Polonia greșește cu imigrația în stil foarte european

Polonezii repetă greșeala Germaniei: ei pretind că imigranții vor pleca acasă

Daca vreti sa vedeți cum schimbă imigrația Polonia, mergeți în Hala Koszyki, o hală
alimentară favorită pe Instagram, din centrul Varșoviei. Luați un Uber și aveți mari șanse ca
șoferul să fie din Bielorusia. Înăuntru, chelneri și bucătari ucraineni pregătesc de zor sushi și
tapas. Afară, călare pe scutere, un grup de curieri UberEats din India și din alte zone din Asia
așteaptă să ia comenzile de la locuitorii Varșoviei care vor să cineze acasă.

Polonia, una dintre cele mai omogene țări din UE, devine o țară a imigrației. Au venit
mai mulți lucrători din afara UE în 2018 decât în oricare altă țară – aproape de cinci ori mai
mulți decât în Germania – și se pare că lucrurile se vor repeta și în 2019. Aproape 2 milioane de
ucraineni au sosit din 2014, împinși de o economie națională care merge prost și de războiul din
estul țării, și atrași de salariile mai mari din Polonia. Ei nu sunt singuri. În ultimii trei ani, 36.000
de nepalezi, 20.000 de indieni și 18.000 de oameni din Bangladesh s-au mutat în Polonia. Este o
mare mutație: Polonia, o țară cu 38 de milioane de locuitori, înregistra doar 100.000 de străini de
orice fel în 2011. Migrația este considerată o linie de falie politică în UE, cu un Vest deschis care
se confruntă cu un Est închis. Și totuși, pe nesimțite, Polonia începe să semene mai mult cu
omologii săi din Occident.

Din nefericire, Polonia are o atitudine un pic prea europeană în această privință. Europa
occidentală s-a întors spre imigrație în timpul boom-ului economic postbelic. Șomajul s-a
prăbușit de la 8% în anii ‘30, la 3% în anii ‘50 și abia 1,5% la începutul anilor ‘60, ceea ce a dus
la o penurie de forță de muncă. Polonia se bucură de o creștere economică similară acum.
Șomajul, care a atins un maxim de 20% cu puțin timp înainte de aderarea sa la UE în 2004, este
acum de doar puțin peste 3%. Confruntat cu aceeași problemă, guvernul naționalist al partidului
Lege și Justiție (PiS) din Polonia a ajuns tacit la aceeași soluție: imigrația. Politicile publice ar
trebui să beneficieze de avantajul celui care vine în al doilea val. Guvernele pot să observe și să
evite greșelile comise de alții. Când este vorba despre imigrație, Europa occidentală oferă o
sumedenie de lecții. Și totuși, Varșovia pare să le ignore și să repete cu entuziasm greșelile altor
țări.

Prima greșeală este a crede că lucrătorii temporari vor rămâne temporar. Cetățenii
Ucrainei, Belarusului și din alte foste țări sovietice pot să lucreze până la șase luni în Polonia fără
viză. Oficialii polonezi se referă nonșalant la ucrainenii care lucrează pe „piața gri” și nu plătesc
asigurări sociale. Ei evită întrebările dificile, cum ar fi cum să fie integrați noii sosiți. De ce să te
chinui să te gândești la astfel de lucruri, dacă noii sosiți se vor întoarce curând acasă? Programe
similare de „muncitori găzduiți” au mai fost încercate și înainte. Germania a primit aproape 2
milioane de muncitori găzduiți din anii ‘50 până în anii ‘70. Atunci când mulți dintre ei s-au
dovedit a fi permanenți, guvernul a decis să nu îi dea afară. Fostul cancelar Willy Brandt, un
social-democrat, a spus că a face asta ar fi „iresponsabil, inuman și total neeconomic”. Partidul
de guvernământ din Polonia ar avea mai puține rețineri în privința deportării. Liderii săi ar putea
fi însă descurajați de nivelul cheltuielilor și de daunele provocate economiei.

O altă greșeală este teza că dat fiind faptul că imigranții (cu excepția ucrainenilor) sunt
relativ puțini, ei nu vor fi remarcați de alegătorii polonezi. Cifrele mici pot avea un impact mare.
În 2019, Polonia a acordat vize pe termen lung la circa 24.000 de oameni din Nepal, India și
Bangladesh, potrivit Institutului Economic Polonez, un think tank. Prin comparație, Marea
Britanie a acceptat imigranți din Caraibe la o rată anuală de circa 16.000 în anii ‘50. Cu o
populație de 52 de milioane la acea vreme, Marea Britanie nu a fost inundată. Dar asta a fost
suficient pentru a declanșa ascensiunea politicilor rasiale. În 1955, Winston Churchill sugera:
„Să păstrăm Anglia Albă” – ca slogan electoral.

Unii oficiali polonezi cred că nu trebuie să își facă griji despre integrare, deoarece
ucrainenii sunt foarte asemănători din punct de vedere cultural cu polonezii. Ei arată la fel, sunt
mai ales creștini și vorbesc limbi similare. Totuși, asemănările sunt un scut imperfect împotriva
prejudecăților. Băutorii de bere albi, creștini și microbiști nu erau rara avis în Marea Britanie
înainte de sosirea a sute de mii de polonezi la finele secolului trecut. Totuși, o reacție împotriva
imigrației din Europa de Est a întărit sprijinul pentru Brexit, care a răvășit politica britanică.
Confederația, un partid polonez de extrema dreaptă, a pornit o cruciadă împotriva muncitorilor
străini. Parlamentarii săi spun răspicat că „puritatea” națională contează mai mult decât
prosperitatea. Până acum, nu este un interes prea mare în acest sens: un marș anti-ucrainean
organizat în 2018 de un alt partid nu a atras decât 10 oameni. Polonia nu a simțit însă gustul
recesiunii de aproape o generație și cine știe ce se poate întâmpla dacă economia ar stagna.

În orice caz, Polonia s-ar putea să nu poată să se bazeze multă vreme pe un influx de
muncitori ucraineni. Ameliorarea economiei ucrainene și relaxarea regulilor de imigrație din
Germania, care vor intra în vigoare în martie, ar putea încuraja tinerii din Harkov să meargă în
altă parte. Companiile caută deja mai departe, ca să acopere lipsa de mână de lucru. O agenție de
recrutare poloneză, Personnel Service, își deschide un birou la Singapore pentru a se ocupa de
lucrătorii din Asia. Tipul de polonezi care obiectează la străini tind să nu se plimbe prin
luxoasele hăli alimentare din centrul Varșoviei. Sosirea a, să zicem, 159 de lucrători nepalezi sau
indonezieni într-o fabrică dintr-un orășel din Estul Poloniei ar putea să le atragă însă atenția.
Schimbările etnice rapide pot să dezechilibreze foarte repede politica internă, așa cum au aflat pe
pielea lor partidele mainstream din Vestul Europei.

Populiști zgomotoși, globaliști tăcuți

Trăsătura cea mai europeană prin chintesență a guvernului polonez, când este vorba
despre imigrație, este refuzul său de a discuta acest subiect și, mai important, de a argumenta
asta. Poate se datorează faptului că acest guvern e mai ipocrit decât majoritatea. PiS este unul
dintre cele mai iliberale partide de guvernământ din Europa, dar are totuși una dintre cele mai
liberale politici privind imigrația. E ca un secret murdar. Atunci când un ministru a recunoscut că
imigrația este necesară pentru ca economia Poloniei să își continue avântul, el a fost demis.
Asemenea vecinilor săi din Occident, guvernul Poloniei a optat pentru o combinație de naivitate,
înșelătorie și speranță că lucrurile se vor rezolva de la sine. Poate că este doar atitudinea
europeană. Dar asta nu are șanse să funcționeze.