Industria materialelor de construcții

Industria lianților - produce ciment, var și ipsos.

Industria cimentului utilizează ca materii prime calcarul, marnele și dolomitele. Rusia

produce ciment în partea europeană în zona Munților Ural, în Povoljia, în zona Moscovei.

În Polonia, fabricile de ciment sunt situate în Bazinul Sileziei și în Podișul Lublin.

Italia este un mare producător, cu fabrici răspândite pe întreg teritoriul. Mai importante sunt
cele din nord, din regiunea Piemont - orașul Milano. În partea peninsulară există o serie de
fabrici cu vechi tradiții în: Genova, La Spezia, Livorno (în vest, la Marea Ligurică), Napoli
(în vest, la Marea Tireniană), Taranto (în sud, la Golful Taranto), Ancona și Barletta (în est,
la Marea Adriatică).

În Franța, fabricile sunt bine reprezentate în nord-est, în Masivul Central Francez, culoarul
Rhônului, Lorena, Bazinul Parizian.

Germania are bine reprezentată această ramură în Westfalia, în Bazinul Ruhr etc.

Spania în nord, est și sud-est, iar Regatul Unit în lungul văii Tamisei (Londra), în vestul și
centrul Angliei la Liverpool, Birmingham, Nottingham etc.

Industria ceramicii, sticlăriei și porțelanului

Industria ceramicii

Prelucrarea argilei a fost cunoscută încă din Neolitic, dar un progres remarcabil a fost
înregistrat înainte de era creștină, în regiunile din jurul Mării Egee și Mării Mediterane (ex.
Creta, Mycene).

Primele centre de producție a ceramicii în Europa au apărut începând cu secolul al VIII-lea,

odată cu expansiunea maurilor în sudul continentului (Spania, Sicilia, Italia peninsulară).

Între secolele al XII-lea și al XIII-lea se evidențiază centrele ceramice din sudul Spaniei de la
Valencia, Granada, Murcia, Almeria, Malaga (ceramica hispano-maură).

Tehnica producerii ceramicii s-a răspândit în Olanda, în perioada în care provinciile olandeze
au fost stăpânite de spanioli. Astfel, aceste invenții orientale (az-zulaj - lb. arabă), prin
intermediul spaniolilor, au devenit cunoscute ca fiind plăci de ceramică olandeze.

Industria sticlăriei

Între secolele al XIV-lea și al XVI-lea se formează o serie de centre renumite de prelucrare a

sticlei în Boemia, Lorena, Normandia, Rhenania. Ulterior, venețienii au preluat tehnica de
producție a sticlăriei de la popoarele orientale (secolul al XVIII-lea). Astfel, pe teritoriul
Republicii Venețiene, primele ateliere de prelucrare a sticlei au fost înființate pe insula
Murano.

În prezent, fabricarea sticlei este foarte răspândită în Europa.

În general, fiecare țară își asigură necesarul din producția internă. Totuși, între cei mai mari
producători se remarcă Polonia (Silezia Superioară), Cehia (nordul Boemiei - cristal),
Germania (Saxonia, Thuringia, Ruhr, Saar, Bavaria - Nürnberg), Franța (zona de nord-est și
cea pariziană), Belgia (Gompel), Regatul Unit (Glasgow, Londra), Italia (Murano), Suedia
(Växjö, Kosta, Orrefors - cristal) etc.

Industria porțelanului

În Europa, între secolele al XIV-lea și al XV-lea, porțelanurile erau importate din China, fiind
considerate la acea vreme obiecte rare, de tezaur. Ulterior, la Delft (Olanda) și la Nevers și
Rouen (Franța) s-au realizat o serie de imitații după porțelanurile chinezești, iar începând cu
secolul al XVIII-lea începe producția porțelanului european propriu-zis.

Această ramură are vechi tradiții în: Franța (Sèvres, Limoges, Chantilly), Germania
(Rosenthal, Meissen, Berlin), Cehia (Karlovy Vary), Austria (Viena), Belgia (Namur),
Olanda (Delft, Haga, Weesp), Suedia (Kalmar), Danemarca (Copenhaga), Regatul Unit
(Stoke-on-Trent, Chelsea, Worcester), Spania (Buen Retiro), Italia (Veneția, Florența) etc.

Industria lemnului

Europa exploatează predominant lemnul de rășinoase. Principalele areale de exploatare sunt

localizate în Peninsula Scandinavă (Suedia și Finlanda), apoi în cadrul țărilor alpine (Franța,
Germania, Austria), carpatice (Polonia, Slovacia, România) și în Munții Ural (Rusia).
Industria cherestelei este dezvoltată în arealele de exploatare a masei lemnoase amintite mai
sus.

Industria mobilei are vechi tradiții în Rusia, Germania, Franța, Italia, Belgia. Această ramură
și-a accelerat producția odată cu intensificarea procesului de urbanizare în Europa. Între marii
producători de mobilă din Europa, se remarcă Suedia, prin intermediul brand-ului Ikea, care
oferă o gamă largă de produse de mobilier, cu un design de calitate, la prețuri scăzute. În ceea
ce privește mobilierul de lux, Italia este cunoscută ca fiind un lider în acest domeniu, în
cadrul căruia s-a impus pe piețele europene prin calitate și inovare.

Pluta este utilizată ca material izolator termic și fonic în industria materialelor de construcții
și în cea a ambalajelor (ex. dopuri pentru sticle). În Europa există doi dintre cei trei mari
producători mondiali de plută: Portugalia și Spania. Portugaliei îi revine 50% din producția
mondială de plută.
Industria ușoară

Industria textilă și a confecțiilor a trecut de la forma meșteșugărească la industria mecanizată.

Prima manufactură de textile a apărut în Anglia, la Manchester, în secolul al XVII-lea.

Materiile prime folosite în trecut erau doar cele naturale (bumbac, in, cânepă), iar începând
cu secolul al XX-lea s-a trecut și la utilizarea firelor și fibrelor sintetice.

Confecții din bumbac se produc în: Franța (Lille-Roubaix), Italia (Milano, Torino), Spania
(Barcelona), Regatul Unit (Manchester), Suedia (Göteborg - Borås), Finlanda (Tampere,
Vaasa, Porvoo, Turku), Grecia, Turcia europeană etc.

Materia primă utilizată provine atât din resurse proprii, dar mai ales importate. În prezent, din
ce în ce mai multe fabrici de textile și confecții din țările vest-europene își mută centrele de
producție în țările aflate în curs de dezvoltare.

Covoarele se produc din fibre naturale (lână, iută), fibre sintetice sau mix între cele două
tipuri de fibre. Producătoare europene sunt Regatul Unit și Franța, iar cu vechi tradiții în
producția covoarelor manuale Turcia, dar mai mult în partea asiatică (ex. covoare, kilimuri).

Centrele tradiționale ale industriei lânii din Europa sunt situate la poalele Alpilor italieni
(Biella, Schie Venete - nordul Câmpiei Padului, Prato - Toscana), în Elveția (Basel), Cehia
(Brno), Regatul Unit (Bradford, Leeds), Franța (Roubaix-Tourcoing, Nazarret), Germania
(Mönchengladbach), Polonia (Varșovia), Spania (Barcelona; Tarrasa, Sabadel), Belgia
(Verviers), Rusia (Ivanovo) etc.

Industria mătăsii naturale deține vechi tradiții în Italia și Franța. Italia a dezvoltat această
ramură pe baza materiei prime locale în orașele Padova, Como și Florența, iar Franța pe baza
materiei prime importate și prelucrate la Lyon. Dantela din mătase Chantilly se produce în
Franța la Chantilly încă din secolul al XVII-lea și la Bayeux, iar în Belgia la Geraardsbergen.

Dantela din fire naturale de bumbac se produce în centre cu vechi tradiții precum: Calais
(Franța), Bruges și Bruxelles (Belgia), Burano și Offida (Italia), iar macrameul sau dantela cu
noduri a pătruns în cadrul Europei de la arabi, prin intermediul Regatelor Spaniei cucerite de
mauri

Industria pielăriei și încălțămintei este bine reprezentată în Rusia (Moscova, Sankt

Petersburg, regiunea Volgăi), Italia (Modena, Lugano), Franța (Paris, Faugières), Regatul
Unit (Leicester, Northampton), Germania (Offenbach), Cehia (Zlin), Croația (Borovo) și în
Spania (Córdoba, Madrid, Santander, Setúbal, Elche). Meșteșugul prelucrării pielii, spaniolii
l-au preluat de la mauri în perioada cât cea mai mare parte din Peninsula Iberică s-a aflat sub
stăpânirea acestora.
Industria prelucrăii pietrelor prețioase

Pe teritoriul Europei nu se exploatează diamante, însă există vechi tradiții în șlefuirea și

montarea acestora pe bijuterii.

În Bruges se consideră că a fost inventată șlefuirea diamantelor în secolul al XV-lea. Această

meserie a fost practicată de evreii sefarzi ajunși aici după ce au fost alungați de inchiziția
spaniolă din Peninsula Iberică.

În secolul al XVI-lea urmează o relocare a industriei diamantelor din Bruges în Anvers

(Antwerp), apoi între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea în Amsterdam. În prezent, cele mai
mari centre de prelucrare a diamantelor sunt în Anvers și Amsterdam.

În zona gării centrale din Anvers se întâlnește cea mai mare densitate de magazine de bijuterii
cu diamante, manageriate de etnici evrei. Tot aici a luat naștere și prima bursă de diamante
(Diamantclub van Antwerpen, înființată în 1893) și unde, în prezent, funcționează patru burse
pentru diamante.

În Amsterdam se află fabrica, inclusiv un muzeu al diamantelor (Coster Diamond). În

atelierele din cadrul fabricii sunt șlefuite pietrele prețioase, iar muzeul deține şi expune cea
mai mare colecţie de diamante din oraș.

Test de autoevaluare

1.Unde sunt localizate principalele rafinării pe teritoriul Regatului Unit?

2.Localizați principalele centre ale siderurgiei feroase situate pe teritoriul Rusiei.

3.Menționați principalele centre ale metalurgiei neferoase localizate pe teritoriul Suediei.

4.Industria aeronautică este bine reprezentată în .......

5.Menționați principalele orașe europene cu tradiții în industria constructoare de mașini –

automobile: .................................................

6.Industria aeronautică este prezentă în orașele .....................................

7.Industria porțelanului este bine reprezentată în .....................................

8.Diamantele se comercializează, în principal, în orașul ............................. (Belgia).

9.Care sunt principalele centre europene cu tradiție în cadrul cărora se produce

dantela: .................................

10.Ce stat european deține supremația în ceea ce privește industria construcțiilor navale.