Masurarea si notarea tensunii arteriale

Tensiunea arteriala reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.
Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare
Factorii care determina tensiunea arteriala:
- debitul cardiac;
- forta de contractie a inimii;
- elasticitatea si calibrul vaselor;
- vascozitatea sangelui
Elemente de evaluat
- tensiunea arterială sistolică(maximă);
- tensiunea arterial diastolică(minimă)
Loc de măsurare
- artera humerală
- artera radială(electronic)
Materiale necesare
- tensiometru(Riva-Rocci, cu manometru, electronice);
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată,alcool;
- pix de culoare roşie
- oscilometru Pachon

1
Metode
- auscultatorie
- palpatorie
Tehnică
metoda auscultatorie

- pregătire psihică;
- repaus timp de 15 minute;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,sprijinit si in extensie;

- se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a

manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi
- se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia
zgomotelor pulsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se aude primul
zgomot(acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime).
- se reţine valoarea indicată continuându-se decomprimarea până când zgomotele
dispar(tensiunea arterială minimă)
Interpretare
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, valoarea optimă a tensiunii arteriale este 12/8 cm- Hg. Dacă
tensiunea coboară sub 9/6 cmHg este considerată hipotensiune şi dacă trece de 14/9 este considerată
hipertensiune. Nu există diferenţe între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte valorile normale ale tensiunii

2
arteriale.
Valori normale
TAmax TAmin
 1-3 ani 75-90 mmHg 50-60 mmHg
 4-11 ani 90-110 mmHg 60-65 mmHg
 12-15 ani 100-120 mmHg 60-75 mmHg

Noile ghiduri medicale precizeaza insa ca o tensiune arteriala optima este sub 120 mmHg maxima si
sub 80 mmHg minima, valorile spre care ar trebui sa tindem fiind 115/75 mmHg.
-intre 120 si 139 mmHg si 80-89 mmHg se inscrie prehipertensiunea,
-cand valorile depasesc 140/90 mmHg apare hipertensiunea arteriala. Aceasta are doua stadii: stadiul I,
in care valorile variaza intre 140 si 159/90 si 99 mmHg si stadiul al II-lea, in care valorile ating si de-
pasesc 160/100 mmHg.

Notare
-se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontala de culoare rosie-socotindu-se
pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur
-se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat
-în alte documente medicale se notează cifric:Ex.TA=120/80mmHg.
modificări ale TA

- HTA = creşterea TA peste valorile normale

- hTA = scăderea TA sub valori normale
- modificări ale TAdiferenţiale = variaţiile TAmax şi TAmin nu se fac paralel
- TA diferită la segmente simetrice (braţ stg, drept)

3
 Ex. TA=130/70mmHg;TA=140/90mmHg;TA=125/75mmHg

metoda palpatorie
-determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele fiind identice metodei auscultatorii;
-se utilizează în cazuri deosebite când nu avem la îndemână un stetoscop
-valorile se determină înregistrând valoarea indicată pe cadranul manometrului în momentul în care
simţim că trece prima undă pulsatilă, aceasta echivalând cu tensiunea maxima.

4
  valoarea tensiunii arteriale minime se calculează după formula:
TAmin=TAmax/2 + 1 sau 2
Oscilometria – metoda prin care se evidenţiază amplitudinea pulsaţiilor peretelui arterial cu ajutorul
oscilometrului Pachon.

Evaluarea eficacităţii procedurii

- Rezultate aşteptate/dorite:
- T.A. a pacientului este, în limitele normale corespunzătoare vârstei;
- Pacientul nu acuză cefalee, tulburări de echilibru;
Rezultate nedorite
- Presiunea sistolică sau diastolică este mai mare sau mai mică faţă de rata normală a persoanelor de
aceeaşivârstă;
- Sunetele obţinute nu sunt auzibile sau suficient de distincte pentru a facilita o apreciere exacta a T.A.
Pacientul poate avea una sau mai multe din problemele de dependenţă:
- intoleranţă la activitate
- exces de volum lichidian
- deficit de cunoştinţe;
- alterarea nutriţiei;
- alterarea menţinerii sănătăţii