată cu temperatura: rezistenţa semiconductorului
scade odată cu creşterea temperaturii.
Caracteristica termistorului are o linearitate bună numai în domeniul 20 – 55
ºC, motiv pentru care se pot face măsurători corecte numai în acest domeniu
de temperaturi.
Caracteristica este memorată într-un program al afişajului. Valoarea indicată
pe display este disponibilă şi ca semnal analogic de ieşire (0 – 10 V = 0 –
100 ºC), pentru sistemul de achiziţie de date.
1 – Display digital
2 - Mufe laborator (termistor
NTC)
3 - Mufe laborator (ieşire
0 – 10V)
Termocuplul
Termocuplul se bazează pe efectul Seebeck: generarea unei tensiuni

electromotoare diferite, în funcţie de temperatură.
Termocuplul este de tipul K. Caracteristica acestuia este memorată în
programul display-ului.
Totodată, tensiunea este disponibilă şi ca semnal analogic de ieşire pentru
sistemul de achiziţie de date (0 – 10 V = 0 – 1000 ºC),.
1 – Display digital
2 – Mufa termocuplu
3 - Mufe laborator (ieşire 0 –
10V)
21
1.1.4. Panoul de comandă al băii termostatate
Înterupător principal, iluminat
Afişaj:
Sus: indicatori de control
Linia 1: Valoarea instantanee
Linia 2: Temperatura de lucru (setpoint)
S xxx.xx
Linia 3: Valoarea instantanee I/E
(aceeaşi cu cea din linia 1)
Butoane:
Start/stop
Selectarea temperaturii de lucru (setpoint 1, 2, 3)
Selectarea valorilor de avertizare şi siguranţă
Selectarea funcţiunilor din menu
Cursor (stânga sau dreapta)
Editare (creştere sau descreştere)
ENTER (salvează valoarea/parametrul sau
trece la meniul inferior)
ESCAPE (anulează intrările sau revine la meniul anterior)
Ajustarea protecţiei la temperatură maximă
(conform IEC 61010-2-010)
Setarea temperaturii din baia termostatată
Apăsaţi butonul pentru a intra în meniul

de selectare a temperaturilor. Pot fi setate 3
Setari din fabrică: temperaturi diferite (SETP 1, SETP 2, SETP 3).
Setarea se poate face în timp ce baia
termostatată este oprită sau pornită.
Exemplu: Selectarea temperaturii de lucru

1. Apăsaţi butonul până apare pe
afişaj pasul dorit
2. Apăsaţi
(!) Baia termostatată va folosi noua

temperatură de lucru pentru reglarea
temperaturii.
Exemplu: Setarea temperaturii de lucru

“SETP 3”
1. Se apasă butonul până apare pe afişaj

temperatura de lucru dorită (SETP 3)
în exemplu: SETP 3/70.0 ºC (ultimul digit
clipeşte)
2. Schimbarea valorii la 85ºC.
Se utilizează cursoroarele până începe să
clipească cifra ce urmează a fi modificată
Se utilizează cursoroarele pentru a
modifica valoarea cifrei respective (-, 0, 1, 2, 3,
… 9). În exemplu: SETP 3/85.0 ºC (ultimul digit
clipeşte)
3. Se apasă pentru memorarea valorii.
(!) Valoarea nou introdusă va fi utilizată imediat

pentru reglarea temperaturii de lucru.
Indicatorul pentru încălzire începe sa clipească.
23
1.1.5. Date tehnice ale termometrelor
Termometrul bimetalic:
- domeniul de măsură: 0 …200 ºC
- lungimea tecii de protecţie: 160 mm
- diametrul tecii de protecţie: 8 mm
Manotermometrul:
- domeniul de măsură: 0 …200 ºC

- lungimea tecii de protecţie: 160 mm
- diametrul tecii de protecţie: 8 mm
- mediul de măsură: azot
Termorezistenţa:
- senzorul de temperatură: Pt 100

- domeniul de măsură: 0 … 200 ºC
- afişaj digital: 0 … 100 ºC
- semnal ieşire: 0 … 10 V
Termistorul:
- senzorul de temperatură: NTC

- rezistenţa: R50 = 359.3 şi
R25 = 886.2 Ω
Termocuplul:
- senzorul de temperatură: termocuplu tip K

Tabelul 1. Rezistenţa Pt-100 conform DIN IEC 751
Valoarea rezistenţei în [Ω]

25
1.2. Verificarea termometrelor

1.2.1. Scopul lucrării
Însuşirea tehnicii de măsurare a temperaturilor şi de verificare a

termometrelor.
Termometre utilizate în lucrare (vezi standul de măsură al temperaturilor –

capitolul 1.1):
- Termometre mecanice: termometrul cu mercur, manotermometrul,
termometrul bimetalic
- Termometre electrice: termorezistenţa, termistorul, termocuplul
1.2.2. Consideraţii teoretice
Termometre mecanice: termometrul cu mercur, manotermometrul,

termometrul bimetalic – vezi capitolul 1.1.2
Termometre electrice: termorezistenţa, termistorul, termocuplul – vezi

capitolul 1.1.3
1.2.3. Procedeul de măsură
- se introduc toate termometrele în

baia termostatată
- se porneşte baia termostatată
- se setează (vezi capitolul 1.1.2)
temperatura de lucru SETP 1 pe
o valoare cu maximum 1 ºC mai
mare decât temperatura apei din
baia termostatată. Aceasta va
reprezenta temperatura etalon a
primului regim de lucru; se
notează în tabelul de măsurători.
- apa se va încălzi până la
temperatura de lucru
- la cca. 5 minute după ce
temperatura instantanee a ajuns
la valoarea temperaturii de lucru se citesc indicaţiile tuturor

termometrelor şi se notează în tabelul de măsurători.
- se setează o nouă valoare a SETP 1, cu 3 ºC mai mare decât valoarea
anterioară şi se face o nouă măsurătoare într-un nou regim de lucru,
după procedeul de mai sus
- în total, se fac 5 seturi de măsurători pentru 5 regimuri de lucru
diferite
Tabel măsurători:
Termometru Notaţie Regimul de lucru
1 2 3 4 5
Temperatura etalon (de
t0 [ºC]
lucru)
Termometrul de sticlă t1 [ºC]
Termometrul bimetalic t2 [ºC]
Manotermometrul t3 [ºC]
Termorezistenţa t4 [ºC]
Termistorul t5 [ºC]
Termocuplul t6 [ºC]
1.2.4. Prelucrarea datelor
- se calculează erorile absolute şi relative pentru fiecare termometru,

în funcţie de temperatura etalon, t0 (vezi tabelul de erori absolute şi
tabelul de erori relative):
o eroarea absolută:  a  t 0  t verificat [ºC]
t 0  t verificat
o eroarea relativă:  %   100 [ºC]
t0
27
Tabel erori absolute:

1 2 3 4 5
t0 [ºC]
lucru)
Termometrul de sticlă εa1 [ºC]
Termometrul bimetalic εa2 [ºC]
Manotermometrul εa3 [ºC]
Termorezistenţa εa4 [ºC]
Termistorul εa5 [ºC]
Termocuplul εa6 [ºC]
Tabel erori relative:

1 2 3 4 5
t0 [ºC]
lucru)
Termometru de sticlă ε%1 [%]
Termometru bimetalic ε%2 [%]
Manotermometru ε%3 [%]
Termorezistenţa ε%4 [%]
Termistor ε%5 [%]
Termocuplu ε%6 [%]
- se reprezintă grafic erorile absolute şi relative;

- se compară rezultatele obţinute şi se trag concluzii
% a
[%] [ºC]
t0 [ºC] t0 [ºC]
1.3. Inerţia termică a termometrelor electrice

(termorezistenţa, termistorul, termocuplul)
Evidenţierea fenomenului de inerţie termică a termometrelor de contact.

Termometre utilizate (vezi standul de măsură al temperaturilor – capitolul
1.1): termorezistenţa, termistorul, termocuplul
Termometre electrice: termorezistenţa, termistorul, termocuplul – vezi

capitolul 1.1.3
Verificarea comportamentului în apă:

- se setează temperatura de lucru SETP 1 la valoarea de 80 ºC (vezi
capitolul 1.1.2).
- apa din baia termostatată se încălzeşte până la temperatura de lucru
aleasă
- după atingerea temperaturii de lucru se porneşte sistemul de achiziţie
pentru înregistrarea datelor (butonul START)
- se introduce unul dintre cele trei termometre electrice în baia
termostatată
- simultan cu introducerea termometrului în baia termostatată se
porneşte un cronometru. Se notează la intervale de timp cât mai
scurte timpul şi temperatura corespunzătoare (2 secunde) şi se
completează în tabelul de măsurători.
- pe ecranul calculatorului se vizualizează variaţia tensiunii de ieşire a
traductorului:
o canalul 1: termorezistenţa, curba albastră
o canalul 2: termistorul, curba roşie
o canalul 3: termocuplul, curba verde
Valorile sunt înregistrate automat într-un fişier text (din care ulterior pot
fi extrase perechi de valori tensiune – timp şi calculate valorile
corespunzătoare temperatură – timp)
29
- după aplatizarea curbei (încheierea operaţiei de măsurare a

temperaturii), se scoate termometrul din baia termostatată şi se
urmăreşte graficul de scădere al tensiunii măsurate până ce aceasta
devine constantă
- la încheierea măsurătorii se întrerupe înregistrarea datelor, se
salvează datele şi graficul de pe ecran
- măsurătorile se repetă pentru celelalte două termometre electrice.
Verificarea comportamentului în nisip:
- se porneşte reşoul, pe poziţia 3

- nisipul se încălzeşte până la o anumită temperatură
- se introduce unul dintre cele trei termometre electrice în nisip
- simultan cu introducerea termometrului în nisip se porneşte un
cronometru. Se notează la intervale de timp cât mai scurte timpul şi
temperatura corespunzătoare (5 secunde) şi se completează în tabelul
de măsurători.
- se repetă pe rând măsurătorile pentru celelalte două termometre
electrice
Tabel timp răspuns:
Timpul Termorezistenţa Termistorul Termocuplul

‫[ ح‬sec] t1 [ºC] t2 [ºC] t3 [ºC]
0
.....
.....
.....
….
Momentul
aplatisării
curbei
- se trasează graficele de variaţie a temperaturii la creşterea, pentru

fiecare dintre cele trei termometre electrice
- pentru fiecare termometru se calculează:

o constanta de timp (timpul după care diferenţa dintre
temperatura iniţială a elementului sensibil şi temperatura
finală este egală cu 0,632 din diferenţa maximă de
temperatură):
T  0,632  t final  t initial  [sec]
o timpul de răspuns 5% (timpul după care diferenţa dintre
temperatura elementului sensibil şi cea a mediului nu
depăşeşte  5% din diferenţa maximă posibilă):
 5  2,995  T [sec]
o timpul de răspuns 2% (timpul după care diferenţa dintre
temperatura elementului sensibil şi cea a mediului nu
depăşeşte  2% din diferenţa maximă posibilă):
 2  3,912  T [sec]

31
1.4. Verificarea senzorului termometrelor rezistive

(termorezistenţa, termistorul)
Evidenţierea fenomenului de variaţie a rezistenţei termometrelor rezistive

(termorezistenţa, termistorul) în funcţie de temperatură.
Însuşirea tehnicii de măsurare a rezistenţelor termometrelor electrice

rezistive şi verificarea senzorilor acestora.
Însuşirea modalităţii de calcul a temperaturii în funcţie de rezistenţă, cu

ajutorul tabelelor.

1.1): termorezistenţa, termistorul.
Termometre electrice: termorezistenţa, termistorul – vezi capitolul 1.1.3
- se introduc în baia termostatată

termometrele ale căror senzori
se verifică (termorezistenţa,
termistorul)
- se setează (vezi capitolul 1.1.2)
temperatura de lucru SETP 1 pe
o valoare cu maximum 1 ºC mai
mare decât temperatura apei din
baia termostatată. Aceasta va
reprezenta temperatura etalon a
primului regim de lucru; se
notează în tabelul de măsurători.
- apa se va încălzi până la
temperatura de lucru
- la 5 minute după ce temperatura instantanee a ajuns la valoarea

temperaturii de lucru se măsoară rezistenţa celor doi senzori, cu multimetrul
digital
- valorile celor două rezistenţe se notează în tabelul de măsurători
- se setează o nouă valoare a SETP 1, cu 3 ºC mai mare decât valoarea
anterioară şi se face o nouă măsurătoare într-un nou regim de lucru,
după procedeul de mai sus
- în total, se fac 5 seturi de măsurători pentru 5 regimuri de lucru
diferite
Tabel măsurători:
Termometru Notaţie Sursa Regimul de lucru
1 2 3 4 5
tet [ºC] măsura
Etalon
Ret [Ω] calcul
Termorezistenţa R1 [Ω] măsura
Termistorul R2 [Ω] măsura
- pentru fiecare set de măsurători se află rezistenţa corespunzătoare

temperaturii etalon, prin interpolare, din tabelul 1. (capitolul 1.1.3).
- se calculează erorile absolute şi relative pentru rezistenţe în funcţie
de etalon şi se completează în tabelul de erori absolute şi cel de erori
relative:
o eroarea absolută:  R  Ret  Rverificat [Ω]
Ret  Rverificat
o eroarea relativă:  R %   100 [%]
Ret
Tabel erori absolute rezistenţe:
Termometrul Notaţie Regimul de lucru
[UM] 1 2 3 4 5
Etalon Ret [ºC]
Termorezistenţa εR1 [ºC]
Termistorul εR2 [ºC]
33
Tabel erori relative rezistenţe:

Termometrul Notaţie Regimul de lucru
[UM] 1 2 3 4 5
Etalon Ret [Ω]
Termorezistenţa εR%1 [%]
Termistorul εR%2 [%]
- se reprezintă grafic erorile absolute şi relative
R% R
[%] [Ω]
tet [ºC] tet [ºC]
1.5. Verificarea traductorului termorezistenţei

Evidenţierea fenomenului de variaţie a rezistenţei termorezistenţei în funcţie

de temperatură.
Însuşirea modalităţii de calcul a temperaturii în funcţie de rezistenţă, cu

ajutorul tabelelor. Însuşirea modalităţii de verificare a unui traductor de
temperatură rezistiv

1.1): termorezistenţa.
Termometre electrice: termorezistenţa – vezi capitolul 1.1.3
- se deconectează termorezistenţa de la standul de măsură

- în mufele pentru rezistenţe se introduc pe rând următoarele
rezistenţe: 10 Ω, 100 Ω, 110 Ω.
- se citeşte valoarea de temperatură indicată pe display pentru fiecare
rezistenţă
Tabel măsurători şi rezultate:

Termometru Notaţie Sursa Regimul de lucru
mărime R=10 R=100 R=110
[Ω] [Ω] [Ω]
Ret [Ω] setat
Etalon
tet [ºC] calcul
t1 [ºC] măsură
Termorezistenţa ε1 [ºC] calcul
ε%1 [%] calcul
t2 [ºC] măsură
Termistorul ε2 [ºC] calcul
ε%2 [%] calcul
- din tabelul 1 (vezi capitolul 1.1.3) se obţin temperaturile etalon

corespunzătoare rezistenţelor introduse
- se calculează erorile absolute şi relative de măsură pentru
temperaturi, considerându-se valorile citite din tabelul 1 drept etalon:
o eroarea absolută:   t etalon  t verificat [ºC] ;

35
t etalon  t verificat
o eroarea relativă:  %   100 [%] ;
t etalon
- se trasează graficele de variaţie ale erorilor absolute şi relative
R% R
[%] [Ω]
tet [ºC] tet [ºC]

2. MĂSURAREA PRESIUNILOR
2.1. Determinarea constantei micromanometrului cu tub
înclinat cu ajutorul micromanometrului Askania
Însuşirea modalităţii de măsură a presiunilor cu ajutorul micromanometrului

Askania şi cu ajutorul micromanometrului cu tub înclinat.
Determinarea constantei unui micromanometru cu tub înclinat, prin

compararea indicaţiilor acestuia cu ale unui micromanometru Askania.
Micromanometrul tip Askania şi micromanometrul cu tub înclinat sunt

aparate de măsurat diferenţe mici de presiune cu precizie ridicată. Ordinul
de mărime al diferenţelor de presiune măsurate este de câţiva zeci mmH2O.
Micromanometrul Askania
Aparatul este compus dintr-un tub U care are la fiecare capăt câte un
rezervor, dintre care unul este fix (RF) iar celălalt mobil (RM). Rezervorul
mobil se poate deplasa pe verticală, pentru a compensa prin celălalt
diferenţa de presiune.
RM RF
În rezervorul fix (RF) se află un con orientat cu vârful în jos. Vârful acestuia
este amplasat la o înălţime de referinţă, corespunzătoare nivelului egal în
cele două rezervoare (deci presiunilor egale). Imaginea conului se reflectă
de suprafaţa lichidului manometric. Ca urmare, atunci când privim prin
dispozitivul de vizare, se văd două conuri: unul real şi unul virtual
(reflectat).
Aceste conuri pot fi într-una din următoarele situaţii:
o vârf în vârf: dacă nivelul în rezervorul fix este la valoarea de referinţă

(acesta este momentul în care se citeşte înălţimea rezervorului mobil) –
cazul p1 = p2 :
p1 = p2
o la distanţă unul de celălalt: dacă nivelul în rezervorul fix este sub cel de
referinţă (vârful conului se află deasupra lichidului manometric) – cazul
p1 > p2 :
p1 > p2
o cu vârfurile intrate unul în celălalt: dacă nivelul în rezervorul fix este

peste cel de referinţă (vârful conului este în lichidul manometric) – cazul
p1 < p2 :
p1 < p2
Diferenţa de presiune indicată de micromanometrul ASKANIA

corespunzătoare unei denivelări hask (mm) citite la poziţia de echilibru este:
p ask   H 2O  g  hask  10 3 [N/m2]
unde:
 H O - densitatea lichidului manometric din aparat
2
(apa:  H 2O  1000 kg/m3);

g - acceleraţia gravitaţională (g = 9,81 m/s2);
Δhask - denivelarea citită [mm].
Micromanometrul cu tub înclinat
Micromanometrul cu tub înclinat este compus dintr-un rezervor legat

la un tub înclinat.
Diferenţa de presiune se determină cu relaţia:
 d12 
pti    g  H    g  L  10   sin   2   L  k  10 3 [N/m2]
3
 d2 
unde:
 - densitatea lichidului manometric din aparat (apa:  H 2O  1000 kg/m3);
g - acceleraţia gravitaţională (g = 9,81 m/s2);
H – denivelarea coloanei de lichid ims
L – lungimea coloanei de lichid în tub imms
 - unghiul de înclinare al tubului faţă de orizontală
d1, d2 – diametrul tubului, rezervorului
k - constanta aparatului [N/m3]
39
Constanta aparatului depinde de densitatea lichidului manometric utilizat şi

de caracteristicile constructive ale aparatului (poziţia tubului înclinat,
diametrul tubului înclinat şi cel al rezervorului):
 d12 
k    g   sin   2 
 d2 
d2
Pentru aparatul utilizat d2 >> d1, ceea ce face ca raportul 12 să fie foarte
d2
mic, neglijabil. Ca urmare, constanta k se poate exprima cu suficientă
precizie prin relaţia:
k    g  sin  [N/m3]
- se montează
cele două
micromanome-
tre în poziţie de
lucru, cu ajutorul
şuruburilor de
calare şi a
nivelelor aflate
pe postamentele
aparatelor.
- se aduce la
priza (+) a
fiecărui aparat
tubul flexibil de cauciuc la capătul căruia se creează suprapresiunea. Priza (–
) se lasă liberă (sub acţiunea presiunii atmosferice).
- cu ajutorul balonului de plastic se creează o suprapresiune, care este
măsurată de cele două manometre.
Notă: Se are în vedere ca suprapresiunea creată să nu depăşească
domeniul de măsură al aparatelor (pentru ca lichidul manometric să nu fie
deversat în afara aparatului).
- se efectuează măsurătorile cu cele două micromanometre şi se notează
mărimile citite ( Δhask şi Δpti ), în tabelul de măsurători şi rezultate
- se repetă măsurătorile pentru cinci valori de presiuni diferite generate cu

ajutorul balonului de plastic.
Tabel de măsurători şi rezultate:
Nr. Δhask Δpask Δpti L K K*

crt. (mm) (N/m2) (N/m2) (mm) (N/m3) (N/m3)
măsura calcul calcul măsura Calcul calcul
1
2
3
4
5
- se calculează Δpask conform relaţiilor date la capitolul 2.1.2

- ţinând seama că ambele micromanometre au măsurat aceeaşi
presiune, rezultă pti  p ask
- pentru fiecare set de măsurători, constanta k se obţine din:
p
k  ti  10 3 [N/m2]
L
- constanta aparatului se estimează ca valoare medie a valorilor
obţinute în cele cinci seturi de măsurători:
1 n
k*    ki
n i 1
unde: n = 5 reprezintă numărul de seturi de măsurători
- se trag concluzii referitor la valoarea medie a constantei şi la valorile

din fiecare set de măsurători
41
2.2. Verificarea unui traductor de presiune.

Trasarea caracteristicii traductorului de presiune
Însuşirea modalităţii de verificare a unui traductor de presiune cu ajutorul

dispozitivului de calibrare cu piston şi greutăţi
Dispozitivul se bazează pe o presiune etalon generată cu ajutorul unor

greutăţi. Acestea sunt aşezate deasupra unui piston introdus într-un sistem
hidraulic umplut cu ulei. Presiunea uleiului din sistem este măsurată cu
ajutorul traductorului.
traductor
piston cu
greutăţi
sistem
hidraulic
Presiunea etalon se determină din relaţia:

G
p [N/m2]
A
în care:
G - greutatea ce acţionează asupra pistonului:
G  m  g [N]
unde: m – masa [kg];
g – acceleraţia gravitaţională (9.81 m/s2);
A – suprafaţa secţiunii pistonului:
 d2
A [m2]
4
unde: d – diametrul pistonului [m]
2.2.3. Descrierea dispozitivului de verificare
sonda de presiune traductor de presiune

sistem hidraulic
unitatea de sarcina greutăţi
sistem de reglare
cu manivelă
afişaj tensiune
ieşire traductor placa de bază
43
Dispozitivul de verificare al traductoarelor de presiune conţine două

componente principale:
- sonda de presiune: cilindru în care se înfiletează traductorul de presiune
verificat
- unitatea de sarcină: cilindru în interiorul căruia intră un piston deasupra
căruia pot fi aşezate diferite greutăţi (pentru a se obţine diverse valori de
presiune).
Cele două componente ale dispozitivului sunt unite printr-o conductă

umplută cu ulei, care permite transmiterea presiunii generate de greutăţi
către sonda de presiune.
Atunci când greutăţile sunt aşezate pe suportul pistonului, presiunea din

sistem creşte. Greutăţile sunt proiectate astfel încât să fie posibile variaţii de
presiune cu câte 0.5 bar. Presiunea din interiorul sistemului este măsurată cu
ajutorul traductorului de presiune (printr-un senzor de presiune legat la un
circuit electronic).
Traductor presiune
Circuit electronic
(circuit punte si
Display digital condiţionare semnal)
Senzor
Ajustarea punctului de zero
Se ridică pistonul din cilindru,

cu ajutorul manivelei
Se scoate pistonul din cilindru
Cu ajutorul manivelei, se
ajustează nivelul de ulei în
cilindru astfel încât acesta să
fie umplut până la margine.
Traductorul ar trebui să indice

valoarea zero (deoarece este
supus numai presiunii
atmosferice).
45
Verificarea traductorului de presiune
După ajustarea punctului de zero, se reinstalează pistonul deasupra

sistemului hidraulic. Pentru a evita frecarea, pistonului i se imprimă o uşoară
miscare de rotaţie.
Masa pistonului este de 378 g, care corespunde presiunii:
G m g 0.378  9.81
p    0.328  10 5 N / m 2  0.328bar
A  d 2
  0.012 2
4 4
Adăugând o masă de 192 g se obţine presiunea de 0.5 bar. În continuare,

adăugând succesiv mase de 577 g, se obţin creşteri de presiune de câte 0.5
bar.
Valorile de presiune generate se compară cu cele măsurate cu ajutorul

traductorului
În tabelul de mai jos se indică corespondenţa dintre masă, presiune şi

tensiunea de ieşire din traductor.
Masa [kg] 0 0.378 0.570 1.147 1.724 2.301 2.878

Presiune [bar] 0 0.328 0.494 0.995 1.495 1.995 2.495
Tensiune ieşire
0 1.3 1.96 3.95 5.94 7.92 9.91
traductor [V]
Caracteristicile traductorului care se urmăresc sunt:
- punctul de zero: deviaţia de zero trebuie să fie de maximum 50 mV

- eroarea de măsură: pentru orice valoare din domeniu, aceasta trebuie să
se încadreze în limita de ± 0.3% din domeniul de măsură .
Caracteristica traductorului de presiune
Caracteristica traductorului arată relaţia de legătură dintre semnalul de

intrare (o presiune) şi semnalul de ieşire din traductor (o tensiune).
În cazul traductorului de presiune, caracteristica are o formă liniară. Pentru

valori ale semnalului de intrare intre 0 … 2,5 bar şi valori ale semnalului de
ieşire intre 0 … 10 V, caracteristica traductorului este dată de relaţia:
U max 10V
Us  p   p
p max 2.5bar
Us  4 p
Aceasta este încadrată de doua limite de toleranţă (inferioară şi superioară),

ce depind de eroarea de măsură acceptată:
- limita inferioară de toleranţă: U inf  U s  eroare

- limita superioară de toleranţă: U sup  U s  eroare
Eroarea de măsură trebuie să se încadreze în limitele ±0,03 V, respectiv

±0,0075 bar faţă de valoarea etalon.
Limita superioară Caracteristica

U [V] traductorului
Limita inferioară
p [bar]
47
2.2.4. Date tehnice ale dispozitivului de verificare
Diametrul pistonului d 12 mm
Suprafaţa pistonului A 113,0973 mm2
Acceleraţia
g 9,81 m/s2
gravitaţională
Senzor Huba 691

Domeniu de măsură Presiunea absolută: 0 … 2,5 bar
Semnal ieşire Semnal: 0 … 10 V
Tip conexiune Conexiune cu 3 fire
Tensiune de lucru Ub = 24 V
Greutăţile disponibile Masa [kg]

m1 (piston) 0,3735
m2 (senzor) 0,191
m3 0,574
m4 0,5725
m5 0,5725
m6 0,5725
Numărul Greutate totală Presiune Tensiune

greutăţilor Componente de
kg N/mm2 bar V
folosite greutăţi
0 Sistem deschis 0 0 0 0
1 m1 0.378 0.0324 0.328 1.29
2 m1+m2 0.570 0.0490 0.494 1.94
3 m1+m2+m3 1.147 0.0988 0.995 3.92
4 m1+m2+m3+m4 1.724 0.1484 1.495 5.91
5 m1+m2+m3+m4+ 2.301 0.1981 1.995 7.9
m5
6 m1+m2+m3+m4+ 2.878 0.2477 2.495 9.91
m5+m6
5 m1+m2+m3+m4+ 2.301 0.1981 1.995 7.9
m5
4 m1+m2+m3+m4 1.724 0.1488 1.495 5.91
3 m1+m2+m3 1.147 0.0988 0.995 3.92
2 m1+m2 0.570 0.0490 0.494 1.94
1 m1 0.378 0.0324 0.328 1.29
0 Sistem deschis 0 0 0 0
- se studiază lucrarea din îndrumar şi instalaţia din laborator;

- se ajustează punctul de zero şi se citeşte tensiunea de ieşire a
traductorului;
- se aşează masa de 0.328 g (pistonul); se citeşte tensiunea de ieşire a
traductorului şi se notează în tabelul pentru verificarea traductorului;
- se aşează inelul de 0.166; se citeşte tensiunea de ieşire a traductorului şi
se notează în tabelul pentru verificarea traductorului;
- se adaugă pe rând inelele de 0,5 bar şi se citeşte tensiunea de ieşire a
traductorului care se notează în tabelul de valori pentru verificarea
traductorului;
- se scot pe rând inelele de 0,5 bar şi se citeşte tensiunea de ieşire a
traductorului, apoi se scoate inelul de 0,166 bar şi se citeşte semnalul de
ieşire al traductorului. Valorile se notează în tabel;
- se scoate pistonul şi se citeşte tensiunea de ieşire a traductorului care se
notează în tabel.
49
Verificarea traductorului de presiune

Traductor de
Etalon Eroare relativă
Nr. presiune
crt. Me pe Ue pt Ut εp εt
[kg] [bar] [V] [bar] [V] [%] [%]
anexa anexa calcul măsura calcul calcul
1 0 0 0
2 0.378 0.328 1.29
3 0.570 0.494 1.94
4 1.147 0.995 3.92
5 1.724 1.495 5.91
6 2.301 1.995 7.9
7 2.878 2.495 9.91
8 2.301 1.995 7.9
9 1.724 1.495 5.91
10 1.147 0.995 3.92
11 0.570 0.494 1.94
12 0.378 0.328 1.29
13 0 0 0
 Verificarea traductorului de presiune:

- Se completează tabelul cu presiunile şi tensiunile etalon corespunzătoare
greutăţilor folosite (din anexa la lucrare);
- se calculează presiunea măsurată cu ajutorul traductorului (vezi capitolul
2.2.4) din relaţia:
U
p t [bar]
4
- se calculează erorile relative de măsură pentru presiuni şi tensiuni, în

funcţie de valorile etalon:
pe  pt
p   100 [%]
pe
Ue Ut
t   100 [%]
Ue
- se trasează graficele erorilor relative
t p
[%] [%]
Ue [V] pe [bar]
- se compară rezultatele obţinute şi se trag concluzii.
 Trasarea caracteristicii traductorului de presiune:
- se completează tabelul de mai jos cu valorile pt, Ut şi Ue din tabelul

anterior;
- se calculează limita inferioară a semnalului de ieşire:
U inf  U e  0,03 [V]
- se calculează limita superioară a semnalului de ieşire:
U sup  U e  0,03 [V]
Caracteristica traductorului de presiune

Nr. Presiune Tensiune Tensiune Limita Limita
crt. măsurată teoretică inferioară superioară
(etalon) (-0,3%) (+0,3%)
pt [bar] Ut [V] Ue [V] Uinf [V] Usup [V]
1
2
3
4
5
...
51
- se trasează grafic caracteristica reala şi teoretică a traductorului,

împreuna cu limitele de toleranţă;
Caracteristica
traductorului
(reală)
U [V] Limita superioară
Caracteristica
traductorului
(teoretică)
Limita inferioară
p [bar]
- se verifică încadrarea caracteristicii reale în limitele de toleranţă şi se

trag concluzii.
3. MĂSURAREA UMIDITĂŢII ATMOSFERICE

3.1. Scopul lucrării
Însuşirea modalităţii de măsură a umidităţii cu ajutorul psihrometrului şi a
higrometrului cu fir de par.
3.2. Consideraţii teoretice

Aerul atmosferic reprezintă un amestec de gaze cu vapori de apă. Cantitatea
de vapori de apă ce poate fi înmagazinată de aer (umiditatea) variază odată
cu temperatura şi cu presiunea aerului. În anumite condiţii de temperatură şi
presiune, aerul atmosferic se poate afla într-una din următoarele două
situaţii:
o conţine cantitatea maximă de vapori de apă (umiditatea este maximă)
– caz în care moleculele vaporilor de apă se află la presiunea de
saturaţie corespunzătoare temperaturii atmosferice (psv)
o conţine o cantitate de vapori de apă mai mică decât cantitatea
maximă de vapori (umiditatea este mai mică decât cea maximă) –
caz în care moleculele vaporilor de apă din aer se află la o presiune
parţială (pd) mai mică decât presiunea de saturaţie corespunzătoare
temperaturii atmosferice (psv)
Umiditatea atmosferică poate fi exprimată prin următoarele mărimi:
o Umiditatea absolută – arată cantitatea de vapori de apă existentă în

aer în unitatea de volum. Umiditatea absolută se determină ca
raport între masa vaporilor de apă din aer şi volumul de aer:
mv
v  [kg/m3]
V
unde:
mv – masa vaporilor de apă din aer, în [kg]
V – volumul de aer umed, în [m3]
o Umiditatea relativă – care se exprimă comparativ cu umiditatea

maximă posibilă pentru condiţiile atmosferice date. Umiditatea
53
relativă se determină ca raport dintre presiunea parţială a vaporilor

de apă şi presiunea lor de saturaţie, la aceeaşi temperatură:
pd
 , valoare adimensională
p sv
sau:
pd
  100 [%]
p sv
unde:
psv - presiunea de saturaţie a vaporilor de apă
corespunzătoare temperaturii atmosferice [bar] – se
obţine din tabelele cu proprietăţile apei în funcţie de
temperatură (tabelul 1)
pd - presiunea parţială a vaporilor de apă din aer [bar] – se
obţine cu ajutorul unui aparat de măsură denumit
psihrometru.
o Gradul de umiditate (conţinutul de umiditate) – arată care este

cantitatea de apă comparativ cu cantitatea de aer umed. Gradul de
umiditate se determină ca raport dintre masa vaporilor de apă şi
masa aerului uscat:
mv
x [kgvap apa/kgaer uscat]
ma
sau
  psv
x  0.622  [kgvap apa/kgaer uscat]
p    psv
în care:
φ - umiditatea relativă, adimensională;
p - presiunea atmosferică (barometrică), în [mbar]

psv - presiunea de saturaţie a vaporilor de apă corespunzătoare
temperaturii atmosferice, în [mbar] – se obţine din tabelele cu proprietăţile
apei în funcţie de temperatură (tabelul 1)
3.2.1. Psihrometrul
Pentru desfăşurarea lucrării se utilizează două tipuri constructive de

psihrometre: psihrometrul clasic cu termometru uscat şi termometru umed
(aflat pe standul de temperaturi) şi psihrometrul Assmann cu ventilator
mecanic.
Psihrometrul clasic
termometru
termometru umed
uscat
bulb învelit în
săculeţ din bumbac
umed
rezervor cu
apă
Termometrul uscat măsoară temperatura aerului la umiditatea atmosferică.

Temperatura astfel măsurată se numeşte temperatura termometrului uscat.
Termometrul umed măsoară temperatura în condiţii de umiditate maximă,

cu φ=100%. Acesta are bulbul învelit într-un săculeţ din bumbac umezit.
Pentru a menţine săculeţul în stare umedă, un capăt al acestuia se află
imersat într-un rezervor umplut cu apă, umezirea realizându-se în mod
continuu, prin capilaritate. Temperatura măsurată cu termometrul umed se
numeşte temperatura termometrului umed.
55
Valoarea temperaturii termometrului umed este întotdeauna inferioară celei

a termometrului uscat. Explicaţia este următoarea: datorită faptului că aerul
nu este la umiditatea maximă (nu este saturat cu vapori de apă), o parte din
apa cu care este îmbibat săculeţul se va evapora. Cu cât aerul este mai uscat
(are mai puţină umiditate), cu atât se va evapora mai multa apă (pentru a se
atinge starea de saturaţie). Pentru evaporare, apa consumă o cantitate de
energie (sub forma de căldură latentă de evaporare), pe care o ia din aer. Ca
urmare, temperatura măsurată cu termometrul umed va fi mai mică decât
temperatura termometrului uscat, apropiindu-se cât mai mult de valoarea
temperaturii de rouă. Diferenţa dintre cele două temperaturi va fi cu atât mai
mare cu cât umiditatea atmosferică este mai mică, deci cu cât aerul este mai
uscat şi are capacitatea de a se îmbogăţi cu vapori de apă.
Psihrometrul Assmann
ventilator
termometru
uscat
termometru
umed
bulb învelit în
bumbac umed
vas cu apă
Psihrometrul Assmann are în plus faţă de psihrometrul clasic un ventilator

mecanic acţionat de un resort spiralat anterior tensionat prin intermediul
unui şurub cu clichet. Cu ajutorul acestui ventilator se creează un curent de
aer în jurul celor două termometre. Prin existenţa acestuia se îmbunătăţeşte
schimbul de căldură cu mediul înconjurător, asigurându-se astfel o măsură
mai bună într-un timp mai scurt (în special în cazul termometrului umed).
3.2.2. Higrometrul cu fir de păr
Principiul de măsură se bazează pe proprietatea materialelor higroscopice de

a se deforma în funcţie de umiditate. Materialul higroscopic utilizat este firul
de păr uman, blond, degresat. Acesta este întins în suviţe, între o piesă fixă
şi o piesă mobilă pusă în legătură cu un ac indicator şi menţinut permanent
în stare tensionată cu ajutorul unui resort.
Odată cu modificarea cantităţii de vapori de apă din aer, firul de păr îşi
modifică lungimea, modificând astfel şi poziţia piesei mobile. Deplasarea
acesteia este amplificată şi transmisă către un sistem indicator.
Piesă fixă
Piesă mobilă
Ac indicator
Resort
Tijă de legătură
57
3.3. Procedeul de măsură
- se studiază lucrarea din îndrumar şi instalaţia din laborator;

- pentru cele două variante constructive ale psihrometrului se citesc:
o temperatura termometrului umed: tum [°C]
o temperatura termometrului uscat: ta [°C]
Atenţie: în cazul psihrometrului Assmann, ventilatorul trebuie armat manual

şi lăsat să funcţioneze un timp de aproximativ 5 minute înainte de efectuarea
măsurătorilor.
- se estimează presiunea barometrică: p în [mbar]
- se citeşte umiditatea relativă [%] indicată de higrometrul cu fir de păr;
- se completează mărimile în tabelul de rezultate.
Tabel rezultate
Mărimea UM Psihrometru Psihrometru Higro-

Assmann metru cu
fir de par
Varianta 1 Varianta Varianta 1 Varianta 2
2
tum ºC măsură măsură măsură măsură -
ta ºC măsură măsură măsură măsură -
p mbar măsură măsură măsură măsură -
Δt ºC calcul calcul calcul calcul -
pv mbar tabel 1 - tabel 1 - -
Pd mbar calcul - calcul - -
psv mbar tabel 1 tabel 1 tabel 1 tabel 1 -
φ - calcul calcul calcul calcul -
φ[%] % calcul tabel 2 calcul tabel 2 măsură
x - calcul calcul calcul calcul -
εφ % calcul calcul -
εx % calcul calcul
59
3.4. Prelucrarea datelor
Varianta 1 de calcul:
1. Diferenţa de temperatură psihrometrică
t  t a  t um [°C]
2. Presiunea parţială a vaporilor de apă din aer:
p
p d  p v  0.67  t  [mbar]
1013
unde:
pv – presiunea de saturaţie a apei la temperatura termometrului umed
pv  f t um  [mbar] - se citeşte din tabelul 1
3. Presiunea de saturaţie a vaporilor de apă, determinată în funcţie de

temperatură termometrului uscat:
p sv  f t a  [mbar] - se citeşte din tabelul 1
4. Umiditatea relativă:
pd
 , adimensională
p sv
sau:
 %     100 [%]
5. Gradul de umiditate:
  p sv
x  0.622  [kg apa/kg aer uscat]
p    p sv
Varianta 2 de calcul:
1. Diferenţa de temperatură psihrometrică
t  t a  t um [°C]
2. Umiditatea relativă:
 %  [%] - se citeşte din tabelul 2
Δt … Δt1 Δt Δt2 …
ta
…
ta1 φ1
ta φ
ta2 φ2
…
În cazul în care valorile lui Δt sau ta nu se găsesc în tabel, umiditatea se va
obţine prin interpolare în funcţie de valorile imediat inferioare sau
superioare:
  2
  1  1
t1  t 2
3. Presiunea de saturaţie a vaporilor de apă, determinată în funcţie de

temperatură termometrului uscat:
p sv  f t a  [mbar] - se citeşte din tabelul 1
4. Gradul de umiditate:
  p sv
x  0.622  [kg apa/kg aer uscat]
p    p sv
Nota:
61
În varianta 2, presiunea de saturaţie a vaporilor de apă se determină numai în

cazul în care se doreşte calculul gradului de umiditate „x”.
3.5. Anexe
Tabelul 1: Proprietăţile termodinamice ale apei în funcţie de temperatură
Tabelul 2: Tabel cu valorile umidităţii relative pe baza temperaturilor

psihrometrice
tuscat tumed - tuscat [ºC]

[ºC]
Umiditatea atmosferică relativă [%]

63
4. MĂSURAREA DEBITELOR
4.1. Obiectivul lucrării
Constă în determinarea debitelor de fluide lichide (apă) cu ajutorul a trei
tipuri uzuale de debitmetre:
- debitmetru rotametric;
- debitmetru cu tub Venturi;
- debitmetru cu diafragmă plată.
4.2. Metoda de măsură

Pentru a determina debitul cu rotametrul, metoda de măsură se bazează pe
echilibrul forţelor de greutate, Arhimedică şi hidrodinamică ce se stabilesc
asupra unui flotor liber, imersat în fluid, la un anumit debit care străbate
secţiunea de curgere dintre acest flotor şi tubul cvasicilindric în care este
introdus. Tubul cilindric este prevăzut cu o scară de măsură gradată
inscripţionată pe exterior pe care se citeşte direct debitul, în l/min.
Pentru măsurarea debitelor cu ajutorul tubului Venturi şi al diafragmei plate

metoda de măsură se bazează pe variaţia de secţiune care conduce la o
variaţie a presiunii statice între secţiunile de intrare şi cele de ieşire din cele
două aparate. Măsurarea acestei diferenţe de presiune conduce la
determinarea pe cale analitică a debitului de fluid.
4.3. Descrierea standului de măsură

Standul de măsură se compune din următoarele elemente principale:
- bazin cu apa în circuit închis (din material plastic);

- pompa de circulaţie cu turaţie variabilă comandată manual;
- standul de măsură propriu-zis compus din tubul Venturi,
rotametrul şi diafragma legate în serie pe circuitul debitului de
apă;
- sistemul de măsură al presiunilor statice cu manometre
diferenţiale cu tuburi drepte (racordate la prizele de presiune al
celor trei sisteme de măsură);
- elemente de racord cu furtun elastic, ventil de reglaj şi conducte

din PVC pentru realizarea circuitului între bazin, pompă şi
standul de măsură;
- supapa cu bilă pentru blocarea returului apei în rezervorul de
stocare;
- tub gradat pentru stabilirea debitului prin litrare directă.
Vedere de ansamblu a sistemului de măsură a diferenţelor de presiune

65
Rotametrul
Diafragma de măsură
Tubul Venturi
4.4. Date tehnice privind sistemele de măsură

a) Pentru tubul Venturi:
- diametrul conductei în amonte : d1  0,03175 [m] ;

- aria transversală a secţiunii conductei în amonte de tub:
A1  7,92  10 4 [m 2 ]
;
- diametrul secţiunii minime a tubului Venturi: d 2  0,015 [m] ;

- aria secţiunii minime a tubului Venturi A2  1,77  10 4 [m 2 ] ;
- unghiul ajutajului convergent al tubului Venturi: 1  210 ;
- unghiul ajutajului divergent al tubului Venturi:  2  14 0 ;
b) Pentru diafragma plată:

67
- diametrul conductei în amonte de diafragmă:

d1  0,03175 [m] ;
- aria transversală a secţiunii conductei în amonte de diafragma:
A1  7,92  10 4 [m 2 ]
;
- diametrul secţiunii minime a orificiului diafragmei:

d 3  0,020 [m] ;
- aria secţiunii minime a orificiului: A3  3,14  10 4 [m 2 ] ;
c) Prizele de presiune statică:
Prizele de presiune statică sunt astfel amplasate astfel încât manometrele

diferenţiale să poată măsura diferenţele de presiune create de aparatele de
măsură, astfel:
- h1  h2 [mm H2O ] - presiunea diferenţială pe ajutajul convergent al

tubului Venturi;
- h1  h3 [mm H 2O ] - pierderea de presiune remanentă pe tubul Venturi;
- h 4  h5 [mmH 2O ] - pierderea de presiune remanentă pe tubul
rotametric;
- h6  h7 [mm H 2O ] - presiunea diferenţială pe diafragmă;
- h6  h8 [mm H 2O ] - pierderea de presiune remanentă pe diafrgmă;
4.5. Formule de calcul

Relaţiile de calcul pentru determinarea debitelor de fluid se bazează pe
principiul de definiţie a debitului volumetric sau pe aplicarea legii lui
Bernoulli pentru fluide incompresibile în curgere izotermă şi staţionară.
a) determinarea directă a debitului:
Se foloseşte metoda litrării, care constă în măsurarea unui volum de apă

bine determinat (măsurat prin intermediul tubului gradat după închiderea
returului din vas cu ajutorul supapei cu bilă) şi al timpului scurs până la

atingerea acelui volum:
V
Qt  [m 3 / s]

b) determinarea debitului cu ajutorul rotametrului:
Se citeşte indicaţia de pe scara gradată în dreptul suprafeţei plane superioare

a flotorului, în l/min şi se împarte la 60.000 pentru a afla debitul în m3/s;
QR  (INDICATIA CITITA in l / min) / 60.000 [m 3 / s ]
c) determinarea debitului volumetric cu tubul Venturi:
Relaţia analitică de calcul a debitului volumetric este:
CV  A2 2  p
QV   [m 3 / s ]  Ct  p
A 
2 
1   2 
 A1 
unde: Cv  0,98 - este constanta de debit a tubului Venturi determinată
experimental; p  10  h1  h2  [Pa] - este presiunea diferenţială pe tubul
Venturi;  [kg / m 3 ] - este densitatea apei la temperatura de lucru ( ρ =
992 kg/m3 )
d) determinarea debitului volumetric cu diafragma de măsură:
Relaţia analitică de calcul a debitului volumetric este:
C D  A3 2  p
QD   [m 3 / s]
 A3   2

1   
 A1 
unde: C D  0,63 - este constanta de debit a tubului Venturi determinată
experimental; p  10  h6  h7  [Pa] - este presiunea diferenţială creată
de orificiul diafragmei;  [kg / m 3 ] - este densitatea apei la temperatura
de lucru ( ρ = 992 kg/m3 )
69
4.6. Modul de lucru

- Se porneşte pompa de la comutatorul electric amplasat pe panoul
bazinului de apă şi imediat se deschide robinetul de refulare al
standului de măsură;
- Se realizează apoi, dacă este cazul o contrapresiune cu ajutorul pompei
de aer pe sistemul de măsură al manometrelor diferenţiale, în scopul
posibilităţii de măsură a presiunilor pentru toate sistemele de pe stand.
Nivelul de contrapresiune este opţional şi se va stabili aproximativ la
jumătatea sticlelor de nivel pentru a putea realiza regimuri de debite în
întreaga gamă posibilă a standului;
- Se reglează apoi o turaţie convenabilă cu ajutorul potenţiometrului
pompei, amplasat pe bazinul de apă imediat sub comutatorul electric;
- După stabilizarea regimului (cca. 10 – 15 sec) se face primul set de
măsurători;
- Se modifică uşor turaţia pompei şi deci implicit şi debitul şi apoi se
procedează la următorul set de măsurători.
În acest mod se realizează cel puţin trei seturi de măsurători la debite
diferite.
După încheierea tuturor regimurilor de lucru se va închide mai întâi
robinetul de refulare şi apoi imediat se va opri pompa de circulaţie.
4.7. Înregistrarea rezultatelor măsurătorilor

Pentru fiecare regim de lucru în parte se vor înregistra datele măsurate într-
un tabel conform modelului de mai jos:
Tabel 1. Valorile mărimilor măsurate

rotametric
Regimul
de lucru
măsurat
colectat
Timpul
Volum
Debitul
h1 h2 h3 h4 h5 h6 h7 h8
(m3) (sec) (l/min) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm)
1
2
3
4.8. Calculul mărimilor şi prelucrarea rezultatelor

Pe baza măsurătorilor efectuate şi al relaţiilor de calcul prezentate anterior
se vor face calculele de debite şi se vor determina erorile relative faţă de
valoarea debitului determinat prin litrare directă.
Astfel erorile relative au următoarele expresii analitice:
- eroarea relativă de debit măsurat cu rotametrul:

Q  Qt
R  R  100 [%]
Qt
- eroarea relativă de debit măsurat cu tubul Venturi:
Q  Qt
V  V  100 [%]
Qt
- eroarea relativă de debit măsurat cu diafragma:
Q  Qt
D  D  100 [%]
Qt
Rezultatele calculelor se vor prezenta sub forma tabelului de mai jos:
Debit prin
rotametru
diafrgma
Regimul
de lucru
Venturi
litrare
Debit
Debit
Debit
(QV)
(QD)
(QR)
(Qt)
ε1 ε2 ε3 Observaţii
(m3/s (m3/s (m3/s (m3/s

(%) (%) (%)
) ) ) )
1
2
3
În final se vor trage concluziile referitoare la rezultatele măsurătorilor.

71
Vedere de ansamblu al standului de măsură debite

5. DETERMINAREA COEFICIENŢILOR DE
PIERDERI LOCALE DE PRESIUNE

Determinarea experimentală a coeficienţilor de pierderi locale de presiune ξ
pentru diferite elemente de conductă: variaţii bruşte de secţiune, coturi,
curbe, fitinguri, pe baza măsurării pierderilor de presiune.
5.2. Metoda de măsurare

Metoda de lucru constă în măsurarea pierderilor de presiune locale cu
ajutorul manometrelor cu lichid, pentru diferite debite stabilite în timpul
lucrării.
Elemente teoretice:
Pierderile locale de presiune se datorează în principal creşterii turbulenţei

curgerii în elementele locale de conductă şi sunt exprimate de relaţia:
w2
ploc    [mcol H 2O ]
2 g
unde:
ξ – coeficient de pierderi locale de presiune;
w – viteza fluidului corespunzătoare secţiunii de intrare în elementul
considerat, [m/s] ;
g – acceleraţia gravitaţională, 9,81 m/s2 .
Din relaţia de mai sus se determină coeficientul de pierderi locale de

presiune ξ pentru o anumită viteză a fluidului, corespunzătoare debitului
volumic stabilit.
2 g
  ploc 
w2
Pentru determinarea coeficientului de pierderi locale se calculează viteza

fluidului pornind de la ecuaţia de debit:
73
 d2
Qv  S  w   w [ m 3 / s]
4
de unde rezulta :
4  Qv
w [m / s]
 d2

- bazin cu apă în circuit închis (din material plastic);

- pompă de circulaţie cu turaţie variabilă comandată manual;
- standul de măsură propriu-zis compus din elemente
provocatoare de pierderi locale de presiune:
o lărgire bruscă de secţiune, (1);
o îngustare bruscă de secţiune, (2);
o ştuţ de racord, (3);
o curba continuă la 900, (4);
o cot racordat la 900, (5);
o cot drept unghiular la 900, (6)
o robinet de reglare;
- sistemul de măsură al presiunilor statice cu manometre
diferenţiale cu tuburi drepte (racordate la prizele de presiune ale
sistemelor de analiză);
- elemente de racord cu furtun elastic, ventil de reglaj şi conducte
din PVC pentru realizarea circuitului între bazin, pompă şi
standul de măsură;
- supapă cu bilă pentru blocarea returului apei în rezervorul de
stocare;
- tub gradat pentru stabilirea debitului prin litrare directă.
Schema de principiu a standului de măsură a pierderilor de presiune locale
Vedere de ansamblu stand – pierderi locale de presiune -

75
5.4. Date tehnice privind sistemele de măsură

- diametrul interior al conductelor de secţiune redusă :
di = 0,0196 m;
- diametrul interior al conductelor de secţiune mărită :
di = 0,0260 m;
- (1), (2), (3), (4), (5), (6) – manometre cu tub vertical pentru
măsurarea presiunilor amonte/aval de elementele generatoare de
pierderi locale de presiune;
- manometru diferenţial cu tub Bourdon pentru diferenţa de
presiune pe robinetul de reglare.
5.5. Modul de lucru

- Se porneşte pompa de la comutatorul electric amplasat pe panoul
bazinului de apă şi se deschide complet robinetul de reglare al standului de
măsură;
- Se reglează apoi o turaţie convenabilă cu ajutorul potenţiometrului
pompei, amplasat pe bazinul de apă imediat sub comutatorul electric;
- După stabilizarea regimului (cca. 10 – 15 sec) se procedează la
măsurarea debitului prin litrare, pentru turaţia astfel stabilită, în modul
următor:
o se închide cu ajutorul supapei cu bilă din cauciuc
recircularea apei către bazinul standului;
o se urmăreşte pe sticla de nivel de pe bazinul rezervorului
(amplasată lângă comutatorul pompei) când apa atinge
nivelul zero şi se porneşte imediat un cronometru;
o se opreşte cronometrul când nivelul apei în sticla de nivel
atinge orice valoare dorită, de volum de apă acumulat,
exprimat în litri (marcată pe sticla de nivel);
o se face apoi raportul dintre acest volum şi timpul
cronometrat determinându-se astfel debitul circulat prin
instalaţie, în (l/s) pentru turaţia stabilită.
V V
Qv  [l / s]  10 3  [m 3 / s ]
 
- Se procedează în continuare la citirea manometrelor cu apă şi tub
vertical, pentru fiecare element de conductă în parte;
- Se înregistrează valorile în tabelul prezentat la paragraful 6
- Se modifica uşor turaţia pompei şi deci implicit şi debitul şi apoi se
procedează la următorul set de măsurători.
În acest mod se realizează cel puţin trei seturi de măsurători la debite

diferite.
După încheierea tuturor regimurilor de lucru se va închide mai întâi
robinetul de reglare şi apoi imediat se va opri pompa de circulaţie.
5.6. Înregistrarea rezultatelor măsurătorilor

Pentru fiecare regim de lucru în parte se vor înregistra datele măsurate într-
un tabel conform modelului de mai jos:
Valorile mărimilor măsurate

Elementul de
[m3/s] (ec. 5)
[m/s] (ec. 4)
Manometru
Manometru
de pierderi
Coeficient
considerat
acumulat
conductă
Viteza w
Debit Qv
măsurat
ξ (ec.2)
amonte
Volum
h1 [m]
h2 [m]
h1-h2
locale
Timp
[m3]
aval
[m]
Δp
[s]
Regimul 1
Lărgire
bruscă de
secţiune (1)
Îngustare
bruscă de
secţiune, (2)
Stuţ de
racord, (3)
Curbă
continuă la
900, (4)
Cot
racordat la
900, (5)
Cot drept
unghiular
la 900, (6)
Regimul 2
Lărgire
bruscă de
secţiune (1)
Îngustare
77
bruscă de
secţiune, (2)
Stuţ de
racord, (3)
Curbă
continuă la
900, (4)
Cot
racordat la
900, (5)
Cot drept
unghiular
la 900, (6)
Regimul 3
Lărgire
bruscă de
secţiune (1)
Îngustare
bruscă de
secţiune, (2)
Stuţ de
racord, (3)
Curba
continuă la
900, (4)
Cot
racordat la
900, (5)
Cot drept
unghiular
la 900, (6)
5.7. Prelucrarea datelor

Pe baza măsurătorilor efectuate şi al relaţiilor de calcul prezentate anterior
se vor trasa diagramele de variaţie a coeficientului de pierderi locale de
presiune funcţie de viteză, pentru fiecare element de conductă în parte.
Se va obţine apoi funcţia de regresie ξ = ξ(w).

Exemplu( realizat în excel):
Variatia coeficientului de pierderi locale de presiune
3.5 y = 0.1861x 2 + 0.7121x + 0.7274

R2 = 1
3
Coef. de pierderi locale
2.5
1.5
0.5
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5
Viteza w [m /s]
79
6. DETERMINAREA COEFICIENŢILOR DE
PIERDERI LINIARE DE PRESIUNE.
DISTRIBUŢIA DE DEBITE INTR-O REŢEA
DE CONDUCTE
Determinarea experimentală a coeficienţilor de pierderi liniare de presiune f
pentru diferite conducte de diametre: Ф = 13; 17,5; 22 mm şi a distribuţiei
de debite pentru diferite configuraţii de sisteme de conducte: serie, paralel,
inelare, buclate etc.
6.2. Metoda de măsurare

Metoda de lucru constă în măsurarea pierderilor de presiune liniare cu
ajutorul manometrelor cu lichid, pentru diferite debite stabilite în timpul
lucrării.
Elemente teoretice:
Pierderile liniare de presiune ∆plîn se datorează în principal frecării fluidului

în curgere cu pereţii conductei precum şi al frecării între straturile de fluid în
timpul curgerii.
Relaţia analitică este dată de expresia:
l w2
plin  f     [Pa]
di 2
unde:
f – coeficient de pierderi liniare de presiune;
w – viteza fluidului în conductă, [m/s] ;
di – diametrul interior al conductei
g – acceleraţia gravitaţională, 9,81 m/s2 ;
ρ – densitatea apei la 20ºC (998 kg/m3)
De asemenea, coeficientul de frecare liniară se poate determina şi din

expresia pierderilor de presiune funcţie de debitului volumetric transvazat
prin elementul de conductă, după relaţia:
81
l  Qv2 Qv2
plin  k  5
   0,811  f  l    [ Pa ]
di d5
de unde rezultă valoarea coeficientului de frecare:
d 5  p lin [ Pa ] d 5  plin [mm H 2O ]

f  1,23  2
 0,123  2
l    Qv l    Qv

- bazin cu apă în circuit închis (din material plastic);

- pompa de circulaţie cu turaţie variabilă comandată manual;
- standul de măsură propriu-zis compus din elemente de conductă
supuse analizei, de aceeaşi lungime l= 0,7 m;
o un tronson de diametru interior Ф=22,5 mm;
o două tronsoane de diametru interior Ф=17,5 mm;
o două tronsoane de diametru interior Ф=13,0 mm;
- sistemul de măsură al presiunilor statice cu mamometre
diferenţiale cu tuburi drepte (racordate la prizele de presiune ale
sistemelor de analiză);
- elemente de racord cu furtun elastic, ventile de reglaj, elemente
de racord din PVC pentru realizarea configuraţiilor dorite;
- pompa de circulaţie submersibilă de putere maximă P = 0,55
kW la 2800 rot/min;
- robinete de separare;
- supapa cu bilă pentru blocarea returului apei în rezervorul de
stocare;
- tub gradat pentru stabilirea debitului prin litrare directă:
o cu nivel scăzut (fin) de reglaj în plaja 0 – 6 litri/min;
o cu nivel ridicat de reglaj în domeniul 0 – 40 litri/min;
Schema de principiu a standului de măsură pentru

configuraţii complexe de reţele de conducte
6.4. Lista lucrărilor

Pe standul sus prezentat se pot efectua cinci tipuri de lucrări şi anume:
 Determinarea coeficientului de pierderi lineare de presiune;
 Determinarea caracteristicii reţelei si a distribuţiei de debite pentru o
reţea de conducte legate în paralel;
reţea de conducte legate în serie;
reţea de conducte inelara;
 Determinarea pierderilor de presiune şi a caracteristicii de debit
pentru trecerea de la două conducte legate in paralel la o singură
conductă.
83
6.4.1. Determinarea coeficientului de pierderi lineare de

presiune
Pentru realizarea schemei se vor utiliza trei tipuri de conducte cu diametrele
de Ф=13,0 mm; Ф=17,5 mm şi Ф=22,0 mm, montate în paralel şi separabile
din punct de vedere al funcţionării prin intermediul unor robinete de izolare.
Ф1=13 mm
Ф2=17,5 mm
H1 H2
Ф3=22 mm
Qv
∆H=H1-H2
Manometru diferenţial
Tip U
Schema de principiu a standului de măsură pierderi de presiune liniare
Pentru realizarea măsurătorilor se procedează în modul următor:
- se deschid robinetele de izolare la toate cele trei tronsoane de

conductă legate în paralel;
- se porneşte pompa şi se reglează turaţia astfel să se asigure un
debit relativ mic (cca. 5 l/min);
- se închid robinetele de izolare la două din cele trei conducte,
lăsându-se deschis numai robinetul de la tronsonul pentru care
se fac determinările. Se începe cu tronsonul de diametru cel mai
mic;
- se închide supapa cu bila din cauciuc pentru evitarea returnării
în bazinul de stocare a apei;
- se determină debitul de apa transvazat (prin litrare) în zona de

măsură, prin măsurarea timpului între două repere arbitrare
stabilite pe sticla de nivel;
- se măsoară diferenţa de presiune ∆H = H1-H2 pe manometrul
diferenţial cu tub U;
- se înregistrează datele în tabelul de măsurători;
- se modifică apoi debitul şi se repetă operaţiile anterioare;
- se fac cinci seturi de determinări pentru fiecare tronson de
conductă în parte;
Rezultatele măsurătorilor
Dif. de Volumul Timpul Debitul Coef. de

Diametrul
presiune de apă măsurat volumic frecare
conductei
∆H1-2 V t Qv f
(mm)
(mm) (litri) (sec) (l/sec) rel.(3)
Ф = 13
Ф = 17,5
Ф = 22
Pe baza rezultatelor obţinute în timpul măsurătorilor se vor determina

coeficienţii de pierderi liniare de presiune punctuali şi se vor trasa graficele
pierderilor de presiune şi cele ale coeficienţilor de pierderi liniare, în funcţie
de debitul de fluid ∆H1-2 = f(Qv); f = f(Qv), conform diagramelor
exemplificative.
85
Variatia pierderilor de presiune liniare functie de debitul

volumic
60
Pierderi de presiune liniare
50
40
(mm col apa)
y2 = 0.0714x2 + 0.2714x + 0.5714

30
20 y1= 0.0629x2 + 1.1029x + 0.3429
10
y3 = 0.0457x2 + 0.2057x + 0.2857
0
0 5 10 15 20
Debit volum ic (l/s)
Ф 1 = 13 mm Ф 2 = 17,5 mm Ф 3 = 22 mm
Variaţia pierderilor de presiune liniare pentru cele trei tipuri de conducte (model
exemplificativ)
Variatia coeficientului pierderilor de presiune liniare functie de

debitul volumic
0.25
Coeficientul de pierderi de
0.2
presiune liniare f
0.15
0.1
0.05
0
0 5 10 15 20
Debit volum ic (l/s)
Ф 1 = 13 mm Ф 2 = 17,5 mm Ф 3 = 22 mm
Variaţia coeficientului pierderilor de presiune liniare f pentru cele trei tipuri de

conducte (model exemplificativ)
6.4.2. Determinarea caracteristicii reţelei si a distribuţiei de debite

pentru o reţea de conducte legate în paralel
Se realizează legăturile fizice ale conductelor în paralel, prin intermediul

fitingurilor filetate şi al robinetelor de racordare.
Se procedează în mod asemănător lucrării 5.1. prin stabilirea unor debite
totale din variatorul de turaţie al pompei de circulaţie şi al citirilor timpilor,
volumelor transvazate în aceşti timpi, precum şi al diferenţelor de presiune
citite pe manometrul diferenţial.
Q Ф1=13
H Q Ф2=17,5 H2
Q Ф
Qv_tota
Q Ф4=13
l
∆H=H1-H2
Tip U
Q1 Ф1
Q2 Ф2
Qtot Q3 Ф3 Qtot
H2
H1
Q4 Ф4
∆H
H1
H2
H
Schema de principiu a standului de măsură pierderi de presiune liniare şi distribuţie

de debite pentru conductele racordate în paralel
87
Caracteristic funcţionării în paralel a unui sistem de conducte este faptul că

pierderea de presiune totală este aceeaşi pentru fiecare dintre conducte şi
egală cu:
H 1 2  H 1  H 2 (mcol apa )
De asemenea, debitul total de fluid este suma debitelor pentru fiecare dintre
conductele configuraţiei paralel:
Qv tot  Q1  Q2  Q3  Q4 (l / sec)
Debitul volumic de fluid ce transvazează o secţiune este dat de relaţia:

 d2
Qv  S  w   w (m 3 / s)
4
Se scoate expresia vitezei şi rezultă o nouă formă a pierderilor de presiune
liniare:
l Q2
plin    g  H 1 2  811  f  5 v ( N / m 2 )
d
unde s-a considerat densitatea apei ρ =1000 kg/m3.
În consecinţă din ecuaţia de mai sus se poate determina în prima

aproximaţie debitele de fluid pe fiecare ramură j:
d  p lin d  H 1 2
Qv' , j  d 2   d 2  12,09 (m 3 / s )
811  f j  l
'
f j'  l
unde fj’ se va lua din diagrama trasată la lucrarea anterioară pentru un debit
mediu Qv med = Qv tot/4 şi pentru diametrul conductei corespunzătoare.
Apoi, pentru aceste debite determinate la iteraţia (’) se vor reciti în aceeaşi
diagrama noile valori ale coeficienţilor de frecare liniară fj” şi pe baza
relaţiei de calcul se vor determina debitele volumetrice reale prin ramurile
configuraţiei paralel.
Se va verifica bilanţul de debite.
Testul ∆H1-2 Volumul Timpul Debit
(mH2O) măsurat măsurat volumic
(litri) (sec) (l/s)
1
2
3
4
Rezultatele calculelor
Testul Qv1 Qv2 Qv3 Qv4 Σ Qvi
(m3/s) (m3/s) (m3/s) (m3/s) (m3/s)
1
2
3
4
89
6.4.3. Determinarea caracteristicii reţelei şi a distribuţiei de debite

pentru o reţea de conducte legate în serie
Se realizează legăturile fizice ale conductelor înseriate, prin intermediul

fitingurilor filetate şi al robinetelor de racordare, conform schemei din fig.6.
totale din variatorul de turaţie al pompei de circulaţie şi al citirii timpilor,
Ф1=13 mm
H1 H2
Ф2=22 mm
Qv H3 Ф3=17,5mm H4
∆H=H1-H4
Tip U
D2, L2 D3, L3
D1, L1
Qv
∆H (mH2O)
∆H1
∆H2
∆H3
L (m)
Schema de principiu a standului de măsură pierderi de presiune liniare pentru o reţea

de conducte în serie
Caracteristica principală a legării în serie a conductelor o constituie faptul că

debitul volumetric care traversează toate tronsoanele este acelaşi:
Qv  Qv1  Qv 2  Qv 3 (l / s )
De asemenea, în ceea ce privesc pierderile de presiune totale acestea

reprezintă suma pierderilor de presiune pe fiecare tronson în parte:
H tot  H 1 4  H 1 2  H 23  H 3 4 
 ( H 2  H 1 )  ( H 3  H 2 )  ( H 4  H 3 ) ( m H 2O )
Se vor efectua cinci regimuri de lucru corespunzătoare la cinci debite

stabilite din variatorul de turaţie al pompei de circulaţie.
Rezultatele măsurătorilor şi calculelor se vor înregistra în tabel.
Rezultatele măsurătorilor şi calculelor

Test Volum Timp Debit ∆H1-2 ∆H2-3 ∆H3-4 Σ∆H ∆H1-4
(litri) (sec) (l/s) (m) (m) (m) (rel.10) (m)
(m)
1
2
3
4
5
În final se vor compara rezultatele calculelor cu cele determinate prin

măsurători
91
6.4.4. Determinarea caracteristicii reţelei si a distribuţiei de debite

pentru o reţea de conducte inelară
Se realizează legăturile fizice pentru cele patru conducte, prin intermediul

fitingurilor filetate şi al robinetelor de racordare.
totale din variatorul de turaţie al pompei de circulaţie şi al citirii timpilor,
Ф1=13 mm H2
Ф2=22 mm
Qint H1 H3 Qies2
Ф3=13 mm
Qies3 H4
Ф4=17,5mm
Qies4
∆H=H1-H4
Tip U
Qies2
H2
Ф1 Q2
Q1 Ф2
H1 H3
Qint Qies3
Q4 Ф3
Ф4 Q3
H4
Qies4
Schema de principiu a standului de măsură pierderi de presiune liniare şi

caracteristica de debit pentru o reţea inelară
Lucrarea constă practic din realizarea unei reţele inelare cu patru noduri.
Printr-un nod se introduce debitul total Qint, iar prin celelalte trei se scot
debitele Qies1,2,3,4. În consecinţă, prin laturile reţelei se stabilesc debitele de
circulaţie Q1,2,3,4 şi corespunzător pierderile de presiune ∆H1-2, ∆H2-3 , ∆H3-4 ,
∆H4-1.
Pierderile de presiune se vor măsura cu ajutorul manometrului diferenţial

pentru cinci seturi de debite totale intrate, stabilite din variatorul de turaţie al
instalatei de pompare.
Debitele evacuate din nodurile reţelei se determină prin litrare în rezervorul
de măsură.
Debitele de circulaţie prin ramurile reţelei se vor determina prin calcule

având în vedere ecuaţiile de conservare ale debitelor de fluid, pe total cat şi
pentru fecare nod în parte:
Ecuaţia generală:
Qint  Qies 2  Qies 3  Qies 4
Ecuaţia în nodul 2:
Qies 2  Q1  Q2
Qies 3  Q2  Q3
Qie 43  Q3  Q4
Rezultatele măsurătorilor şi calculelor se vor înregistra în tabelele de mai

jos.
Rezultalele măsurătorilor
Test Volum Timp Debit ∆H1-2 ∆H2-3 ∆H3-4 ∆H4-1
(litri) (sec) (l/s) (m) (m) (m) (m)
1
2
3
93
Test Q1 Q2 Q3 Q4 Qies2 Qies3 Qies4 Σ Qies
(m3/s) (m3/s) (m3/s) (m3/s) (m3/s) (m3/s) (m3/s) (m3/s)
1
2
3
6.4.5. Determinarea pierderilor de presiune şi a caracteristicii de debit

pentru trecerea de la două conducte legate in paralel la o singura
conducta
Se realizează legăturile fizice pentru configuraţia de trecere de la două

conducte cu curgere paralelă la una comună care însumează cele două
debite, prin intermediul fitingurilor filetate şi al robinetelor de racordare,
conform schemei de mai jos.
Se procedează în mod asemănător lucrărilor anterioare prin stabilirea unor

debite totale din variatorul de turaţie al pompei de circulaţie şi al citirii
timpilor, volumelor transvazate în aceşti timpi, precum şi al diferenţelor de
presiune citite pe manometrul diferenţial.
Q3 Ф1=13 mm
Q2 H2
Qint H1
Ф2=22 mm
Q1 Ф3=17,5mm
∆H=H1-H2
Manometru
Diferenţial tip
Ф3 Ф2
Q3
Q1 Q2
Ф1
Schema de principiu a standului pentru determinarea caracteristicii unei reţele de
conducte cu reducere de la două conducte paralel la una serie
În cadrul lucrării debitul total pompat se transmite prin două conducte de

diametre diferite Ф1 şi Ф3 şi debite Q1 şi Q3 şi se recompune în cea de-a treia
conductă de diametru Ф2.
Lungimile celor trei conducte sunt egale, iar studenţii vor măsura diferenţa
de presiune pe conductele cu curgere paralelă şi ulterior pe cea comuna.
Relaţia de legătură este cea de conservare a debitului:
Q 2  Q1  Q3
Măsurătorile se vor efectua pentru cinci valori de debite diferite, iar

rezultatele se vor consemna în tabelele de mai jos pentru conductele cu
curgere paralelă, precum şi pentru conducta comuna.
Rezultatele măsurătorilor numai pentru conductele serie

Rezultate măsurători conducte paralele
Test Volum Timp Debit ∆H1-2
(litri) (sec) (l/s) (m)
1
2
3
4
5
Rezultatele măsurătorilor pentru conductele dublet

Rezultate măsurători conductă comună
Test Volum Timp Debit ∆H1-2
(litri) (sec) (l/s) (m)
1
2
3
4
5
Se vor trasa graficele pierderilor de presiune funcţie de debit :∆H1-2 = f (Q),

conform exemplului de mai jos.
95
∆H1-2
Conductă curgere Conductă curgere
paralelă comună
Reprezentarea grafică a pierderilor de presiune funcţie de debit
De asemenea se va verifica egalitatea dintre pierderile de presiune din

conductele paralele, prin relaţia:
Q12 Q32

15  53

Indrumar Mmne PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumar Mmne PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Laboratorul de măsurarea mărimilor neelectrice (MMN) este destinat

4.8. Calculul mărimilor şi prezentarea rezultatelor 70

Laboratorul de măsurarea mărimilor neelectrice (MMN) este destinat

În acest scop, laboratorul dispune de mai multe standuri experimentale

(a) Dotare laborator

Laboratorul de măsurarea mărimilor neelectrice are în componenţa sa

- Standul integrat pentru măsurarea temperaturilor joase, sub

Vedere de ansamblu stand (stânga) şi termometru în infraroşu (dreapta)

Camera de termografiere în infraroşu

- Standul de măsură a presiunilor şi a diferenţelor de presiune. Acesta

Vedere de ansamblu stand măsurare presiuni

- Standul pentru măsurarea presiunilor cu micromanometre. Este

Vedere de ansamblu stand măsurare presiuni

- Standul pentru măsurarea debitelor pe baza reducerii de secţiune

Vedere de ansamblu stand măsurare debite

- Standul pentru măsurarea debitelor cu debitmetre ultrasonice. Se

pe display-ul aparatului şi posibilitate de interconectare serială cu un

Vedere de ansamblu instalaţie de măsură debite cu ultrasunete

Debitmetrul cu ultrasunete Digi Sonic

- Standul pentru măsurarea vitezelor fluidelor. Cuprinde o instalaţie cu

- Standul pentru determinarea pierderilor de presiune liniare şi

Standul pentru determinarea pierderilor de presiune

- Standul pentru determinarea distribuţiei de debite pe diferite

Standul pentru determinarea distribuţiei de debite

Standul pentru analiza concentraţiei gazelor de ardere. Standul are în

Analizorul concentraţiei de gaze ORSAT

Altă metodă de măsurare a concentraţiei de gaze se realizează prin absorbţie

Analizorul concentraţiei de gaze prin absorbţie în infraroşu

Analizorul concentraţiei de gaze prin absorbţie în infraroşu

1.1. Standul pentru măsurarea temperaturilor

1.1.1. Prezentarea standului de măsură

1 – suport 9 – afişaj digital pentru termistor

1.1.2. Termometre mecanice

Standul de măsură conţine trei termometre electrice: termometrul de sticlă

Termometrul de sticlă cu lichid

Termometrul de sticlă cu lichid se bazează pe dilatarea unui lichid (mercur

1 – bulb (elementul sensibil)

Termometrul bimetalic se bazează pe dilatarea

1.1.3. Termometre electrice

Standul de măsură conţine trei termometre electrice: termorezistenţa,

Termorezistenţa este de tipul Pt-100. Aceasta se bazează pe modificarea

Termistorul este de tipul NTC. Acesta se bazează pe modificarea rezistenţei

Termocuplul se bazează pe efectul Seebeck: generarea unei tensiuni

1.1.4. Panoul de comandă al băii termostatate

Înterupător principal, iluminat

Setarea temperaturii din baia termostatată

Apăsaţi butonul pentru a intra în meniul

Exemplu: Selectarea temperaturii de lucru

(!) Baia termostatată va folosi noua

Exemplu: Setarea temperaturii de lucru

1. Se apasă butonul până apare pe afişaj

(!) Valoarea nou introdusă va fi utilizată imediat

1.1.5. Date tehnice ale termometrelor

- domeniul de măsură: 0 …200 ºC

- senzorul de temperatură: Pt 100

- senzorul de temperatură: NTC

- senzorul de temperatură: termocuplu tip K

Tabelul 1. Rezistenţa Pt-100 conform DIN IEC 751

Valoarea rezistenţei în [Ω]

1.2. Verificarea termometrelor

Însuşirea tehnicii de măsurare a temperaturilor şi de verificare a

Termometre utilizate în lucrare (vezi standul de măsură al temperaturilor –