TEMA: Hazardele naturale.

Tsunami
Fenomenele de tsunami de genul celui care a lovit vineri
Japonia sunt provocate de seisme submarine şi lovesc în
special zonele cu o puternică mişcare tectonică, cum este
cazul anumitor regiuni din Pacific şi Asia. Unda fenomenului
de tsunami, apărută din şocul seismic dintre partea
superioară şi cea inferioară a masei oceanice, are adâncimea
de sute de metri, iar energia ei se măreşte ori de câte ori
atinge plafonul submarin. Viteza de propagare în mare a unui
tsunami este de aproximativ 800 de kilometri pe oră. Masele
uriaşe de apă disolocate coboară vertigionos în adâncime de-
a lungul deformărilor solului marin, spre deosebire de valurile
obişnuite care nu afectează decât suprafaţa apei. Valuri
seismice de o mai mică amploare pot fi, de asemenea,
provocate de fenomene meteorologice, în special schimbări
violente de temperatură, care provoacă depresiuni, aflate la
originea rafalelor violente de vânt. La 26 decembrie 2004,
ţărmurile a zece ţări din sud-estul Asiei au fost devastate cu
un tsunami, care a provocat moartea a 220.000 de persoane.
Cel mai înalt tsunami Lituya Bay, Alaska - 1958 • Se întampla
în noaptea de 9 iulie 1958. Atunci, un val gigantic, cu o
înălţime de 524 de metri, de aproape două ori mai înalt decât
Turnul Eiffel, a lovit regiunea Lituya Bay din Alaska. Din
fericire, zona este aproape pustie, altfel, susţin experţii, dacă
mega-tsunamiul ar fi lovit o suprafaţă populată, distrugerile
şi pierderile de vieţi omeneşti ar fi fost incomparabil mai mari
decât în cazul tsunamiului din Indonezia. • Valul monstruos a
lovit ţărmul aproape imediat după producerea unui cutremur
cu o magnitudine de 8,3 grade pe scara Richter, cutremur ce a
dus la o enormă prăbuşire de teren. Rezultatul acestei
prăbuşiri a fost cel mai mare tsunami înregistrat vreodată în
istoria Terrei.