TEMA 1.

INIŢIERE ÎN
MACROECONOMIE
 UNITĂȚI DE CONȚINUT:

1.Obiectul şi scopurile macroeconomiei.

2.Metodologia macroeconomiei.
3.Agenţii economici agregaţi. Circuitul
economic în economia închisă și
deschisă.
4.Politicile macroeconomice şi clasificarea
lor.
 I. OBIECTUL ŞI
SCOPURILE
MACROECONOMIEI.
 MACROECONOMIA

 Macroeconomia, ca ramura a ştiinţei economice, s-a

cristalizat după Marea Criza de la sfârşitul deceniului trei şi
începutul deceniului al patrulea ale secolului al XX-lea. Atunci
problema majoră a economiştilor a fost de ce apar crizele și
în special cele de supraproducţie.
 MACROECONOMIA

 Se consideră că știința economică apare în 1776, anul

publicării Avuţiei Naţiunilor a lui Adam Smith, naşterea
macroeconomiei, ca ramura a economiei poate fi datată în
1936, anul apariţiei Teoriei generale a folosirii mâinii de
lucru, a dobânzii şi a banilor a lui J.M. Keynes.
 Macroeconomia provine de la cuvîntul grecesc „macros” –
mare.
 Însăşi termenul de macroeconomie a fost propus de Ragnar
Frisch în 1933, dar întemeietorul sau părintele acestui
domeniu a fost J.M.Keynes.
 Obiectul de studiu al macroeconomiei îl constituie legitățile
funcționării economiei ca sistem integral, comportamentul
agregatelor ei, mecanismul interacțiunii subiecților prin
sistemul conexiunii piețelor.
 Microeconomie Macroeconomie
DEFINIREA
studiază comportamentele studiază comportamentele agenţilor
participanţilor individuali la activitatea economici agregaţi
economică
Scopul
explicarea modului de formare a explicarea mărimilor globale, a
preţurilor pe diverse pieţe, oscilaţiilor şi a interdependenţelor
determinarea cantităţii de echilibru a dintre ele
bunurilor şi serviciilor
studiază efectele reglementărilor studiază efectele acţiunilor de
adoptate de puterea publică asupra reglementare ale puterii publice asupra
preţurilor şi cantităţilor de bunuri şi veniturilor totale şi asupra nivelului de
serviciile individuale schimbate pe ocupare a forţei de muncă
diverse pieţe
se ocupă de studiul comportamentului examinează mecanismul funcţionării
diferitor agenţi economici individuali, economiei naţionale ca un tot întreg,
avînd drept scop luarea deciziilor precum şi relaţiile economice cu restul
individuale lumii
Un proces macroeconomic este compus dintr-un şir de procese microeconomice
 DEFINIREA MACROECONOMIEI ȘI A
ECONOMIEI NAȚIONALE
 Macroeconomia este un domeniu al ştiinţelor
economice, care lucrează cu mărimi agregate,
cercetează comportamentul economiei în general,
cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare al forţei
de muncă, rata inflaţiei şi/sau oscilaţiile
conjuncturale.
 Macroeconomia este acea parte a teoriei economice
care studiază funcționarea economiei naționale în
ansamblu.
 Economia națională reprezintă ansamblul activităților
economice și sociale, privite în unitatea și
interdependențele lor, care s-au constituit istoric la
nivelul unei țări.
 AGREGATELE MACROECONOMICE

 A gregare macroeconomică – procesul prin care fenomenele şi

procesele economice sunt combinate şi sintetizate într -o
categorie macroeconomică
 A gregatele macroeconomice - reprezintă o abstractizare, care
se utilizează pentru descrierea unor aspecte concrete ale
vieţii economice
1. cererea globală (agregată) - AD
2. oferta globală (agregată) - AS
3. nivelul general al preţurilor - P
4. venitul naţional - Y
5. şomajul -U
6. inflaţia -
7. deficitul bugetar - DB
8. soldul balanţei de plăţi SBP
 FUNCŢIILE MACROECONOMIEI

 de cunoaştere – studierea, analiza şi explicarea

proceselor şi fenomenelor economice;
 practică – elaborarea recomandărilor în domeniul
politicilor economice în baza analizei variantelor de
soluţionare a problemelor macroeconomice;
 de prognozare – stabilirea şi aprecierea
perspectivelor dezvoltării economice şi conjuncturii
economice;
 formativ-educativă – formarea unor cunoştinţe şi
viziuni privind diferite probleme macroeconomice.
 SCOPURILE MACROECONOMIEI

 creşterea economică neinflaţionistă – asigurarea

unui nivel înalt al producţiei totale în termeni reali;
 asigurarea ocupării depline a factorilor de producţie
– ocuparea forţei de muncă în proporţie de cca. 93 –
95%; ocuparea capitalului în mărime de cca. 80 –
85%
 menţinerea stabilităţii preţurilor – potrivit nivelului
salariului şi a preţurilor stabilit ca rezultat al
confruntării libere a cererii şi ofertei;
 asigurarea echilibrului balanţei de plăţi – realizarea
egalităţii dintre intrările şi ieşirile unei ţări.
 OBIECTIVELE MACROECONOMIEI

 determinarea principalelor agregate economice;

 studierea relaţiilor dintre principalele agregate
economice şi punerea în evidenţă a unor raporturi
stabile dintre ele;
 analiza principalelor dezechilibre, evidenţierea
cauzelor acestora şi determinarea măsurilor pentru
atenuarea sau înlăturarea lor;
 studierea modalităţilor de atingere a diferitor
obiective economice, care ţin de domeniul politicii
economice.
PROBLEME MACROECONOMICE DE BAZĂ

 analiza ciclurilor economice;

 interdependenţa dintre inflaţie şi şomaj;
 asigurarea unei creşteri economice stabile;
 interacţiunea dintre sectorul real şi cel monetar;
 analiza balanţei comerciale a ţării;
 interdependenţa pieţelor naţionale cu diferite
sectoare ale economiei;
 realizarea unei politici macroeconomice
eficiente.
 II. METODOLOGIA
MACROECONOMIEI.
 Metodele macroeconomiei
Metode generale Metode specifice
 abstracţia ştiinţifică;  de balanţă
 unitatea analiză -  de agregare
sinteză;  de modelare
 unitatea metodă
logică - metodă
istorică;
 analiza sistemică -
funcţională;
 unitatea abordării
normative - pozitive
 MODEL ECONOMIC

 În macroeconomie sistemul piețelor se studiază cu ajutorul

modelelor economice.
 Modelul economic descrierea formalizată a fenomenelor şi
proceselor economice în scopul determinării
interdependențelor funcţionale între ele, a legităţilor realităţii
economice.
Structura modelului economic
Variabile exogene → Modelul → Variabile endogene
 Variabile exogene – cunoscute la momentul construirii
modelului: mărimea masei monetare, cheltuielile
guvernamentale, rata de impozitare;
 Variabile endogene – necesare de determinat în procesul
analizării modelului: volumul producţiei, nivelul ocupării şi
şomajului, nivelul inflaţiei, mărimea cheltuielilor planificate.
CONSTRUIREA MODELULUI - DEPENDENŢE
FUNCŢIONALE
 conceptuale – reflectă conţinutul sau structura
proceselor şi fenomenelor studiate.
 Ex: Y = C + I + G + N x
 comportamentale – arată preferinţele subiecţilor
economici.
 Ex: C = C(Y); S = S(Y); I = I(r)
 tehnologice – caracterizează dependenţele tehnologice în
economie, reflectă legăturile determinate de factorii de
producţie, de progresul tehnico-ştiinţific.
 Ex: Y = f (K, L, N)
 instituţionale – exprimă dependenţele instituţionale,
legătura dintre diferiţi indicatori economici şi instituţiile
publice, ce reglează activitatea economică.
 Ex: T = t ‫ ٭‬Y
 TIPOLOGIA MODELELOR ECONOMICE

 după modul de prezentare: logice, grafice, economico-

matematice, de bilanţ;
 după durata procesului analizat: pe termen scurt şi pe
termen lung;
 în funcţie de numărul subiecţilor analizaţi : simple şi
complexe;
 din punct de vedere a inderdependenţei elementelor:
liniare şi neliniare;
 după gradul de extindere: pentru economia închisă şi
economia deschisă;
 în funcţie de factorul timp: statice şi dinamice.
 Ex : Modelul de echilibru macroeconomic IS -LM, Crucea
lui Keynes, Harrod- Domar, Circuit economic etc.
 Deciziile subiecților economici depind de factorul
timp (opțiunea de astăzi sau cea de viitor). De aceea,
aşteptările agenţilor economici este un factor
important în macroeconomie. Iar în acest context se
conturează problema așteptărilor.
 Tipuri:
 ex-post – estimarea experienţei acumulate, aprecieri
ale activităţii economice prezente şi precedente;
 ex-ante – estimarea activităţii previzionate a
subiecţilor economici.
 TEORIILE AȘTEPTĂRILOR

 Teoria aşteptărilor statice – aşteptările agenţilor

economici derivă din experienţele precedente (nivelul
general al prețurilor, al ratei dobînzii).
 Teoria aşteptărilor adaptive – agenţii economici îşi
corectează aşteptările reieşind din erorile anterioare
și de modificările noi apărute.
 Teoria aşteptărilor raţionale – prognozele subiecţilor
economici derivă din prelucrarea informaţiei
disponibile, inclusiv informaţia privind politica
promovată de către stat; își modifică
comportamentul în funcție de schimbările ce pot
apărea.
III. AGENŢII ECONOMICI
AGREGAŢI. CIRCUITUL
ECONOMIC ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ ȘI
DESCHISĂ.
 Agenţii economici agregaţi
clase de agenţi economici elementari, care îndeplinesc funcţii similare

Menajele - Agent economic purtător al calităţii de consumator de bunuri şi servicii;

- Oferă factorii de producţie;
C, Y, Tr, T, S, Yd
- Obţin venituri de la vînzarea factorilor de producţie;
- Repartizează veniturile pentru consum şi economii;
- Formează portofoliul activelor proprii (averea).
Firme - Reprezintă orice unitate economică, activitatea căreia este orientată spre
obţinerea profitului;
I, A, T, Subv
- Întruneşte ansamblul firmelor din economie;
- Cumpără factorii de producţie;
- Oferă bunuri şi prestează servicii;
- Efectuează cheltuieli de investiţii.
Statul - Totalitatea organizaţiilor de stat şi a instituţiilor;
- Scopul principal constă în producerea bunurilor publice;
G, T, Tr
- Nu are scopul de a obţine profit şi este orientat spre realizarea intereselor
naţionale;
- Percepe impozite şi achiziţionează bunuri şi servicii;
- Emite bani în circulaţie.

Străinătatea - Totalitatea agenţilor economici, care îşi au reşedinţa în exteriorul ţării, inclusiv
instituţiile guvernamentale străine;
Nx, Ex, Imp
- Interacţiunea sectorului extern cu agenţii economici naţionali se realizează în
baza relaţiilor economice externe, prin schimbul reciproc al mărfurilor,
serviciilor, valutei, capitalurilor.
 C I R C U I T U L E C O N O M I C E S T E U N M O D E L , C A R E D E S C R I E F LU X U R I L E
D E B U N U R I Ş I S E R V I C I I C E AU LO C Î N T R E S U B I E C Ţ I I E C O N O M I C I ,
E C H I L I B R AT E P R I N F L U X U R I D E M O N E D Ă .

variabile de tip flux variabile de tip stoc

– un parametru – un parametru
economic, valoarea economic, mărimea
căruia se măsoară căruia se măsoară la
într-o unitate de un anumit moment
timp, de regulă un dat. Ex: acumularea
an. Ex: economiile, de capital, datoria
investiţiile, deficitul publică, etc.
bugetar, etc.
 indicatorii ce reflectă starea conjuncturii economice. Ex:
rata dobînzii, nivelul preţurilor, rata inflaţiei, rata
şomajului, etc.
 FLUXURILE REALE ȘI FINANCIARE

Fluxurile descriu tranzacţiile din economia

naţională, ce au loc între toate unităţile
economice, între piaţa produselor, piaţa
factorilor de producţie şi piaţa financiară.
fluxuri reale – fluxurile de factori de
producţie, de bunuri şi servicii;
fluxuri financiare – contrapartidele în bani ale
fluxurilor reale, veniturile şi cheltuielile.
 A. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA SIMPLĂ

 descrie tranzacţiile între doi agenţi economici agregaţi:

menajele şi firmele;
 volumul de bunuri şi servicii oferit de către firme, corespunde
nivelului veniturilor menajelor;
 fluxurile venituri – cheltuieli şi resurse – producţie au loc
concomitent în direcţii opuse şi se reînnoiesc permanent;
 pentru a atinge echilibrul este necesar:
 venitul naţional (Y) să fie egal cu cheltuielile efectuate pentru
consum şi investiţiile planificate: Y = C + I. În cazul în care
există investiţii neplanificate, sistemul economic se
dezechilibrează;
 respectarea egalităţii dintre investiţii şi economii pe piaţa
financiară:
 C + I = C + S => I = S ;
A. Modelul fluxului circular în economia simplă
 B. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ

Statul participă la reglarea economică prin

următoarele modalităţi:
percepe impozite atît de la firme cît şi de la
menaje;
efectuează transferuri sociale către
categoriile vulnerabile (pensii, burse, ajutor de
șomaj, etc.);
apare în calitate de cumpărător pe piaţa
bunurilor şi serviciilor, unde se realizează
achiziţii guvernamentale.
 B. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ
 Achiziţiile guvernamentale includ cheltuielile în domeniul
construcţiilor, întreţinerea drumurilor, armatei, sectorului
guvernamental, şcolilor, etc., precum şi cheltuielile de
salarizare ale angajaţilor în aceste domenii;
 exercită o influenţă indirectă asupra economiei, reglînd
cantitatea de bani în circulaţie;
 dacă economiile statului au valoare negativă, atunci se
înregistrează deficit bugetar, pentru acoperirea căruia statul
recurge la împrumuturi publice.
 Economiile statului reflectă diferenţa dintre impozitele nete şi
achiziţiile guvernamentale. Sstat=Imp_ind_nete- G;
 Imp_ind_nete=Imp_ind-subv
B. Modelul fluxului circular în economia închisă
 C. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA DESCHISĂ
 Străinătatea (sectorul extern) interacţionează cu
sistemul economic prin:
 importul de mărfuri şi servicii;
 exportul de mărfuri şi servicii;
 intermediul organizaţiilor financiare internaţionale;
 Exportul net reprezintă diferenţa dintre export şi
import, care se direcţionează pe piaţa bunurilor şi
serviciilor.
 Dacă exportul este mai mic decît importul, această
diferenţă se acoperă prin intrări de capital;
 C. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA DESCHISĂ

Intrări de capital – valoarea obţinută prin

împrumuturi de la intermediarii financiari
internaţionali sau prin vînzarea activelor
financiare sau reale cumpărătorilor străini;
Ieşiri de capital - valoarea netă a creditelor
oferită debitorilor străini şi mijloacele utilizate
pentru procurarea activelor financiare sau
reale de la vînzătorii străini.
C. Modelul fluxului circular în economia deschisă
 Î N E C ON OMI A DE SC H I SĂ DI N F LUX UL C I RC ULA R A L
V E N I TURI LOR ŞI C H E LT U I E L ILOR AU LOC C ON C OM I TENT
RE T RAG ERI ŞI I N J E CŢI I

Retrageri din fluxul circular = Injecţiile în fluxul circular

Retrageri din fluxul circular – venitul care nu este utilizat de
către menaje pentru procurarea bunurilor şi serviciilor din
interiorul ţării:
 →economiile (S)
 →impozite şi taxele (T)
 →importurile (I mp. )
Injecţiile în fluxul circular – cheltuielile pentru finanţarea
producţiei naţionale:
 →investiţiile (I);
 →cheltuielile publice (G)
 →exporturile (Ex)
 Identităţi macroeconomice
Economia simplă Economia închisă Economia deschisă

Economia fără Economia fără Economia cu patru

sector comerţ exterior sectoare
guvernamental şi
fără comerţ exterior
Firme
Firme Firme Menaje
Menaje Menaje Statul
Statul Străinătatea

Y=C+I Y = C +I + G Y = C +I + G + Nx
Y=C+S S – I = Nx
S=I
 Abordări macroeconomice
Modelul clasic
 analizează perioada lungă de timp;
 intervenţia statului în economie
este limitată;
 economia se autoreglează;
 nivelul general al preţurilor (P)
este flexibil;
 nivelul producţiei tinde spre cel
potenţial;
 nivelul potenţial al producţiei (Y*)
se determină în condiţiile ocupării
complete a factorilor de producţie;
 modificarea cererii agregate nu
determină modificarea nivelului
potenţial al producţiei, dar
influenţează asupra nivelului
general al preţurilor.
Modelul keynesist
 analizează perioada scurtă de timp;
 rolul statului în reglarea economiei
este considerabil;
 reglarea economiei are loc prin
stimularea cererii agregate;
 prețurile sunt constante;
 pe termen scurt nivelul potenţial al
producţiei nu poate fi realizat;
 economia funcţionează în condiţiile
ocupării incomplete ale factorilor de
producţie.
 nivelul efectiv al producţiei (Y) se
modifică în dependenţă de
modificările cererii agregate;
 IV. POLITICILE
MACROECONOMICE ŞI
CLASIFICAREA LOR
P O LI TIC I M AC ROEC ONOMIC E UN A N SAMBLU DE DE C I Z I I LUAT E
DE P UT E RILE P UBLI C E , M E N I TE SĂ AT I NGĂ OBI E C T I VE SI G URE
PRI VI N D SI T UAŢIA E C ON OMI CĂ, PRI N UT I LI ZAREA UN OR
I N ST RUMENTE DI VE RSE .

scopuri pe termen scurt scopuri pe termen lung

 extinderea cererii  asigurarea creşterii
agregate; economice stabile;
 echilibrul balanţei de  stabilitatea preţurilor;
plăţi;  reducerea şomajului pînă
 reducerea deficitului la nivelul său natural;
bugetar;
 CLASIFICAREA POLITICILOR
MACROECONOMICE
În funcţie de orizontul de
timp:
 politici conjuncturale – au
drept scop menţinerea şi
restabilirea echilibrului
general pe termen scurt.
Se utilizează în acest scop
politici de reglare a cererii;
Politica monetară, politica
de ocupare
 politici structurale – au
drept obiectiv ameliorarea
structurii economiei.
Politica în domeniul
transporturilor, politica
industrială, agrară, etc.
În funcţie de sfera de
cuprindere
 politici globale - se
aplică mai multor
aspecte ale activităţii
economice;
Politica financiară
 politici specifice – se
referă la o anumită
latură a activităţii
economice.
Politica antișomaj
 CLASIFICAREA POLITICILOR
MACROECONOMICE
În funcţie de obiectivele
urmărite
 politici de relansare –
urmăresc stimularea
cererii agregate, prin
majorarea consumului
gospodăriilor, investiţiilor
întreprinderilor, achiziţiilor
guvernamentale;
 politici de stabilizare – au
ca obiectiv diminuarea
inflaţiei, prin controlul
cererii interne şi
restabilirea unor echilibre
(bugetar, al balanţei
comerciale).
În dependenţă de efectul
macroeconomic
 politici orientate către cerere:
Politica bugetar – fiscală;
Politica monetar – creditară;
 politici orientate către ofer tă:
 politici de perfecţionare a
sistemului de impozite şi
taxe;
 politici de perfecţionare a
funcţionării eficiente a
pieţelor;
 politici de eliminare a
efectelor negative ale
externalităţilor.