CELULA PROCARIOTA

Celula procariota este invelita de un perete rigid, lipoproteic, acesta contine sacul
mureinic, inexistent in celulele eucariote. Plasmalema este cel de al doilea invelis al celulei, de
natura lipoproteica. Aceasta are rol in respiratie, nu se poate invagina pentru a forma vezicule,
prin care sa incorporeze solutii nutritive de la exterior sau particule solide. Aceste fenomene sunt
denumite pinocitoza si fagocitoza.
In citoplasma cianobacteriilor se gasesc veziculele aplatizate, inconjurate de membrane,
numite tilacoide.
In tilacoide se afla pigmenti clorofilieni, iar pe suprafata lor sunt plasati pigmenti
protidici, ficocianina si ficoerectrina, care mascheaza pigmenti clorofilieni.
In citoplasma se gasesc numerosi ribozomi, care sunt mai mici decat cei de la eucariote,
dar indeplinesc aceasi functie, de sinteza proteica.
Celulele procariote se divid de cateva ori pe ora in timp ce eucariotele, cu crestere foarte
rapida, se divid doar de doua ori pe zi.
Celulele procariote nu au un nucleu adevarat, materialul genetic este constituit dintr-o
singura molecula de ADN, aceasta molecula reprezinta cromozomul sau genomul bacterian,
cunoscut sub denumirea de nucleoid.
Multiplicarea celulelor se face prin sciziparitate ( forma primitiva de diviziune directa ).

Învelișul celulei procariote

1) Capsulă gelatinoasă

 formează împreună cu mucusul (polizaharide) glicocalixul

 poate fi prezentă sau absentă
 rolul glicocalixului este de a ajuta la atașarea de substrat a bacteriilor; rol de protejare
împotriva răspunsului imun al gazdei; rol de protecție; rezistența la uscăciune).

2) Perete celular

 se află între capsulă și membrana celulară;

 este rigid;
 reduce varietatea de forme celulare;
 conține mureină, acid diaminopimelic și acizi teicoici;
 rol în protecție și transport de substanțe.

3) Membrana celulară (plasmalema)

 se află între peretele celular și citoplasmă;

 este componenta fundamentală a celulei;
 nu poate prezenta expansiuni spre exterior;
 este impermeabilă la macromolecule (excepție pentru unele enzime și pentru ADN);
 prezintă un pliu spre citoplasmă numit mezozom;
 rolul mezozomului: în în respirația celulară, în fixarea nucleoidului;
 rolul membranei celulare: protecție și transport de substanțe.

Structura internă a celulei procariote

1) Citoplasma

 conține nucleoidul, ribozomii, tilacoide, vezicule gazoase, substanțe de rezervă, incluziuni;

 din punct de vedere chimic, citoplasma este alcătuită din proteine, glucide, lipide; în măsură
mai mică mai conține și ribonucleoproteine, fosfolipide, ioni metale grele (în special
magneziu);
 la unele procariote, citoplasma mai conține și diferiți pigmenți cum ar fi: ficocianina
(pigment albastru), ficoeritrina (pigment roșu), clorofila (pigment verde);
 este un sistem coloidal;
 sistemul coloidal are două componente:
Mediu de dispersie: apa;
Faza dispersată: substanțe organice numite micele care participă la mișcarea browniană.

2) Nucleiodul

 se mai numește și genofor, ADN bacterian sau cromozom bacterian;

 este alcătuit dintr-o moleculă de ADN circular dublu catenar;
 este fixat cu ajutorul mezozomului;
 are rol în coordonarea metabolismului celular.

3) Ribozomii

 sunt organite celulare fără membrană;

 se află în citoplasmă;
 are rol în sinteza proteică.

4) Tolacoidele

 sunt prezente sau absente;

 conțin clorofilă;
 rol în fotosinteză.
Prelungirile celulei procariote
1) Flagelii:

 o celulă procariotă poate avea un singur flagel;

 sunt mai lungi decât cilii;
 au rol în locomoție;

2) Cilii:

 sunt mai numeroși la aceeași celulă;

 au rol în locomoție;

3) Pilii:

 au rol în reproducerea sexuată (schimb de material genetic);

4) Fimbriile:

 au rol în atașarea de substrat;

 rol în atașarea de alte celule și formarea de colonii.