Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
142
lucru. Aşa cum remarcă Dan Crăciun, termenii de etică şi morală, în limbaj obişnuit, îi
utilizăm interşarjabil; considerăm că o persoană acţionează etic atunci când ea acţionează
moral, corect; invers, descriem o persoană ca fiind rea, imorală atunci când percepem
comportamentul ei ca fiind non-etic/imoral.1
Totuşi, sub raport teoretic/filosofic, între acele două noţiuni se menţin unele distincţii,
aşa cum rezultă sintetic din tabelul următor:
Tabelul 5.1. Distincţia teoretică între etică şi morală
ETICA MORALA
Reflecţie ce ghidează acţiunea
DEFINIŢIE Normă impusă prin drept
individului
Fundament: libertatea Fundament: cod social
judecăţii şi acţiunii
Distincţia dintre bine şi rău, Distincţia dintre bine şi
acţiune ce derivă în raport de rău şi acţiunea ce derivă
CARACTERISTICI ceea ce considerăm ca fiind în raport cu ceea ce este
bine conform
Dă sens lucrurilor prin Sens impus
alegerea făcută (valori la
care ne raportăm)
Adaptat după: D. Crăciun, V. Morar, V. Macoviciuc – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag.9.
Copyright © All rights reserved.
4
A se vedea, de pildă, regretele sau remuşcările mai marilor savanţi ai umanităţii cum ar fi Albert Einstein, după
descoperirea teoriei relativităţii care a stat la baza construcţiei primei bombe atomice;
http://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Einstein#The_atomic_bomb
5
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005 , pag. 12 şi următoarele
6
Pe marginea acestui subiect discutăm mai pe larg în paragraful „Comportament non-etic în afacerile MNC-
urilor”.
7
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005; se ajunge astfel la respectarea celor Zece
Porunci enunţate în Vechiul Testament, care poate fi considerat un prim cod etic; altfel spus, deducem că a te
comporta etic în general sau în calitate de om de afaceri se rezumă la a respecta anumite principii şi cutume
impuse de istoria civilizaţiei umane, alături de legile/reglementările ce guvernează viaţa economică.
144
unui sistem de valori la care ne raportăm în viaţa zilnică. 8 De unde provine şi cum se
structurează acest sistem de valori? Se regăsesc sau nu aceleaşi valori şi în cadrul
organizaţional?
Analiştii în etica afacerilor disting pe larg între:9
Normele morale, abordate ca o „sumă“ de reguli de conduită în plan social,
reguli asumate de individ în mod conştient; unele „norme morale “ se consacră de autoritatea
normativă ca fiind imperative sub forma unor reglementări juridice (Parlamentul, Executivul,
autorităţile locale din fiecare ţară etc.); alte instituţii, precum Biserica consacră „porunci
religioase” ce vin să completeze „modelele de acţiune” la care se raportează individul în
profesia sa şi în viaţa de zi cu zi. Aşadar, norma morală diferă de reglementarea juridică şi/sau
porunca religioasă; norma morală reflectă un act liber, cu consecinţe asupra celorlalţi, bazat
pe autonomia de voinţă a individului şi impus de conştiinţa lui morală ca autoritate supremă.
Distincţia între normele morale şi reglementările juridice, spune Dan Crăciun, este de
maximă importanţă pentru ceea ce numim lumea afacerilor; întradevăr, îndeosebi atunci când
este vorba de negocieri, tratative comerciale, modificarea unor contracte, ipoteza unor litigii
comerciale etc. cei profund implicaţi în practica afacerilor invocă ideea că „tot ceea ce legea
nu interzice în mod expres, înseamnă că admite”.
Valorile morale, abordate ca elemente ce compun „conştiinţa colectivă” a unor
grupuri sociale mari, în sensul cel mai larg al umanităţii, se referă la efectele/consecinţele
actelor noastre asupra celorlalţi sau asupra propriei noastre persoane; prin valori morale se
optează între bine şi rău sub forma unor tipare sociale de raportare confirmate în istoria
umanităţii, ele exprimând apropierea explicită către bine. Astfel de valori se iniţiază odată cu
Eul conştient, însă au un caracter supraindividual, în sensul că se validează ca valori morale
numai preferinţele individuale ce întrunesc acordul social. Altfel spus, valorile morale
desemnează tipuri de raportare socială (nu individuală), preferenţială şi raţională, faţă de
contextul concret în care trăim cu toţii; ele sugerează o orientare spre coeziune şi ordine şi/sau
spre un tip ideal de societate.
„Legea morală nu e o lege de care să asculţi, spune Pleşu, ci una cu care comunici,
care ştie să te asculte”; ajungem, din nou, la acceptarea conştientă/deliberată a unor norme
morale.10 Îndeosebi în ceea ce priveşte lumea afacerilor decidenţii de la nivel de top
management se confruntă zilnic cu situaţii non- tipice, cu situaţii în care este suficient ca 1%
din formularea unei decizii să contravină normelor morale pentru ca, pe cale de consecinţă,
însăşi decizia în sine să fie pusă sub semnul întrebării. Există împrejurări în care „nici
verticalitatea virtuţii, nici înălţimea inteligenţei nu sunt suficiente pentru a traversa corect un
impas existenţial”; este nevoie în plus de ceea ce Pleşu consideră a fi talent moral.11
colectivului ce au contribuit la redactarea acestui volum, înclinăm să credem că este preferabil a utiliza,
întradevăr, sintagma de etică în afaceri.
13
C. L. Cooper, C. Argyris – The Blackwell Encyclopedia of Management, Vol. II, Business Ethics, edited by P.
H. Werhane şi R. E. Freeman, Blackwell Publishing, SUA, 2005, pag. 460
14
S. Maxim – Conştiinţa morală, Editura Junimea, Iaşi, 1999, pag. 174
15
D. Korten – When corporation rule the world, Editura Kumarian Press, 1995;
http://en.wikipedia.org/wiki/David_Korten; http://en.wikipedia.org/wiki/When_Corporations_Rule_the_World
16
F. Fukuyama – State Building Governance and World Order in teh 21st Century, 2004, traducere în limba
română Construcţia statelor – Ordinea mondială în secolul XXI, Editura Antet, 2004
17
P. Drucker – Managing the Non-Profit Organization, Harper – Collins, New York, 1990; The Pension Fund
Revolution, Harper & Row Publishers, 1976; The New Society, Harper & Row Publishers, 1950
18
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 11
19
M. G. Velasquez – Business Ethics: Concepts and Cases, Treutica Hall, New Jersey, 1988
20
W. Shaw, V. Barry – Moral Issues in Business, Belmont, California, 1992
146
organizaţiilor sunt adeseori neclare, contradictorii şi slab conturate, argumentează
Fukuyama.21
În optica noastră vom defini etica afacerilor ca un domeniu de analiză asupra a ceea
ce este corect/incorect în comportamentul celor interesaţi în succesul organizaţilor de
afaceri.
Atunci când discută despre excelenţă în afaceri, Tom Peters creionează mai multe
caracteristici şi cu privire la etică în afaceri; abordate cumulat toate aceste caracteristici dau
conţinutul, adică fondul a ceea ce numim etica în afaceri; sintetic, caracteristicile propuse de
acest analist pentru conceptul de etică în afaceri se prezintă după cum urmează:22
Standardele etice ridicate – în domeniul afacerilor sau în alte domenii – se
referă, în esenţă, la tratarea cu decenţă a persoanelor (ceea ce înseamnă respect pentru
intimitatea, demnitatea şi opiniile altor persoane, alţi salariaţi etc.).
Etica vizează activitatea individului în viaţa de zi cu zi, respectiv în tot ceea ce
face el, atunci când lucrează şi/sau intră în raporturi cu alte persoane.
Oamenii, inclusiv „sfinţii”, sunt egocentrici şi egoişti; noi suntem concepuţi
„greşit” în parte încă de la începutul umanităţii; prim urmare, este nevoie de un cadru etic în
limita căruia să acţionăm în structura unor grupuri sociale.
Corporaţia este creată şi există pentru a servi oamenii, atât din interiorul
organizaţiei, cât şi din afara ei; prin însăşi natura ei, orice organizaţie va impune reguli cu
privire la comportamentul manifestat de salariaţi, reguli ce induc o anume stare de umilinţă şi
de „lipsă de putere”.
Se afirmă/consideră că toţi oamenii se nasc egali unii faţă de ceilalţi, însă cu
siguranţă unii au mai multă putere faţă de alţii în orice tip de societate; chestiunea etică
centrală în orice structură organizată (grup de salariaţi/oameni) este de a proteja şi sprijini
salariatul/individul lipsit de putere, îndeosebi executantul şi clientul.
Sunt puţini aceia ce au şansa să lucreze într-o organizaţie ce aplică un standard
etic superior (şi este şi profitabilă în acelaşi timp), majoritatea petrecându-ne viaţa activă în
organizaţiile ce mai mult declară decât aplică un comportament etic.
Inducerea unui comportament etic derivă mai degrabă din mesajul unor mari
romane/nuvele şi nu din cărţile de management; citiţi mai degrabă Dostoevsky sau Forster în
loc de Drucker sau Peters.23
Investito Acţionar
ri i
Furnizor CLIENŢI
i FIRMA
25
J. Maciariello – The Daily Drucker , Elsevier, Butterworth Heinemann, UK, 2005
26
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005; C. Cooper (editor) - The Blackwell
Encyclopedia of Management, 2nd edition, vol. II, Business Ethics , edited by P.H. Werhane şi R.E. Freeman,
Blackwell Publishing, USA, 2005
Manager Salariaţi
i 148
27
L. Kohlberg - Esseys on Moral Development, vol. I,The Phylosophy of Moral development, New York, Harper
and Raw, 1981; preluat după D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 104 şi
următoarele
28
H. B. Maynard, S.E. Mehrtens – Al Patrulea Val, Editura ANTET, Bucureşti, 1993
149
5.3. „Comercial “ şi etic?
29
D. Crăciun s.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005; Aristotel condamnă explicit comerţul
pentru profit şi orice activitate speculativă, cum ar fi împrumutarea unor bani contra camătă; această optică
socială s-a menţinut în memoria colectivă până în sec. XVII
30
C. L. Cooper, C. Argyris – The Blackwell Encyclopedia of Management, Vol. II, Business Ethics, edited by P.
H. Werhane şi R. E. Freeman, Blackwell Publishing, SUA, 2005, pag. 170 şi următoarele
31
D. Crăciun s.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005
32
J. Hans – Le Principe Responsabilite, Cerf,1990; D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti,
2005
33
Mai pe larg despre diverse tipuri de organizaţii lucrative, despre rolul şi funcţiile lor sociale, am discutat în
Capitolul 3 al lucrării.
150
are şi responsabilităţi sociale însă nu putem spune cât de mare este amploarea acestor
responsabilităţi şi cum se cuantifică ele; cel mai adesea, implicarea socială a firmelor se
măsoară în sumele cheltuite pe destinaţii sociale/filantropice (însă acest indicator este adesea
înşelător); sunt invocate două tipuri de argumente:34
a. argumente de ordin economic, în sensul că asumarea de responsabilităţi sociale de
către companie va influenţa pozitiv output-ul şi profitul obţinut:
- dacă sunt percepute în mentalul colectiv ca fiind socialmente responsabile,
companiile vor beneficia de o clientelă mai largă, mulţumită etc.;
- angajaţii vor fi atraşi să lucreze, să obţină performanţă în firmele pe care le percep
ca fiind socialmente responsabile;
b. argumente de ordin moral şi social, întrucât orice „actor “ economic, pentru a
funcţiona şi obţine succes, dă naştere la multiple probleme/implicaţii sociale, deşi acest aspect
este mai puţin vizibil şi cuantificabil.
Formularea unei prime concluzii arată că orice firmă este responsabilă social şi că este
în însăşi interesul ei să aplice un astfel de comportament; aparent paradoxal însă implicarea
socială nu exclude, ci poate conduce la o creştere a profitabilităţii firmei.
Aşadar, orice corporaţie este socialmente responsabilă, responsabilităţile ei fiind
economice, legale, etice şi filantropice aşa cum sugerăm în figura următoare:
Sursa: Dan Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 305.
Copyright © All rights reserved.
Conform unor opinii mai recente, există trei stagii distincte în convergenţa dintre
sectorul corporatist şi societatea civilă; în prealabil parcurgerii celor trei stagii remarcăm că
firmele şi ONG-urile adoptă atitudini diferite, fiecare, faţă de liberalizare şi globalizare; cele
trei stagii invocate sunt următoarele:35
- companiile şi ONG-urile realizează că ele trebuie să coexiste împreună;
- companiile şi ONG-urile încearcă să înveţe unele de la altele şi să lucreze
împreună;
- companiile şi ONG-urile intră treptat în relaţii de „afaceri” împreună
(pentru a cocreation astfel de relaţii).
Înainte de a fi om de afaceri, capitalistul este un om ca oricare altul, cu limitele şi
aspiraţiile sale morale, remarcă pertinent acelaşi D. Crăciun; 36 în măsura în care acel capitalist
realizează că este în interesul său să conştientizeze că firma are şi responsabilităţi sociale, în
aceeaşi măsură el însuşi va avea de câştigat, atât ca om de afaceri, cât şi ca membru al
societăţii.
34
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 301 şi următoarele
35
* * * Harvard Business Review, February 2007, pag. 83
36
D. Crăciun s.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 325
151
Ca un răspuns la întrebarea sugerată de acest paragraf, vom concluziona că o afacere
poate fi „comercială”, poate fi condiţionată de obţinerea de profit şi totuşi să nu se îndepărteze
de la minime reguli etice; cele două noţiuni, etic şi comercial, sunt doar în aparenţă în
antiteză.
Este dificil de spus cum vor evolua în viitor relaţiile dintre stat şi corporaţii şi în ce
măsură anume, organizaţiile de afaceri vor ţine seama sau nu de ceea ce recomandă lucrările
de etică în afaceri;37 oricum, economia ecologică şi relaţia cu mediul înconjurător vor induce
noi constrângeri pentru un comportament etic în afaceri. 38 În prezent, spune Korten,
corporaţiile au o viaţă nelimitată, se pot mişca peste tot pe Glob, pot controla mijloacele de
informare în masă, pot recurge la zeci de avocaţi pentru a-şi susţine interesele; ele acumulează
proprietăţi şi resurse financiare uriaşe şi pot da în judecată orice cetăţean privat sau ONG ce
formulează întrebări incomode; şi totuşi corporaţiile nu sunt oameni, ele nu au conştiinţă.39
Acceptarea conceptului de
etică în afaceri
37
1980 2008
F. Fukuyama – State Building Governance and World Order in teh 21st Century, 2004, traducere în limba
română Construcţia statelor – Ordinea mondială în secolul XXI, Editura Antet, 2004, pag.127
38
H. B. Maynard, S. Mehrtens – Al Patrulea val, Editura ANTET, 1993
39
D. Korten – The Post-Corporate World – Life after Capitalism, 1999, traducere în limba
Presiune română Lumea post-
asupra
-reglementări Presiune asupra
corporatistă – viaţa după capitalism
-reglementări – Editura Antet XX Press, pag. 173 managerilor şi altor
internaţionale/europene/ managerilor şi altor
internaţionale/europene/ grupuri de interes
naţionale; grupuri de interes
naţionale; pentru a-şi preciza
-opinia publică;
-opinia publică; 152 pentru a-şi preciza
public poziţia faţă de
- mass-media public poziţia faţă de
- mass-media etica în afaceri.
etica în afaceri.
b. Nu dispunem de studii efectuate care să confirme/infirme acest aspect, însă
percepem că marea majoritate a comportamentului etic/non-etic în afaceri al unei corporaţii
este determinat sau indus de conduita pe care o impune CEO şi echipa sa de management
pentru toate structurile din organizaţia condusă. Vom considera, empiric, că 80% din
comportamentul firmei în afaceri este indus de „modelul “ aplicat de CEO şi echipa sa;
percepem că diferenţa de 20% din acelaşi comportament se constituie treptat sub influenţa
diverselor grupuri de interes la care se raportează compania (acţionari, investitori, clienţi,
salariaţi, furnizori, guvern, grupuri politice, comunitatea locală etc.); ideea invocată se
sugerează grafic astfel:
Acţionari;
Investitori; Generează sau CEO şi echipa de la
Salariaţi; influenţează 20% Manifestare
vârf – determină
Furnizori; din a companiei
80% din
Clienţi; comportamentul pe piaţă şi în
+ comportamentul societate
Guvern; etic al companiei etic al companiei
Grupuri politice;
Comunităţi locale
Preconvenţional
- Urmează regulile doar când este în interesul tău
- Respectă regulile pentru a evita pedeapsa fizică
Sursa: S. Robbins, M. Coulter - Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 112.
Copyright © All rights reserved.
41
A. Toffler, H. Toffler – Revolutionary wealth; traducere Avuţia în mişcare, Editura ANTET, 2006
42
H. B. Maynard, S.E. Mehrtens – Al Patrulea Val, Editura ANTET, Bucureşti, 1993, pag. 79 şi următoarele
43
P. Nica , coord. – Managementul firmei, Editura Condor, Chişinău, 1994, pag. 94 şi următoarele; S. Robbins,
M. Coulter - Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 111 şi următoarele
44
Despre personalitate şi stil de management discutăm separat în capitolul nr.15, la acest punct sugerând numai
conexiunea cu subiectul invocat.
45
S. Robbins, M. Coulter - Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 116
154
Tabelul nr. 5.2. Texte internaţionale/europene ce influenţează codurile etice
TEXTE INTERNAŢIONALE
Cele 182 de convenţii internaţionale ale muncii
Declaraţia de la Philadelphia (1944) – referitoare la întâietatea obiectivelor sociale în politica
internaţională
Declaraţia universală a drepturilor omului (1948)
Convenţiile internaţionale legate de drepturile civile şi politice şi cele care privesc drepturile
economice, sociale şi culturale(1966)
Declaraţia tripartită a principiilor privitoare la întreprinderile multinaţionale şi la politică (ILO,
1977, revizuită în 2000)
Liniile directoare pentru funcţionarea întreprinderilor multinaţionale (OECD, 1976)
Convenţia de suprimare a tuturor formelor de discriminare a femeilor (1979)
Convenţia Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului (1989)
Declaraţia la nivel înalt de la Copenhaga (1995) – promovarea nevoilor sociale şi a drepturilor
fundamentale
TEXTE EUROPENE
Carta socială europeană (1972)
Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale(1989)
Protocoale pentru politica socială (1992)
Tratatul de la Amsterdam (1997)
Norme comunitare aplicabile întreprinderilor europene operante în PED (ţări în curs de dezvoltare)
(1999)
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000)
Carta verde „ Promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor
“(2001)
Sursa: Adaptat după Dan Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005.
Copyright © All rights reserved.
46
Abrevierile ROF şi ROI desemnează Regulamente de organizare şi funcţionare şi Regulamente de ordine
internă, documente extrem de întâlnite în managementul întreprinderilor româneşti până în 1990; prin acestea se
reglementau în detaliu procedurile pe care trebuie să le urmeze salariaţii în activitatea zilnică începând cu
prezenţa, raporturile de subordonare, disciplina, relaţiile de cooperare între compartimente, relaţiile contractuale
cu furnizorii etc.; ulterior, după caz, parte din companiile româneşti au optat pentru Coduri de etică sau Coduri
de conduită.
155
Figura nr.5.4. Surse de autoritate formală pentru companiile din România
Constituţia Europeană
Constituţia Europeană Convenţii/Tratate
Convenţii/Tratate
internaţionale
internaţionale
Instituţii Europene
Instituţii Europene
Convenţii/Tratate
Constituţia României Convenţii/Tratate
internaţionale
Constituţia României internaţionale
Legi
Legi
Statute, contracte
Statute, contracte
Coduri de
Coduri Etice Coduri de ROF ROI
Coduri Etice Conduită ROF ROI
Conduită
52
D. Korten – The Post-Corporate World – Life after Capitalism, 1999, traducere în limba română Lumea post-
corporatistă – viaţa după cpitalism – Editura Antet XX Press
53
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 546
54
De pildă, sunt binecunoscute scandalurile şi implicaţiile de zeci de miliarde USD cu privire la firmele Exxon şi
Worldcom în SUA, scandalul legat de Societe Generale
(http://www.banknews.ro/stire/15349_franta_vrea_masuri_stricte_de_prevenire_a_riscurilor_dupa_frauda_comi
sa_la_socgen.html).
55
K. Werner, H. Weiss – Das neue Schwarzbuch Markenfirmen Die Machenschaften der Weltkonzerne, Wien –
Frankfurt, 2003; traducere în limba română Noua carte neagră a firmelor de marcă, Editura Aquira, 2004
158
survin însă şi situaţii incredibile: în Coasta de Fildeş un copil de opt ani „costă “ 30 de Euro şi
este exploatat prin muncă şi distrus după câţiva ani (cacao neprelucrată provine din Coasta de
Fildeş, unde proprietarii folosesc sclavi pe plantaţii, arată Kevin Boles; fiecare „a treia
muşcătură „ din ciocolată are gust de sclavie, spune acest analist) 56; concernele UNOCAL şi
TOTAL au utilizat sclavi la construcţia unei conducte de gaz metan în Myanmar, mic stat în
care sclavia este acceptată legal.57 Se estimează că marile concerne folosesc peste 27 de
milioane de persoane drept sclavi în fabricile/sucursalele lor din lumea a treia. 58 Este oarecum
paradoxal, însă deşi avem o Universal Declaration of Human Rights (1948), există în anul
2008 milioane de persoane afectate de sclavie; ONG-urile ce monitorizează acest aspect au
identificat nu mai puţin de şase tipuri de sclavie modernă (munca neîntreruptă de 7 zile pe
săptămână, munca forţată, traficul de persoane şi copii etc.) 59 În ţările subdezvoltate, arată
Werner şi Weiss, spaţiul decizional al corporaţiilor este mai mare decât al ţărilor în care ele
acţionează, au o „putere” mai mare decât decidentul politic ceea ce le conferă o poziţie de
„dictator “.60
c) Păpuşile Barbie, jucăriile Pokemon sau Mickey Mouse sunt fabricate de
„salariaţii “ care sunt ei înşişi încă nişte copii din ţări asiatice (China, Thailanda, Indonezia,
Filipine etc.); astfel de jucării sunt fabricate cu sânge, sudoare şi lacrimi, spun Werner şi
Weiss, aducând profituri de miliarde USD unor companii multinaţionale. În 1993, la Kader
Toy Factory din Bangkok, unde se fabricau păpuşi pentru concernul MATTEL, au murit 87
de salariaţi într-un incendiu întrucât ferestrele aveau gratii iar uşile erau zăvorâte; ei lucrau în
medie 19 ore pe zi pentru 2,5 Euro, printre ei existând şi copii de 13 ani; 61alţi 47 de salariaţi
au fost grav răniţi, iar pedeapsa aplicată de către Guvern pentru cei ce administrau fabrica s-a
rezumat la câteva luni de închisoare. Tragedia invocată cu privire la fabrica de jucării de la
Kader nu a fost un caz izolat; acelaşi incident s-a repetat ulterior în ţări precum Thailanda,
Indonezia sau China; pentru concernele multinaţionale, spun cei doi autori, China este un
paradis , întrucât aici sindicatele sunt interzise, iar obligaţiile administratorilor sunt minime
(nu este de mirare că în China se produc 1/3 din toate jucăriile din lume).
d) Există şi exemple/situaţii recente ce atestă sau cel puţin sugerează un
comportament non-etic în cazul unor mari corporaţii europene. De pildă, scandalul recent
survenit în Germania în legătură cu problemele concernului Siemens afectează major mediul
german de afaceri, inclusiv imaginea ţării pe plan internaţional. Acest scandal a survenit în
2007 şi a vizat iniţial acuzaţii de corupţie doar la nivelul diviziei de telecomunicaţii a
Siemens; ulterior el s-a extins sub „efectul de domino” asupra filialelor companiei din
întreaga lume; actualmente sunt investigaţi peste 270 de angajaţi sau foşti angajaţi ai
concernului, sub acuzaţia de corupţie şi practici oneroase aplicate în decursul a mai mult de
10 ani de zile.62 Este oportun de menţionat că la ora actuală Siemens are peste 435.000
salariaţi în întreaga lume, inclusiv în SUA şi Canada; urmare a scandalului survenit, circa
17.000 de angajaţi ar putea fi concediaţi în urma restructurării concernului. Conform ziarului
Der Spiegel , Siemens ar fi plătit între anii 1978-1987 sume drept bacşiş în valoare de 266
milioane mărci germane pentru a elimina Franţa şi Canada în cura de obţinere a două
contracte în Iran (pentru construirea de centrale nucleare); acuzaţiile ce sunt aduse în prezent
o implică şi pe Angela Merkel, Cancelar al Germaniei, inclusiv serviciile de informaţii şi alte
instituţii ale statului de drept. 63
e) Firme de renume precum Nike, Adidas, Reebook, Polo sau Tommy utilizează
practici reprobabile în fabricile lor din Asia sau Africa realizând articole ce ulterior sunt
56
K. Boles – Die neue Sclaverei, Editura Kuntsmann, Munchen, 2001
57
http//www.antislavery.org
58
http://www.antislavery.org/homepage/antislavery/modern.htm
59
http://www.antislavery.org/homepage/antislavery/modern.htm
60
K. Werner, H. Weiss – Lucr. cit.
61
K. Werner, H. Weiss – Lucr. cit., pag.178 şi următoarele
62
* * * Adevărul, nr. 5587 din 1 iulie 2008 (Un scandal care va costa Germania)
63
* * * Adevărul, nr. 5587 din 1 iulie 2008 (Un scandal care va costa Germania)
159
vândute cu sigla Made in USA la „preţuri occidentale “. În 1996 revista Life a publicat
fotografiile unor copii pakistanezi ce coseau sigla Nike pe mingi de fotbal, articol ce a generat
un imens scandal (acei copii erau plătiţi cu 4-5- USD pe zi şi lucrau 8 sau 10 ore zilnic).
Revista Stern a făcut dezvăluiri similare despre munca subumană din fabricile Nike şi Adidas
(salarii derizorii, 14-16 ore de muncă pe zi, angajaţi tineri de 13-15 ani, condiţii mizerabile în
halele de producţie numite sweatshops etc.); au existat situaţii în care salariaţi ai firmelor Nike
sau Adidas au fost vânduţi drept sclavi, deşi ambele corporaţii au enunţate Codes of Conduct
impecabile ca redactare. Aşa cum argumentează Werner şi Weiss, dacă organizaţiile
internaţionale, sindicatele, asociaţiile şi diversele ONG-uri nu reacţionează nici într-un fel
codurile de etică ale diverselor MNC-uri rămân simple declaraţii; în plus, este bine să
realizăm că orice categorie de consumatori pentru un produs/serviciu, dacă sunt uniţi,
constituie o forţă formidabilă ce poate pune restricţii oricărei firme. Alte exemple de tipul
invocat: pantofii sport Nike obţinuţi la un cost de 2 USD în Indonezia sunt vânduţi ulterior cu
100-180 USD în Occident; în 1997 a survenit o mişcare de protest împotriva Nike Town din
New York, rămânând celebră sintagma spusă de o fetiţă afroamericană de 13 ani : „Nike, we
made you, we will break you! “.64
f) În SUA, concerne precum Exxon, Monsanto, Boeing, Philipp Morris sau
Enron, Worldcom sprijină campaniile electorale ale principalelor două partide politice cu
milioane USD/anual, aşteptând în schimb o politică favorabilă MNC –urilor, solicitând un
climat care să le favorizeze politicile comerciale curente, solicitând ajutor public pentru
expansiune în străinătate etc. (fondul de investiţii Enron a cheltuit în anul 2000 pentru
campania lui G. Bush 1,9 milioane USD, a acordat sprijin în alte campanii electorale; ulterior,
în 2002 Enron a ajuns la faliment, urmare a unor practici incorecte în evidenţa contabilă, a
faptului că unii dintre managerii executivi au constituit parteneriate la limita legii şi pe seama
unor activităţi specifice acestui fond de investiţii; situaţia a fost oarecum similară pentru
fondul de investiţii Worldcom). Puterea şi influenţa acestor corporaţii se extinde permanent în
competiţia globală, iar orice declaraţie sau coduri de conduită rămân doar simple documente.65
64
K. Werner, H. Weiss – Lucr. cit., pag.231 şi următoarele
65
G. Dessler – Management, Pearson Education , New Jersey, 2004, pag. 32 şi următoarele
66
P. Drucker – Managing the Non-Profit Organization, Harper – Collins, New York, 1990; The Pension Fund
Revolution, Harper & Row Publishers, 1976; The New Society, Harper & Row Publishers, 1950
67
În parte este justificată această asociere deoarece, aşa cum am văzut în paragraful anterior, cele mai flagrante
situaţii non-etice ce devin scandaluri media sunt legate de practicile marilor corporaţii.
160
acest caz teoria stakeholder-ilor, cu precizarea că survin unele diferenţe de nuanţă. 68 Aşadar,
orice firmă de tip IMM îşi va avea propriul său grup de interes sau de stakeholders, după cum
sugerăm în figura nr. 5.5.
- Investitori
- Proprietari
Orice afacere - Salariaţi
tip I.M.M. Raportare la - Decidenţi
- Furnizori
- CLIENŢI
- Guvern şi administraţia de stat
- Grupuri politice
- Comunitatea locală/naţională
- Alte grupuri de interes
Vom mai remarca ideea că şi în cazul IMM-urilor decidenţii trebuie să ţină seama, mai
întâi, de ansamblul cadrului juridic ce reglementează lumea afacerilor (invocat anterior în
figura nr. 5.6.); ulterior, funcţie de strategiile propuse, aceiaşi decidenţi nu trebuie să abdice
de la respectarea unui minimum de comportament etic în managementul zilnic şi în relaţiile
cu alte entităţi.
Dintr-un alt punct de vedere, vom invoca forţa formidabilă de care dispun
consumatorii din întreaga lume dacă ar acţiona unitar faţă de diverse fenomene şi/sau
semnale întâlnite în economia globală.69 De pildă, oamenii de ştiinţă au avertizat încă în urmă
cu 2-3 decenii asupra fenomenului de încălzire globală, fenomen generat în primul rând de
activităţile industriale, indiferent dacă la originea acestora se află MNC-uri şi/sau IMM-uri. În
măsura în care nu reacţionăm la momentul potrivit în aceeaşi măsură vom fi obligaţi să plătim
anumite „costuri sociale”,70 chiar dacă acest decont va avea loc cândva în viitor; în lucrarea Al
Patrulea val autorii atrag atenţia în mod argumentat asupra fragilităţii relaţiei dintre individ şi
mediul înconjurător; ei sugerează şi tipurile de economie ecologică către care se pot orienta
încă de astăzi toate categoriile de IMM-uri. 71 Avertismentele formulate de către oamenii de
ştiinţe cu 2-3 decenii în urmă încep să se confirme la momentul actual, în sensul că a început
un proces ireversibil de topire a gheţarilor de la Polul Nord; calota glaciară se va topi între 70
şi 100% în vara anului 2008, avertizează Mark Serreze, cercetător din SUA; eschimoşii ce
trăiesc între Canada şi Groenlanda declară că gheaţa se topeşte „văzând cu ochii”; acest
fenomen va avea consecinţe dramatice asupra naturii; schimbările climatice vor obliga zeci de
milioane de persoane să se refugieze în alte zone, inclusiv în Europa.72
68
Este preferabil să discutăm de proprietari şi nu de acţionari deoarece mai rar o afacere tip I.M.M. va fi
organizată ca societate pe acţiuni; similar, mai rar vom întâlni manageri profesionişti ce administrează astfel de
entităţi.
69
F. Fukuyama – State Building Governance and World Order in the 21st Century, 2004, traducere în limba
română Construcţia statelor – Ordinea mondială în secolul XXI, Editura Antet, 2004, pag.127
70
P. Drucker – Men, Ideas and Politics, Harper & Row Publishers, New York, 1971; The Age of Discontinuity,
Harper & Row Publishers, New York, 1968
71
H. B. Maynard, S. E. Mehrtens – The fourth wave, Berrett – Koehler, San Francisco, 1993; traducere în limba
română: Al patrulea val, Editura Antet, 1997
72
* * * Adevărul, nr. 5587 din 1 iulie 2008 (Schimbarea climei impune lupta pentru pământ şi apă)
161