UNIVERSITATEA “GRIGORE T.

POPA” IASI
FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE
NUTRITIE SI DIETETICA PROFILACTICA SI CURATIVA

ISTORIA CIOCOLATEI

Craciun Viorica Mariana

Master an I
 Istoria ciocolatei

Ciocolata a apărut în America Centrală acum circa 4000 de ani.

Cacaua provine din fructul arborelui de cacao, fiind produsul final al unui proces ce implică
prăjirea și pisarea boabelor.
Inițial preparată ca un amestec între pudra de cacao și o băutură, ciocolata de băut era
folosită de indigeni în importante ritualuri religioase și sociale de-a lungul bazinului
amazonian și America Centrală, inclusiv de mayași și azteci.
Boabele de cacao erau atât de valoroase încât în imperiul aztec erau folosite ca
monedă.

Această ilustrație reprezintă un ritual văzut de un conquistador din secolul al XVI-lea, ritual
ce presupunea ofrande de fructe de cacao în timpul ceremoniilor religioase.

Cultivarea și utilizarea arborelui de cacao a fost timpurie și extinsă în Mesoamerica.

Vase ceramice cu resturi provenite de la prepararea băuturilor din cacao au fost găsite în situri
arheologice datând din perioada timpurie a culturii mesoamericane (1900-900 î.Hr.).
De pildă, un astfel de vas a fost descoperit într-un sit arheologic olmec de pe Coasta
Golfului din Veracruz, Mexic, iar acesta atestă prepararea băuturilor din cacao la popoarele
pre-olmece încă din anul 1750 î.Hr.
Pe coasta Pacificului,  situl arheologic Mokaya din Chiapas, Mexic, oferă dovezi
despre faptul că băuturile din cacao se preparau chiar mai devreme, de la 1900 î.Hr.
Într-un mormânt mayaș din situl Rio Azul (care datează din perioada 460-480 îHr) au
fost descoperite vase pe care erau inscripționate simboluri ce reprezentau cacaoa, iar în
interior au fost găsite resturi ale unei băuturi de ciocolată, ceea ce sugerază faptul că mayașii
consumau această băutură în jurul anului 400 î.Hr. Hieroglife mayașe dezvăluie faptul că
ciocolata era consumată atât în viața de zi cu zi, cât și în cadrul ceremoniilor.
Mayașii creșteau arbori de cacao în propriile curți și utilizau boabele de cacao pentru a
face băuturi spumoase, amare – un fel de bere. Boabele erau întâi prăjite, cojite, apoi pisate
într-un recipient și presate pentru a lua forma unor bulgări mari cât pumnul, apoi se amestecau
cu apă.
 Aztecii nu puteau să planteze arbori de cacao așa cum făceau mayașii, din cauza
amplasării geografice (zona muntoasă a Mexicului nu permitea acest lucru), așadar ciocolata
era considerată un lux, fiind imporată în imperiu.
Cei care locuiau în zonele aflate sub ocupație aztecă, erau nevoiți să plătească impozit
constând în boabe de cacao, ca ”tribut”.
Boabele de cacao erau folosite deseori ca monedă; de exemplu, aztecii foloseau un
sistem în care un curcan costa o sută de boabe de cacao, iar un avocado proaspăt valora trei
boabe. Un iepure “costa” 10 boabe, iar un sclav, 100 de boabe.
În cea mai mare parte din istoria sa, însă, ciocolata nu a arătat aşa cum o ştim noi
astăzi, ci a fost consumată sub formă de băutură.
Populaţii antice mezoamericane cultivau arbori de cacao în pădurile tropicale din
America Centrală; culegeau boabele, le puneau la fermentat, le prăjeau şi apoi le măcinau,
formând o pastă pe care o amestecau apoi cu apă şi diverse arome – vanilie, miere, ardei iuţi –
ca să obţină o băutură spumoasă şi condimentată.
Olmecii, aztecii şi mayaşii au observat că băutura este una revigorantă, energizantă şi
chiar afrodisiacă, astfel că au început să creadă că are proprietăţi mistice şi spirituale. Prin
urmare, mayaşii venerau un zeu al arborilor de cacao şi le ofereau băutura cea specială
conducătorilor, războinicilor, preoţilor şi nobililor, în cadrul unor ceremonii sacre.

Ciocolata in Europa
Până în secolul al XVI-lea, niciun european nu auzise vreodată de această băutură
populară din America Centrală și de Sud. Cristofor Columb împreună cu fiul său, Ferdinand,
au descoperit existența boabelor de cacao în cea de-a patra expediție întreprinsă de Columb în
America, pe data de 15 august 1502, atunci când, împreună cu echipajul său, au confiscat o
canoe indigenă, care s-a dovedit a transporta boabe de cacao, printre alte bunuri destinate
comerțului.
Se pare că primul european care ar fi gustat această băutură spumoasă, în compania lui
Montezuma II, unul dintre ultimii împărați azteci, a fost conchistadorul Hernán Cortés, în
cadrul campaniei sale pe continentul american (1519-1521).
Montezuma II, care obișnuia să o bea de aproape cincizeci de ori pe zi, i-a servit lui
Hernando Cortez această băutură regală, pe care el a găsit-o cam amară pentru gustul său.
Jose de Acosta, un misionar iezuit spaniol, ce a trăit în Peru și apoi în Mexic spre
sfârșitul secolului al XVI-lea, scria despre influența crescândă printre spanioli a acestei
băuturi.
„Dezgustătoare pentru cine nu este obișnuit cu ea, este spumoasă și are un gust foarte
neplăcut. Totuși este o băutură foarte respectată printre Indieni, care își cinstesc cu aceasta
oaspeții nobili ce trec prin țara lor. Spaniolii, atât bărbați cât și femei, sunt foarte lacomi de
această Ciocolată. Ei spun că prepară diverse sortimente din aceasta, unele fierbinți, altele
reci, altele moderate, și o condimentează cu o cantitate mare de ”chili”; da, ei prepară un fel
de pastă despre care spun că este bună pentru stomac și acționează împotriva guturaiului.”
Deși Cristofor Columb a adus boabele de cacao în Spania, ciocolata nu a prezentat
niciun interes până în momentul în care călugării spanioli, care au păstrat secretul acestei
băuturi timp de un secol, nu au făcut public modul său de preparare. Locuitorii Spaniei au
început treptat să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristocrație, iar
ciocolata a fost rapid prețuită la Curtea Regală din Franța și apoi din Marea Britanie.
Cu toate că era servită în continuare drept băutură, spaniolii îi adăugau trestie de
zahăr, precum și miere pentru a contracara gustul ei amar. În 1602, ciocolata a luat, din
Spania, calea Austriei. În 1662, episcopul Romei a declarat că posturile religioase nu sunt
încălcate prin consumul băuturii de ciocolată. Iar în aproape 100 de ani, ciocolata devenea o
delicatesă în întreaga Europă.
Nebunia care a urmat descoperirii ciocolatei a dus la dezvoltarea pieței de sclavi,
deoarece, între anii 1600 și 1800, prelucrarea boabelor de cacao era foarte lentă și obositoare,
fiind realizată manual.
 Plantațiile s-au înmulțit și, drept urmare, englezii, olandezii și francezii colonizau și
plantau arbori de cacao. Muncitorii mesoamericani împuținându-se, datorită, în mare parte, 
bolilor, producția de cacao a revenit muncitorilor săraci și a sclavilor africani. Pentru a
accelera producția, au fost folosite mori de vânt, dar și mori angrenate de animale. Însă
ciocolata a rămas o desfătare pentru elita societății și pentru cei bogați până la sosirea
revoluției industriale, care a adus motoarele cu aburi pentru accelerarea procesării boabelor de
cacao.
Prima moară cu aburi pentru procesarea boabelor de cacao a fost inventată de
francezul Monsieur Dubuisson, la începutul anilor 1700.
Câțiva ani mai târziu, în 1828, Van Houten a creat o presă care elimina aproximativ
jumătate din grăsimea naturală (untul de cacao) din băutura de ciocolată, iar astfel ciocolata a
ajuns să să fie produsă mai ieftin și să fie și de calitate. Această inovație a deschis epoca
modernă a ciocolatei.
Cunoscută sub numele de “cacao olandeză”, această presă a avut un rol esențial în
transformarea ciocolatei lichide în forma sa solidă în anul 1847, atunci când Joseph Fry a
inventat ciocolata care putea fi modelată prin adăugarea înapoi în ciocolată a untului de cacao.
Potrivit specialiştilor, ciocolata belgiană este atât de apreciată datorită ingredientelor
folosite, de cea mai bună calitate. Aceasta are o savoare pură de cacao, pentru că la fabricarea
ei se foloseşte numai unt de cacao pur, fără alte grăsimi.
Ingredientele tradiţionale ale ciocolatei belgiene sunt masa de cacao, zahărul din
trestie de zahăr şi untul de cacao, în proporţii variate. Procesul de producţie de asemenea
contribuie la calitatea ciocolatei belgiene, fiind unul tradiţional şi mai degrabă artizanal decât
industrial, succesul fiind garantat de talentul producătorului şi de reţetele (de multe ori secrete)
transmise din generaţie în generaţie.

Beneficii si proprietati nutritive

Studiile ne arata ca sanatatea cardiovasculara este imbunatatita la persoanele care

consuma ciocolata neagra.
Bogata in antioxidanti naturali, ciocolata neagra si cacaoua sunt la fel de benefice ca
si ceaiul verde si afinele
100g de ciocolata neagra cu 70-85% cacao contine: 11g fibre,67%din necesarul zilnic
de fier,58% din necesarul zilnic de magneziu, 89% din necesarul zilnic de cupru, mult
potasiu, fosfor zinc si seleniu.
Toate aceste substante nutritive vin insa si cu un aport de 600 calorii si o cantitate
moderata de zahar, de aceea ciocolata neagra se consuma cu moderatie .