Sunteți pe pagina 1din 1

"Haussmann a crezut cu tarie în serviciul public și isi petrecuse întreaga carieră în slujba

regelui și mai apoi a împăratului", spune De Moncan. "Credea că dacă ar demisiona, s-ar fi
presupus că a facut ceva greșit, cand de fapt era foarte mândru de ceea ce făcuse/ realizase.
Napoleon al III-lea i-a oferit toate stimulentele, dar el tot a refuzat, așa că împăratul l-a
concediat."Al doilea imperiu și Napoleon al III-lea au fost disprețuiți de republicani, iar
Haussmann a fost victima acestei reacții politice. Victor Hugo îl ura și, pentru că toată lumea din
Franța privea ceea ce Hugo scria ca pe cuvântul lui Dumnezeu, oamenii il urau și pe Haussmann.
Hugo, barbatul care a scris „Les Miserables”, in care spunea despre cat de deplorabile erau
conditiile la Paris, l-a acuzat pe Haussmann de distrugerea farmecului medieval al orașului! "
De Moncan observă că a fost același "farmec" care adusese epidemii la Paris; farmecul
care "a facut ca 20 de persoane sa locuiasca într-o încăpere fără lumină și fără toalete, avand doar
o curte comună în care își desfășurau activitatile. Oamenii ca Hugo au uitat cat de mizerabil era
de fapt Parisul pentru parizienii obișnuiți.”
Fara loc de muncă și fiind persona non grata la Paris, Haussmann a petrecut șase luni în
Italia pentru a-și ridica moralul. S-a întors și a primit un post de conducere in armata - care a
rezistat mai puțin de o săptămână înainte ca Napoleon al III-lea să fie învins.
Haussmann s-a bucurat de ultimele zile petrecute în apartamentul închiriat pe o pensie de
6000 de franci, echivalentul a 20.000 de euro pe an, vizitându-le în mod regulat cele trei fiice
iubite ale sale. În memoriile sale, el pare mai degrabă stoic decât suparat/inversunat din cauza
căderii sale in disgratie: "În ochii parizienilor, cărora le place rutina, dar care sunt flexibili atunci
când vine vorba de oameni, am comis două mari greșeli. De-a lungul a 17 ani, am iesit din rutina
zilnică, intorcand Parisul cu susul în jos; și au trebuit să se uite la aceeași figura a prefectului în
Hôtel de Ville. Acestea erau două plângeri/nemultumiri de neiertat.”

S-ar putea să vă placă și