Sub o salcie pletoasă

Sub o salcie pletoasă

Maica sfintă se ruga
Și cu voce-ndurerată
Către salcie grăia

Dacă îmi cunoști durerea

Și voiești să mi-o alini
Fă-mi din ramurile tale
O cunună fără spini

Stejarul

Cu mii de brațe se întinde

Întreg văzduhul să-l cuprindă,
Coroana, falnic își înalță,
Căzu din el,pe jos, o Ghindă

Și rostogol, prin iarbă, pe cărare,

Se duse ghinda mai departe,
Se coborâ din deal în vale,
Ajunse pîna la cetate

Floare de tei

Floare de tei,
Cît de curînd te treci
Ochilor mei lucind
Te-i arată pe veci
M. Eminescu